Ghid de planificare strategica pentru management durabil ... · Importanța managementului...

GHID DE PLANIFICARE

STRATEGICĂ PENTRU

MANAGEMENTUL DURABIL AL

RESURSELOR AGRICOLE

Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea

Natura 2000 Eficientă, coordonat de Cosmina Dinu – specialist dezvoltare durabilă

Realizat de Asociația Grupul MILVUS

Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161

Tel/Fax: +40 265 264726

E-mail: [email protected]

Website: www.milvus.ro

Ghidul s-a realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul LIFE + Comunicare. Finanțarea s-a făcut

de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în proiect, reprezentând cofinanțare la

Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea Natura 2000 Eficientă.

© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate copyright 2014.

Acest material poate fi reprodus gratuit în orice format sau pe orice suport dacă este redat întocmai și nu se

utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Pe material trebuie indicat Copyright: © Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.

Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/

Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei Europene.

mailto:[email protected]

http://www.milvus.ro/

http://www.emenatura2000.ro/

3

CUPRINS

TABELE ........................................................................................................................................................... 5

FIGURI ............................................................................................................................................................. 5

CASETE ........................................................................................................................................................... 6

ANEXE ............................................................................................................................................................. 6

ABREVIERI ȘI ACRONIME UTILIZATE ÎN TEXT ................................................................................ 7

GLOSAR DE TERMENI ȘI DEFINIȚII .................................................................................................... 10

INTRODUCERE ........................................................................................................................................... 16

DESPRE GHID .............................................................................................................................................. 18

CUI SE ADRESEAZĂ ? - GRUPURI ȚINTĂ ...................................................................................................... 19

DE CE ESTE NECESAR ACEST GHID ? ........................................................................................................... 20

CE ÎȘI PROPUNE ACEST GHID? ..................................................................................................................... 22

CE CONȚINE GHIDUL? ................................................................................................................................. 23

1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU ECONOMIE, SOCIETATE ȘI MEDIU

25

1.1. VALORI SOCIALE, ECONOMICE ȘI ECOLOGICE (NATURALE) ALE RESURSELOR AGRICOLE.............. 25

1.2. AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR AGRICOLE ......................................................................... 30

1.3. RELAȚIA DINTRE AGRICULTURĂ ȘI CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ............................................. 42

1.4. ROLUL SITURILOR NATURA 2000 ÎN CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI VALORIFICAREA

RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA ....................................................................................................... 46

2. PRINCIPII ȘI RECOMANDĂRI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA

BIODIVERSITĂȚII ...................................................................................................................................... 49

2.1. LEGISLAȚIA PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII

BIODIVERSITĂȚII .......................................................................................................................................... 49

2.2. PRINCIPII DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA RESURSELOR ȘI A BIODIVERSITĂȚII ................ 53

2.3. RECOMANDĂRI DE MĂSURI DE MANAGEMENT CARE CONTRIBUIE LA MENȚINEREA BIODIVERSITĂȚII

56

2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității ......................................... 56

2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității ............................................................ 58

2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în ariile protejate 62

2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de încurajare a

practicilor agricole prietenose cu natura ................................................................................................. 63

2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității ................................................ 64

3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN DOMENIU ............................................................................. 66

3.1. CADRUL LEGAL PENTRU PLANIFICARE ........................................................................................... 67

3.2. INSTITUȚII RESPONSABILE PENTRU PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI ROLUL LOR ............................. 70

3.2.1. Planificarea strategică la nivel local .......................................................................................... 72

3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional .................................................................... 73

3.2.3. Nivel național ............................................................................................................................. 73

3.3. FACTORI INTERESAȚI ...................................................................................................................... 74

3.4. CORELAREA PLANIFICĂRII MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ȘI A ARIILOR PROTEJATE

(INCLUSIV A SITURILOR NATURA 2000) ....................................................................................................... 76

4

3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor agricole

până în prezent ? ..................................................................................................................................... 76

3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor

protejate? ................................................................................................................................................. 76

3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu .................................. 81

3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategică pentru

dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica) ................................. 82

4. ABORDAREA INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII ÎN DOMENIU ................................................... 84

4.1. PLANIFICARE STRATEGICĂ ȘI UTILIZAREA INDICATORILOR PENTRU PROMOVAREA UNEI ABORDĂRI

INTEGRATE ................................................................................................................................................... 84

4.2. IMPORTANȚA FLUXULUI DE INFORMAȚII PENTRU PLANIFICARE EFICIENTĂ LA TOATE NIVELURILE ȘI

ÎN TOATE DOMENIILE RELEVANTE ................................................................................................................ 92

4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de management

ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP) ............................................................................................... 92

4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior ............................................................... 94

4.2.3. INFORMAȚII DE INTERES PENTRU CELALALTE SECTOARE DE GESTIONARE A RESURSELOR NATURALE

..................................................................................................................................................................... 95

4.3. INTEGRAREA PRIN IMPLICAREA FACTORILOR INTERESAȚI ............................................................. 97

5. PAȘI DE URMAT PENTRU O ABORDARE INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII STRATEGICE A

MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ............................................................................ 102

5.1. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI LOCAL / ZONAL .......... 103

5.2. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI JUDEȚEAN / REGIONAL 103

5.3. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI NAȚIONAL .................. 103

5.4. INFORMAȚII CHEIE DE IDENTIFICAT / COLECTAT PENTRU ETAPA I DE EVALUARE A SITUAȚIEI

EXISTENTE ..................................................................................................................................................110

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................... 112

5

TABELE

TABEL 1 - GRUPURI ȚINTĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL DE PLANIFICARE STRATEGICĂ LA CARE

OPEREAZĂ .................................................................................................................................................... 19

TABEL 2 - VALORILE RESURSELOR AGRICOLE, BUNURILE ȘI SERVICIILE FURNIZATE DE

ACESTEA ....................................................................................................................................................... 28

TABEL 3 - SINTEZA PRINCIPALELOR PRESIUNI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR

AGRICOLE ..................................................................................................................................................... 31

TABEL 4 - IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU BIODIVERSITATE ȘI EXEMPLE DE

CONDIȚII CE SE POT ASIGURA PRIN MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREREA LOR

......................................................................................................................................................................... 46

TABEL 5 - ACTE LEGISLATIVE DEFINITORII PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR

AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII. PENTRU O LISTĂ EXTINSĂ,

CONSULTAȚI ANEXA 1. .............................................................................................................................. 50

TABEL 6 - EXEMPLE DE MĂSURI DE MANAGEMENT STABILITE PRIN AGRO-MEDIU ................ 59

TABEL 8 - INSTITUȚII IMPLICATE ÎN PLANIFICARE ȘI ROLUL ACESTORA ................................... 71

TABEL 9 - EXEMPLE DE DIRECȚII STRATEGICE, MĂSURI ȘI ACȚIUNI DE MANAGEMENT

PROPUSE PENTRU MANAGEMENTUL TERENURILOR AGRICOLE ÎNTR-UN SIT NATURA 2000 77

TABEL 10 - INDICATORII DE DEFINIT / ANALIZAT ÎN DOMENIUL MANAGEMENTUL

RESURSELOR AGRICOLE ȘI SECTOARELE CARE AU NEVOIE DE ACESTE INFORMAȚII ........... 87

TABEL 11 - POSIBILI FACTORI INTERESAȚI .......................................................................................... 99

TABEL 12 – ETAPELE DE PLANIFICARE STRATEGICA ...................................................................... 104

FIGURI

FIGURA NR. 1. LEGĂTURA ÎNTRE CELE CINCI GHIDURI ................................................................... 18

FIGURA NR. 2 - HARTA SĂRĂCIEI. LEGĂTURA DINTRE SISTEMELE DE AGRICULTURĂ

EXTENSIVĂ VS INTENSIVĂ ȘI SITUAȚIA ECONOMICĂ A COMUNITĂȚILOR RURALE ............... 44

FIGURA NR. 3- ROLUL PLANURILOR DE MANAGEMENT AL ARIILOR PROTEJATE ÎN

PLANIFICAREA STRATEGICĂ ................................................................................................................... 70

FIGURA NR. 4 - HARTA SUPRAPUNERILOR AP PESTE ZONELE AGRICOLE.................................... 80

FIGURA NR. 5 – SUPRAPUNERI ZONE DEVAFORIZATE-ZONE CU ÎNALTĂ VALOARE NATURALĂ

/ZONE IMPORTANTE PENTRU PĂSĂRI ................................................................................................... 80

FIGURA 6 REDĂ FOARTE SUCCINT FAZELE ȘI PAȘII CARE AR TREBUI URMAȚI PENTRU A SE

ASIGURA O PARTICIPARE EFICIENTĂ A FACTORILOR INTERESAȚI ÎN PROCESUL DE

PLANIFICARE ȘI CHIAR ÎN ETAPA DE IMPLEMENTARE A PLANULUI. ........................................... 98

6

CASETE

CASETA 1. EXEMPLE DE NECOORDONARE ȘI LIPSĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INSITUȚII ........ 22

CASETA 2 EXEMPLU DE VALOARE ECONOMICĂ INDIRECTĂ AL UNEI SPECII ............................ 26

CASETA 3 VALORI SOCIALE ȘI NATURALE ASOCIATE RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA

......................................................................................................................................................................... 29

CASETA 4 - RELAȚIA DINTRE AGRICULTURA TRADIȚIONALĂ ȘI BIODIVERSITATE ................. 44

CASETA 5 - PIERDEREA AGRO-BIODIVERSITĂȚII DUCE LA PIERDEREA CALITĂȚII ................. 45

CASETA 6 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA

BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 47

CASETA 7 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA

BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 48

CASETA 8 - CREAREA DE CONDIȚII DE UTILIZARE EFICIENTĂ A RESURSELOR PRIN

CORELAREA MANAGEMENTULUI ÎN DIVERSE DOMENII – EXEMPLU ......................................... 82

CASETA 9 - EXEMPLU PRIVIND ROLUL DE CARE ÎL POATE AVEA UN FACTOR INTERESAT ÎN

PLANIFICARE ȘI MANAGEMENTUL FONDULUI AGRICOL ................................................................ 99

ANEXE

ANEXA 1 - LEGISLAŢIE PRIVIND RESPECTAREA ECOCONDIŢIONALITĂŢII DE CĂTRE FERMIERI

ÎN VEDEREA ACORDĂRII SPRIJINULUI FINANCIAR (INFORMAȚII PRELUATE DIN GHIDUL

FERMIERULUI PRIVIND ECOCONDIŢIONALITATEA, APIA 2014 ......................................................113

ANEXA 2 - STUDIU DE CAZ ......................................................................................................................118

ANEXA 3 – SELECȚIA PROIECTELOR GAL .......................................................................................... 120

ANEXĂ LINKURI UTILE ........................................................................................................................... 125

7

Abrevieri și acronime utilizate în text

Abrevieri,

acronime Denumire completă

AM Autoritate de Management

AM - DGDR Autoritatea de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală

AP Arie protejată

APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit – a funcționat pe perioada de programare

2007 - 2013

AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – va funcționa pe noua perioadă de

programare 2014-2020

APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură

APL Administrație Publică Locală

CAP (en.)

PAC

Common Agricultural Policy

Politica Agricolă Comună

CBD (en.) The Convention on Biological Diversity - (ro.) Convenția pentru Diversitate Biologică

DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană

EIP

PEI

European Innovation Partener

Program European de Inovare

EPI (en.) Environmental Policy Integration – (ro.) integrarea principiilor de protecție a mediului

natural în politicile sectoriale

ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;

FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;

FEADR The European Agriculture Fund for Rural Development-EAFRD (en.)- Fondul European

Agricol pentru Dezvoltare Rurală;

8

FEDR The European Regional Developement Fund-ERDF (en.)-Fondul European de

Dezvoltare Regională;

FNGAL Federația Națională a GAL-urilor din România

GAEC (en.) Good Agriculture and Environment Conditions – (ro.) Bune Condiții Agricole și de

Mediu

GAL Grup de Acțiune Locală

HNV (en.) High Nature Value (en.) – Înaltă Valoare Naturală (ro.)

IUCN (en.) International Union for Nature Conservation

LEADER (fr.) Liaisons Entre Actions de Developpement de l’Economie Rurale - Legături între Acțiuni

pentru Dezvoltarea Economiei Rurale

LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;

MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

OJFIR Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - va funcționa pe noua perioadă

de finanțare 2014-2020

OJPDRP Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - a funcționat pe perioada

de finanțare 2007 - 2013

ONG Organizație Non-Guvernamentală

PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;

PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală

RGA Recensământul General Agricol;

RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;

SAC Arii Speciale de Conservare;

SAPS Single Area Payment Scheme (en) - Schemă de Plată Unică pe Suprafață;

9

SAU Suprafață Agricolă Utilizată;

SCI Situri de Importanță Comunitară;

SMR (en.) Staturory management requirements (en.) – Cerințe legale în materie de gestionare

SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;

UAT Unitate Administrativ Teritorială

SO (en.) Standard output (en.) - Coeficienți Producție Standard (ro.) , înlocuiește UDE (Unitate

de Dimensiune Economică) pentru stabilirea dimensiunii fermei (această dimensiune va

fi stabilită în euro)

10

Glosar de termeni și definiții

Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a ghidului.

Termen Definiție / explicație

Abordarea ecosistemică Abordarea ecosistemică este un concept interdisciplinar, holistic care impune

schimbări majore în abordarea mediului natural și locuit, privindu-le ca și

interdependente. Are ca și obiectiv consevarea celor mai importante servicii

majore de mediu în paralel cu refacerea resurselor naturale ținând cont de

nevoile socioeconomice, politice și culturale ale generațiilor prezente și

viitoare.

Administratori de arii

protejate

Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și

implementa măsurile de management din arii protejate menite să asigure

menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale acestor

arii, în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu.

Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea redusă a

aporturilor pe unitate de teren. Cunoscută și ca agricultură tradițională, se

caracterizează prin aport intensiv de capital uman (mecanizare redusă), rotația

culturilor, agro-biodiversitate ridicată și are rol preponderent necomercial

(pentru satisfacerea nevoilor de hrană a comunităților rurale).

Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea sporită a

aporturilor (input-urilor) pe unitate de teren în scopul maximizării producției

(output-urilor). Agricultura intensivă sau convențională este asociată de regulă

cu un control chimic al recoltei (utilizarea de fertilizatori chimici, ierbicide,

fungicide, insecticide, pesticide), mecanizarea și specializarea producției

(practicarea monoculturilor).

Agricultură de

subzistență și semi-

subzistență

Sisteme de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime necesare unei gospodării. În cazul agriculturii de

semi-subzistență, se presupune obținerea unui surplus care este valorificat către

terți, producătorul obținând resurse financiare suplimentare.

Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care

sunt folosite direct sau indirect ca și hrană și agricultură, incluzând culturile,

zootehnia, silvicultura și piscicultura. Este compusă din diversitatea resurselor

genetice (soiuri, rase) și specii folosite pentru hrană, furaje, fibre, combustibili

și farmaceutice. Include totodată și diversitatea speciilor ne-recoltate care

sprijină producția agricolă (micro-organismele din sol, animalele de pradă,

polinatori) și pe cele din mediul natural mai larg care sprijină agro-

ecosistemele (agricol, pastoral, silvic și acvatic) precum și diversitatea însăși

11


din agro-ecosisteme1 (Sursa: FAO, 1999a aici)

Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor

resurselor agricole care reprezintă un eveniment (cauza) care determină

pierderea din calitate și funcționalitate (impact) resimțită la nivelul resurselor.

O amenințare se înțelege mereu ca fiind efectuată asupra unei stări de fapt

favorabile.

Arii protejate Aria naturală protejată, așa cum este denumită în legislația actuală, reprezintă

”zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice,

elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,

speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală

deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform

prevederilor legale.”2

Bunuri și servicii

publice

În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea

sectorului agricol care se referă la nenumăratele beneficiile non-comerciale

oferite de agricultură. Bunurile și serviciile publice se caracterizează prin acces

nerestricționat (Olson, 1974). Pe lângă producția directă (recolta) care asigură

hrana necesară, prin agricultură se obțin fibrele, îngrășământul natural,

produsele lemnoase dar în egală măsură și menținerea biodiversității solului,

surselor de apă, stocarea carbonului, polenizarea, acestea din urmă având

deseori o importanță critică în asigurarea durabilității pe termen lung. Totodată,

agricultura asigură suport cultural și social comunităților rurale, prin

prezervarea peisajelor culturale și a securității economice.

Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile

prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și

satisface propriile nevoi – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din

cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986).

Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de

bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe termen

lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile prezentului fara

a compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare. In mod concret, el

necesita reunirea conditiilor propice unei dezvoltari economice pe termen lung

si care sa protejeze mediul inconjurator. Tratatul de la Amsterdam a inscris, in

mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul Tratatului asupra Uniunii

Europene.

1 (FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014 2 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011

http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm

http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm

12


Ecocondiționalitate Ecocondiționalitatea sau “conformitatea încrucișată” (din engl. Cross-

compliance) este un mecanism de legatură între acordarea schemelor de sprijin

din cadrul Pilonului I din Politica Agricolă Comună (referitor la plățile directe

acordate agricultorilor) și a anumitor plăți din cadrul măsurilor de dezvoltare

rurală (Pilonul al II-lea) și respectarea de către agricultori a unor norme

obligatorii în domeniul mediului, al sănătății publice, al animalelor și plantelor,

al bunăstării animalelor precum și al menținerii solului în condiții agricole și

de mediu favorabile.

Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu –

GAEC (din engl. Good Agricultural and Environmental Condition)

și Cerințele legale în materie de gestionare – SMR (din engl. Statutory

Management Requirements), precum și Cerințele minime privind utilizarea

îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor. Potrivit prevederilor

Regulamentului (CE) nr. 73/2009 (art. 4, 5, 6, 124), cu modificările și

completarile ulterioare, orice agricultor care solicită plăți directe trebuie să

respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din

cadrul exploatației, indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele neeligibile și pe

cele care nu mai sunt folosite in scopul producției).

Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate conduce

la reducerea plăților sau excluderea de la plată, la una sau mai multe scheme

de sprijin, pentru unul sau mai mulți ani, cu excepția cazurilor de forță majoră

sau circumstanțe excepționale3.

Factori interesați Persoane fizice sau juridice (organizații, institutii) sau grupuri fără

personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect și/sau

care pot influența sau pot fi influențate de decizii și acțiuni de management

legate de un anumit domeniu.

Dimensiunea economică

a fermei – Valoarea

producției standard

Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea

economică a unei exploatații agricole este măsurată cu Producția Standard

totală (Standard Output) fiind unul dintre criteriile folosite pentru clasificarea

exploatațiilor ce respectă tipologia din comunitatea europeana. Scopul acestei

clasificări comunitare este acela de a oferi un model unitar de tipologii pentru

exploatațiile agricole din Uniunea Europeană, în vederea unei mai bune analize

a situaţiei economice a acestora şi pentru realizarea de comparaţii relevante

între fermele din diverse clase şi între rezultatele economice obţinute, în timp,

de diferite țări membre sau de către regiunile lor.

Calculul dimensiunii economice4 pentru o exploatație agricolă, indiferent dacă

este animală sau vegetală, este unul destul de simplu și intuitiv: se înmulțeste

3 Mai multe detalii se găsesc în Ghidul Fermierului privind Ecocondiționalitatea (APIA, 2014)

4 Coeficienții de calcul se găsesc la adresa http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-

2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf

http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Ghid_eco-cond_pt_2014_19_mai.pdf

http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf

http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf

13


coeficientul (din tabelul de mai jos) pentru cultura agricolă sau pentru capul de

animal cu numărul de hectare sau capete de animale deținute.

Momentan se folosesc SO 2010, la nivel de 2014 încă nu sunt actualizate,

modificările așteptate fiind totuși, minore.

Fermier activ Cel care poate face dovada exploatării unei resurse agricole, prin contract de

proprietate sau arendă. În Politica Agricolă Comună este definit prin: „(a)

cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale

obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru

care sunt disponibile astfel de dovezi; (b) activitățile sale agricole nu sunt

nesemnificative; (c) principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de

activități agricole. „sprijinul nu va fi acordat solicitanţilor ale căror plăţi directe

în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obţinute din toate

activităţile neagricole.(Regulamentul UE) 1307 din decembrie 2013, art. 9,

alin. 3)

Grupuri Operaționale

(GO)

Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului european

pentru inovare („PEI”) privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Un

alt instrument important îl constituie strategiile de dezvoltare locală, care

funcționează în afara cadrului de dezvoltare locală al axei LEADER – între

actori publici și privați din zone urbane și rurale. Spre deosebire de abordarea

LEADER, este posibil ca aceste parteneriate și strategii să fie limitate la un

singur sector sau la obiective de dezvoltare relativ specifice, inclusiv cele

menționate mai sus. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate

cooperării între entitățile care implică producătorii primari.

Habitate naturale și

seminaturale

Areale de trai si inmultire naturale sau seminaturale, a căror componentă de

floră și faună este formată și se dezvoltă spontan.

Manager de resurse

agricole

În sensul prezentului ghid se referă la propietarul unei ferme de semi-

subzistență (2-8 SO) a unei ferme de familie (2-50 SO), ferme mici (8.000 –

11.999 SO), ferme medii (12.000 – 250.000 SO sau a unei ferme mari (peste

250.000 SO). Cred că ar trebui să includem în definiție și managerii AP

Peisaj cultural Este rezultatul managementului eficient al resurselor aplicat de-a lungul

secolelor de generații de comunități auto-sustenabile. Învelișul natural a fost

modificat pentru a îndeplini nevoile comunităților conlocuitoare, creându-se

astfel morfologii specifice. Interesul pentru aceste peisaje este determinat de

numărul important de bunuri și servicii asociate cu funcționarea acestora:

biodiversitate, hrană diversă și de calitate, moștenire culturală, managementul

corpurilor de apă, etc. Conveția Europeană a Peisajului recunoaște importanța

acestor peisaje și le protejează ca și condiție necesară a dezvoltării durabile.

14


Resurse agricole În sensul prezentului ghid se referă la terenuri agricole, pajiști ( care includ

pășuni și fânețe), vii, livezi, grădini și pepiniere

Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea

Europeană ca și situri de protecţie specială avifaunistică (SPA), stabilite în

conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea

păsărilor sălbatice şi situri de interes comunitar (SCI) desemnate conform

Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi

florei sălbatice.

Sturi de Importanță

Comunitară (SCI)

Arii protejate care contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o

stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes

comunitar şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei „Natura 2000”

şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii

biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.

Arii de Protecție

Specială Avifaunistică

(SPA)

Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde

este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor

de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de

păsări de interes comunitar.

Specii de importanță

comunitară

Speciile care, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt:

amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere

naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în

pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;

(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor

apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință

continuă să acționeze;

(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau

vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc

pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse;

(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a

habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului

propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de

conservare a speciei.

Stare favorabilă de

conservare

Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea factorilor ce

acționează asupra sa și asupra speciilor caracteristice acestuia și care îi poate

afecta pe termen lung răspândirea, structura și funcțiile, precum și

15


supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.

Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce

acționeaza asupra sa și care pot influența pe termen lung răspândirea și

abundența populațiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.

Lucrători agricoli Manageri de resurse care dețin ferme de semisubzistență sau familiale,

respective ferme mici, pot fi denumiți/identificați ca „țărani” (produc pentru

consumul propriu, păstrători ai practicilor agricole tradiționale), „agricultori”

(produc pentru consumul propriu și un mic surpuls pentru piață), „fermieri”

(dispun de cunoștiințe tehnice, produc pentru piață)

Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a

resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea

socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de mediu”),

adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului5 nostru de viață.

Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de a

se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și interne

(schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi durabilă.

5Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX

1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o

anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)

16

Foto: Dan Dinu, http://www.photolife.ro/

Introducere

Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală,

fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.

(Wikipedia)

Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată,

şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezari rezidenţiale mai

convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu

silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii

(pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător

(pilonul II al PAC).

Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare socială. Prin exploatarea resurselor naturale în

scop agricol, un stat își asigură buna funcționare a sectoarelor secundare (industrie) și terțiare (servicii). Dar

poate cel mai important aport al agriculturii este cel adus societății. Printr-o bună gestionare a fondului agricol

(teren arabil, pajiști, livezi, vii și grădini) un stat își asigură suveranitatea alimentară și identitatea culturală.

Agricultura poartă fața societății care o practică. Este o activitate care a transformat învelișul natural (a se

înțelege sălbatic) al pământului. În Europa, de exemplu, au rămas practic, foarte puține zone pur sălbatice,

neatinse de om. Acest fapt face ca practicarea agriculturii să aibă o importanță deosebită în gestionarea

resurselor naturale cheie: apă și sol. Deși o activitate transformatoare, nu trebuie să fie una dăunătoare. Multe

sisteme agricole tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor (Ostrom, 1990).

http://www.photolife.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plant%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Animal

17

Agricultura durabilă este, așadar, legată de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. În

condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale,

propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne în

scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului.

Agricultorii, cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au fost primii manageri de resurse. Prin munca și

cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu) de un număr însemnat de bunuri și servicii publice precum:

hrană, biodiversitate, gestionarea cursurilor de apă, identitate culturală (peisaje specifice), reținerea carbonului,

ș.a.

Aportul agriculturii în economia românească este de 6,5 % (Cadrul Național Strategic Rural). Deși la prima

vedere poate părea mic, el trebuie coroborat cu aspectele de mediu și cel social mentionate mai sus pentru o

apreciere obiectivă și cuprinzătoare. România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură

dintre statele membre – aproximativ 29% (conform EURSTAT). Așadar, aproape 1 din 3 români își produce

o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de agricultori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei

agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Deși considerată neperformantă prin lentilele productivismului,

agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un număr considerabil,

pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă serviciile și hrana produse în regim

propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, valoarea contribuției agriculturii în economia românească

ar crește considerabil.

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de

piaţă, ceea ce contribuie la menținerea unui aport relativ redus al agriculturii la economie. Îmbunătățirea

înţelegerii şi a aplicării tehnicilor de marketing va influența în mod seminificativ bunăstarea cetăţenilor din

zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli și, concomitent, aportul economiei rurale

la economia națională.

Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii românești sunt o biodiversitate

bogată mai ales în zonele deluroase și de munte, unde se regăsesc încă parcele mici aparținând mai multor

agricultori - o valoare pierdută de partea vestică a bătrânului continent și tot mai apreciată în viziunea

dezvoltării viitoare pe care Uniunea Europeană și-a propus-o (vezi Strategia UE pentru Conservarea

Biodiveritatii). Biodiversitatea este recunoscută ca și condiție esențială pentru calitatea vieții. Practicarea unei

agriculturi extensive a creat peisaje culturale valoroase, care întrețin numeroasele servicii ale ecosistemelor

amintite mai sus, multe dintre acestea fiind cuprinse momentan în ariile protejate, ca o confirmare a importanței

lor.

Provocarea pentru țara noastră este să păstreze ceea ce are și să adapteze cele mai bune metode pentru

satisfacerea nevoilor interne, momentan puternic dependente de importuri. Sectorul agricol românesc se află

într-un punct de cotitură, generat de istoria recentă a industrializării forțate din perioada comunistă, completată

de transformările structurale ale ultimilor 25 de ani. Fărâmițarea proprietății, lipsa de dotare tehnică,

depopularea satelor, reducerea dramatică a învățământului tehnic și a cercetării în domeniu, subfinanțarea și

lipsa structurilor asociative fac ca multe din țintele care vizeaza conservarea resurselor naturale dar și cele de

dezvoltare rurală să fie dificil de atins. Peste toate aceste probleme structurale însă tronează o lipsă acută

de planificare coerentă a resurselor sectoriale. Absența comunicării și conlucrării între diferitele nivele

decizionale acutizează piedicile enumerate mai sus.

18

Despre ghid

Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 -

Manageri eficienți pentru o Natura 2000 Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului

Life+. Acest ghid face parte dintr-o serie de cinci ghiduri care abordează tema managementului unor resurse

naturale critice pentru societate, respectiv a planificării strategice în sectoarele responsabile de gestiunea

acestor resurse. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:

A. Planificare strategică

B. Managementul apei

C. Managementul pădurilor

D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic

E. Managementul principalelor resurse agricole

Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale

pentru societate.

