Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

42
GHID PENTRU ELABORAREA ŞI SUSŢINEREA LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ/DIZERTAŢIE ÎN DOMENIUL ECONOMIC INTRODUCERE Această lucrare se adresează, în principal, studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică de la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava care îşi pregătesc lucrarea de licenţă/dizertaţie. Pentru lucrarea de licenţă studentul realizează o corelaţie între informaţiile de specialitate pe care le-a dobândit pe parcursul anilor de pregătire şi bibliografia necesară studiului. Cu sprijinul acestei corelaţii el elaborează o lucrare scrisă, pe care o prezintă oral în faţa unei comisii de examen formată din cadre didactice de specialitate. Lucrarea de licenţă impune studenţilor o nouă atitudine faţă de munca personală şi, îndeosebi, o exigenţă sporită cu privire la modul de abordare a diverselor aspecte ce urmează a fi luate în studiu. La sfârşitul anilor de studiu, absolventul trebuie să realizeze o lucrare de cercetare într-un domeniu care prezintă interes pentru el. Unitatea de măsură a reuşitei ştiinţifice este problema rezolvată şi întrucât se ştie care probleme au fost rezolvate este de preferat ca în abordarea unei teme de licenţă să se aibă în vedere acest lucru şi să nu se repete ceea ce a fost deja spus adică este de preferat să nu se “reinventeze roata”. Candidatul trebuie să rezolve sau să încerce să ofere o soluţie la o problematică nouă pe care rezolvările anterioare nu au reuşit să o acopere, dar nici noutatea de dragul noutăţii să nu devină un deziderat. Orice soluţie la o problemă veche şi nerezolvată sau nou apărută va folosi şi cunoştinţele acumulate din rezolvările anterioare, dar contribuţia personală trebuie să se evidenţieze. Sintetizând, prin această lucrare de cercetare se urmăreşte: nivelul şi calitatea cunoştinţelor teoretice acumulate şi aplicate; posibilitatea agregării cunoştinţelor într-un sistem de judecăţi, argumentaţii şi raţionamente capabil să producă soluţii pentru o problemă dată, asumată şi identificabilă în raport cu realitatea; capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat în elaborarea unei lucrări cu caracter ştiinţific. pregătirea teoretică şi metodologică a absolventului; 1

Transcript of Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Page 1: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

GHID PENTRU ELABORAREA ŞI SUSŢINEREA LUCRĂRILOR DE

LICENŢĂ/DIZERTAŢIE ÎN DOMENIUL ECONOMIC

INTRODUCERE

Această lucrare se adresează, în principal, studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică de la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava care îşi pregătesc lucrarea de licenţă/dizertaţie.

Pentru lucrarea de licenţă studentul realizează o corelaţie între informaţiile de specialitate pe care le-a dobândit pe parcursul anilor de pregătire şi bibliografia necesară studiului. Cu sprijinul acestei corelaţii el elaborează o lucrare scrisă, pe care o prezintă oral în faţa unei comisii de examen formată din cadre didactice de specialitate.

Lucrarea de licenţă impune studenţilor o nouă atitudine faţă de munca personală şi, îndeosebi, o exigenţă sporită cu privire la modul de abordare a diverselor aspecte ce urmează a fi luate în studiu.

La sfârşitul anilor de studiu, absolventul trebuie să realizeze o lucrare de cercetare într-un domeniu care prezintă interes pentru el. Unitatea de măsură a reuşitei ştiinţifice este problema rezolvată şi întrucât se ştie care probleme au fost rezolvate este de preferat ca în abordarea unei teme de licenţă să se aibă în vedere acest lucru şi să nu se repete ceea ce a fost deja spus adică este de preferat să nu se “reinventeze roata”. Candidatul trebuie să rezolve sau să încerce să ofere o soluţie la o problematică nouă pe care rezolvările anterioare nu au reuşit să o acopere, dar nici noutatea de dragul noutăţii să nu devină un deziderat. Orice soluţie la o problemă veche şi nerezolvată sau nou apărută va folosi şi cunoştinţele acumulate din rezolvările anterioare, dar contribuţia personală trebuie să se evidenţieze.

Sintetizând, prin această lucrare de cercetare se urmăreşte: nivelul şi calitatea cunoştinţelor teoretice acumulate şi aplicate; posibilitatea agregării cunoştinţelor într-un sistem de judecăţi, argumentaţii şi raţionamente

capabil să producă soluţii pentru o problemă dată, asumată şi identificabilă în raport cu realitatea;

capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat în elaborarea unei lucrări cu caracter ştiinţific.

pregătirea teoretică şi metodologică a absolventului; capacitatea de a realiza interpretarea rezultatelor şi de a formula soluţii de perfecţionare pentru

o problemă dată, asumată şi identificabilă în raport cu realitatea; capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat în elaborarea unei lucrări

cu caracter ştiinţific.Procesul de desfăşurare a unui demers ştiinţific complex şi complet, referitor la o temă de

cercetare aleasă, nu este însă la îndemâna studentului care în anii de facultate a fost confruntat mai ales cu acumularea de cunoştinţe teoretice şi mai puţin cu folosirea acestora în scopul rezolvării unor probleme reale care de cele mai multe ori diferă de modelele teoretice cu care s-a familiarizat la cursuri. Mai mult, există întotdeauna elemente de specificitate în procesul de cercetare a unui fenomen economic. Acestea au fost câteva din motivele care au generat nevoia elaborării acestui ghid care încearcă să furnizeze elementele de bază în alegerea temei de cercetare, a desfăşurării demersului ştiinţific de cercetare, sintetizării datelor obţinute, elaborării şi prezentării unei lucrări de licenţă. Acest ghid furnizează informaţii generale şi recomandări neavând pretenţia de a fi spus totul sau de a fi un îndrumar pas cu pas al elaborării unei astfel de lucrări. Utilizarea lui nu îngrădeşte în nici un fel imaginaţia şi libertatea de opţiune în derularea demersului propriu în elaborarea unei lucrări care trebuie în final să fie originală, dar şi să aducă ceva nou în acest domeniu foarte larg reunit sub numele de ECONOMIE.

1

Page 2: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

CE ESTE LUCRAREA DE LICENŢĂ?

Lucrarea de licenţă reprezintă ultima etapă a procesului de pregătire şi formare profesională în cadrul învăţământului superior, concretizată într-un proiect de cercetare. Aceasta are, pe de o parte, menirea de a pune studentul în situaţia de a investiga, de a cerceta, de a se informa, de a consulta şi aprecia bibliografii de specialitate şi, pe de altă parte, de a formula şi fundamenta soluţii proprii privind perfecţionarea sau reorganizarea activităţii din domeniul abordat. Toate acestea se bazează pe cunoştinţele aprofundate în cadrul disciplinelor din anii de studiu şi a lucrărilor ştiinţifice de referinţă.

Studentul realizează o cercetare într-un anumit domeniu, analizează cu obiectivitate rezultatele obţinute, pe care le comunică în scris şi prin rezumat oral unei comisii formate din profesori şi specialişti în domeniu. Pentru a putea emite soluţii proprii în mersul benefic al activităţii societăţii, studentul trebuie să se bazeze pe cunoştinţe aprofundate din domeniu. În elaborarea lucrării de licenţă el realizează o corelaţie între informaţiile de specialitate pe care le-a dobândit pe parcursul anilor de pregătire şi bibliografia necesară studiului.

Lucrarea de licenţă trebuie fie de dimensiuni medii (în economie şi administraţie publică între 90 -120 pagini redactate în format A4, inclusiv anexe......), luând forma unor rapoarte sau studii de cercetare şi, foarte rar, unor monografii pe teme foarte punctuale. Realizarea lucrării de licenţă nu presupune şi publicarea acesteia, dar poate urmări şi acest scop în cazul în care contribuie la perfecţionarea sau reorganizarea activităţii din domeniul studiat.

Destinaţia lucrării de licenţă obligă la respectarea unor principii şi reguli de redactare şi susţinere cu privire la:

conţinutul ştiinţific; structura lucrării; forma redactării; eleganţa şi consistenţa expunerii orale etc.

Lucrarea de licenţă reprezintă o probă a capacităţii absolventului de a rezolva sau de a oferi soluţii la probleme concrete şi de aceea, la elaborarea ei, trebuie avută în vedere o implicare totală şi o seriozitate maximă. Problemele cercetate pot fi sugerate de lipsurile din literatura existentă, de dezbateri teoretice sau de aspecte practice din viaţa economico-socială.

Elaborarea lucrării de licenţă presupune o atenţie mărită din partea studentului deoarece orice cercetare începe cu o problemă de cercetare care îl intrigă pe investigator. Scopul acestei lucrări este de a oferi o rezolvare imediată, aplicabilă la problema supusă cercetării. Pot fi abordate şi lucrări de cercetare fundamentală pur teoretică, dar acestea sunt de anvergură mai mare şi presupun o perioadă mai mare de timp pentru fundamentarea cercetărilor şi o fineţe mai mare în analiza rezultatelor şi interpretarea lor. Asemenea lucrări pot fi abordate în cazul derulării unor studii postuniversitare (masterat) sau de doctorat.

În elaborarea strategiilor de cercetare pot fi distinse mai multe etape: stabilirea temei de cercetare; documentarea bibliografică; formularea ipotezelor de lucru; elaborarea planului de cercetare; realizarea cercetării; interpretarea rezultatelor; raportarea descoperirilor cercetării;

Descoperirile sunt înregistrate şi discutate în cadrul unei comunităţi academice mai largi, putând conduce la iniţierea unei cercetări ulterioare.

Pentru realizarea lucrării de licenţă trebuie parcurse toate etapele prezentate mai sus, unele dintre ele pot fi parcurse în acelaşi timp dar nici una nu poate fi evitată.

Calendarul oficial al organizării cercetării de licenţă este stabilit prin reglementările în vigoare şi instrucţiuni de aplicare la nivel instituţional pe tipuri formare, profil şi specializare .

Pentru studenţii de la “Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică”, structura admisă a calendarului desfăşurării cercetării de licenţă (pentru învăţământ cursuri de zi şi I.D.) cuprinde etapele prezentate în Anexa 1.

STABILIREA TEMEI DE CERCETARE2

Page 3: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Stabilirea temei de cercetare este foarte importantă pentru succesul lucrării şi poate influenţa decisiv rezultatele obţinute şi decizia finală.

Un aspect obligatoriu este acela că lucrarea de licenţă trebuie să fie personală, realizată cu propriile eforturi, alegerea temei făcându-se în funcţie de câteva criterii, cum ar fi:

- aptitudinile, înclinaţiile şi pasiunea pentru un anumit domeniu de cercetare sau segment al acestuia;

- un minim de informaţii asupra domeniului;- sfera de activitate trebuie să fie de interes general, să vizeze activităţi cu perspective, cum ar

fi dezvoltarea unei cariere profesionale;- accesul la literatura de specialitate existentă pe plan naţional şi internaţional;- posibilitatea documentării practice;- metodologia cercetării să fie adecvată experienţei dobândite.

Tema de cercetare poate avea un caracter practic-aplicativ (propune rezolvarea problemelor concrete, reale de economie, administrarea afacerilor sau unor domenii complexe), teoretic de informare sau mixt.

Temele cu caracter practic-aplicativ sunt cele care propun spre cercetare şi rezolvare probleme economice concrete care pot fi:

simple care fac referire la o situaţie strict economică sau din zona economică complexe care pot trata probleme de interacţiune dintre zona economică şi socială, politică, juridică.

De fapt este vorba de teme de cercetare cu caracter preponderent practic aplicativ. Spunem preponderent pentru că orice abordare presupune un suport teoretic, conceptual şi metodologic, însă acesta este minimal în structura finală a unei astfel de lucrări de cercetare. Acestea pot viza cercetări de piaţă, sondaje şi prelucrări de chestionare, anchete social-economice, în general situaţii care au nevoie de o abordare particulară pe baza informaţiilor teoretice acumulate anterior sau pentru adoptarea unor soluţii ad-hoc prin analize şi studii comparative.

