Ghid de limba romana

148
Voi mancati eclere sau ecleruri? Zilele trecute, eram la o cofetarie ca sa cumpar, evident, prajituri. Dupa ce mi-am comandat amandina, fara de care nu plec niciodata dintr-un asemenea magazin, vanzatoare ma imbia sa cumpar si "eclere" - sunt proaspete si avem o reteta speciala, mi-a spus ea. Auzind pluralul folosit de doamna din spatele tejghelei, am fost pusa in dificultate caci nu mai stiam cum e corect - eclere sau ecleruri. (P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite! Autor Roxana Neagu 6 Septembrie 2014 14 comentariiPrinteaza articol Pentru asta avem dictionare, asa ca, atunci cand am ajuns acasa, am verificat repede cuvantul, ca sa aflu varianta corecta pentru acest plural… dulce. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane si Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic, este corect sa spunem (si sa mancam ) ecleruri, niciodata eclere. Nu mai "complectati" nimic! Folosirea verbului "a complecta" este o greseala de limba intalnita mai putin in randul generatiilor

description

Ghid asupra folosirii corecte a limbii romane

Transcript of Ghid de limba romana

Page 1: Ghid de limba romana

Voi mancati eclere sau ecleruri?Zilele trecute, eram la o cofetarie ca sa cumpar, evident, prajituri. Dupa ce mi-am comandat amandina, fara de care nu plec niciodata dintr-un asemenea magazin, vanzatoare ma imbia sa cumpar si "eclere" - sunt proaspete si avem o reteta speciala, mi-a spus ea. Auzind pluralul folosit de doamna din spatele tejghelei, am fost pusa in dificultate caci nu mai stiam cum e corect - eclere sau ecleruri.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 6 Septembrie 201414 comentariiPrinteaza articol

Pentru asta avem dictionare, asa ca, atunci cand am ajuns acasa, am verificat repede cuvantul, ca sa aflu varianta corecta pentru acest plural… dulce.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane si Dictionarului Ortografic, Ortoepic si

Morfologic, este corect sa spunem (si sa mancam   ) ecleruri, niciodata eclere.

Nu mai "complectati" nimic!Folosirea verbului "a complecta" este o greseala de limba intalnita mai putin in randul generatiilor tinere. Aceasta forma apare mai degraba in limbajul persoanelor ajunse la senectute, ele utilizand, de asemenea, si varianta “complect”, in locul corectului “complet”.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

Page 2: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 30 August 2014

5 comentarii Printeaza articol

In limba romana, corecte sunt doar formele “complete” si “complet”, celelalte variante fiind doar niste abateri de la norma.

Lingvista Rodica Zafiu consemna intr-un articol din 2006 din revista Romania literara ca formele alterate “complect” si “complecta” au circulat multa vreme in limba romana de inceput de secol XX, chiar si in limbajul unor intelectuali (Nicolae Iorga,  Nicolae Kretzulescu), scriitori  (Alecu Russo) si chiar a unor lingvisti (Iorgu Iordan).

Totusi, desi cele doua cuvinte incepusera sa se impuna puternic in limba vorbita si scrisa, generalizarea utilizarii lor a reusit sa fie stavilita, ele fiind inlocuite treptat de formele corecte. Tot Rodica Zafiu explica in articolul citat: 

“In discutiile despre raportul dintre uz si norma academica se citeaza adesea cazuri spectaculoase de abateri din trecut care au fost acceptate pana la urma, prin extinderea treptata a folosirii lor; de interdictii oficiale care n-au putut stavili tendintele uzului. Trebuie totusi sa pomenim si succesele inregistrate, nu de putine ori, de norma: forme foarte raspandite, adesea aproape generalizate, au fost eliminate datorita condamnarii lor sistematice de catre norma oficiala.

Un caz de succes aproape total al normei explicite in lupta cu tendintele uzului e reprezentat de formele complet si a completa, care au fost la un moment dat puternic concurate de complect si a complecta. Desi complet provenea din fr. complet si lat. completus (participiul verbului complere), in vorbire s-a manifestat un fenomen de hipercorectitudine, stabilindu-se o analogie cu alte adjective, precum direct, perfect, imprumuturi culte moderne modelate dupa forme in care participiul latinesc continea grupul -ct- (directus, perfectus). La un moment dat, variantele analogice complect si a complecta se impusesera chiar in limbajul scris. O descurajare sistematica – actionand prin vocile autoritare ale unor lingvisti, prin instrumente normative si prin scoala – a dus la rarirea extrema a aparitiei lor”.

“In prezent, variantele complect si completa sint inregistrate in DEX, nu si in DOOM, pentru ca nu sunt acceptate de norma; se pare ca la generatiile tinere nu se intalnesc decat foarte rar. In presa apar mai ales ca forme citate ironic si documentar (…) Jocul dintre tendintele spontane ale limbii si impunerile constiente are rezultate imprevizibile”, concluziona in 2006 lingvista. 

Page 3: Ghid de limba romana

Nu mai luati nimic la cunostinta!"A lua la cunostinta" este una dintre multele expresii folosite frecvent de vorbitorii limbii romane, in ciuda faptului ca ea este gresita.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

Page 4: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 23 August 2014

16 comentarii Printeaza articol

Forma corecta este “a lua cunostinta DE ceva”, nicidecum “a lua LA cunostinta ceva”. Asadar, trebuie sa spunem “am luat cunostinta de acuzatiile care mi se aduc” sau “am luat cunostinta de decizia instantei”, caci exprimarile “am luat la cunostinta acuzatiile care mi se aduc” sau “am luat la cunostinta decizia instantei” sunt gresite in raport cu normele lingvistice.

Cel mai probabil, eroarea apare pentru ca in limba romana exista expresia, corecta de altfel, “a aduce la cunostinta”. Aici, “la”-ul isi are rostul si trebuie folosit.

