Ghid Elaborare Standard Ocupational Supervizare

8/14/2019 Ghid Elaborare Standard Ocupational Supervizare

http://slidepdf.com/reader/full/ghid-elaborare-standard-ocupational-supervizare 1/25

Dr. Antonio SANDU

Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale-Supervizor în Asistenţă Socială

Supervizare de Grup Anul II,Master Supervizare şi planificare socială



Dr. Antonio SANDU:Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social

Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Pentru construcţia prezentului Ghid Metodologic s-au utilizat ca surse

documentare:Autoritatea Naţională pentru Calificări (2006), Metodologia de

elaborare şi revizuire a standardelor ocupa ţ ionale şi a califică rilor profesionale (M2), accesată online la adresa www.cnfpa.ro

Autoritatea Naţională pentru Calificări (2006),Ghid de aplicare ametodologiei de analiză ocupa ţ ional ă (M1), accesată online la adresawww.cnfpa.ro

2

http://www.cnfpa.ro/










Scopul elabor ării standardelor organizaţionaleScopul standardelor ocupaţionale:

Standardele ocupaţionale definesc funcţiile majore din cadrul unei ariiocupaţionale. Fiecare funcţie major ă este reprezentată printr-o unitate care

prezintă criteriile de realizare ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să fiedeclarată competentă, la standardele recunoscute în cadrul sectorului, la loculde muncă, pentru funcţia respectivă. Acestea sunt utilizate pentru elaboracalificările profesionale corespunzătoare. (ANC 2006)

Profesionalizarea într-un anumit domeniu presupune îndeplinireaanumitor standarde de calitate, care să fie obiectiv măsurabile, şi în funcţie decare să fie construite fişele de post.

În scopul constituirii standardelor ocupaţionale este necesar:• Identificarea nevoii de profesionalizare în domeniu (al supervizării in

cazul de faţă);• Identificarea profesioniştilor care eventual activează în domeniu sau

care au atribuţii de specialitate (supervizare);• Individualizarea activităţii de supervizare în relaţie cu alte activităţi

conexe: practica socială efectivă, activitatea de coordonare şi control,formarea profesională etc;

• Identificarea funcţiilor supervizării în cadrul Organizaţiei de Asistenţă Socială:

- funcţia supervizorului de persoană resursă pentru profesioniştiidin organizaţie

- funcţia normativă a supervizorului- funcţia educativă şi de introducere a noului- funcţia managerială şi de control, etc.

• Elaborarea unui profil ocupaţional în corelaţie cu profiluriorganizaţionale similare (asistent social, consilier de probaţiune etc), şicu profiluri ocupaţionale similare din Uniunea Europeană.

• Descriereacompetenţelor necesare îndeplinirii funcţiilor respective.• Operaţionalizarea competenţelor în unităţi de competenţă.

3





ÎN CADRUL SEMINARULUI NOSTRU CU ANALIZA

SCOPURILOR PRACTICII DE SUPERVIZARE SE VOR OCUPA ÎNPRINCIPAL COLEGII DIN GRUPA IÎn cadrul acestui proces se vor r ăspunde la următoarele întrebări:

1. Scopul supervizării în practica asistenţei sociale.2. Corelaţia asistentului social supervizor cu ceilalţi profesionişti din

organizare3. Funcţiile supervizării, în literatura de specialitate4. Funcţiile supervizării în practica actuală.

Instrumente:

a. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriuvor fi consultate următoarele lucr ări: Ştefan Cojocaru Metode Apreciative în Asisten ţ a social ă ...Editura Polirom Iaşi , 2005; AnaMuntean Supervizarea, Editura Polirom 2006, Alfred KadushinSupervision , Sage Publications. Se vor utiliza de asemenea articole

publicate în jurnale şi reviste de specialitate româneşti şi str ăine, dincare cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrulwww.sagepub.com. disponibile gratuit până la data de 31 octombrie2009.

Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se r ăspunde laurmătoarele întrebări: Scopuri precise ale supervizării în asistenţa socială.

Se vor corela între ele scopurile identificate în bibliografia citată. Se varedacta un raport colectiv care va cuprinde r ăspunsul la întrebareaanterioar ă, citându-se sursele utilizate. Citarea se va face după modelulOxford, şi anume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poateutiliza varianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru,2005:87), sau în cazul în care numele autorului este deja menţionat în textse utilizează de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În modOBLIGATORIU toate sursele citate se vor regăsi în bibliografiaraportului, şi toate sursele citate în bibliografie vor fi regăsite în interiorulmaterialului.

b. Focus grup: Funcţiile supervizării în practica actuală.Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu.Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere

prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care este prezentată în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informaţiicu privire la funcţiile supervizării identificate în timpul focus grupului şicorelaţiile dintre acestea identificate. În cadrul Focus grupului se vor selecta în mod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şicel puţin 5 persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în

propria activitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS

4

http://www.sagepub.com/






GRUP POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA

PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARESOCIALĂ

c. Focus grup Corelaţia asistentului social supervizor cuceilalţi profesionişti din organizare

d. Interviuri apreciative Scopul supervizării în practicaasistenţei sociale. Metodologia interviului apreciativ poate figăsită în volumul Antonio Sandu (2009) Tehnici afirmativapreciative în dezvoltarea organiza ţ ional ă , Editura Lumen Iaşi.Interviul va fi aplicat următoarelor categorii de profesionişti:

Persoane cu atribuţii de supervizare (cel puţin 5 interviurirealizate de întreaga grupă). PERSOANELE INTERVIEVATEPOT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LAPROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞIPLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprindecel puţin următoarele întrebări: Ce experienţe pozitive, aţi avutîn timpul procesului de supervizare, fie în calitate desupervizor, fie în calitate de supervizat. Descrieţi o sesiune desupervizare pe care o consideraţi de succes? Descrieţi o situaţiecînd în urma supervizării de care aţi beneficiat s-au produsulterior rezultate remarcabile în practica Dvs socială? Ce

anume aţi f ăcut în acel moment? Cum anume a realizatsupervizorul respectiva(ele) şedinţe de supervizare. Ce ar trebuisă facă supervizorul pentru a oferi servicii de supervizare desucces? Cum v-ati simţit în momentul cînd aţi fostsupervizat?/respectiv aţi supervizat? Cum vă evaluaţi casupervizor? Ce obiective urmăriţi când supervizaţi? Ceobiective credeţi că a urmărit superivzorul cînd v-a supervizat?

În urma activităţii Grupei Dumneavoastr ă va rezultaDESCRIEREA OCUPAŢIEI – Supervizor în Asistenţă Socială

5





Metodologia de analiză ocupaţională

Autoritatea Naţională pentru Calificări propune următoarele elementede analiză ocupaţională:

6





Analiza ocupaţ ional ă

Analiza ocupaţională reprezintă prima etapă a procesului de elaborarea standardelor ocupaţionale şi urmăreşte colectarea informaţiilor dintr-o arieocupaţională în vederea definirii competenţelor din această arie. Acestestandarde sunt folosite la definirea calificărilor profesionale. (ANC 2006)

Deşi nu putem identifica analiza ocupaţională cu o ramur ă asociologiei ca ştiinţă, întrucât nu are o epistemologie definită, activitatea deanaliză ocupaţională poate fi considerată în practică o cercetare socială îndomeniul muncii şi ca atare utilizează tehnici cu character sociologic:documentarea, interviul, chestionarul, focus grupul etc.

Este un proces de colectare a datelor cu privire la diverse practice profesionale, la procesele implicate, la strategiile şi canalele de comunicaţiespecifice respectivei profesii, la metodologii specifice etc, identificarearesponsabilităţilor profesionale şi a modalităţilor concrete de îndeplinire aleacestora transformând datele obţinute în unităţi de competenţă şi indicatori de

performanţă, printr-un proces de tip inductiv.

În practică se utilizează două modalităţi de analiză ocupaţională Analiza funcţională şi Dezvoltarea Curricular ă – numită şi metoda DACUM

(ANC 2006:4).Practica analizei ocupaţionale presupune o metodologie de tip inductiv,

pornind de la colectarea datelor, către eleborarea unor concluzii cu caracter câtmai general cu privire la specificul ocupaţiei. Din punct de vedere teoretic

putem aprecia faptul că această modalitate presupune o analogie cu sociologiacalitativă, în special metoda GROUNDED THEORY.

Pe parcursul desf ăşur ării procesului de analiză ocupaţională, exper ţii pot constata că tehnicile alese pentru colectarea şi analiza datelor nu suntsuficiente pentru a avea o descriere clar ă şi completă a unei arii ocupaţionale.În această situaţie este necesar ă colectarea de informaţii suplimentare. (ANC2006:5)

În construcţia metodologica a investigaţiei, în conformitate custandardele naţionale propuse de ANCS, cercetătorul are libertatea de a utilizatehnicile considerate cele mai eficiente, iar rezultatul cercetării se validează

prin consensul cercetătorilor. În procesul de cercetare trebuiesc implicaţi “toţifactorii interesaţi în dezvoltarea calificării” (ANCS 2006). Sarcina exper ţilor

7





în evaluare ocupaţională fiind aceea de a media între punctele de vedere a

tuturor celor interesaţi.

Implicarea comitetelor sectoriale este deosebit de importantă în această etapă, întrucât ele pot îndruma specialiştii către companii reprezentative dindomeniu sau pot oferi informaţii de pe piaţa muncii despre caracteristicile arieiocupaţionale. (ANC 2006)

În cazul analizei ocupaţionale pentru ocupaţia deSupervizor este indicat să fie consultate Asociaţiile profesionaleexistente în domeniul SUPERVIZĂRII

Activităţi practice în domeniul analizei ocupaţionale:

Activitatea 1

Colectarea informaţiilor despre ariaocupaţională:

Procesul de colectare a informaţiilor trebuie să înceapă cu studierea şianaliza standardelor ocupaţionale/standardelor de pregătire profesională

corespunzătoare domeniului respectiv de activitate, atunci când acestea există.O atenţie deosebită trebuie acordată profilelor ocupaţionale, deoarece acesteaofer ă informaţii detaliate despre sarcinile principale, contextul muncii, nivelulde educaţie, cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini necesare individului, precum şi

perspectiva pe piaţa muncii.

Informaţii suplimentare privind profilele ocupaţionale pot fi accesate pe www.mmuncii.ro.

ACEASTĂ ACTIVITATE SE VA DESFĂŞURA ÎN CADRULSEMINARULUI DE FAŢĂ ÎN PRINCIPAL DE COLEGII IMPLICAŢIÎN GRUPA a IIa

Noi vom analiza în practică în cadrul Seminarului de Supervizare deGrup cel puţin următoarele standarde ocupaţionale: Asistent social; Consilier de probaţiune, Asistent maternal, Formator, Asistent personal pentru personaecu dizabilităţi, Lucr ător social, Manager de proiect, Psiholog, Sociolog.