Temele cu caracter teoretic pur propun generalizări conceptuale şi metodologice pentru probleme apărute din nevoia de cunoaştere ştiinţifică, de explicare coerentă şi riguroasă a problemelor şi a realităţilor economice. Asemenea teme sunt mai puţin evidente şi chiar sesizarea şi formularea lor conceptuală pot fi considerate câştiguri ale unei cercetări iniţiale.

Temele mixte, cercetările teoretic-aplicative, sunt frecvente şi se referă la aspecte de regulă cunoscute dar care în trecut nu au primit o rezolvare mulţumitoare sau nu au putut fi soluţionate. Astfel de cercetări pot folosi ca suport unor cercetări şi generalizări pur teoretice ulterioare de valoare. Pentru astfel de teme folosirea unor metode şi concepte din alte ştiinţe conexe ( sociologie, psihologie, matematică, fizică) poate fi benefică, dar în acelaşi timp poate avea şi o mare eficienţă.

Studentul poate opta pentru alegerea unei teme, pe baza unei cercetări făcute anterior de către acesta sau poate opta pentru folosirea unui portofoliu tematic pus la dispoziţie de catedre, departamente sau decanate. Aceste liste tematice uşurează mult alegerea unei teme pe domenii de cercetare şi profesori coordonatori de lucrări permiţând şi celui mai lipsit de inspiraţie student să îşi poată alege o temă şi obţine acordul de coordonare din partea unui profesor implicat în procesul de derulare a examenului de licenţă. Motivaţia studentului trebuie prezentată cadrului didactic sau şefului de departament pentru a putea fi aprobată sau respinsă, iar în acest al doilea caz i se va propune studentului îmbunătăţirea sau schimbarea temei.

Pentru alegerea temei sunt de preferat propunerile individuale care-l ajută pe student în luarea unor decizii pe mai târziu privind cariera lui profesională. Opţiunile fundamentate pe o motivaţie personală presupun un demers anterior serios din partea studentului constând într-o activitate incipientă de cercetare asupra domeniului ales şi o bună cunoaştere a problematicii temei de cercetare. Motivaţia pentru susţinerea unei teme de cercetare în faţa profesorului coordonator trebuie să fie scurtă, precisă, bine fundamentată şi argumentată şi trebuie să cuprindă următoarele elemente:

o bună cunoaştere a “câmpului” de cercetare identificarea problemei de cercetat; listă a lucrărilor bibliografice de referinţă (cărţi, articole, studii etc.) care au stat la baza alegerii

domeniului;

3

Page 4: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

idei de bază asupra problemei: enunţ, aspecte definitorii, preocupări anterioare, soluţii propuse, dificultăţi, aspecte neclare etc.;

maniera de cercetare preconizată: observare directă, anchetă, utilizarea de statistici oficiale, folosirea de metode şi modele formale, analiza comparată etc.;

cel puţin o ipoteză de lucru ce urmează a fi supusă testării; propunere de titlu tematic.

FORMULAREA IPOTEZELOR DE LUCRU ŞI ELABORAREA PLANULUI DE CERCETARE

Planul cercetării stabileşte etapele demersului între alegerea temei şi definitivarea soluţiilor şi concluziilor în lucrarea de licenţă. Stabilirea unui plan de cercetare presupune existenţa unor informaţii de bază despre domeniul supus cercetării şi chiar a temei de cercetare, precum şi avansarea unor ipoteze de lucru prin care se fixează scopul şi obiectivele cercetării. Studentul hotărăşte modul în care urmează să fie strânse materialele ce vor fi folosite în scopul cercetării. Documentarea asupra domeniului şi temei ar trebui să se facă anterior stabilirii unui plan şi a formulării de ipoteze asupra temei sau problemei supuse cercetării. Studiul iniţial general asupra domeniului şi temei se presupune că este deja realizat de un student în formare, prin cunoştinţele acumulate în anii de studiu. Trecând peste limitele unei structuri de formare generală şi descriptivă, cum este cea practicată în învăţământul universitar din România, şi peste lipsurile unui sistem de organizare a cercetării universitare studenţeşti şi a celei pentru pregătirea licenţelor, trebuie admisă totuşi capacitatea unui student în formare, aflat în ultima etapă a pregătirii sale, de a putea alege şi susţine o temă de cercetare pentru care dispune deja de unele informaţii. Pentru aceasta, absolventul trebuie să stabilească ce metode va utiliza pentru atingerea obiectivelor globale ale studiului, precum şi aspectele comportamentului care urmează să fie analizat. Pentru anumite scopuri se pot efectua studii în care se folosesc, în mod normal, chestionarele; în alte împrejurări însă, s-ar putea să fie mai adecvat un studiu observaţional sau interviul. În acest moment este însă foarte importantă colaborarea cu formatorii din domeniu (cadre didactice, cercetători, specialişti din domeniu) pentru ca rezultatul final al cercetării, concretizat în lucrarea de licenţă, să fie reprezentativ pentru pregătirea absolventului.

Cercetarea se realizează cu ajutorul metodelor de cercetare, cum ar fi: munca de teren sau de observare prin participare şi petrecerea unei perioade de timp cu grupul

sau colectivitatea studiată; cercetarea prin anchetă, prin distribuirea de chestionare unor grupuri de eşantioane din

colectivitatea studiată; experimentul; cercetarea documentară etc.

Pentru a obţine rezultatul dorit, de cele mai multe ori, cercetătorul combină metodele de cercetare, rezultatele putând fi comparate. În elaborarea planului de cercetare, studentul beneficiază de sprijinul coordonatorului lucrării precum şi de cel al profesorilor şi specialiştilor în domeniu. Planul de desfăşurare a cercetării trebuie să fie conceput ca un plan deschis, care porneşte de la planul orientativ şi se bazează pe un inventar de probleme ce urmează a fi studiate. Planul se completează şi se îmbogăţeşte pe măsura înaintării în studiu.

Pentru continuarea planului lucrării trebuie stabilite ipoteza de lucru (momentul inventativ-creator al cercetării) şi trecerea la soluţia de lucru a problemei cercetate (selecţia şi aplicarea corectă a metodelor de cercetare). Un plan orientativ cuprinde următoarele etape, acestea putând fi parcurse şi în altă ordine:

documentarea bibliografică (de bibliotecă, arhivă, statistică, filme, fotocopii, benzi şi discuri magnetice, microfişe, e-mail, internet etc.);

observarea (documentarea asupra realităţii); formularea ipotezelor; experimentarea; prelucrarea datelor; analiza rezultatelor; verificarea ipotezelor; generalizarea;

4

Page 5: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

prezentarea ideilor cu specialişti sau profesori cu preocupări în domeniu) şi corectarea; concluzionarea şi redactarea lucrării scrise.

Planificarea cercetării trebuie să fie corelată cu specificul şi amploarea temei, scopul propus, calitatea şi amplitudinea documentării iniţiale. Scopul propus, esenţial în cercetarea de licenţă, este întotdeauna raportat la testarea unor ipoteze, indiferent dacă rezultatul final va fi acceptat sau nu. Obţinerea unui calificativ în urma susţinerii lucrării nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc de apreciere a gradului de atingere a scopului esenţial şi a modalităţilor prin care acest scop a fost atins.

Dacă lucrarea de licenţă are ca obiectiv găsirea de soluţii eficiente pentru ameliorarea situaţiei unei întreprinderi sau îmbunătăţirea calităţii vieţii dintr-o zonă etc., elaborarea ei este mai pretenţioasă şi este asumată de cercetători deja formaţi, aceasta însă nu exclude posibilitatea ca studenţii cu o cultură generală şi de specialitate bogată, cu experienţă de cercetare, să reuşească să obţină rezultate remarcabile.

DocumentareaDocumentarea bibliografică

Din punct de vedere teoretic, în cazul cercetării pentru licenţă /dizertaţie, documentarea iniţială nu este obligatorie, totuşi, pentru o sistematizare a ideilor asupra temei se impune o revedere a principalelor lucrări bibliografice cu caracter fundamental şi general din domeniu: manuale, dicţionare, enciclopedii.

Astfel, se realizează o reîmprospătare a principalelor noţiuni (fundamentate pe parcursul procesului educaţional) cu privire la tema abordată, în speţă a conceptelor, definiţiilor sau principiilor general recunoscute. Posibilele contradicţii, limite sau discordanţe reliefate de aceste lucrări pot canaliza atenţia studentului interesat de realizarea unui studiu valoros spre potenţiale teme sau direcţii de cercetare în domeniu. În mod exhaustiv, rememorarea acestor surse de bază poate fi potenţată de parcurgerea unor lucrări, articole sau studii de specialitate. Acestea permit sesizarea unor aspecte mai puţin clarificate sau tratate superficial în alte lucrări de specialitate.

Totodată, documentarea bibliografică iniţială, prezintă avantajul unor răspunsuri explicite sau soluţii la problematica supusă cercetării, aspect deosebit de important în finalizarea lucrării sau, de ce nu în reorientarea către o altă temă, atunci când timpul mai oferă această alternativă.

Este indicat ca trecerea la studiul şi interpretarea literaturii ştiinţifice efective – tratate, studii de specialitate, articole, monografii sau stasuri – să se realizeze numai în măsura în care există o familiarizare cu limbajul, convenţiile şi subtilităţile metodologice de bază ale domeniului căruia aparţine tema. Cercetarea acestor lucrări se vrea a fi de fapt o analiză critică a tot ceea ce s-a realizat (scris) în domeniu, vis-a-vis de tema de cercetare asumată sau propusă. O lucrare de licenţă /dizertaţie îşi poate propune însă şi să constate unele situaţii de moment sau tendinţele viitoare ale unor fenomene actuale, analizate parţial în alte lucrări de profil.

Cercetarea bibliografică permite, de asemenea, studiul comparativ între diverse teze, cercetări ştiinţifice, enunţuri ale aceloraşi teorii sau supoziţii diferite ce au în vedere tema abordată. Totuşi, acest studiu nu are consistenţă, şi deci va fi apreciat cu notă mică, dacă abordarea va fi pur teoretică. Respectarea intercondiţionării, documentare – studiu de caz – referinţe critice, oferă un plus de originalitate şi evidenţiază capacitatea de sinteză a studentului.

Raportarea la observarea realităţii vizată prin tema de cercetare şi confruntarea cu teoria poate duce la negarea unor afirmaţii anterioare perimate sau improbabile, identificarea unor elemente de noutate, propuneri metodologice sau chiar dezvoltarea de idei /concepte noi.

Dacă lucrarea de licenţă /dizertaţie are un caracter pur aplicativ, atunci concluziile se vor constitui având la bază confirmarea /infirmarea unor ipoteze, formule, definiţii etc. din literatura de specialitate, prin raportare la o cazuistică mai mult sau mai puţin amplă (afaceri, una sau mai multe întreprinderi, organisme ş.a.). În ultimul timp se doreşte accederea spre studii comparative, între mai multe entităţi diferite, sau abordarea sub diferite aspecte a unei caracteristici prin culegerea, analiza şi utilizarea informaţiilor dobândite pe parcursul cercetării.

O cercetare bibliografică sistematizată şi coerentă presupune parcurgerea unor etape, cum ar fi:- informarea generală asupra temei de cercetare – identificarea surselor, realizarea accesului la

surse, procurarea materialelor bibliografice, adnotarea materialelor şi ordonarea acestora;

5

Page 6: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

- cercetarea surselor - parcurgerea atentă şi notarea ideilor, argumentelor, demonstraţiilor, enunţurilor, explicaţiilor şi concluziilor privind tema de studiu propusă;

- prelucrarea şi interpretarea ideilor extrase, din bibliografia consultată, cu scopul conturării unei viziuni de ansamblu asupra realizărilor anterioare în domeniu;

- sinteza teoretică şi corelarea cu aspecte concrete ale realităţii - permit abordarea concretă asupra cotidianului. Se realizează astfel demarcaţia între ceea ce va realiza autorul lucrării şi ceea ce trebuie considerat bun câştigat în domeniul cunoaşterii realităţii aferente temei.