Figura nr. 1. Legătura între cele cinci ghiduri

Cele patru ghiduri referitoare la domeniile enumerate mai sus alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare

strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale. Ghidurile demonstrează importanța critică a

celor patru domenii de management al resurselor naturale pentru dezvoltarea durabilă și, prin urmare, relevanța

lor în procesul de planificare strategică de la nivel local, regional și național.

19

Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost realizat de un Grup de Lucru compus din:

- Cosmina Dinu – coordonator grup, specialist dezvoltare durabilă

- Valentin Tudorache - MADR

- Alin Bogdan Buzescu - CATAR

- Răzvan Popa - ADEPT

- Tiberiu Ștef – AgromRo

- Erika Stanciu – ProPark

- Bejan Ioana - ProPark

Principalele persoane resursă: Bone Gabor Mate (MILVUS), Cristi Gherghiceanu (ADEPT), Raluca Dan

(WWF), Monia Martini (WWF), Vasile Juravle (MADR)

CUI se adresează ? - Grupuri țintă

Ghidul se dovedește util pentru două categorii principale de grupuri țintă:

a) Gestionari terenuri agricole: persoane fizice, asociații (profesionale, familiale, etc) căroara le

este util în special capitolul 2 referitor la principii și măsuri de management care să permită

un management durabil al resurselor specifice sectorului,

b) Instituții și organizații cu responsabilități și rol în planificare strategică în domeniu cărora le

sunt utile în special capitolele 3, 4 și 5 despre planificarea strategică a managementului

resurselor agricole, abordarea integrată a planificării în sectorul agricol cât și pașii pentru

realizarea unei strategii. Instituțiile sau organizațiile care fac planificarea strategică în

domeniu au responsabilități diferite în funcție de nivelul strategic la care operează, după cum

se prezintă în tabelul de mai jos.

Pe lângă aceste categorii de grupuri țintă, ghidul poate fi util și entităților prezentate ca potențiali beneficiari,

entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în mod semnificativ de managementul

resurselor agricole.

Tabel 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează

Nivelul Grupul țintă

Local (operațional) Asociații de proprietari, APL, cooperative, grupuri de producători formale și

informale, Administratori arii protejate,

Microregional

(operațional, tactic)

GAL

Județean (tactic) GAL, DAJ, Camere Agricole Județene*, Centre județene CATAR*

20

Național (strategic) MADR, AFIR, FNGAL

Alți potențiali

beneficiari

Local (operațional) Primăriile, ONG cu profil social sau de mediu, asociații profesionale

Județean (tactic) Consiliile județene, ONG, Camere de Comerț și Industrie

Național (strategic) APIA, Federația Coaliția Natura 2000, Asociația Administrațiilor de Arii

Protejate, Consiliul Național pentru Vânătoare

*Camerele Agricole și Centrele Județene CATAR (Confederația Asociațiilor Tărănești din România) nu sunt

încă funcționale. Primele sunt instituții ce înlocuiesc Oficiile/Centrele de Consultanţă Agricolă Județene

(OJCA și CLCA), reorganizate în baza Hotărârii de Guvern 1609 din 12 decembrie 2009, iar Centrele Județene

CATAR sunt o inițiativă privată a Confederației Asociaţiilor Ṭărăneşti din Romȃnia. Obiectivul principal al

acestor structuri este de a oferi consultanță agricultorilor.

DE CE este necesar acest ghid ?

Prin semnarea Acordului de Parteneriat cu Uniunea Europeană, România identifică presiunile asupra resurselor

naturale și a biodiversității și recunoaște necesitatea îmbunătățirii mediului prin trecerea la practici mai

durabile în sectoarele cheie ale economiei. Un rol important în acest demers îl are sectorul agricol, cu impact

direct asupra principalelor resurselor naturale: apă, sol, biodiversitate. Tranziția către un management mai

sustenabil implică integrarea și sincronizarea politicilor sectoriale cu necesitățile teritoriale. Cu alte cuvinte,

actorii responsabili de planificarea în domeniu trebuie să conlucreze cu gestionarii resurselor agricole, pentru

ca nevoile reale să fie reprezentate și direcția de dezvoltare asumată.

Comisia și Statele Membre urmăresc o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală și protecția mediului prin

integrarea unor obiective cuantificabile pentru conservarea biodiversității în strategiile și programele de

dezvoltare rurală care să ia în calcul particularitățile locale și regionale. Astfel, în Strategia pentru

Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene6, se pune accent pe sincronizarea planurilor administrative cu

planificarea spațială (integrarea cerințelor de protecție și administrare în politicile majore de gestionare a

resursei apă și utilizare a terenurilor), pe promovarea schimbului de experiență și bune practici și pe

intensificarea cooperării între părțile interesate). Concret, pentru a asigura conservarea biodiversității, UE își

propune ca până în 2020 să mărească suprafețele agricole unde sunt implementate măsuri legate de conservarea

biodiversității în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).

6 http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf ,

accesat în 20 martie 2014

http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf

21


În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia de:

a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la utilizarea

resurselor agricole, având în vedere faptul că o reprezentare legitimă a intereselor se face de jos în sus

(principiile bottom-up și CLLD7)., Nevoile locale / zonale trebuie să fie regăsite în planificarea

sectorială, acesta fiind principiul de lucru pe noua perioadă de programare 2014-2020

a (re)integra principiile conservării biodiversității în managementul resurselor agricole, resurse

limitate și cu impact direct asupra calității vieții comunităților gestionare și limitrofe. Pentru ca

agricultorii să poată furniza bunurile și serviciile publice de care depinde societatea, trebuie susținute

practicile agricole prietenoase cu mediul, care de multe ori se suprapun cu practicile agricole

tradiționale. Multe zone agricole au fost desemnate ca Zone cu Înaltă Valoare Naturală (High Nature

Value Farmlands - HNVF), parte din acestea fiind incluse în arii protejate. Ele servesc ca sursă de

inspirație pentru înțelegerea productivității terenurilor determinată de anumite practici și întreținerea

funcționalității ecosistemelor, modelarea benefică a acestora. Biodiversitatea acestor spații naturale

importante depinde în foarte mare măsură de cei care le gestionează, de modul cum le gestionează și

cum le pun în valoare, aceștia fiind beneficiarii politicilor mai sus amintite.

o coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole în condițiile specifice

managementului resurselor agricole, și anume: (i) fragmentarea proprietății, respectiv a

responsabilității și a modului de management, (ii) lipsa unei instituții care să asigure coerență

și unitate abordărilor asupra managementului - așa cum este în cazul pădurilor (indiferent de

7 Bottom-up – strategiile trebuie să reprezinte nevoile comunitățlor locale, se impune astfel consultarea acestora, deciziile

trebuie formulate de jos în sus; CLLD (community led developement) - coordonarea dintre actori să fie atribuită

comunității prin asociațiile profesionale teritoriale și alți reprezentanți ai societății civile


22

statutul proprietății, administrarea se face pe cea mai mare parte a fondului forestier unitar,

după niște norme clare, de către personal specializat).

Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții

APIA a alocat subvenții pentru:

- amenajarea unor adăpători pentru animale în rezervația științifică Parcul

Național Munții Rodnei , în condițiile în care în rezervații științifice singura

activitate permisă este cea de cercetare științifică,

- curățirea jneapănului în zona pajiștilor montane în Parcul Național Călimani,

în condițiile în care jneapănul este o specie strict protejată, iar jnepenișurile

au un rol extrem de important în fixarea solului și reținerea apei din

precipitații.

Lipsa comunicării între APIA și administrațiile arilor protejate și a coordonării între

măsurile de management impuse într-o arie protejată și cele finanțate de APIA pot

duce la impact semnificativ asupra unor importante valori de biodiversitate.

CE își propune acest ghid?

Să ofere un instrument util pentru elaborarea de planuri strategice de management integrat al resurselor

agricole, care să cuprindă componenta de conservare a biodiversității. În Ghid sunt prezentate:

o etapele și pașii de urmat în procesul de planificare strategică

o necesitatea și importanța implicării factorilor interesați și modul în care se organizează

procesul participativ de planificare

o seturile de date (indicatori) necesare a fi colectate pentru elaborarea planurilor strategice și a

celor ce ar trebui incluse în fluxurile de informații către alte instituții, în special către cele

responsabile pentru planificarea strategică pentru dezvoltare durabilă,

o instituțiile responsabile pentru schimbul de informații la diferite niveluri și modul de

transmitere al acestora,

Să ofere informații, recomandări și sugestii care puse în practică să conducă la :

o conștientizarea factorilor de decizie implicați în planificarea strategică și a practicienilor cu

privire la relevanța și importanța integrării valorilor de biodiversitate în managementul

fondului agricol și la importanța ariilor protejate pentru dezvoltarea agriculturii;

o dezvoltarea unei viziuni integrate asupra managementului resurselor agricole și a capacității

de planificare strategică, inclusiv a capacității de inițiere și coordonare a unor procese

participative și a unor parteneriate strategice;

o elaborarea unui mod de colectare, schimb și integrare a datelor, care să permită o abordare

integrată, intersectorială;

o integrarea în planurile de dezvoltare teritorială a considerentelor legate de valoarea serviciilor

ecosistemelor agricole și a celor legate de conservarea biodiversității specifice acestora;

23

o promovarea oportunităților pentru dezvoltarea rurală durabilă pe care ariile protejate le oferă

(e.g. educație, conștientizare, infrastructură de informare și interpretare, ecoturism, etc);

o promovarea unei abordări echilibrate asupra dezvoltării rurale durabile, luând în calcul toți

potențialii actori/beneficiari interesați.

Deși în ghid se pune accent pe managementul resurselor agricole din ariile protejate – ca zone de interes

național și comunitar - recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile de

dezvoltare durabilă sunt valabile și în afara ariilor protejate. Pentru o dezvoltară durabilă reală, respectiv pentru

menținerea resurselor agricole și a serviciilor asociate acestora este important ca paradigma de administrare să

se schimbe treptat și în afara limitelor ariilor protejate. Caracterul regenerabil al resurselor agricole dar și

calitatea acestora sunt influențate în mod seminificativ de felul în care aceste resurse sunt gestionate pe întreg

teritoriul țării. Deciziile luate sau implementate în mod eronat pot duce la dispariția speciilor, așa cum s-a mai

întâmplat, cu efecte majore pe termen lung pentru întreaga societate.

CE conține ghidul?

În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul

Cui se adresează Ghidul? - Grupuri țintă Despre ghid

De ce este necesar acest ghid?

Ce își propune acest ghid?

Ce conține ghidul ?

Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din

perspectiva dezvoltării durabile?

Care sunt amenințările la adresa valorilor?

Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul

domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile

protejate?

1. IMPORTANȚA resurselor agricole

pentru economie, societate și mediu

Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru menținerea

biodiversității?

2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de

management pentru menținerea

biodiversității

Planuri existente și responsabilități definite prin legislație

pentru elaborarea strategiilor în sectorul agricol

Cine ar trebui implicat în procesul de planificare sectorială?

Care este legătura între planurile de management al ariilor

3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în

domeniu

24

protejate și planul sectorial?

Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor

strategice de dezvoltare durabilă?

Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru

dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?

4. ABORDAREA INTEGRATĂ a

planificării în domeniu

Cum se face planificarea strategică? 5. PAȘI DE URMAT în planificarea

strategică

25

1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și

mediu

1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole

În accepțiunea generală actuală, resursele fac subiectul valorificării în timp ce valorile sunt admirate și

eventual protejate, în unele cazuri având și valoare economică de piață.

În acest ghid, termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale,

respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală

(numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului8 nostru de viață.


În ceea ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:

valoare economică directă9 atribuită resurselor considerate bunuri sau servicii ce aduc beneficii

măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum (bunuri consumate

local) și valori de producție (vândute pe piață)

valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot include

8Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX

1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o

anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)

9R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,

2002.


26

de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii economice

dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (ex. relații între specii, valoarea estetică a peisajului

sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, etc.),

Valorile economice indirecte pot fi împărțite la rândul lor în următoarele subcategorii:

a) Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,

beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de exemplu:

valoarea educativă (ariile protejate au de obicei valoare educațională ridicată, constituind

”săli de clasă” pentru studierea naturii),

valoarea culturală, care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,

valoarea spirituală (specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din partea

membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect),

valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi în cazul speciilor care pot aduce un

beneficiu comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru economie sau

nu se valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele de pădure și

ciupercile utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.

b) Valoarea ecologică se referă la importanța resursei pentru menținerea echilibrului natural,

importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.

Este important să se înțeleagă faptul că valorile economice indirecte sunt la fel de importante ca și cele directe,

întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are impact asupra mediului nostru de viață,

generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea necesitatea alocării de resurse atunci când aceste

valori dispar sau nu sunt utilizate eficient.

Caseta 2 Exemplu de valoare economică indirectă al unei specii

Valoarea economică indirectă a albinelor sălbatice și a celor crescute de apicultori este

dată de rolul pe care acestea îl au în polenizarea culturilor agricole.

În ultimii ani, statele cu agricultură puternic industrializată precum SUA și Marea

Britanie s-au confruntat cu o problemă majoră: aproape jumătate din familiile de albine

domestice au murit, numărul lor fiind în continuă descreștere. O rată mare de

mortalitate s-a întâlnit și la albinele sălbatice. Motivele nu se cunosc în totalitate, dar

se știe că utilizarea anumitor pesticide are un impact negativ major asupra albinelor.

Până la apariția acestei probleme, valoarea ecologică (intrinsecă) a albinelor nu era

recunoscută în sectorul economic. Fenomenul reducerii populațiilor de albine a

generat dublarea costurilor pentru fermieri fiind nevoiți să închiriereze colonii de

albine care se le polenizeze culturile. Această consecință economică concretă generată

de pierderea albinelor a îngrijorat autoritățile și opinia publică, întrucât însăși siguranța

alimentară era pusă sub presiune. Organizația Națiunilor Unite estimează că din

aproximativ 100 de culturi care asigură 90% din hrana globală, 71% depind de albine

pentru polenizare. Valoarea estimată a acestor culturi depășește 207 mld $. În 2013, ca

și măsură de stopare a declinului, Uniunea Europeană a interzis trei pesticide din clasa

neonicotinoidele pe o perioadă de 2 ani, aceastea fiind considerate periculoase pentru

27

sănătatea albinelor. Deși în ultimii ani în România a crescut numărul de familii de

albine domestice, tendințele de comasare a terenurilor agricole, urmate foarte probabil

de intensificarea utilizării pesticidelor, riscă să ducă la situații similare cu cele descrise

mai sus.

În prezent resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea socială

și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în evidență.


Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltarea durabilă a unei resurse naturale este foarte

important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau servicii

cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale intrinseci, greu

de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.

Valorile intrinseci (neconsumabile) sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului

ecologic, a naturii ca bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă. În ariile protejate

resursele naturale sunt preponderent gestionate din perspectiva valorii lor intrinseci, greu de măsurat prin

indicatori economici sau sociali. În acest caz se pune accentul pe importanța speciilor și habitatelor pentru

menținerea naturii, a mediului de viață, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care sunt indispensabile,

intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte.

Strategiile existente nu reușesc să prezinte și să integreze valorile multiple ale resurselor agricole. Utilizarea

pajiștilor, terenurilor agricole, viilor sau livezilor este cel mai adesea analizată doar din perspectiva beneficiilor

economice pe care acestea le pot aduce. Dar resursele amintite au însemnate valori sociale și naturale. Din

punct de vedere social, agro-ecosistemele asigură identitate culturală și echilibru în comunitățile rurale, iar din

punct de vedere natural/ de mediu, resursele agricole sunt parte a ecosistemelor sau sunt importante habitate

pentru specii de floră cu valoare conservativă (în cazul pajiștilor) și/sau de cuibărit, hrană și chiar adăpost

pentru specii de animale.


28

În tabelul 2 sunt prezentate câteva exemple de valori ale resurselor agricole.

Tabel 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea

Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea ecologică

Pajiște Furaje, sursă de energie

alternativă și de

îngrășământ natural

Lemn – în cazul pajiștilor

cu arbori sau împădurite,

Turism (ecoturism, foto

turism, cicloturism, etc)

Produse agro-alimentare,

plante cu valoare

economică

Brand (marcă)

Peisaj cultural

Tradiții (cosit,

transhumanță, etc),

Resursă pentru

agricultura de

subzistență,

agrobiodiversitate

Hrană animale

salbatice

Retenție apă,

Protecție

antieroziune

Biodiversitate

Habitate

Retenție CO2, B

Teren

arabil

Furaj, sursă de energie

alternativă

Produse agro-alimentare,

plante cu valoare

economică

Brand (marcă)

Ferme didactice

Agro-

biodiversitate,

Peisaj cultural

Tradiții (peisaj

mozaicat, etc)

Hrană animale

salbatice

Retenție apă

Habitat,

Retenție CO2,

Vie Produse din struguri, must

sau vin,

Brand (marcă)

Turism oenologic

Agro-biodiversitate

(soiuri locale),

Peisaj cultural

Tradiții

Hrană animale

salbatice

Habitat

Biodiversitate

Livadă Fructe,

Brand (marcă)

Ferme didactice

Agro-biodiversitate

(soirui locale),

Peisaj cultural

Tradiții (rețete

specifice),

Hrană animale

salbatice și

domestice

Adăpost păsări

Habitat,

29

Retenție CO2,

Biodiversitate

Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România

Valoarea socială

România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură dintre statele membre

UE – aproximativ 29% (următoarea țară după noi, Grecia, are aproximativ 11%). Așadar,

aproape 1 din 3 români își produce o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de

agriculturori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-

subzistență. Acest sector oferă, în acest moment, 25% din totalul locurilor de muncă la nivel

național (aproximativ 2,1 milioane angajați în activități familiale neremunerate) (AP, 2014).

Deși considerată neperformantă din perspectiva economiei bazată pe productivitate,

agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un

număr considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă

serviciile și hrana produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul

agriculturii în economia românească ar crește considerabil.

Valoarea naturală

Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, agricultura tradițională românească generează o

bidoversitate valoroasă mai ales în zonele deluroase și de munte, unde morfologia specifică a

împiedicat intensificarea activităților de exploatare. Practicarea unei agriculturi extensive

întreține numeroase bunuri și servicii ale ecosistemelor, acestea reprezentând valori sociale și

ecologice asociate resurselor agricole. Demn de remacat este faptul că România deține cel mai

întins și valoros ecosistem subalpin, dispărut practic în restul Europei. Acesta este compus din

pajiști semi-naturale și parcele de teren arabil cultivate divers, toate compunând un peisaj

mozaicat la care au lucrat de-a lungul secolelor generații întregi de agricultori - un ecosistem

care susține o biodivesitate extraordinară (ADEPT, 2014).

În vederea stabilirii în mod corect a importanței unei resurse naturale pentru dezvoltarea durabilă, este esențial

ca managerii resursei și factorii interesați să cunoască toate valorile ce caracterizează resursa și să fie conștienți

de beneficiile (cunatificabile și necuantificabile) produse de acestea.

Evaluarea corectă a contribuției resursei - prin valorile pe care le are - la dezvoltarea durabilă este un proces

dinamic, continuu, în strânsă relație cu dinamica în timp și spațiu a acesteia, precum și a mediului economic și

social. Ghidul nu își propune să identifice și să evalueze întreaga contribuție la dezvoltare și nici beneficiile ce

derivă din valorile resurselor agricole . În tabelul 2 se face doar o prezentare succintă a principalelor valori ale

domeniului, încurajându-se managerii să identifice valorile specifice resurselor pe care le gestionează și, pe

cât posibil, să cuantifice contribuția acestora la generarea de beneficii economice directe și indirecte societății.

În practică, realizarea unei evaluări este complicată deoarece beneficiile tind a fi diferite (percepute în mod

diferit) ca pondere și importanță de diferitele grupuri ale societății. Spre exemplu în Stâncești, Botoșani, sătenii

își cultivă porumbul pe ruinele unei cetăți traco-getice, veche de 2500 de ani, descoperită în anii ‘60. Deși aici

s-au găsit obiecte valoroase care acum fac parte din Tezaurul Național, pentru proprietari valoarea istorică este

nesemnificativă, în timp ce pentru istorici și vizitatori aceasta primează. Decizia cu privire la destinația viitoare

30

a terenurilor respective ar trebui luată cunoscând interesele tuturor grupurilor de factori interesați și estimând

valoarea economică a terenurilor agricole versus potențiala valoare turistică. Numai astfel se poate stabili dacă

ar trebui să se identifice resurse pentru compensarea proprietarilor de terenuri și pentru punerea în valoare a

sitului arheologic sau acest efort nu merită făcut.

Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a valorilor

directe și indirecte este utilă oricărui administrator, deoarece permite o planificare realistă a

investițiilor necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea solicitărilor de contribuție

din partea autorităților sau a altor factori interesați la menținerea lor, așa cum se prezintă în detaliu

în capitolul 4.1.

1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole

Un mediu natural sănătos, echilibrat are o însemnată valoare economică, socială și estetică și poate fi conservat

doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale: specii, variabilitate genetică și ecosisteme.

Orice acțiune cu impact negativ asupra oricăruia dintre elemente poate conduce la pierderea întregului mediu10.

Abordarea preventivă, ce reprezintă un element cheie într-un management agricol eficient, impune

identificarea cu obiectivitate a amenințărilor și presiunilor ce pot avea un impact negativ asupra resurselor

agricole.

Odată cu creșterea nivelului dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor naturale

ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori până la epuizare11. Această presiune este resimţită cu atât

mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea demografică este mai

accentuată. Astfel, activități umane desfășurate în mod necorespunzător au dus la dispariția de specii sau

alterarea stării unor populații, la fragmentarea și/sau degradarea habitatelor care oferă adăpost și hrană speciilor

sălbatice. Ca urmare, declinul diversităţii biologice este folosit ca principal semnal de alarmă și motiv de

solicitare a evaluării impactului unor proiecte de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare

bună de dezvoltare, respectiv aşa numita „stare naturală” (Stăncioiu, 2008).

Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care au

loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea

pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile identificate în

prezent, respectiv în ultimii 5 ani.

Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor, putând

afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe termen lung sau

mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau previzibile. Pentru

analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din acțiuni umane în derulare

sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.

Important:

! Nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la adresa valorilor.

10 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,

2002.- pag. 57. 11 Un exemplu ar fi scăderea dramatică a stocului de pește din Marea Neagră în urma exploatării industriale inițiată în

perioada comunistă. Pe lângă efectele asupra ecosistemului, pescuitul intensiv a afectat și comunitățile din zonă,

dispariția resursei de pește fiind resimțită și în calitatea vieții locuitorilor (câteva detalii aici)

http://adevarul.ro/news/eveniment/multe-specii-marea-neagra-cale-disparitie-1_50adacdc7c42d5a66399075b/index.html

31

Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se realizează în mod responsabil, cu

eforturi de reducere a impactului negativ asupra naturii, devine presiune / amenințare.

! Analiza corespunzătoare a presiunilor și amenințărilor va permite stabilirea și prioritizarea

acțiunilor și măsurilor de management necesare pentru prevenirea acestora și reducerea

impactului asupra resurselor și respectiv menținerea valorilor asociate resurselor sectorului.

Presiunile și ameninţările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte (impacturi)

diferite. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor plecând de la

clasificarea IUCN12 pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel internațional în

domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care îl au

presiunile / amenințările asupra valorilor. Se recomandă utilizarea acestuia pentru analiza presiunilor și

amenințărilor, întrucât categoriile și subcategoriile de presiuni/amenințări identificate sunt acoperitoare pentru

toate situațiile posibile și permit o analiză succintă și clară.

În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la adresa

valorilor din agricultură, prezentându-se nu numai impactul acestora asupra valorilor economice din sector ci

și asupra valorilor intrinseci (impactul asupra biodiversității). Analiza nu poate fi una foarte precisă și

exhaustivă la acest nivel – pentru aceasta ar fi nevoie de date și informații colectate nu numai din lucrări

științifice și studii, dar și prin consultarea factorilor interesați -, ca urmare informațiile de mai jos vor fi luate

în considerare doar cu caracter informativ, și utilizate doar ca și punct de plecare pentru o viitoare analiză de

acest gen în procesul de elaborare a stategiei agricole naționale. În schimb, la nivel local / zonal sau chiar și

regional, analiza poate fi făcută mai detaliat, specific și mai precis, precizându-se cât mai detaliat valorile

amenințate, cauzele și impactul presiunilor / amenințărilor, întrucât aceste elemente sunt esențiale pentru a

defini acțiunile de management care pot preveni degradarea valorilor.

Explicație pentru Tabelul 3 – la estimarea impactului unei presiuni sau amenințări se pot identifica 3 niveluri:

Presiune / Ameninţare minoră Presiune / Ameninţare moderată Presiune/Ameninţare majoră

necesită monitorizare dar nu şi

acţiuni specifice de management

necesită acţiuni specifice de

management cât mai curând posibil

necesită acţiuni de management

cu prioritate

Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major

1 2 3

Tabel 3 - Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole

12 Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)

32

Ameninţarea /

Presiunea identificată

Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

1. Dezvoltările rezidenţiale şi comerciale.

1.1.Case şi aşezări Toate

resursele

(pajiști,

teren

agricol, vii,

livezi)

Cauze: planificare urbanistică

necorespunzătoare, extinderea extravilanului,

extinderea necontrolată a zonelor construite

Impact asupra valorilor agricole: reducerea

suprafețelor valoroase / productive de pajiști sau

terenuri agricole

Impact asupra biodiversității: fragmentare

habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor,

deranj, etc

1 1

1.2.Zone comerciale şi

industriale

1 1

1.3.Infrastructură

pentru turism şi

recreere

1 2

2. Agricultură şi Acvacultură

2.1.Recolte anuale şi

perene, altele decât

lemnul

terenuri

arabile

Cauze: utilizarea unor compuși chimici în

culturile intensive, curățarea totală a vegetației

lemnoase pe marginea parcelelor cu culturi,

transformarea pajiștilor în terenuri cultivate

Impact asupra altor valori agricole: în cazul

în care se cultivă suprafețe mari, în regim

intensiv, managementul necorespunzător poate

duce la degradarea solului, eroziuni severe,

poluarea apelor terestre și subterane.

Impact asupra biodiversității: distrugerea

surselor de hrană ale unor specii (reducerea

zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de

adăpost (vegetație lemnoasă – arbori izolați și

arbuști)

Notă: afectarea unor suprafețe agricole mari prin

aceste activități poate avea ca efect degradarea

populațiilor și dispariții de specii.

1 2

2.2.Plantaţii pentru

lemn şi celuloză

terenuri

arabile

Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere

rapidă ca sursă de materie primă

Impact: reducerea suprafeței cu terenuri arabile

valoroase. Plantațiile oferă condițiii de viață

1 1

33

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

mult mai reduse unor specii sălbatice, fiind chiar

nepotrivite ca și habitat pentru unele din ele

pajiști Impact: reducerea suprafețelor de pajiști,

respectiv a habitatelor multor specii sălbatice,

reducerea suprafețelor de hrănire pentru șeptel.

1 1

2.3.Creşterea

animalelor şi zootehnia

pajiști Cauze: Supra și sub - pășunatul sau abandonul

de teren, număr ridicat de câini la stâne, animale

domestice bolnave

Impact asupra valorilor agricole: Schimbarea

compoziției floristice și a proprietăților fizico-

chimice ale solului, iar în cazul sub-pășunatului

și al abandonului de teren, pierderea de

suprafețe semnificative de pajiști în urma

procesului de succesiune naturală a vegetației.