8





În cadrul fiecărui standard ocupaţional analizat vom identifica

următoarele:Denumirestandard

Categorii decompetenţă

Titlulunităţii decompetenţă

Elemente decompetenţă

Criterii decompetenţă

Modalităţi deevaluare acompetenţelor

Analiza fişei de post pentru persoanele cu atribuţii în domeniulsupervizării (în măsura în care acestea sunt disponibile), în forma în care eleexistă la ora actuală.

Analiza fişelor de post asistent social în diferite organizaţii şi instituţii.Din analiza fişelor de post va trebui să rezulte atribuţii corelate cu

supervizarea.

Instrumente utilizatec. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu

vor fi consultate următoarele lucr ări: Ştefan Cojocaru Metode Apreciative în Asisten ţ a social ă ...Editura Polirom Iaşi , 2005; AnaMuntean Supervizarea, Editura Polirom 2006, Alfred KadushinSupervision , Sage Publications. Se vor utiliza de asemenea articole

publicate în jurnale şi reviste de specialitate romîneşti şi str ăine, dincare cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrulwww.sagepub.com. Disponibile gratuit până la data de 30 octombrie2009.

Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se r ăspunde laurmătoarele întrebări: competenţe ale supervizorului, elemente decompetenţă, şi modalităţi de evaluare a competenţelor supervizorului. Sevor grupa elementele de competenţă după următoarele criterii competenţecomune mai multor ocupaţii, competenţe generale, competenţe specificesupervizării în Assistenţa Socială. Citarea se va face după modelul Oxford,şi anume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utilizavarianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sauîn cazul în care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează

9







de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toate

sursele citate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citateîn bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului.d. Focus grup: Competenţele supervizorului.Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu.Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere

prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care estecuprinsă în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informa ţiicu privire la principalele competenţe identificate de participanţii la focusgrup, şi împăr ţirea acestora pe criterii. În cadrul Focus grupului se vor selecta în mod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şicel puţin 5 persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în

propria activitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUSGRUP POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LAPROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARESOCIALĂ

e. Interviu de grup tip brainstorming : Competenţe necesaresupervizorului.

f. Interviuri structurate prin metodologia apreciativă:Competenţele profesionistului în supervizare. Metodologiainterviului apreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu(2009) Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea

organiza ţ ional ă , Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicaturmătoarelor categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii desupervizare (cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă).PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTANCALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMULMASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări:Ce competenţe aţi identificat la Dumneavoastr ă şi care vă recomandă ca un supervizor de succes? Ce competenţe desucces a-ţi identificat la supervizorul Dvs, care il recomandă caun supervizor de succes? Ce experienţe pozitive, a-ţi avut întimpul procesului de supervizare, fie în calitate de supervizor,fie în calitate de supervizat, şi ce competenţe ale Dvs respectivsupervizorului Dvs au f ăcut posibile aceste realizări? Descrieţio sesiune de supervizare pe care o consideraţi de succes, şiidentificaţi elementele de succes în cadrul acesteia? Căror competenţe ale supervizorului consideraţi că s-a datoratsuccesul? Descrieţi o situaţie cînd în urma supervizării de carea-ţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în

practica Dvs socială? Ce anume a f ăcut ca acest succes să fie

10





posibil? Ce anume a-ţi f ăcut în acel moment? Cum anume a

realizat supervizorul respectiva(ele) şedinţe de supervizare. Cear trebui să facă supervizorul pentru a oferi servicii desupervizare de succes? Cum v-ati simţit în momentul cînd a-ţifost supervizat?/respectiv aţi supervizat? Cum vă evaluaţi casupervizor?

În urma activităţii Grupei Dumneavoastr ă vor rezulta Elementelede competenţă pentru ocupaţia – Supervizor în Asistenţă Socială

11





Analiza stilului de lucru al supervizorului. În cadrul seminarului

nostru, de implementarea acestui capitol din proiectul de realizare aStandardului Ocupaţional pentru Ocupaţia Supervizor în Asistenţa Socială se vor ocupa membrii grupei a IIIa.

Instrumente utilizatee. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu


publicate în jurnale şi reviste de specialitate romîneşti şi str ăine, din

care cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrulwww.sagepub.com. Disponibile gratuit până la data de 30 octombrie2009.

Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se r ăspunde laurmătoarele întrebări: principalele stiluri de supervizare şi metode practiceutilizate în supervizare. Se vor grupa stilurile de supervizare după criteriulrelaţiei supervizor-supervizat (luaţi în consideraţie modelul de la stilurilemanageriale: autoritar, democratic-participativ, laissez faire etc). Metodelede supervizare se vor grupa în metode principale şi metode secundare, iar tehnicile în tehnici individuale şi de grup. Aceste taxonomii suntorientative, şi pot fi prezentate alte modalităi de clasificare în funcţie de

rezultatele documentării. Citarea se va face după modelul Oxford, şianume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utilizavarianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sauîn cazul în care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toatesursele citate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citateîn bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului.f. Focus grup: Tehnici de supervizare.Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu.Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere

prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care estecuprinsă în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informa ţiicu privire la tehnicile de supervizare propuse de participanţi, şi protocolulde aplicarepractică a acestora. În cadrul Focus grupului se vor selecta înmod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şi cel puţin 5

persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în propriaactivitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS GRUPPOT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LAPROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARESOCIALĂ

12







g. Interviu de grup tip brainstorming : Stiluri de supervizare.

h. Interviuri structurate prin metodologia apreciativă:Metode şi tehnici de supevizare. Metodologia interviuluiapreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu (2009)Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea organiza ţ ional ă ,Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicat următoarelor categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii de supervizare(cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă).PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTANCALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMULMASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ

Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări:Ce metode sau tehnici de supervizare aţi identificat laDumneavoastr ă şi care v-au permis să fiţi un supervizor desucces? Ce metode şi tehnici au permis supervizorului Dvs să atingă sucesul în practica supervizării? Ce experienţe pozitive,a-ţi avut în timpul procesului de supervizare, fie în calitate desupervizor, fie în calitate de supervizat, şi ce metode/tehniciutilizate de Dvs sau supervizorul Dvs au permis obţinereasuccesului? Descrieţi o sesiune de supervizare pe care oconsideraţi de succes, şi identificaţi metodele şi tehnicile careau permis obţinerea succesului în cadrul acesteia? Descrieţi o

situaţie cînd în urma supervizării de care a-ţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în practica Dvs socială?Ce metode, tehnici sau abilităţi ale supervizorului au f ăcut caacest succes să fie posibil? Ce anume a-ţi f ăcut în acelmoment? Cum anume a realizat supervizorul respectiva(ele)şedinţe de supervizare. Ce ar trebui să facă supervizorul pentrua oferi servicii de supervizare de succes? Cum v-ati simţit înmomentul cînd a-ţi fost supervizat?/respectiv aţi supervizat?Care este metoda/tehnica Dvs preferată în calitate desupervizor?

În urma activităţii Grupei Dumneavoastr ă vor rezulta Criteriile derealizare a elementelor de competenţă, şi evaluarea competenţelorsupervizorului.

13





Evidenţierea necesităţii supervizăriiÎn cadrul seminarului nostru de această activitate se vor ocupa studenţiidin Grupa IV.

Instrumente utilizateg. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu


publicate în jurnale şi reviste de specialitate romîneşti şi str ăine, dincare cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrul

www.sagepub.com. Disponibile gratuit până la data de 30 octombrie2009.

Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se r ăspunde laurmătoarele întrebări: cine are nevoie de supervizare? De ce este nevoie desupervizare?. Citarea se va face după modelul Oxford, şi anume Numeautor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utiliza varianta

prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sau în cazulîn care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează de formaCojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toate surselecitate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citate în

bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului.h. Focus grup: Nevoia de supervizare.Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu.Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere

prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care estecuprinsă în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informa ţiicu privire la tehnicile de supervizare propuse de participanţi, şi protocolulde aplicarepractică a acestora. În cadrul Focus grupului se vor selecta înmod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şi cel puţin 5

persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în propriaactivitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS GRUP

POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LAPROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARESOCIALĂ

i. Interviu de grup tip brainstorming : Nevoia de supervizare.

j. Interviuri structurate prin metodologia apreciativă:Metode şi tehnici de supevizare. Metodologia interviuluiapreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu (2009)Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea organiza ţ ional ă ,

14







Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicat următoarelor

categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii de supervizare(cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă).PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTANCALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMULMASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări:Ce efecte pozitive ale supervizării le-ai identificat laDumneavoastr ă în calitate de supervizat respectiv la ceisupervizaţi de Dvs? La ce nevoi în procesul oferirii de servicii(sociale), r ăspunde sau a r ăspuns supervizarea în cazul Dvs? Înce situaţii consideraţi că supervizarea vă poate ajuta să obţineţi

maxim de performanţe în practica Dvs ? Ce experienţe pozitive,a-ţi avut în timpul procesului de supervizare, fie în calitate desupervizor, fie în calitate de supervizat,? Descrieţi o sesiune desupervizare pe care o consideraţi de succes, şi identificaţinevoile persoanei supervizate care au fost satisf ăcute prinaceasta? Descrieţi o situaţie cînd în urma supervizării de care a-ţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în

practica Dvs socială? Ce anume a-ţi f ăcut în acel moment?Cum anume a realizat supervizorul respectiva(ele) şedinţe desupervizare? Ce ar trebui să facă supervizorul pentru a oferiservicii de supervizare de succes? Cum v-ati simţit în

momentul cînd a-ţi fost supervizat?/respectiv aţi supervizat?

În urma activităţii Grupei Dumneavoastr ă se va putea constituistudiul de necesitate cu privire la introducerea ocupaţiei de Supervizor înAsistenţa Socială în COR (Clasificareaq Ocupaţiilor din Romînia).

15





Anexa 1FOCUS GRUPUL – TEHNICĂ UTILIZATĂ

PENTRU EVALUAREA NEVOILOR DINCOMUNITATE

Informaţiile cuprinse în Anexa 1 sunt preluare după ŞTEFANCOJOCARU:

Ce este focus grupul?