Pentru realizarea unei documentări bibliografice corespunzătoare este indicată consultarea unei game variate de surse, ce pot fi ierarhizate astfel:

- documente primare neperiodice (manuale, cărţi, monografii, tratate, publicaţii oficiale, brevete, stas-uri, rapoarte de cercetare, teze de doctorat, rapoarte statistice, evidenţe speciale etc.) sau periodice (reviste, anuare, editoriale, ziare ş.a.);

- documente secundare - rezultate din prelucrări sistematizatoare asupra documentelor primare (reviste de referate, enciclopedii, dicţionare, bibliografii, sinteze documentare, sinteze de traduceri etc.);

- documente web – site-uri, biblioteci virtuale, documente expediate prin e-mail ş.a.- alte documente - microfişe, fotocopii, CD-uri, alte suporturi electronice, filme.

Documentarea se poate realiza fie prin informare directă (biblioteci, arhive, Internet etc. ) fie prin intermediari (coordonatorul lucrării, specialiştii în domeniu, indicatorii tematici ai lucrărilor deja studiate etc.).

În fapt, orice conversaţie cu o persoană care dispune de cunoştinţe din domeniul sau tema de cercetare poate oferi un nou suport bibliografic sau un nou reper în cercetare.

Se recomandă folosirea unor sisteme de înregistrare bine puse la punct precum: note de lectură, rezumate, citate, liste de erori, limite şi dificultăţi întâlnite în studiul bibliografic, fişe bibliografice etc. Totdeauna, acestea trebuie să cuprindă elementele necesare de identificare a sursei: autorul, titlul lucrării, anul şi locul apariţiei, editura, pagina şi alte referinţe de identificare.

Consultarea materialelor bibliografice se realizează diferit, în funcţie de disponibilitatea, temperamentul sau iniţierea studentului în cercetare. Cu toate acestea calitatea acestei etape este condiţionată de factorul timp, respectiv de durata perioadei până la termenul limită de finalizare a studiului.

Documentarea bibliografică nu trebuie să se concretizeze cu plagierea unor lucrări anterioare. Din păcate, în ultimul timp, unii preiau ad-litteram paragrafe întregi fără să menţioneze sursa bibliografică.

DOCUMENTAREA DIRECTĂ ASUPRA REALITĂŢII

Lucrarea de licenţă /disertaţie implică, pe lângă activităţi de cercetare bibliografică, şi acţiuni orientate spre ”muncă de teren”, unde contactul direct cu realitatea oferă noi perspective asupra tematicii abordate. Procedeele precum experimentul, observarea directă (orientată şi dezvoltată după rigorile ştiinţei) sau sondajul (nu numai ca un colector şi instrument de prelucrare) sunt utilizate frecvent în documentarea directă.

Documentarea directă obligă la prestabilirea cu precizie a unei tactici în funcţie de:- tema asumată spre cercetare;- obiectivele şi scopul propuse prin elaborarea lucrării de licenţă /dizertaţie;- caracteristicile unităţii în studiu sau a fenomenului abordat;- normele comportamentale şi atitudinile dominante ale persoanelor implicate (interlocutorul,

personalul intervievat al unităţii în studiu etc.);- sistemul de norme şi reglementări legale în materie (legi, decrete, ordonanţe, norme

interne);- perioada de timp ce poate fi alocată documentării.Aceste elemente tactice vor fi folosite pentru a fixa într-o manieră cât mai corectă: mijloacele şi

modalităţile de realizare a documentării directe, programul (pe zile şi chiar ore), măsuri de protecţie faţă de atitudinea ostilă, suspiciune, rezerve sau indiferenţă manifestată de persoanele intervievate, situaţii alternative în caz de eşec total sau parţial al documentării directe.

Pentru minimizarea riscului de eşec documentarea poate fi etapizată.

6

Page 7: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Într-o primă etapă se vizează o informare preliminară asupra caracteristicilor elementelor ce vor fi implicate ca obiective ale cercetării. Contactul cu instituţia (persoana juridică) în cauză se poate realiza personal sau prin intermediere (facultate, catedră, coordonator lucrare). Asociaţiile profesionale, studenţeşti, camerele de comerţ, direcţiile de muncă şi protecţie socială, sindicatele pot fi consultate sau solicitate pentru a veni în sprijinul obţinerii mai rapide a informaţiilor necesare.

A doua etapă cuprinde: culegerea informaţiilor necesare, prin contactul direct cu documente primare, angajaţi, specialişti şi persoane cu rol decizional în cadrul întreprinderii (sau instituţiei), realizarea de sondaje, anchete sau interviuri. Aceste contacte pot influenţa direct sau indirect conţinutul lucrării de licenţă /dizertaţie, având de cele mai multe ori rolul de a fundamenta noţiunile teoretice dezvoltate în cadrul cercetării. Culegerea datelor prin înregistrare, chestionare sau observare directă este considerată o operaţie foarte dificilă deoarece nici o persoană cu funcţie de conducere nu este dispusă să ofere prea multe informaţii despre instituţia sau întreprinderea la care este angajată, unor persoane neavizate. Excepţie fac situaţiile în care se prezentată documente justificative prin care se precizează foarte clar scopul cercetării şi facultatea (cu semnătura îndrumătorului) pentru care se realizează studiul.

A treia etapă poate fi consacrată unor experimente economico-decizionale (dar nu numai) orientate spre analiză şi prognoză. Această simulare nu este altceva decât o metodă de cercetare şi o manieră de a realiza experimentul în cadrul cercetării. Prin simulare, modelul folosit - preluat, adaptat, constituit sau imaginat, este testat succesiv pentru a-i constata măsura în care se apropie de realitate, iar variabilele şi parametrii sunt verificaţi şi explicaţi. De fapt, simularea, prin recursul la model, nu înseamnă uneori decât folosirea de relaţii sau formule complicate.

ACTIVITATEA DE CERCETARE

Această activitate presupune dezvoltare raţională a unui demers ştiinţific între lansarea unei ipoteze, fixarea unui scop sau a unui obiectiv şi obţinerea unui rezultat favorabil, chiar şi în cazul negării ideii avansate iniţial (cu titlu de ipoteză, soluţie posibilă etc.)

În economie se realizează printr-un ansamblu de operaţii, raţionamente, calcule, prelucrări, analize şi interpretări prin care se tinde spre obţinerea unui ansamblu coerent sub aspect teoretic, conceptual-metodologic şi practic-aplicativ, care va deveni, în final, lucrarea de licenţă /dizertaţie. Această activitate nu este supusă obligatoriu unei standardizări, dar cunoaşterea unor principii şi reguli de dezvoltare a demersului de cercetare poate uşura efortul pentru atingerea obiectivelor propuse.

Cercetarea parcurge mai multe etape:Documentarea - este o perioadă de reflecţie activă, în care ideile se sistematizează mental şi

deseori în scris, Rezultatul fiind o schiţă a demersului, cu prefigurarea rezultatelor parţiale la care se poate ajunge după fiecare etapă şi a mijloacelor (metodei, tehnicilor şi instrumentelor) la care ar trebui să se recurgă pentru a ajunge la rezultatele prezumate.

In această etapă studentul va realiza o analiza a documentaţiei propuse. Un demers deosebit de important, în activitatea de cercetare, este analiza conţinutului comunicării.

Etapele analizei conţinutului comunicăriiAplicarea tehnicii analizei conţinutului, ca orice alt proces de cercetare ştiinţifică, se desfăşoară

în etape.Alegerea temei de cercetare. Nu orice problemă de cercetare reclamă aplicarea tehnicii analizei

conţinutului. Uneori este suficientă lectura atentă a documentelor oficiale sau neoficiale şi extragerea ideilor esenţiale sau prezentarea lor în rezumat.

Stabilirea materialului pentru analiză. în funcţie de problema cercetată, de extinderea pe care se intenţionează să se dea studiului, de posibilităţile tehnice şi materiale existente, materialul (textele, filmele, benzile imprimate etc.) supus analizei conţinutului poate fi mai redus sau mai extins.

Chiar dacă astăzi este relativ uşor să se obţină prin Internet liste cvasi-complete cu lucrări care tratează problema de studiu, chiar daca informatizarea bibliotecilor face mai uşoară activitatea de documentare, trecerea în revistă a literaturii de specialitate nu constituie deloc o operaţie mecanică de înşiruire cronologică a unor titluri de cărţi şi a unor nume de autori.

Tratatele cu teme privind metodologia cercetării, propun o listă cu imperativele trecerii în revistă a literaturii de specialitate:

7

Page 8: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

identificarea şi discutarea celor mai relevante studii legate de tema dorită; includerea cât mai multor materiale moderne, de ultima oră; atenţie maximă asupra detaliilor; reflexivitate, examinarea şi clarificarea ipotezelor; evaluare critică a materialelor consultate şi explicarea modului de evaluare; includerea citatelor şi exemplelor care să justifice evaluările şi analizele făcute; orientarea informaţiilor obţinute prin trecerea în revistă a literaturii de

specialitate; trecerea în revistă a literaturii prin claritate şi coerenţă, procedând sistematic.

In acelaşi timp, se atrage atenţia asupra a ceea ce nu trebuie să facem: omiterea lucrărilor clasice sau relevante din domeniu; discutarea unor lucrări depăşite, vechi, neactuale; scrierea incorectă a numelui autorilor, a datelor bibliografice; utilizarea termenilor afectogeni sau conceptelor, fără a le defini; apelarea la termeni din jargon şi la un limbaj discriminator pentru a justifica

puncte de vedere limitate; înşirarea ideilor, fără a fi comentate: o listă nu echivalează cu trecerea în revistă

a literaturii problemei; acceptarea oricărui punct de vedere sau credinţă ce se regăsesc în literatura

consultată; descrierea conţinutului lucrărilor citite, fără a-l evalua; includerea informaţiilor necontrolate, inexacte; transcrierea incorectă a termenilor, în special a paronimelor; utilizarea unui limbaj pretenţios.

Pentru lucrările cu caracter teoretic pronunţat, propunând corective, amendamente sau sinteze de idei, documentaţia, însoţită de demersuri comparative, de confruntare de idei, enunţuri sau teze, poate constitui etapa esenţială în dezvoltarea cercetării. În astfel de situaţii se poate trece la o primă redactare a textului lucrării, asupra căreia se va reveni succesiv în funcţie de rezultatele şi concluziile parţiale in care se ajunge. În cazul unor cercetări ce presupun prelucrări de date şi interpretări succesive ale rezultatelor obţinute, documentaţia orientează pozitiv demersul şi poate interveni prin "întreruperea" temporară a determinărilor şi analizelor directe.

Conceperea planului - o etapă necesară prin care, pe baza documentării şi a ideilor rezultate în urma reflectării asupra problemei, se aduc unele corective ipotezelor iniţiale de lucru, modului de găsire a soluţiilor intuite, sistemului metodologic asumat şi derulării prelucrării analizei şi interpretării rezultatelor ce ar putea fi obţinute.

Ipoteza constituie o explicaţie plauzibilă ce urmează a fi verificată prin activitatea de observaţie. Plauzibilitatea ipotezelor rezultă din acordul cu cunoştinţele dobândite anterior.

Madeleine Grawitz consideră că ipotezele de lucru se clasifică, după nivelul lor de abstractizare, în trei clase.

a) Ipoteze care avansează supoziţia uniformităţii cazurilor. De exemplu, într-o cercetare empirică se încearcă verificarea ipotezei că pregătirea profesională a salariaţilor influenţează veniturile acestora.

b) Ipoteze care vizează corelaţii empirice - cel mai frecvent întâlnite în cercetări. Se pot formula numeroase ipoteze de tip: experienţa – productivitate, inovare – profitabilitate etc.

c) Ipoteze care se referă la relaţiile dintre variabilele analitice - presupun o analiză amplă în vederea stabilirii unor relaţii probabile între variabile complexe, de exemplu, nivelul exporturilor dintr-o ramura economică si nivelul salarial mediu realizat în cadrul respectivei ramuri.Obţinerea unor noi cunoştinţe constituie principala funcţie a ipotezelor în cunoaşterea

ştiinţifică.Aceasta este faza ultimelor corectări importante privind scopul şi desfăşurarea cercetării,

elaborarea şi redactarea lucrării de licenţă /dizertaţie. Reformularea ipotezelor şi definitivarea planului se bazează şi pe unele operaţii de prelucrare preliminară, foarte importante: identificarea variabilelor

8

Page 9: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

(caracteristicilor legate, corelate sau interdependente), ordonarea şi legarea surselor de date culese (observate, măsurate, obţinute din anchete şi sondaje, preluate din documente oficiale sau neoficiale etc.) schiţarea unor diagrame, elemente grafice, structuri tabelare, elemente anexe etc.