Impact asupra biodiversității: degradarea

unor habitate importante pentru anumite specii

de faună, reducerea diversității speciilor de

floră, hăituirea și chiar prădarea animalelor

sălbatice de către câini, răspândirea de boli

Impact asupra altor valori agricole:

degradarea pajiștilor și reducerea capacității de

suport

2 2

3. Energie şi Minerit

3.1.Minerit şi extracţie Toate

resursele

(pajiști,

teren

agricol, vii,

livezi)

Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice,

infrastructura adiacentă, depozitare steril

Impact: fragmentare, degradare, dispariția

integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu

extindere mică, degradarea calității apelor cu

impact asupra sectorului agricol și asupra

biodiversității

1 3

3.2.Producerea de

energie

(microhidrocentrale -

Toate

resursele

(pajiști,

Cauze: acceptarea acestor investiții fără studii

de impact și fără a se analiza impactul pe termen

lung, realizarea infrastructurii de acces și

1 3

34

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

MHC, eoliene, energie

solară)

teren

agricol, vii,

livezi)

instalarea turbinelor sau a panourilor pe terenuri

agricole valoroase (de exemplu pe terenuri

agricole cu înaltă valoare naturală – HNVF)

Impact: reducerea suprafețelor de terenuri

agricole valoroase, fragmentare sau dispariția

integrală a unor habitate seminaturale în zona

lucrărilor, cu impact asupra unor specii

sălbatice, etc.

4. Transport şi coridoare de trecere

4.1.Şosele şi căi ferate pajiști Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile

și habitatele și cerințele lor, neadaptarea

traficului în zonele de trecere importante,

accesibilizarea unor zone importante dpdv al

biodiversității și lipsa planificării măsurilor de

prevenire a extinderii altor tipuri de

infrastructură în zonele accesibilizate.

Impact asupra biodiversității: fragmentarea și

izolarea unor populații, creșterea mortalității

accidentale, deranj accentuat

1 3

4.2.Reţele de utilităţi şi

servicii (electricitate,

cabluri, conducte etc.)

Pajisti

Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile

și habitatele și cerințele lor

Impact asupra biodiversității: perturbarea

speciilor pentru care aceste rețele devin un

potențial obstacol

1 1

5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora

5.1.Vânătoarea,

uciderea şi colectarea

animalelor terestre

(legal sau ilegal)

Cauze: hăituirea, capturarea și uciderea

selectivă a mamiferelor peste limita permisă;

Impact asupra valorilor agricole:

destabilizarea echilibrului ecologic – anumite

specii (ex. Ierbivorele sau rozătoarele) se

înmulțesc provocând daune; schimbări

dramatice ale arealelor și zonelor de hrănire și

odihnă datorate hăituirii, ceea ce poate duce la

1 3

35

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

intensificarea prezenței unor specii în zonele

agricole și folosirea mai intensă a acestor zone

ca și sursă de hrană

5.2.Colectarea

plantelor terestre şi a

produselor din plante

(altele decât lemnul)

pajiști Cauze: concentrarea activității de recoltare

intensivă, cu scop comercial a plantelor

medicinale sau a fructelor sălbatice și a

ciupercilor în zonele accesibile

Impact asupra valorilor agricole: deplasarea

unui număr mai mare de de animale în zonele cu

terenuri agricole fie pentru hrană, fie pentru a

evita deranjul


habitatelor prin afectarea caracteristicilor

definitorii ale habitatelor (de exemplu în cazul

colectării intensive a plantelor medicinale),

deranj accentuat al speciilor sălbatice și

reducerea surselor de hrană

1 1

5.3.Exploatare

forestieră şi extragerea

lemnului

Pajiști Cauze: extragerea necorespunzatoare a

lemnului din paduri creeaza șanțuri si ravene și

pe terenurile agricole

Impact: degradarea habitatelor și a terenurilor

agricole prin apariția fenomenului de eroziune

1 1

6. Intruziune umană şi perturbări

6.1.Activităţi de

recreere şi turism

pajiști și

terenuri

arabile

Cauze: turism necontrolat, interes crescut al

populației pentru sporturi și recreere în natură

combinat cu lipsa amenajării de zone destinate

acestor activități, intensificarea activităților de

recreeere motorizate

Impact asupra biodiversității: deranj al

speciilor de faună sălbatică pe zone extinse (în

special în cazul activităților de recreere

motorizate), degradare habitate

Impact asupra valorilor agricole: degradarea

1 2

36

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

pajiștilor utilizate pentru activități motorizate de

recreere

7. Modificări ale sistemelor naturale

7.1. Incendii pajiști Cauze: schimbări climatice, neglijență, arderea

intenționată a vegetației de pe terenurile agricole

Impact: degradare/dispariție temporară a unor

habitate cu impact asupra speciilor dependente

de acestea, reducerea populațiilor de specii care

se adăpostesc în aceste zone

1 1

7.2.Baraje,

management

hidrologic şi

gestionarea / utilizarea

resurselor de apă,

desecări

Cauze: amenajări hidrotehnice pentru captare

de apă sau reducerea riscurilor de inundații

realizate fără studii bine fundamentate, în locuri

neadecvate sau cu tehnologii neadecvate

Impact: modificarea nivelului apei freatice,

ceea ce poate duce la modificarea condițiilor de

cultură și la degradarea calității terenului agricol

1 1

7.3.Fragmentare

accentuată

pajiști Cauze: lipsa unei planificări teritoriale sau

planificare teriotrială defectuoasă, fără a se ține

cont de mediul natural și de terenurile agricole

valoroase și fără a lua în calcul impactul cumulat

al unor investiți, studii de impact superficiale, de

slabă calitate, lipsa interesului real al

autorităților de a planifica strategic utiizarea

terenurilor

Impact asupra valorilor agricole: reducerea

suprafețelor de teren agricol valoros

Impact asupra biodiversității: în special

asupra habitatelor cu extindere redusă și

insulară, ducând la fragmentarea accentuată și

chiar la dispariție, poate duce la izolarea

populațiilor de specii și ca urmare la degradarea

lor

2 2

37

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

7.4.Alte efecte

ecologice

Toate

resursele

Cauze: fragmentarea și reducerea habitatelor

naturale ale speciilor prin diverse activități

umane

Impact asupra valorilor agricole: pagube

produse culturilor agricole și șeptelului prin

prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau

prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de

ierbivore și omnivore, schimbări majore ale

terenului prin activitatea unor specii (de

exemplu prin activitatea castorului).

2 2

8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice

8.1.Plante invazive

străine / care nu sunt

native

Toate

resursele

Cauze: introducerea de specii străine în plantații

sau spații verzi (ex. Robinia pseudacacia –

salcâm, Ailantus altissima – oțetar american,

Acer negundo – arțar japonez, Amorpha

fruticosa, Solidago canadensis13)

Impact asupra biodiversității: substituirea

speciilor autohtone, degradarea habitatelor și

implicit a conditiilor de viață ale speciilor de

faună

Impact asupra valorilor agricole: invadarea

agresivă a terenurilor agricole abandonate

temporar, necesitând eforturi foarte mari pentru

îndepărtare

1 2

8.2.Agenţi patogeni Toate

resursele

Cauză: reducerea vitalității habitatelor și

populațiilor naturale cu rol în controlul

extinderii agenților patogeni, introducerea

necontrolată a unor specii, schmbări climatice

Impac asupra valorilor agricole: degradarea

unor soiuri și rase, reducerea temporară a

productivității soiurilor și raselor afectate


1 2

13 Pentru mai multe informații despre speciile invazive, consultați:

http://natura2000transilvania.ro/library/upload/documents/2013-01-10-14-37-47-b1c46.pdf, accesat 28 mai 2014

http://natura2000transilvania.ro/library/upload/documents/2013-01-10-14-37-47-b1c46.pdf

38

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

unor habitate și degradarea sau dispariția unor

populații

8.3.Specii native

problematice

Cauze: creșterea temporară a populațiilor unor

specii fie din cauza hrănirii artificiale (de

exemplu în cazul vânatului) sau a condițiilor de

hrană modificate din alte motive (hrănire în zone

de depozitare a deșeurilor, ani foarte buni pentru

condițiile de hrană)

Impact asupra valorilor agricole: pagube

produse culturilor agricole și șeptelului prin

prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau

prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de

ierbivore și omnivore, schimbări majore ale

terenului prin activitatea unor specii (de

exemplu prin activitatea castorului).

2 2

8.4.Hibridizarea

speciilor

Fenomenul se manifestă în special din cauze

naturale, necontrolabile și are un impact

nesemnificativ.

9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)

9.1.Ape uzate de la

gospodării şi din

canalizarea urbană

Toate

resursele

Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de

canalizare invechit/degradat si a statiilor de

epurare

Impact asupra biodiversității: Degradarea

unor habitate și deprecierea sau dispariția unor

populații

Impact asupra resurselor agricole: degradarea

solului, impact asupra culturilor

1 1

9.2.Ape uzate şi

canalizare de la

facilităţile din aria

protejată (de ex.

facilităţile turistice,

toalete etc.)

1 1

9.3.Efluenţi şi

deversări din surse

industriale, miniere sau

militare

1 2

39

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

9.4.Efluenţi din

agricultură şi

silvicultură (de ex.

îngrăşăminte şi

pesticide în exces)

teren arabil Cauze: Management defectuos

Impact: Schimbarea proprietăților fizico-

chimice ale solului, dereglări majore ale lanțului

trofic

1 2

9.5.Gunoi şi deşeuri

solide

Pajiști,

terenuri

arabile

Cauze: Educație socială, nerespectarea

legislației privind gestionarea deșeurilor și

depozitarea deșeurilor în general

Impact asupra biodiversității: dereglarea

capacităților adaptative ale unor specii,

deteriorarea mediului de viață, degradarea

peisajului

2 1

teren arabil Impact: Degradarea peisajului 1 1

livezi Impact: Degradarea peisajului 1 1

9.6.Poluanţi

atmosferici

Toate

resursele

Acționează punctual, în imediata apropiere a

zonelor puternic industrializate sau la diatanțe

mari prin transfer pe calea aerului din zonele

puternic industrializate.

Impact: degradare habitate, degradare /

dispariție specii sălbatice, soiuri și rase cultivate

1 1

10. Evenimente geologice

10.1. Eroziunea şi/sau

colmatarea/ depunerea

de materiale

In zonele expuse la inundații

Impact: pierderea de terenuri agricole

1 1

11. Ameninţări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme

11.1.Secete pajiști Cauze: Modificarea parametrilor climatici

medii și extremi

Impact: Degradarea habitatelor și reducerea

producției de masă verde

2 3

40

Ameninţarea /


Resursa

amenințată

Explicații

Nivel impact

estimat

prezent viitor

livezi Impact: Uscări 2 3

Terenuri

arabile

Impact: distrugerea culturilor 2 3

11.2.Furtuni şi

inundaţii

terenuri

arabile

Impact: schimbarea regimului hidric,

modificarea caracteristicilor solului, distrugerea

culturilor

2 3

livezi Impact: Rupturi, doborâturi, uscări 2 2

vii Impact: : Rupturi, doborâturi, uscări 2 2

12. Ameninţări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice

12.1.Pierderea

legăturilor culturale, a

cunoştinţelor şi/sau a

practicilor de

management

tradiţionale

Toate

resursele

Cauze: Dorința de eficientizare maximă a

producției, lipsa înțelegerii principiilor de bază

a managementulu tradițional de către fermieri și

factorii de decizie care ar trebui să sprijine acest

tip de management și ca urmare lipsa plăților

compensatorii sau a alternativelor economice

viabile

Impact: Pierderea valorilor multiple ale

resurselor agricole, reducerea biodiversității și a

serviciilor de mediu furnizate de terenurile

agricole

2 3

terenuri

arabile

Impact: mono-culturi pe suprafețe mari și

reducerea semnificativă a biodiversității și a

capacității de a furniza servicii ecologice / de

mediu

2 3

Tabelul de mai sus redă doar estimativ nivelul presiunii sau a amenințării la nivel național. Situația poate fi

foarte diferită la nivel local sau chiar regional. De aceea este extrem de important ca analiza să se facă foarte

atent la nivel de unitate de management, respectiv la nivel local/zonal sau regional, astfel încât analiza să poată

servi la identificarea și prioritizarea măsurilor și acțiunilor de management sau de implementare a strategiilor

la diverse niveluri.

Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii resurselor agricole, respectiv cauzele ce stau la baza

acestora, devine evident faptul că managementul agricol este un domeniu influențat de numeroase alte sectoare

41

și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei atenții sporite implicării acestora. În

egală măsură, agricultura influențează considerabil celelalte sectoare.


Definirea unei strategii impune o analiză SWOT (a se vedea Capitolul 5.1.2 din ghidul de Planificare

strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale). Stabilirea valorilor și a amenințărilor

conform celor recomandate la capitolul 1 din acest ghid, face parte integrantă din analiza SWOT ce

trebuie făcută pentru elaborarea strategiei.

Valorile identificate trebuie evidențiate la secțiunea Puncte tari (Strength) ale analizie mediului intern

al analizei SWOT și se încadrează într-una din categoriile de resurse definite, respectiv resurse naturale,

fizice, umane, sociale sau financiare.

Amenințările la adresa valorilor sunt parte integrantă a secțiunii Puncte slabe (Weaknesses) ale analizie

mediului intern al analizei SWOT și se asociază cu una din categoriile de resurse definite, respectiv se

precizează ce categorie de resurse afectează (resursele naturale, fizice, umane, sociale sau financiare).

La aceste valori și amenințări identificate conform capitolelor 1.1 și 1.2 la puncte tari și puncte slabe se

vor analiza și alte aspecte ce țin de mediul intern (a se vedea exemplele din capitolul 5.1.2 din Ghidul

de Planificare Strategică.

Pantru a se obține o analiză SWOT completă, se va analiza și mediului extern, respectiv:

oportunitățile și pericolele care vin din afara sistemului.


42

1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității

În anul 1989 World Wide Fund for Nature (WWF) a definit diversitatea biologică prin abundența de entități

vii pe Pământ reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin,

complexitatea ecosistemelor în care speciile formează comunități unice, interacționând între ele, dar și cu

aerul, apa și solul.

Din perspectiva acestei definiții omul și rezultatele acțiunilor lui sunt elemente dinamice, respectiv factori

determinanți ai diversității biologice.

Considerând intensitatea și magnitudinea modificărilor aduse de om mediului, domeniul destul de controversat

al conservării diversității biologice s-a dezvoltat ca răspuns la o situație de criză14, ca domeniu

multidisciplinar, având trei scopuri15:

- Investigarea și descrierea diversității lumii vii;

- Înțelegerea efectelor activităților umane asupra speciilor, comunităților și ecosistemelor;

- Elaborarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si refacerea diversității biologice.

Agricultura este o disciplină cheie în domeniul conservării biodiversității, abordând fiecare din scopurile

definite mai sus.

O agricultură sustenabilă, care ia în calcul valoarea naturală și socială a resurselor agricole poate genera

beneficii și susține dezvoltarea durabilă. În același timp însă, agricultura produce cea mai puternică

transformare a ecosistemelor naturale, având o importanță deosebită în gestionarea resurselor naturale cheie:

apă și sol. Agricultura poate avea efecte negative asupra biodiversității, atât prin fragmentarea și diminuarea

suprafețelor habitatelor naturale cât și prin utilizarea unui număr redus de specii și soiuri pe suprafețe întinse

sau prin modificarea componentelor mediului natural (e.g. accelerarea eroziunii solurilor și favorizarea

dezvoltării formelor de eroziune în suprafață prin lucrări agricole necorespunzătoare, comasarea terenurilor,

degradarea pajiștilor, poluare prin utilizare de pesticide și îngrășăminte chimice, etc).

Atunci când:

- agricultura nu este practicată intensiv, peste capacitatea de suport naturală (de ex. nu se introduce un

număr prea mare de animale și/sau nu se folosesc substanțe chimice poluante sau toxice pe unitate de

suprafață, etc),

- se respectă unele norme și se aplică modele de amenajare a terenurilor adecvate (de ex. benzi înierbate

sau perdele de protecție din arbori și/sau arbuști între parcele, menținerea arborilor izolați, etc),

- se poate menține un echilibru între randamentul și posibilitatea de dezvoltare a acestei activități critice

pentru societate pe termen lung și menținerea biodiversității.

Un nivel ridicat al biodiversității contribuie, direct sau indirect la menținerea productivității agricole la un nivel

optim - de ex. insectele au rol în polenizare, păsarile contribuie la înlăturarea dăunătorilor naturali, perdelele

14 Soule M.E. .1985. What is conservation biology? Bioscience 35:727–734

15 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,

2002.- pag. 5.

43

de arbori și arbuști contribuie la scăderea vitezei vânturilor care spulberă și erodează solul sau spulberă zăpada,

menținând umiditatea din aer și de la sol și reprezentând în același timp un habitat pentru numeroase specii de

interes conservativ.

În multe cazuri, agricultura extensivă este absolut necesară pentru menținerea biodiversității resursei agricole,

iar în acest caz o biodiversitate ridicată înseamnă și o productivitate mai mare, o calitate mai bună a produsului

(de ex. pajiștile cu biodiversitate însemnată au valoare nutritivă mai mare pentru animale, care produc un lapte

de calitate superioară). În aceste cazuri practicile agricole tradiționale și-au dovedit déjà eficiența, ducând la

delimitarea Zonelor cu Valoare Naturală Ridicată care se suprapun în mare parte Ariilor Protejate (vezi hărțile

din figura 4 și 5). Aceste zone demonstrează că agricultura poate să nu fie și nu trebuie să fie o activitate

dăunătoare. Multe sisteme tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor

(Ostrom, 1990). În plus, în zonele de tampon din ariile protejate, definite ca și zone de conservare durabilă în

parcurile naționale și zonele de „dezvoltare durabilă” în parcurile naturale, agricultura extensivă este încurajată

pentru beneficiile pe care le poate aduce. Mai mult decât atât, chiar și în zonele de protecție integrală, cu

restricții majore în ce privește activitățile umane, se permit activități tradiționale de utilizare a resurselor

naturale acolo unde acestea sunt esențiale pentru comuntățile locale și se consideră că în aceste zone pășunatul

extensiv, practicat cu restricțiile impuse de statutul de arie protejată, poate contribui la menținerea

biodiversității valoroase din pajiștie alpine și subalpine.

Harta de mai jos confirmă aceste legaturi între tipul de agricultură practicat și biodiversitate și la nivel social.

Se poate observa ca în judetele cu suprafețe cultivate intensiv (Muntenia de Sud, zona Moldovei) gradul de

sărăcie al populației este mai ridicat decât în judetele din centrul sau Nordul țării, unde încă mai predomină

agricultura extensivă.

44

Figura nr. 2 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și

situația economică a comunităților rurale

Caseta 4 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate

Practicile specifice asociate cu agricultura tradițională, precum munca nemecanizată

(arat cu calul, cosit manual), folosirea îngrășămintelor naturale, păstrarea semințelor

de la un an la altul au determinat creearea unei agro-biodiversități de excepție. Prin

cosit manual, se întreține o floră și o faună bogată, rară. Numeroase specii de orhidee

și circa 600 de specii fluturi în pajiștile din Târnava Mare depind de fânețele cosite

manual sau utilizându-se cositoare care au un impact foarte apropiat de cositul

manual. Această diversitate este vizibil și rapid afectată odată cu abandonul sau

modificarea practicilor. Relația este una de reciprocitate: flora și fauna întreținută de

agricultor creează premisele unei producții de calitate, conferă reziliență și asigură un

trai de calitate acestor comunități.

În cazul agriculturii, o componentă extrem de importantă în relație cu biodiversitatea este cea a menținerii

soiurilor și raselor locale/tradiționale. Tendințele de globalizare din ultimele decenii au dus deja la sărăcirea

diversității genetice de plante și animale domestice ceea ce periclitează semnificativ viitorul sursei alimentare

a omenirii. Această problemă este recunoscută la nivel european prin Strategia UE pe biodiversitate. Prezentul

ghid nu se va ocupa în mod special de aceste aspecte dar se recomanda ca ele să fie luate în considerare în mod

45

serios în planificare și management.

Caseta 5 - Pierderea agro-biodiversității duce la pierderea calității

Conform MADR, mai puțin de 10% din totalul suprafeței cultivate cu tomate la nivel

național este cultivat cu soiuri românești. Deși încă se mai pot găsi prin grădinile

țăranilor câteva loturi din semințe autohtone pentru consumul propriu, păstrate în

general în familie, la piață sau supermarket ajungem să alegem, în cazul fericit, dintre

2 maxim 3 soiuri de tomate cu coaja tare, textură lemnoasă și gust fad, cu slab conținut

nutritiv. Explicația: roșiile din semințe de import rezistă bine la transport și pe

rafturile magazinelor până la 6 luni pe când, de exemplu, delicioasele “Inimă de bou”

sau “țâța vacii” doar 8-10 zile. Această trăsătură face soiurile tradiționale indezirabile

pentru cei care produc pentru piață, fapt ce grăbește pierderea accelerată a acestora și

restrângerea la doar câteva varietăți vandabile, altfel spus “pentru vânzare, nu pentru

mâncare”.16

Pentru a păstra un echilibru între presiunile economice, care impun o tendință din ce în ce mai accentuată de

utilizare intensivă a resurselor agricole, și necesitățile de conservare a biodiversității trebuie să se mențină

zonele cu nivel ridicat de biodiversitate și practicile agricole asociate cu acestea și să se asigure conectivitatea

acestor zone. Ca urmare este necesară o planificare strategică în sectorul agricol și a modului de amenajare a

teritoriului și respectarea unor reguli de management durabil al resursei.

În tabelul 4 este prezentată, prin câteva exemple, relația dintre resursa agricolă și biodiversitate, cât și măsurile

minime de management necesare pentru menținerea stării favorabile de conservare. Au fost alese specii și

habitate indicator pentru categoriile de folosință pajiști și terenuri arabile, acestea fiind acoperite și de plăți

compensatorii pentru măsurile de management definite pentru menținerea biodiversității prin măsura 214 de

agro-mediu din Planul Național de Devoltare Durabilă 2007-201317.


16 http://agrointel.ro/9876/ce-sanse-mai-are-rosia-romaneasca-piata-dicteaza-spun-legumicultorii/, accesat 22 mai 2014 17 Informațiile complete despre pachetele de agro-mediu se găsesc la adresa: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-

rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf Acesta estă

încă la nivel de draft pentru PNDR 2014-2020


http://agrointel.ro/9876/ce-sanse-mai-are-rosia-romaneasca-piata-dicteaza-spun-legumicultorii/

http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf


46

Tabel 4 - Importanța resurselor agricole pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura prin

măsuri de management pentru menținererea lor

Resursa Importanța pentru

biodiversitate

Condiții minime care ar trebui îndeplinite pentru a

se asigura menținerea valorii de mediu

Pajiști

permanente

și flora

sălbatică

asociată

Habitate importante de

hrană, adăpost și

reproducere pentru

specii de faună

(mamifere mici, păsări,

nevertebrate)

Plante gazdă pentru

specii de faună

Specii indicator pentru

calitatea mediului

Masă furajeră pentru

fauna sălbatică

Resurse genetice pentru

reziliența ecosistemelor

și sistemelor de hrană

Menținerea diversității floristice naturale

Menținerea condițiilor de lumină și sol necesare

habitatelor și speciilor de floră prin evitarea supra- și

sub-pașunatului

În cazul pajiștilor umede, evitarea schimbării regimului

hidrologic prin drenare sau chiar refacerea regimului

natural acolo unde este posibil

Menținerea unei acoperiri minime de vegetație

arborescentă sau chiar cu arbori pt a asigura adăpost și

hrană pt anumite specii (ex. menținerea a minim 5%

acoperire cu vegetație arbustivă și arbori izolați pentru

speciile de păsări)

1.4. Rolul siturilor Natura 2000 în conservarea biodiversității și valorificarea resurselor

agricole din România

Siturile Natura 2000 (SPA – arii de protecție specială avifaunistică și SCI – situri de importanță comunitară)

au fost desemnate pentru menținerea stării de conservare favorabilă a unor habitate și specii importante pentru

spațiul românesc și cel european. În multe cazuri, practicile agricole tradiționale au dus de-a lungul secolelor

la apariția unor habitate secundare extrem de importante pentru speciile sălbatice (ex: pajiști, livezi, culturi

mozaicate). Aceste habitate sunt definitorii în cazul multor situri Natura 2000. Harta prezentată la figura 4 redă

suprapunerea zonelor cu Terenuri Agricole cu Înaltă Valoare Naturală (HNV - High Nature Value Famland) cu

Zonele Importante pentru Păsăsri (IBA - Important Bird Areas) și zonele defavorizate (LFA - Less Favoured

Areas), marcând legătura strânsă între biodiversitate și activitatea umană, respectiv managementul tradițional

al resurselor naturale.

În siturile Natura 2000 vor fi permise activități agricole tradiționale, unele dintre acestea necesare pentru

menținerea peisajelor (de exemplu, pajiștile montane), cultivarea si obtinerea produselor ecologice - legume,

fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activități de vânătoare și pescuit, cu condiția ca speciile și

habitatele pentru care au fost desemnate să se mențină sau să fie refăcute dacă acest lucru este necesar.

Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă însă la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale

și a speciilor de plante și animale de interes comunitar pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.

47

Managementul acestor zone va trebui să țină cont de faptul că Natura 2000 este, în primul rând, un instrument

de conservare a biodiversității iar planurile de management vor include acele activități economice care ajută

la menținerea și protejarea naturii și a mediului.

În ariile protejate, inclusiv siturile Natura 2000, se face o analiză detaliată a valorilor ecologice pentru a se

putea indica măsurile de management ce trebuie realizate / respectate pentru menținerea lor. Analiza se face

cât mai specific posibil, la nivel de habitate și specii sau cel puțin grupe de specii. Întrucât ariile protejate (între

care și siturile Natura 2000) sunt desemnate în principal pentru câteva habitate și specii rare, amenințate sau

periclitate, analiza importanței resurselor agricole din perspectiva valorilor ecologice se face cu accent pe cele

care sunt importante pentru habitatele și speciile pentru care s-a desemnat aria protejată iar măsurile de

management vor fi orientate în principal spre aceste habitate și specii. Dar este foarte important ca analiza și

măsurile de management să ia în considerare și terenurile agricole care nu adăpostesc habitate și specii

declarate ca fiind de interes de conservare, întrucât ele pot fi foarte importante pentru specii de care depind

speciile de interes de conservare.

Caseta 6 Exemplu de resurse agricole importante pentru conservarea biodiversității în arii

protejate

Fiecare tip de teren agricol se poate suprapune pe una sau mai multe tipuri de habitate naturale

sau seminaturale, care constituie ”casă și masă” pentru multe specii de animale. Unele dintre

aceste habitate și specii pot fi rare sau amenințate, ca urmare sunt declarate ca fiind de interes de

conservare și inlcuse în arii protejate, în care se stabilesc măsuri speciale de management care să

contribuie la menținerea sau refacerea lor.

De exemplu, pajiștile dintr-o anumită zonă pot cuprinde, printre altele, habitate de fânețe umede

(care se caracterizează printr-o compoziție specifică de plante) care sunt foarte rare și necesită

măsuri speciale de conservare, fiind incluse în situri Natura 2000 sau în rezervații naturale.

Pajiștile respective pot include de asemenea tipuri de pășuni (habitate) care nu sunt rare, dar care

sunt foarte importante pentru unele specii mamifere mici care constituie hrana pentru anumite

specii rare de păsări, cum ar fi acvila țipătoare mică. În cazul acestor pajiști măsuri de management

specifice pentru menținerea biodiversității vor fi stabilite nu numai pentru habitatele de fânețe

umede rare, dar și pentru habitatele de pajiști importante pentru acvila țipătoare mică.

De exemplu, pajiștile dintr-o anumită zonă pot cuprinde, printre altele, habitate de fânețe umede

(care se caracterizează printr-o compoziție specifică de plante) care sunt foarte rare și necesită

măsuri speciale de conservare, fiind incluse în situri Natura 2000 sau în rezervații naturale.

Pajiștile respective pot include de asemenea tipuri de pășuni (habitate) care nu sunt rare, dar care

sunt foarte importante pentru unele specii mamifere mici care constituie hrana pentru anumite

specii rare de păsări, cum ar fi acvila țipătoare mică. În cazul acestor pajiști măsuri de management

specifice pentru menținerea biodiversității vor fi stabilite nu numai pentru habitatele de fânețe

umede rare, dar și pentru habitatele de pajiști importante pentru acvila țipătoare mică

După cum reiese din Tabelul 2 terenurile agricole, respectiv resursele pe care le asigură reprezintă valori

naturale deosebite, fiind habitate importante pentru speciile dependente de acestea și furnizând servicii de

mediu vitale pentru societate. În cazul ariilor protejate (fie că este vorba de situri Natura 2000 sau parcuri

naturale, parcuri naționale sau rezervații) administratorii acestora trebuie să asigure o coordonare eficientă

între măsurile de management stabilite pentru diferitele ecosisteme, habitate și specii, având rolul de facilitatori

pentru a asigura colaborarea între gestionarii diferitelor resurse, cu scopul asigurării menținerii biodiversității

în condiții optime pe de-o parte și satisfacerea intereselor economice ale proprietarilor de terenuri și

48

gestionarilor pe de altă parte.