Asadar, va aduc la cunostinta si va rog sa luati cunostinta de formele corecte ale acestei exprimari! :)

Presedintia, bat-o vina!Institutia prezindentiala este numita ba "presedintie", ba "presidentie", ba "presidintie". Care este, de fapt, termenul corect?

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorRoxana Neagu 16 August 2014

11 comentarii Printeaza articol

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane consemneaza ca denumire corecta termenul“presedintie”.

Pentru a nu ne incurca in "e"-uri si "i"-uri, atunci cand facem referire la institutia prezidentiala, cel mai simplu este sa ne gandim la cuvantul "presedinte" si sa il derivam

Page 5: Ghid de limba romana

pe acesta, adaugandu-i terminatia "ie", pastrand exact ordinea literelor pana ajungem la "t".

Deci vom avea presedinte – presedintie.

Caci, nu-i asa, nu avem un "presidente" ori un "presidinte"  ca sa putem numi institutia pe care o conduce presidentie sau presidintie.

Daca-ti place ceva "enorm de mult", nu e deloc bineExpresia "enorm de mult" castiga, pe zi ce trece, tot mai multi adepti. Oamenii o folosesc des pentru a accentua o idee – "Te iubesc enorm de mult"/"Imi doresc enorm de mult"/"Sufar enorm de mult"/"Imi place enorm de mult". Totusi, constructia este gresita si ar fi indicat sa o evitam.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 9 August 2014

7 comentarii Printeaza articol

In limba romana, enorm inseamna  “imens, urias, colosal” sau “foarte mult”. Folosirea lui “enorm” in combinatie cu “de mult” de foarte mult devine, deci, un pleonasm, o greseala de limba ce presupune alaturarea a doi termeni care au acelasi sens.

In traducere libera, formularea te iubesc enorm de mult ar insemna, practic, ca te iubesc foarte mult de mult. Nu suna deloc bine, nu-i asa?

La polul opus, am auzit (cred ca si voi) si expresia “enorm de putin”. Aceasta nu este neaparat gresita, fiind acceptata atunci cand vrem sa transmitem, intr-un mod mai plastic ori ceva mai poetic, o idee. Constructia “enorm de putin” ar intra in categoriaoximoroanelor, acele figuri de stil prin care se  exprima o ironie subtila sau un adevar usturator sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii.

Page 6: Ghid de limba romana

Vara asta nu mai purtati "maieu"!Am zis "vara asta", dar am putea spune mai bine "viata asta". Si nu pentru ca ne-ar deranja in vreun fel aceasta piesa vestimentara (fiecare are dreptul sa poarte ce pofteste), ci pentru ca este gresit cuvantul pe care il folosim pentru a o denumi.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorRoxana Neagu 2 August 2014

11 comentarii Printeaza articol

Termenul corect este “maiou”, nu “maieu”, cuvantul provenind din frantuzescul maillot.

Page 7: Ghid de limba romana

Nu mai serviti masa! Pur si simplu, mancati!Una dintre editiile mele preferate din emisiunea "Doar o vorba sat-i mai spun" este cea in care regretatul George Pruteanu comenteaza expresia, atat de des folosita si astazi, "a servi masa", utilizata pretentios in locul neaosului verb "a manca". Expresia este, in opinia lui Pruteanu,  "o mitocanie cu dantela".   

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Page 8: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 26 Iulie 2014

13 comentarii Printeaza articol

Comentariul lingvistului este mult prea spumos pentru a nu vi-l reda aproape in intregime.

[…] vin acum si va servesc urmatorul comentariu: Aceasta expresie, cu servitul, e groaznic de implementata. In mintea multora, ea pare mai eleganta decat "Am luat masa" sau "Am luat pranzul" sau, pur si simplu, "Am mancat". Am servit masa, pronuntat eventual cu un degetel tinut gratios in aer, langa ceasca de cafea! – ce distins suna, ce sic, ce high life, ce lume buna, de pansion Choisy-Mangiru, oh! Doar nu suntem neam prost: noiservim, nu mancam, nu-i asa?      NU!! Nu-i deloc asa. Daca e sa v-o servesc p-a dreapta, si v-o servesc, de ce sa nu v-o servesc, e cu totul ALTFEL. Expresia nu-i altceva decat o mitocanie cu dantela. Ca un smoking cu sapca. Sau ca o rochie de seara cu adidasi. Aaa!, e cu totul altceva cand esti gazda. Atunci ai datoria, de politete, intr-adevar, sa servesti masa, sa-i servesti tu pe ceilalti, invitatii tai. Din cand in cand, ii indemni: “-Serveste-te!” sau “-Serviti-va!”, cu sensul: “Nu asteptati sa va servesc eu, simtiti-va ca acasa!”

Tot gresit, à la Chiritoaia lui Alecsandri sau à la "gaitele" lui Kiritescu sau à la Frusinica lui Musatescu sau à la Tanta si Costel ai lui Baiesu – este a spune: “-Mai serviti o sarma, ca e delicioase!” sau “-Multumesc, nu mai servesc, ca-mi cauzeaza!”

Corect si de bun gust e: “- Mai serviti-va cu sarmale!” sau “- Mai luati sarmale!”

Retineti, deci, ca folosirea lui "a servi" in loc de "a manca" e o sclifoseala topeasca

La ce ne trebuie "comfort"?O greseala relativ frecventa in limba romana este folosirea cuvantului "comfort".

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Page 9: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 19 Iulie 2014

2 comentarii Printeaza articol

Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, cuvantul corect este ”confort”, si nu ”comfort”, acesta desemnand totalitatea conditiilor materiale care asigura o existenta civilizata, placuta, comoda si igienica.

Greseala apare, cel mai probabil, pentru ca in limba engleza substantivul ”confort” se traduce ”comfort”.

In limba romana, insa, cuvantul a intrat pe filiera franceza, avand la origine termenul ”confort”.

