Lucrare editati cu spriiinul

Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisi

si Central European University Press t

CARLO GINZRURG, niscut la Torino in 7939, a predatIstoria nroderni la Univcrsitatea din Bologna, iar in prezenttine cursuri dcspre Renagterea italiand, ia UniversitateaCelifbrnia clin Los Angeles. Principalele sale lucriri,lrrrlrlicatc la Ilditr.rra Einaudi, sunt: I benandanti.Slt'c'eortt,r'ru e cttlti agrctri tra C'ittc1uecerrlo e Seicqnto; Ilt t tcr ttlt 'rtr istrro. .J im ttlctziotrc c dissi n ttlrtzictne religiosatt<'//' l:trrr4rt dcl' 5OQ Oiochi ,li 1;rtzit,ttzrt. Urt serninario sul,J i t ' t t t l t t ' i r t r l i ( . ' r j .s lo" ( in c 'ol : r l r<)r :u 'L ' ( \ l Arh' iarto Prosperi) ;I t t t l r r ,qi t t t .str I ) i tnr. . l l i t i t ' t r r l tk 'nn sf) t( l l t t r f r i logia e stor ia;. \ ' l o t ' i r t , t ( ) l lu t ' , t ( t ( t t r t t lL , t t f t t t - : r ( ) , t ( ' t t t ' l . \ r t l t l t c . t : I l g iud ice e lo

slrtr ic c t .

aARLo qEaa,yz,f ud

,.fr, "r*h /,r auo/ol. al W|_LA

TRADUCERE OE CLAUDIA DUMITRIU

I\J|GrtmA1997

BRANZA SI VIERMIIt

Tout ce qui est intdressant se passe dans l'ombre...On ne sait rien de la v6ritatrle histoire des hommes.

CELINE

I

Se numea Dornenico Scandella, dar i se zicea Menocchio.\. 'nuscuse in 1532 (la vremea primului proces a declarat cd avea, incizeci sr doi de ani) in Montereale, r.rn mic sat de colini dinl:riLrl i, la douizeci si cinci de kilometri nord de Pordenone, chiarl.L picioarele nruntelui. Aici trdise dintotdear.rna, clr exceptia a doi.rrri de surghiun in urma unei incaieriri (1564-1565), pe care i-a

l)etrecut la Arba, un sat din apropiere. si intr-o localitate nepre-. izlt ir din Carnia. Era cisf,torit si avea sapte copii; alt i patru mr"r-r ise ri"r. Canonicuh-ri Giambattista Maro, vicar general alrrrehizitorultri din Aquileia si Concordia, i-a declarat cir indelet-nieirca sit era de.,nrorar, lenlnar, t it ietor cu tleristriul, zidar si.rltele". Dar rrai ales cra morar; purta chiar vesmAntul traditional,i l rnoriuilor, un slrrt l lc, o manta si o beretd din l init albi. Asarrrrbri icat in alb, s-a prezentat la proces.

Doi ani nrai t l irziu le-a spus inchizitori lor ca e ,,foarte sd-ntc": ,,Nu lnr declit cloua mori hrate cu chiric si douet bucirti de

i)ihrent in arenda pe r.iati. si cu ele mi-arn intretinut si-rni intretinlri l ta famiiic. ' ' Dar e.\e-qera cu sigurant:i. Chial dacii o bun[ palte, i in recol te i i va f l lb los i t la p lata arendei , la ch i r ia (nui mul t ca.iSur in rraluri i) pentrLl cele doui rnori, i i mai ranrinea suficient

;)r 'ntru n tr;.ri si. evcntual, pentru a iesi din incurcitturi i in rnorncr-r-t . ' lc c l i f ic i le . Ase se f 'ucc c i r . in vrentca c i in i l se af la in surghi r rnl :L . \ r i r r t . l iuehi r i . t t rc |g1lg o u l t i r r r rc l t r r i r . Ci in . l s-u nuj r i ta t l i ic l i -s l .f i i r ) \ ' lu ln i t (NlcrrOr: . :h io rurr r isC ( lc- i t l t rOiute 0 l t rn l i ) , ea u pr imi t oz. 's t r r r cL l l r - r cu l . i ( r dc l i rc s i 9 b ln i : uc l i i r i i nu ere l ro-qat t i . dar r r ic it ( ) . i r t c s l t r l c i r i l i r l po r . t cu ob j cc iu r i l c d i n zo r r i r l i e uec lo r an i .

\ 1

In ansanrblu. se pare cit pozitia lLri Menocchio in nlicrocos-

rurosul social din Montereale nLl era dintre cele l ipsite de

irnportantl. in l58l l 'usese primar al satului si al c[tunelor, t ' i l le'

dimprejur (Gaio. Grizzo, San Lonrudo, Szur Martino) 9i, la o dati

neprecizatit, cettlut(ur), adicii trezorier al parohiei din Monterea-

le. Nu stirn dacii aici. ctt si in alte localitali din Friuli, sistemul

clectiv inlocuise vechiul sistenr de rotatie a functi i lor. Daci Iu-

crurile stateru astfel, faptul cd stia,,sa citeasca, sd scrie si aba-

cul" l-a avantajat, probabil, pe Menocchio. Acesti trezorieri,

c'unrcruri, erau aiproape intotdeattna alesi dintre persoanele care

frecventaseri o scoala public[ de nivel eleurentar, unde pesemne

invatasera si putini latina. Scoli de acest t ip existau la At' iano si

la Pordenone; e posib i l ca Menocchio sI se f i dLrs la una d int re

e le .La 28 septcnrbr ie 1583, Menocchio a fost denuntat Sf in tu lu i

OliciLr. Era acuzat de a fl pronuntat ctlvinte ,,eretice si nelegiui-

tc" dcspre Cristos. Nr.r era vorba de o blasfemie oarecare: Menoc-

cl-rio incercase de-a dreptr-rl si-si rdspindeasci pire{ le,

argrrrrre ntAn dv-le l prue tlicure et drtgnuttizure nrttt erubesr:it )- Lu-

cru ce i -a agravat i r t rediat s i tLrat ia .

Aceste incerciri de prozelit isnr au fost amplu confirmate de

cercetarea preliutinarl care s-a dcschis dupi o lunir la Portogruaro,

pentn l a se cont inna apoi la Concordia s i la Montereale ' , .Mereu

se incontreaza cu cAte trnu' din pricina credinlei, asa nunrn' de

dragul cle a se incontra, si chizu si cu parohu"', i-a declarat Fran-

cesco Fasseta vicarulrri gcneral. Iar ltn alt marior. Dotrtentco

Nlc lch ior i : , ,Obisnuieste s i l vorbeusci cu unt t 's i cu a l t r ' r ' , s i vr ind

sir vorbcuscir cr.r urine. i-anr spr"ts: ,. lo f:.rc incirlt ir i si tu esti l lrorl lr,

si tu nr.r esti invit lrrt. la ce l-rurt sil vorl 'r irn de asta']>" Problcnlele

privir-rd creclinta sunt inalte si grele. nu sultt la indenrana morltri-

I t - r r s i cr izutar i l t r : l te t t t r t t a d isct r ta despre e le, a i nevoie de doctr i -

rur . iur depozi tar i i doctr inc i sr . rut . ina inte de toate. c ier ic i i . Ins i t

l , lenocchict z icc l r e i I tL t ercde ca Sf l t r r tu l Dt th condrtcc [ r iser ica,

l r r i l i r rg ind: . ,Pre l l t i i nc t i r r s t r l ' r e- i . c l r s l - t r le t i t t i t cLrr t t in t i . i l r l e i s lL

sc bueL r re ( l c t q r r t c " : . i l t l c s l t r c c l . . . c l i I s t i a r -pa i b i r l c 1 l c f ) r t r r t -

ncz,c-u c lcc i i c i . " S i e i t t t r l l t l t ro l t t r l s t r t t r l t r i I -a dt ts l l r Corrcot ' t l i r r . la

1 R

r!irnrl general, ca sd-si Iinrpezeascd ideile, spunAndu-i: ,,Tris-rrrr i le astea ale tale-s erezt i" , Menocchio a promis si nu se maii,.rge in asemenea treburi, dar imediat dupi aceea a luat-o de la. .ilrirt: in pia[a, la han, ducindu-se la Grizzo sau la Daviano, in-trrr.siil l is-r. de la munte. ,,Are obiceir.rl a vorbi cu oricine -- a.Itrs Giuliano Stefanut -, sa adr.rci vorba despre lucrurile ce ar"rlclatura cu Dumnezeu si sa bage intotdeauna ceva eretic; si asa:e ceartii si strigl pentru a-si sprijini pirerea."

2Nu e usor de inteles, din actele instmctiei procesului, care a

lost re i lc t iu consateni lor Ia vorbele lu i Menocchio; c l i tnpede c ir r iureni nu er i r d ispus sd admita c: r a ascul tat s i aprobat cnvinte lerrnuia suspectat de erezie. Dirnpotrir, i i , cdte unul avusese grijd sd-i\ l)unI vicarului general, care conducea instruirea procesului, pro-

l,ria-i reaclie indignati. ,,Hei, Menocchio, rogu-te, pentrur nume-It ' lui Durrnezeu, nll lasa sir-t i iasii cuvinte ca astea!" exclamase,.iLrzindu-1, Dornenico Melchiori. Iar Gir"rl iano StetanLlt: ,,Io i- i im\pus de rnai multe ori, nrai ales cAnd mergeallt la Grizzo" cd tinlixrrte nir"rlt la el, dlu nu l lot suferi felul lui de a vorbi desprelLrcrur.i le de credinta, pcu'cir nrir l 'oi incontra ntereu cLr cl, si chiarrle ur-ar omori de o suti i de ori si eu as invia la loc, si tot n-ri-as,.lu viata pentrl l credinti i." Prcotul Andrea Bionima il anenintase.hii ir intr-un mod inclirect: ,,Taci, Domenego, nll spllne aste cll-r inte, f i indca intr-o zi ai putea si te caiesti." Un alt rnurtor, Gio-vunni Povoledo, adresi indu- i -se v icaru lu i gcneral , r isc i o,1.-l lnit ie. chiar d;rca era genericiL: ,.Are nur.ne riru, adicl are pdrerirc le ca i r ia d in txgnt i t lu i Luther . " Dar ucest cor de voci nu t rebuie. l r nc induci in eroare. Tot i ce i in terogat i au dcclarat c i i - l cunosc

|e N'lenocchio de urulta vrerne: care de treizeci san de patrl lzecir le ani . care de c lout izeci s i c inc i . care c le c louazeci . Ur- rLr l . Danie leI l rsscta. a spLls c i i - l cunoastc. .c le c ind era copi l . pen'c t i eranr d inr ieceasi parohic." De fapt . unclc af i r r .nat i i a le lu i N{enocchio nn, iu turr nunrai dc c i i tc i ,a z i lc . c i c le . ,mul t i un i " . ba c l t iar de t re izeci, lc ani . i r ' t to t acest t i r .up. n inteni r l in sar nu- l c lenuntuse. Si . to tus i ,iorbele sulc erau cunoscule c le tot i : oanreni i lc repctat r . poate cu

39

anume curiozjtate, poate cletinAnd din .up. in marturi i le culese

de vicarul general nu se simte o adevdrata osti l i tate fath de Me-

nocchio, cel mult o dezaprobare. E, adevhrat cd unele dintre ele

apa4in rudeior sale, Francesco Fasseta sau Bartolomeo di An-

drea, vdr din p:Lrtea nevestei, care-l definise ,,un om respectabil".

Dar chiar si Giuliano Stefanut, care-l contrazise sus si tare pe

Menocchio, spundnd ci era gata sd se lase ,,omordt pentru

credintd", i idaugase: .,Tin la el foarte mult." Acest morar, care

tusese primar si trezorier al parohiei, nu tri ia, evident, in miugi-

nea comunitati i din Montereale. Multi ani dupi aceea, in vremea

celui de-al doilea proces, un martor a declarat: ,, lo-l v5d ca std

de vorbd cu multl lume si crez ch-i prieten cu to1i." Si totusi, la

un moment dat, un denunt a fost f lcut impotriva lui si acest

denunt a dus la instruirea procesului.

Cum vom vedea, tl i i l tr i Menocchio l-au identif icat ir-nediat

pe delatoml anonim in persoana parohului din Montereale, don

Odorico Vorai. Nu -qreseau. lntre cei doi exista o veche disputd:

de patru ani, Menocchio se ducea sa se spovedeasci in alt. l parte.

E adevdrat ca marturia lui Vorai, care a inchis faza preliminzud a

procesnlui, a fost ciudat de evazivf,: ,,Nu-nri pot aminti exact ce

lLrcmri a spus, si asta din pricinir ci menroria mea nu e br.rna si

am in minte alte treburi." in foncl, nimeni nu erA in stare rnai bine

dec0t el sI infbrrncze SfAntul Oficiu despre acest lttcru, dar

vicarul general nu a insistat. N-avea nevoie, insusi Vorai, instigat

de r.rn alt preot, don Ottavio Montereale, care i icea parte din fa-

rur i l ia de senior i a i regiuni i , a t icLr t denurr lu l cu toate deta l i i le pe

cAre s-au bazat intrebirri le precise puse nrartori lor de vicaml

general .

Aceasta osti l i tate a clcrului local se explicit usor. Asa clttn

atrr vazul. Menocchio ntr le recunostea ierarhii lor ecleziastice

nic i o aLr tor i ia te deoscbi t i in problcme de crer l i l t t l i . . . , .Ce papi . ce

prelat i . ce preot i l> r 'orbc pe care le z ieea cu d ispret . pcntr t t cd nu

crcden in ei", a s[)Lls Douenico N4elchiori. Tot perorincl si discr-r-

t l ind pc strada si la han, Nlenoccl-tio lt j ttnsese sa se opurti l l t l tori-

tdti i preotLrlui. Dar ce sp[tnea, la urtna ttrnrelor. Nlcnoechio']

.10

Pentm inceput, nu numai cI hulea ,,peste m5surd.., dar sus_rr.cu cd a hr-rli nu e un pdcat (dupi un alt martor, cd a-i huli pe, li.ti nu e un pdcat, dar pe Dumnezeu da), addugAnd cu sarcasm:liicstecare isi face meseria, care ari, care grapd, si io imi fac

r r('scria mea de a huli." Apoi frcea afirmatii ciudate, pe care con-.,rtcnii le-au raportat intr-un mod mai mult sau mai pu{in fiag_nr('ntar si deziAnat vicarului general. De exemplu: ,,aem'_il)trmnezeu... pdmdntu'-i mzuna noastrd,,; ,,cine vd inchipuigi ci_i| )rr'rnezeu? Dumnezeu nu-i altceva decat un slrflu usor, si ceea,..' si inchipuie omul cd este"; ,,tot ce se vede-i Dumnezeu si noi\untem dumnezei"; ,,ceru', pdmdntu', marea, aeru', hdu'si iadu',ttrtrr-i Durffiezeu";,,ce credeti voi, cd Isus Cristos s_a ndscut dinI ecioara Maria? nu se poate sd-L fi ndscut si sd fi rimas fecioard.;\r' poate foarte bine sd fi fbst asa, adici si fi fost Lln om cumse_( ir(le. sau feciom' unui om cumsecade." in sfdrsit, se zicea ci,rr ca cirti interzise, in special Biblia in italiane: ,,N,lereu vorbester u Lrrlr'si cu altu', si are Bibliu in italiana, inchipuindu-si cd selr)terxeiaze pe asra, si se incipitAneazd in judecdqile sale..:

In vreme ce dovezile se adunau, Menocchio auzise ci se pre_1'rtea ceva impotriva lui. Atr-rnci s-a dus la vicarul din polcenigo,( iiovanni Daniele Melchiori, prietenul sau din copilirie. AcestaI rr i.demnat stiruitor si se prezinte singur la Sfantul oficiu, sau.'icar sa dea ascultare unei eventLrale citalii, poviluindu_l: ,,Ris_l'Lr.de la ce te vor intreba si straduieste-te si nu vorbesti prearrrult, si nu incerca si discuqi aceste treburi; rirspunde numai la cer ci fi intrebat." chiar si Alessandro policreto, un fost avocat pe( .rre Menocchio il intalnise intarnpldtor in casa unui negusror deIt'.rne, prieten cu el, il sfdtuise sd se prezinte in ta[a judecdtorilor'r si se recunoasci ' inovat, declari.d, totusi, ci nu crezuse nici_,rrlatil in propriile-i afinnatii eretice. Asa cig4enocchio s-a dusl.r Mania-eo. dind ascult^re instantei tribunalului ecleziastic. Darrn ziu:r urnriitoare. 4 f'ebrLrarie, dati fi ind evolutia instructiei, in-. hizitoml i ' perso;ura - cirlugirul fianciscan Felice de Montefal-! () - a pus sir fie arestat si .,dus cu catnse" in carcerele Sf0ntuluit ) l ic iu din concordir . In 7 febrLrar ie 158-1. Menocchio a [o.st .su-1 ' r rs unu i p r in r in te roeator i t r .