Asigurarea unei colaborări optime între gestionarii de resurse nu se poate face doar prin voința

adminsitratorilor de arii protejate. Este nevoie și de voința și implicarea activă a gestionarilor, în acest caz a

agricultorilor.

Capitolele următoare vor conține recomandări cu privire la implicarea activă a gestionarilor în managementul

ariilor protejate și cu privire la modul în care aceștia pot avea un rol foarte activ și important în planificarea

strategică pentru a se asigura bazele unei dezvoltări durabile în și în afara ariilor protejate.

Rezumând, putem concluziona că trasarea Siturilor Natura 2000 reprezintă pentru sectorul agricol o măsură

de garantare a unei dezvoltări durabile. Prin limitarea acțiunilor intesiv poluante, aceste zone pot asigura o

calitatea a vieții superioară cât și un spațiu de inovare economică în agricultură. Producători din aceste zone

pot să profite de statutul de arie protejată și să obțină o primă pentru produsele lor de calitate dar și prin

diversificare non-agricolă prin valorificarea potențialului eco-turistic al zonei. Un exemplu în chenarul de mai

jos:

Caseta 7 Exemplu de resurse agricole importante pentru conservarea biodiversității în arii

protejate

ROSCI0227 Sighișoara – Târnava Mare

Acest sit, cu o suprafață de 85.815 ha, cuprinde 44 de comunități ce reunesc peste 90.000 de locuitori

de diferite naționalități. În cadrul sitului se suprapun mai multe arii protejate: Podișul Hârtibaciului,

Pădurea de stejar și gorun de la Dosul Fanatului, Pădurea de stejar și gorun de pe Dealul Purcăretului,

Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Rezervația de stejarii seculari Breite. Aria este de importanță

comunitară și internațională, cuprinzând probabil ultimele pajiști de mare întindere din Europa care

sunt perfect funcționale din punct de vedere ecologic. Alături de pajiști, zona cuprinde păduri de foioase

și terenuri agricole mozaicate care includ multe tipuri de habitate rare, chiar prioritare (foarte rare) din

perspectiva Directivei Habitate, precum și specii rare (aflate pe Lista Roșie IUCN) și cele mai

numeroase populații de carnivore mari din etajul deluros (urs și lup).

Peisajul natural de excepție al acestui sit a fost construit de-a lungul secolelor de comunitățile de sași,

iar acest model agricol neschimbat din Evul Mediu este încă funcțional astăzi continuat fiind, odată cu

exodul sașilor din a 2-a jumătate a secolului 20, de comunitățile de români, maghiari și romi. În

contextul aceastei bogății culturale și naturale, mai multe inițiative de dezvoltare rurală animă zona și

o fac un punct deosebit de atracție. Două fundații britanice – MET (Mihai Eminsecu Trust) și Fundația

ADEPT Transilvania, capitalizând pe moștenirea culturală saxonă, au polarizat direcțiile de dezvoltare

în zonă – una concentrată pe turism cultural și cealaltă pe dezvoltare agricolă pentru micii producători.

Astfel, sate precum Viscri sau Mâlăncrav au devenit puncte de reper în circuitul turistic național și

internațional iar calitatea și tradiția gastronomică este acum recunoscută sub brandul Târnava Mare.

Recunoașterea valorilor naturale și culturale ale acestei zone a determinat și interesante modificări

sociale, precum gentrificarea și implicarea activă a populațiilor rome – majoritare- în reconstrucția

unor noi identități locale.

49


2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea

biodiversității

2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării

biodiversității

Pentru sectorul agricol nu există acte normative speciale care să reglementeze practicile agricole prin prisma

conservării biodiversității, dar actele în vigoare conțin prevederi importante după cum se poate observa în

tabelul de mai jos. Prevederile respective sunt rezultatul schimbărilor de viziune provocate de Strategia pentru

Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene care își propune ca obiectiv prioritar îmbunătățirea practicilor agricole

și silvice în sensul reducerii pierderilor de biodiversitate. Aceste idei s-au transpus în Noua Politica Agricolă

Comună18 și în mecanismele de finanțare pe actuala perioadă de programare 2014-2020 în direcția creșterii

plăților pentru serviciile de mediu și reducerea plăților directe sau/și introducerea măsurilor obligatorii de

ecologizare. Concret, plățile directe acordate agricultorilor vor fi condiționate de practici agricole durabile (de

aici introducerea termenului de ecocondiționalitate): pe lângă plata de bază, fiecare exploataţie va primi o plată

la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă şi mediu. Statele membre vor

utiliza 30 % din pachetul financiar naţional pentru a finanţa această măsură, care este obligatorie, şi care nu va

face obiectul plafonării. În cazul Pilonului II care vizează investițiile în dezvoltarea rurală două dintre cele șase

priorități introduse în programele de dezvoltare rurală vizează direct conservarea biodiversități, făcând referire

la refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor și promovarea utilizării eficiente a resurselor.19.

18http://www.apia.org.ro/ro/directia-metodologie-monitorizare-raportare-si-relatii-institutionale/noua-politica-

agricola-comuna-2014-2020, accesat 12 iunie 2014 19 Sursa: MAE, accesat 15 septembrie 2014


http://www.apia.org.ro/ro/directia-metodologie-monitorizare-raportare-si-relatii-institutionale/noua-politica-agricola-comuna-2014-2020

http://www.apia.org.ro/ro/directia-metodologie-monitorizare-raportare-si-relatii-institutionale/noua-politica-agricola-comuna-2014-2020

http://www.mae.ro/node/1625

50

Tabel 5 - Acte legislative definitorii pentru managementul resurselor agricole din perspectiva conservării

biodiversității. Pentru o listă extinsă, consultați Anexa 1.

Actul de

reglementare

Conținut Principalele prevederi

Măsura de Plăți de Agromediu din cadrul Măsurii 214

Regulamentul (UE) nr.

1305/2013 al Parlamentului

European și al Consiliului

din 17 decembrie 2013

privind sprijinul pentru

dezvoltare rurală acordat din

Fondul european agricol

pentru dezvoltare rurală

(FEADR) și de abrogare a

Regulamentului (CE) nr.

1698/2005 al Consiliului

Articolul 18

Refacerea potențialului de producție

agricolă afectat de dezastre naturale și

de evenimente catastrofale și

instituirea unor măsuri de prevenire

corespunzătoare.

Articolul 24

Prevenirea și repararea daunelor

cauzate pădurilor de incendii, de

dezastre naturale și de evenimente

catastrofale.

Articolul 28

Agromediu și climă.

Articolul 28

Conține măsurile de implementare

și condițiile de acordare a plăților

agro-ecologice.

Regulamentul (CE) Nr.

1974/2006

Articolul 27 şi punctul 5.3.2.1.4 din

Anexa II la Regulamentul (CE) Nr.

1974/2006 stabilesc cadrul legal

pentru Măsura de Plăți de Agromediu

din cadrul Măsurii 214 din Programul

Național de Dezvoltare Rurală din

Pilonului 2 din Fondul European

pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală 2007-2013

Completează prevederile din

regulamentul 1698/2005 și

detaliaza condițiile de acordare a

plăților de agro-mediu, în

combinație cu măsurile care

vizează bunăstarea animalelor și

alte măsuri precum prima

împădurire.

Regulamentul nr. (CE)

74/2009

Anexa Regulamentului nr. (CE)

74/2009 conține o lista orientativă a

tipurilor de acțiuni și de efecte

potențiale aferente priorităților

menționate la articolul 16a. Acest se

refera la faptul că din 1 ianuarie 2010,

statele membre includ în cadrul

programelor de dezvoltare rurală, în

conformitate cu nevoile lor specifice,

tipuri de activități având următoarele

Pentru fiecare prioritate sunt

identificate măsuri de agro-mediu

care pot duce la îndeplinirea

obiectivelor de conservare a

biodiversității.

51

Actul de

reglementare


priorități descrise în orientările

strategice comunitare și menționate în

continuare și în planurile strategice

naționale: a) schimbările climatice;b)

energia din surse regenerabile; c)

gestionarea apei; d) biodiversitatea; e)

măsuri de restructurare a sectorului

produselor lactate, f) inovarea legată

de prioritățile de la punctele a, b, c și

d.

Regulamentul (CE)

nr.473/2009

Articolul 1 punctul 2 (1) (d) al

Regulamentului (CE) nr.473/2009.

Modifică Regulamentul consiliului

(CE) Nr 1698/2005 adăugând încă

o prioritate pe care statele membre

trebuie să o introducă în

programele lor de dezvoltare

rurală, respectiv g) infrastructura

de internet în bandă largă în zonele

rurale

Plăți Directe SAPS

REGULAMENTUL (UE)

NR. 1307/2013 AL

PARLAMENTULUI

EUROPEAN ȘI AL

CONSILIULUI din 17

decembrie 2013

Regulamentul de stabilire a unor

norme privind plățile directe acordate

fermierilor prin scheme de sprijin în

cadrul politicii agricole comune și de

abrogare a Regulamentului (CE) nr.

637/2008 al Consiliului și a

Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al

Consiliului.

Articolul 36

Schema de plată unică pe suprafață

ORDIN nr. 30/147 din 16

februarie 2010 pentru

aprobarea bunelor condiţii

agricole şi de mediu în

România

Stabilește cadrul legal pentru acodarea

Plățiilor Directe din cadrul Pilonului 1

din Fondul European pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală

(FEADR)

GAEC-urile (Bunele Practici

Agricole si de Mediu) sunt

obligatorii pentru toți fermierii

care solicita Plăți pe suprafță

(SAPS) din Pilonul 1 al FEADR.

ORDIN MADR nr. 187 din 5

august 2011,

MMP nr. 2155 din 5 august

2011,

Stabilește cadrul legal pentru acodarea

Plățiilor Directe din cadrul Pilonului 1

din Fondul European pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală,

SMR (Cerințe legale in materie de

Sunt cerințe obligatorii pentru toti

agricultorii care solicita plati pe

suprafata (SAPS) si se refera la

conservarea pasarilor salbatice,

protectia solului, protectia apelor,

conservarea habitatelor naturale si

52

Actul de

reglementare


ANSVSA nr. . 42 din 16

septembrie 2011, pentru

aprobarea cerinţelor legale în

materie de gestionare (SMR)

privind mediul şi

identificarea şi înregistrarea

animalelor în cadrul

schemelor şi măsurilor de

sprijin pentru agricultori în

România

gestionare) a specilor de fauna si flora

salbatica etc. Aceste cerinte sunt in

plus fata de GAEC (Bunele

Practici Agricole și de Mediu).

Sănătate publică

Hotărârea Guvernului

964/2000

Privind aprobarea Planului de acţiune

pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse

agricole

Obiectivele Planului de acţiune

pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din

surse agricole, denumit în

continuare plan de acţiune, sunt

următoarele:

a) reducerea poluării apelor,

cauzată de nitraţii

proveniţi din surse

agricole;

b) prevenirea poluării cu

nitraţi;

c) raţionalizarea şi

optimizarea utilizării

îngrăşămintelor chimice

şi organice ce conţin

compuşi ai azotului.

Ordinul Comun nr.

1182/1270/2005

Privind aprobarea Codului de bune

practici agricole pentru protecţia

apelor împotriva poluării cu nitraţi din

surse agricole

Recomandă cele mai utile practici,

măsuri și metode posibil de aplicat

de către fiecare fermier, producător

agricol, pentru protecția apelor

împotriva poluării cu fertilizanți

(în special nitrați) proveniți din

activități agricole.

Hotărârea Guvernului nr. Privind procedura de omologare a În ceea ce privește protecția

53

Actul de

reglementare


1559/2004 produselor de protecţie a plantelor în

vederea plasării pe piaţă şi a utilizării

lor pe teritoriul României; Se

stabilește cadrul de omologare,

autoritățile competente și condițiile

pentru omologare;

mediului, se referă la “combaterea

integrată”, respectiv aplicarea

raţională a unei combinaţii de

măsuri biologice, biotehnologice,

chimice, culturale sau de

ameliorare a plantelor, în care

folosirea produselor chimice de

protecţie a plantelor este limitată la

strictul necesar pentru a se menţine

prezenţa organismelor dăunătoare

sub nivelul de la care se

înregistrează daune sau pierderi

economice inacceptabile;

Ordonanţa nr. 4/1995 Privind fabricarea, comercializarea şi

utilizarea produselor de uz fitosanitar

pentru combaterea bolilor,

dăunătorilor şi buruienilor în

agricultură şi silvicultură

Art 27 stabilește măsurile de

reducere a riscului de impact

asupra sănătăți oamenilor,

animalelor și mediului

2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității

Odată cu efectele vizibile ale industrializării din a doua jumătate a secolului 20, s-a conturat nevoia protejării

resurselor naturale și înțelegerea mai profundă a învelișului natural al planetei de care depinde omenirea. De

atunci, au fost introduse atât în legislația mai multor state cât și la nivel internațional principii care

reglementează utilizarea resurselor naturale, regenerabile sau neregenerabile de către diversele sectoare ale

economiei. Cele mai cunoscute sunt:

- Poluatorul Plătește - un principiu care îi vizează pe cei care prin activitatea lor generează

poluare, așadar contaminează mediul înconjurător cu materiale care afectează sănătatea umană,

calitatea vieții sau funcționarea naturală a ecosistemelor, fiind responsabili să plătească pentru

dauna creată; prin plată se înțelege responsabilitatea materială, etică, socială și juridică20.

- Principiul Precauției permite o reacție promptă la o situație incertă cu posibil impact

semnificativ asupra sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor. Atunci când datele asupra

riscurilor de mediu sunt incerte se impune recurgerea la masuri luate cu precauție, ceea ce de multe

ori înseamnă a nu interveni (“do nothing”) sau, de exemplu, de a retrage sau opri distribuția

produselor sau substanțelor potențial periculoase21.

20 Principiul „Poluatorul Plătește” a fost implementat la nivel european prin Directiva 2004/35/CE privind răspunderea

de mediu, fiind transpusă în legislația românească prin OUG nr. 68/2007 în care se face referire la prevenirea și repararea

prejudiciului asupra mediului. 21 Principiul precauţiei este inclus în OUG nr. 195/2005. De asemenea, el este menţionat la articolul 191 din Tratatul

privind funcţionarea Uniunii Europene (UE). Acesta este menit să garanteze un înalt nivel de protecţie a mediului prin

http://posmediu.casomes.ro/pub/ima/legislatie/eur43202.pdf

http://www.clr.ro/rep_htm/OUG68_2007.htm

http://lege5.ro/Gratuit/hazdcnq/legea-protectiei-mediului-nr-137-1995

54

Obiectivul umbrelă exprimat în diferitele convenții și tratate care vizează protecția vieții naturale a planetei

este prevenirea pierderii habitatelor, considerat cauza principală a degradării biodiversității. Pentru atingerea

acestui obiectiv se impune adoptarea măsurilor combinate, la diferite nivele, în baza unor principii de acțiune,

stabilite prin Convenția pentru Diversitate Biologică22:

Principiul 1: Obiectivele de management a solului, apei și ființelor vii trebuie să aparțină societății pe

larg.

Principiul 2: Managementul resursei trebuie să fie descentralizat la cel mai jos nivel cu putință.

Principiul 3: Managerii de ecosistem trebuie sa evalueze efectele (actuale sau potențiale) ale activității

lor asupra altor ecosisteme

Principiul 4: Recunoscând potențialele câștiguri generate de exploatare, rezultă o nevoie de a înțelege

și a gestiona ecosistemul in context economic.

Principiul 5: Conservarea funcțiilor și structurilor ecosistemului, pentru a menține serviciile de

ecosistem, trebuie să fie o prioritate a abordării ecosistemice

Principiul 6: Ecosistemele trebuie gestionate în limitele funcționării lor.

Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie întreprinsă la dimensiunile temporale și spațiale adecvate.

Principiul 8: Recunoscând că diferitele dimensiuni temporale și întârzieri caracterizează procesele

ecosistemice, obiectivele pentru managementul ecosistemului trebuie stabilite pe termen lung.

Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască cum că schimbarea este inevitabilă.

Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să caute echilibrul și integrarea dintre conservarea și

utilizarea biodiversității.

Principiul 11: Abordarea ecosistemică trebuie să considere toate formele relevante de informație,

incluzând cunoașterea științifică și indigenă.

Principiul 12: Abordarea ecosistemică trebuie să implice toate sectoarele relevante ale societății sau

disciplinele și disciplinele științifice.

luarea de decizii preventive în cazul unor riscuri. Totuşi, în practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este mult

mai amplu şi se aplică, de asemenea, politicii de protecţie a consumatorilor, legislaţiei europene privind alimentele,

sănătăţii oamenilor, a animalelor şi a plantelor. Mai multe informații aici:

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/l32042_ro.htm , accesat 20 noiembrie 2014 22 Convenția pentru Diverisitate Biologică, principii de lucru http://www.cbd.int/ecosystem/Principius.shtml, accesat 25

aprilie 2014

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/f80501_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/l32042_ro.htm

http://www.cbd.int/ecosystem/principles.shtml

55


Pentru Europa, documentele care reglementează aceste aspecte sunt Strategia Europa 2020, Strategia privind

Conservarea Biodiversității și Directiva Cadru Apă. În acestea se pune accentul pe faptul că dezvoltarea

rurală durabilă trebuie să urmărească trei principii de bază, și anume:

a. Utilizarea durabilă a resurselor naturale;

b. Păstrarea ecosistemelor în stare funcțională;

c. Trecerea la economii cu emisii reduse de carbon.

Principii importante de management în conservarea biodiversității specifice pentru domeniul agricol sunt:

protecția corpurilor de apă incluzând apele din subteran, protecția solului, asigurarea bunăstării animalelor,

neintroducerea speciilor alogene și cooperarea între agricultori pentru o utilizare mai eficientă a resurselor.

Legislația actuală are prevederi clare cu privire la principalele direcții de urmat în managementul terenurilor

agricole pentru menținerea biodiversității. Regulamentul Parlamentului European 1305 / 2013 prevede la art.

5 alin. 4:

(4) refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură,

cu accent pe următoarele aspecte:

(a) refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în

zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, a

activităților agricole de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene;

(b) ameliorarea gestionării apelor, inclusiv gestionarea îngrășămintelor și a pesticidelor;


56

(c) prevenirea eroziunii solului și ameliorarea gestionării solului.

2.3. Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității

2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității

Programele europene de finanțare au favorizat introducerea unor reglementări minime în ceea ce privește

măsurile de protecție a naturii în practicile agricole. Pentru a beneficia de sprijinul financiar din fondurile

europene, agricultorii trebuie să respecte normele de ecocondiționalitate. Acestea se compun din:

- Bunele Condiții Agricole și de Mediu - GAEC,

- Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) și

- Cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor23.

Aceste norme sunt foarte benefice speciilor și habitatelor naturale și secundare, asigurând minimul de condiții

necesare pentru o dezvoltare normală. În cele ce urmează se redau aceste norme, explicându-se pe scurt

relevanța lor pentru biodiversitate și asigurarea serviciilor de mediu.

a. Bunele Practici Agricole și de Mediu (GAEC ) se refera la acțiuni obligatorii ca:

Acțiuni obligatorii Explicația necesității acestor acțiuni

Interzicerea incendierii pajiștilor Măsură necesară pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere

a solului. Specii de floră și faună pot fi iremediabil distruse în urma

incendierii.

Interzicerea aratului pajiștilor

permanente

Măsură care vizează combaterea eroziunii solului și creșterea

fertilității acestuia. Aratul poate periclita această funcție a pajiștilor

permanente.

Pajiștile permanenete (naturale), care reprezintă o cincime din

suprafața totală a țării (4m ha), sunt una dintre principalele resurse

pentru producerea furajelor de calitate superioară la un cost redus

(comparativ cu pajiștile temporare și culturile anuale). Totodată,

pajiştile permanente reprezintă sursa de hrană şi habitat pentru

nenumărate specii de insecte, păsări, reptile şi mamifere (Ludu,

2010) și sunt deosebit de importante pentru varietatea de specii de

plante ce apar dacă sunt gospodărite corespunzător (în special pe

fânețe).

Terenul arabil trebuie sa fie acoperit

peste iarna cu culturi de toamnă și/sau

să rămâna nelucrat după recoltare pe

Măsura este necesară pentru a preveni eroziunea solului.

Condiţie: Fermierul trebuie să asigure acoperirea cu vegetaţie sau

23 Informații preluate din broșura APIA (2014), diponibilă la adresa: http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Pliant_SMR_GAEC_2014__l._rom%C3%A2n%C4%83.pdf , accesată 29 martie 2014

http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Pliant_SMR_GAEC_2014__l._rom%C3%A2n%C4%83.pdf

57

cel puțin 20% din suprafața arabilă

totală a fermei

resturi vegetale pe timpul iernii, fie prin înfiinţarea de culturi de

toamnă sau perene, fie să nu execute arătura de toamnă după

recoltare.

Se mențin terasele pe terenul agricol Măsura este necesară pentru reducerea eroziunii solului prin

gestionarea minimă a terenurilor în pantă.

Condiţie: fermierul care utilizează teren arabil situat în blocuri

fizice cu panta mai mare de 12% poate să cultive plante prăşitoare

pe aceste suprafeţe numai dacă execută lucrările solului de-a lungul

curbelor de nivel. Se mențin terasele existente pe terenul agricol la

data de 1 ianuarie 2007.

Floarea soarelui nu se cultivă pe

același amplasament mai mult de doi

ani

Măsura este necesară pentru a preveni apariția infectării lotului cu

lupoaie (Orobanche) și alte boli infecțioase. În rotaţia culturilor,

floarea soarelui ar trebuie să revină pe acelaşi câmp nu mai

devreme decât 7-8 ani.

Întreținerea pajiștilor permanente prin

asigurarea unui pășunat minim de 0,3

UVM sau cosit cel puțin odată pe an

Măsură care vizează menţinerea unui nivel minim de întreţinere a

solului prin: asigurarea unei densităţi optime de animale pe unitatea

de suprafaţă; exploatarea raţională a vegetaţiei de pe pajişti. Atât

sub-pășunatul cât și suprapășunatul afectează calitatea materiei

vegetale obținută pe pășune, determinând schimbarea calității

laptelui. De asemenea, pășunatul sau cositul necorespunzător va

afecta speciile de floră și faună importante și pentru biodiversitate.

Nu este permisă taierea arborilor

solitari și/sau a grupurilor de arbori

din terenurile agricole

Măsura vizează menţinerea unui nivel minim de întreţinere a

solului, prin păstrarea caracteristicilor peisajului agricol. Arborii

solitari sau pâlcurile de arbori au rol în reglarea umidității la sol și

servesc drept adăpost păsărilor.

Evitarea instalarii vegetației nedorite

pe terenurile agricole

Menţinerea unui nivel minim de întreţinere a solului prin evitarea

apariţiei vegetaţiei nedorite pe terenul arabil

Condiţie: fermierii trebuie sa reducă gradul de îmburuienare până

la nivelul la care acesta nu poate să scadă capacitatea de producţie

a terenului.

Vegetaţie nedorită – plante erbacee sau lemnoase, anuale sau

perene, altele decât cele aparţinând culturii înfiinţate, care

invadează în mod spontan terenurile arabile.

Pe terenurile neutilizate pentru producţia agricolă fermierii trebuie

să evite transformarea acestora în pârloagă şi răspândirea

buruienilor. Această acțiune trebuie atent corelată cu acțiunile de

menținere a biodiversității, în special în ariile protejate. Se

recomandă ca în arii protejate, în anumite situații și pe anumite

58

tipuri de terenuri agricole să se permită instalarea / menținerea unui

procent redus de acoperire cu arbuști, extrem de importanți pentru

speciile de faună.

Protecția apelor prin reglementarea

administrării de produse de protecție a

plantelor, interzisă poluarea apelor

subterane etc.

Măsură care vizează evitarea riscului de contaminare a apelor de

suprafață și subteran. Se aplică la nivelul întregului teritoriu al

României, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 2 alin.

(2) litera i) și art. 7 alin. (1) litera b) din Programul de acțiune

pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse

agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC/12.06.2013 a

Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune pentru protecția

apelor împotriva poluării cu nitrați proveniti din surse agricole, în

temeiul art. 6 alin (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr.

964/2000).

Nu este permisă efectuarea lucrării de

arat în condiţii de umiditate excesivă a

solului.

Măsură care vizează standardele pentru păstrarea structurii solului.

Aratul în condiții de umiditate poate periclita iremediabil aceastră

structură, cu efecte asupra calității solului.

b. Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) pe componenta de protecție a mediului sunt:

Cerințe Explicații

Conservarea păsărilor sălbatice Pe lângă valoarea lor intrinsecă, păsările sălbatice

aduc nenumărate servicii culturilor agricole, prin

reglarea numărului de dăunători.

Protecţia mediului, în special a solului, atunci când

se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

Calitatea solului și a apei din acesta influențează

direct calitatea culturilor agricole. Trebuie păstrată

componența bio-chimică a solului prin evitarea

contaminării cu substanțe periculoase.

Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

proveniţi din surse agricole

Pentru protejarea sănătății publice.

Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de

faună şi floră sălbatică.

Pentru buna funcționare a agro-ecosistemelor, este

necesară întreținerea habitatelor naturale limitrofe.

Degradarea acestora duce implicit la degradarea

culturilor agricole.

2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității

După cum a fost expus în capitolul 1.3., anumite sisteme de agricultură oferă societății importante servicii de

mediu care definesc calitatea vieții. Pentru a le susține, Politica Agricolă Comună a stabilit niște măsuri

59

specifice prin care se oferă plăți care sprijină activitatea agricultorilor în menținerea acestor bunuri și servicii

de mediu, considerate de interes public. Ideea din spatele acestor măsuri este de a încuraja și „recompensa”

agricultorul care întreține buna funcționare a agro-ecosistemelor pentru o eventuală pierdere de productivitate

în urma aplicării principiilor agriculturii extensive și/sau ecologice. Aceste scheme de finanțare sunt voluntare,

fermierii care solicită sprijin pentru măsurile de agromediu trebuie să respecte inclusiv Cerințele minime

privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor.

Măsura de agromediu se desfăşoară pe patru direcţii principale:

Menținerea biodiversității și a valorii de mediu a suprafețelor agricole cu înaltă valoare naturală (HNV)

și a sistemelor agricole (pachetele 1 și 2)

Protejarea unor specii prioritare prin continuarea implementării pachetelor 3, 6 şi 7 din cadrul măsurii

214 „Plăţi de agromediu” din cadrul PNDR 2007-2013 privind condiţii speciale de management a

pajiştilor sau terenurilor agricole reprezentative pentru păsări sau pentru fluturi (pachetele 3 și 6, 7)

Protecţia solului şi apei prin continuarea aplicării culturilor verzi pentru terenul arabil pe întreg

teritoriul naţional, în special în zonele cele mai vulnerabile la eroziune și la alte procese de degradare,

inclusiv în zonele devaforizate (pachetul 4)

Adaptarea la efectele schimbărilor climatice prin promovarea tehnologiilor și practicilor noi de

management la nivelul fermelor (pachetul 5)24

În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile ecologice legate de resursele agricole și măsurile de management

prevăzute în pachetele de agromediu pentru prezervarea acestor valori.

Tabel 6 - Exemple de măsuri de management stabilite prin agro-mediu

Valoare ecologică

legată de resursele

agricole

Măsuri de management pentru menținerea valorii ecologice

Habitate de pajiști

permanente

Gestionarea extensivă prin pășunat și coasă

Aratul interzis

Cantități corespunzatoare de ingrășăminte organice (maxim 40kg.