Planul coerent al cercetării are, de această dată, şi o raportare la structura posibilă a lucrării de licenţă /dizertaţie. Aspectele rezultate prin parcurgerea acestei etape au obligatoriu şi o formă scrisă, care devine suport în redactarea iniţială, intermediară şi finală a lucrării.

Teoretic, planul poate începe cu fixarea ideilor principale conturate în literatură, continuă cu identificarea controverselor şi golurilor din teorie, punerea la punct a cadrului metodologic, prelucrarea şi interpretarea datelor şi rezultatelor şi se încheie prin conturarea concluziilor.

Uzual, în elaborarea lucrărilor de acest tip (licenţă, diplomă, dizertaţie) studiul se limitează la lucrări, articole, studii, rapoarte confirmate sau intrate în circuitul normal de valori. Este şi motivul pentru care consultarea permanentă a coordonatorului cercetării în materie de bibliografie este necesară.

Evidenţierea concepţiilor în literatura de specialitate (manuale, monografii, tratate, dicţionare, enciclopedii, articole, studii, rapoarte de cercetare etc.) se poate realiza după diferite criterii: istoric, semantic, ca apartenenţă la un curent sau şcoală de gândire, ca poziţie politică etc. Confruntarea concepţiilor (aprecierea, compararea, evidenţierea apropierilor, diferenţelor, contradicţiilor etc.) permite conturarea unor prime idei precum şi a unor direcţii de dezvoltare ulterioară a demersului de cercetare.

Mai importantă este aici compararea sistemelor metodologice şi a condiţiilor iniţiale folosite de fiecare autor pentru a ajunge la teza, teoria, enunţul sau soluţia respectivă. Această comparare permite orientarea în stabilirea unui demers mai bun în cercetare şi selectarea unui instrumentar metodologic mai adecvat.

M etodologia de cercetare (a tehnicilor, procedeelor, instrumentelor şi principiilor ce sunt folosite în realizarea cercetării propuse prin temă) este una din etapele dificile ale demersului metodologic.

Analiza indicatorilorIndicatorii sunt semne observabile şi măsurabile cu ajutorul cărora pot fi caracterizate

unităţile sociale şi calităţile acestoraO primă problemă este cea a determinării relaţiei dintre indicatori şi conceptele definite

operaţional. Relaţia poate fi totală sau statistică. Dacă termenul „salariat" este indicatorul, faptul că acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei societăţi , indică faptul că există o relaţie totală: ori de câte ori este prezent indicatorul, tot de atâtea ori este prezent şi indicatul. În cercetările economice nu se întâlnesc astfel de cazuri atât de simple: de cele mai multe ori se operează cu indicatori care sunt într-o relaţie statistică cu fenomenele desemnate prin concepte. „A fi proprietarul unui autoturism" constituie un indicator pentru „bunăstare materială", dar relaţia dintre indicator şi indicat este statistică, în sensul că există o probabilitate mai mică sau mai mare ca prezenţa indicatorului să coincidă cu prezenţa indicatului: cele mai multe persoane caracterizate prin „bunăstare materială" posedă autoturisme, dar există şi situaţii în care persoanele cu „bunăstare materială" să nu aibă automobil proprietate personala (datorită vârstei înaintate, îmbolnăvirii etc.).

REDACTAREA LUCRĂRII

Lucrarea de licenţa /dizertaţie capătă formă explicită prin redactarea textului. În această formă lucrarea se oferă publicului, specialiştilor şi, ceea ce este mai important pentru absolventul cercetător, coordonatorului şi membrilor comisiei, care fac aprecierea finală.

Absolventul, autor al lucrării, trebuie conştientizat asupra faptului că forma finală a lucrării de licenţă /dizertaţie este supusă aprecierii publice şi ea trebuie să reprezinte, la nivelul dat al analizei, totalitatea conceptelor, constatărilor, aprecierilor, rezultatelor şi soluţiilor pe care candidatul şi le-a însuşit, precum şi formula sau concepţiile pentru care militează.

Înainte de a pregăti manuscrisul pentru publicare candidatul ar trebui să-şi pună câteva întrebări în legătură cu calitatea cercetării încheiate, în sensul dacă:

Problema cercetată este semnificativă? Abordarea este originală? Instrumentele de investigare sunt satisfăcător de fidele şi de solide?

9

Page 10: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Măsurarea este strâns legată de variabilele vizate în cercetare? Ipotezele enunţate se testează în investigaţie pe deplin şi fără ambiguitate? Populaţia investigată este reprezentativă pentru cea la care se face

generalizarea? Cercetarea respectă standardele etice? Cercetarea este într-un stadiu suficient de avansat încât să justifice publicarea

rezultatelor? E. M. Phillips şi D. Pugh (1994), citaţi de Septimiu Chelcea (2001, p.565), identifică nu mai

puţin de nouă moduri diferite de a fi original în cercetarea ştiinţifică a vieţii social-economice:1. Efectuarea unor cercetări empirice (de teren, concrete) pe teme care nu au mai fost

niciodată abordate;2. Interpretarea sub un aspect nou;3. Găsirea de soluţii noi pentru problemele deja cunoscute;4. Elaborarea unor sinteze noi;5. Aplicarea cunoştinţelor acumulate la realităţile economice din alte ţări;6. Experimentarea metodelor şi tehnicilor de cercetare în contexte economice diferite;7. Realizarea cercetărilor interdisciplinare;8. Prezentarea cunoştinţelor dobândite într-o manieră care nu a mai fost încercată.

Prin redactare trebuie atinse obiectivele propuse iniţial şi, în primul rând, făcut înţeles mesajul, respectiv realizările cercetării şi modul în care acestea au fost atinse.

Textul obţinut prin redactare este esenţial în actul comunicării rezultatelor cercetării. În raport de virtuţile de exprimare, de calităţile cercetătorului, textul poate favoriza sau dezavantaja comunicarea, poate aduce un câştig sau o pierdere absolventului prin nota pe care acesta o poate obţine.

O astfel de lucrare trebuie să respecte nişte condiţii de redactare specifice referitoare la:- structură- succesiunea şi conţinutul elementelor caracteristice prezentării- inserarea de tabele şi grafice- formatul scrierii, paginilor, coperta, paginile de titlu şi alte elemente.

Prin redactarea textului lucrării se urmăreşte comunicarea corectă a mesajului, care, în cazul lucrărilor de licenţă /dizertaţie, este acoperit prin rezultatele obţinute în cercetare şi maniera în care acestea au fost atinse. Atingerea acestui scop poate fi realizată şi prin respectarea unor condiţii în redactarea textului lucrării.

♦ Rigurozitatea, se realizează prin enunţuri exacte, corecte şi conforme cu sensul avut în vedere prin mesajul dorit. Rigoarea presupune o bună stăpânire şi folosire a elementelor conceptuale şi metodologice, o interpretare corectă şi precisă a datelor, determinărilor şi rezultatelor obţinute în fiecare fază şi în finalul cercetării.

♦ Coerenţa priveşte atât logica de fond a tratării problemei cât şi aspectele de ordin lingvistic ale lucrării. Redactarea textului trebuie să respecte structura logică, raţională a demersului, astfel încât să se asigure comprehensibilitatea mesajului. Lingvistic, textul trebuie să ajute la înţelegerea mesajului ştiinţific, pe de o parte, şi să fie în acord cu principiile şi normele lingvistice şi gramaticale ale limbii române, pe de altă parte.

♦ Completitudinea (integralitatea) este o condiţie care impune textului obligativitatea de a realiza o abordare integrală a cercetării întreprinse, de la alegerea temei şi lansarea primelor ipoteze până la obţinerea şi interpretarea rezultatelor; în acest fel lucrarea poate fi analizată şi apreciată ca un tot, furnizând ansamblul elementelor prin care poate fi susţinută.

♦ Eleganţa stilului presupune combinarea esteticii textului cu caracterul personal (original), concret, focalizat şi adaptat ale acestuia.

Prin stilul prezentării textul capătă o amprentă personală, în măsura în care nu este dominat de preluări, citate etc. şi nu este realizat prin compilarea sau combinarea, chiar abilă, de texte din alte lucrări. Textul este elegant, în raport cu stilul, dacă poate fi parcurs uşor, inducând plăcerea celui care-l citeşte. În cazul unei lucrări cu caracter ştiinţific eleganţa se traduce şi prin simplitate, decenţă şi

10

Page 11: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

frumuseţea expresiei. Trebuie evitată folosirea de termeni bombastici, neologisme inutile, metafore depăşite sau expresii sofisticate. Textul unei lucrări are eleganţă şi prin maniera aerisită şi chiar cochetă de redactare, prin marcarea cu subtilitate a sublinierilor, notelor, comentariilor, tabelelor, relaţiilor de calcul şi graficelor.

♦ Corectitudinea textului se raportează la elementele de fond, pe de o parte, şi la cele de formă a prezentării, pe de altă parte. Pentru aspectele de fond corectitudinea se referă la folosirea şi definirea conceptelor, scrierea şi interpretarea simbolurilor şi relaţiilor de calcul, sistematizarea ideilor, tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine etc.

Lucrarea trebuie să fie corect redactată şi sub aspect gramatical şi literar, ceea ce presupune buna cunoaştere şi stăpânire a limbii române sau a limbilor în care au fost publicate lucrările folosite ca surse bibliografice.

Modul de citare si indicare a referinţelor bibliograficeGeneralităţi. Problema citării este una dintre cele mai importante în cazul elaborării unor

lucrări scrise.De aceea, este necesară explicarea a doi termeni, legaţi între ei: citare şi plagiereConform DEX, a cita înseamnă, a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat, iar citat înseamnă fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai şi, de obicei, cu indicarea exactă a izvorului, în scopul de a întări şi /sau a ilustra o idee sau o argumentaţie.A plagia înseamnă, conform aceleiaşi surse, a-şi însuşi, a copia total sau parţial ideile cuiva, prezentându-le drept creaţii personale.Cea mai comună forma de plagiere, folosită mai ales de studenţi, este preluarea unor idei, fără a indica sursa şi fără a se indica autorul. Folosirea unor idei intrate deja în limbajul comun se poate face fără a se mai indica autorul. Acest lucru nu presupune că se pot copia pur şi simplu o serie de idei general valabile dintr-o carte chiar dacă suntem de acord cu acele idei, ele trebuie reformulate în limbajul nostru propriu.O metodă bună pentru evitarea plagiatului mascat făcut prin simpla rescriere a frazelor dintr-un capitol, de exemplu, este următoarea: în loc de citirea unei fraze şi rescrierea acesteia, extragerea ideilor general valabile, dar expuse într-o formă personală.