4 l

3

in pofida sfaturi lor prinrite, s-a dovedit imediat foarte locva-

ce. Totusi, a incercat si-si prezinte pozitia intr-o lumina rnai fa-

vorabild decAt cea lisati de martori. Astfel, desi a adrnis ca

Avllsese cu doi sritt trci ani inainte niste indoieli privind virgini-

tatea Mariei si ci a vorbit despre acesl lucru cu dit 'erit i oameni,

printre care si un preot din Barcis. a observat: ,,Adevaratu-i ci

an1 spus ale vorbe Llnor oalneni, dar nr.r-i ?ndemnanr si creuza asa.

ba chiar i-am indenrn;it pe ntult i zicAndu-le: <Vreti sd vi arat ca-

lca atlevirata? incercati si faceti binele si sf, mergeti pe calea

stramosilor mei, si sa faceti ce poronceste SfAnta noastrd Maicd

Biserici.> Da' arn spus aste cttvinte pentru cd eratn ispitit ca sa

crez asa si sa-i invat si pe al1ii. Si a fost spiritul cel rau cirre ntd

ficea a crede lucntrile alea si care m[ impingea a le spune si

alltora." Cu aceste vorbe. Menocchio a confirmat imediat, fdra si

vrea, binuiala ca el isi atribLrise in sat ttn rol de invittitor in nla-

terie de doctrina si de comportament (,,Vreti sa va ardt calea ade-

virrata'/"). in ce priveste continutul eretic al acestui t ip de predici,

nrr era posibil sa ai indoieli. nrai ales cAnd Menocchio si-a expus

atat de ciudata sa cosn)ogonie, despre care ajunsese la SfAntul

Oficiu un ecou neclar: ,, lo aur zis cd, dupf, cum gAndesc si crez

io, to tu 'era un haos, adic i parnSntu ' , aeru ' , apa s i focu 'era l t

anrestecate impreuni, si din griimada asta, crescind asa, fiicunt-s-a

ce\/a nare, asa cun.l se face brinza in lapte, si din asta se ficurit

niste viermi, si istia fost-au in-e,eri i; si cea rnai sfinti i ptrtere l voit

ca irstia si f ie Dumnezer,t si ingerii; si in dl nutnlr de ingeri cra

si Durmezeu, i ' i ict-tt si el din acea gramadi in acelasi t imp, ;i a

fbst f icut stripin cu patru cirpitani: Lucifer. N{ihail. Gabriel si

Rafaet. Luciier i ista a vojt si sc facit stitpdn asa cltnr era regcle,

care cra pulereu lur i Dtr r t rnczetL. s i Dl r r lnezet t a poronci t d in pr i -

c ina t rLr f ic i l t r i su i ' ic izgoni t c l in ccr c t r ost i ree l t r i s i cLr to t i l i lLr i .

S i r iccst Duntr tezct t i - l r l l icLr t lL t lo i i . rc Adl tm s i Evl r . s i o i rnterr i r t iu l t i .

ca s i r Lrnrp lc iL lc loeLrr i l l is l lc t ic i r rgcr i i izgoni t i . Cl t rc oarr tcr l i t l r r " r l t i .

ne i t rc lcp l i r r inc i ; . .o t t t t tc i l t ' lLr i [ )Lrr t t r tczct t . l tcest i l l - l t t r i r t l is i . 'c 'Lc. lo-ru ' l t L i . pe c r t r e - l l t n l r u i t r L l c i i : i - l r i i s t i gn i r i r . ' ' S j r d l i L r s . i i : . . l i - r t t - l l L i t

-l l

l,rrs vreodata cd s-a lisat spdnzr.rat ca ur animal.,, (Era una dintrer. rrzatiile ce i se aduseserd.; a admis apoi cI, da, poate ci a zis

, ('\ 'u de acest l 'el.) ,,Am zis cd s-a ldsat rlstignit, si cd asta care aIrrst puS pe cruce era unu'din f'eciorii lu'Dumnezeu, pen'c6 toti'..rtem feciorii lu'Dumnezeu, si de acelasi soi cu dl de-a fost pus;)e crLlce; cd era un om ca noi toti, da'cu mai mare indatorintd,,r\ir cum s-ar zice ac[ma despre Papi, care-i oln ca noi, dar currrdatorintd mai mare decdt noi, pen'c[ are putere. Si dsta care aI'st rastignit niscutu-s-a din sfdntu' Iosif si din Maria fecioard."

4in timpul fazei de instruire a procesului, din pricina ciudate-

lor declaratii ale martorilor, vicaml general a intrebat la inceputtiaca Menocchio vorbea ,,de-adeviratelea sau numai in glumi.,;rrpoi, dacd era sinitos la minte. in amAndoua cazurlle, rdipunsul;r fost foarte cliu: Menocchio vorbea ,,de-adevf,ratelea,, si era ,,cunrintea intreagi, nu... nebun". Dupir inceperea procesului, unultlin fiii lui Menocchio, Ziannuto, la sfaturile unor prieteni ai tatd-ILri siu (Sebastiano Sebenico si un neidentificat ,,preot Lunzudo,.),lu rispAndit zvonul ci Menocchio era ,,nebun,. sall ,,posedat derlia'ol". Dar vicarul nu le-a dat crezare si procesul a continuat.Intent ia de I anula opini i le lui Menocchio, 's i in special cosmo-gonia sa, ca o grdmadi de extravagante nelegiuite, nepericuloaseinsa (br0nza, laptele, viern-rii-ingeri, Dumnezeu-ingeml creat dinhaos), a existat, dar a fost inldturatd. O sutd sau o sutl cincizecide ani mai tArziu, Menocchio ar fi fost, probabil, inchis intr-unlzil de nebuni, ca suferind de ,,delir religios',. Dar in plini Con-traretbrmd, modalititile de excludere erau diferite - nietoc.la careprevala era identificarea si represinnea creziei.

li ti,r,n'r deocanrclatir dcoparte cosrnogo'ia lui Me'occhiosi s i i r -rmrariur rnai c legrabi deslasurarea procesului . Inre-diet dupair.rcurccrarerL lui Nlenocchio, unul clin fii i stii. Zianrruto. ,r ineer.lul:ri-l ajute in clif 'erite feluri: a anv.trjat un:n,ocut, un anunre Trapl-

:l'i '

pola din Ponogruaro; s-a dus la Serravalle pentru a vorbi cu in-chizitomll a obtinut de la comuna Montereale o declaratie in fa-voarea prizonierului si a expediat-o avocatului, propunAndu-isI-i procure, la nevoie, si alte atestate de buna purtare: ,,Si dacde nevoie de o dovadd din partea comunei Montereale cd numitulprizonier s-a spovedit si s-a impdrtdsit in fiecare an, aceasta va fitdcuti de preoti; dacd e nevoie de o dovadd din partea satuh.ri cda fost primar si administrator (retL,r) a cinci cdtune, va fi flcutd;si cd a fosl trezorientl bisericii parohiale din Montereale, si cisi-a fdcut slujba ca un om cinstit, va fi ficutd; si ci strdngea df,rilepentru biserica din Montereale, va fi facuti..." Mai mult, impreu-n[ cu fratii s[i, l-a convins cu amenintari pe cel care, pentru el,era principalul rdspunzdtor de toatd treaba - adicd parohul dinMontereale - si-i scrie (Ziannuto era analfabet) o ̂ scrisoare luiMenocchio, inchis in carcerele SfAntului Oficiu. In scrisoare,preotul il sfdtuia sd promiti ,.toat5 slrpunerea Sflntei Biserici,spunAnd ci voi nu ali crezut niciodati si nici nu ali putut sd cre-deti altceva decdt ceea ce porunceste Domnul Dumnezett ;i Sfin-ta Bisericd, si cd voi intelegeti s[ trdili si sa murili in credinlacrestini, asa cum porlrnceste SfAnta Bisericd romano-catolici siapostolici, ba chizu (la nevoic) intelegeti si vd dali viala si incdo mie de vie1i, daca ati avea atatea, din dragoste pentru DomnulDurmezeu si pentru sfinta credintd crestind, ca unul care stil i caaveti viata si orice bine de la SfAnta Maicd Biserica..." Se parecd Menocchio nu a recunoscllt in aceste cuvinte mdna dttsmanr't-lui siu, preotul; le-a atribtrit, in schimb, lui Dornenego Femenus-sa, un negustor de lAna si de lemne, care venea pe la moara sa sinneori il imprumuta cu bani. Insf,, ca sf, urmeze sfaturile con-tinute in scrisoare, ii era, fari indoialir, greu. La sfArsitul prinrr.rlui

interogatoriu (7 f'ehruarie), itclresArtdu-i-se vicarului general' aexclamat cu evident i indlrr i tn ic ic: , ,Donrt tule, ce-al l l spus. f ic canr-a inspirat Durnnezett sau Diavoht ' , eu nLt zic cd ar f i n iei ade-var, nic i nr inciuna, da'cer i rrdt trare, s i voi face ceea ce nt i se va

spune." Cerea iertare. clar ntt ta-eldtlia nimic. Pe dLtrata a patrtl

Iungi interogator i i (7. l ( r .2l februarie.8 nrart ie), a t inut piept

obiect i i lor v icarului . a negal, a exPl icat, a al l rnlat din nou. , ,Reie-

sc din documentele procesului - a intrebat, de exemplu, vicarulMaro - cd ai spus ci nu crezi in Papd, nici in regulile Bisericii qica fiecare are tot atata autoritate cdt si Papa?" Iar Menocchio: ,,Iorog pe Dumnezeul cel Atotputemic sd md fac6 sd mor pe loc dacdstiu cd am zis astea de care md intreabd Sanctitatea Voastrd.,. Erainsa adevdrat cd afirmase cd slujbele pentru morti sunt inutile?(Dupi Giuliano Stefanllt, cuvintele pronllntate de Menocchio, intr-ozi cAnd se intorceau de la slujbi, au fost exact acestea: ,,De cel-aceti pomeni in amintirea unui pumn de cenusd?") ,,Spus-am -a explicat Menocchio - cd trebe a ne gAndi sd ne ajutdm unii pelrlti i cdt suntem pe lumea asta pen'cd dupd, Domnu' Dumnezeuc cel care conduce sufletele; pen'cd rugdciunile si pomenile sislujbele ce se fac pentm morti, ctrm crez eu, se fac din dragostepentru Dumnezeu, care face apoi ce-i place lui, deoarece suflete-le nu vin sa ia ruglciunile alea si pomenile, si std in puterea luiDumnezeu a hotiri daci sd primeascl aste fapte bune pentru viisau pentm morti." Voia sd fie o precizare abild, dar de fapt con-trazicea doctrina Bisericii cu privire la Purgatoriu. ,,Nu ciuta atrirncdni prea mult", il sfdtuise pe Menocchio vicarul din polce-nigo, care nu-i era degeaba prieten din copildrie si-l cunosteabine. Dar, evident, Menocchio nu reusea si se infrAneze.

Brnsc, spre sf6rsitul lui aprilie, s-a petrecut un lucru non.Grrvematorii (retori) venerieni l-au invitat pe inchizitorul dinAquileia si Concordia, cilugirul Felice da Montefalco, sd se con-fbrmeze obiceiurilor in vigoare pe teritoriile Republicii care im-puneau ir procesele Sf0ntului Oficiu prezentaunui magistrat laicpe lAngd judecdtorii ecieziasrici. Neintelegerea dintre cele douipuieri era traditionala. Nu stirn dacd a existat cu aceastd ocaziesi o intervcntie a avocatului Trappola in favoarea clientului sdu.Fapt e cd Menocchio a fost dus la Portogruaro, la resedin{a pri-nrarului, ca si contlrne in prezenta acestuia interogatoriile celuvuseseri deja loc. Dupa care, procesul zr continuat.

In mai rnulte rdnduri, Menocchio le declarase consdtenilorca ar fi gata, ba chiar don'ric, si-si expuni autoritatilor religioasesi laice propriile ,,pireri" despre credin{i. ,,Mi-a zis - a declararFrancesco Fasseta - c[, daca ar ajr-rn_qe vreodatd pe mAna justitiei

4-s

din pricina Astora, ar vreA si ajungi pasnic, dar, dacl s-ar purtardu cu el, ar vrea sd spuna multe impotriva mai-marilor si a fap-telor lor rele." Si Daniele Fasseta: ,,Domenego a zis cd, daci elnu s-ar teme pentru viata sa, ar vorbi atata, incat sd-i uluiasc[ peto!i; insa io crez ca voia sd spund ceva despre credintd." Inprezenta prinituului din Portogruaro si a inchizitorului din Aqui-leia qi Concordia, Menocchio a conlrmat aceste mdrturii: ,,Ade-viratu-i cd am zis ci dacl nu mi-ar fi fric[ de justilie, as vorbi

asa ci toti ar rimdne uluili; ;i am zis ci dacd as avea prilejul sdajung fie in fata Papei, fie a unui rege sau prinq care sd md ascul-te, multe lucruri as spune. Si daca dupd aia ar fi pus si md omoa-re, nu mi-ar pasa." Atunci l-au indemnat sd vorbeasca; siMenocchio a abandonat orice reticentd. Era in ziua de 28 aprilie.