Ns.a./ha(! UVM/ha)

Utilizarea fertilizanților chimici este interzisă

Incedirea pajiștilor este interzisă

Prevenirea eroziunii

24 Pachetele de agro-mediu prezentate aici se află încă în discuție, documentul publicat de MADR fiind un draft.

Variantele finale se vor publica după consultările cu comisia Europeană : http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf , accesat 19

martie 2014



60

Valoare ecologică


agricole


Prevenirea introducerii și răspândirii speciilor invazive

Prevenirea abandonului

Prevenirea împăduririi etc

Fluturi (Maculinea

sp.)

Pachetul 6 din cadrul

Măsurii 214

Menținerea pajiștilor umede

Cositul după 25 august a fiecărui an

Utilizarea de utilaje mici pentru cositul fânului sau cosit de mână

Drenajul interzis

Evitarea supra-pășunatului

Interzicerea de ingrășăminte chimice și pesticide

Menținerea habitatului într o stare de conservare favorabilă

Crex crex Pachetul

3.1 din cadrul

Măsurii 214

Utilizarea fertilizanţilor și pesticidelor este interzisă,

cositul se poate efectua doar după data de 31 iulie,

cositul se va realiza dinspre interiorul parcelei spre exteriorul acesteia,

bandă necosită, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile fiecărei parcele.

Această bandă poate fi cosită după data de 1 septembrie,

masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu

de două săptămâni de la efectuarea cositului,

păşunatul se va efectua cu maximum 0,7 UVM pe hectar,

păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de

la retragerea apelor,

este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament,

nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări. Se pot

face însămânţări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite

porţiuni de pajişte se degradează sau sunt afectate accidental,

lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaţa pajiştilor

61

Valoare ecologică


agricole


aflate sub angajament, cu excepţia celor operate cu forţă animală.

Falco vespertinus,

Lanius Minor

Pachetul 3.2 din

cadrul Măsurii 214

Utilizarea fertilizanţilor și pesticidelor este interzisă

Cositul trebuie efectuat cel mai târziu până la data de 1 iulie

Cositul se va efectua în etape

bandă necosită sau nepăşuntă, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile

fiecărei parcele

Masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu

de două săptămâni de la efectuarea cositului

Păşunatul se va efectua cu maximum 1 UVM pe hectar

Păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de

la retragerea apelor

Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament

Nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări. Se pot

face însămânţări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite

porţiuni de pajişte se degradează sau sunt afectate accidental

Lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaţa pajiştilor

aflate sub angajament.

Branta ruficollis

Pachetul 6 din cadrul

Măsurii 214

În fiecare an de angajament, după data de 15 septembrie, trebuie înfiinţată

o cultură de cereale de

toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau de rapiţă,

Însămânţarea cerealelor de toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau a

rapiţei trebuie finalizată înainte de data de 15 octombrie,

Parcelele angajate vor putea fi însămânţate cu porumb, dar nu mai târziu

de data de 15 mai, iar porumbul nu va fi recoltat înainte de data de 15

septembrie,

La recoltarea culturii de porumb este lăsată o suprafaţă nerecoltată de

minim 5 % şi maxim 10 % sau în situaţia în care nu este înfiinţată o cultură

de porumb, în anul respectiv de angajament fermierul este obligat să

asigure o cantitate de 100 kg de porumb boabe pe hectar, în cel puţin un

62

Valoare ecologică


agricole


punct de hrănire situat pe suprafaţa fiecărei parcele angajate,

În situaţia în care se înfiinţează o cultură de porumb, în anul respectiv, pe

parcela angajată, cultura de toamnă este încorporată în sol până cel târziu

la finalul lunii martie,

Pe perioada de 5 ani a angajamentelor este obligatorie înfiinţarea în cel

puţin 2 ani a culturii de porumb pe timpul verii,

Pesticidele şi fitostimulatorii (ingrăşămintele naturale) nu pot fi folosite

în perioada cuprinsă între însămânţarea culturii de toamnă şi 15 martie,

Se interzic lucrările agricole în perioada 15 octombrie – 15 martie,

Este interzisă folosirea metodelor de alungare şi/sau utilizarea otrăvurilor

în perioada cuprinsă între 15 octombrie şi 31 martie,

Pășunatul este interzis în perioada începând cu 15 octombrie, până în 15

martie pe parcelele aflate

sub angajament,

Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor din cadrul fermei

2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în

ariile protejate

Directivele europene destinate conservării biodiversității, respectiv Directiva Habitate 92/43 EEC și Directiva

Păsări 79/409, impun Statelor Membre să ia măsuri pentru menținerea în stare favorabilă a unor specii și

habitate. Măsurile de management se aleg în funcție de caracteristicile habitatelor, respectiv speciilor care fac

obiectul conservării în fiecare arie protejată și sunt influențate uneori de condițiile specifice din respectiva arie

(de exemplu de amenințări). Aceste măsuri trebuie să indice cum anume se face o anumită lucrare agricolă

pentru ca aceasta să răspundă cerințelor habitatului sau speciei. Având în vedere că sunt numeroase habitate și

foarte multe specii care depind de terenurile agricole, este foarte dificil să se prezinte o listă completă pentru

măsurile de management care ar trebui respectate în gestionarea terenurilor agricole, așadar se face utilă

invocarea principiului precauției. Aplicarea acestuia poate însemna adesea respectarea managementului

tradițional din zonă. În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de direcții strategice și de măsuri care se

pot stabili prin planurile de management ale ariilor protejate.

Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun

parțial peste măsurile minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul 2.3.1

În fiecare AP seturile de măsuri ar trebui stabilite sub coordonarea adminsitratorului AP, în colaborare cu

experții care cunosc cerințele speciilor și habitatelor și cu alți factori interesați.

63

2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de

încurajare a practicilor agricole prietenose cu natura

Viabilitatea agriculturii extensive se măsoară în aceeași termeni economici ca și agricultura convențională,

deși în cazul primului tip, comercializarea nu se află pe primul loc ca rațiune de a exista. Vizibilitatea

agriculturii extensive este legată de prezența pe piață și recunoașterea ei ca valoroasă de publicul larg. Astfel,

pe lângă măsurile directe de sprijin financiar prin programele de dezvoltare rurală, mai multe inițiative atât

publice cât și private încearcă să crească vizibilitatea roadelor agriculturii extensive și să formeze un public de

consumatori – susținători. Vom enumera câteva dintre acestea fără pretenția de a da o listă exhaustivă:

Sprijinirea producției artizanale și a lanțurilor scurte de aprovizionare - mișcarea Slow Food

(www.slowfood.com) reunește organizații comunitare din peste 150 de țări, promovând soiurile și

gastronomia locală, ca o contrapondere la dezvoltarea fast-food din domeniul alimentar. În România

sunt mai multe „filiale” active, implicate în activități educative și organizarea de târguri pentru mici

producători locali printre altele. Existența și promovarea de lanțuri scurte agro-alimentare cunoaște în

momentul de față un decalaj major în termeni de metode de organizare și promovare care să permită

în principal producătorului o relație cât mai directă cu consumatorul. Prin această inițiativă se dă

posiblitatea fermierilor din România să se integreze în lanţuri scurte de valorificare a produselor pentru

a-şi putea diversifica şi creşte sursele de venit, pentru a dezvolta legături durabile cu consumatorii,

promovând în acelaşi timp rolul important deţinut de agricultură în cadrul societăţii. Crearea de lanțuri

scurte de aprovizionare va deschide oportunități de piață pentru fermieri, deținătorii de păduri și alți

antreprenori din mediul rural, pentru diversificarea gamei de produse, promovarea și vânzarea

produselor pe piețele locale sau aproape de sursa de producție, fie individual, fie în comun.(sursa:

PNDR-2014-202)

Etichetele standardizate cu sigle recunoscute încearcă să diferențieze un produs al agriculturii de înaltă

valoare naturală și culturală, ghidând consumatorii spre o alegere mai sănătoasă și mai conștiincioasă,

oferind totodată o primă producătorilor. Exemple de astfel de cerificări DOP - Denumire de Origine

Protejată (ex. telemeaua de Ibănești), IGP – Indicație Geografică Protejată (magiunul de Topoloveni)

, STG – Specialitate Tradiițională Garantată25

Certificare ca și producători ecologici. Biocoop Sibiu (www.biocoop.ro) este prima cooperativă

țărănească ecologică din România. Cooperativa reunește mai multe familii de mici producători din

zona Sibiului, dispunând de un magazin de desfacere dedicat în orașul reședință de județ. Agricultorii

reuniți în această cooperativă și-au certificat gospodăriile, astfel încât toate tipurile de produse pe care

aleg să le ducă la piață poartă eticheta de produs ecologic.

Organizarea târgurilor de producători tradiționali – în ultimii ani au luat amploare târgurile de produse

tradiționale. Deși multe dintre acestea sunt controversate, acest lucru a dus la recunoașterea pe piața

locală sau chiar națională a câtorva producători autentici26.

25 Mai multe informații se găsesc în prezentarea: http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-

traditionale/PREZENTARE_DGIA_INDAGRA1.ppt , accesată 24 martie 2014

26 Mai multe exemple se găsesc în broșura publicată de Agenția Județeană de Turism din Sibiu:

http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu

%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20(2).pdf , accesat 24 martie 2014

http://www.slowfood.com/

http://www.biocoop.ro/

http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-traditionale/PREZENTARE_DGIA_INDAGRA1.ppt

http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-traditionale/PREZENTARE_DGIA_INDAGRA1.ppt

http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20(2).pdf

http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20(2).pdf

64

2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității

Prevederile legale menționate în secțiunile anterioare sunt puse în practică printr-un amestec de măsuri și

mecanisme financiare menite să sprijine prezervarea unor terenuri agricole bogate în habitate și specii, fără a

provoca pierderi de venit majore proprietarilor și gestionarilor de terenuri, respectiv producătorilor. Acestea s-

ar traduce prin angajamente ale agricultorilor care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante în

conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, recompensate prin plăți care să contribuie la acoperirea

costurilor suplimentare și a pierderilor de venit generate de asumarea acestor angajamente. Fondul European

Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul de finanțare al Comisiei Europene pentru Pilonul

2 din Politica Agricolă Comună care se referă la sprijinirea plăților pentru servicii de mediu furnizare de

agricultori și îmbunătățirea guvernanței locale prin animarea comunităților rurale (programul LEADER).

Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) se ocupă de alocarea plăților directe prevăzute în Pilonul 1,

cu modificările din anul 2013 care pun accent pe obligativitatea măsurilor de ecologizare și spijin mai mare

pentru tinerii fermieri.

Regulamentele europene dedicate dezvoltării rurale conțin recomandări suplimentare pentru politica de

finanțare în domeniu în vederea sprijinirii unui mod de gospodărire care să asigure menținerea valorilor de

biodiversitate. Astfel, conform noului Regulament European 1305/2013 cu privire la sprijinul pentru

dezvoltare rurală din FEADR, plățile acordate în cadrul măsurilor de agromediu și al celor climatice ar trebui

să joace în continuare un rol important în sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor rurale și în satisfacerea

cererii tot mai mari de servicii ecologice a societății. Totodată, plățile către fermieri pentru trecerea la

agricultura ecologică sau pentru menținerea acesteia ar trebui să îi încurajeze să participe la scheme de acest

tip, răspunzând astfel cererii crescânde a societății în ceea ce privește practicile agricole ecologice și

standardele ridicate de bunăstare a animalelor. Pentru a mări sinergiile la nivelul biodiversității, ar trebui

încurajate beneficiile aduse de măsura privind agricultura ecologică, contractele colective sau cooperarea între

fermieri, pentru a cuprinde zone adiacente mai vaste. Pentru evitarea revenirii în masă a fermierilor la

agricultura convențională, ar trebui sprijinite atât măsurile de conversie, cât și cele de menținere.



65

Sprijinul prevăzut în cadrul acestor măsuri se acordă pe hectar de suprafață agricolă fermierilor sau grupurilor

de fermieri care se angajează în mod voluntar să adopte sau să mențină practici și metode specifice agriculturii

ecologice (vezi capitolul 2.3.2.) definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt fermieri activi.

Sprijinul se acordă exclusiv pentru angajamente care depășesc standardele obligatorii relevante stabilite în

temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se fac pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. În cazul în

care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă inițială

mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. Dacă sprijinul se acordă pentru menținerea agriculturii

ecologice, statele membre pot să prevadă în programele lor de dezvoltare rurală o prelungire anuală după

încheierea perioadei inițiale. Pentru angajamentele noi în materie de conservare care urmează direct după

angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în programele lor

de dezvoltare rurală.

Plățile se acordă anual și compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare și

pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot acoperi

și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele respective. Dacă

angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30 % (Regulament 1305-art. 29, alin.

1,2,3,4).

Măsurilor de mediu și climă din Noul Program Național de dezvoltare Rurală pe perioada 2014 – 2020 li s-au

alocat un total de 2,387 de miliarde de eur pe următoarele direcții prioritare de acțiune:

a. Împădurirea şi crearea de suprafeţe împădurite şi perdele forestiere – sumă alocată: 105 milioane de

Euro - Măsura M08 - Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea viabilității pădurilor

(art 21). Cap 4.2.13. 013. Susținerea unui management durabil al pădurilor

b. Agromediu şi climă – sumă alocată: 850 de milioane de euro - ap. 8.2.8. Măsura M10 - Agro-mediu şi

climă (art 28)

c. Agricultură ecologică – sumă alocată – 201 milioane de euro - AP. 8.2.9.Măsura M11 – Agricultură

ecologică (art 29)

d. Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice –

sumă alocată: 1,231 miliarde de euro - Cap 8.2.10.Măsura M13 - Plăți pentru zone care se confruntă

cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice (art 31)

66


3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ în domeniu

La ora actuală, decizia de planificare a gestionării fondului agricol pornește, în general, de sus în jos, de la

o nevoie de dezvoltare sectorială și nu teritorială. De obicei, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

utilizează datele furnizate de Institutul Național de Statistică și decide, în baza negocierilor cu Comisia

Europeană care va fi strategia de dezvoltare pe următorii 6 ani (acum 2014-2020). Există puțină comunicare

inter-instituțională la diversele nivelurile strategice (MADR), tactice (APIA, etc) și operaționale (consilii

locale, agricultori). Totodată, realizarea Planului Național de Dezvoltare Rurală se realizează cu o minimă

consultare publică, prin contractarea consultanților interni și internaționali – AGROSTAR, GBI, Institutul

Pedologic și Academia de Studii Economice București, beneficiarii finali fiind prea puțin implicați și

consultați.

Această stare de fapt creează sincope în dezvoltarea sectorului prin faptul că nevoile din teritoriu nu sunt

bine reprezentate, generând adesea nerecunoașterea și contestarea documentelor emise de autoritățile

centrale de către cei cărora li se adresează. Societatea civilă, prin inițiativa Alianței ROPAC a reacționat

formulând un răspuns la propunerile MADR, în forma unui PNDR propriu, realizat în baza consultărilor cu

asociațiile profesionale27.

27 Poate fi accesat la adresa: http://www.scribd.com/doc/170992116/Alianta-RO-PAC-2014-2020-Propunere-PNDR-


http://www.scribd.com/doc/170992116/Alianta-RO-PAC-2014-2020-Propunere-PNDR-2014-2020

67

În plus, lipsa de comunicare cu beneficiarii duce la o atingere subperformantă a obiectivelor, precum o rată

scăzută de absorbție a fondurilor structurale, grad de inițiativă scăzut în rândul agricultorilor, dar și

neîndeplinirea țelurilor de conservare a biodiversității. Acest ultim punct este cel mai stringent în lumina

unei lipse de spirjin susținut pentru micii producători, păstrători ai practicilor agricole tradiționale care

furnizează servicii de mediu, întrucât rata de abandon a activității agricole este în creștere.

Integrarea aspectelor de conservare a biodiversității în strategiile pe agricultură la diversele nivele

decizionale este minimală. Practic se pornește de la principiile și prioritățile din tratatele și documentele

internaționale și europene care rămân însă pe hârtie, nefiind susținute de planuri de acțiune concrete. Pentru

un exemplu de analiză strategică pe sectorul agricol vezi Anexa 2, unde sunt comparate documente de

planficare de la toate nivelurile decizionale, cu aplicație pe Regiunea Centru.

Problemele enumerate anterior conduc la necesitatea integrării proceselor de planificare strategică a

managementului resurselor agricole deoarece contextul a dus la apariția și conștientizarea nevoii unei

schimbări cu efecte pe termen lung.

3.1. Cadrul legal pentru planificare

Principalele acte de reglementare ce definesc cadrul legal în care se desfășoară managementul resurselor

agricole din punct de vedere al biodiversității sunt prezentate în capitolul 2.1. Cadrul legal de planificare

este definit si de alte documente cu caracter strategic, documente a căror implementare este definită de

legislație (Tabelul 7). Aceste documente strategice sunt cele ce trebuie să integreze la toate nivelurile

aspectele multidisciplinare ce sunt necesare unei utilizări durabile a valorilor resurselor agricole (secțiunea

1.1), precum și punctele de vedere ale factorilor interesați, astfel încât acest sector/domeniu să fie

fundamentat pe o abordare strategică, intersectorială și participativă.

În tabelul de mai jos se prezintă atât reglementările și strategiile / programele ce stau la baza dezvoltării

strategice a sectorului cât și pe cele relevante din alte sectoare sau pentru dezvoltarea durabilă locală,

județeană, regională sau națională.Tabel 7 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru sector

Nivelul Normativul

2014-2020

http://www.scribd.com/doc/170992116/Alianta-RO-PAC-2014-2020-Propunere-PNDR-2014-2020

68

European

Noua Politica Agricolă Comună 2014-2020 – stabilește direcțiile de

finanțare pe cei 2 piloni (organizațiile comune de piață și dezvoltarea

rurală)

Proiect de raport referitor la micile exploatațiile agricole

(2013/2096/INI) al Parlamentului European, Comisia pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală (14.10.2013)

Directivele cadru:

o SEA (2001/42/CE – evaluarea strategică de mediu

o Apă 2000/60/CE

o Habitate (92/43/EEC – SAC (arii speciale de conservare)

o Păsări (79/409/EEC – SPA (arii de protecție specială

acvifaunistică)

o Directiva Sol (este în dezbatere)

o Directiva Inspire 2007/2/EC (Infrastructură pentru

Informații spațiale)

Art. 4 şi 6 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) nr.

73/2009 privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de ajutor

direct pentru agricultori în cadrul PAC şi de instituire a anumitor sisteme

de ajutor pentru agricultori.

Strategia Lisabona (UE își propune să devină cea mai competitivă și

dinamică economie bazată pe cunoaștere și dezvoltare economică

durabilă și coeziune socială; stabilește obiective specifice inclusiv

pentru mediu)

Convenția de la Berna (19 septembrie 1979 ) – privind conservarea vieții

sălbatice și a gabitatelor naturale

Agenda 21 a ONU cu privire la dezoltarea durabilă

CBD (Convenția privind Diversitatea Biologică) a ONU

Național Acordul de parteneriat România - Uniunea Europeană

Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului

agroalimentar și pentru dezvoltarea spațiului rural 2014-2020;

69

Planul Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020;

Strategia Națională pentru dezvoltarea zonei montane

Strategia națională pentru biodiversitate

Regional Strategiile de dezvoltare regionale (ex. Planul de dezvoltare al Regiunii

Centru pentru perioada 2007 – 2013)

Județean Strategia de dezvotare județeană include obiective și măsuri care

vizează dezvoltarea sectorului agricol (ex. Strategia de dezvoltare a

Județului Brașov Orizonturi 2013-2020-2030)

Zonă (Microregiune) Strategiile de dezvoltare a Grupurilor de Acțiune Locală (ex. Planul de

dezvoltare locală a GAL Microregiunea Hârtibaciu)

Local Strategia de dezvoltare a comunei (ex. Strategia de dezvoltare durabilă

a comunei Prejmer în perioada 2011-20120)

În cazul siturilor Natura 2000, respectiv a ariilor protejate în general, Planul de management al ariei devine

documentul cadru care stabilește direcții de management strategice pentru toate domeniile / sectoarele de

activtate care trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor ariei protejate. Acest lucru derivă nu numai din

prevederile legislației, dar și din rolul pe care ariile protejate și administratorii acestora trebuie să le

îndeplinească: zonele respective sunt cele care trebuie să demonstreze mecanisme viabile de dezvoltare

durabilă bazată pe utilizarea responsabilă a resurselor naturale (vezi Figura 3).

http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADPlanulRegional/00000021/9591f_PDR-2007-2013.pdf

http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADPlanulRegional/00000021/9591f_PDR-2007-2013.pdf

http://www.addjb.ro/uploads/proiecte/SDJBV/Documente/ADDJB_Strategia.pdf

http://www.addjb.ro/uploads/proiecte/SDJBV/Documente/ADDJB_Strategia.pdf

http://www.gal-mh.eu/?page_id=347

http://www.gal-mh.eu/?page_id=347

http://www.e-primarii.ro/files/prejmer/Strategia%20de%20dezvoltare%20durabila%20a%20Comunei%20Prejmer%2013%20dec%202011.pdf

http://www.e-primarii.ro/files/prejmer/Strategia%20de%20dezvoltare%20durabila%20a%20Comunei%20Prejmer%2013%20dec%202011.pdf

70

Figura nr. 3- Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică

3.2. Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor

La nivel național strategia se elaborează de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale prin Autoritatea

de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală (AM-DGDR), în colaborare cu asociațiile profesionale

din sector și firme de consultanță.

La nivel județean nu există un proces coordonat de planificare la nivel de județ sau de microregiune strict

pe sector. În schimb la nivel de microregiune, strategiile de dezvoltare durabilă elaborate de Grupul de

Acțiune Locală includ și o componentă legată de agricultură.

La nivel local / zonal nu există un proces coordonat de planificare la nivel de UAT-uri. Consiliile locale

introduc componenta agricolă în strategiile lor de dezvoltare.

MADR prin Direcția Generală de Dezvoltare de Rurală (DGDR) este Autoritate de Management pentru

viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), finanțat prin Fondul European Agricol pentru

Dezvoltare Rurală (FEADR). MADR coordonează două agenții de plată: Agenția pentru Finanțarea

71

Investițiilor Rurale (AFIR), ce derulează proiecte din FEADR și Agenția de Plată Intervenție Agricultură

(APIA), ce derulează plăți directe din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), cunoscute și ca plăți

directe pe suprafață și număr de animale. Plățile corespunzătoare măsurilor de mediu sau conservarea

biodiversității vor fi delegate de la FEADR la APIA.

În tabelul de mai jos prezentăm rolul actorilor implicați în planificare strategică pe diferitele niveluri

decizionale.

Tabel 8 - Instituții implicate în planificare și rolul acestora

Nivel Planuri/

strategii Responsabili Rolul acestora

EUROPEAN Vezi pct 3.1 Parlamentul

European (PE),

Comisia Europeană

(CE) (elaborare) CE

(implementare

CE –elaborare, PE- aprobare CE prin DG

AGRI aprobă Planul Național de

Dezvoltare Rurală a Statului Membru

(România) pe perioada de programare

2014-2020.

NAȚIONAL PNDR, vezi

pct 3.1

MADR Autoritate de Management (AM PNDR) -

elaborare și monitorizare.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor

Rurale (AFIR)- Implementare tehnică și

financiară;

Agenția Plăți și Intervenții Agricultură

(APIA)-Implementare tehnică și finaciară

plăți directe.

Agențiile sunt coordonate de MADR.

Planul

regional

(FEDR), POS

Mediu

MDRAP Autoritate de Management Program

Operațional Regional (POR), Program

Operațional Capacitatea Administrativă

(POCA), Program Operațional Cooperare

Teritorială (POCT). Elaborare planuri

structurale.

Ministerul Mediului Ministerul Mediului răspunde ca și

Organism Intermediar de Programul

Operațional de Mediu (POS MEDIU).

Elaborare cadru structură/sector specific.

72

Nivel Planuri/

strategii Responsabili Rolul acestora

JUDEȚEAN Strategia de

dezvoltare

județeană

Consiliul Județean

(CJ), Asociații de

dezvoltare

Intracomunitară

(ADI)

Consiliul Județean - elaborare, evaluare,

monitorizare. Structurile subordonate CJ-

raportare, implementare.

ZONAL

(MICROREGIO

NAL)

Plan

dezvoltare

locală

Grup de acțiune

Locală (GAL)

Elaborare Plan Dezvoltare Locală,

implementare tehnică, monitorizare,

raportare către AM PNDR.

LOCAL Strategia de

dezvoltare

locală

Consilul Local (CL),

Primăria

Elaborare, implementare, monitorizare,

raportare către Consiliul Județean, GAL,

sau AM PNDR.

3.2.1. Planificarea strategică la nivel local

Nivelul local este nivelul ce constituie baza piramidei decizilor. Este nivelul cel mai implicat in management

și cel mai interesat de valorificarea resursei. Nivelul local are cele mai mari costuri în ceea ce privește

managementul resursei fiind în consecință cel mai receptiv la modificările ce pot apărea. În plan teoretic

nivelul local constituit în cazul de față de gestionari ai terenurilor agricole, administratori ai ariilor naturale

protejate și, în funcție de caz, de autorități publice locale, este nivelul cel mai interesat de atragerea

suportului altor factori interesați. Grupurile țintă ale nivelului local sunt primele entități ce au capacitatea

de a semnaliza apariția unei probleme (manageriale, ecologice, biologice etc.) fiind primii ce conștientizează

necesitatea unei schimbări. Procesul participativ la acest nivel constă în identificarea obiectivă a

problemei(lor) de către toate grupurile țintă, definirea problemei și transmiterea ei către nivelul tactic și

ulterior strategic.

Totodată, se remarcă rolul din ce mai mare în c al Grupurilor de acțiune locală (GAL) care se dorește să

devină rezervoare de inițiative locale și catalizatoare ale capitalului social local, datorită faptului că reunesc

aproape tot spectrul de actori publici și privați dintr-o zonă definită pe criterii de afinități culturale. Pe

următoarea perioadă de programare, GAL-urile din România se așteaptă să se dezvolte după modelul celor

din vestul Europei care funcționează acum ca principali artizani ai dezvoltării rurale locale. Acest fapt va

duce la încorporarea planurilor de dezvoltare locală elaborate de GAL în strategiile de dezvoltare județeană.

Pentru a putea accesa finanțări, GAL-urile vor fi obligate să pregătească strategii care includ și componenta

agricolă.

Nivelul local are un rol cheie în întregul proces participativ și multidisciplinar de management al resurselor

agricole deoarece el este cel care semnalizează problema sau propune schimbarea și cu siguranța va fi cel

desemnat să implementeze și soluția. Este evident că în întreg procesul de planificare strategică nivelul local

este elementul ce poate și trebuie să asigure inițierea schimbării.

73

3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional

La nivel județean / regional, planificarea este cel mai frecvent realizată de Consiliile Județene,

respectându-se planurile naționale și direcțiile impuse de legislația cadru în vigoare. La planificarea privind

mediul și resursele naturale la nivel județean / regional participă cu rol consultativ si instituțiile/autorități cu

atribuții la nivel județean (Agențiile Județene pentru Protecția Mediului, Direcțiile Agricole, Inspectorate

pentru Regim Silvic și Vânătoare, Direcțiile Sanitar Veterinare, Comisariatele județene ale Gărzii Naționale

de Mediu, Direcții Silvice, etc) coagulându-se astfel diferite nivele de expertiză și domenii de competență.

Din păcate, o analiză atenta a planurilor adoptate la nivel județean evidențiază o tendință puternică de

“plagiere” de tip copy/paste de la un județ la altul și de la o regiune la alta, evidențiindu-se astfel lipsa

expertizei și a consultăriilor publice reale și participative îndeosebi cu nivelul operațional-local. În plus,

colaborarea autorităților cu competențe pe mediu de-o parte și agricultură de cealaltă parte este destul de

redusă, acest fapt generând o ratare a mizelor de conservare a biodiversității asumate de România la nivel

comunitar, de multe ori cu repercursiuni asupra utilizatorului de resursă. Într-o oarecare măsură și după caz,

ONG-urile sunt cele care oferă supervizare gestionarilor de terenuri în atingerea obiectivelor de mediu. Până

în prezent, deși există pârghii și recomandari legislative concrete nu există planuri de gestionare a resurselor

agricole care sa înglobeze o viziune coerentă a tuturor factorilor interesați la nivel local.