Un lucru interesant este ca francezii au imprumutat cuvantul tot din limba engleza. Totusi, potrivit Dictionarului Academiei Franceze, desi termenul din limba lui Moliere provine din lumea anglo-saxona, englezii, la randul lor, au imprumut termenul ”comfort” tot din… franceza, insa cea veche, de la cuvantul ”conforter”.

Page 10: Ghid de limba romana

 

 

 Mai terminam si noi cu "promovabilitatea" la Bac?Orice examen national, fie el Bacalaureat, examen de capacitate ori titularizare, aduce in vietile tuturor, chiar fara voia noastra, (cel putin) o greseala de limba romana. Daca deschizi radioul sau televizorul in preajma anuntarii rezultatelor, e imposibil sa nu te lovesti de o stire care sa te informeze despre "promovabilitatea" candidatilor, un termen folosit incorect in contextul dat.

Page 11: Ghid de limba romana

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorRoxana Neagu 12 Iulie 2014

18 comentarii Printeaza articol

Greseala apare din necunoasterea sensului corect al acestui cuvant si confuzia cu un termen asemanator, dar cu un inteles diferit: rata de promovabilitate nu e acelasi lucru cu rata de promovare.

Cand spui despre o persoana ca e promovabila, vorbesti de fapt despre insusirea ei de a putea fi promovata. Vorbesti, deci, despre o posibilitate, nu despre un fapt intamplat deja.

Cu alte cuvinte, cand spui rata de promovabilitate te referi la probabilitatea ca acei candidati sa treaca examenul in discutie, inainte ca el sa fi avut loc. Teoretic, toti cei inscrisi la examen, sau aproape toti, sunt promovabili, adica par sa aiba ceea ce ce este necesar pentru a obtine note de trecere. Spre exemplu, rata de promovabilitate intr-un liceu din Top 10 din Romania, cu elevi seriosi, care au venit la cursuri si au invatat, poate fi, inainte de a incepe efectiv probele, de 100%. Adica, probabilitatea ca ei sa treaca cu bine de examen este foarte mare.

Dupa ce examenul a avut loc si s-au publicat rezultatele, trebuie sa ne referim la rata de promovare, adica la numarul candidatilor care chiar au trecut examenul din totalul celor inscrisi pentru a-l sustine.

Page 12: Ghid de limba romana

 

 Un horoscop, doua...Pluralul cuvantului "horoscop" poate pune probleme serioase chiar si vorbitorilor nativi de limba romana. Terminatia “scop” ne induce in eroare, facandu-ne sa credem ca plural corect ar fi horoscopuri, la fel cum spunem "scop – scopuri", insa dictionarele au total alta abordare.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Page 13: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 5 Iulie 2014

5 comentarii Printeaza articol

Astfel, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii romane, pluralul corect pentru cuvantulhoroscop este de fapt horoscoape.

Aceasta varianta este confirmata si de indreptarul limbii romane, cea mai recenta editie a DOOM 2 (Dictionarul Orotografic, Ortoepic si Morfologic).

Asadar, spunem scop si la plural, scopuri, insa spunem horoscop iar la plural,horoscoape.

Page 14: Ghid de limba romana

 Ai pantaloni din material raiat? Nu-i mai purtaStati linistiti, nu ne-am transformat intre timp in politia modei. Recomandarea din titlu nu vine ca urmare a vreunei tendinte de sezon, care nu mai accepta acel tip de stofa cu dungi in relief, ci se refera doar la cuvantul gresit cu care denumim acest material.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorRoxana Neagu 28 Iunie 2014

14 comentarii Printeaza articol

In limba romana cuvantul ”raiat” nu exista. Poate doar daca ii adaugam diacritice, caz in care devine sinonim cu scabios.

Page 15: Ghid de limba romana

 Topogan sau tobogan?Pentru ca a inceput vacanta mare si ne imaginam ca toti copiii vor iesi mai mult prin parcuri (cel putin asa speram - doar n-or sta numai in fata calculatorului), ne-am gandit sa facem putin lumina in privinta formei corecte dintre "tobogan" si "topogan".

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

Page 16: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 21 Iunie 2014

12 comentarii Printeaza articol

Cand eram mica, in grupul meu de prieteni, ziceam cu totii ca “mergem sa ne dam pe topogan” si, pana am intrat la scoala, eram ferm convinsa ca acesta este si cuvantul corect.

Apoi, cand am mai crescut si am ajuns la lectiile de gramatica, am aflat (cu multa surprindere, recunosc!) ca obiectul pe care il numisem "topogan" in toata viata mea de pana atunci se numea de fapt si de drept tobogan.

Profesoara de limba romana ne-a explicat cu calm si intelegere ca e o greseala comuna, ca multa lume o face, dar ca varianta corecta este tobogan, cuvantul provenind din frantuzescul toboggan.

Bun! Am verificat in dictionar (prea mi s-a parut ciudat cuvantul fata de mult-mai-familiarul "topogan") si cand m-am convins ca "profa" avea perfecta dreptate, mi-am insusit termenul. 

Au mai trecut ceva ani si prin 2005  a aparut editia a II-a a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (da, da, ati ghicit, renumitul DOOM 2), care a schimbat abordarea in ceea ce priveste acest cuvant.

Astfel, daca pana atunci, toate dictionarele consemnau, ca unica forma corecta, doar varianta "tobogan", lingvistii care au lucrat la elaborarea DOOM 2 au decis ca si forma "topogan" va fi considerata acceptata, din moment ce vorbitorii de limba romana o foloseau oricum in exces.

Asadar, incepand din 2005, putem spune, fara sa gresim, si "tobogan", si "topogan".  Totusi, recomandata este prima varianta, a doua fiind doar tolerata. Asta, in cazul in

care si conteaza pentru cineva aceasta diferenta. 