6A inceput prin a denunta asuprirea exercitatd de bogati asu-

pra slracilor, in tribunale, prin folosirea unei l imbi de neinteles

cum era latina: ,, lo am asti pirere, ci a vorbi pe latineste inseam-

ni a-i tr ida pe sirraci, pcn'cai in procese bieqii oameni nu stitt ce

se spunc si sunt pripirdit i, si daci vor si spr'rna doua vorbe trebe

si aibl un i lvoc:At." Dar nu era decit un exemplu al unei exploa-

tdri generale, in care Biserica era complice qi partasa: ,,Si pare-

rni-se cir in astd lege a noastrd, Papa, cardinali i si episcopii sunt

atet de mari si de bogali, cd tot ce este e al Bisericii si al preoii lor

si ei i l pripadesc pe sdrac, care dacd are dotta buc[ti de pdmAnt

in arend[, astea-s ale Bisericii, ale cttt inti episcop, ale cutarui

cardinal." Si nu uitam cd Menocchio avea doui bucati de pimAnt

in arendf,, al ciror proprietar nu ne este cllnosctlt; cAt despre la-

tina sa, aceasta se redttcca probabil Ia Crez si laTatii l Nostru, pe

care le invitase stujind in biserici; iar Ziannuto, f iul siu, s-a grd-

bit si i- i giseasca Ltn avocat de indatd ce SfdntLrl Oficiu l-a bdgat

in carceri. Dar aseurcnett coincidente, satl posibile coincidente.

nu trebuie sit ne induca in erolrre: spusele ltr i Menocchio, chiar

dacir pomealr de la cazttl stitt personal, ajun-eeau pina la ttrma sd

cuprinclit un dotneniu mult tnai nrare. Nevoia de a avea o biserica

cirre sa-si altan<lotteze privilegii le. care sd devina siracd irnpreu-

46

,r.r eu slracii, se lega de formularea, cu rdd.icini in Evanghelie, a,,rrci religii dit-erite, eliberatd de credinte dogmatice, redusd la unrrrcleu de precepte practice: ,,As vrea sd se creaz[ in puterea lui| )Lrnrnezeu si sa fim oameni cinstili ;i sd facem asa cum a spusI'Lrs Cristos cdnd a rdspuns alor iudei care-l intrebau ce lege artrrbui sd avem si el le-a rdspuns: <Si-l iubeqti pe Dumnezeu si.;r-l iubesti pe aproapele tiu.r," Aceastd religie simplificatd carerrLr admitea, pentru Menocchio, limite confesionale, ci pasionata( \i.rltare a egalititii tuturor credinqelor, pe baza ideii cd ilumina-rt'rr ii era dati oricirui om, in egald misurd -,,puterea lui Dum-,r'zeu l-a dat tuturor pe StAntul Duh, crestinilor, ereticilor,rrrrcilor, iudeilor, si pe toqi ii indrageste, si toti sunt manflriti intr-un.i.gur fel" -, a sfdrsit intr-o explozie violenta i.rpotriva judecd-torilor si a trufiei lor doctrinale: ,,Si voi, preori si cdlugdri, si voir rcti sd stiti mai mult decAt Durn-nezeu, si sunteti ca Diavolu', sirrcti sir vd faceti dumnezei pe plmAnt. si sa stil i tot atAt ca siI )rrr'nezeu, urmAndu-l in asta pe Diavol; ca cine crede ca stie mairrtrlt, cn atAt ntai putin stie." Si, pirrasind orice retinere, oricel,rudenti, Menocchio a declarat ci respinge toate Tainele, chiar.i lroiezul, ca fiind inventii ale oamenilor, o ,,marfi.,, instrumente,ic c'xploatare si de asuprire ale clerului: ,,Crez ci legea si pomn-, ilc Bisericii sunt toate o mtrrfii si ci ei drn asta triiesc..,Desprel)otez a spus: ,,Crez ci de cunr ne-am ndsctrt. suntem botezagi.,icoarece Dumnezeu, care a binecnvantat orice lucru, ne boteazi,.i botezul dstllalt este o rninciLrni, itr preotii au inceput si nti-rriuce sufletele inainte ca ele si se nascd, si le rnirndncd in conti-rrLrare pind dr.rpi moMe." Despre confir-nralier-. ,,Crez ci e orrr;irfi, o minciunf, a oamenilor, care-l au toli pe Sfdntul Duh, sirncearcd sd stie, da'nu stiu nimic." Despre cdsiitorie: ,,N-a tacut-o| )unrnezeu, ci au facut-o oamenii; inainte, biirbatul si femeia isi,lrjruiau credinta, si asta era dc-ajuns; si dupa, au venit rninciunile.Lstea ale oarneni lor." Despre hirotonisire: , ,Crez ci i duhul lu il)rrrrurezeu se al'la in noi toti... si crez c.i oricinc a invitat ar plltearr l)rcot, firra sa fie hirotonisit, clrci toate sunt o marfir.,, Desore

I Lu cu lo l i c i . r i tL r ;L l o l l c ia t t l c 0h i ie i r l c . ep is . .o l t . n ren i t sa i r r t : r rcasc l " r , la cop i i i t recu t iI ' \ r p l e i l n i . h a n r l p r i n r i t p r i n h o i e z ( n . l r . r .

. 1 1

rnaslu: ,,Crez ca nu-i nirnic si nu inseamnd nimic, pen'ca se ungetmpu', da sufletu' nu se poate unge." Despre spovedanie, obis-nuia sd spuni: ,,Sd mergi sd te spovede$ti la preoti fi cdlugiri eca si cum te-ai duce sd te spovedesti la un copac." Cind inchizi-torul i-a reprosat aceste cuvinte, a explicat, cu o umbri de infu-murare: ,,Dacd il copac ar ;ti si te faci sd cunosti ispdskea, astaar fi de-ajuns; si dacd unii oameni se duc la preoli, e pen'cd nu

stiu ispdsirea ce trebe ficutd pentru pdcate, ca si le-o spund ei,cd dacd ar sti nu s-ar mai duce, iar di de-o stiu, n-au nevoie si seducd." Acestia din urmd trebuie sd se spovedeascd ,,puterii lui

Dumnezeu din inima lor si sd-l roage sf, le ierte pdcatele."Numai taina altarului scdpa de critica lui Menocchio - dar si

ea interpretatd intr-un mod eretic. Frazele spuse de martori su-nau, e adevirat, a blasfemii satt condarndri dispretuitoare.Afldndu-se din intAmplare la vicarul din Polcenigo intr-o zi cAnd

se fdceau ostiile. Menocchio exclamase: ,,Pe SfAnta Fecioard,sunt foafie mari dobitoacele astea!" Si altidatf,, discutAnd cupreotul Andrea Bionima: ,,Nu vdz in asta decAt o bucatf, de aluat,cum poate cineva sd spuni cd asta-i Domnu'Dumnezett? Si ce-iasta Domnu' Dumnezeu? Nimic altceva decAt pimint, aer siapd." Dar vicarului ,eeneral i-a explicat: ,,Io am zis cd ostia aia

era o bucatf, de aluat, dar si ca Sfdntu' Duh vine din cer in ea, siclriar asa crez." Vicarul, binuitor: ,,Ce crezi cta este SfdntulDuh?" Menocchio: ,,Crez cf,-i Dumnezett." ,,Dar stie el cdte fiin-

te sunt in Treime?" ,,Da, domnule, este Tatal, Fecioru' si SfAntu'Duh." ,,in .u.e din aceste trei fi inte crezi cd se transformi ostia?"

,,in Duhu' SfAnt." ,,Care persoeurd, precisi din Sfdnta Treime crezi

ci se af'ld in ostie'?" .,Crez ca e Duhu' SfAnt." O asemenea

ignoranti i se pdrea vicarului de necrezut. ,,Cind preotul vostru

v-a tinut predici despre preasfdnta tain5, ce a spus ca se at-lf, in

acea preasfdnta ostie'l" Dar nu era vorba de ignorantd: ,'A sptts

cii e tmplt' lu' Cristos, dar io crez totttsi ci e Duhu' SfAnt, si asta

flin'cir cl e rlai mare decAt Cristos, care era om, iiu Duhu' SfAnt

a venit c l in mina lu 'Dttmnezeu." , ,A zis. . . da' io credeam". Cum

se ivca oczrzia, Menocchio confirnta aproape cu iusolentl pro-

pria-i independentd de judecata, propriul lui drept de A avea o

48

1,,zitie independenti. In fala inchizitorului, a mai addugat: ,,imiIlrrce asta cu impdrtdsania fiin'cd atunci cdnd cineva s-a spove-,lrt. se duce si ia impdrtdsania qi primeste Duhu'sfdnt, si sufletu'Irri e vesel...; cdt despre taina impirtdsaniei, e un lucru cu care ii, rrrntuiesti pe oameni, fdcutd de oameni prin Duhu' Sf'6nt, si azree sfdnta slujbd e tot de la Duhu' Sfant, si tot asa si cinstirea.stiei, si sd faci asa ca oamenii sd nu fie ca dobitoaceie." slujbarr imprrtdsania la altar erau deci justificate dintr-un punct de ve-,icre aproape politic, ca mijloace de a civiliza, intr-o frazirin c,,.erirsuna fird voie, cu semn invers, replica spusd vicarului din pol-. cnigo (,,ostia... dobitoace").

Dar pe ce se baza aceastI criticd radicali a Sfintelor Taine?l)csigur, nu pe Scripturd. insasi Scriptura era supusd de Menoc_t hio unui exiunen necrutitor si redusd la ,,patnr vorbe,,, care con_slituiau nucleul ei esential: ,,Crez cr SfOnta scripturi a fost datitic Dumnezeu, da' dupd aia a fost umflatd de oameni; numai pa-tru vorbe ar fi de ajuns in astl Sfdntd Scripturd, dar ea_i usu

"u-rs cartile despre bdtnlii, care se umfld." chiar si Evangheliile, cutliscrepantele lor, se indepdrtau, pentru Me.occhio, de concizia.i simplitatea cuvintului lui Dumnezeu: ,,in ce priveste lucruriletiin Evanghelii, crez cd parte-s adevIrate si parte-s puse der'r'anghelisti din capul lor, cum se vede din p[4ile in care unu'zice intr-un fel si altr,r'in alt fel.', Se intelege, asadar, cum Me_rrocchio a putut sd le spund consdtenilor iqi s-o contirme in cursulprocesului) cd ,,Sfdnta Scripturi a fost nascocitd pentru a_i amdgiyrc oarneni." Respingere a doctrinei, respingere a cd4ilor sfinte,rnsistenti exclusivd asupra aspectului practic al religiei: ,,Maiirni zicea ci el [Menocchio] nu crede dec6t in faptele bune,., atleclarat Francesco Fasseta. Si alta dati, tot fagi de Francesco, acxclamat: ,,Io nu voi altceva decAt sd fac bine... in acest sens,sl'intenia ii apirea ca un rnodel de viata, de comportament prac_tie, si nimic mai mult: ,,lo crez cir sfintii au fbst oameni cinstiti' i au f.icut fapte bune, si pentru asta Domnu'Dumnezeu i-a fdcut'l ' inti, si crez cd ei se roagd pentru noi." Nu trebuia sa le venerdmrclicvele si nici imaginile : ,,CAt clespre nroastele lor, curn ar fi urrlrrat. un trup, un cap, o mdna sau un picior, crez ci-s ca ale noas-

49

t le cAnd murim si ca nu trebuie sh le slivim sau sa Ie cinstim..'

nu trebuie s[ le slivinr irnaginile, ci numai pe Dumnezeu, care a

i'acut cerul qi pdmdntul. Nu vedeli - a exclamat Menocchio, adre-

siindu-se juclecdtorilor - ci Avraam a amncat toli idolii si toate

zugrdveli le si l-a cinstit numai pe Dumnezeu?" Si Cristos a dat

oamenilor, prin patimile sale, ttn rnodel de comportament: ,,Ne-a

fost de folos... noud, crestinilor, pen'c[ a fost ca o oglind6, ci asa

cum el a rabdat si a suferit din dragoste pentru noi, asa si noi sd

murim si sI sr.rferim din dragoste pentru el, si sd nu ne minunim

ci si noi murim pen'ca Dumnezeu a vrut ca fecioru' sdu sa moa-

rir." Dar Cristos era numai Lln onl, si toli oamenii sunt f i i i lui

Dumnezeu, ,,de acelasi soi cu cel care a fost rdstignit". In

consecin[d, Menocchio refuza sa creadd cd Cristos a murit pentru

a rascumpira omenirea: ,,Dacd cineva are pacate, el trebuie si le

rdscumpere."Majoritatea acestor afirrnatii au fost fdcute de Menocchio in

timpul unui unic, extrem de lung interogatoriu. ,,Am sa vorbesc

atita, ci arn si-i fac sd se nrire", le promisese consatenilor; este

sigur ci inchizitorul, vicarul general, primarul din Portogruaro au

rimas uluit i in fata unui t ltorar care' cu atl ita sigurantd si fort[,

is i expunea propr i i le ide i . Menocchio era pe depl in convins de

originalit;rtea lor: ,,Nu m-am insotit niciodati cu vretln eretie'- a

spus, rispunzind unei intrebari precise a judecatorilor -, da' io

am o minte pittrunzatoare si am voit sd car'rt lucrurile inalte si pe

care nll le ctrnosteam, si ceea ce i l ln sptls. I lt l crez ca-i adevirat,

da' r,reau sa fitt strplts fata de SfZinta Biserica. $i m-a batut gindu'

sa fac rir-r, rla' SfAntu' Duh r-tl-a luminat. si rlli rog de indurarea

lu' Dumnezeu cel lttare, tt Dontnului Isus Cristos si a DLrhului

Sfi int, care sir rla facit sa ntor dacit nu spun adevarul." In ce Ie din

Lrrmi, s-a hotirrit sa ttrmeze calea pe care-l sfittr ise tiul sl iLt s-o

al )uce: dar i6 t i i vo ise. asa ct t rn is i propt isese dc l t t i t l t vret l le . s i

vorbeascu . ,s t ts s i tare i t t tpotr iva t la i - tnar i lor s i iL le le lor lor l 'ap-

te". Sigur, slia ce riscii. Inainte de a fi dLrs irr carcerit, a implorat

rn i la inchiz i tor i lor : . .Dontn i lor . r ' i t rog, in nt t t t re le pat l rn i lor

Donrnulu i nost t 'u Isus Cr is tos. s i t - rn i ispravi t i c l rz t r l . S i daca mer i t

In()ar tea. dat i -nr i -o. iar c lac i r r t rer i t indr . t larea. lo los i t i -o fat i i de

, , r rrc. pen'cd voi a trai ca un bun crest in. . . insd procesul era de-,'rrtc de a fi terminat. La cAteva zlle'(1 mai), s-au reluat intero-. .rtrriile; primarul a fbst nevoit sd absenteze din portogruaro, clarrrrrlccdtorii erau nerdbddtori sd-l mai audd pe Menocchio. ,,in, ( r(ctarea dinainte - a spus inchizitorul - li-arn zis ci din procesr, rcse ci sufletul tau e plin de acest fel de a fi si de rele doctrine,r,,tusi, sfdntul tribunal doreste ca tu sA ajungi a-gi deschide com-i'lt 't sufletul." Iar Menocchio: ,,Sufletu'meu era mAndru si dorea,.r lic o lume nond si un nou fel de trai, pen'cd Biserica nu umblai't 'cii drepte si slujbele s;i nu urai fie ficute cu at0ta alai...