Problemele menționate anterior însă nu sunt cauzele, ele sunt în fond rezultanta modului în care nivelul

tactic este implicat în cadrul procesului de management al resurselor. Având atribuții delegate de la nivelul

strategic, entitățiile din nivelul tactic au doar rolul de interfață între nivelul operațional și nivelul strategic.

Fără oportunitatea de a deveni operațional și cu certitudine aflat în imposibilitatea de a planifica, nivelul

tactic este adesea obligat să aloce resurse pentru a soluționa probleme ce nu aparțin nivelului lor. În acest

context, în procesul participativ, nivelul tactic devine un nivel tampon, absorbind șocurile și ameliorând

intensitatea problemelor. Această abordare are capacitatea de a rezolva probleme pe termen scurt însă cu

certitudine nu are efecte pozitive pe termen lung și nu reprezintă o abordare strategică.

Funcționalitatea nivelului tactic este determinată de capacitatea și obligația de a susține inițierea

schimbărilor la nivelurile locale. Aici trebuie determinat dacă soluțiile propuse și implementate au avut

efectul scontat.

3.2.3. Nivel național

La nivel național, cadrul legal care reglementează gestionarea resurselor agricole din punct de vedere al

biodiversității și stabilește responsabilități pentru toate cele trei nivele este centrat în jurul Programului

Național de Dezvoltare Rurală și a Legii ariilor protejate. Disputate în numeroase momente, aceste două

documente cadru sunt contestate însa, fie de autoritațile nationale și județene care doresc limitarea

restricțiilor impuse de existența unor arii protejate sau specii/habitate de interes conservativ, fie de către

custozi și administratori ai ariilor protejate, asociați neguvernamentale și profesionale care reclamă

necesitatea de amendare a acestora și impunerea unor schimbări care să ducă la stoparea pierderii de

biodiversitate.

Generate pentru consolidarea unor direcții de acțiune strategică la nivel național, câteva documente oficiale

însoțesc sistemul legislativ, fără a avea însa un efect sinergic pozitiv asupra resurselor agricole la nivel

74

național: Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și pentru

dezvoltarea spațiului rural 2014-2020, Strategia Națională de Conservare a Biodiversității și Strategia

Națională pentru dezvoltarea zonei montane. Existența strategiilor adoptate și asumate cu scopul declarat

de a contribui la conservarea biodiversității și la o utilizare durabilă a fondului agricol este, momentan, una

decorativă întrucât există puține date care să confirme respectarea principiilor și măsurilor de eco-

condiționalitate prezentate în capitolul 2.

Odată identificată problema de management a resursei de către nivelul operațional și transmiterea

informației prin intermediul nivelui județean, nivelul strategic are rolul de a asigura concentrarea resurselor

disponibile în vederea implementării procesului de identificare a soluției. În tot acest proces entitățile de la

nivelul strategic au obligația de a analiza, pe baza datelor disponibile la nivel național sau prin colectarea

unor seturi de date suplimentare, în ce măsură problema identificată este una de nivel strategic sau una de

nivel operațional. Indiferent de scara la care se manifestă problema, nivelul strategic trebuie să se asigure

că rezolvarea problemei se face prin proces participativ. Urmează identificarea mecanismelor și demararea

proceselor de corectare a situației sau dezvoltare a inițiativei, nivelul strategic trebuie să se asigure și de

demararea sistemului de monitorizare sau control a modului de implementare a soluției proiectate.

3.3. Factori interesați

Implicarea factorilor interesați în procesul de management al resurselor agricole reprezintă un concept nou,

dar de importanță esențială pentru dezvoltarea corespunzătoare a sectorului.

Prin factori interesați se înțeleg toate categoriile de persoane care la un moment dat pot fi afectate de modul

în care se face managementul fondului agricol, în mod pozitiv sau negativ și/sau care pot influența, prin

decizii sau acțiuni directe managementul sau starea resurselor.

Identificarea și analiza factorilor interesați se poate face utilizând metodologii existente, așa cum se

recomandă în capitolul 4.3 al prezentului Ghid, respectiv în Ghidul pentru planificarea durabilă a resurselor

naturale. Analiza va releva posibilele interese ale celor afectați atât negativ cât și pozitiv de modul în care

se face managementul terenurilor agricole, dând informații prețioase pentru stabilirea măsurilor care pot

creștesuccesul eforturilor întreprinse. Având această analiză bine realizată, managerul de resurse își poate

introduce în plan cum să lucreze cu diferiți factori interesați.

Caracterul special al sectorului este dat de faptul că resursele gestionate au un rol extrem de important în

menținerea unei societăți sănătoase și a echilibrului ecologic Contextul în care proprietarii și gestionarii

terenurilor și a altor resurse naturale precum și managerii altor sectoare sunt sau pot fi afectați de starea

fondului agricol și pot influența starea acestuia prin activitățile lor, impune transformarea managementului

într-unul de tip participativ.

Daca factorii interesați nu sunt implicați (prin reprezentanții lor) în toate etapele procesului de planificare

sau de implementare a unei soluții, sau cel puțin în dezbateri sau consultări există o probabilitate ridicată ca

sprijinul acestora pe termen lung să fie minim sau chiar nul, ceea ce poate face ca procesul de planificare și

implementare, după caz, să fie inutil și să aibă eficiență redusă.

Trebuie să se țină cont însă că în contextul managementului fondului agricol ca resursă, managementul se

face la nivel local, iar impactul unor servicii se rezumă tot la acest nivel. Dar beneficiarii valorilor economice

75

directe și indirecte fac parte din grupul mare al factorilor interesați, care se extinde mult ”peste” nivelul

local, incluzând grupuri de nivel regional și național (chiar și internațional). În consecință nivelul local,

responsabil pentru managementul resursei, are responabilități suplimentare în comparație cu autoritățile și

instituțiile din sector de la nivel judetean și national, întrucât acțiunile lor au consecințe directe la toate

nivelurile. Întrucât liniile directoare sunt trasate de nivelul național prin nivelul județean, responsabilitatea

succesului sau insuccesului pe termen lung în acest sector este distribuită și la aceste nivele într-o oarecare

măsură.

Participarea factorilor interesați este justificată și recomandată prin prisma mai multor considerente28:

1. De asigurare a transparenței prin informarea publicului în mod corect și ușurarea accesului la

informațiile și cunoştinţele disponibile;

2. De garantare a unui proces democratic de luare a deciziilor, în conformitate cu drepturile

fundamentale ale omului (ex. drepturile de proprietate);

3. De integrare a cunoştinţelor şi resurselor de care dispun factorii interesați (ex. actori instituţionali

sau non-instituţionali) în procesul management al domeniului, pentru a-l face mai eficient;

4. De dezvoltare a unui mediu social favorabil pentru AP, prin echilibrarea intereselor divergente şi

prin evitarea, ameliorarea sau reducerea conflictelor.

Trebuie de asemenea să se conștientizeze și să se accepte faptul că participarea presupune alocarea de resurse

suplimentare, în special de timp și de resurse umane, procesul decizional devenind mai anevoios. Cu toate

acestea, legitimitatea planului sau proiectului elaborat prin abordări participative va fi net superioară decât

dacă se elaborează ”centralizat”, fără implicarea factorilor interesați.

Implicarea în procesul de elaborare a unor strategii sau de implementare a unor proiecte a factorilor interesați

are ca principale avantaje faptul că:

(1) permite evitarea pe termen scurt și mediu a potențialelor conflicte;

(2) asigură un transfer parțial al responsabilităților;

(3) permite implicarea și altor entități și dupa caz atragerea de resurse în procesul de management.

Avantajele vor fi însă evidente doar în măsura în care procesul de participare a factorilor interesați se

realizează în baza unui plan bine definit, construit pe analiza factorilor interesați, în mod profesionist și

onest, astfel încât să se construiască o relație de încredere și colaborare reală între managerii de resurse

agricole și factorii interesați (a se vedea recomandările de la capitolul .4.3. Integrarea și implicarea

factorilor interesați)

28 Adaptat din Ioniță, A., Stanciu, E., Manual pentru management participativ – ghid pentru creșterea participării

factorilor interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică, 2012

76

3.4. Corelarea planificării managementului resurselor agricole și a ariilor protejate

(inclusiv a siturilor Natura 2000)

3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului

resurselor agricole până în prezent ?

Înainte de 1990, politica sectorială a fost de valorificare la maxim a potențialului agricol, într-un mod

intensiv, fără a se ține cont de ariile protejate existente. În această perioadă s-a intervenit și s-au produs

modificări antropice substanțiale asupra unor zone cu valoare naturală ridicată. Binecunoscut este în acest

sens cazul Deltei Dunării, unde au fost desecate și transformate pentru agricultură suprafețe extinse.

După Revoluție, multe din zonele cu utilizare intensivă au fost abandonate, transformându-se prin procese

naturale în pajiști care acum au valoare de biodiversitate ridicată sau chiar în păduri tinere. O parte din

acestea și-au refăcut în mod natural valoarea de biodiversitate, unele fiind incluse în noile arii protejate, în

special în siturile Natura 2000, altele fiind încadrate în categoria terenurilor agricole cu înaltă valoare

naturală (HNVF).

În același timp Natura 2000 a avut ca punct de plecare pentru desemnarea siturilor nevoia de a identifica și

proteja ceea ce a mai ramas din habitatele naturale și semi-naturale și speciile sălbatice autohtone. O bună

parte din siturile Natura 2000 se suprapun zonelor în care s-a practicat și se practică agricultura, (vezi Figura

5), această activitate contribuind de fapt la menținerea unor habitate seminaturale foarte importante pentru

societate. Agrobiodiversitatea rezultată din agricultura tradițională cumulează un număr impresionant de

specii de floră și faună de interes comunitar. Acest lucru se poate observa cel mai bine pe harta de la Figura

4 unde sunt suprapuse zonele importante pentru păsări cu zonele defavorizate și cu zonele cu înaltă valoare

naturală.

Ariile protejate, în special siturile Natura 2000 pot și ar trebui să aibă un rol extrem de important în

conturarea și implementarea strategiilor naționale și regionale pentru agricultură. De exemplu, strategia de

reconstituire a unor terenuri arabile pentru a se ajunge de la 700.000 ha la 800.000 ha necesare pentru

România (în condițiile în care am avut cca 1 milion de ha), trebuie corelate cu menținerea pajiștior cu valoare

naturală înaltă din zonele HNV și siturile Natura 2000, chiar dacă în urmă cu câțiva ani parte din acestea au

fost terenuri arabile.

Legislația actuală este permisivă cu schimbarea ascendentă a categoriei de folosință a terenului ceea ce

contravine în foarte mare măsură obiectivelor AP (vezi art. 77 din legea fondului funciar nr. 18/199).

3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management

ale ariilor protejate?

Elaborarea planurilor de management pentru arii protejate este o activitate relativ nouă în România ce a luat

un avânt considerabil îndeosebi datorită existenței unor surse de finanțare care au încurajatrealizarea de

planuri de management pentru toate categoriile de arii protejate.

Indiferent de categoria ariei protejate, dacă aceasta se suprapune peste terenuri agricole, procesul de

realizare a unui plan de management ce are ca obiectiv protecția speciilor de floră și faună, se desfășoară

77

parcurgând minim următoarele etape:

Documentare privind istoricul activitățiilor implementate – activitate ce presupune deschiderea unui

dialog cu managerii de resurse din zona de interes a ariei naturale protejate (nu doar din aria naturală

protejată);

Colectare date din teren și actualizarea informațiilor deja existente – considerând necesitatea

implementrării unor programe de monitorizare pe termen lung a speciilor și habitatelor este

recomandat ca procesul de colectare date din teren să fie planificat și implementat cu participarea

managerilor de resurse din zona de studiu;

Analiza și interpretarea datelor colectate – considerând experiența mangerilor de resurse agricole

este oportună cooptarea în cadrul activitățiilor a cel puțin unei persoane din grupul

managerilor/utilizatorilor de resurse agricole;

Elaborarea strategiei de management, care cuprinde obiectivele și direcțiile de management precum

și măsurile de management – este oportună cooptarea în cadrul activitățiilor a cel puțin unei

persoane din grupul gestionarilor de resurse agricole;

Organizarea dezbaterilor și consultărilor publice cu factorii interesați - este parte a procesului de

planificare participativă și în cazul managementului resurselor agricole.

Tabel 9 - Exemple de direcții strategice, măsuri și acțiuni de management propuse pentru managementul

terenurilor agricole într-un sit Natura 2000

Activități și măsuri specifice de management ce se vor aplica de către managerii resurselor

agricole

Programul 1: Managementul biodiversității

Sub-programul 1.1: Managementul habitatelor de pajiști şi a speciilor legate de aceste habitate

1.1.1.Menținerea habitatelor

de pajiști aflate în stare bună

de conservare prin pășunat și

cosit, cu respectarea

încărcăturii de animale și a

perioadelor de pășunat,

respectiv cosit conform

prevederilor prezentului Plan

Menținerea habitatelor de pajiști prin asigurarea păşunatului cu

încărcături de animale între 0,3-1 UVM/ha, numai în perioada 01 aprilie

– 30 noiembrie sau prin cosire anuală -cel puţin o dată pe an- după data

de 15 iulie în cazul pășunilor care au încărcătură de animale sub 0,3

UVM/ha, precum şi pe toate fâneţele din cuprinsul AP

Nu se vor efectua lucrări de curăţire a pajiştilor în perioada 01.03 –

31.08 şi menţinerea tufărişului pe o suprafață de min 5 – max. 10%

78

de management. Promovarea cosirii după data de 15 iulie dinspre interiorul parcelei spre

exterior, lăsând benzi marginale de vegetație naturală de minim 10 %,

care se pot cosi după 15 septembrie

1.1.2.Menținerea folosinței

actuale și descurajarea

abandonului terenurilor cu

pajişti pentru menținerea

habitatelor de interes de

conservare.

Aplicarea prevedrilor legislației în ce privește pajiștile.

Stabilirea propunerilor de plăți compensatorii pentru prevenirea

abandonului de terenuri și lobby pentru alocarea sumelor necesare

proprietarilor -plăți agromediu și plăți Natura 2000-

1.1.3.Menținerea pășunilor

cu arbori

Menținerea arborilor existenți pe pășunile cu arbori (densitate medie cel

puțin 2 arbori la ha, peste 80% de vârstă peste 80 de ani) și asigurarea

regenerării pentru menținerea acestei densități

Corelarea cerințelor APIA cu necesitățile AP

Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja

menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pășunile cu

arbori.

1.1.4.Crearea de pâlcuri de

arbori cu o densitate de cel

puțin 1-2 arbori/ha -pot fi și

pâlcuri de mai mulți arbori,

chiar și pâlcuri de pădure- și

de arbuști pe toate pajiștile de

interes de conservare

Plantarea de arbori pe pajiștile importante pentru conservare

Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja

menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pajiști

1.1.5.Menținerea

compoziției specifice a

pajiștilor în acțiunile de

îmbunătățire / refacere a

productivității

Menținerea compoziţiei specifice a pajiştilor și refacerea pajiştilor

numai cu specii autohtone de origine locală

Prevenirea degradării compoziţiei specifice caracteristice habitatelor de

pajişti şi a statutului de conservare a speciilor de faună legate de pajişti

prin interzicerea incendierii

Asigurarea mentinerii compozitiei floristice a habitatelor de interes

conservativ si a populatiilor de fluturi si pasari de interes comunitar

legate de pajisti, prin interzicerea folosirii pe pajisti a ingrasamintelor

chimice si a substantelor de protective a plantelor – măsurile fiind

încurajate și prin Plățile de agro-mediu din cadrul Măsurilor 214.

79

În planurile de management pentru siturileNatura 2000 elaborate și în curs de elaborare există prevederi

care țin de managementul resurselor agricole relevante, întrucât de modul în care se gestionează în special

pajiștile depinde menținerea multor habitate și specii, acestea influențând la rândul lor calitatea resurselor

agricole.

Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun

parțial peste măsurile minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul

2.3.1.

O deficiență în majoritatea planurilor de management realizate este faptul că măsurile de management sunt

orientate către speciile de floră și faună ce beneficiază de un statut de protecție (gâsca cu gât roșu, cârstelul

de câmp etc.). În cadrul procesului participativ de planificare și implementare a managementului unei arii

protejate, custozii trebuie să se asigure că planul de management include și obiective ce vizează și alte specii

de faună și că obiectivele lor sunt prezente in plan. Acest deziderat se bazează pe legătura strânsă dintre

specii și necesitatea abordării integrate în managementul biodiversității. Cu alte cuvinte, atenția ar trebuie

să se concentreze pe buna funcționare a ecosistemului care susține specia respectivă.

În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 sunt recunoscute aceste zone cu înaltă valoare

naturală (HNV), dispunându-se luarea de măsuri pentru a se menține speciile de interes comunitar care

depind de aceste agro-ecosisteme. După cum s-a văzut în secțiunea 2.3.2 pachetele de agro-mediu

subvenționează activitatea extensivă a agricultorilor din aceste zone, impunând reguli de management sau

reconfirmând necesitatea continuității practicilor agricole tradiționale. Totuși, interpretarea și aplicarea

măsurilor prevăzute de aceste pachete nu a fost întotdeauna conformă cu interesul conservării biodiversității

și de multe ori pajiștile au fost curățate de specii valoroase (jnepeniș) și vegetație arbustivă, respectiv de

arbori izolați. Acest lucru este generat de lipsa de corelare între planurile de management ale terenurilor

agricole cu planurile de management ale ariilor protejate. Se remarcă aici o lipsă de dialog între diverșii

utilizatori ai acelorași resurse dar cu scopuri diferite. De multe ori nu există planuri de management din

partea a nici uneia dintre entități sau nu există custode pentru aria protejată.

Pentru actuala perioadă de programare (2014-2020) se dorește o continuare a pachetelor de agro-mediu. În

relație cu managementul siturilor Natura 2000, acestea ar deveni o măsură de spriin de bază pentru

agricultori suplimentată cu plățile compensatorii aferente siturilor.

80

Figura nr. 4 - Harta suprapunerilor AP peste zonele agricole

În harta de mai sus se poate observa o suprapunere evidentă a zonelor agricole montane și subalpine cu ariile

protejate. Deficitare sunt zonele extracarpatice unde presiunea umană asupra zonelor naturale este mai

mare.

Figura nr. 5 – Suprapuneri Zone Devaforizate-Zone cu Înaltă Valoare Naturală /Zone

importante pentru păsări

81

Majoritatea ariilor protejate se suprapun mediului rural, unde, în cele mai multe cazuri, activitatea

economică de baza este agricultura. Ariile protejate limitează dezvoltarea activităților agricole intensive,

care au un randament economic mai mare pe termen scurt și restricționează schimbarea categoriei de

utilizare a terenurilor în sensul dezvoltării infrastructurii, construcțiilor, etc, ceea ce poate avea un impact

economic negativ asupra comunităților umane limitrofe. Pentru a compensa acest efect, în special în zonele

clasificate ca ”defavorizate”29, este necesară aplicarea unor măsuri compensatorii (e.g. acodarea subvențiilor

și platilor compensatorii, scutiri de taxe, etc).

3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu

De la primele pagini ale prezentului ghid s-a menționat că managementul fondului agricol este un sector

multidisciplinar aflat într-o dependență funcțională de alte domenii precum silvicultura. Gestionarul de

resurse agricole trebuie să fie conștient de contribuția sa la menținerea ecosistemelor cât mai aproape de

echilibrul lor natural, de faptul că starea resursei depinde de modul în care sunt administrate terenurile și

alte resurse naturale, precum și de presiunile generate de diferite activități umane, dar și de faptul că în

cadrul procesului de dezvoltare durabilă este important ca el să mențină legături funcționale și cu manageri

ai altor resurse.

Pădurile, pășunile și fânețele, terenurile agricole, râurile, lacurile sunt elemente ale ecosistemelor aflate într-

o strânsă interdependență. Exploatarea irațională a unei resurse din cele menționate anterior are impact

negativ și asupra celorlalte resurse. Conceptul ”multidisciplinar” abordat în contextul conservării

biodiversității capătă un sens aparte deoarece indică fără dubiu necesitatea integrării managementului

resurselor menționate.

Principalele proceduri administrative impuse de legislația actuală care se constituie în instrumente

importante de corelare a obiectivelor de management din diferite sectoare și de asigurare a menținerii

biodiversității sunt:

Procedura de Evaluare Strategică de Mediu (SEA) și de Evaluare a Impactului asupra Mediului

(EIA), ce se realizează pentru planuri și programe este un instrument util pentru armonizarea

modului de utilizare a resurselor.

Procedura de Evaluare Adecvată este impusă în siturile Natura 2000 cu scopul asigurării conservării

tutror speciilor și habitatelor de interes comunitar.

Procesul participativ solicitat de către autoritatea centrală de mediu în realizarea planurilor de

management pentru arii protejate este de asemenea o procedură ce are rolul de a asigura integrarea

obiectivelor factorilor interesați din domeniul de exploatare a resurselor silvice, agricole, acvatice

și faunistice, cu intenția de a uni toate eforturile în planificarea unei utilizări durabile condiționată

de menținerea unui nivel acceptabil al biodiversității.

29 Reglementate prin legea nr.20 din 15 ianuarie 1999

82

Caseta 8 - Crearea de condiții de utilizare eficientă a resurselor prin corelarea

managementului în diverse domenii – exemplu

Stabilirea de comun acord a modului în care se fac lucrările hidrotehnice astfel încât

terenurile agricole să păstreze parțial fluxul hidrologic natural de ape (ex. zone inundabile în

care utilizarea corectă a culturilor aduce beneficii maxime atât economic cât și al

biodiversității (ex. Valea Nirajului)

Perdele de păduri (umiditate) + împăduririle de pe versanții de lângă terenurile

agricole (fixarea solului)

3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare

strategică pentru dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese,

cum se planifica)

În multe din strategiile de dezvoltare durabilă existente, domeniul este abordat din perspectiva dezvoltării

rurale cu accent pe diversificarea și dezvoltarea sectorului agricol și agroalimentar și instruirea și

consultanță în agricultură. Nu se regăsesc țeluri și obiective strategice de bază cum ar fi menținerea

terenurilor agricole și diversificarea categoriilor de folosință, ceea ce ar fi o componentă esențială și pentru

conservarea biodiversității.

Lipsa armonizării documentelor strategice naționale cu alte documente programatice realizate la nivel local

duce la disfuncționalități atât la nivel de obiective cât și la nivel de activități și măsuri de management. Din

păcate, aceste disfuncționalități generate de lipsa de comunicare și transparență produc în final pierderi

financiare tuturor factorilor interesați și chiar pierderi la nivelul resurselor care constituie baza activității

economice. Mai mult decât atât, ele sunt reflectate în indicatori ce arată pierderi la nivelul diversității

biologice și la dezechilibre în ecosistemele naturale din România. Managerii de resurse agricole sunt

conștienți că aceste amenințări există și că ele periclitează chiar utilizarea resursei pe termen lung.

83



84

4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu

Prezentarea detaliată a procesului de planificare strategică se face în Ghidul de planificare strategică pentru

managementul durabil al resurselor naturale disponibil pe www.emenatura2000.ro.

Abordarea integrată în planificare și management presupune ca planificarea și managementul să se

realizeze ținând cont de faptul că acest domeniu :

- are rol important în dezvoltare durabilă și ca urmare și în procesul de planificare strategică –

abordare strategică,

- este în strânsă legătură cu alte domenii de activitate sau de management, cum ar fi de exemplu cu

managementul pădurilor, apelor, al faunei sălbatice – abordare intersectorială.

Abordarea strategică trebuie să se facă:

- în interiorul sectorului (strategia sectorială)

- evidențiind explicit rolul sectorului în strategiile de dezvoltare durabilă la toate nivelurile (local,

județean, regional, național, european).

În concluzie planificarea strategică trebuie să se facă coordonat la toate nivelurile din interiorul sectorului

(operațional, tactic, strategic) și ținând cont de alte sectoare de activitate, astfel încât contribuția sectorului

/ domeniului să fie eficientă la dezvoltarea durabilă locală, regională și națională.

Abordarea strategică și intersectorială sunt legate intrinsec – abordarea strategică nu este posibilă fără a avea

o abordare intersectorială – dar pentru a explica mai clar importanța acestui concept, s-au separat cele două

laturi esențiale ale acesteia.

4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări

integrate

Rolul agriculturii este determinant în evoluția unei societăți. Impactul ei se transmite pe toate cele trei

componente ale dezvoltării durabile (economică, socială și ecologică). Obiectivele strategiei în domeniul

agricol se subordonează politicii domeniului, de utilizare durabilă a resurselor agricole şi conservare a

biodiversității în condițiile menținerii echilibrului agro – silvo – cinegetic.

Sectorul agricol are importanță și relevanță deosebită pentru economie, din punct de vedere social, pentru

mediu, dar și pentru identitatea noastră culturală. Dincolo de simpla afirmație, acest sector poate și trebuie

să demonstreze contribuția la toate aspectele societății printr-o serie de indicatori cantitativi și calitativi. (a

se vedea capitolul 4.1.2. Analiza stuației existente din Ghidul de planificare strategică pentru managementul

durabil al resurselor naturale.

Contribuția sectorului agricol la dezvoltarea durabilă, rolul / influența pe care o are asupra altor sectoare de

activitate, precum și necesitățile sectorului (sprijinul de care are nevoie) pot fi prezentate sintetic prin astfel

de indicatori.

http://www.emenatura2000.ro/

85

Indicatorii sunt obținuți prin inventarieri, monitorizare, analize. Integrați în rapoarte succinte, care oferă

explicații sintetice ale acestor indicatori, pot fi instrumente foarte importante pentru planificarea strategică

și un management eficient.

Condițiile minime obligatorii pentru a avea indicatori realmente utili sunt ca aceștia să:

a. fie definiți astfel încât să:

- ofere informații relevante pentru starea actuală a resursei și pentru determinarea tendințelor

- să fie fezabilă și realistă stabilirea valorilor – este de preferat ca, pe cât posibil, indicatorii

să fie cantitativi

- în cazul indicatorilor calitativi, interpretarea lor să se poată face cât mai obiectiv

b. să intre într-un sistem de monitorizare clar definit și asumat de gestionar, ceea ce presupune:

- colectarea informațiilor definite prin indicatori în mod sistematic (determinați în aceeași

manieră și în mod regulat)

- interpretarea informațiilor

- utilizarea informației prin stabilirea (sau solicitarea de la alte sectoare) de măsuri care să

ducă la îmbunătățirea managementului și adaptarea / corectarea periodică a măsurilor de

management.

Este foarte important să se înțeleagă faptul că indicatorii nu trebuie întotdeauna utilizați cu valoarea lor

absolută: în situațiile în care nu este posibil să se determine o valoare absolută, foarte importante devin

analizele și determinarea tendințelor.

Pentru a se determina indicatorii utili domeniului / sectorului, trebuie să se formuleze întrebările la care se

dorește răspuns prin măsurarea indicatorilor. În cazul planificării strategice și a integrării domeniului în

tabloul complex al planificării pentru dezvoltare durabilă, întrebările trebuie să scoată în evidență rolul

agrobiodiversității, precum și importanța unui management eficient pentru ca sectorul / domeniul să

contribuie în mod real la dezvoltarea durabilă.

Pentru definirea indicatorilor este absolut necesar să se cunoască obiectivele sectorului la nivelul pentru

care se pregătește strategia /planul. Indicatorii sunt cei care arată dacă obiectivele sunt pe cale de a fi atinse.

Modul în care se definesc obiectivele și indicatorii este prezentat în capitolele 4.1.2 și 4.1.3. în Ghidul de

planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale.

Se propune clasificarea indicatorilor in următoarele categorii in relație directă cu managementul agricol:

a. Componenta economică a managementului resurselor agricolepoate fi apreciată prin :

- Venituri obținute prin exploatarea directă a resurselor agricole

86

- Venituri obținute prin servicii de procesare a producției primare obținute prin exploatarea

resurselor agricole

- Venituri obținute prin servicii conexe (servicii de turism, recreere, educative etc.)