Reguli de citare. Există două situaţii în care se foloseşte citarea:(1) în căzui folosirii ideilor altora, ocazie în care trebuie să indicăm autorul acestora şi locul de

unde le-am preluat;(2) în cazul preluării fără modificări a textului original, când acesta trebuie încadrat in

ghilimele şi, de asemenea, indicat autorul şi locul de unde a fost preluat textul.Există două sisteme importante de citare /indicare a sursei ideilor, sistemul Harvard" şi sistemul numeric sau tradiţional.- Sistemul Harvardîn acest caz, citarea /indicarea sursei se face direct în text, indicându-se numele autorului, anul apariţiei lucrării acestuia şi numărul paginii în care se găseşte citatul /ideea preluată. (Athanasiu Pop. 2000, 40).Mai există o variantă folosită, cu precădere în literatura străină, cu prescurtarea cuvântului pagina ..., astfel: (Pop, 2000, p. 20).Când ne referim la o temă descrisă de un autor într-un capitol sau chiar carte, nu se mai indică pagina (Pop. 2000).Daca ideile citate se regăsesc în lucrarea originală de-a lungul a mai multor pagini, vom indica acest lucru astfel: (Pop, 2000, p. 34-50). În situaţia în care cartea are doi autori, se vor indica ambele nume (Pop, Ionescu. 1998. p. 55).Dacă există mai mult de trei autori, se indică doar primul nume, astfel: (Pop şi alţii. 2000)Uneori, suntem obligaţi sa utilizăm citate folosite chiar de cel pe care îl cităm, în acest caz, indicăm ambele surse: (Smith. 1981. apud Pop. 2000, p. 34) sau (Smith. 1981, citat de Pop. 2000, p. 34) situaţie în care, în indexul de nume, includem ambii autori.În fine, se mai întâlneşte situaţia în care cităm /preluăm idei din acelaşi autor, dar din două lucrări diferite, apărute în acelaşi an, situaţie în care identificăm lucrările prin litere, astfel: (Pop. 2000a, 40) şi

11

Page 12: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

(Pop, 2000b, 67). Toate aceste forme de citare ar fi inutile fără indicarea clară, în finalul lucrării, a datelor complete despre lucrarea din care s-a citat aşa numita bibliografie.- Sistemul numericîn cadrul acestui sistem, referinţele bibliografice se numerotează în ordinea în care apar în text.Exemplu: în marea lor diversitate, aceste relaţii se întrepătrund într-un circuit în care fiecare agent economic se afla în dublă ipostază, atât de vânzător cât şi de cumpărător1. În acest caz, precizările bibliografice se fac în mai multe moduri. Cel mai des apare situaţia în care aceasta se face în subsolul paginii, astfel:

Dacă se folosesc citate din aceeaşi lucrare, consecutiv, la precizările bibliografice este suficientă scrierea idem şi pagina. Exemplu: idem, pag.50.- Citarea unui text originalExistă posibilitatea ca, în elaborarea unei lucrări, să apară situaţia în care ideii ce se doreşte a fi preluată să nu îi fie indicată modificarea formei. În acest caz, în lucrări se găsesc ideile respective marcate cu ghilimele “ ”. O altă posibilitate, destul de întâlnită în cazul în care citatul e mai lung, este ca textul să se scrie mai în interiorul paginii, cu litere mai mici decât restul textului. Este de dorit ca un citat să nu depăşească 28 de rânduri de text, iar o pagină să nu conţină mai mult de 2-3 citate scurte.În toate cazurile trebuie indicată sursa.

Numerotare.Pentru o mai uşoară identificare a componentelor structurale ale lucrării se recomandă o

codificare standard de următorul tip:- cifre latine (I, II, ...) pentru părţi şi capitole (Partea I, capitolul I etc.); - cifre arabe, adăugate după punct la numărul capitolului,pentru subcapitole (1.1,1.2,1.3 etc.);- cifre arabe, adăugate după punct la numărul de ordine al subcapitolului, pentru subsubcapitole, marcate ca atare (1.1.1,1.1.2,1.1.3 etc.);- litere majuscule ale alfabetului latin (A, B, C, ...) pentru marcarea dezvoltării ideilor distincte în cadrul subcapitolelor sau subsubcapitolelor;- litere mici ale alfabetului latin (a, b, c,...) pentru marcarea unor componente diferite şi omogene ale ideilor de bază, în cadrul subsubcapitolelor sau subcapitolelor;- cifre arabe (1, 2, 3, ...) pentru enumerări seriale în care intervin şi explicaţii de dimensiuni reduse (limitate la o frază sau o propoziţie);- liniuţă simplă (cratimă) la început de rând în cazul enumerărilor elementare, fără alte explicaţii decât cea care precede enumerarea.Titlurile de părţi şi capitole se scriu centrat în pagină iar cele de subcapitole şi paragrafe se situează spre marginea-stânga, la aceeaşi distanţă (număr de caractere) pentru întreaga lucrare.

♦ Tabelarea datelor utilizate în analiză reprezintă un element similar cu cel al textului de expunere problematică, întrucât ajută la citirea şi interpretarea cifrelor. Drept urmare, autorul trebuie să dea o mare atenţie modului de întocmire, prezentare şi intitulare a tabelelor. Acestea trebuie concepute într-o formă cât mai concisă, de regulă dactilografiate pe aceeaşi pagină. În alcătuirea respectivelor tabele se vor evita explicaţiile prea lungi, precum şi prescurtările de cuvinte, care fac dificilă înţelegerea. O atenţie deosebită se acordă modului de liniere pe orizontală şi pe verticală, marcându-se cu precizia necesară semnificaţia fiecărei coloane. Numerotarea tabelelor se face în ordinea succesiunii prezentării lor în lucrare sau în cadrul capitolului respectiv (în acest caz se folosesc combinaţii de cifre arabe – de exemplu Tabel nr. 3.2 înseamnă al doilea tabel din capitolul 3). După număr, trebuie precizată denumirea tabelului, scrisă cu text îngroşat (bold). Numărul şi denumirea tabelului se scriu deasupra tabelului.

Figurile (desenele, schemele) se numerotează asemănător cu tabelele, singura diferenţă fiind faptul că numărul şi explicaţia se scriu sub figură.

12

Page 13: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

(Exemplu: Fig. nr. 4.2 Reprezentarea grafică a mărimii societăţilor comerciale după cifra de afaceri)

Se recomandă ca, înainte de a se trece la dactilografierea lucrării, autorul să mai poarte o discuţie cu îndrumătorul acesteia, în vederea obţinerii unor eventualte corecturi.

PREZENTAREA LUCRĂRII

Sunt acceptate exclusiv lucrări scrise la calculator şi listate la imprimantă. Din punct de vedere tehnic, trebuie respectate următoarele reguli

- numărul de pagini trebuie să fie între 80 şi 120- pagini format A4 cu marginea stânga 2,5 cm, marginea dreapta 2,0 cm, marginea superioară

şi inferioară 2,0 cm;- tipărirea se face pe ambele pagini ale foii;- mărimea caracterului de 12 puncte, spaţiere la un rând şi jumătate, iar titlurile scrise îngroşat

(bold);- numerotarea paginilor se face în partea inferioară a acestora, central, - citatele se indică cu ghilimele "..."După redactare, întocmirea tabelelor, graficelor, schiţelor şi anexelor, lucrarea se

dactilografiază, se corectează şi se listează, apoi se predă la un atelier de legătorie, în vederea copertării.Materialul complet trebuie să cuprindă:a) Coperta exterioară care va cuprinde obligatoriu următoarele:- Universitatea (ex: Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava);- Denumirea facultăţii (ex: Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică);- Denumirea specializării (ex: Specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune)- Lucrare de licenţă (sau disertaţie, după caz) - scris cu majuscule;- Numele şi prenumele absolventului;- Numele şi prenumele, gradul didactic şi titlul ştiinţific al îndrumătorului de lucrare;- Anul susţinerii lucrării.b) Coperta interioară, care cuprinde titlul lucrăriic) Cuprinsul lucrării (părţi, capitole, subcapitole), cu indicarea paginilor la care se găsesc inserate titlurile capitolelor şi paragrafelord) Lucrarea propriu-zisă, structurată potrivit specificaţiilor anterioare.e) Nota privind bibliografia consultată, întocmită potrivit specificaţiilor anterioare.f) Anexele (pentru a realiza o mai bună înţelegere a conţinutului), care cuprind, pe lângă o serie de materiale ce fac parte din conţinutul lucrării, elemente ce ţin de procesul de elaborare al lucrării, cum ar fi: planul lucrării, graficul de elaborare al lucrării, documente, mostre şi modele, aprecieri din partea specialiştilor din domeniul, ramura, instituţia, firma sau unitatea în care studentul-absolvent şi-a efectuat cercetarea sau documentarea; diverse programe realizate pentru calculator etc.

In forma finală, lucrarea de licenţă trebuie depusă, de către absolvent, la catedra din cadrul căreia şi-a ales tema lucrării şi unde îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic-îndrumător.

PLANUL LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Planul lucrării de licenţă reprezintă o listă realizată pe o bază logică, în ordine cronologică, a problemelor ce sunt abordate în lucrare. Acesta se realizează cu ajutorul coordonatorului de lucrare, forma sa finală definitivându-se odată cu întocmirea cuprinsului, ca parte componentă a lucrării. Cuprinsul permite intuirea structurii logice a lucrării, stabilind divizarea materialului în capitole, paragrafe şi subparagrafe.

Oricare ar fi tema aleasă, lucrarea de licenţă are următoarea structură:- un capitol introductiv - cu caracter orientativ în lecturarea lucrării, în care se arată

importanţa temei alese şi se motivează alegerea ei.

13

Page 14: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Această parte a lucrării este uşor identificabilă prin poziţia sa la începutul studiului, nefiind obligatorie stabilirea unui titlu, ci putând fi intitulată simplu „Introducere”. Totuşi, autorul poate alege un titlu voit acroşant.

O introducere trebuie să răspundă mai multor întrebări: Care este problema studiată? Care este domeniul general căruia aceasta îi aparţine? Care este contextul problemei? Care este literatura de specialitate consultată? Care sunt etapele lucrării(o descriere scurtă a acestora)? Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? Care sunt implicaţiile teoretice are studiului? Care sunt enunţurile testate şi cum au fost derivate concluziile?În introducere este obligatorie, de asemenea, realizarea unui scurt rezumat al lucrării, pentru ca

cititorul să-şi facă o idee despre aceasta.- tratarea – dă expresia materializării rezultatelor teoretice şi practice concrete desprinse din

cercetarea temei, impunând atenţiei analiza şi interpretarea rezultatelor, concluziile şi soluţiile propuse pentru perfecţionarea activităţii

În această parte se urmăreşte atingerea următoarelor puncte:- prezentarea stadiului actual al teoriei şi practicii în legătura cu problema sau tema propusă: principalele idei şi puncte de vedere ale autorilor clasici, autorilor consacraţi, specialiştilor în domeniu sau apărute în ultima perioadă; divergenţele şi opiniile contradictorii, elementele legislative, normative şi standardizate; dificultăţi şi limite.- concluzii critice privind stadiul actual al cercetării în domeniu- contribuţii originale: susţinerea, argumentată prin raţionamente, dezvoltări formale, comparaţii, determinări, analize şi interpretări a soluţiei, ideii (ideilor), modificărilor teoriei, dezvoltărilor teoretice sau aplicaţiilor propuse. Această componentă a lucrării va pune în evidenţă, într-o manieră clară şi sigură, elementul sau elementele de contribuţie ale studentului (candidatului) la rezolvarea problemei (temei) propuse sau asumate.

In vederea evidenţierii corespunzătoare a problematicii abordate, precum şi a contribuţiei autorului la soluţionarea aspectelor luate în analiză, este recomandabil ca tratarea să fie structurată pe capitole şi subcapitole.

Model general de structurare pe capitole a acestei părţi:

Capitolul 1 este necesar să fie afectat fundamentării teoretice a problemei supuse studiului în funcţie de condiţiile concrete in care se realizează lucrarea, putându-se insera în acest capitol istoricul problemei, caracterizarea situaţiei actuale a domeniului cercetat, sinteze bibliografice, studii comparative, elemente legislative şi normative etc. De asemenea, pentru fixarea perspectivei teoretice şi conceptuale, se pot aduce în discuţie definiţii ale noţiunii cu care se operează, principii de acţiune, precum şi alte elemente teoretice folosind poziţiile fundamentale ale structurilor domeniului. Este recomandabilă, după caz, încadrarea problematicii abordate în activitatea firmei sau unităţii în care se efectuează documentarea faptică, prezentând principalele elemente prin care se individualizează respectiva firmă sau unitate.