7Vom relua mai jos semnificatia ah,rziej l:r ,, lumea noui,,, la

rr.Lrl ,,fel de a tri i". Trebuie si ?ncercdm, mai intdi, si i intelegemr unl I plltut acest morar din Friuli si exprime :lscmenea idei.

Friuli, din a doua jumdtate a secolului al XVI-lea, era o so-, ic'tate cu tri isaturi putemic arhaice. Marile famili i ale nobil imiilerrdale aveau incir un rol predominant in regiune. Instituti i car,rbrgia (ntusnada) se pistreaza p6ni in nrmi cu un secol, multrr*ri mult decit in rcgiunile din jur. Vechiul parlanent meclievalrsi pistrase functi i le legislative, chiar daca puterea ef'ectivi se' r l la acum, de c i tava vreme, in nr i in i le locotenent i lor venet ieni .lrr realitate, dominatia Venetiei, inceputir in 1420, Izisase, in l irni-t t ' lc posib i lu lu i , lucrr . r r i le asa cum erau. Singura _er i j i a venet ic-rri lor f irsese aceea de a crea un echil ibrr.r de tbrte. astf 'el incit si ir rcutra l izeze tendi r r le le s t ibvers ive a le unei p i r t i a nobi l imi i t -cLr-, l r r l c d i n F r i L r l i .

La inceputLrl secolultri al XVI-lea, neintelegerile din sAnulrr.bil imii se intensil lcaseri.. Se formaseri doua partide: asa-nll-rrritt i :tntberkrtt i, tt* 'orabil i Venetiei. uniti in jurul puternicului, \n tonio Savorgnan (care sc prcsLrpune ca a ntur i t in ex i l . in ta-l 'ara i rnpcr ia l i r ) , s i asa-nurni l i i . i l . r r i r ier r , ost i l i venet ie i , condLrs i, i . . farn i l ia To. 'eugiani . La accsr cont l ic t pol i t ic d int re fact iurr i rerrobil i lor s-a adirugat o violentl confl-untare cle clasa. De.ia inI-i()8. 'obilul Franccsco di Stressolclo, intr-un ciiscurs !i 'r.rt inl ) l r lanrent , a t r i tgea l rcnt ia ca in d i i 'er i te local i ta t i d in Fr iu l i s i rer- r i i

5 l50

se unisera in cont,enticule (unele cuprinzdnd pani la doui mii de

persoane) si c5, intre altele, se spuseseri,.unele foarte scelerate

ii Oiaboli"" cuvinte, mai ales de a-i tdia in bucili pe preofi, pe

gentilomi, castelani si origeni, si chiar de a face niste Vespre Si-

.ili"n"' si multe alte vorbe spurcate." De altfel, nu erau numai

vorbe. in l5ll, in joia dinaintea Pastilor' la pu[ini vreme dup[

criza survenitd in urma tnfringerii veneliei la Agnadello ;i coin-

cizdnd cu o epidemie de ciurni, tiranii credinciosi lui savorgnan

se ridicaserd, intii la udine, apoi gi in alte localitaqi, mdcelirin-

du-i pe nobilii apa4inand celor doud partide qi incendiind caste-

lele. Restaurarea imediati a solidarititii de clasd a nobililor a fost

urmati de o cumplitd represiune a revoltei. Dar violenta tdranilor

insplimdntase, pe de o parte, oligarhia venetiand, iar pe de alta

ardtase posibilitatea unei politici indrdznete, care sd prevind orice

miscare a nobilimii din Friuli. In deceniile ce au urmat etemerel

revolte din 1511, s-a accentuat tendinla venetiand de a-i sprijini

pe [dranii din Friuli (9i, in general, pe cei dtnTerrufernra') impo-

iriva nobilimii locale. in acest sistem de echilibre, a aparut o in-

stitulie exceplionald chizLr pe domeniile venetiene: Contadinanza

(Uniunea Jiranilor). Acest organ nu avea nttmai tirncqii fiscale'

ci si militare; pe baza unor ,,liste de vetre" se strdngea o serie de

aaii; iar pe baza ,,tragerii la sorti" se organiza o rnilitie {drdneascalocald. in special ultimul punct constituia o adevirati palm[ pen-

tnr nobilinea friulanb, dacd ne gdndim c[ in stattttele Patriei, atat

de impregnate de spiritr-rl feudal (intre altele, erau acolo prevazu-

te p"a"ps" pentru ldranii care ar fi indrdznit si impiedice nobilul

exerciliu al vAnltorii, punAnd ctlrse pentrll ieprrri sau vAndnd po-

tAmichi noaptea), se g6sea o rubric i int i tulat l De prchihi t ione

(trmorum rttsricis. Dar autoritdtile venetiene, desi men{ineau

acestei conttrclirtutt:(/ niste caracteristici sui generis, erau hotira-

te sa facd din ea reprezentanltll atttorizat al intereselor locttitorilor

tle la sate. Astfcl. fictiunca jlriclicir, dupl care Parlatnentul era

I Rsrolut ie ( i t re l i l tcept l t in - l l nrar t ie l l8 l , la t ' r lenrro s i s ' l t ex l i l ts in in l re lga

Sic i l ie . la celsrr l s l r r jhc lor r lc serni t l in lur te l t [ - . ts t i l t r r s i e l re \ - ; r tet l ) l i l ] i i l ! t l I l l i r \ ' l t r ' l re: l

tuturor f rancezi l ( t r s i ineel : r tea donr inat ie i Cusei de Anjou ln t r ' )

: Uscir t . in opozi t ie cu insula (n. t r ' ) '

52

,rrrlu"tul reprezentativ al intregii popula$i, cddea, chiar dacd nu-,rr ,r i fbrmal.

Seria de mdsuri luate de Venelia in favoarea llranilor dinI rruli e lungi. Deja in 1533, ca rdspuns la petitia prezentatd de.vcr decani din Udine qi din alte localirdri din Friuli gi Camia,r.uc SC pldngeau,,de a fi foarte apisali de mai multe feluri de,f ;rri pldtite diferililor nobili cetdleni si altora dtn Patria, precum.i altor persoane laice, din pricina preturilor mult prea mari alerccoltelor care existau de c01iva ani", li s-a dat posibilitatea sdplateascd ddrile pentru arenzile pe viali (cu exceplia celor pentru''ulfiteuzer) in bani, 9i nu in naturd, pe baza unor preturi unitare,stabilite o datd pentru totdeauna, fapt care, in situalia cresterii curapiditate a prenrrilor, ii favoriza evident pe {irani. In 1551,,,1at'crer€o lar.lnimii din Patria", toate arenzile pe viald datAnd dinl-520 au fost reduse cu sapte la sutd, in urma unui decret confir-rrrat si l[rgit dupd opt ani. Mai mult, in 1574, autoritdtile vene[ie-rre au incercat sa pund o limitd cametei la tard, stabilind ci..taranilor din Patria nu li se putea lua drept garanlie nici un feltle animal mare sall mic, bun de lucrat pdmdntul, nici vreo uneal-tit rurald, la insistenta vreunui creditor, cu exceptia celor date deproprietari". De asemenea, ,.pentru a-i usura pe tdranii siraci, cd-rora, din pricina ldcomiei creditorilor, care le dau diverse lucruripe credit, li se ia apoi recolta aproape inainte ca aceasta sd fiestr6.nsd, si la vrernea cAnd pretul acesteia este cel mai mic din totrunul", se decreta ci numai dupa l5 augllst puteau sd ceard credi-torii ceea ce li se datora.

Aceste concesii, care aveau scopul, inainte de toate, de a lineslrb control tensiunile latente din satele din Friuli, creau, in ace-lasi timp, un raport de solidaritate obiectivd intre tirani si putereavenetian[, impotriva nobilimii locale. Fa!5 de reducerea progre-sivd a darilor, nobilimea locald a incercat modificarea contracte-lor de arendir pe tennen lung ?n contracte de arendi simple, adicitransformarea intr-un tio de contract ce inrdutitea in mod clar

' Contnr i l in \ i r tu lea ctru ia se cedeaz. i fo losinta unei propr iet i r t i l i rnc iare pe v iat i r\ . ru pe un l in lp lo l i le luns, in schirnbul Lrnei p l i t i anuale, e lectuat i l ' ie i t r bani . f ie in produse.r iL recrnoi is tere a prol ) r ' ie t i i t i i d i recte: in l ta l i i r em lbane r i ispinr l i t i i ?n secolele a l XIV- ler s i: r l XV - l ea (n . t r . l .

53

conditia laranilor. O astfel de tendinti, generald in acea vreme, a

inlAmpinat in FriLrl i pllternice obstacole. mai ales de ordin demo-

grafic. Cind l ipsesc bratele de lucrLr, e greu sI ajungi la stipularea

runor pacte agrare favorabile proprietarilor. In decursul a o suti

de ani, de la jumitatea secolului al XVl-lea pina la jumatatea

secolului al XVII-leer, f ie ca rezultat al unor repetate epidemii, f ie

din pricina cresterii emigraliei, mai ales spre Venelia, populatia

totali i din Friuli a scizut, Rapoiutele locotenentilor venetieni din

aceasli perioadi insisti asupra mizeriei taranilor. ,,Eu anr sus-

penclat orice strAngere de datorii private pina la recolti", scrie

Daniele PriLrl i in 1573, afirnrind ci ,,se lua orice. de la vesrnin-

tele ferneilor pe care le puriau si pina la incuietori le de la usi -

fapte nelegiLrite si neourenoase". Carlo Corner sublinia, in 1587,

siricia naturalit dtn Putriu,,,foane stearpa, deoarece in parte e

rnuntoasii, iar spre cinrpie pietroasil si supusa intrnciati i lor nlultor

torente si pagubelor provocate de furrunile ce se dezlitntuie de

obicei in regiurre' ' si incheia: ,,De aceea, curn nobil i i nu au rnari

bogiti i , to1 arsa si poportrl; si ntai ales taranii sl int foarte siraci'"

La sf i i rs i tu l secolu lu i (1599), Ste lano Viaro schi ta un tablou i i l

clecaderii si dezolari i: ,,Dc cit iva ani incoace, este atat de distrusa

Pttlr irt, inc'it irproape cii nrt 'existd sat in care cloui treiuri din case,

ba chiar trei sl-erturi, sir ntt f ie rtrinate si nclocuite, iar ceva mai

putin de junritate din tercrruri le accsRlia nelucrate, l l lcru intr-ade-

var de plins, si clacii aceasti situatie se va inriutati ' din pricina

nevoii, iocuitori i vor f i fortati sir-l piri iseasci irr f iecare zi (asa

cLun o fac). l i vor rirtrri ine dolrr cei rnai saraci si rnai nenorociti."

in nromcntul irr care se profi la dccider-ea Vcnetiei, cconontia din

IrriLrl i aparce dcja intr-o stare de descontpttnere avlurslta.

ttL)ar ce pulca sli stie ttn l l lori lr ci i N4enocchio despre acest

shenr c le col t l t l rd ic t i i po l i t icc, soci t t le . econotn icc ' l Cc imagine is i

l ' l icca cl t lc's1trc cprtrntul . iou dc lbrtc erre-i conclit iotra in tiLccrC

c x is lc t t t ; . r ' . )O in l l tg inc rudinrcntur- i t s i s i r r rp. l i f ic l t t i . to t , . ts i foar te c l : t rJ . ln

Iuurr . cx is l i u t r r l t t - t rcptc t lc , . jndat t l r i r r l r - i l la l te" : er is t i i Papa. car-

i l

rrrr , r l i i s i episcopi i , existd parohui din Montereale, exist l impa-:,rtrrl. regii si pringii. Dar, dincolo de treptele ierarhice, existl o, l tosebir€ fundamental i , deosebirea dintre,,cei de sLls" s i , ,oa-rrrenii siraci", si Menocchio stia cd face parte dintre cei sdraci. Orrrnrsine clar dihotomicl a structurii de clasd, tipici pentru o so-, retate taraneasca. Cu toate acestea, am putea intrezdri in,vorbelelrri Menocchio cel pulin un semn al unei atitudini mai diferentiatel.rtu de ,,cei de sus". Violenta atacului impotriva celor mai inalte,trrtorititi religioase - ,,Si imi pare ca in astd lege a noastri Papa,, rrrdinalii, episcopii sunt atata de n-rari si de avu1i, ci toate-s aleItisericii si ale preolilor, si cd ei il pripldesc pe sdrac" - contrils-It'uzd cLr critica mult mai bldnda adusd imediat dupi aceea allto-rititi lor politice: ,,Si inca mai imi pare ci asti seniori venetienirrn ho{i in orasul dla, c i daci unu'se duce si cumpere ceva sirrrtreabi: <<CAt vrei pentru lucru' .lsta?> dia zic un ducat, chiu',lrrca lucm'nu face decAt trei nrurcelli - gi a$ dori ca ei sa-si facl,lutoria..." Sigur, aceste cuvinte exprimi, in primul r0nd, reactiarrnui tirran care intrf, brusc in colttact cu indepiirtata realitate a,rrasului. SaltuI de la Montereale sau Aviano la un oras lllare cunlr'rir Venetia devenea impresionant. Rarnine insi taptr-rl ci, in vre-r)le ce Papa, cardinalii si episcopii sunt efectiv acnzati dc a-i..praipadi" pe sitraci, despre seniorii venetieni se spune numai ci..tin holi in orasul dla". Deosebirea de ton nLr se datora binein-tt' lcs prudentei; cind a rostit acele cnvinte, Menocchio ii avea inlrrtai si pe prirnarul din Portogruaro, si pe inchizitorul din AqLri-lcia, si pe vicarul acestuia. Pentru el, principala intruchipare arrsupririi era ierarhia ecleziasticd. De ce?

O prima indicatie ne vine chiar de la Menocchio: ,,Toate-srrle Bisericii si ale preotilor si ei ii pripidesc pe slraci, cnre dacirrr-r douit buciti de plmdnt in arenda, astea-s ale Bisericii, ale cu-tirr.ri episcop, ale cutarui cardinal." Clrnr ant nrai spus, nu stir.rrrlaci acesta era cazul siu. Dintr-o evaluare fiicutu in 1596, decilrr doisplezece rrni dLrpi rrceste afirmatii, rezulti cii unul din pir-rrranturile date in arendir pe viata lui N,lenocchio se invecirra crrun teren pe carLr nr.r ruernbru al familiei de scniori ai locuh-ri. Ora-z-io de ivlontereale, il cliduse in arenda lrnLri anunre juplin Giaco-

i <

mo Margnano. Acelasi document mai mentioneazd dif-erite bu-citi de pim0nt aparlinand bisericilor locale sau din imprejurimi,date in arendd: opt apartineau bisericii Santa Maria, unul bisericiiSan Rocco (anrAndoud din Montereale), altul era al bisericii San-

ta Maria din Pordenone. Montereale nu reprezenta, evident, unctrzizolat; la sfirsitul secolului al XVI-lea, proprietatea eclezias-tic[ din Friuli, ca gi din intreaga regiune Veneto, era incl impre-sionantS. Acolo r.rnde scizuse pe plan cantitativ, se consolidase sise intdrise pe plan calitativ. Toate acestea explicd din plin vorbelelui Menocchio - chiar daci el nu ar fi resimtit personal asuprireace decurgea din faptul ca Biserica (care fusese in mod clar scutitSde reducerea arenzilor introdusi de autoritatile venetiene) deqineaproprietdii. Era suficient s[ deschizi ochii, si privesti imprejur.