- Taxe și impozite plătite

b. Componenta socială a managementului agricol poate fi apreciată prin:

- Numărul celor ce practică agricultura (la nivel național în prezent cca. 4 milioane)

- Numărul persoanelor angajate in domeniu (la nivel național în prezent cca 2 milioane)

c. Componenta ecologică

- Componenta de agro-bioversitate - apartenența la o zonă cu valoare naturală înaltă

(aproximativ 30% din teritoriul României este considerat HNV (Paracchini et al, 2008))

În cele ce urmează se vor propune o serie de indicatori care pot ajuta gestionarii de resurse agricole să

prezinte în mod coerent:

starea resursei gestionate

contribuția domeniului la dezvoltarea durabilă

necesarul de investiții pe care trebuie să le facă fie gestionarul fie societatea în managementul

acestei resurse pentru a o menține / îmbunătăți.

Prin acești indicatori se vor putea urmări trei aspecte:

integrarea pe orizontală - încorporarea / reflectarea valorilor și a rolului managementului resursei

în dezvoltarea durabilă și în managementul sectoarelor / domeniilor referitoare la managementul

pădurilor, apei și faunei de interes cinegetic

Integrarea pe verticală – încorporarea / reflectarea valorilor și a rezultatelor managementului la

nivelul tactic și strategic prin transmiterea de indicatori către diverse instituții din domeniu la

diferite niveluri

Integrarea cu managementul AP

Tabelul de mai jos redă indicatorii ce ar trebui determinați / analizați în acest domeniu pentru a demonstra

contribuția la dezvoltarea durabilă, precum și sectoarele / domeniile care ar trebui să dețină informația

respectivă pentru a se ajunge la o abordare integrată.

87

Tabel 10 - Indicatorii de definit / analizat în domeniul managementul resurselor agricole și sectoarele

care au nevoie de aceste informații

Categoria

de

indicatori

Indicator / cum se cuantifică

Cine

furnizează

informația

De interes pentru instituții /

organizații care sunt responsabile

pentru planificare / management în

domeniile

MADR AFIR APIA AP

Producție

Venituri

Economice

– care dau

informații

referitor la

creșterea

economică

Suprafață agricolă pe categorii

de folosință ha (pajiști, arabil,

livezi și vii) și pe cap de locuitor

DAJ

x x x

Procent suprafață agricolă din

total suprafață

DAJ

x

Suprafață terenuri agricole

abandonate (pe categorii)

DAJ

x x

Procente suprafață agricolă pe

clase de fertilitate

DAJ

x x

Procent suprafețe cultivate

(evoluția în ultimii ... 30ani)

DAJ

x x x


degradate (pe categorii)

DAJ

x x x

Efective de ovine, bovine,

caprine, cabaline și porcine –

evoluție pe ultimii ... ani

DAJ

x x x

Suprafețe cosite manual /

mecanizat (dinamica din ultimii

... ani)

DAJ

x x

Regimul de proprietate:

suprafețe pe categoriile

DAJ, INS x x

30 Se alege numărul/cantitatea potrivit obiectivului planificării. De obicei, unitatea temporală cea mai utilizată este

cea de 5 ani, considerată a fi de semnificație statistică.

88

Categoria

de

indicatori


Cine

furnizează

informația




domeniile

MADR AFIR APIA AP

principale de proprietari (stat,

persoane fizice, forme

asociative, biserici, școli,

comune, etc.) și pe categorii de

mărime (terenuri până … ha,

între ….., peste …. ha)

Tipul de exploatații agricole (uz

comercial, uz individual sau de

subzistență) - ha

INS, DAJ

x x x

Număr de asociații de

producători / producători, venit

mediu / producător

INS, DAJ

x x x

Suprafețe de terenuri agricole

ocupate de culturi intensive

(min. .... ha cu aceeași cultură, ex

rapiță, porumb, floarea soarelui,

cartofi, grâu) – dinamica în baza

datelor din ultimii ... ani.

INS, DAJ

x x x x

Producție și venituri din materie

primă pe principalele categorii

INS, DAJ

x x

Producție și venituri din

principalele produse prelucrate

primar

INS, DAJ

x x

Evoluția venitului mediu pe

exploatație în ultimii ... ani

INS, DAJ

x x

Branduri locale recunoscute de

ferme sau produse agricole (ex.

Covalact, Napolact, etc) care se

DAJ

x

89

Categoria

de

indicatori


Cine

furnizează

informația




domeniile

MADR AFIR APIA AP

bazează pe produse locale

Produse tradiționale atestate la

nivel național sau în cadrul

schemelor voluntare existente -

număr

DAJ

x

Număr întreprinderi și venituri

din agroturism

INS, DAJ x

Pagube produse de fauna

sălbatică

Ocol

Silvic, DAJ x x

Pagube provocate de fenomene

climatice extreme (evoluție pe

ultimii ... ani) pe tipuri fenomene

și de culturi afectate

DAJ

x x x


incendiate (dinamica pe ultimii

... ani)

DAJ

x x

Valoare despăgubirilor acordate

de firme de asigurare

INS x x

Valoarea plăților compensatorii

pe tipuri de plăți (ex. agromediu)

APIA x x

Valoarea investițiilor făcute sau a

pierderilor economice ce derivă

din măsuri de management care

au ca scop imediat realizarea

obiectivelor de conservare a

biodiversității (de exemplu

DAJ, APM

x x

90

Categoria

de

indicatori


Cine

furnizează

informația




domeniile

MADR AFIR APIA AP

pierderile derivate din

interdicțiile din AP)

A se vedea și ceilalți indicatori

economici relevanți pentru

planificare strategică conform

......

Sociali –

care dau

informații

referitor la

echitatea

socială

Locuri de muncă în domeniul

agricol pe tipuri de activitate

(ferme, prelucrare produse

agricole, etc)

INS, DAJ

x

Situația retrocedărilor de

terenuri agricole (în special

suprafața și numărul litigiilor):

număr de litigii și ha în litigiu

INS

x x

Familii care depind de producția

agricolă (ferme de subzistență) –

număr, venit mediu / fermă

INS, DAJ

x x

Ponderea populației salariate din

agricultură raportat la total

populație ocupată în agricultură,

ponderea populației ocupate în

agricultură din populația totală,

etc.

INS, DAJ

x x

Nr. de piețe, Nr. de centre de

colectare, Nr. de

producători/antreprenori pentru

pajiști, Certificare produse

(calitate), IGP, DGO, TSG,

INS, DAJ

x

91

Categoria

de

indicatori


Cine

furnizează

informația




domeniile

MADR AFIR APIA AP

Autorizații, Producție optimă,

Mediu -

care dau

informații

referitor la

calitatea

mediului,

inclusiv la

starea

ecologică

Compoziția floristică,

Indicatori calitativi

cantitate ha/substanță uscată pe

pajisti permanente, pajisti

temporare, alte terenuri

Institute

specializate

(pajiști,

pedologie,

etc)

x x

Suprafața culturilor dependente

de polenizatori naturali

(dinamica suprafețelor pe ultimii

.... ani)

Institute

specializate

(pajiști,

pedologie,

etc)

x x x

Suprafețe pe care se utilizează

fertilizanți chimici și pesticide

Institute

specializate

(pajiști,

pedologie,

etc)

x x x x

Identitate

culturală

Prezența arhitecturii

vernaculare,

Prezența raselor, specii, soiuri

locale (și număr

Patrimoniu genetic (banca de

gene/catalogul oficial al

plantelor de cultură)

Omogenitate multiculturală,

Păstrarea tradițiilor,

x x

92

Categoria

de

indicatori


Cine

furnizează

informația




domeniile

MADR AFIR APIA AP

Guvernanță

- care dau

informații

cu privire la

modul în

care se iau

deciziile,

inclusiv la

implicarea

factorilor

interesați

Numărul instituțiilor /

organizațiilor implicate în

procesul de planificare / în

evaluarea efectivelor / în luarea

deciziilor de management

Numărul și frecvența

consultațiilor publice, numărul

persoanelor participante la

consultări publice

Bineînțeles că o planificare eficientă presupune ca fluxul de informații să nu fie unidirecțional, adică de la

managerii resursei la celelalte niveluri, ci să fie unul de schimb de informații între toate domeniile care se

influențează reciproc.

Subcapitolul de mai jos descrie importanța pe care o au informațiile din domeniul resurselor agricole pentru

planificarea din alte domenii și pentru planificarea strategică pentru dezvoltarea durabilă.

4.2. Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și

în toate domeniile relevante

4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în

planurile de management ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP)

De ce este necesar ca în planurile ariilor protejate să fie integrate informații de la toți managerii

resursei?

Principalul motiv pentru care este necesar un schimb de informații între administratorii de arii naturale

protejate și gestionarii de fonduri agricole este reprezentat de obiectivul comun atât al planurilor de

management pentru arii naturale protejate cât și al planurilor de management pentru resursele agricole,

respectiv menținerea unor populații viabile de floră și faună.

Conform legislației actuale (OUG nr 57/2007), planurile de management agricol trebuie să fie elaborate /

adaptate luând în considerare prevederile planurilor de management întocmite pentru ariile naturale

protejate, cu care se suprapun integral sau parțial. Aceasta presupune ca gestionarul resurselor agricole să

93

colaboreze îndeaproape cu administratorul ariei protejate. În practică, acest lucru se întâmplă prea puțin.

Agricultorii nu au întotdeauna informațiile și resursele necesare pentru întocmirea unui plan de

management. La nivel operațional avem de a face cu o ierarhizare a planurilor. Deoarece simpla situare a

unui plan la un nivel superior nu este însă suficientă pentru atingerea obiectivelor, este necesară integrarea

informațiilor, aceasta fiind principala condiție pentru armonizarea obiectivelor și a activităților.

Subordonând și alte planuri sectoriale (precum amenajamentele silvice) planul de management al unei arii

naturale projetate are potențialul de a armoniza și integra măsuri de management al altor resurse cu măsuri

de management a resursei agricole, îndeplinind astfel cerința de multidisciplinaritate și integrare necesară

unei dezvoltări durabile.

Ce informații trebuie transmise?

Realizarea unor planuri și adoptarea unor decizii în ceea ce privește managementul ariilor protejate și a

resursei agricole depinde de un set minim de informații ce sunt necesare în fundamentarea acțiunilor

prezente și viitoare. Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :

Informații cu caracter tehnic descriptiv al biodiversității asociate resursei gestionate: specii

prezente, mărime populații, dinamică în timp și spațiu, areal ocupat, mortalități naturale și

accidentale etc. Colectarea acestui tip de informații este în responsabilitatea managerilor de arii

protejate, dar gestionarii resursei trebuie să le înțeleagă și, pe cât posibil, să contribuie la colectare.

Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: cantitate și calitate recoltă, venituri din

utilizarea resursei, venituri din agro-turism, pagube înregistrate (calamități, faună sălbatică),

realizare acțiuni de promovare etc.

Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: identificare amenințări și

presiuni (atât din perspectiva resursei agricole cât și din cea a biodiversității, așa cum s-a prezentat

la capitolul 1.2 al acestui ghid), planificare acțiuni comune de colectare date din teren, măsuri de

conservare și restricții temporale sau permanente etc.

Este recomandat ca transmiterea informațiilor din categoriile menționate anterior să se realizeze într-un

format acceptat de către părțile implicate în schimbul de informații.

Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)

Planificarea și realizarea schimbului de informații trebuie făcută de către părțiile implicate, putând fi

identificate din punctul de vedere al apartenenței la nivelul operațional următoarele două variante de

asociere în vederea schimbului de informații:

gestionar teren agricol - gestionar teren agricol

gestionar teren agricol - administrator de arie naturală protejată

Indiferent de variantă, trebuie menționat că biodiversitatea nu ține cont de ”barierele” administrative astfel

încât pentru un management eficient este nevoie de un schimb permanent de informații. Din perspectiva

periodicității schimbului de informații, recomandăm ca minimul de informații ce trebuie comunicat, între

94

entitățiile ce funcționează la nivelul operațional, să fie realizat astfel:

anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate;

anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei;

de câte ori este necesar - informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului.

Modul de comunicare poate fi diferit de la caz la caz putând avea forma unei:

informări scurte, conținând informațiile minim solicitate, frecvent utilizată în condițiile în care

răspunsul nu necesită explicații ( ex. in cazul informațiilor cu caracter administrativ precum cotele

de recolta)

documentație simplă, ce presupune și prezentarea unor aspecte necesare pentru a clarifica anumite

aspecte ( de ex. informații privind calitatea floristică sau pedologică, etc.)

documentație complexă, ce presupune detalierea anumitor aspecte cu caracter tehnic sau științific

fără de care este de aștepat ca informația transmisă sa nu fie înțeleasă ( de ex. planificarea unor

măsuri de management)

4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior

Către instituțiile de rang superior:

Responsabilitățiile gestionarilor de terenuri agricole sunt stabilite prin legislația în vigoare și contractele de

gestiune (contract de arendă, de proprietate, contract de custodie sau administrare a ariei naturale protejate)

în care managerul este parte contractuală cu autoritatea centrală responsabilă (sau după caz reprezentanții

în teritoriu a acesteia). Din acest motiv există frecvent o abordare eronată a relațiilor funcționale între

niveluri, existând o tendință ca entitățiile ce formează nivelul județean/regional să nu fie recunoscut ca

autoritate în toate situațiile. La nivelul județean/regional și strategic atribuțiile și obligațiile sunt separate

între mai multe instituții, în baza legislației cadru din domeniile strategice. Legislația din domeniu este însă

complicată, nu separă clar competențele instituțiilor publice și generează nivele diferite de influență

(Predoiu & Ungurean, 2010) și responsabilități. Este evident că în acest context comunicarea este esențială,

având potențialul de a asigura un fond tehnic coerent și participativ.

Transmiterea informațiilor către și de la nivelul strategic superior se realizează în majoritatea cazurilor prin

intermediul nivelului județean/regional, ce este redus la funcția de mesager. Din motive ce țin de gestiunea

informației, la nivelurile superioare nevoia de informații este generată de necesitatea elaborării diferitelor

documente de raportare și analiză statistică, legislative sau strategice, motiv pentru care informația este

solicitată în general periodic și într-o formă centralizată tabelar.

De ce este necesar acest schimb de informații?

Funcționalitatea unui sistem este condiționată de funcționalitatea sistemul informațional pe care este

95

construit iar ”Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate”31. În

lipsa unui flux continuu de informații între nivelurile operațional, județean/regional și strategic, analiza reală

a efectelor diferitelor strategii, acte legislative, norme tehnice, planuri, avize și autorizații, asupra resursei

reprezentată în cazul nostru de terenurile agricole este practic imposibilă. Aplicarea unor strategii

fundamentate pe informații eronate sau pe rezultate ce nu sunt evaluate corespunzător reprezintă o problemă

majoră cu repercursiuni pe termen lung.

In cazul managerilor de resurse agricole însă impactul informațiilor transmise și receptionate la și de la

nivelul județean/regional respectiv strategic nu este influențat de cantitatea informațiilor transmise ci de

calitatea lor. Dinamica ecosistemelor, diversitatea amenințărilor și presiunilor, cadrul instituțional, interese

de grup și coaliții mai mult sau mai putin politice fac ca schimbul de informații credibile, fundamentate să

fie extrem de important iar transparentizarea întregului sistem atât cel vertical cât și cel orizontal să fie

elementul cheie pe termen mediu și lung. Cu cât informațiile de la nivelul operațional sunt mai reale și

obiective cu atât răspunsul nivelului strategic este mai apropiat calitativ de cerințele nivelului operațional,

iar funcționalitatea răspunsului fiind astfel garantată.

Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)

Principala direcție a fluxului informațional este de la nivelurile inferioare către nivelurile superioare, acesta

fiind guvernat de prevederi legale sau administrative. Cu toate acestea, în practică se întâmplă ca informațiile

se fie furnizate strict la cerere și nu periodic, fapt ce ar permite o urmărire activă a evoluției trendurilor.

Din perspectiva periodicității schimbului de informații recomandăm ca minimul de informații ce trebuie

comunicat între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional să fie realizat :

Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate

Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei.

Odată la cinci ani sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind planificarea

managementului

4.2.3. Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor

naturale

De ce este necesar acest schimb de informații?

Relația cu celelalte sectoare a fost deja prezentată anterior, relațiile de dependență fiind definite de către

funcționalitatea ecosistemelor. Ce rămâne de stabilit este dacă managerii celorlalte resurse au conștiința

rolului activităților lor în conservarea valorii resurselor agricole. Putem adminte în parte că, în lipsa unor

informări obiective și corecte, managerii de păduri sau ape vor lua totuși în considerare adaptarea

planificăriilor și a activitățiilor din propriul lor domeniu de interes la obiectivele generate de managementul

agricol. Aceste situații sunt însă excepționale și sunt datorate relațiilor personale și nu instituționale.

31 Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30.11.1874-d. 24 ianuarie 1965) – om politic britanic, prim-ministru al

Regatului Unit între anii 1940-1945 și 1951-1955.

96

Frecvent ”buna colaborare inter-instituțională” se bazează pe relații personale care dispar odată cu dispariția

persoanelor, colaborarea fiind în fond una falsă, deși trebuie să recunoaștem că uneori a dat rezultate.

Comunicarea cu celelalte sectoare nu doar că nu poate fi evitată ci este chiar necesară în vederea integrării

măsurilor de management a resurselor agricole, iar ea trebuie să se desfășoare la nivel instituțional, oficial.

Ce informații trebuie transmise?

În general celelalte sectoare de activitate sunt foarte sensibile la informațiile cu caracter tehnic privind

resursele agricole, ținând cont de impactul considerabil al acestui sector. În situația concretă, măsurile de

management al resurselor agricole sunt adesa supuse presiunilor de restricții din partea celorlalte sectoare.

Necesitatea protecției unei resurse ca stimul, generează un răspuns din partea gestionarilor altor resurse.

Deoarece în majoritatea situațiilor un răspuns negativ nu este unul acceptabil, principala ”armă” este

asigurarea unei informări precise și coerente, identificând modul și contextul favorabil în care ea poate avea

loc. Această componentă informațională este cea mai complicată, însă din perspectiva integrării obiectivelor

din alte domenii este cea mai importantă.

Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :

Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate: specii gestionate, necesitățiile

ecologice ale speciilor, dinamică în timp și spațiu, indici calitativi (compoziția floristică, date

pedologice), etc.

Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: venituri din utilizarea resursei, venituri din

agro-turism, impactul economic și social al activității, studii de impact etc.

Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: planuri de management al ariilor

naturale protejate, planuri de management ale fondurilor agricole, rapoarte și studii cu caracter

tehnic și științific realizate la nivel regional sau național

Cum funcționează fluxul de informații?

Un instrument puternic în realizarea schimbului de informații este procedura SEA32 ce creează cadrul

instituțional necesar schimbului de informații și integrarea obiectivelor33. Procesele participative de

elaborare a planurilor de management34 pentru arii naturale protejate sunt de asemenea instrumente utile în

integrarea obiectivelor multisectoriale.

Deoarece fluxul de informații nu este unul permanent este esențial ca informația transmisă de gestionarii de

32 Strategic Environmental Assessment – Evaluare Strategică de Mediu – procedură administrativă de reglementare

a planurilor și programelor desfășurată în baza Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din

27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. În România este transpusă

de Hotararea guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004

33 Vezi Ghid de planificare strategică elaborat în cadrul proiectului LIFE+ Comunicare și Informare

”Manageri Eficienți pentru o Natura 2000 eficientă” – EME Natura 2000

34 Vezi Proces de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România, Michael R Appleton,

http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/Proces_Elaborare_PMPA.pdf

97

resurse să fie prezentată corespunzător, într-un format accesibil celorlalți factori interesați. Trebuie luată în

considerare și realitatea că fiecare gestionar de resursă va încerca să demonstreze că domeniul propriu este

prioritar și chiar indispensabil societății, economiei locale, regionale și naționale după caz și nu în ultimul

rând siguranței naționale, iar utilizarea se face cât se poate de durabil. Abordarea conduce la blocarea

fluxului informațional, respectiv la blocarea adoptării unor măsuri acceptabile de către toți factorii interesați.

Gestionarii de resurse agricole nu fac excepție de la cele precizate anterior. Orice solicitare de natură

informațională sau managerială trebuie justificată obiectiv, cu informații coerente, cu identificarea

problemei sau a obiectivelor, analiza soluțiilor sau măsurilor, fără exagerări, pe cât posibil utilizând

informațiile din planurile sau strategiile sectoriale și din documentații cu caracter tehnic și științific.

4.3. Integrarea prin implicarea factorilor interesați

Starea resurselor naturale afectează în foarte mare măsură societatea în ansamblu, ca urmare gestionarea

trebuie să se facă cu implicarea factorilor interesați (a se vedea secțiunea 3.3), printr-un management

participativ. Un pas important în etapa de preplanificare îl constituie inițierea procesului participativ în

planificare strategică prin identificarea și analiza factorilor interesați. Acest lucru trebuie realizat în detaliu

de către fiecare entitate care coordonează procesul de planificare. Este o etapă care trebuie inițiată chiar

înaintea începerii planificării, astfel încât principalii factori interesați să poată fi implicați de la începutul

procesului. Gradul și modul de implicare trebuie definite în urma „cartării” factorilor interesați, analiză care

va furniza informațiile necesare privind rolul și importanța fiecăruia dintre aceștia pentru sector, privind

influența pe care o pot avea asupra resursei și contribuția pe care o au sau o pot avea la managementul

acesteia.

Pentru a asigura o bună analiză și elaborarea unui plan coerent pentru implicarea factorilor interesați în

procesul de planificare și în management, se recomandă parcurgerea etapelor descrise în Manualul pentru

management participativ – ghid pentru creșterea participării factorilor interesați în managementul ariilor

protejate din ecoregiunea carpatică35. Chiar dacă manualul a fost elaborat pentru arii protejate, principiile

și etapele care stau la baza implicării celor interesați, sunt aceleași, recomandările din manual fiind

adaptabile și pentru acest domeniu.

35

98

Figura 6 redă foarte succint fazele și pașii care ar trebui urmați pentru a se asigura o participare

eficientă a factorilor interesați în procesul de planificare și chiar în etapa de implementare a

planului.

Altfel spus, principlalele etape pentru asigurarea implicării / participării factorilor interesați sunt:

- identificarea și analiza factorilor interesați,

- consultarea lor în etapa de evaluare a situației actuale prin organizarea unei întâlniri la care factorii

interesați să poată prezenta punctul lor de vedere cu privire la valori, amenințări și probleme din

punctul lor de vedere,

- implicarea în diferitele etape ale planificării, în funcție de interesele lor și de contribuția pe care o

pot avea a în definirea soluțiilor de management, respectiv de gradul în care depinde de ei

implementarea măsurilor de management,

- implicarea în perioada de implementare a planului de management, fie doar la nivel de informare,

fie prin consultarea lor în luarea deciziilor sau chiar delegând unele acțiuni de management (cele

care sunt în directa lor responsabilitate).

99

Caseta 9 - Exemplu privind rolul de care îl poate avea un factor interesat în planificare și

managementul fondului agricol

Rolul Asociațiilor de crescători de animale

Asociația de crescători de animale – factor interesat cheie: gestionează habitatele de care

depinde agro-biodiversitatea

Interes: gestionează și răspunde pentru starea pășunilor, gestionarea durabilă a pădurilor în

vederea asigurării rolului de producție și de protecție

Rol: va trebui să accepte, să preia în propriile planuri și să implementeze măsuri de

management definite de comun acord ca fiind esențiale pentru asigurarea bunelor condiții

agricole și de mediu

Cum ar trebui implicat: informat periodic, consultat, va implementa anumite măsuri de

management al habitatelor agricole (delegare de acțiuni), poate fi partener în proiecte.

Tabelul de mai jos arată doar cu titlu informativ principalele grupuri de factori interesați ce ar trebui luați în

considerare la fiecare nivel de planificare strategică.

Tabel 11 - Posibili factori interesați

Nivel Factori interesați Rol din perspectiva planificării în domeniul

managementului resurelor agricole

Local

(UAT-uri)

Primării, Consilii Locale Trebuie să țină cont de resursă în planificare locală

Proprietari (țărani, fermieri,

agricultori, obști,

composesorate, asociații,

cooperative, grupuri de

producători, instituții de cult)

Sunt influențați în mod direct de strategia de dezvoltare din

sector, care definește prioritățile din sector, influențează

cererea și oferta și definește proritățile de finanțare

Administratori (Ocoale silvice,

Administratori de Arii

Protejate)

Ocoalele silvice prin activitatea lor pot influența factori

esențiali pentru producția agricolă (de ex: eroziune,

deșertificare, etc) și administratorii de AP trebuie să se asigure

că strategia sectorului răspunde obiectivelor de conservare a

biodiversității

Instituții de invațamânt și

cercetare Interesați în a contribui la dezvoltarea sectorului

100



Grupuri de Acțiune Locală Elaborează și implementează strategia locală fiind interesați

în promovarea priorităților lor în strategia sectorială

Societatea civilă (familii,

ONG-uri cu sau fără

personalitate juridică)

Nivelul lor de trai este direct afectat de strategie

Agenți economici (procesatori) Direct dependenți de calitatea și cantitatea resurselor din

sector

Județean Agenții de mediu județene Interesați ca legea să fie respectată

Consiliu Județean Elaborează și implementează strategie județeană, dau

acordurile pe PUG, PUZ, etc

Organismele Intermediare

(OJFIR) și Agențiile de plăți

MADR (APIA și AFIR)

Sprijină/implementează strategia

Asociațiile de Dezvoltare

Intracomunitară Interesate în implementarea strategiilor de mediu

Societate civilă (ONG-uri

județene, etc.) Nivelul lor de trai este direct afectat de strategia

Regional ADR Participă la elaborare și implementare strategie

Centrul Regional pentru

Finanțarea Investițiilor Rurale

(CRFIR)

Sprijină/implementează strategia

Național Guvernul României Elaborează Planul Național de Dezvoltare

MADR Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia

sectorială

101



MDRAP Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia

sectorială

Consultarea factorilor interesați este definitorie pentru calitatea strategiei și eficiența planului de acțiuni.

Deși un proces care poate dura destul de mult, este, conform literaturii și practicii de specialitate, cea mai

scurtă cale pentru îndeplinirea obiectivelor. Implicarea celor afectați de o nevoie de dezvoltare câștigă de

fapt timp prin câștigul suportului. Mai multe informații despre integrarea factorilor interesați găsiți în ghidul

de planificare.

La momentul actual, în sectorul agricol, elaborarea unei strategii, așa cum s-a punctat și în capitolul 3 nu

reflectă o reprezentare democratică a părților potențial afectate de noile direcții dorite a fi trasate. Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale doar ce a început să-și crească capacitatea administrativă în domeniul

managementului strategic în anul 201236 . Momentan, analiza diagnostic pe domeniul agricol se face

conform procedurilor: corelarea între INS și APL-uri de către firme de consultanță. Se realizează analiza

SWOT, se stabilesc prioritățile și apoi planuri de acțiune transmise nivelului tactic.

Ca exemplu de flux informațional (investiții și servicii), care poate fi luat ca un caz de bună practică și

adaptat este fluxul de depunere și implementare a unui proiect depus de un beneficiar la un GAL teritorial:

Beneficiar-GAL-OJFIR (CRFIR)-Beneficiar, unde: GAL este Grupul de Acțiune Locală, OJPDRP este

Oficiul Județean Investiții Rurale, CRPDRP este Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Pentru proiecte de investiţii-vezi fluxul în Anexa 2 (sursa : MADR, Planul Național de Dezvoltare

Rurală,versiunea XI).

36 http://www.madr.ro/ro/planificare-strategica-pentru-administratia-agricola.html, accesat 30 martie 2014

http://www.madr.ro/ro/planificare-strategica-pentru-administratia-agricola.html

102


5. PAȘI DE URMAT pentru o abordare integrată a planificării strategice a

managementului resurselor agricole

Pentru o gestionare coerentă a parimoniului agricol, planificarea ar trebui să vizeze încorporarea nevoilor și

resurselor din teritoriu (ale comunităților, așadar) în viziunea de dezvoltare sectoriala.

În prezent planificarea strategică în sectorul agricol se poate descrie succint astfel:

În domeniul agricol nu se face planificare sectorială la nivel local.

Planurile administrativ teritoriale locale includ doar câteva aspecte legate de agricultură fără a lua în calcul

cei 3 piloni ai dezvoltării durabile.