Capitolul 2 decurge, în general, conform planului strategic de rezolvare a problematicii abordate într-o lucrare de licenţă /dizertaţie şi cuprinde analizele stărilor şi faptelor care au condus la o anumită ipoteză. În procesul de elaborare, ipoteza trebuie expusă cu maximum de claritate şi argumentată. De asemeni, trebuie prezentate concret metodele de lucru, dispozitivul experimental, sistemul documentelor primare, iar acolo unde este cazul, chestionarul folosit în cercetare, precum şi alte instrumente de studiu şi analiză. În continuare, în funcţie de metoda folosită, rezultatele analizelor efectuate asupra diferitelor fenomene abordate se prezentă sub formă de procente, descrieri statistice, generalizări matematice, scheme de fluxuri informaţionale. O mare atenţie trebuie acordată reprezentărilor grafice, prezentării unor figuri sau schiţe, precum şi plasării acestora şi asigurării corespondenţei lor cu textul.

14

Page 15: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Capitolul 3 cuprinde, de regulă, interpretarea rezultatelor cercetării, confruntarea lor cu datele de pornire ale problemei şi cu ipotezele de lucru, deducând, în final, soluţia sau concluziile formulate. Acest capitol poate fi divizat în cel puţin două subcapitole, respectiv:

interpretarea rezultatelor obţinute şi generalizarea concluziilor; elaborarea modelului soluţiei şi conturarea consecinţelor; justificarea alegerii soluţiei în cazul unor alternative etc.

Capitolul 4 urmează a fi axat şi, în special orientat pe două direcţii principale: verificarea soluţiilor propuse; verificarea concluziilor cercetării.

- un capitol final - are în vedere sintetizarea aportului studiului rezultat de lucrarea de diplomă elaborată, soluţionarea problemelor ridicate de tema abordată. În acelaşi timp, modul în care este continuată şi realizată încheierea lucrării de diplomă scoate în evidenţă competenţa ştiinţifică şi capacitatea de sinteză a studentului.

Alături de cele trei părţi principale - introducere, tratare, încheiere - ce dau conţinut lucrării de diplomă, în structura respectivei lucrări mai trebuie ataşate: cuprinsul lucrării, lista bibliografică folosită, anexele, apendice, lexicoane şi glosare.

Bibliografia reconstituie lista surselor bibliografice folosite de autor în elaborarea lucrării de licenţă /disertaţie. Sursele bibliografice, indiferent de caracter, moment şi loc de apariţie sau origine sunt listate, de regulă, alfabetic şi rareori în ordinea importanţei (apreciată de autor) sau invocării în lucrare, prin precizarea următoarelor elemente:- numele şi prenumele autorului lucrării aşa cum sunt înscrise pe pagina de titlu a acesteia;- titlul complet al lucrării (însoţit eventual de subtitlu) aşa cum apare în pagina de titlu;- editura şi locul (oraşul) apariţiei lucrării; în cazul lucrărilor needitate sau aflate în manuscris în biblioteci, arhive, tezaure etc., se precizează caracterul şi locul de deţinere,- anul apariţiei; când lucrarea a apărut în mai multe ediţii se precizează şi numărul ediţiei.

Pentru articole, studii, recenzii etc. apărute în reviste de specialitate, în cotidiane sau periodice, locul editurii va fi luat, în listarea bibliografică, de numele complet al publicaţiei, însoţit de numărul şi locul apariţiei. Pentru studii, rapoarte de cercetare, sinteze documentare, colecţii de date şi alte materiale elaborate la cerere sau din raţiuni speciale, cu caracter de unicat sau în număr redus, se va face precizarea necesară în listă.

Lucrările elaborate de colective mari sunt înscrise prin precizarea prenumelui, iniţialei şi numelui coordonatorului sau editorului principal, cu menţiunea "coordonator". Pentru lucrările elaborate de colective mari, în cadrul unor instituţii specializate (anuare, dicţionare, enciclopedii, studii şi cercetări, rapoarte, liste bibliografice, compendii etc.), la care nu se menţionează numele coordonatorului, editorului sau îngrijitorului ediţiei, locul numelui autorului (coordonatorului sau editorului coordonator) este luat de trei steluţe (* * *). În general, chiar dacă nu este vorba de lucrări de autori, se va identifica numele unui îngrijitor de ediţie, care va poziţiona în lista bibliografică lucrarea aflată într-o astfel de situaţie. Pentru lucrările elaborate de colective mari, numele îngrijitorului ediţiei sau coordonatorului va fi urmat de "ş.a." (şi alţii).

Dacă în lucrare contribuţia autorilor este precizată (pe capitole, părţi, subcapitole sau studii autonome), referirea se va face direct la aceasta, cu precizarea volumului în care se găseşte.Bibliografia se poziţionează la sfârşitul lucrării, după prezentarea concluziilor şi înaintea anexelor şi indexurilor, în ordine strict alfabetică, după iniţiala numelui autorilor principali (prim autori) aşa cum sunt aceştia înscrişi pe pagina de titlu. Lucrările fără autor principal, marcate prin "* * *" vor fi listate alfabetic, după litera iniţială a titlului figurând pe pagina de titlu a lucrării, intercalat cu lucrările precizate şi prin numele autorilor principali.

Actele normative, elementele de legislaţie, hotărârile şi deciziile cu caracter operativ folosite vor fi înscrise alfabetic, după iniţiala primului cuvânt şi succesiunea următoarelor litere, prin marcarea iniţială a celor trei steluţe, după încheierea listei lucrărilor bibliografice principale.

15

Page 16: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Exemplu: Bibliografie de lucrareBibliografie1. Marius Bacescu. şi Angelica Băcescu-Cărbunaru, Analiza macroeconomică şi politici macroeconomice, All Beck, Bucureşti, 200235. * * * Legea nr........privind...........publicată în M.O. nr. 22/2005.

Lucrările din lista bibliografică sunt scrise în caractere standardizate, între ele lăsându-se un spaţiu suplimentar faţă de scrierea adoptată în lucrare (de exemplu, la o scriere la 1,5 rânduri, între două lucrări succesive individualizate va fi lăsat un spaţiu de 2 rânduri.

Sistemul cel mai răspândit, recomandat pentru scrierea lucrărilor de licenţă /disertaţie, adoptă următoarele standarde:- pentru numele autorilor, format 12pt, în bold,- pentru titlurile articolelor şi studiilor publicate în volume, reviste sau cotidiane se folosesc ghilimelele;- titlurile lucrărilor, volumelor de studii, revistelor şi cotidianelor se scriu cu litere cursive (italice);- celelalte elemente de identificare se scriu în caracterele folosite pentru scrierea titlurilor articolelor sau studiilor din volume (format l0 pt.).

Apendicele este un element conex important în cazul lucrărilor care impun enunţuri de principii, reguli, teoreme şi dezvoltări de raţionamente formale ample, esenţiale pentru înţelegerea conţinutului, dar care nu aparţin autorului (studentului-absolvent). Mai mult, într-un apendice sunt dezvoltate, de regulă, sintetic şi simplificat, elemente ale teoriei de bază, care au devenit loc comun, fiind, practic, rezultatul unui întreg parcurs în evoluţia disciplinei, ramurii de ştiinţă sau ştiinţei respective. În astfel de situaţii devine dificilă, complexă şi mai ales puţin semnificativă sau chiar inutilă marcarea paşilor parcurşi şi invocarea diferitelor contribuţii în atingerea nivelului la care se situează respectiva teorie sau componenta metodologică a acesteia, la care se face apel în lucrare. Apendicele, care are rolul unei anexe speciale, rezumă deci ansamblul unei demonstraţii, într-o manieră comprehensibilă, astfel încât să poată fi folosită ca punct de plecare sau suport în argumentarea sau dezvoltarea pe care cercetarea în cauză, concretizată în lucrarea de licenţă /disertaţie, o presupune.

Apendicele se plasează la sfârşitul capitolului căruia îi serveşte ca intermediar, pentru facilitarea înţelegerii demersului sau ca punct de sprijin în continuarea unor demonstraţii, în argumentarea corectă a unor raţionamente sau în construirea unor noi propoziţii, enunţuri, ipoteze etc. Acest tip de anexă este mai puţin practicat în elaborarea lucrărilor de licenţă, recomandat însă pentru susţinerea lucrărilor de disertaţie care trebuie să aibă ambiţia chiar a unor dezvoltări teoretice fundamentale.

Abrevieri, codificări şi simboluri. Cu ajutorul acestora se realizează o mare economie de spaţiu, simplificarea şi uşurarea

demersului formal şi argumentativ. Abrevierile sunt admise în lucrările de licenţă /disertaţie numai ca excepţie şi în cazurile în care s-au impus ca atare în literatura de specialitate sau prin standardele de redactare a textelor de specialitate. Chiar şi în astfel de situaţii, dacă abrevierea nu este de largă circulaţie, se recomandă precizarea iniţială a cuvântului complet sau denumirii complete cu abrevierea la care se recurge ulterior în textul redactat. Pentru cuvinte, concepte sau nume de organisme cu caracter internaţional, chiar dacă se foloseşte denumirea în limba română, se preferă abrevierea în limba de circulaţie în care acestea sunt cunoscute (ex.: pentru Asociaţia Internaţională de Dezvoltare se recomandă abrevierea IDA- Internaţional Development Association - în engleză, pentru venitul net actualizat se preferă VAN - Valeur actuelle nette - în franceză; pentru fluxuri de lichidităţi - CF - cash-flow - în engleză etc.).

Unele abrevieri au intrat în tehnica redactării textelor, descriind semne convenţionale universale. Iată câteva dintre cele mai importante:- apud (după, din latină), pentru citatele reproduse după alţi autori sau în cazul unor informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu au fost direct studiate:

16

Page 17: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

- cf. sau conf. (compară sau confruntă cu, din latină) se foloseşte pentru a face o trimitere la o sursă sau o lucrare de referinţă în care pot fi găsite detalii şi elemente lămuritoare cu privire la aspectul avut în vedere;- e.g. (de exemplu = exempli gratia, din latină), folosit în cazul unei enumerări cu caracter exemplificator;- ib (în acelaşi loc = ibidem, din latină) indică aceeaşi sursă (invocată anterior) pentru un citat sau o informaţie folosită în text;- id (acelaşi = idem, din latină) invocă autorul citat într-o notă anterioară:- id., ib - asocierea siglelor id şi ib trimite la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare sau pagină;- infra (după, mai jos, din latină) ca şi supra (înainte, mai sus, din latină) fac trimiteri în textul propriu;- l.c. (locul citat, pagina citată - loco citato, în latină) ca şi- 1.1. (locul invocat - locus laudatus sau loco laudato, în latină) fac trimiteri la o lucrare anterior citată, fără a fi reluate datele bibliografice;- n.b. (nota bene, în latină), în sensul de a pune accentul, printr-o mai bună observare sau un mai atent studiu;- op. cit. sau op. laud. (lucrare invocată sau citată, din latină) face trimitere la o lucrare pentru care s-a făcut o prezentare într-o notă anterioară;- p. - pagina la care poate fi găsit citatul sau alt element invocat din lucrarea menţionată;- pp. - paginile din lucrarea din care s-a făcut preluarea, -[...]- textul în cauză a fost reprodus parţial;- "..." - pentru reproducerea de citate, titluri de reviste, publicaţii etc.;- s.a. (fără an - sine anno, în latină), pentru referinţe bibliografice, fără an precizat de apariţie;- s.l. (fără loc - sine loco, în latină), pentru referinţe bibliografice al căror loc de apariţie nu este precizat;- sub voce (în traducere, din latină: la cuvântul..), prin care se fac trimiteri la enciclopedii sau dicţionare, fără a preciza alte coordonate (pagina etc.);- passim (ici şi colo, peste tot, din latină), precizează faptul că ideea sau informaţia menţionat(ă) se regăseşte în diferite alte locuri din sursa citată;- u.i. (ca mai jos - ut infra, în latină), ca şi- u.s. (ca mai sus = ut supra, în latină) fac trimiteri la textul propriu;- v. sau vide (vezi, din latină) precizează locul unde poate fi găsită definiţia, explicaţia sau informaţia în cauză.