Totusi, proprietitile ecleziastice, la Montereale gi in impre-jurin-ri, explica asprimea acuzaliilor lui Menocchio, dar nu ;i im-plicatiile lor, nici extinderea ior la un nivel mai general. Papa,cardinalii si episcopii i l ,,prapddeau" pe sarac, diu in numele ace? Cu ce drept'l Papa ,,e on"r ca noi", doar cA are putere (..poate

face" si deci are o mai mare ,,indatorinla"). Nu existd nici odiferentd intre clerici si laici, taina hirotonisirii e o ,,marii". Ca

de altf'el toate Tainele Bisericii: ,,tnarfi", ,,minciuni", din care seingras[ preotii. Acestui Ltrias edificiu bazat pe exploatarea sira-

cilor, Menocchio ii contrapune o religie foarte dif'eritii, in care

toti sunt egali, fi indci spiritul lui Dumnezeu e in to1i.Constiinta dreptulilor s;Lle se nastea deci, pentrtl Menocchio,

pe un plan strict religios. Un uroru poate pretinde sa expuna ade-

vdrr-rl credinlci Papei. unui rege, unui print, intrucdt are in el acel

spirit pe care Dunnezer.t l-a dat tutttrora. Din acelasi ntotiv, poate

indriizni ,,si spuna destule irnpotriva celor de sus despre faptele

lor rele". Ceea ce il fau-ea pe Menocchio sa respingir ctt atAtavehementit ierarhiile existellte nLl el'a trLttltai intelegerca astrp|irii,

ci si ideologia religioasit potrivit ciireia in fiecare ottt e.ristrt ttn

, ,spir i t " . pe care el i l nr.rntea uneori , ,Dr-rhtr 'Sf int" s i al teor i . ,spi-r i t u ' l u ' D u n r r t e z c t t "

5 6

9

La prima vedere, putem crede cd in spatele tuturor acestorlrrcmri stdtea putemica loviturd data de cdtre Refbrma protestan-Irlor principiului de autoritate, nu numai in domeniul religios, ci'r in cel politic 9i social. Dar ce leglturi exista intre Menocchiosi grupurile Reformei, cu ideile lor?

,,Crez cd e luteran unu'care-nvati riul si mdnAncd came vi-rrcrea si sAmbita", le-a explicat la un moment dat Menocchio ju-,lccatorilor care-l interogau. Era insi cu siguranti vorba de orlcfinilie voit simplificard si deformatd. Multi ani mai rArziu, intirnpul celui de-al doilea proces (i599), s-a aflat cd Menocchiosl)Llsese unui evreu convertit, pe nume Simon, ca despre moarteasa ,,o sd afle niste luterani, si vor veni si-i ia cenusa". La o primdvedere, pare sd fie vorba de o mirturie hotardtoare. in realitate,c tocmai invers. LdsAnd la o parte dificultatea, la care vom reve-ni, de a aprecia fundamentul sperantelor lui Menocchio, tennenul,.luteran" este inserat intr-un context ce confirmd extrema gene-ralitate pe cal'e acesla il avea in epoci. Dupi Sinron, Menocchiorespinsese intr-adevdr orice valoare a Evangheliei, negase carac-terr.rl divin al lui Cristos, ldudase o carte care era probabil Cor.a-rirrl. Suntem, fireste, foarte departe de Luther si de doctrinelesale. Toate acestea nc fac si pomim din nou de la zero, inaintdndcu prudenta, prin aproximlri succesive.

Ceea ce am pLltea numi ecleziologia' lLri Menocchio, pu6nd1i reconstituiti pe baza afirmatiilor sale de-a lungul inrerogatorii-lor de la Portogruaro, are o configuratie destul de precisa. in ca-drr-rl religios complex din Europa secolului al XVI-lea, aceastir'cleziologie aminteste, in nrai mulre locuri, in special pozitii leanabaptistilor. Insisrenta asupra simplitlqii cur'fintului lui Durn-nezeu, respingerea irlaginrlor sacre, a cerentoniilor si a SfintelorTaine, negarea naturii divine a lui Cristos, aderarea la o religio-zitate prirctica, intenieiatd pe faptc, polemice cu nuantA peuperis-tu impotrir,a f astului din Bise rici. exalt:rea tolenmtei -- sunt toafeclernente ce ne duc la raclicalisnrLrl relisios al analtaptistilor. Si-

' D in g r . r r r / cs ta - . .h iser i r : i t " - s i / r , t r , . r - . . c1 \ ,An l " , . . c l i sc t r rs " , . . concept le " (n . l t . ) .

.57

:}rr, Menocchio nu se dovedeste a fi trn sttstinittor el botezLrlLri

adul t i lor . L)ar se st ie c i r , dest t r l de repede, grLrpnr i le anabapt is te

din ltalia ajunseseri si respin.uit si botezul, ca si alte SfinteTaine,

adrnitAnd cel tnult r-rn botez spiritual, bazat pe regenerarea inte-

rioarir a individului. La rindul san, Menocchio considera cI bo-

tezul e c l r to tu l inut i l : , ,Crez ca de cunl ne nastem, suntem

botezati, ci Dunrnezeu tte t ' loleaza, el care a binecuvAntat toate

lucrurile...".Miscarea anabaptisti, dr.rpi ce s-a raspAndit pe o arie nrare a

Italiei septentrionale si centrale, dar mai ales in regiunea Veneto,

a fost apoi nimicita ia jumatatea secolului al XVI-lea de perse-

cutia religiortsri si poiit ica dezlzintuitd in urma delatiunii unr-ria

dintre capii ei. Unele grupiri r lr ici, razlete, au sttpravieluit inca o

vreme clandestin si in Friuli. Poate cd erau anabaptisti, de pild5,

acei mestesugari din Porcia, inchisi de SfAntul Oficiu in 1577'

care obisnuiau si se intAlneasci in casele unui tdbacar si ale rtnui

tesitor de l ind. ca sd citeasca Scriptura si sa vorbeasca ,,de rein-

noirea vieti i..., de adevirtt l E,vzrrgheliei si de indeparta.rea de la

piicate.' ' Cunt vot-tt vedea, este posibil ca Menocchio - ale cami

alirnrati i eretice, potrivit unui martor, eratt vechi de treizeci de

ani - sa fi intrat in legatura chiar cu acest grup.

Si cu toate acestea, in pofida analogii lor arzitate, ntt-i ctt

putintd sir-l consideram pe Menocchio rnabrptist. Judecata pozi-

tivi, lbrrnulati de el in legituri cu slujba bisericeascit, cLr irnpilr-

t isania. cr si, irr anltnrite l imite. ctt spovedlnia. era de

neconceput pentrlt un anlbaptist. N{ai cn searni un ltnabaptist,

carc vedca in Papa intrtrchiprrea Ar-rticristulr"t i, ntt ar f i pronuntat

niciodatir o fiazti ci l aceea spusit de Menocchio in legirtr.rra cu

irrdnlgerttele: ,,Crt:z cit-s itr.rnc, ci clacir Dttmnezett a plls t ln om

irr locu 'sau. care e Papl t , s l r dea ier tu 'e, e h inc, I ' i in 'c l i parc c i

suut pr i r r r i {e t lc Dt t t l t tcz- t 'u . f i ind astc l t indLr lgentc d i l {c dc t tn t t '

e l r re- i cu ur t v i t t l f a l l t r i . " lb l t tC xccste lL tcrur i l l l i t l t rser i r i r t t i r t tp t r l

Pr i r t r t r l ' . t i in tcrogl r l r r r i t t r lcsf i is t t r l t t l l r Por togr t rn lo t lS l r l l r i l ic ) : l t i -

t r r r i incu l r r ind l l j s i L t t teor i l t rogl t l t t l t i r l t r i N{cr loec ' l t io i r t l rcc l t i t t i -

l ) !Ci r r r - ; r r . , - '6r . t '1 !c , i t te l i u t l l t i , i i i i r r l l i l t r r l j r l i l t i l l i r l i t ipote/ - l t

pot i ' i i i i c i re i . r us i ' t t te t - rcu l t l i r r t r l , t i i l r r f i { 'Ost . i ic t l r t . ' c lc l l rLr t l r - t l l i ti R

.,rLr de calcul. Mai mult, caracterutl etcrogeu al textelor pe care,, rnn voul vedea. N, [enocchio le-a indicat drept . ,surse" a lc ide i lor'.r lc leligioase e cAt se poate de deparrte de rigidele biuiere sec-t,rnte ale anabaptisti lor. Pentru acestia. unica sursi de adeviir o( ()nstituia Scriptr-rra, sau chiar numai Evirrghelia. cllnt a afirmat,,lc pilda, tesatorul de l ini aflat in fmntea grLrpLrlui din Porcfa,,lcspre care arn vorbit mai sus: ,,Asa cir, in afara aceleia, nu se

I)oale crede in nici o altd scriere, ci doar in Evimghelie se at-l iItrcru care si te mAntuiasci, si in nici o alta scriere." Lui Menoc-. hio. in schirnb, inspiratia i i putea veni din cdrti le cele mai felu-lite: atdt din Florilegiul Bibliei, cAt si din Dec'amerrrtz. ineoncluzie, intre poziqii le lui Menocchio si cele ale anabaptisti lorcxistan niste neindoioase analogii, cu radicini insa in contextenct deosebite.

Daci anabaptismul este insuficicnt pentru a explica cazul luiN'lcnocchio, nLr ar fi oare mai bine sa ne linritir-n la o definitienrli -uenerali? Dupir cit se pare, Menocchio afirma ca ar fi ineontact cu gnrpuri ,, luterine" (termen ce dcscrnna atunci o arietle erezie extrenr de ampli); de ce sii nu ne nrultunrirn cu vergainrr.rdire intrczarita la inceput dintre atitLrdinea lui Menocchio siRefornrir'l

in realitate, nici asa ccva nrr poate fi posibil. intre inchizitorsi Mcnocchio a avut loc. la un lnoment dat, un dialog scrnnil-ica-tir ' . Prirnul l-a intrebat: ,,Ce anume intele_ei tLr prin iertaciune?"Nlenocchio, intotdeituna gata sii-si expunl pe lar_e ,,parerile", dedata asta nu a inteles. CilLrgirml a frebuit sli- i explice (quid sitiu.rt i.f ' ic'utio) si N{enocchio a rispuns negZind, esa culn arn vdzut,cI Isus Cristos a murit pentru a-i nrAntr-ri pe oanreni, pentru cd.,dacir unu'arr- picate, trebe ca el sa le ispitseascii. ' ' Tot asa si cr-tprivire la predestinare. Menocchio nu cunorste intelesul acestuicLrvAnl s i numai c lupi r ce inchiz i tonr l i l -a expl icat , ar ispuns: . , .1ol lLr crez c l i v lcunu's t i f ' i fbst r indui t c l ina intc c le DurnnezcLl penl r l lr i l i t l i vcsnic i l . " Icr ture s i predest in iLre, ce lc i ior .u i sr rb iccte pe care\c ux l rsc c l iscul ie re l ie ioasi d in I ta l ia in vrcnreu I lc lbnrr , - : i , nu in-icnmur. r r r i rn ie pcnt lL l ecesl n io l l r d in [ r r iu l i . ch iar d l rca. usa cLrn li onr vc i icu. ic in t i ln ise nr i rcar o dat" i iu lcctur i le s t lc .

< ( )

Lucru cu atat mai semnificativ, cu cAt interesul pentru acestesubiecte nu ramasese, nici in Italia, circumscris celor mai de susclase ale societatii.

Hantalul, slujnicct si sclovuldisecri liberul arbitrttsi predestinarea o .fi'iintdntci

- scria Ia jumatatea secolulr,ri al XVI-lea poetul satiric Pietro Nel-li, eilias jupAn Andrea din Bergamo. Cu c6qiva ani inainte, t[b5-carii napoletani, dupi ce ascultaserd predicile lui BemardinoOchino, discutau cu pasiune scrisorile Sfdntului Pavel si doctrinaiertlrii. Rdsunetul dezbaterilor despre importanta credinqei si afaptelor bune pentru tnintuire transpare si in contexte neasteptateca, de exemplu, in jalba adresati de o prostituatA autoritlqilor dinMilzrno. E vorba de exernple luate la intAmplare, care ar putea ficu usuringd multiplicate. Ele au insd un element comun: toate,sau aproape toate, privesc orasul. E un indiciu, intre atAtea altele,al profundei separatii ce se produsese de multi vreme in ltaliaintre oras si sat. Cucerirea religioasd a satelor italiene, pe careanabaptistii ar fi incercat-o, probabil, dac[ nu ar fi fbst nimiciliaproape irnediat de represiunea religioasl si politici, a fost facutic0teva decenii dupi aceea, sub un semn cu totul diferit, de catreordinele calugaresti ale Contrareformei, in primul rdnd de citreiezuiqi.

Acest fapt nu inseamnd ci in secolul al XVI-lea satele italie-nesti ar fi ignorat cu totul formele de neliniste religioasd. Dar,dincolo de valtrl subtire prin care se vedeatt sr-rbiectele si termeniidisculii lor de atnnci, se z.lreste prezenta masiv.i a unor traditiidiverse. mult nrai vechi. Ce avea de-a face ctt Reforma o cosmo-gonie ca aceea descrisa de Menocchio - brdnza primordiald, dinczlre se nasc viermii, citre sunt ingerii? Cum si legi de Refbrmiafirnra[ii ca acelea iitribuite cle consiteni ltti Menocchio -,,tot cese vede-i Durnnczeu, si troi sr-ruteur dtturnezei", ,,certt', pimAn-tn' , marea. ac:nr ' . hi tLt ' . iadu' , tot t t - i Dtt t t l tezelt" l NIai bine si Ieatribuirn, provizoriu. unui stthstrat de credinte tirranesti, vechi desecole, cliu niciodatii dispitr-Lrt cu Iotul. Retbrnra, rupind crLlstaunititi i religioase, il adusese inclirect la snprafata: Contrarefor-

60

rrur, in incercarea de a reface unitatea, il scosese la lumini pentru,r-l inldtura.

Din perspectiva acestei ipoteze, afirma(iile cu nuanti radica-lri pronuntate de Menocchio nu vor mai putea fi insd explicaterloar prin anabaptism sau, mai rdu, printr-un ,,luteranism,. gene-rrl. Ar trebui sI ne intrebim, mai degrab5, dacd acestea nu arrrpartine unui filon autonom de radicalism td.rdnesc, pe care agi-latia Reformei l-a fdcut si apard, dar care era mult mai vechi de-cit Reforma.