 

 A gandi simplu nu e totuna cu a gandi simplistSa zici despre o persoana ca are o gandire simpla nu e acelasi lucru cu a spune ca are o gandire simplista. In timp ce prima varianta poate fi

Page 17: Ghid de limba romana

considerata chiar un compliment, fiind ceva dezirabil, a doua are un sens peiorativ.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorRoxana Neagu 14 Iunie 2014

4 comentarii Printeaza articol

Desi suna asemanator si multe persoane cred ca ele sunt sinonime, cuvintele “simplu” si “simplist” au intelesuri total diferite.

Daca spunem ca un rationament este simplu inseamna ca el este usor de de inteles silipsit de complicatii. 

In schimb, daca spunem despre un mod de gandire ca este simplist il catalogam ca fiindsuperficial, unilateral, neglijand uneori aspectele esentiale.

Referindu-ne la oameni, sensul lui ”simplu” poate fi diferit in functie de ceea ce vrem sa transmitem pentru ca termenul se bucura de o multitudine de intelesuri. Astfel, un om simplu poate fi si o persoana lipsita de rafinament, dar si o persoana sincera ori cinstita.

De cealalta parte, cu ”simplist” este mult... mai simplu. Oricum l-ai privi, el nu are decat un sens atunci cand este folosit ca adjectiv pentru a caracteriza o persoana. Mai exact, un om simplist este un om lipsit de complicatii si de subtilitati intelectuale.

 "Esti patetic" nu este o insulta. Ba dimpotrivaIn limbajul uzual, exista cateva cuvinte pe care le folosim gresit, iar "patetic" este dintre ele. Desi tot mai multi vorbitori de limba romana il folosesc in

Page 18: Ghid de limba romana

sens negativ, ca sinonim pentru "jalnic", in realitate insa termenul are o conotatie pozitiva si inseamna cu totul altceva.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorRoxana Neagu 7 Iunie 2014

10 comentarii Printeaza articol

Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, adjectivul "patetic", provenit din frantuzescul "pathetique", este definit ca plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de afectare.

Confuzia sensurilor vine, cel mai probabil, din limba engleza, acolo unde “pathetic” inseamna “ridicol, demn de mila sau de dispret”.

Rodica Zafiu explica in 2005, intr-un articol din revista Romania literara:

In limbajul tinerilor (varietate sociolingvistica greu de delimitat, dar a carei existenta este incontestabila), cuvintul patetic e folosit, in ultima vreme, cu un sens special, calchiat din engleza colocviala: “ridicol, penibil, demn de mila si dispret”. O asemenea semnificatie nu exista citusi de putin in utilizarea traditionala a adjectivului patetic, preluat din franceza (probabil si sub influenta echivalentului german) pe la inceputul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvantului, dupa Dictionarul limbii romane, este la Ion Heliade Radulescu. Sensul de baza al termenului, in romana (ca si in franceza) este pozitiv: “plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza” (DEX); e drept ca s-a dezvoltat si o acceptie marcata mai curind negativ: “plin de emfaza, de afectare” (ibid.). Ideea de “induiosare, emotie “ e comuna in toate limbile moderne in care exista, pe cale culta, urmasul unui cuvint grecesc (transmis prin latina tirzie) - pathetikos, din familia lexicala a lui pathos (“suferinta”). Sensurile negative din romana si din engleza sint insa divergente: romanescul patetic se refera la excesul retoric, de apel la sentimentele publicului; sensul informal al englezescului pathetic a facut trecerea de la mila la dispret. Preluarea acestui uz in variantele orale ale limbii romane este un tipic calc semantic: vechiului patetic i se adauga un sens nou, prin care devine un simplu calificativ negativ, un termen insultator.

Page 19: Ghid de limba romana

 Copiii n-ar trebui sa poarte niciodata o "babetica" la masaMaine e ziua copilului si ne-am gandit sa folosim acest prilej pentru a mai darama un mit care circula cu incapatanare printre parinti. Nu, nu ne vom referi la avantajele si dezavantajele mancatului cu "babetica", ci la (in)corectitudinea acestui cuvant. Caci, vorbind de mit, ne refeream la unul lingvistic. Doar nu va inchipuiati altceva. :)

Page 20: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 31 Mai 2014

6 comentarii Printeaza articol

Am auzit de multe ori cuvantul “babetica”. Banuiesc ca si voi. Dar, asa cum am aratat de multe ori in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane, publicat saptamanal de AvocatNet.ro, doar pentru ca un termen este folosit pe scara larga, nu inseamna neaparat ca este si corect.

In vocabularul ingrijit al unei persoane care vrea sa vorbeasca limba romana ”ca la carte”, cuvantul babetica nu ar trebui sa existe. El ar trebui inlocuit cu bavetica, acesta fiind si termenul corect care denumeste servetul pus la gatul copiilor mici atunci cand mananca. La plural, devine bavetele, iar nu bavetici ori babetici, cum am mai auzit pe ici pe colo.

Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane - Substantivele feminine baveta si bavetica

 

 

Bavetica este, de fapt, diminutivul de la baveta, care, conform Dictionarul explicativ al Limbii romane, este sinonim si cu barbita, termen corect si el.

E drept, in limba romana, exista si termenul babeta, insa acesta este un cuvant care se foloseste colocvial pentru a desemna o “femeie batrana, baba”. Or, daca am spune babetica, ar insemna sa ne referim la o doamna in varsta, dar… mica? O asociere

paradoxala de doi termeni contradictorii, nu? 

Page 21: Ghid de limba romana

 

 Daca mergi la "servici", nu te mai duce! E gresit.Sa ne intelegem: e gresit termenul "servici", nicidecum actiunea de a munci. :) Insa, serios acum, daca tot lucram mai bine de o treime din viata, n-ar fi bine ca macar sa folosim corect substantivul cu pricina?