La nivel zonal GAL-urile includ în planurile strategice pe care le elaborează aspecte legate de agricultură,

referitor în principal la utilizarea resurselor terenuri agricole din microregiunea aparținătoare

planurile de management al ariilor protejate, în special cele elaborate pentru siturile Natura 2000 trebuie să

includă, în majoritatea situațiilor, măsuri și pentru terenurile agricole, măsuri care devin obligatorii fără a se

putea evalua impactul lor asupra sectorului și fără a se putea corela cu interesele sectorului din moment ce

nu există planuri strategice pentru agricultură.


103

5.1. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului local / zonal

Indiferent de nivelul planului / strategiei care se elaborează pentru sector, este important ca gestionarul

resursei să parcurgă un minim de etape (prezentate în tabelul 12), procesul putând fi însă adaptat funcție de

resursele disponibile, timpul alocat, etc.

5.2. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului județean / regional

5.3. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului național

Tabelul 12 redă etapele de planficare strategică, respectiv ceea ce ar trebui să rezulte după fiecare etapă,

indicatorii principali ce pot fi asociați fiecăreia din aceste etape și responsabilitățile la nivel local / zonal ,

județean și național. (trimitere la Ghidul de planificare).

104

Tabel 12 – Etapele de planificare strategica

Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de rezultat

Aplicabil pentru/responabil la nivel

local /

zonal

regional național

Etapa 0: ORGANIZARE (PRE PLANIFICARE)

1. Organizarea, formalizarea

procesului de planificare

Decizia internă de

lansare a procesului

Existența unei metodologii si a calendarului de

planificare (etape, proceduri),

Resurse alocate (umane, materiale, financiare),

Parti interesate identificate si implicate in procesul de

planificare,

Imagine publica a procesului de planificare asigurata

Initiatorul

procesului

si partenerii

Initiatorul

procesului si

partenerii

Initiatorul

procesului si

partenerii

Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE

1 Identificare valoarea

economică a resursei

agricole gestionate.

Este importantă în

fundamentarea

importanței economice a

organizației în

dezvoltarea durabilă a

Evidențe privind

veniturile obținute – este

util a fi întocmit anual.

Venituri din produse (lapte, culturi) comercilizate –

lei/an/produs

Venituri servicii turistice – număr turiști x valoare

medie servicii oferite lei/turist

Venituri aduse bugetului de stat/local – lei/an

Venituri investite

manage

rul de

resursă

agricolă

managerul de

resursă agricolă

MADR

105

zonei în care activează

2 Identificare valoarea

socială a resursei agricole

gestionate.


fundamentarea rolului

organizației ca element

social în dezvoltarea

durabilă a zonei în care

activează.

Evidențe privind

persoane angajate,

activități culturale sau

sociale organizate

Număr salariați (inclusiv zilieri) – persoane/an

Contribuții sociale plătite – lei/an

Număr evenimente culturale sociale implementate –

evenimente/an

manage

rul de

resursă

agricolă

managerul de

resursă agricolă

MADR

3 Identificare valoarea de

mediu a resursei agricole

.


fundamentarea necesității

integrării domenilor în

vederea conservării

biodiversității

Studii/rapoarte privind

speciile prezente și

caracterizarea

populațiilor.

Este extrem de

important ca managerul

de faună să centralizeze

într-un raport anual

informațiile tehnice

descriptive privind

resursa, colectate din

teren, deoarece asigură

coerența și integritatea

informațiilor

Indici de biodiversitate. Trendul populațiilor speciilor

(atenție a nu se confunda cu fluctuațiile).

Spor natural.

Suprafața habitat favorabil

managerul de arie protejată MADR

4 Realizarea analizei

SWOT a managementului

Tablou complet asupra

domeniului și situației

Analiză SWOT manager

ul de

managerul de

resursă, de arie

MADR

106

rersursei prezente Analiza Strategică resursă,

de arie

protejată

, GAL,

CL

protejată, GAL,

DAJ

5 Identifică sectoarele ce

trebuie integrate în relație

cu fauna sălbatică.

Evidențe a tipurilor de

utilizare a terenurilor pe

suprafața administrată

Tipuri de folosință raportate la întreaga suprafață ce

face obiectul managementului

Suprapunere cu arii protejate (%)

Suprapunere cu zone de restricții privind

managementul faunei ( %)

manager

ul de

resursă,

de arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

resursă, de arie

protejată, GAL,

DAJ

MADR

6 Identificare factori

interesați la nivel

operațional, județean /

regional și strategic

Listă factori interesați și

rolul lor în procesul de

planificare și

implementare

Lista factori interesați, cu persoane de contact și

expertiza acestora

manager

ul de

resursă,

de arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

resursă, de arie

protejată, GAL,

DAJ

MADR

7 Stabilește setul de

informații necesar pentru

realizarea planului

Structură document cu

schița informațiilor ce

trebuie colectate,

obținute și integrate

Set de informații ce pot fi obținute cu/din resurse

proprii

Set de informații pentru care este necesar suportul

altor factori interesați

manager

ul de

resursă,

de arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

resursă, de arie

protejată, GAL,

DAJ

MADR

107

Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)

1 Demararea procesului de

planificare

Anunț, înregistrare

procedură, informare

factori interesați

Informarea factorilor interesați privind demararea

procesului de realizare plan

manager

ul de

arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

resursă, de arie

protejată, GAL,

DAJ

MADR

2 Organizare grup de lucru

pentru realizare plan

Grup de lucru constituit Membri desemnați din partea factorilor interesați la

grupul de lucru

manager

ul de

arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

resursă, de arie

protejată, GAL,

DAJ

MADR

3 Definirea viziunii și a

obiectivelor planului

Integrarea obiectivelor

privind managementul

faunei

Viziunea planului definită

Obiective SMART stabilite

Grupul

de lucru

Grupul de lucru MADR

4 Dezvoltare măsuri

necesare pentru atingerea

obiectivelor

Corelarea măsurilor cu

alte planuri sectoriale

Măsuri acceptate de grupul de lucru Grupul

de lucru


Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)

1 Dezvoltare acțiuni și

indicatori de rezultat

Detalierea acțiunilor,

prioritizarea acestora

Acțiuni stabilite in timp și spațiu

Indicatori măsurabili stabiliti

Grupul

de lucru


108

2 Planificare resurse Estimarea resurselor

necesare

Buget estimativ

Resurse logistice necesare

Manage

rul de

resursă

Managerul de

resursă

MADR

3 Dezbaterea publică a

planului în afara grupului

de lucru

Asigurarea transparenței

și integrarea diferitelor

opinii

Propuneri de modificare a obiectivelor și măsurilor manager

ul de

arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

arie protejată,

GAL, DAJ

MADR

4 Parcurgerea procedurilor

de avizare, adoptare a

planului

Plan de management a

resursei

Planul de management avizat/adoptat manager

ul de

arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

arie protejată,

GAL, DAJ

MADR

Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII

1 Implementarea planului Rapoarte de activitate Activități finalizate

manager

ul de

arie

protejată

, GAL,

CL

managerul de

arie protejată,

GAL, DAJ

MADR

2 Monitorizarea planului Rapoarte de

monitorizare

Evaluare indicatori de rezultat propuși în cadrul

planului

manager

ul de

managerul de

arie protejată,

MADR

109

arie

protejată

, GAL,

CL

GAL, DAJ

Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI CINEGETICE

1 Asumarea publica a

rezultatelor procesului de

planificare strategica

Decizia formala de

aprobare a strategiei

Hotarare/ decizie interna de aprobare a documentului

strategiei

Initiator

ul/

benefici

arul

planifica

rii

Initiatorul/

beneficiarul

planificarii

MADR

2 Integrarea prevederilor

documentelor strategice

in managementul

organizatiei/ institutiei/

etc

Documente/ proceduri interne modificate,

Resurse alocate pe baza prioritatilor stabilite,

Monitorizare si evaluare pe baza obiectivelor/

indicatorilor stabiliti

Benefici

ari,

partener

i

Beneficiari,

parteneri

MADR

110

5.4. Informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației

existente

Pentru a ilustra mai bine modul în care trebuie gândită abordarea integrată în planificare, acest sub-capitol

prezintă câteva exemple / recomandări referitoare la informațiile care ar trebui colectate și analizate a

fundamenta strategia de management.

Informația de obținut* De ce este necesară

De la ce instituție /

organizație se pot

obține

Observații

1. Arii protejate: limite,

zonare, administrator,

obiective

Măsurile de management

tebuie să fie armonizate cu

obiectivele și măsurile de

management din AP

- Administratorii

AP

- APM

Este posibil ca

unele AP să nu

aibă

administratori

desemnați, fiind

în

responsabilitatea

directă a APM

2. Informații privind

fondul agricol

(exploatarea terenurilor

agricole, producția

agricolă, zootehnia,

procesarea, utilizarea

pesticidelor, șa)

Necesare pentru stabilirea

zonelor de protecție, de rănire

a faunei sălbatice și a celor de

liniște

- DAJ

- INS

- Consilii locale

3. Starea și calitatea

corpurilor de apă

Identificarea potențialelor

probleme legate starea lor în

scopul utilizării în activitatea

agricolă

- APM

4. Informații legate

resursele umane (date

demografice și

economice)

Cunoașterea capitalului social

local este important

planificarea investițiilor și a

activității

- Primărie

- INS

5. Obiective și trasee

turistice de pe teritoriul

fondului agricol

Sunt zone de potențial deranj

sau dezvoltare non-agricolă

- Consiliul

Județean (trasee

turistie

omologate)

- Administratori

de AP

111

Informația de obținut* De ce este necesară

De la ce instituție /

organizație se pot

obține

Observații

- Salvamont

- Asociații

turistice

6. Programe proiecte de

infrastructură și de

investiții

Potențial impact negativ:

fragmentare de habitate,

deranj

- CL,

- CJ

*Toate informațiile se obțin pentru teritoriul agricol vizat de planul strategic, dar în cazul în care o anumită

informație este importantă și pentru zone din afaralui, acest lucru se menționează în paranteză.

Dacă informațiile se colectează în mod corespunzător, ele vor furniza date și pentru:

- analiza factorilor interesați

- stabilirea / estimarea amenințărilor la adresa resurselor agricole

Se recomandă ca înainte de a se începe colectarea propriu-zisă, să se stabilească foarte clar ce fel de informații

sunt necesare, la ce se vor folosi și în ce format se vor colecta. Formatul este foarte important mai ales în cazul

informațiilor care vor intra în sistemul de monitorizare și dacă se dorește o transpunere a informației în format

electronic (inclusiv în GIS).

112

Bibliografie

ADEPT (2014). Site-ul fundației ADEPT (www.fundatia-adept.org ), accesat 15 martie 2014

Cadrul Național Strategic Rural (2010), Cadrul Național Strategic pentru Dezvoltarea Durabilă a

Sectorului Agroalimentar și A Spațiului Rural în Perioada 2014 - 2020 – 2030, Comisia Prezidenţială

Pentru Politici Publice De Dezvoltare A Agriculturii, disponibil la

http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf

Ludu, O. D. (2010). Cercetări privind influenţa unor inputuri tehnologice asupra producţiei, calităţii,

valorii furajere şi gradului de conversie a pajiştilor de festuca rubra, Universitatea de Ştiinţe Agricole și

Medicină Veterinară Cluj – Napoca, Şcoala Doctorală Facultatea de Agricultură, rezumat disponibil la:

http://www.usamvcluj.ro/files/teze/ludu.pdf

Olson, M. (1974). The logic of collective action: Public goods and the theory of groups Harvard University

Press.

Ostrom, E. (1990). Governing the commons. New York: Cambridge,

Paracchini, M. L., Terres, J. M., Petersen, J., Hoogeveen, Y., Bamps, C., Burfield, I., & van Swaay, C.

(2008). High Nature Value Farmland in Europe – An estimate of the distribution patterns on the basis of

land cover and biodiversity data. European Commission, Joint Research Center, Institute fo Environment

and Sustainability, disponibil la http://agrienv.jrc.it/publications/pdfs/HNV_Final_Report.pdf , accesat 13

iunie 2014

Paracchini, M. L., Terres, J. M., Petersen, J., Hoogeveen, Y., & Pedroli, G. (2007). High nature value

farmland and traditional agricultural landscapes. 2007).Europe’s Living Landscapes.Essays Exploring our

Identity in the Countryside.Landscape Europe, Wageningen/KNNI Publishing, Zeist,

Predoiu G., Ungurean S. 2010 . Analysis of the institutional frame regarding the bear management in

Romanian conditions. Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Ser. VII, Social Sc., Vol. 3(52)

http://www.fundatia-adept.org/

http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf

http://www.usamvcluj.ro/files/teze/ludu.pdf

http://agrienv.jrc.it/publications/pdfs/HNV_Final_Report.pdf

113

Anexa 1 - Legislaţie privind respectarea ecocondiţionalităţii de către fermieri în vederea

acordării sprijinului financiar (informații preluate din Ghidul fermierului privind

Ecocondiţionalitatea, APIA 2014

Legislaţie europeană

- Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune

pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a

anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005,

(CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, cu

modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de

aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea,

modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru

agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr.

1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare

prevăzute pentru sectorul vitivinicol, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul CE nr. 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice,

precum şi de abrogare a Reg. nr. 2092/91, cu modificările şi completările ulterioare;

- Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse

agricole;

- Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013

privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European agricol pentru dezvoltare rurală

(FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, cu modificările şi

completările ulterioare;


privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole commune şi de abrogare a

Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr.

1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;


de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul

politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a

Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei

organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72,

(CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, cu modificările şi



de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr.

1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea

acestora pentru anul 2014 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a



114

Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 şi (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului

European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014, cu modificările şi


- Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009

privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi

91/414/CEE ale Consiliului;

- Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de

stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a

Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei

alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor

alimentare, cu modificările şi completările ulterioare.

B. Legislaţie naţională

- Ordinul MADR/MMP nr. 30/147/2010 pentru aprobarea bunelor condiţii agricole şi de mediu în

România, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul MADR/MMP/ANSVSA nr. 187/2.155/42/2011 pentru aprobarea cerinţelor legale în materie

de gestionare (SMR) privind mediul şi identificarea şi înregistrarea animalelor în cadrul schemelor şi

măsurilor de sprijin pentru agricultori în România, cu modificările şi completările ulterioare;

- OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare;

- OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare,

care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societăţile agricole şi alte forme de asociere din agricultură, cu modificările şi completările

ulterioare;

- Legea îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- HG nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea

plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare: art.

2, 4 şi 9;

- HG nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE)

nr. 1.107/2009;

- Legea apelor nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

- HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de

protecţie sanitară şi hidrogeologică, cu modificările şi completările ulterioare

- Ordinul MMP nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi

autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

- HG nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi

pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare;

115

- Ordinul MMGA/MAPDR nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia

mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, cu


- OUG 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a

pesticidelor pe teritoriul României;

- HG nr. 1.609/2009 privind înfiinţarea camerelor agricole judeţene, prin reorganizarea

oficiilor/centrelor de consultanţă agricolă judeţene, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale de

Consultanţă Agricolă;

- Ordinul MMGA nr. 1.234/2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă;

- Ordinul MMGA/MAPDR nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practice agricole

pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole (revizuit în 2014);

- Programul de acţiune pentru zonele vulnerabile la nitraţi din surse agricole, aprobat prin Decizia nr.

221.983/GC/12.06.2013 a Comisiei Interministeriale pentru aplicarea Planului de acţiune pentru

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole;

- HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu

nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul MADR nr. 273/2014 privind aprobarea formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafaţă

pentru anul 2014;

- Ordinul MADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specific şi a

criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe

complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone

defavorizate, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordin MADR nr. 841/2013 privind aprobarea sistemului de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind

bunăstarea animalelor - pachet A porcine" din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013;

- Ordin MADR nr. 174/2013 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsurile 211 "Sprijin

pentru zona montană defavorizată", 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană"

şi 214 "Plăţi de agromediu" din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi pentru

nerespectarea ecocondiţionalităţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru Pilonul I aferente

cererilor de plată depuse începând cu anul 2012;

- Ordinul MADR nr. 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de

restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile

2008/2009-2013/2014, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul MAPDR/MAI nr. 541/210 din 2009 pentru modificarea si completarea Strategiei privind

organizarea activitatii de imbunatatire si exploatare a pajistilor la nivel national, pe termen mediu si

lung, aprobata prin Ordinul MAAP/MAP nr. 226/235/2003;

- Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 – 2013, versiunea XI;

- OUG nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru

116

modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 25/2003 pentru aprobarea OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor

în România, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.

40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare

şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 85/1995OG pentru aprobarea OG nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea

produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi

silvicultură, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 28/2009 privind aprobarea OG nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecţie a

plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar, cu


- HG nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE)

nr. 1.107/2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor

79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului;

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 199/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind

interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau

tireostatică şi a celor betaagoniste, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare;

- HG nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, cu


- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 111/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa

alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare

de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare,

transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, cu modificările şi



protecţia animalelor de fermă;


măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la

produsele de origine animală;

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau

de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animală, cu modificările şi completările ulterioare;

- HG nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli

117

transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare;

- OG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, cu modificările şi


- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicţiei totale

de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă;


măsurile pentru combaterea febrei aftoase;

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care

introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la

boala veziculoasă a porcului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 32/2006 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care

stabileşte prevederi specifice pentru controlul şi eradicarea bolii limbii albastre, cu modificările şi

completările ulterioare.

118

Anexa 2 - Studiu de caz

Concluzii privind integrarea planurilor /planificării strategice în domeniul agricol

O analiză comparativă între:

a. strategie națională: Planul Național de dezvoltare a României 2007-2013

b. strategie regională: Planul de dezvoltare al Regiunii Centru 2007-2013

c. strategie județeană: Strategia de dezvoltare a județului Brașov – orizonturi 2013 – 2020 – 2030

d. strategie locală: 4. Strategia de dezvoltare socio-economică a comunei Laslea, județul Sibiu 2008 -

2013

Analizând aceste documente, integrarea principiilor de conservare a biodiversității în managementul

resurselor agricole, arată astfel:

Administrația subordonată MADR și MMSC nu se implică direct în planificarea teritorială. MAI

definește spațiul rural sau se aplică metodologia OECD. Zona rurală este formată din 2851 comune,

Legea 350/2001-privind amenajarea teritorială și urbanism și Legea 351/2001 referitoare la aprobarea

Planului Național der Amenajare Teritorială.

Nu există strategie de dezvoltare rurală (rezultă că nu sunt sunt luați în seamă toți factorii interesați,

ex: agricultorii cu mai puțin de 1 ha de teren, fermele de subzistență ; se merge pe platforme politice;

administrația MADR merge pe obiectivele și prioritatile stabilite la Bruxelles. Nu neapărat se respectă

Regulamentele europene, care pentru ferme sub 1 ha, nu au program.

Legislația este neclară sau chiar inexistentă

Principiile de dezvoltare durabilă nu sunt prea mult incluse în startegii sau planuri și nu sunt

operaționalizate

Discrepanță între capacitățile administrative la nivel național, regional și local

Stadiu incipient: administrațiile doar ce s-au familiarizat cu principiile cadru ale legislației europene

(toate planurile de dezvoltare locală cuprind introduceri generoase despre Tratatele importante ale UE

(Roma, Maastricht), Strategia Lisabona, Agenda 21, definirea conceptului de dezoltare durabilă, de

multe ori însă acestea rămân doar pe hârtie,

Administrațiile locale (comunale) nu au resurse pentru planificare integrată, iar principiul este aproape

inexistent în documentele lor (este posibil însă ca în practică să fie altfel)

Deși foarte la îndemână, agricultura ecologică nu este o prioritate de investiție considerentele de

protecție a mediului/ conservare a biodiversității nu sunt tratate împreună cu cele de dezvoltare a

agriculturii; de obicei acestea sunt puse în legătură cu agro-turismul – o percepție care trebuie

schimbată, turismul nu va putea fi o activitate care să susțină durabil o comunitate

Dificultăți în armonizarea planurilor de dezvoltare socio-economice cu interesele de conservare a

speciilor datorită suprafețelor mari ale siturilor care se întind pe mai multe circumscripții

119

Confuzii, încurcături birocratice deoarece, în momentul actual, limitele suprafețelor siturilor Natura

2000 nu se pot corela în hărțile administrative (PUG, PUZ, PUD) existent.

120

Anexa 3 – Selecția proiectelor GAL

COEFICIENȚI PRODUCȚIE STANDARD 2010

Coduri Denumire coduri SO 2010 euro/ha

B_1_1_1 Grâu comun 529,67

B_1_1_2 Grâu dur 394,39

B_1_1_3 Secară 385,14

B_1_1_4 Orz 456,04

B_1_1_5 Ovăz 302,81

B_1_1_6 Porumb boabe 640,66

121

B_1_1_7 Orez 822,98

B_1_1_99 Alte cereale 416,58

B_1_2_1 Mazăre boabe, fasole boabe, lupin dulce 488,31

B_1_2_2 Linte, bob, măzăriche 346,95

B_1_3 Cartofi 3120,62

B_1_4 Sfeclă de zahăr 1245,24

B_1_5 Plante rădăcinoase pentru nutreț 1543,57

B_1_6_1 Tutun 2001,1

B_1_6_2 Hamei 289,52

B_1_6_3 Rapiță 612,65

B_1_6_4 Floarea soarelui 501,37

B_1_6_6 Soia 574,46

B_1_6_7 In pentru ulei 664,96

B_1_6_8 Alte plante pentru ulei 274,04

B_1_6_9 In pentru fibra -

B_1_6_10 Cânepă -

B_1_6_11 Alte plante textile 1278,68

B_1_6_12 Plante medicinale și aromatice 812,88

B_1_6_99 Alte plante industriale 686,73

B_1_7_1_1 Legume proaspete, pepeni șo căpșuni – în câmp 7113,49

B_1_7_1_2 Legume proaspete, pepeni șo căpșuni – în grădini 7914,85

122

pentru comercializare

B_1_7_2 Legume proaspete, pepeni șo căpșuni – în sere și

solarii

37209,23

B_1_8_1 Flori – în câmp 25638,04

B_1_8_2 Flori – în sere și solarii 96808,28

B_1_9_1 Plante de nutreț – iarbă temporară 256,84

B_1_9_2_1 Plante de nutreț – alte furaje verzi – porumb siloz 980,6

B_1_9_2_2 Plante de nutreț – alte furaje verzi –total 468,58

B_1_9_2_99 Alte plante de nutreț 632,35

B_1_19 Semințe și seminceri 3173,7

B_11 Alte plante 1018,19

B_2 Gradini familiale 3752,86

B_3_1 Păşuni şi fâneţe permanente - păşuni şi fâneţe 261,96

B_3_2 Păşuni şi fâneţe permanente - pe terenuri accidentate 94,74

B_4_1_1_1 Fructe, pomi şi arbuşti - climă temperată 2703,58

B _4_1_2 Livezi de coacaz, smochin, zmeur 3430,92

B_4_1_3 Fructe, pomi şi arbuşti - nuci 1556,94

B_4_4_1 Vii - vin nobil 1737,12

B_4_4_2 Vii - alte vinuri 1368,42

B_4_4_3 Vii – struguri de masa 2028,99

B_4_5 Pepiniere 6653,13

B_4_6 Alte culture permanente 541,52

123

B_6_1 Ciupercarii pe 100 mp/an 121413,3

Coduri Denumire specii animale

SO

2010 euro/cap

C_1 Echide 1963,87

C_2_1 Bovine sub 1 an - total 243,86

C_2_2 Bovine sub 2 ani - masculi 398,96

C_2_3 Bovine sub 2 ani - femele 369,66

C_2_4 Bovine de 2 ani şi peste - masculi 846,07

C_2_5 Bovine de 2 ani si peste - femele 874,52

C_2_6 Vaci pentru lapte 1033,43

C_2_99 Bovine de 2 ani şi peste - alte vaci 561,8

C_3_1_1 Oi - mioare montate 50,47

C_3_1_99 Oi - alte oi 23,39

C_3_2_1 Capre - capre montate 99,37

C_3_2_99 Capre - alte capre 38,09

C_4_1_1 Porcine - tineret porcin sub 20 kg 30,71

C_4_1_2 Porcine - scroafe pentru reproducţie peste 50 kg 304,03

C_4_1_99 Porcine - alte porcine 404,39

C_5_1 Pui pentru carne * 424

C_5_2 Găini ouătoare * 2273,88

124

C_5_3 Alte pasari * 1207,42

C_6 Iepuri(femele iepuri) 9,31

C_7 Familii de albine (stupi) 52,26

100 capete

Pentru pui, găini ouătoare, alte păsări valoarea SO se referă la 100 capete, la fel și valoarea UDE

Pentru ciupercării valoarea SO se referă la 100 mp/an(sunt incluse toate recoltările), la fel și valoarea

UDE

Pentru familii de albine valoarea SO este calculată pe stup, la fel și valoarea UDE.

Valoarea 1UDE = 1200 Euro

Valorile coeficienților SO 2010 se află în procedură de validare la Eurostat și DG Agri și pot suporta

mici modificări.

Notă:

Dimensiunea economică a exploatațiilor agricole este unul dintre criteriile utilizate pentru clasificarea

exploatațiilor în conformitate cu tipologia comunitară.

Regulamentul ( CE ) nr 1242/2008 din 8 decembrie 2008 a introdus schimbări substanțiale în metodologia

anterioară de clasificare a exploatațiilor agricole (Decizia Comisiei 85/377/CEE din 7 iunie 1985).

Prin Regulamentul (CE) nr .1242/2008, începând cu anul 2010, se stabilește că dimensiunea economică a unei

exploatații agricole este măsurată ca Producția Standard totală (SO – standard output) a exploatației

exprimată în euro. Anterior, folosind regulile stabilite de Decizia 85/377/CEE, dimensiunea economică a fost

măsurată ca totalul Marjei Brute Standard (MBS) a exploatației exprimată în Unitatea de Dimensiune

Europeană (UDE).

Principiul ambelor metode este același : suma tuturor SO - sau MBS - pe hectar de cultură și pe cap de animal

din fiecare exploatație.

Principala diferență între cele două concepte este metodologia aplicată pentru calcul (SO exclude plățile directe

și costurile).

Unitățile de măsură utilizate pentru dimensiunea economică a exploatației sunt diferite, dimensiunea

economică bazată pe SO este exprimată în euro și nu în UDE ca în clasificarea pe baza MBS.

Coeficienții SO 2010 au fost calculați de compartimentul RICA, pe baza informațiilor primate de la

exploatațiile agricole din anchetă, ca medie a anilor contabili 2008, 2009, 2010, 2011, 2012.

125

ANEXĂ Linkuri utile

1. Acordul de parteneriat 2014-2020 http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-

62/2014-2020/acord-parteneriat/AP-10.02.2014.RO.pdf

2. Confederația Asociațiilor Tărănești din România (CATAR): www.catara.ro

3. EURSTAT: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

4. Politica Agricolă Comună: http://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-

cap/files/history/history_book_lr_ro.pdf

5. Strategia UE pentru Conservarea Biodiversității:

http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversit

y%20Factsheet_RO.pdf

6. PNDR 2014-2020- Plăți pentru agro-mediu şi climă, descrierea fiecărei măsuri selectate

7. http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-

masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf

8. Strategia Europa 2020: http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

9. Directiva Cadru Apa:

http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/environment/l28002b_ro.htm

10. Directiva Habitate: http://www.batlife.ro/wp-content/uploads/2010/03/doc_03_92_43_EEC.pdf

11. Directiva Păsări: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32009L0147

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/acord-parteneriat/AP-10.02.2014.RO.pdf

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/acord-parteneriat/AP-10.02.2014.RO.pdf

http://www.catara.ro/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

http://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-cap/files/history/history_book_lr_ro.pdf

http://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-cap/files/history/history_book_lr_ro.pdf





http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/environment/l28002b_ro.htm

http://www.batlife.ro/wp-content/uploads/2010/03/doc_03_92_43_EEC.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32009L0147

Ghid de planificare strategica pentru management durabil ... · Importanța managementului...

Documents

Transcript of Ghid de planificare strategica pentru management durabil ... · Importanța managementului...