Simbolurile apar ca elemente speciale de codificare (abreviere) care trebuie să respecte câteva reguli fundamentale:- pentru termeni, concepte şi definiţii consacrate se folosesc simbolurile intrate în uzul internaţional, fără precizări suplimentare sau amendamente. Astfel de simboluri sunt destul de rare, în domeniul economic: K - capital (în general, ca factor de producţie); L - forţa de muncă; i - coeficient (rată) de actualizare; r - rentabilitate, randament (în general).- pentru desemnarea unor mărimi absolute (globale, integrale sau nete) se utilizează numai litere mari din alfabetul latin, în funcţie de cuvântul prin care se desemnează conceptul definit. Diferenţierea, în situaţia în care prima literă este aceeaşi pentru mai multe concepte definite, se realizează prin folosirea următoarelor litere majuscule din cuvânt sau a primelor litere majuscule pentru următoarele cuvinte din sintagma conceptuală. Se recomandă respectarea notaţiilor (simbolurilor literale) folosite în literatura de specialitate, de autorul invocat (pentru elementele care apar numai la acesta). - mărimile specifice (unitare) ca şi cele relative sunt simbolizate prin litere mici din alfabetul latin, de regulă iniţialele conceptelor prin care sunt desemnate. Se pot folosi şi combinaţii de litere mici pentru a face diferenţierea între conceptele desemnate prin cuvinte care încep cu aceeaşi literă;- scrierea de ecuaţii, funcţii şi alte relaţii prin implicarea de variabile şi parametri economici se realizează folosind regulile de bază ale matematicii. - literele alfabetului grecesc se folosesc în cazuri particulare. Se recomandă utilizarea acestora numai în situaţiile în care ele au intrat ca atare şi sunt folosite cu semnificaţii precise în literatura de specialitate (ex: Π=3,14159, raportul între circumferinţa cercului şi diametru). Literele alfabetului grecesc se folosesc în economie mai puţin. Ele au fost introduse în calcului elasticităţilor, iar în statistică şi econometrie pentru notarea unor mărimi specifice: coeficient (empiric) de corelaţie; abaterea standard; variabila reziduală etc.;

17

Page 18: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

- se recomandă precizarea (iniţială sau finală) a semnificaţiei simbolurilor utilizate în lucrare (ca de altfel şi pentru diferitele abrevieri), dacă acestea au fost impuse şi folosite în afara standardelor sau uzanţelor.

ÎNSCRIEREA PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE LICENŢĂ

După validarea lucrării, de către catedra de specialitate pe baza referatului pozitiv al îndrumătorului, absolventul are dreptul de a se înscrie la examenul de licenţă.

Înscrierea, cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită pentru susţinerea examenului de licenţă, se face la secretariatul facultăţii pe baza unei cereri avizată de îndrumătorul lucrării.In momentul înscrierii, candidatul este obligat să depună lucrarea de licenţă, la care anexează fişa lucrării, completată de absolvent şi avizată de cadrul didactic îndrumător şi ,după caz, se poate depune şi un rezumat (de 3-4 pagini).

SUSŢINEREA (PREZENTAREA) LUCRĂRII DE LICENŢĂ/DIZERTAŢIE

Lucrarea de licenţă /dizertaţie reprezintă, pentru absolvent, un mijloc prin are acesta poate demonstra atât capacitatea şi modul său de analiză a problematicii implicată de tema aleasă, cât şi formarea sa prospectivă privind abordarea problemelor şi situaţiilor cu care va fi confruntat în exercitarea meseriei viitoare.

Susţinerea lucrării licenţă /dizertaţie are loc în faţa comisiei de examen, formată din 3-5 membri permanenţi, din care unul este preşedinte, la care se adaugă un secretar al comisiei. Din comisia numită face parte, în mod obligatoriu şi cadrul didactic îndrumător de lucrare.

Susţinerea lucrării în faţa comisiei de examen are în vedere două componente: prezentarea propriu-zisă a acesteia şi dialogul candidatului cu membrii comisiei.

Prezentarea propriu–zisă a lucrării se face sub formă de slide-uri Power-Point(maxim 17 slide-uri), fiecare capitol având alocate aproximativ 2 slide-uri (titlul capitolului, esenţa şi concluziile), iar studiul de caz 4-5 slide-uri.

În cadrul prezentării propriu-zise, absolventul trebuie să demonstreze o serie de calităţi, precum: - capacitatea de a utiliza aparatul conceptual teoretic, dublată de discernământul privind integrarea şi plasarea aspectului cercetat în spaţiul problematic al relaţiilor economice;- priceperea de a utiliza, în scopul rezolvării problemei, operaţiunile fundamentale ale conceptelor economice - analiza, compararea, corelarea, extrapolarea, generalizarea, abstractizarea şi sinteza;- capacitatea de a se documenta, de a prezenta şi interpreta informaţia ştiinţifică;- gradul de maturitate în utilizarea corectă a principiilor formulate ca ipoteze de lucru şi a interpretării acţiunilor metodologice proprii cercetării economice;- posibilităţile intelectual-ştiinţifice de a utiliza corect operatorii din calculul economic, însuşiţi în cursul procesului instructiv-formativ asigurat de facultate;- capacitatea de interpretare a fenomenelor specifice cercetate şi de operaţionalizare a concluziilor şi soluţiilor propuse.

Pentru a putea răspunde unor asemenea exigenţe, candidatul trebuie să-şi axeze exprimarea orală asupra principalelor aspecte abordate prin lucrare, precum şi asupra contribuţiei personale la elucidarea unor probleme teoretice, metodologice sau practice, insistând pe utilitatea şi avantajele pe care le reprezintă pentru activitatea economico-socială şi eficienţa ei.

Candidatul trebuie să-şi încadreze exprimarea într-un interval de timp de 10-15 minute, concentrând întreaga gamă de aspecte şi sintetizând astfel referinţele la diferitele probleme abordate, încât la sfârşitul expozeului său comisia să poată avea o imagine de ansamblu asupra problematicii abordate.

Referitor la cel de al doilea moment al susţinerii, care constă în dialogul dintre candidat şi membrii comisiei, atenţia candidatului trebuie orientată spre asigurarea unor răspunsuri competente, bine fundamentate teoretic sau metodologic şi bine documentate din punct de vedere practic, la întrebările puse de cadrele didactice prezente în comisie. Aceste întrebări sunt formulate pe marginea lucrării prezentate, pornindu-se de la problemele economico-sociale cu care se confruntă societatea, în general, şi agenţii economici într-o economie de piaţă, în special. Prin modul de desfăşurare a

18

Page 19: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

dialogului, candidatul trebuie să confirme cunoaşterea corespunzătoare a problemelor tratate în lucrare, stăpânirea conceptelor teoretice, interpretarea ştiinţifică a diferitelor stări de fapt cu care s-a confruntat în cercetările sale şi capacitatea de aprofundare a principalelor aspecte generate de fenomenele studiate referitoare la contextul în care evoluează activitatea unităţii studiate.

Nota finală obţinută la examen poate fi cuprinsă între 1 şi 10, putând fi mai mare cu maxim 1,5-2 puncte faţă de media generală de promovare a anilor de studiu. Nota minimă de promovare a examenului de licenţă este 6.

Nota este stabilită de comisia de examinare, la propunerea profesorului coordonator al lucrării respective.

În legătură cu candidaţii respinşi, ca urmare a obţinerii de note sub 6, comisia poate avea în vedere două soluţii:- menţinerea temei abordate şi refacerea lucrării de diplomă;- alegerea unei alte teme pentru lucrarea de diplomăÎn ambele cazuri comisia recomandă candidaţilor respinşi o îmbunătăţire a cunoştinţelor teoretice în vederea prezentării corespunzătoare la o nouă sesiune de examene pentru susţinerea lucrării de licenţă.

Rezultatele la examenul de licenţă se comunică verbal şi se afişează zilnic, după fiecare şedinţă de examen. Cu ocazia comunicării verbale a rezultatelor, comisia de examen, prin preşedintele său, face şi o serie de observaţii şi recomandări generale sau individuale referitoare la activitatea practică viitoare şi la munca de cercetare pe care o pot desfăşura absolvenţii.

Prezentarea rezultatelorAre loc prezentarea rezultatelor şi "traducerea" lor într-un limbaj mai abordabil, dar nu mai

puţin ştiinţific (de ex. se extrag datele relevante dintr-un tabel şi se expun sub formă "textuală"), în această secţiune are loc prezentarea de tabele, grafice, statistici. După aceea, are loc explicitarea acestora: se calculează diferenţe, procentaje, frecvenţe, medii sau relaţii.

Discutarea rezultatelorPrin discutarea rezultatelor se preiau datele prelucrate şi se interpretează teoretic.Este locul în care facem speculaţii asupra rezultatelor obţinute. Practic, aici se vede aportul

cercetătorului sau analistului; în aportul teoretic, în "valoarea adăugată" datelor obţinute.Tratarea problemelor aduse în discuţie interpretările de rezultate, formulările de concluzii şi

evaluările de consecinţe trebuie să fie fundamentate şi însoţite de calcule economice adecvate prin care să se demonstreze valabilitatea, atât a sistemului de abordare, cât şi a ipotezelor formulate.

Analiza datelorDe regulă, analiza datelor constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. Sunt

prezentate datele şi metodele statistice de prelucrare a lor, în cazul abordărilor cantitative, iar în studiile calitative se inserează în proporţii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate, fragmente autobiografice, comentarii ale martorilor oculari etc.

Datele cercetării sunt prezentate sub forma tabelelor, care permit concentrarea optimă a informaţiilor.

Concluziile Se întocmeşte un bilanţ, o recapitulare a enunţurilor din introducere în conexiune cu rezultatele

obţinute în urma cercetărilor. Concluziile se pot prezenta schematizat sub următoarea formă: rezultatele a, b, c implică concluziile x, y, z.

Există şi varianta ca lucrarea să se prezinte sub forma unor secţiuni, cu metodologii, date şi concluzii parţiale independente. Concluzia finală va reuni toate aceste concluzii parţiale care, analizate împreună, vor da concluzia lucrării.

Sub titlul Concluzii se prezintă câteva paragrafe care conţin enunţuri concise despre: Stadiul actual al cunoaşterii temei abordate, pe plan mondial şi naţional; Punctele de vedere referitoare la problemă; Elementele de noutate teoretico-metodologică aduse în studiul efectuat, marcarea

diferenţelor faţă de ceea ce se realizase anterior, deci a contribuţiei efective a

19

Page 20: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

cercetătorului; Contribuţia autorului (studentului cercetător), prin sublinierea aspectelor teoretice şi

aplicative pe care acesta le-a pus în evidenţă, dezvoltărilor conceptuale, metodologice sau aplicative realizate în raport cu acumulările ulterioare;

Rezultatele importante obţinute în urma realizării cercetării întreprinse, pornind de la scopul propus iniţial;

Aplicativitatea rezultatelor; Limitele investigaţiei, evidenţierea unor limite, dificultăţi şi direcţii posibile de

cercetare ce ar putea fi parcurse pentru o dezvoltare a teoriei, pentru ameliorarea şi completarea soluţiilor sau găsirea altor soluţii.

Aspectele neabordate ale temei, motivele care au determinat o asemenea poziţie a autorului;

Recomandările autorului pentru încadrarea rezultatelor în teoria economică (cazul lucrărilor de sinteză sau a celora care propun abordări teoretice cu caracter de generalitate) sau pentru aplicarea soluţiilor propuse în activitatea practică a firmei (întreprinderii), organismelor publice şi private vizate prin abordarea propusă în lucrare; aceste recomandări trebuie însoţite de argumentele potrivite, eventual de evaluări ale consecinţelor, efectelor economice, sociale sau de altă natură;

Consideraţii personale privind impactul posibil al cercetării întreprinse pe plan teoretic sau aplicativ.

Posibilele direcţii de urmat în cercetările viitoare. La aceste aspecte se mai pot adăuga, după caz, şi alte elemente cum ar fi: realizarea unor

aplicaţii informatice cu ajutorul cărora se realizează unele aspecte din tema cercetată, elaborarea unor programe de marketing etc.

Două-trei pagini de concluzii, în cazul lucrărilor de licenţă /dizertaţie, permit fixarea în memoria comisiilor de evaluare a ideilor esenţiale expuse anterior.