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Page 22: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 24 Mai 2014

11 comentarii Printeaza articol

Desi este folosit des, cuvantul “servici” nu exista in limba romana. Atat Dictionarul explicativ (DEX), cat si Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic (DOOM) consemneaza, ca singura forma corecta a acestui substantiv, termenul “serviciu”. La fel cum se spune "prejudiciu", si nu prejudici.

DOOM 2 - substantivul serviciu

 

 

 

Asadar, indiferent cu ce sens folosim acest cuvant, corect este sa spunem “serviciu”, fie ca ne referim la slujba de zi cu zi, la punerea in joc a mingii sau la actiunea de a servi ori sluji.

Page 23: Ghid de limba romana

 

 

 Dragele mele sau dragile mele?Raspunsul s-ar putea sa va surprinda. Desi cei mai multi folosesc frecvent prima forma, normele lingvistice stabilesc ca a doua varianta este de fapt cea corecta. Iata si explicatiile.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Page 24: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 17 Mai 2014

15 comentarii Printeaza articol

Potrivit normelor academice in vigoare (stabilite prin Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane - DOOM2), adjectivul “drag” are ca forma feminina cuvantul “draga” (baiat drag – fata draga).

La plural, forma “draga” devine “dragi”, nu “drage” (colega draga, colege dragi).

Asadar, corect este sa spunem dragile mele colege, iar nu dragele mele colege.

Incercand sa justifice forma “dragele” folosita frecvent de vorbitorii limbii romane, lingvista Mioara Avram explica in lucrarea “Probleme ale exprimarii corecte”, aparuta in 1987 la Editura Academiei:

„Hipercorectitudinea ne intampina frecvent la pluralul feminin al adjectivului drag: d r a g e l e   mele prietene [subl. aut.] si, substantivat, d r a g e l e  mele [subl. aut.], in loc de  d r a g i l e  mele [subl. aut.]. Probabil ca vorbitorii care spun si scriu dragele se gandesc sa marcheze genul feminin, uitand ca forma nearticulata este dragi pentru toate genurile [s.n. R.P.] si ca formele articulate de nominativ-acuzativ diferentiaza genul prin articol:dragii masculin, dragile feminin si neutru, ca mici – micii, micile sau lungi – lungii, lungile; forma articulata de genitiv-dativ plural este aceeasi pentru toate genurile, dragilor (deci nu dragelor la feminin) [s.n. R.P.], iarasi la fel ca la micilor, lungilor etc.”.

Atentie! Potrivit DOOM2, forma ”draga” se foloseste in adresare atat pentru feminin, cat si pentru feminin. Asadar este corect sa spunem si ”draga Andrei”, si ”draga Raluca”.

 Sa jignim corect: Esti un tontalau, nu un tantalauSa ne intelegem: nu incurajam in niciun fel folosirea de cuvinte necuviincioase la adresa cuiva. Dar stim sigur ca fiecare mai scapa in anumite situatii cate o jignire. Asa ca, daca tot o facem, macar sa respectam regulile gramaticale.

Page 25: Ghid de limba romana

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorRoxana Neagu 10 Mai 2014

18 comentarii Printeaza articol

Desi este folosit la scara larga, termenul colocvial  “tantalau” nu exista in dictionarele romanesti.

Forma corecta a acestui adjectiv este, de fapt, ”tontalau”, cuvantul fiind un derivat de la “tont” la care s-a adaugat sufixul “-alau”.

Page 26: Ghid de limba romana

 

 Ce-i prea mult strica: ca drept dovadaDespre pleonasme am auzit cu totii. Unele sunt atat de raspandite incat nici nu ne mai dam seama ca sunt gresite. Este si cazul constructiilor ”ca drept dovada”, ”ca drept exemplu”, care sunt asa de utilizate, incat incep sa para firesti din punct de vedere gramatical. Desi nu sunt.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

Page 27: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 3 Mai 2014

7 comentarii Printeaza articol

Utilizarea prepozitiei ”drept” alaturi de termeni precum ”ca” sau ”pentru” este pleonastica (deci, eronata) deoarece ele au sensuri comune.

In acest context, frazele precum urmatoarea ”Ca drept dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen” sunt gresite.

In limba romana, corect este sa spunem (si sa scriem) fie:

Ca dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen.

fie:

Drept dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen.

Retinem! Prepozitia ”drept” are o varietate de sensuri, printre care se numara si cele de ”ca”, ”pentru”, ”de”, ”in loc de”. Termenii nu pot fi alaturati pentru ca inseamna acelasi lucru.

 

Un om pozitiv nu este nicidecum optimistMai toata lumea foloseste termenul "pozitiv" pentru a numi oamenii optimisti, care privesc cu incredere viata si tind sa vada latura ei favorabila. Totusi, dictionarele ne contrazic: adjectivul "pozitiv" are cu totul alt sens.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

Page 28: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 26 Aprilie 2014

7 comentarii Printeaza articol

Atunci cand avem nedumeriri despre ce insemna un cuvant, apelam cu incredere la dictionare, pentru a disipa orice indoiala si a inabusi rapid orice polemica.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (DEX 1998),  sensul primar al adjectivului pozitiv  este acela de “care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati”.

DEX-ul consemneaza si o definitie pentru specifica pentru adjectivul pozitiv, atunci cand acesta este folosit pentru a cataloga oamenii:

Pozitiv -  (Despre oameni) Realist, cu spirit practic

Iata definitia completa a acestui adjectiv, conform www.dexonline.ro:

POZITÍV, -A, pozitivi, -e, adj. 1. Care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevarat, real, sigur. ◊ Stiinte pozitive = stiinte experimentale. ♦ Care are o semnificatie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienta pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezenta in organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notiuni, rationamente) Care afirma ceva. 6. (in sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (si substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care reda ca in realitate partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (si substantivat, n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insusirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fara referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat.positivus.Sursa: DEX '98 (1998)

 

Pasti sau Paste?