10Faptul cd un morar ca Menocchio a ajuns sir formuleze idei

ltAt de diferite de cele obisnuite si fird sd fi suferit vreo influenqili s-a pirut inchizitorilor neverosimil. Martorilor li s-a cerut sddeclare dac5, Menocchio ,,vorbise de-adevdratelea sau numai inglumi, ori spunAnd ca tiind zise de al1ii"; lui Menocchio i s-acerut sa faci cunoscute numele ,,tovzudsilor" sdi. Dar in ambelecazuri rispunsul a fost negativ. Menocchio, in special, a declaratcu fermitate: ,,Domnule, nu am allat vreodatd pe cineva care siaibi aste pdreri, da' ale pireri pe care le-am avut io, le-am scosdin rnintea rnea." Dar, cel pugin in parte, mintea. in 1598, donOttavio Montereale (care, cum am vdznt, fusese indirect rispun-zirtor de interventia Sfdntului Oficiu) a splls ca stia cd ,,acest Me-nocchio invatase ereziile sale de la un jupin Nicola, pictor dinPorcia", care se dusese la Montereale sd picteze in casa unuidonrn de Lazzari, cllrrmat chiar cu Ottavio. Acuma, numele luiNicola apdruse si in primul proces, provocdnd o reactie de vizi-bild stinghereala din partea lui Menocchio. La inceput, povestiseci-l intelnise in tirnpul postului mare si ci l-a arrzit in acea im-prejurare cA postea, da, dar ,,de fricd" (in schimb, MenocchiomAnca ,,un pic de lapte, de brAnzi si cdte Lln oLr", justificind fap-tul printr-o constittrtie fizica slabd). lrnediat dupi aceea, a inceputsa vorbeasca, intr-un nrod apar-ent dezlAnat, despre o carte pe careo avea Nicola, trecdnd la alt subiect. La rlndul siu, Nicola a fbstsi el chemat in fata SfAntului Oficiu, dar i s-a dat dnrmul imediat,cn Llrmare a certificatelor de bun renurne obtinute de la preotii

6 l

din Porcfa. La al doilea fJroces, a aparut, totr.rsi. un indiciu alinfluentei exercitatc de un personaj anonim asupra parerilor ere-t ice ale lui Menocchio. in cursul interogator iului din 19 iul ie1599. la intrebarea inchizitomlui de cdtd vreme credea - pe bazartnei nuvele din Dec'umet'on, ast), cum vom vedea - ci fiecare omse poate rnintui ?n propria lui lege si ca, asadar, Lrn tllrc face binesi rlmdni turc si si nu se converteascd la crestinism, Menocchioa rdspuns: , ,Poa'sI f le vreo cinspe sau saispe ani cd am pirereaasl.a, pen'ci incepusem si cugetim si Diavolul mi-a vArAt-o incarp." ,,Cu cine ai inceput s[ disculi?" intrebl repede inchizitorul.Numai dupa o lunga pauzi (post kmgctm morctm) a rispuns Me-nocchio: , ,Nu st iu".

Deci Menocchio vorbise cu cineva despre problemele reli-gioase in unna cu cincisprezece sau saisprezece ani, probabil in158-1, deoiuece la inceputul anului urmitor firsese bigat la inchi-soare si judecat. Drlpi toate probabilitatile, era vorba despre celcare-i imprulnutasc lui Menocchio carlea incriminata, Decame-rrriul. Menocchio ii rostise numele la vreo doui siptimini dupriaceea: Nicola de Melchiori. in afara de nunre, datele (coincidenlecare alr sclpal, inchizitorilor) ne fac sa identificinr acest personajcLr Nicola din Porcia, pe cirre, in l-584, Mcnocchio nLr-l mai r,5-zuse cxact de un an.

Don Ottavio Montereale era bine informat; N{enocchio vor-bise ef-ectiv despre probleme religioase cu Nicola din Porcia. Nustirn dacir Nicola a ficut parte dintre mestesugarii acelui loctunde, cu mai bine de douizeci s i c inci de ani in-urmi, ast cLrnlam vazut, sc adunau pentru a citi Evanghelia. In orice caz. inpolida declaratiilor favor;rbile lui, obtinute in 158,+, rcesta eri.tcLlnoscllt dc rnult cil un ,,orn fbarte eretic". Cel putin asa il defi-nise nobi lul Fr.r l i ' io Rorar io din Pordenone, in 1571, ret-cr indu-sela Lrn lapt vcchi dc opt sau zecc ani: Nicola.,z icea ci I st t ' icat c lsin-{ur nistc tiiblii ce fusesera puse ca podoalri intr-o biserictttitnu dcpurtc de Porc(a. spuniud ca cra o trcaba rca, s i c i t t t t t et ; . tlocul lor, si cli crau... rnarfir... si ca nu trebuic si pui zr"rgriiveli irthiser ic ir ." [ .Lrcnr care rre ducc i rnediat cu gi indul la condantnarel t

6 l

,'rcla a imaginilor sfinte rostitd de Menocchio. Dar nu numairrt:r invdtase el de la Nicola din Porcfa.

..Stiu - ii spusese Menocchio vicamlui general - ci [Nicola].r\ cir o carte care se chemaZampollo, unu'de zicea cd,-i miscdrici..r r' i.rre dupi moarte s-a dus in iad, si cu diavolii aia fdcea gium-I'rrslucuri. Si daca-mi amintesc bine, zicea cd era un prieten de-allrri si cd r.rn diavol il indrigise pe misclriciu'Ista si cunosc6nd, l diavolu' i l indrdgise pe mdscdric i , pr ietenu'dla al lu i i -a spusr:r trebuia sa-l amdgeascd cd nu-i place. Si fic0nd asa, diavolulI u spus: <<De ce vrei si mi arnigesti, spune adeviru', spune-lric-a dreptul, cinstit, pentru cd trebuie sd fli ont cinstit chiar si inI:rcl>." Vorbele astea i-au sunat probabil vicarului general ca ogliLmadd de prostii; iniediat a indreptat interogatoriul asupra unorIucruri mai serioase - de pilda, snstinnse oiue vreodat[ ca totiorrmenii se duc in lad? -, ldsAnd astfel si-i scape un indiciu im-l)ortant. Din cartea pe care Nicola din Porcfa i-a dat-o s-o citeas-iri, Menocchio se hrdnise pAni la a asimila solid teme si expresii,uhiar dacii din greseald inlocuia numele protagonistului, Zanpo-lo. cu titlul. Visul lui Corat,ict.

in carte, bijutieml venetian Aiessandro Caravia se infitisasepe sine si pe faimosul bufon Zanpolo Liompardi, prietenr.rl siru,lDort de cr.rrAnd de batrAnete.

hi imi pcireti a li Meloncolictzugrcivitri de un me.rter bLut,

ii spune la incepLrt Zanpolo lui Caravia (care, in gravllra ce im-podobea frontispiciul, era reprezentat chiar in atitudinea Melun-crtliei Lri Dtirer). Caravizt e trist; vede in jurul siu o lume plinide nedreptdti si-i pare rdu. Zanpolo il imbdrbdteazd,,ii amintesrecd adevirata viatl nu e pe acest pamint.

O, c'u c'At rlt'ag tts drtri si unt cle stirede urtul c(re pe cealaltri lunrc se gri.seste,

exclami Caravia. Zanpolo ii prontite cir va incerca sir-i aparadrrpir ce va nruri. Lucru ce se petrece la scLrrti vrente. Cea mailllare parte a versurilor poemului descriu tocmai visul bijutienr-Iui, cin-ria prietenul siu, br.rfbnul. ii povesteste calatoria in Rai,

63

unde discuta cu Sfantul Petru, si in Iad, unde, datoritd a tot felul

de caraghioslacuri, se imprieteneste cu diavolul Farfarello, iar

apoi intdlneste un alt bufon celebm, Domenego Taiacalze. Acesta

if sfituieqte pe Zanpolo sd recurgi la o stratagemd pentru a-i apd-

rea lui Caravia, asa cum i-a Promis:

Etr stiu cd tare drag ii esti lui Fatfurelsi cred cd fn curAnd t'eni-t'a sti te vudd;rt sri te-ntrebe dacd tristete mare simti;cunL il v'ezi, Prefd-te c'd estimai nefericit decdt te aJlisi el se vo ardta gata pldc'ere sd-ti facci'Atttrtci, lu-i vei spune gl)ndtt' tdusi pctate el pe placu' inimii sa-ti facd '

,,Atunci m-arm prefdcut" - povesteste Zanpolo -

mtre dltrere Q O\)eQ

si itttt '-urt c'ctlt nt'ant Pusinainte ca Farfttrel sri-mi vie mui aprocLpe'

Dar inseldcillnea nu reuseste si Farfarello i-o reproseazi:

Va : ut tt - t i -ant inse lci c'i tt tt ea,

ninteo meo tlu stie cum cu tine sri se pourte,

c'tici pe mine incercat-rti sii mri dtrci

Prrtnisu-nti-ai oscultare sci doi ot' ic'ci rei pot'uttci '

tt i t ' i bine e et te-ncrede chiur si-n Iad'

Totusi, i l iartd; Zanpolo i i apare lui Caravia' care, cdnd se trezes-

te, spune in genLrnchi o rugiciune dinaintea cmcifixultt i '

indem'ul lui Farfarello de a spune adevaml chiar si in lad,

desprins de Mettocchio, reprezintd bineinteles una din temele

fundamentale ale vrsullri, polemica impotrivit ipocriziei, in spe-

cial a ipocriziei calugarilor. Tipirirea clrt i i s-a incheiat in nrai

l-541, in vreme ce la Regensburg se desfisurau dezbatcri le ce p[-

reau it f i clestinate si adr.rca pacea religioasa intre catolici qi

protestanli; l / i .r lr/ esle. de fept. o expresie tipici a ideilor eviur-

ghel isn iu iu i i ta l iun. , .Gestur i lc grosolane, bat jocur i le , n lut re le s i

ichi*ro.oseli le" celor doi bufoni, Zzurpolo si Taiacalze, care pinh

64

'r in fata tribunalului lui Belzebut incep si joace ,,aritdndu-i bu-, ile goale", insotesc intr-adevdr - si amestecul e cum nu se poaterrrri camavalesc - un amplu si accentuat discurs religios. Taiacal-rc il laudd fn$; pe Lurher:

Apcirut-a unu' , Martin Luther,care pret putin pune pe preoti si mai putin pe cdlugdrisi de nemti e prea iubit;n-a obosit deloc chemdnd conciliul [...]Martin dsta, din cdte se stie,si minunat fi in orice invdtdtura:adevdrata Vanghelie el nu o leapcidd;Lut her mukora incurcatu- le-a mintile.Unt zice cd numai Cristos ne iartdaltu' cci al III-lea Paul si Clement:si asa fiecare, care trage, care lasd,carc zic'e adevdrul, care ntinte printre dinti .Fiecure doreste conciliul sd se tincidoor pentru a limpezi eceste erezii;slarele cald topeste zdpadctasa si Domnul aste rele gdnduri...

['ozitia lui Luther este, in concluzie, apreciati pozitiv, deoarececl cere un conciliu pentru o limpezire doctrinalr si propune ia'dsi., adevirata Vanghelie":

Vcizut-am cu mdhnire cum vine nnuneela mine, prietene, cd limpede nu-ni erudespre feluritele pdreri de multe soiuric'e domnesc' in lume, rciu fiicutd fiecare.Ar w'eu omul sd rdmdno tare in credintu sa,si nu de ninticuri sci fie zdpacit,Ci sa vadl bine textul Vangheliei,Iar pentru rest si nu-i pese de Martin.

Ce inseanrnii ,,adevirrata Vanghelie" este explicat rind pe riind deZanpolo, de Sfdr-rrul Petru si de Taiacalze. inainte de roate, ierta-rea pacatelor prin credinta in sacrificiul lui Cristos:

65

Prina ctrtt:t i ce 1te t 't 'e.stitt nuintuie,e pe Dunurc:eu .su-l irrlteuscri. trrrnn' in el ut'lrtl r'rcdirrtci.tl dttLtu. sii spet'e cci onnl C-r'rsfosnt|ntuie pe t ' i tre-n el trerle cu al siitt siutge.A treiu. .stittt i tttrt.rri inintu s'ci-si t lnd pr, ' in itLbire tr

cl e-(pr()(tl)es i . iuct i -u Dulut ' Sf t t t t t iue u 'eu sa a ibc ir d.r c' u ntltci t'u re rl tt rt t' d e I a f n t rei tu I D wlut e : e t t .tIc'esteo trei . ltrolaltci. de Iud te scapd.

Deci, rrici r"rn fel de subtilitate teologici, rseurenea acelor subtilitati,la rtrodi pAna ;i printre nestiutorii de ctute. predicate de c;iiugairi:

Multi nestiutttt ' i . ce Jac pe-nvatoti i.nrcreu vorbittcl despre SJintu Scripturit

1te lu biirbieri, J'ierari $i r'rutitori,teobgi:dnd peste tn'ic'e ntci su rd,

Jiicfttrc| Iunrcu .ri t 'u:ci itt l t i ttrtte nuthe,I e - t tJi'i t' t t s e a :ri c' tr p re d e.\ | i n u t'c us i t 'u . juc le< 'utu, s i c ' r t l ibeut ' arb i t ru:.sci-i lrisrint .sci Jie ursi cle prufirl sulpetntlui.'\j u t t q,i - | e u -r t t t t n rti t'rt t t I i n te.s t t's Lt t, u t'i.sit treu:d-rt C're: si sti sptutti Tatri l .\os'lt ' tt,.ri tttt sti fucri cliu c'reclirttti pd(ute o ntie ,critAttt l luc'r 'ut' i ce (;u (et.ne(lu ticicl)trcl

.f().rt-(tu .sc rl. ie , tt ic' i c'u u.\( 'uti le L'ondeie.tl t'ti I tr t - rt Lr E, w tt g he I i st i i cu I euilui Lle-tt (:er rt 'e(t sd nreurcri. t lrcuptri si l ind 1...1Nevoie tt inteni tr-rtra, Zunlttt l. usu .suhti l -;d fies i <t ta. ja r t t r lu i I t r gdut i t s t i tur :d [ . . . ]O . t , i t i t ' , i l t t : , i r i t ( t t t i t i r t i n t i t . i t i L ti . r i l l ' 1 , ' . ; t , . r t r ; t i t t t i l e , i l ) t ( t t t u r ! r ' i

/ ' , 7 r i i l t i 1 t -u lu l r t t r , t i t i i t .' i t ; i i i i - i t i ' / t t t L ' r ) i ( t ! t i n e . s i t r r t t i l i t "

\ I

{ . t r t ; : : i i , ' l , i , r i , I i r - . i l 1 1 . i 1 , . ' , l r ' , - ' i i , , i c t

. , t h t i l i t ; r l i l r ' t r ' . ' l r ' g i r ' ( ' n c , l t i t i t i ' , ) : ( '

r, ' . clesi cit ise in acest. f iagment un cuvint ca..predestinare". a'rn cleschis ca nr"r-i cl lnoaste intelesul. Si mai precisi este con-rurtirrea dintre condamnarea ,, legilor si poruncilor Bisericii" ca

,rrrt i o ,,rnarfi" (termen tblosit, cLlm s-a vdzut, si de Nicola dint', 're ia) si invectiva inrpotriva preoti lor si a cilugarilor pe care\ 'rr1 o atribuie Sfintului PetrLr:

TArg Jctc din u preotilor ingropare,de parcd sac' de ldnci sctu de piper ar Ji,.rrt uste lucrttri-.s t0re isteti,c'ii pe rciposat tu-l ptintescdacci bctnu'-rtuinie-n m1nd nu l i .se pute;opoi merg sd mcinAnce si sa hearAzAnd de cine Jace cheltuiala.de paturi bune si mese intbelsugate bucluindu-se.T[rguri de si mai mare pret

Jctc' c'tr Bisericcr c'e a mea Jost-u,trcigAnd kt ei oric'e intbelsugure

ltutin pasdtzcltt-Le de cine n-are.Dupci ntine. prost obic.ei editt tt nteu Biseric.ti sri se facti un tirg,si sr7.rc creuzd cti ul cle ere mui ntulte c.?stigLrr-i ept'crt Jericit,putine l irurghii zicincl si mult ntoi putine rugric.iuni.