Interviul de tip focus grup este un interviu de grup, focalizat pe oanumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator şi face partedin categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza

percepţiilor, motivaţiilor, sentimentelor, nevoilor şi opiniilor oamenilor.Această tehnică este o “discu ţ ie de grup planificat ă organizată pentruobţinerea percepţiilor legate de o arie de interes strict delimitată, desf ăşurată într-un mediu permisiv; discuţia este relaxată şi adesea plăcută pentru

participanţii care îşi împărtăşesc ideile şi percepţiile; membrii grupului se

influenţează reciproc, r ăspunzând ideilor şi comentariilor” (Kreuger, apud.Marlow, 1993: 55-56). (grupuri de exper ţi, grupuri terapeutice, grupuri delucru, grupuri Delphy etc.).

Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prinaceea că “focus grupul smulge o multiplicitate de perspective şi proceseemoţionale într-un context de grup”(Cojocaru D., 2003:89) care produc datedatorită interacţiunilor dintre indivizii participanţi, dar care nu încurajează discuţiile interactive dintre participanţi. Prin intermediul focus grupului seobţin date calitative care surprind comportamente ale indivizilor, percepţii şiopiniii şi nu informaţii cantitative de tip cifric. În 1946, au fost stabiliţi

parametrii principali ai focus grupului: “participanţii au o experienţă specifică

sau o opinie pe tema delimitată de investigaţie, este utilizat un ghid de interviuexplicit şi experienţele subiective ale participanţilor sunt explorate din perspectiva întrebărilor preelaborate ale anchetei” (Merton şi Kendall, apud.Cojocaru D., 2003: 89). Scopul principal al cercetătorului care utilizează focusgrupul în cadrul unei cercetări calitative de tip explorativ (Miftode,2003:74-75) este acela de a obţine informaţii directe, “cu valoare de opinii” (Miftode,2003:28) de la beneficiarii unor programe, de la membrii comunităţii care sunt

puşi într-o situaţie de grup pentru a-şi exprima experienţele, atitudinile,sentimentele faţă de o anumită temă.

16





Arii de aplicabilitate a focus grupului

Focus grupul este o tehnică pe care o putem folosi încercetarea/evaluarea unei situaţii, probleme prin prisma interpretărilor pe carele dau oamenii acestora, a sentimentelor faţă de un anumit eveniment,fenomen, a opiniilor faţă de un program, produs, servicii, idei etc. Practic, el

poate fi aplicat în toate domeniile vieţii sociale atunci când se urmăreşteobţinerea unor informaţii în mod nemijlocit de la persoane. Tehnica focusgrupului este una calitativă, dar care nu exclude tehnicile de tip cantitativ.

Organizarea focus grupului

Focus grupul este o discuţie de grup la care participă între 6 şi 10 persoane. Unii cercetători consider ă că numărul participanţilor poate fi maimare, în funcţie de “tema de cercetare şi gradul de implicare a moderatorului”(Morgan: 1996:146). Fern consider ă că numărul ideal de participanţi pentru unfocus grup este de 8 persoane (Fern, 1982: 1-13), mai ales dacă “se dezbate otemă cu o mare încărcătur ă emoţională, în care persoanele participante sunt

puternic implicate, este recomandat un grup mai mic, în special datorită faptului că moderatorului îi este mai uşor să controleze discuţii cu un nivelînalt de implicare emoţională într-un grup mai mic.” (Cojocaru D., 2003: 91).Organizarea focus grupului presupune:

a) stabilirea temei de discuţie b) stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a

participanţilor c) elaborarea şi testarea ghidului de interviud) stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlniree) pregătirea moderatorului, a asistentului moderator f) derularea focus grupului

a) Stabilirea temei de discuţieTema de discuţie se stabileşte înainte de organizarea focus grupului,

deoarece toate discuţiile din cadrul întâlnirii sunt focalizate pe aceasta. Dacă tema este bine structurată în funcţie de obiectivele pe care moderatorul lestabileşte, întâlnirea va fi coerentă, iar calitatea informaţiilor culese vor fi în

funcţie de aşteptări. Focus grupul nu este o întâlnire de lucru care sedesf ăşoar ă sub forma unor întâlniri amicale, colegiale aşa cum există riscul să devină în cazul organizării acestuia în comunităţi mici. În evaluarea nevoilor membrilor unei comunităţi se pot organiza focus grupuri pe teme diferite şi cugrupuri diferite. Se pot organiza, de exemplu focus grupuri cu:

- persoane de vârsta a treia pentru a evalua nevoile lor de serviciicare pot fi dezvoltate în comunitate;

17





- cu asistenţii personali ai persoanelor cu dizabilităţi, pentru

identificarea resurselor disponibile în comunitate utilizate în trecut pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acestora;- beneficari ai venitului minim garantat, pentru identificarea unor

soluţii de îmbunătăţire a prestării orelor în folosul comunităţii pecare aceştia trebuie să le desf ăşoare;

- femei victime ale violenţei domestice, pentru identificarea cauzelor care produc acte de violenţă în familie, pentru identificarea unor soluţii, pentru schiţarea unor posibile servicii care pot fi dezvoltatela nivel comunitar;

- persoane de vârsta a treia, pentru a surprinde disponibilitatea de a primi servicii din partea celor care primesc venitul minim garantat;

- liderii formali ai comunităţii, pentru a evalua modul în care aceştiacunosc probleme membrilor comunităţii, pentru identificareacategoriilor sociale care au nevoie de anumite servicii;

- proprietarii de baruri din comunitate, pentru a evalua problemelecomunităţii generate de consumul exagerat de alcool, de riscurile şiefectele pe care le are consumul de alcool etc.