Page 29: Ghid de limba romana

Unii o numesc "Paste", altii ii spun "Pasti". Care este forma corecta pentru a denumi sarbatoarea crestina?

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 19 Aprilie 2014

21 comentarii Printeaza articol

Potrivit Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, lucrare editata de Academia Romana, care stabileste normele lingvistice din limba noastra, ambele forme ale cuvantului sunt corecte si acceptate.

Singura diferenta intre ele este ca denumirea ”Paste” se foloseste la singular(sarbatoarea Pastelui), iar ”Pasti”, numai ca forma de plural – Sfintele Pasti.

Intr-o emisiune din 1998, George Pruteanu explica si cum s-a ajuns la aceste forme.

Multa lume m-a intrebat cum se spune corect: Pasti sau Paste. Raspund pe scurt astfel: sarbatoarea are in originile sale – daca trecem de etapa ebraica "pesah" – si acea azimioara numita pasca (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alti cercetatori sunt de parere ca mielul jertfit purta acest nume, de "pasca"). La plural, acest cuvint face "pasti": o pasca, doua pasti, conform unei alternante obisnuite in româneste, cum e si in verbul a paste: "sa pasca, sa pasti" sau a naste: "sa nasca, sa nasti" etc. Asadar, Pasti e pluralul de la pasca. Resimtit, in mod normal, ca un plural, vorbitorii au cautat, cind era vorba de sarbatoarea intr-ale carei zile ne aflam, au cautat singularul, si astfel a fost derivat singularul "Paste", spunindu-se, firesc, fie "sarbatorile de Pasti", fie "sarbatoarea Pastelui". Amindoua formele sunt la fel de corecte, si alte subtilitati pe aceasta tema nu au substanta, e o falsa problema.

          Spre a va convinge suplimentar ca aceste doua forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fara vreo deosebire de sens, am cules din din Dictionarul limbii române al Academiei (dictionarul tezaur), citeva atestari ale cuvintului in limba veche, unde le gasim in mod egal pe amindoua. La Coresi aflam "Pastile" ("Acestea sunt Pastile de bucurie si de veselie"), ca si la Varlaam ("mieluselul Pastilor"), dar in marea Biblie de la 1688gasim "Pastele"  ("Va face Pastele Domnului in luna a doua intr-a patrasprazecea zi"). Venind mai incoace, la Cosbuc gasim "Pasti" ("Era dupa Pasti si era un timp bun"),

Page 30: Ghid de limba romana

dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, "Pastele": iata un citat din Hasdeu: "tara mai intii de toate; Pastele mai pe urma!"). Si la scriitorii moderni gasim ambele forme, asa ca, repet, sunt deopotriva corecte, una fiind perceputa ca singular, alta ca plural.

 Memorie de elefant? Nu e niciodata un complimentSa ai o memorie de elefant nu e un lucru atat de magulitor pe cat crede lumea. Multi folosesc aceasta expresie ca pe un compliment, insa adevaratul ei sens nu aduce de fapt nicio lauda. Ba din contra.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 12 Aprilie 2014

9 comentarii Printeaza articol

S-a impamantenit ideea gresita ca “a avea o memorie de elefant” e de bine. Cei care o utilizeaza ca lauda cred ca expresia inseamna “a avea o tinere de minte foarte buna”, ceea ce nu este adevarat.

De fapt, ”a avea o memorie de elefant” e sinonim cu a fi ranchiunos sau a nu uita raul facut de cineva.

Aceasta definitie este consemnata de lingvistul Florin Marcu in Marele Dictionar de Neologisme, aparuta in anul 2000.

Interpretarea nu este deloc una de data recenta, acelasi sens al expresiei era consemnat si de Theodor Hristea, in editia din 1984 a lucrarii "Sinteze de limba romana".

Page 31: Ghid de limba romana

 

 Tu ce mananci: capsuni sau capsune?In toate pietele tarabagiii au inceput de ceva vreme sa se laude ca vand "cei mai dulci capsuni". "Capsune", in schimb, nu prea se gasesc de vanzare pe nicaieri. Care sa fie pluralul corect pentru cuvantul "capsuna"?

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Page 32: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 5 Aprilie 2014

32 comentarii Printeaza articol

De fiecare data cand avem nedumeriri despre formele corecte gramatical ale unui cuvant trebuie sa apelam la Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic, celebrul DOOM, editat de Academia Romana, singura lucrare care stabileste normele lingvistice din limba romana.

Cea mai recenta editie a DOOM (DOOM 2, cum este cunoscuta in spatiul public)  noteaza in dreptul cuvantului “capsuna” ca forme de plural acceptate (deci corecte) atat “capsuni”, cat si “capsune”. Astfel nu veti da gres, indiferent pe care dintre cele doua variante veti alege sa o folositi.

Totusi, este important sa stiti ca inainte de aparitia acestei lucrari, normele lingvistice erau putin diferite.

Vechile reguli stabileau ca pluralul “capsuni” (o capsuna, doi capsuni) se refera la plante,  in timp ce prin termenul “capsune” (o capsune, doua capsune) erau individualizate fructele.

Chiar si dupa aparitia DOOM 2, au mai existat voci, printre care si regretatul George Pruteanu, care au contestat modificarea facuta de Academia Romana in ceea ce priveste pluralul termenului “capsuna”.

“In fine, in secundele emsiunii de azi mai incape sa-mi manifest mirarea fa?a de unele forme regionale ridicate la rang de norma. DOOM admite ca pluralul pentru cireasa, respectiv capsuna sa fie ciresi, respectivcapsuni, in loc de singurele forme firesti: cirese, capsune. Deci sa putem spune: maninc ciresi, maninc capsuni... !ca niste capcauni care infuleca arbori si arbusti! Eu stiu ca, in buna limba româneasca, ciresele cresc inciresi, capsunele cresc in capsuni: Ea cultiva capsuni si face tarte cu capsune. El se suie in ciresi si culege cirese. Dar DOOM e de alta parere”, spunea Pruteanu intr-o editie din aprilie 2006 a emisiunii “Doar o vorba sa-ti mai spun” a carui gazda era.