Concluziile cercetării trebuie formulate concis, precis şi argumentat, cu trimiteri la textul de bază al lucrării sau la referinţele bibliografice folosite, atunci când apar dezvoltări sau elemente de noutate în raport cu stadiul actual al teoriei şi practicii în domeniu.

20

Page 21: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

ANEXA 1

CALENDARUL REALIZĂRII LUCRĂRII DE LICENŢĂ

A. alegerea temei de licenţă şi schematizarea ideilor de bază - până la sfârşitul sem. IV'/VI.

B. discuţii cu profesorul coordonator şi depunerea motivării - martie (sem. IV'/VI).

C. afişarea temelor aprobate de către şeful catedrei de specialitate: 31 mai (sem. IV'/VI);

D. stabilirea documentaţiei bibliografice de bază: iunie-decembrie (sem. V'/VII);

E. documentarea directă (stagiu de licenţă, cercetare de teren, sondaje, anchete, corespondenţă,

etc.: ianuarie – martie (sem.VI'/VIII);

F. redactarea textului, corijarea textului, formularea concluziilor: februarie–aprilie (sem.VI'/VII);

G. tehnoredactarea lucrării - mai (sem. VI'/VIII)

H. depunerea lucrării (înscrierea pentru licenţă: 7 iunie (sem. VI'/VIII);

I. susţinerea lucrării de licenţă: 25-30 iunie (sem.VI'/VIII).1

An univ.Durata învăţământ1

AN I AN II AN III AN IV

4 ani sem.I sem. II sem. III sem. IV sem. V sem. VI sem. VII sem. VIII

3 ani sem. I' sem. II' sem. III' sem. IV' sem. V' sem. VI'1Valabilă pentru anul 2005 -2006 şi supusă modificărilor în funcţie de reglementările în vigoare

1.

21

Page 22: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

ANEXA 2

SURSE ŞI MIJLOACE DE DOCUMENTARE

BAR- Biblioteca Academiei Române - Bucureşti

Adresă: Calea Victoriei, 125, Sector I

Telefon: (021) 212.82.84; (021) 212.82.85

E-mail: [email protected]

Pagina web: http://www.biblacad.ro

Program de funcţionare:

LUNI – JOI: 08.00 – 20.00VINERI,SÂMBĂTĂ: 08.00 – 14.00Biblioteca Academiei Române nu este o bibliotecă de împrumut. În mod excepţional se pot

însă împrumuta publicaţii numai pe baza unei aprobări speciale.

Biblioteca Centrală Universitară Carol I- Bucureşti

Adresă: Str. Boteanu, nr.1, sector 1, cod 010027Telefon centrală Complex : (021) 313.16.05E-mail: [email protected],Pagină web: http://www.bcub.roProgram de funcţionare:

LUNI – VINERI: 08.30 – 20.00

SÂMBĂTĂ: 08.30 – 16.00

DUMINICĂ: 08.30 – 14.00

În fondurile sale, Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti înglobează o colecţie specială de documente europene care acoperă mai multe domenii:

Probleme instituţionale; Integrare europeană; Agricultură; Piaţa forţei de muncă; Legislaţie comunitară; Transport;

Finanţe; Economie; Relaţii externe; Energie; Învăţământ / educaţie; Statistică;

Biblioteca Centrală Universitară „MIHAI EMINESCU” - Iaşi

Adresa: Strada Păcurari nr. 4, cod 700511Telefon: (0232) 264245E-mail: [email protected]ă web: http://www.bcu-iasi.ro

Program de funcţionare:LUNI – VINERI: împrumut: 09.30 – 13.00, 15.00 – 19.00

sala de lectură: 08.30 – 19.00sala de periodice: 08.30 – 20.00sala colecţii speciale: 08.30 – 16.00

SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ: închis

22

Page 23: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Biblioteca Centrală Universitară „MIHAI EMINESCU” - IaşiBiblioteca de Ştiinţe Economice

Adresă: Str. Gen. Berthelot, nr. 11, cod 700483

Telefon: (0232) 201452

E-mail: [email protected]

Pagină web: http://www.bcu-iasi.ro/FILIALE/ECONOMIC/economie.html

Program de funcţionare:

LUNI – VINERI: împrumut: 09.00 – 13.00, 15.00 – 19.00

sala de lectură: 08.30 – 20.00

SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ: închis

Biblioteca Universităţii Tehnice „GH. ASACHI”- Iaşi

Adresă: (Biblioteca Corp A - Sediul Central) B-dul Carol I nr.11, cod 700506Telefon: (0232) 212773E-mail: [email protected] (Mihaela STIRBU, Director Biblioteca)

Pagină web: http://www.library.tuiasi.ro

Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" – Cluj Napoca

Adresă: Sediul Central Calea Dorobanţilor f.n. cod: 400691 Telefon: (0264) 430323E-mail: [email protected],Pagina web: http://www.bjc.ro/

Biblioteca Soros – Cluj-Napoca

Adresa: Strada Ţebei Nr. 21Clădirea C, Parter, Telefon: (0264) 420471

Program de funcţionare:LUNI, MIERCURI: 15.00–20.00MARŢI, JOI: 10.00–20.00Prima şi a treia sâmbătă a lunii: 10.00–14.00

Biblioteca Soros administrată de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala Cluj deţine o colecţie de peste 5160 de cărţi şi 168 de periodice din următoarele domenii: ştiinţe politice, sociologie, ştiinţele educaţiei, psihologie, istorie, mass-media, filosofie, religie, drept.

Biblioteca urmăreşte să asigure accesul direct la principalele informaţii, idei şi la principalii autori din domeniul ştiinţelor sociale, acoperind majoritatea subiectelor absente din bibliotecile din România înainte de 1989.

Universitatea Babeş-Bolyai – Cluj-Napoca

Adresa: Str. Horea nr. 31, Cluj-Napoca

Pagina web : http://lett.ubbcluj.ro/biblioteca.htm

Program de funcţionare:

LUNI - VINERI: 8.30 - 20.00SÂMBĂTĂ: 8.30 - 16.00DUMINICĂ: 8.30 - 14.00

23

Page 24: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

Biblioteca Bucovinei "I.G. Sbiera" - Suceava

Adresă: Str. Mitropoliei nr.4, SuceavaTelefon: (0230) 213190, (0230) 530877E-mail [email protected]: Luni - Vineri 08.00-17.00

Filiala BurdujeniAdresă: Calea Unirii, nr.59A;Program: Luni - Vineri 9-17.

Filiala ObciniAdresă: Str. Dornelor, nr.l, Bloc 5, Sc. A, Ap.1;Program: Luni – Joi: 10.00-18.00

Vineri: 08.00-16.00

Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare” – SuceavaAdresă: Str. Universităţii nr.13, cod 720229

Pagină web: http://www.eed.usv.ro/biblioteca/

Comunicarea colecţiilorîmprumut la domiciliu

Locaţie: - Corp A, etaj II, camera 73Program cu utilizatorii:

Luni - Vineri 8-18 Sâmbătă – 10-14

Sala de lectură ”Mihail Iordache”

Locaţie: - Corp A, etaj I, sala 39Program cu utilizatorii:

Luni - Vineri 8-18 Sâmbătă – 10-14

Publicaţii periodice şi seriale

Locaţie: - Corp A, parter, lângă AulăProgram cu utilizatorii:

Luni - Vineri 8-17

Publicaţii speciale – carte rară(Bibliotecă Universitară – schimb intern şi internaţional)

Locaţie: - Corp D, parterProgram cu utilizatorii:

Luni - Vineri 8-16

Comunicarea Colecţiilor, Ştiinţe Exacteîmprumut la domiciliu,

Locaţie: - Corp D, parterProgram cu utilizatorii:

Luni - Vineri 8-18

Sala de lectură, Ştiinţe Exacte şi Tehnice

Locaţie: - Corp D, parterProgram cu utilizatorii:

Luni - Vineri 8-16

24

Page 25: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

 

Căutare în baza de date a Bibliotecii Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava  

Introduceţi un sir de caractere (cuvânt, fragment de cuvânt...)

 Şirul trebuie sa fie prezent in:  

Titlu sau descriptori  Numai in titlu  Numai

printre descriptori  Titlu si descriptori

Denumire editura  Cota  An apariţie  CZU  

 

NumelePrenumele (facultativ)

Numele si prenumele pot fi introduse parţial (ex. Ion* denota Ion, Ionut, Ionescu ...

 

Alte surse de documentare din judeţ:

Biblioteca Municipală - Câmpulung MoldovenescAdresă: Calea Bucovinei nr.4 cod 725100

Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” - FălticeniAdresă: Strada: Republicii nr.214, cod 725200Telefon (0230) 542478

Biblioteca Municipală „Tudor Flondor” - RădăuţiAdresă: Piaţa Unirii f.n., cod 725500Telefon: (0230) 561906

Bilioteca Municipală “G.T.Kirileanu” - Vatra DorneiAdresă: Strada:Mihai Eminescu nr.56, cod 725700Telefon: (0230) 311072

Biblioteca Orăşenească - Gura HumoruluiAdresă: Strada:Sfîntul Gavril nr.10, cod 725300Telefon: (0230) 231424

Biblioteca Orăşenească“T.V.Ştefanelli” - SiretAdresă: Strada:M.Teliman nr.12 cod 725500Telefon: (0230) 280039 0722/368257

Direcţia Judeţeană de Statistică - Suceava Adresă: Str. Mihai Viteazu Nr. 25Telefon: (0230) 523153E-mail: [email protected]ţii pe care le puteţi consulta sau cumpăra:

Buletin statistic lunar Anuarul judeţului Breviarul Turistic al judetului Suceava Catalog INS

Casa Corpului Didactic - SuceavaAdresă: Aleea Nucului, nr.10, cod 720067,Suceava, Telefon /fax: (0230) 523316

25

Page 26: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

E-mail: [email protected]ă web:www.ccd-suceava.ro

Motoare de căutare şi portaluri (resurse Web)

CLICK&GOwww.click.ro www.google.c

om

BETESDA.COM http://www.betesda.com

AFLA.RO www.afla.ro

ROMANIA ONLINE - ROL http://www.rol.ro

PRIMAPAGINA.RO www.primapagina.ro

KAPPA.RO http://www.kappa.ro  

UNESCO LIBRARIES PORTAL www.unesco.org/webworld/portal_bib/

ACASA.RO http://www.acasa.ro

www.yahoo.com

BUMERANG.RO www.bumerang.ro

www.altavista.com

HOME.RO www.home.ro

Editura si Librariile Humanitas www.ghidweb.ro

http://creativecommons.org/

http://www.amazon.com

Portalul web Teleactivitati, http://www.teleactivities.net

Portalul web Teleactivitati, Reţeaua Teleactivităţi şi Directorul de Afaceri România, o reţea integrată complexă de resurse Internet pentru promovare şi diseminarea informaţiilor în sistem deschis.

Documentarium reuneste circa 20 000 de referinţe în domeniu din ţările latine. http://www.documentarium.info/.

26

Page 27: Ghid Pentru Elaborarea si Sustinerea Lucrarilor de Licenta-Dizertatie in Domeniul Economic

BIBLIOGRAFIE:

Bondrea Aurelian, Dinga Emil Călin

Ghid privind metodologia de elaborare şi susţinere a lucrărilor de licenţă în domeniul economic, Editura Fundaţiei „România de mâine”, Bucureşti, 1997

Chelcea Septimiu Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, Bucureşti, 2001

Giddens Anthony Sociologie, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2001Patriche Dumitru, Minciu Rodica, Bob Constantin, Lucic Carmen

Metodologia Elaborării Lucrărilor de Diplomă ASE, Facultatea de Comerţ, Bucureşti, 1995

Stănescu Ilena, Socobeanu Ionel, Bara Stere, Frăţilă Laurenţiu, Ţuţunel Daniel

Ghid pentru pregătirea examenului de licenţă, Editura Eficient, Bucureşti, 2000

Vaida Ovidiu Ghid de redactare a textelor scrise, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” Facultatea de Ştiinţe Politice, Bucureşti, 2001

Vaida Ovidiu Ghid Îndrumar Pentru Elaborarea Lucrărilor de Licenţă, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” Facultatea de Ştiinţe Politice, Bucureşti, 2002

27