Temele prezentate reprezintă doar câteva direcţii orientative pentruiniţiatorii unor astfel de întâlniri, destinate cercetării, evaluării situaţiilor existente.

b) Stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de

selectare a participanţilor Participanţii la interviurile de grup trebuie să aibă caracteristici

comune, să alcătuiască un grup omogen în funcţie de tema de discuţie. “ Dacă grupul este prea eterogen în raport cu anumite caracteristici, diferenţele între participanţi pot afecta contribuţiile lor (prin aceste grupuri se pot pune înevidenţă anumite bariere de comunicare, incompatibilităţi de opinii sau devalori între anumite categorii sociale)” (Cojocaru D., 2003: 92). Esterecomandat ca persoanele participante la focus grup să nu se cunoască întreele, sau să nu aibă contacte permanente, deoarece familiaritatea relaţiilor dintre acestea afectează r ăspunsurile care vor fi date în timpul discuţiilor,datorită interacţiunilor cu persoanele cunoscute, evitarea unor r ăspunsurisincere şi introducerea unor filtre cauzate de imaginea sa în ochii celorlalţi.

Recrutarea participanţilor la focus grup se face în funcţie de obiectivelecercetării/evaluării, de caracteristicile grupului ţintă, de informaţiile pe careiniţiatorii evaluării le deţin despre potenţialii participanţi, de caracteristicileserviciului evaluat etc. Pentru recrutarea participanţilor este necesar ă elaborarea unui formular de identificare şi recrutare prin care se verifică dacă subiecţii satisfac cerinţele stabilite de către iniţiatorului evaluării. De aceea,este recomandată realizarea unei grile de identificare în care să se precizezecriteriile stabilite pentru recrutarea participanţilor la focus grup.

18





c) Elaborarea şi testarea ghidului de interviu

Orice focus grup se organizează numai dacă există un ghid de interviuelaborat prealabil de către evaluator. Acest ghid de interviu are rolul de a dirijadiscuţiile în direcţiile dorite, de a sprijini moderatorul pentru organizareaeficientă a focus grupului, de a păstra discuţiile în limitele dorite pentruatingerea obiectivelor stabilite şi de a încuraja obţinerea unor informaţii decalitate prin structurarea acestora în funcţie de scheletul logic stabilit deiniţiator şi respectarea timpului alocat întâlnirii.

Ghidul de interviu reprezintă o suită de întrebări prezentate într-osuccesiune logică, de tip pâlnie (întrebările trebuie să urmeze drumul de lageneral la foarte specific), care permit acoperirea tuturor obiectivelor stabiliteşi permit culegerea unui volum de informaţii suficient de mare pentru analiză

şi obţinerea unor informaţii de profunzime legate de tema studiată.“Construirea ghidului de interviu, acesta este strâns legat de universul tematicales, caracteristica focus grupului fiind aria problematică extrem de precisdelimitată; ghidul de interviu nu se reduce la itemii propuşi, asemenea unuichestionar, ci el este construit mai degrabă asemenea unui scenariu, urmărinddiverse probleme, întrebări sau situaţii cu care trebuie confruntaţi

participanţii” (Cojocaru D., 2003: 92).Pentru realizarea unui ghid de interviu util se folosesc doar întrebă ri

deschise, acestea sunt întrebări care pun subiecţii în situaţia de a-şi exprimaliber ideile, opiniile, sentimentele, motivaţiile etc. f ăr ă a exista o paletă der ăspunsuri precodificate (aşa cum se întâmplă în construirea chestionarului şichiar în elaborarea ghidului structurat folosit în interviul individual. Sunteliminate întrebă rile închise, cele care produc întrebări dihotomice şiîntrebările de tipul De ce? Întrebările de ce? reduc spontaneitatea care esteurmărită de către cercetător pentru că obligă participanţii şă găsească nişteexplicaţii raţionale ale unor evenimente. De obicei, acest tip de întrebare esteînlocuit cu cel de tipul Cum? sau Care? sau Ce?

Întrebă rile cu r ă spunsuri tenden ţ ioase, cele care anticipează r ăspunsurile participabnţilor sunt de asemenea inutile (Miftode, 2003: 258),chiar dacă ele se prezintă sub forma întrebărilor deschise. De exemplu, Sunte ţ imu ţ umit de….?, Cât de puternică este dorin ţ a dumneavoastr ă …? Ave ţ i nevoie

de ….? Dacă vi se ofer ă …. Sunte ţ i tentat să refuza ţ i…?d) Stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru

întâlnireOrele de desf ăşurare focus grupului se stabilesc în funcţie de timpul

diponibil al subiecţilor. Invitaţia pentru întâlnire este lansată cu 6-7 zile înaintede realizare şi tuturor invitaţilor la grup li se reaminteşte de întâlnire cu o ziînainte de aceasta. Pentru întâlnirea respectivă se folosesc locaţii neutre,

pentru a se evita situaţii în care participanţii pot face asociaţii negative sau

19





pozitive cu un loc particular (Cojocaru D., 2003: 92). De obicei, spaţiul este

izolat şi aerisit, f ăr ă multe postere, tablouri etc. pentru a nu distrage atenţiacelor care participă.

e) Pregătirea moderatorului, a asistentului moderator Moderatorul şi asistentul moderator trebuie să se familiarizeze cu

întrebările din ghidul de interviu, să-şi adapteze comportamentul în funcţie decaracteristicile grupului tinţă şi să-ţi construiască o atitudine pozitivă,constructivă, destinsă. Unii autori recomandă chiar învăţarea ghidului deinterviu de către moderator pentru a accentua aspectul de spontaneitate.Moderatorul şi asistentul său trebuie să fie din timp în sala unde seorganizează, pentru a se asigura că totul este aranjat pentru întâlnire.