 

Sa scriem corect: atu sau atuu?Un comunicat venit in aceasta saptamana pe adresa redactiei ne prezenta "atuu-urile" financiare ale unui produs. Nu suntem carcotasi de fel, insa nu

Page 33: Ghid de limba romana

sunt cam multe "uu-uri" in acest cuvant? Si, daca e sa fim sinceri pana la capat, nici cratima aceea nu prea ne place.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorRoxana Neagu 22 Martie 2014

17 comentarii Printeaza articol

Conform Dictionarului explicativ al limbii romane, forma corecta a acestui substantiv este“atu”, iar nu “atuu”, cum l-au botezat unii dintre compatriotii nostri.

La plural, cuvantul mai primeste in plus un “u”, ceea ce il transforma in “atuuri”. Tot DEX ne arata ca termenul se scrie fara cratima, deci forma "atu-uri" este gresita.

Daca tot am ajuns cu discutia la cratima si formele de plural, cred ca ar fi important sa ne lamurim si referitor la situatiile in care acest semn de punctuatie trebuie folosit la formarea pluralelor unor cuvinte.

Institutul de Lingvistica al Academiei Romane, a stabilit, prin Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, ca, atunci cand exista diferenta intre scriere si pronuntiein partea de final a cuvantului, se pune cratima.

Asadar, scriem "site", se aude “sait”, deci la plural vom avea nevoie de cratima: “site-uri”.

In schimb, scriem “job”, se aude “giob”, deci, conform Academiei Romane, pluralul corect va fi “joburi”, nu “job-uri” pentru ca, la finalul cuvantului, nu exista nicio diferenta intre scriere si pronuntie.

Page 34: Ghid de limba romana

 

Nu exista girofare!Zilele trecute, un anunt publicitar ma anunta ca imi pot cumpara "girofare" la un pret promotional. Masina n-am, asa ca reclama nu m-a miscat prea mult, insa, cum scriu saptamanal la o rubrica de limba romana, termenul "girofare" m-a frapat. De unde a aparut acest plural? Surpriza mi-a fost si mai mare cand, la o simpla cautare pe internet, am constat ca termenul este chiar raspandit. Asa gresit cum e.

Page 35: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 15 Martie 2014

8 comentarii Printeaza articol

Pluralul corect al termenul girofar este girofaruri, si nu girofare. De ce?

Cuvantul “girofar” este unul compus din:

Particula “giro” -  Element prim de compunere savanta cu semnificatia „cerc”, „rotativ” si Substantivul “far” - Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza

lumina intr-o anumita directie.

Pluralul substantivului “far” este “faruri”, nicidecum “fare”. Asadar, si pluralul  termenului compus “girofar” se construieste pornind de la acelasi rationament:

Page 36: Ghid de limba romana

 

 Doamna Popescu nu este un presedinte, ci o presedintaIn Clasificarea ocupatiilor din Romania, acel document care indexeaza toate indeletnicirile din societatea noastra, aproape toate cuvintele care denumesc profesii sunt de genul masculin. Asta, desi dictionarul limbii romane ofera si un corespondent feminin pentru acei termeni. Adica, Andreea nu trebuie sa fie inginer, caci este inginera, asa cum Tamara este ahitecta si doar tatal ei, arhitect.

Page 37: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 8 Martie 2014

21 comentarii Printeaza articol

Doar pentru ca in COR, de la un capat la altul, toate profesiile par sa aiba numai genul masculin, nu inseamna ca limba romana nu contine si varianta feminina a cuvintelor.

Astfel, este corect sa spunem muziciana, daca ne referim la o doamna, iar muzician, cand ne raportam la un domn. Domnii sunt politicieni, insa doamnele, politiciene (da, ati citit bine, politiciene – scrie in Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic din 2005).

Pentru ca tot e Ziua Femeii astazi, mi-am propus sa insiruiesc cateva cuvinte pe care lumea a uitat sa le foloseasca, preferand varianta lor masculina, chiar si cand se refera la persoane de gen feminin.

Asadar, este corect sa spunem si sa scriem:

Si filolog, si filologa.Si politician, si politiciana.Si presedinte, si presedinta.Si artist, si artista.Si profesor, si profesoara.Si musician, si muziciana.Si sculptor, si sculptorita.Si inginer, si inginera.Si director, si directoare.Si arhitect, si arhitecta.

As mai mentiona cateva, dar limba romana are si ea misoginismul ei, chiar daca, poate, mai putin pronuntat decat in COR. Altfel, cum va explicati ca domnul e doctor, iar doamna, numai doctorita?

Eee, dar sa nu facem caz numai dintr-“atata”!

Page 38: Ghid de limba romana

La multi ani, Doamnelor!  Si nu uitati ce spunea Simone de Beauvoir: femeie devii, nu te nasti!

 

"Vroiam" vs. "voiam" si eterna polemica de limba romanaUn cititor m-a rugat zilele trecute, prin e-mail, sa explic in Ghidul saptamanal de limba romana despre forma corecta in cazul cuvintelor "vroiam"  si "voiam". Desi am mai vorbit despre acest subiect acum vreo doi ani, cred ca nu strica sa il reluam, mai ales ca, in continuare, forma gresita este mai des folosita decat cea literara.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorRoxana Neagu 1 Martie 2014

20 comentarii Printeaza articol

Daca ne uitam in forma DOOM-ului din 2005, acel dictionar normator al limbii romane, despre care tot vorbim la aceasta rubrica, nu o sa gasim niciunde verbul "a vroi" cu imperfectul “vroiam”, aceasta forma verbala nefiind acceptata de normele lingvistice actuale.