\cgarea implicita ;.r Purgaroriului, si deci si e uri l ir ir i i slujbelorl,cntru morti, condamnarea fblosiri i latinei de citre preoti si. rrluglri (,,Anumc slujbele lor sflnte/ si nu pe l imha tl-t i _s:,rir iesc,, i pe la t inestc z ic" . ) ; rcspingeree . ,b iser ic i lor somptuoasc" ; prec i -zriri le privind c,.rltul sfinti lor:

pe t f ! t t t i t rebe , f iu le , o - i c ' ins t it i i t ' i r jL '1 , r C ' r ' i . r to .s . t ' i - r t t t l t t r t l i rn l i t r i t t r t ' r t .L / r t ' r ' . r e i .S t t r 'e . c t i Lu ' [ ) t tn tnc : (u v t ' c t 'e| ' t , . ' ! i ' t , - ' i ; . - t t i h , i u T l t e i t i t r : t , r l t t L a s i ! , t r, . r r , . ; r 1 . , i 1 , _ , ; : ! ! 1 , ; . 1 1 , . 1 1 . . t r 7 i . i i , . / r , , , , , . , i : i

5 5 ( ) i

Sd se s:povetleascri trebe ut cretlinta oric'e crestinln fieuue ord ctt mintea si cu ininut-nuintea Domnuluisi ntt numa' <t datd la-nceput de on,doar s-erate cci evreu nu e,tte

- sunt toate motive ce revin. asa cunl arn vazut. in rnarturiile IMenocchio. Si, totusi, el citise Visullu n-rai bine de patruzeci d,ani de la aparitia acestuia, intr-o situatie cu totul diferitd. Conciliul, care ar fi trebuit sd aplaneze conflictul dintre ,,papisti" sLuther - conflict conrDarat de Caravia cu acela dintre factiunidin Friuli, a fzuniliei Strumieri si a familiei Zamberlmi -, avusese loc, da, dar fusese un conciliu de condamnare, si nu de in-{elegere. Pentru oameni ca acest Caravia, Biserica, asa cumapdrea ea din decretele Conciliului din Trento, nu era cu siguran-[d Biserica ,,indreptatd" si inspiratd de ,,adevdrata Vanghelie", pecare ei au visat-o. Chiar si Menocchio a citit probabil Visui ca peo carte legatd, din multe puncte de vedere, de o epoci ?ndepdrta-ta. Sigur, polen,icile anticlericale ;i antiteologice erau si acnmactuale, pentru motivele pe care le-am vdzut: dar elementele celemai radicale ale religiei lui Menocchio nrergeau nrult mai depru-tede l,'is. In Vi.r nu exista nici urml de negare a naturii divine a luiCristos, de respingere a adevirului din Scriptura, de condamnarea botezului definit si el ca ,,marfd", de elogiere nediscriminatd atolerantei. Si fi fost deci Nicola din Porc(a cel care i-a vorbit detoate aceste lucruri'? In ceea ce priveste toleranta, se peu'e ca da -daci este corecti identificarea lui Nicola de Melchiori cu Nicoladin Porcia. Dar toate martr.rrii le locuitorilor din Montereale aratci ansarnblul de idei al lui Menocchio s-a format intr-o perioaddcu mult anterioara datei primului proces. Este adevdrat ca nu stimdc c;ind durau legdturile cu Nicola, insd incipitinarea lui Me-nocchio arali cI nu ne allinr in fata unei receptari Dasive a ideilor;.iltui:r.

l l

.,Vreli si va ur.irt e alea arleviiruli ' l incercati sir faceti binelesi sir mergeti pe clmnrtrl stri inrosilor nrci, si pe ala de-l poronceste

68

it,rrrta Maicd Bisericd". Acestea erau cuvintele pe care, dupdunr ilm vdzut, a sus[inut Menocchio (mai mult ca sigur, cd min-

'r',r)ci le-ar fi spus consitenilor sdi. De fapt, Menocchio le pro-'',,viiduise tocmai contrariul: sd se desprindd de credintarrrnrosilor, sd respinga doctrinele predicate de preot din amvon.

r '.r sri pdstrezi aceastd optillne deviantd un timp atat de lung (poa-',' e hiar aproape treizeci de ani) intdi intr-o comunitate mic[, cum''rir cea din Montereale, apoi in fala tribunalului Sfdntului Oficiu,, u uevoie de o energie morald si intelectual[ pe care nu e exa-lcr.ut sd o numim extraordinar5. Nici avertismentele rudelor si' le prietenilor, nici reprosurile parohului, nici ameninldrile inchi-zrlorilor nu reusiseri sa diminueze sigura.nta lui Menocchio. Dar' r' unlrn€ il ficea sd fie atAt de sigur'l In numele a ce vorbea el?

La inceputul procesului, el a atribttit propriile-i pdreri uneirnspiratii diabolice: ,,Cuvintele alea zise de mine mai inainte, leziccam din ispiti... a fost spiritu'rlului care mi fdcea sI crezIrrcrurile alea." Dar incI de la sfirqitul primului interogatoriu, ati-trrdinea sa a devenit mai putin supusi: ,,Asta, ce-am spus, fie dinrndemntrl lui Dumnezeu, fie al DiavolLrlui..." Cincisprezece zilerrrai tArziu, a dat o alti varianti: ,,Diavolul sau ceva md ispitea."l )upa put in t imp, a precizrt ce anunle era,,acel ceva" care- l chi-rruia: ,,Pirerile care le-am avut, din rnintea ntea le-am scos." Sirrrr si-a schimbat aceaste pozilie pe to;lti durata procesului. Chiar.rtLrnci cAnd s-a hotirAt s[ ceard iertare jtrdecitorilor, a atribuitrieselile comise ,,mintii sale ascutite".

Menocchio deci nu se liuda cd a avut revelatii sau iluminirri,icosebite. in vorbele sale punea, in schin-rb, pe primr,rl plzn pro-

lrria-i judecati. Fapt suficient pentrr a-l deosebi de profeli, der izionari, de predicatorii itineranli care, intre sfArsitul secoluluirrl XV-lea si inceputul celui de-al XVI-lea,. fdcuserd sus si tare

l)rof 'e l i i confuze in pietele orasclor i r r i l iene. inc[ in 1550. un I 'ost, llugrir benedictin, Giorgio Siculo, incercase si le spttni pirin-tilor reuniti la Trento in Concilitr adevirr.rl pe care insusi Cristos,.Lplrindu-i ,,in carne si oase", i-l revel;rse. Dar ac:ttt.t-t, Conciliulrlin Trento se incheiase de doLrirzeci de ani: aLltoritatea eclezias-tica se pronLrntase. h.rnga fazit cle nesigttrantii privind ceea ce cre-

69

dinciosii puteau si trebuiau si creada se sfirsise. Si totusi,rnorar pierdut intre colinele din Friuli continua sa rumege in mr1e ,,lucrurile inalte", opunAnd phrerile sale in materie de credidecretelor Bisericii: ,,lo crez... cAt despre eAndul si credintea. . . " .

Pe linga rationament, mai existau si cirtile. CuulVisului(,-uruvitt nll este izolat. ..Marturisindu-mi io in mai multe rinduunui preot din Barcis * a declarat el in timpul primului interogatoriu -. i-am zis: <Poa'si fie ca IsLrs Cristos sir fie facut din Sidntr.r' Duh si nirscut din N{aria fecioiui']". zicindu-i insa ci iocredeam. da' ci uneori Diavolul mi ispitea cu asta." A atrirunei ispi te demoniace propri i le- i indoiel i ref lecta at i tudinea relat iv prudent i a lu i Menocchio de la inceputu l procesLr lu i ; de fapel s i -a expLrs imediat dublu l l 'undument a l pozi t ic i s i r le : , ,Ginduirsta al meu il sorii ineam oe aia ci atAtia oarneni s-au nitscutIurne si nici unn' nu s-[r nirscut din fenreie i 'ee ioiuli... Si cit ind icit sl i ivita [:ecioari erlr nrirritalS cu SfAntlr ' Iosif, credeanrf )omnu' nosl ru Isus Cr is tos era lcc ionr ' lu ' Sf in t r . r ' Ios i f . c icitit povestiri cir Slinnr' Iosif i i zicea Domnr,rlui nostni Istrs Crif 'ccioras, si asta anr cil i t-o intr-o carte care se chenra Flot' i legiIl ihl iei." E un exenrplLr luat la inti impliue; in mri nrulte rinduriN'{enocchio indic;i sursa (nu cxclr.rsivi in cazLrl dc iati) ,,pirre-ri lor" lui i l l cutarc sltu cLttutre cartc. Dar cc anume citiN4er-rocchio'l

Din pacate, nLr a\ /L 'n l o l is t i t conpletd e caf l i lor sa le. inrrrcntul arcsti lr i i . vicarlrl general a pus sA i se percheziti

locuin la, s-au g i is i t . e ldevi l rat . n is te voiunre, dar l lL l s t lspecnici interzise, asu cu nu s-a ft-tcut r.ur inventar al lor'. Putetn recst i tu i cu o auuure a; l rox imut ie un tabloLt ; rar t ia l a l lectur i lorN{cnocchio c lotu '1rc l raz l i ; . t l t rz i i lor sunral 'c 1 'act r tc de e l i r t c t t r :

in tcroglLtor i i lor . ( ' l i r t i lc r r rcr . t l ionate i r t pr in tLt l proces st tnt ur t r tdto;.rrcle :

l \ l i i l t l i t r in i t . r l iun l i . , .eea ura i n lure pur te cu l i tere ros i i " (

v cl rl 'ra. rle o etl i t ic nc' iderr t i t ' ic rrt i i ):

2) Flori legiul Bibliei (o traducere a ttnei cronici medievale

rtri l ;rne care amesteca diferite surse, printre citre - in afara, f i-

r, rtc. de Bibliu ?n italiand - Chronicorz, de Isidor, ElLtcidarium,,1,' Honoritrs din Ar-rtun, si un numir insemnat de evirngheli i apo-

, rif 'el din aceast.l lucrare, cu o ampld circulatie in manuscris intre

., 'uolele al XIV-lea si al XV-lea, se cunosc vreo doudzeci de( \cnrplare, felurit intitulate - Flori legiul Bibliei, Floareo intregii

l i i l t l i i , Fltnrea nouci -, care ajung pAnir la jumdtatea secolului al

\ V I - l ea ) :

31 Luninurea (sau Rugucituti le?) Fecioarei (putdnd sI f ie,

.rl)rorrpe sigrrr. identif icat5 cLr Carteo de rugticiuni a slavitei Fe-

, i,,are Muritr, dc cih.rgarul dominican Alberto din Castello. lu-

\ ' l .ure retipi"rrita si ea de nrai multe ori in cnrsul secolului ztl

\V I - l ea ) ;1) L u c e r t d u t ' ial ( sic I pen tru L a,g e t t d u ru l) .sJi n t i I r t r (traducerea

lirarte rispAnditei lucrirri Legenclu uuritd, de Jacopo din Vara-ui-

rrc, ingrij i t ir de Niccold Malcmi, aplrLttd sub tit lul Legentlurul

t ieti lor tutur()r sfirtt i lorS

5) Lstot' irt Judec'rit i i (e vorba de un mic poem anonirn in oc-

t r rvc, d in secolu l a l XV- lca, care c i rcu la in nrr i mul te vcrs iuni de

t l i l 'er i te mlr imi) :

6) C'uwlcntl Zuctrttte tle Mancluv[//rr (tradr-tcerea in italiana,

rceditati de n'rai muhe ori pini la sfArsitul secolultt i al XVI-lca,

.r cclebrei cii4i de calitori i rcdactatit la jr.rmitatea secolultt i al

XIV-lea si atribuitir unui misterios sir John Mandevil le);

7; ,,o carte care se chema ZunrpoLki'( in realitate, Vrsul lui( - r t r t t t , iu , t ipar i t i la Venet ia in l54 l ) .

Acestor t it luri trebuie si le adiugam pe acelea arnintite in

r'ufsrrl cclLri de al doilea proccs:

8) .Sultl inctttul trrttt i t i l t 'r ' (e vorba dc tlacltrcelc' l in it iLliarti a

Lrrrci cronici redactale l ir sf l irsitul sccolultri al XIV-lca de ciLlugiu'ul

.ru{ustin dirr Berganro- Jrcopo lri l ippo Forcsti. reti; l irr it l i dc rttai

niulte ori cu aclLralizl ir-i panl la stirsitul secoltrlui ul XVI-lea, sr-rt-r

t i t lrrl 5 rryrl irrr ? ttt lu s u p I i nre r r I t ' la c' n trrici h tr...\ ' .

t 1

D

t0

9) Almanah scitesc fZictrt pentru ltalia. calculat compns inorasul Pesuro de excelentisimul doctor Marino Camilo de Leo.nardis (si din acest Almanaft se cunosc mai multe editii);

l0) Decameronul hi Boccaccio, in edilie necenzurati;l l) O carte neidentitlcatd, pe care un martor, asa cum:un

vdzut, a presupus cd ar fi Coranul (o traducere in italiand a ap[rutla Venetia in 1547).