Reguli pe care trebuie să le respecte moderatorul:- să cunoască foarte bine ghidul de interviu şi obiectivele

evaluării/cercetării;- să trateze toţi participanţii cu respect şi în mod egal;- să aibă r ă bdare cu persoanele care se exprimă cu dificultate;- să nu se implice prin oferirea unor r ăspunsuri;- să nu dea impresia unei autorităţi;- să se încadreze în timpul anticipat pentru realizarea focus grupului;- să maniferte fermitate în ceea ce priveşte păstrarea temei de

discuţie;- să nu fie partizan unor opinii exprimate de către unii participanţi,

- să aibă simţul umorului, să nu-şi exprime păreri personale;- să fie un ascultator activ;- să fie prietenos, cald şi amabil;- să aibă o atitudine pozitivă care să încurajeze participanţii;- să treacă de la o întrebare la alta f ăr ă a se repeta;- să fie flexibil, dinamic etc.

f) Derularea focus grupuluiIntroducerea este momentul în care moderatorul furnizează grupului

mai multe informaţii despre sine şi prezentarea asistentului în cazul în care

este unul. Moderatorul informează participanţii de ce este implicat în focusgrup şi care este rolul său în cadrul întâlnirii. Este recomandat ca moderatorulsă prezinte informaţii despre sine şi despre experienţa sa profesională.Moderatorul explică regulile întâlnirii şi mulţumeşte pentru efortul

participanţilor de a veni la întâlnire. Pentru o bună comunicare, pentrureţinerea numelor, moderatorul poate folosi ecusoane.

Kreuger (1994) ne oferă câteva repere metodologice pentru realizareaghidului de interviu: folosirea numai a întrebărilor deschise, evitarea întrebărilordihotomice (cele care reclamă un răspuns de tipul da sau nu); folosireaîntrebărilor referitoare la experienţa trecută a participanţilor şi nu proiectarea lor

20





în viitor; prudenţă în administrarea întrebărilor de serendipity (Miftode, 2003:

399); folosirea unor întrebări care să-i păstreze pe participanţi concentraţi şiimplicaţi în discuţie;folosirea diferitelor tipuri de întrebări (întrebări dedeschidere, introductive - “de încălzire”, întrebări intermediare, întrebări cheie,întrebări de final);.

- Întrebă rile de deschidere sunt întrebări de introducere menite să “spargă gheaţa” şi care-i ajută pe participanţi să identificecaracteristicile comune ale membrilor grupului, sunt întrebărirelaxante, calde care deschid atmosfera şi trasează canale decomunicare. Ele se refer ă la aspecte personale ale vieţii fiecărui

particpant, dar se prezintă sub forma unor întrebări generale şi

uzuale, care nu stânjenesc participanţii, sunt lucruri despre care, îngeneral oamenii vorbesc cu plăcere. De exemplu, Ce emisiuni TV vă plac cel mai mult? Câ ţ i copii ave ţ i?

- Întrebă rile introductive sunt intrebări care ajută moderatorul şi participanţii să intre în tema de discuţie, să dirijeze şi să antreneze participanţii în discuţui discuţiei, să imprime un anumit ritm aldiscuţiilor.

- Întrebă rile intermediare sau de leg ă tur ă sunt întrebările careconduc participanţii spre întrebările cheie, cele care ofer ă informaţii cruciale pentru evaluarea pe care focus grupul şi-a

propus-o.- Întrebă rile cheie sunt întrebările principale ale evaluării propusă prin focus grup. Participanţii sunt destul de acomodaţi cu ritmuldiscuţiei, sunt antrenaţi în ascultarea părerilor celorlalţi, au fostintroduşi prin intrebările intermediare în “miezul tare” al discuţiei.

- Întrebă rile finale sunt întrebări de încheiere prin care moderatorulurmăreşte să obţină o imagine generală din perspectiva fiecărui

participant legată de tema de discuţie.

. Informaţiile cuprinse în Anexa 1 sunt preluare după ŞTEFANCOJOCARU:

21





Anexa 2Brainstorming

Anexa 2 Brianstorming a fost preluată şi adaptată după informaţiile existente pe site ul www.wikipedia la data de 28 octombrie2009

Există patru reguli în brainstorming, menite să reducă inhibiţiile care apar îngrupuri şi prin urmare să stimuleze generarea de noi idei. Rezultatul aşteptateste o sinergie dinamică, care va mări în mod semnificativ creativitateagrupului.

1. focalizarea pe cantitate. Ideea este că din cantitate poate rezultacalitate, această regulă favorizează creativitatea divergentă, căci dacă ar creşte numărul de idei, ar creşte şi probabilitatea unei soluţiieficiente pentru problema existentă.

2. f ăr ă critici. Critica în această etapă este descurajată, în loc să segândească la ce ar fi r ău la aceea idee membrii sunt încurajaţi să segândească la idei cât mai neobişnuite şi se creează o atmosfer ă constructivă.

3. ideile tr ăznite sunt binevenite. Pentru a se obţine o listă bună şi lungă

de idei, ideile neobişnuite sunt binevenite întrucât ele ar putea inspirasoluţii mai bune decât ideile obişnuite, de asmenea ele pot creea noi perspective sau diminua prejudecăţile.