13Si vedem, inainte de toate, cum a reusit Menocchio sd aibi

in mdini aceste cirti.Singura despre care stim cu certitudine ca a fost cumpdratd

este Florilegiul Bihliei,,,care - a spus Menocchio - am cumpi-rat-o la Venelia pentru doi bani". Despre alte trei - Istoria Jude-cdtii, Almanahul si presupusul Coran - nu avem nici o indicaqie.Suplimennl lui Foresti i-a fost ddmit de cirre Tomaso Mero dinMalmins. Toate celelalte - sase din unsprezece, mai mult de ju-mitate - i-au fost date cu imprumut. Sunt dovezi grditoare, ce nelasd sd intrezarim in aceasti atat de mici comunitate o retea decititori care ocolesc obstacoh.rl ridicat de pulinele lor resurse fi-nanciare, trecAndu-si ci4ile de la unul la aitul. Asti-el, Luminarea(strtr Rugac'iunile) Fec'ioarei i-a fost imprumutatd lui Menocchioin timpul surghiunr.rlui sdu la Arba, in 1564, de o femeie, Annade Cecho. Fiul acesteia, Giorgio Capel, chemat sd depuni mdr-turie (manra ii n'rurise), a zis ci avea o carte intitr.rlatdVirttu sJin-tilor; altele ii ftrseseri confiscate de parohr.rl din Arba, care iirestituise numai doui sau trei, afirmdnd cd pe celelalte ei (evi-dent, inchizitorii) ,,o sI vrea si le ardd". Biblia ii fr.rsese irnpru-mutati lui Menocchio de unchiul sdu, Domenico Cerbas,impretrnd cu Legendarul .sf'itttilor. Acesta, ,,cizAnd in apa, s-astricat." Bibliu, in schiml'r, ajunsese in miinile lui Bastian Scan-della, de la care N{enocchio, varul lui. o hlase in mai multe rAn-duri cu imprunrut. Sase sau sapte luni inainte de proces, totusi,sotia lui Bastian. Fior. lrrase Biltl iu si o arsese in cuptor. ,,Da' afost rrn pacat sir arzd cartea aia!" a exclamat Menocchio. Mcrncla-villu ii fusese data cu intpmmut, cu cinci sau sase ani in urmd,

,l(' preotul Andrea Bionima, capelanul din Montereale, care o gi-'rsc din intdmplare la Maniago, scotocind prin ,,niste inscrisuri,lt 'notar". (Cu toate acestea, Bionima afirmi cu prudentd ci nu,'i i-a dat cartea lui Menocchio, ci Vincenzo Lombardo, care,rtrind ,,putin a citi", a luat-o probabil din casa sa). Visul lui Ca-,,tvia ii fusese oferitd lui Menocchio de Nicola din Porcfa, care.rr putea fi identificat, asa cum s-a spus, cu acel Nicola de Mel-, hiori, de la care avusese, prin intermediul lui Lunardo della\linussa din Montereale, Decameronul. Cdt despre Florilegiu,\'lenocchio i-o imprumutase, la r6ndul sdu, unui tAndr din Barcis,l ' ita Coradina, care citise din ea (a zis) numai o paginir; apoi pa-rohul ii spusese cd era vorba de o carte interzisd si el a pus-o peI oc .

O circulatie densd, care implica nu numai pe preofi (cum eraric prevdzut), d;u chiar si pe femei. Se stie ci la Udine, inci delrr inceputul secolului al XVI-lea, se deschisese, sub indrumzueaIui Gerolamo Amaseo, o scoald de .,citire si invitare, f[ri deo-.cbire, pentru copiii cetdtenilor, ca si pentru cei ai meste;ugarilorsi ai oamenilor din popor, pentru bItrani, ca si pentru tineri, fdrdrrici o platd anume." Scoli de nivel elementar, unde se preda siputind latini, existau, de altfel, in centre din apropierea satuluiir{ontereale, clrm erau Aviano si Pordenone. E de rnirare ca intr-unnric sat de colina sd se citeascf, atAt de mult. Din pdcate, numaiin mod excepfional avem indica(ii ce ne permit si precizlm po-zrtia sociali a acestor cititori. Despre pictorul Nicola din Porcia,rm vorbit deja. Bastian Scandella, varul lui Menocchio, personajcare tigura in amintitul registru funciar din 1596 ca detinitor (nustim in ce calitate) a numeroase bucdli de pdmdnt, era in acelasirrn primar la Montereale. Insa aproape toti ceilalqi sunt doar nistenume. Apare insi clar ca pentru oanrenii acestia cartea fdcea par-tc din practica comund: era un obiect de utilizat, tratat fird prearnr.rlt respect, expus riscului de.a cidea in api sau de a se strica.Iste sernnificativir reac{ia scandalizatd a lui Menocchio in legi-tLrri cu Biblia, care sfArsise in cuptor, evident spre a o sLlstragerLuei eventuale perchezitii a Sf0nrului OficiLr; in ciuda ironiceieompara{ii cu ,,cartile de batalii car-e se umfld", Scriptura ii apa-

' 77l 2

rcl ca o cilrte dil 'erit ir dc toate cclclalte. intrucit corrtinea unnucleu t la t c le l )urnnezer-r .

l4Atunci clincl analizam structura acestui catalog. trebuie sd

avem in mintc faptr-rl cit nrai bine de jumitate dintre cirt i le citatede Menocchio provencau din imprumLrtltr i. Nunrai pentru F/o/' i-legiul Biblier suntcm cu adevirat indreptatit i sd postulanr cusiguliu.tt i, pe urmelc lc-cturi i lui Menocchio, o adevarata optiunecirre-l fiicttse sir cumpcre tocmai LtL'eu clfie dintre atdtea ingrimd-dite in prirvalia sau pe turaba necunoscutLrlui l ibrar venetiin. Estescntnificativ ci Flrtri le,qiul a fost pentru el, cum r.onr vedea, unl'el de garte de capatii. Dimpotrivi, doar intArnplarea i l lacuse pepreotu l Andrea Bioni r r ra s i dea peste volurnul lLr i Mandavi l lai i juns pr int re . , inscr isur i le de notar" d in Maniago; e mai rnul t ofoanre necliscrirninatir de lecturir decat o curiozitate speciala. carea facut ca aceasti i carte sir cadi in niAinile lui Menocchio. Lucruvalabil. poate, pentru toate cirt i le luate cu imprr.rntut de la con-sitenii sai. Lista reconstituit i ne inlatiseazir, inainte de toate, cirr-t i le pc care Menocchio le putea avea la d ispozi t ia sa, s i nu,b inc inte les, un caclnr de prefer inte s i de opt iLrn i const iente. .

Dc altt 'el, e vorl 'xr de o l isti pafi iali i . ceca ce explicir. intrealtele, precunrpanirea tcxtelor religioase - sase din unsprezece,rlai binc cle .jumatrle. E,ra l irnpede cir, in cursul celor dor,ri pro-cese ce i s-au intenlat, Menocchio s-a ret'erit nrai ales la acest t ipde lectur i pentm a just i l ' ic r propr i i le- i ide i . E posib i l c l o l is taconrplelit e cirnilor pe care Ie avea sau pe care le cit ise sii f i clato panoranra r ra i var iat i . cLrpr inz ind. de p i lda, nna d int re uccle..citrt i de birt i l i i" pu-\e provocator lAnqir Scriptura Certca (dt'e

vrtrbeste rle bdtri l ie. rttuttitr i Fiot'rrtrutte (it ' [. Sessa. Venetia. l-506)suu o a l lu asenr i rn l i toarc. Dar chiar s i acest l r i rnunchi c le t i t lur i ,f r i rgnlcnl i r r s i uni l l r tenr l . nc Is l -11yi19 s l i l : tccrr r r - r is lc consi r lcr l t i i .I )c l i tn c : r S i r ip tLr l r . i . i r r t i i r r inr s t r ier i i r i r r l rsc. prc lLrcnLr i i r r vcrsLrr i: t i r r i r roz l i r iup iL Scr i i r tur l r . r , ie t i c lc s f in t i . i r r r u lnrunlLh. r iu l )oel1rI )e . tunl ; i t l r lc c( )1y1ig, ( ) e i r r - l t r c lc e i i l t l t r . r r i i . o cronie lL. cr cLr lcgc-r 'c c len l r r c l c i l ) L ' t ' t u t t ! r ' r , t i L r i ) t o i r t c . I c \ t c i r t i t t r l i an l i ( us i . l ! L t t n s - . r s [ ) t r s .

t J

Mcnocchio stia latinl ceva mai mult decAt invitase slujind la bi-serica). unele dintre ele vechi de douir sau trei secole. foarte ras-piindite, citite in diferite medii sociale. lroresti si Mandeville, depildi, faceaLr p.tfie din biblioteca unui atat de deosebit ,,on-r tdrainr,itaturi", adica aproape necunoscf,tor de latina, Leonardo daVinci. Iar I.srrriu Judeccitii figura printre cirlile t'aimosului natu-ralist Ulisse Aldrovandi (care, printre altele, a avut de-a face culnchizilia pentru legiturile din tinereqe cu grupurile eretice). Evi-der-rt, din listi ne frapeazd CorartuL (daca Menocchio l-a citit cuadevirat), dar e o exceptie care va fi exan-rhata separat. in rest.e vorba de titluri destul de obisnuite, ce nu pot ldmuri in aparentitf'elul in care a ajuns Menocchio si tbrmuleze ceea ce un consd-tcrrn a definit drept .,plreri ciudate".

15incl o dati, avem impresia cf, ne giisim intr-un impas. Mai

intl i, in 1'ata extravagantei cosmogonii a lui Menocchio, ne-arnintrebat o clipzt, asa cunl a facul.-o vicarul general, daci nu cravorba de un nebun. O datd eliminatir aceastir ipoteza. exarnenulecleziologiei lui a snscitat o alta, si anr.rrne ca Menocchio ar f ifost anabaptist. Si aceasti ipotezi respinsi, ne-iir.n pus problema,fati de infbnnatia cd Menocchio se considera un martir ,, lute-ran", a legituri lor sale cu Reforma. insir propuncrea cle a inglobaideite si credintele lui Menocchio intr-un fi lon profund de radi-calisrn ti ir inesc, scos la lumini de Reformir, dar independent,plre in acest nroment putemic contrazisi de l ista de lecturi re-constituit ir pe baza dosarelor proccsului. P6.nI undc vom pllteaconsidera drept reprezentativd o figurii atet de putin comuni caitceca a unui morar din secolr-ri al XVl-lea, care stia si citeasca sisir scrie' l Si apoi. ce reprezinti ea'/ Cu sigurantit. nLr un fi lon deculrura ti ir irneascir. dat f l ind ca insusi iVlenocchio indica surseleproprii lor sale idei ca atlAndu-sc intr-o serie de ciirt i t iplrite. Totiz l ' ' indu-ne de perct i i acestLr i la [ ' r i r in t . nc- i r rn in tors l r p t rnctu l de

Ir le-e ltrc.Nc-lun intors uuri rtrult san nrui putirr. Arn vi"iztrt ce t 'el de

e i r r t i c i fc t r N ' lenoechio. l )ar cuur Ic c i tcu c l 'J

? <

Confiuntdnd unul cdte unul fragmentele din clrtile citate deMenocchio cu concluziile pe care le-a scos apoi din ele (ba chiarcu felul in care le-a adus la cunostinqa judecdtorilor), ne intdl-neam invariabil cu un vid, cu o discrepanti uneori profundi. Ori-ce incercare de a considera aceste c[rti drept,,surse", in sensulmecanic al termenului, cade in fata originalititii vehemente a lec-turii fdcute de Menocchio. Mai mult decAt textul, ne apare atunciimportantd cheia lecturii, grila pe care o aseza Menocchio, in-constient, intre sine si pagina tipiritb, o gril[ care punea in lumi-nd anumite fragmente si ascundea altele, care ducea la ultimeleconsecinte semnificalia unui cuvdnt, izoldndu-l de context, carelucra pe memoria lui Mcnocchio, deformdnd chiar litera textului.Iar aceasti grild, aceastd cheie a lecturii, ne trimite permanent lao culturd dif'erita de cea exprimatd in pagina tipirita - o culturdorali.

Faptul nu inseamni ci, pentru Menocchio, cartea ar fi con-stitlrit o simpli ocazie, un pretext. El singur a declarat, asa cumvom vedea, cd cel putin o carte il nelinistise profund, impingAn-du-I, cu afinnaqiile ei neasteptate, si gdndeasca gdnduri noi. in-tdlnirea dintre pagina tipdritd si cultura orala, al carei depozitarera, l-a fdcut pe Menocchio sd formuleze - intii pentm sine, apoipentru consdteni si, in fine, pentru judecitori - ,,pdrerile... scoasedin rlintea srz."

t6Despre felul de a citi al lui Menocchio vom da o serie de

exernple, de o complexitate tot mai mare. La primul interogato-riu, el a confirmat acuzatia cI Isus Cristos a fost un om ca totioamenii, niscut din SfAntul Iosif si din Maria Fecioara si a ex-plicat ca Maria ,,se cheama f'ecioard fiind ea in templul fecioare-lor, ci era un tentplu unde stiteau dor-raspe fecioare si cum senrircarr le nriritnr"r, si asta am citit io intr-o cane nlu-nita LLrnirta-rert Feciourei." Aceastir carte, pe care elta datti a numil-o C'ar-rctle rugdcittttl, ela nrri rnult ca sigur C'arre cle rugtic'iLtni tt s.liv'iteiFetiotrt'e Muriu, a cirlucirrului donrinican Alberto dirr Castello.in ea. Menocchio a putut c i t i : , , la ant inte uici suf let infoc;11. cr-rm

16

s u ficut inchinare lui Dumnezeu si preotului, Sf?ntul Ioachim siSlinta Ana au ldsat pe mult prea dulcea lor copild in templul luil)umnezeu, unde trebuia si fie hrdnitd cu celelalte feciorele in-, hinate lui Dumnezeu. in care loc, cu cea mai mare cucernicierniia, ludnd aminte la lucrurile sfinte, si Sfinlii ingeri veneau s-or add ca regind qi impdrdteasd a lor si ea mereu se afla in rugd-e iune."

Poate qi faptul cd a vizut de atdtea ori pe perelii bisericii Sanl{occo din Montereale - acoperiqi in anul 1566 cu fresce de unclev al lui Pordenone, Calderari - scene cu Maria in templu si culosif si pretendentii, l-a fdcut pe Menocchio sd se opreascd larrceastd pagini din Cartea de rugdciuni. In orice caz, fLrd sI de-l'ormeze litera textului, i-a rdstumat intelesul. in text, aparilia in-gerilor o izola pe Maria de tovardsele ei. conferindu-i un nimbiLrpr:rrafural. in mintea lui Menocchio, elementul decisiv era, inschimb, prezenta ,,celorlalte feciorele" care servea la explicarea,in modul cel mai simplu, a epitetului atribuit Mariei, asimilAnd-olovardselor ei. Un detaliu ajungea astf'el sd devind centml discur-sului, modificdndu-i sensul global.

La sfArgitul interogatoriului din 28 aprilie, dupi ce si-a ex-primat fdrd retinere propriile-i acuzatii impotriva Bisericii, apreotilor, a Sfintelor Taine si ceremoniilor bisericesti, Menoc-chio, rdspunzdnd unei intrebiri puse de inchizitor, a declarat: ,,Iocrez cd impdrdteasa din asti lume a fost mai mare decit Fecioara,dar in lumea cealaltd e mai mare Fecioara, cd acolo suntem ne-vazuti." intrebarea inchizitorului pomea de la un episod la cares-a referit un martor si conlirmat fdrd ezitare de citre Menocchio:,,Domnule, asa-i cd-i adevirat ca am spr,rs cand trecut-a impdra-teasa ca ea era mai mult decAt Fecioara, nLlma'cd eu intelegeamin lumea asta; iar in cartea aia despre Fecioard, nu i s-a adus sinici thcLrt nrare cinste, ba la din contrd, cAnd a fbst dusi la ingro-paciune i s-a fdcut ocali, cir unu' a vrut s-o ia de pe unrerii apos-tolilor si a ramas lipit cr"r rnAinile, si asta a fost in timpu' vieliiFecioarei."

L7

11