4. combină şi îmbunătăţeşte ideile. Ideile bune pot fi combinate pentru aobţine o idee foarte bună, după cum sugerează şi sloganul "1+1=3".Această abordare conduce la idei mai bune şi complete decât lucrulindividual şi se crede că stimularea ideilor se face prin asociere.

Etapele metodei

Stabilirea problemei

Este important stabilirea problemei, aceasta trebuie să fie clar ă şi nu preamare, cum ar fi ”ce serviciu de telefonie mobilă lipseşte, dar care estenecesar”. Dacă problema este prea mare, moderatorul ar trebui s-o împartă pecomponente.

22

http://www.wikipedia/

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cantitate&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cantitate&action=edit&redlink=1

http://www.wikipedia/





Background memo

Background memo-ul este o invitaţie trimisă participanţilor şi conţine numeleşedinţei, problema care va fi discutată, data, ora şi locul. În scrisoare problemaeste descrisă, sunt date exemple de soluţii şi este trimisă cu cel puţin două zileîn avans astfel încât participanţii să se poată gândii la metode de rezolvare.Memoul este folosit şi în cursul discuţiilor în caz că se ajunge la impas sau sedeviază de la subiect.

Selectarea participanţilor

Directorul elaborează planul brainstormingului, alege participanţii şi

moderatorul, zece sau mai puţin membri sunt în general mai productivi decâtgrupurile mari.

Structura sugerat ă

1. Câţiva membri cu experienţă, care şi-au dovedit valoarea2. Câţiva invitaţi care sunt familiarizaţi cu problema3. Un moderator care înregistrează ideile şi care asigur ă continuitatea

întrunirii

Lista de întrebări stimulatoareUneori creativitatea grupului poate scădea, în astfel de momente esterecomandat ca moderatorul să citească una din întrebările stimulatoare, ca deexemplu: „ putem combina aceste idei?” sau „ ce-ar fi să privim din altă

perspectivă?”. Este de preferat să scriem această listă înainte ca întrunirea să înceapă.

Desf ăşurarea întrunirii

Moderatorul conduce întrunirea şi se asigur ă care din regulile de bază sunt

respectate.De obicei activităţiile sunt următoarele:

1. un interval de timp va fi alocat acomodării începătorilor la atmosferalipsită de critică şi se propune o problemă simplă ca pentru încălzire,cum ar fi: „ ce ar putea să fie următorul bonus?” sau „cum ar putea fiîmbunătăţit Windows?”

2. moderatorul prezintă problema şi dă alte explicaţii dacă este cazul.3. moderatorul cere să se exprime ideile

23

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Background_memo&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Moderatorul&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Moderatorul&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Background_memo&action=edit&redlink=1





4. dacă nimeni nu se exprimă, moderatorul va pune o întrebare

stimulatoare5. fiecare îşi exprimă ideile şi acestea sunt înregistrate/notate6. dacă sunt prezentate mai multe idei, moderatorul va acorda prioritate

ideii celei mai apropiate de subiect.7. participanţii încearcă să dezvolte ideea şi să o îmbunătăţească.8. spre sfâr şit moderatorul organizează ideile pe baza subiectului în

discuţie şi încurajează continuarea dialogului întrucât alte idei mai potfi sugerate.

9. ideile sunt categorizate.10. întreaga listă este revizuită şi ideile nepotrivite sau irealizabile sunt

înlăturate.

11. moderatorul le mulţumeşte pentru participare şi îi r ăsplăteşte cu un miccadou pentru deranj.

Proces

• Participanţii care au o idee, dar nu au posibilitatea s-o prezinte suntsf ătuiţi s-o noteze şi s-o prezinte mai târziu.

• Moderatorul ar trebui să numere ideile şi să încerce să le mărească numărul. De exemplu: „ avem 44 de idei, hai să le facem 50!”

• Moderatorul ar trebui să repete ideea prin cuvintele autorului, astfelîncât să se recunoască meritul acestuia sau să altereze ideea originar ă.

• În caz de multe idei care survin în acelaşi timp cel care are ideea ceamai asociată are prioritate.

• În timpul întrunirilor de brainstorming este descurajată participareasuperiorilor, deoarece aceasta poate inhiba participanţii şi să reducă efectul celor patru reguli de bază, mai ales generarea de ideineobişnuite.

Evaluare

Brainstorming-ul nu este doar un generator de idei pentru alţii, deobicei grupul

va evalua şi selecta singur ideea finală.

• Soluţia nu ar trebui să necesite aptitudini pe care membri grupului nule au sau nu le pot obţine.

• Dacă resurse sau aptitudini suplimentare sunt necesare atunci obţinerealor ar trebui să facă parte din prima parte a soluţiei.

• Trebuie să existe o metodă de a măsura progresul şi succesul• Paşii trebuie să fie clari tuturor şi treburile distribuite astfel încât

fiecare să aibă un rol important.

24





• La procesul de luare a decizilor trebuie să participe toţi astfel încât

efortul să fie coordonat spre scopul stabilit.• Ar trebui menţinut interesul participanţilor astfel încât aceştia să-şicontinue eforturile depuse.

Preluare de pe www.wikipedia.ro

http://www.wikipedia.ro/

http://www.wikipedia.ro/

Ghid Elaborare Standard Ocupational Supervizare

Documents

Transcript of Ghid Elaborare Standard Ocupational Supervizare