Daca vrem sa vorbim corect gramatical, limba romana ne pune la dispozitie doua verbe pe care le putem folosi:

A vrea = a carui forma la timpul imperfect este vream

A voi = cu imperfectul voiam

Luand in calcul aceste doua forme, singura concluzie pe care am putea sa o tragem ar

Page 39: Ghid de limba romana

fi ca imperfectul “vroiam” este doar un hibrid, o forma alterata si, in niciun caz, o forma gramatical-corecta.

Polemica din jurul acestui subiect nu este tocmai noua, dupa cum explica Rodica Zafiu, intr-un articol publicat in Romania Literara, lingvistii avand diferite interpretari de-a lungul timpului:

In unele lucrari din prima jumatate a secolului al XX-lea (H. Tiktin, Gramatica romana, I-A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine), forma "a vroi" este inregistrata ca o simpla varianta, fara nici o luare de pozitie normativa: "pe langa a vrea se utilizeaza foarte mult si a voi (vroi), prez. voiesc (vroiesc)" (Tiktin, ed. a III-a, 1945, p. 122). Interferenta paradigmelor e produsa de identitatea semantica si de apropierea fonetica a celor doua verbe. 

De fapt, situatia e ceva mai complicata, intrucat etimologia lui a voi este controversata (a fost explicat ca imprumut din slava, ca derivat regresiv din substantivul voie sau chiar ca refacut din forme ale lui a vrea - "eu voi"). Pentru unii lingvisti, evolutiile in timp ale lui a voi si a vrea sint indisociabil legate (ca in atestarile vechi sau in formele de auxiliar); de aceea, de exemplu, Dictionarul limbii romane (DLR), tomul XIII, 2005, nu trateaza separat un verb a voi, ci ii include atestarile sub forma-titlu a vrea (cu un record de 36 de pagini de citate si descriere a sensurilor). Utilizarea mai frecventa la imperfect a fost explicata in mod foarte convingator prin necesitatea de a se evita omonimia suparatoare cu prezentul din paradigma verbului a vrea ("el vrea" = ‘el voia' si el ‘voieste').

In diferite lucrari normative si in manualele scolare din deceniile trecute s-a insistat destul de mult asupra caracterului nerecomandabil al formelor de tipul vroiam, sugerindu-se inlocuirea lor cu paradigma lui voiam. Optiunea are totusi un dezavantaj stilistic: a voi este perceput, in comparatie cu a vrea, ca usor invechit, artificial, solemn.

Totusi, in ciuda a ce scrie doamna Zafiu, lingvistii care au lucrat la cea mai recenta editie a DOOM (cea din 2005), singurul dictionar care stabileste ce e corect si ce e gresit in limba romana, nu au facut in acest caz concesii uzului, ceea ce inseamna ca formele de tip "vroiam" nu sunt considerate variante literare. Se precizeaza, chiar in introducerea dictionarului, ca "sunt considerate la fel de corecte formele verbelor <<a voi>> si << a vrea>>, nu insa si cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect <<vroiam> etc.)"

Daca ne uitam in jur, folosirea lui "vroiam" nu pare a fi considerata de vorbitori o greseala descalificanta, ci mai curind una tolerabila.

 

 

Page 40: Ghid de limba romana

 Diseara sau deseara?Daca intrebi 100 de romani care dintre cele doua variante ale adverbului este cea corecta, fiecare va avea o alta opinie. Ba ca e "deseara", ba ca, de fapt, corect ar fi "diseara". Ce spun, insa, normele lingvistice?

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 22 Februarie 2014

21 comentarii Printeaza articol

Cea mai recenta editie a Dictionarului ortografic, ortoepic  si morfologic al Limbii Romane, celebrul deja DOOM 2, publicat in 2005, a adus o schimbare in ceea ce priveste forma corecta a acestui adverb.

Pana la revizuirea dictionarului de catre Institutul de Lingvistica din cadrul Academiei Romane, singura forma corecta pentru adverbul care inseamna “ in seara zilei curente; asta-seara”  era “deseara”.

Ulterior, dupa 2005, normele au fost modificate astfel ca, in prezent, sunt acceptate ambele forme ale adverbului, atat “deseara”, cat si “diseara” fiind considerate corecte din punct de vedere gramatical.

Mai mult chiar,

 Prea mult respect dauneaza... limbii romaneMulte scrisori, cereri sau e-mail-uri se incheie cu formula “cu stima si respect”. Totusi, doar pentru ca exprimarea este larg raspandita, nu inseamna ca este si corecta. Ba din contra.

Page 41: Ghid de limba romana

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorRoxana Neagu 15 Februarie 2014

15 comentarii Printeaza articol

In limba romana cuvintele stima si respect sunt sinonime, adica au acelasi inteles si pot fi folosite unul in locul celuilalt fara ca sensul exprimarii sa se schimbe.

Totusi, alaturarea celor doua cuvinte este pleonastica, deci reprezinta o greseala de exprimare pentru ca se repeta inutil aceeasi idee.

In mod similar, tot pleonastica, deci eronata, este si formula “cu stima si consideratie” sau “cu respect si consideratie”, termenul “consideratie” fiind si el sinonim al cuvintelor “respect” si “stima”.

Sintetizand: stima = respect = consideratie = deferenta = pretuire= veneratie.

Fiecare dintre aceste cuvinte poate fi utilizat separat, nu si impreuna.

Cu respect,Roxana ;)

Page 42: Ghid de limba romana

 Un guvern poate fi remaniat. Un ministru, niciodataModificarile recente  din structura Guvernului nu dau batai de cap doar actorilor politici, ci si... limbii romane. Tot mai multe persoane spun ca ministrii vor fi "remaniati", desi este incorect sa folosim verbul in acest context.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Page 43: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 8 Februarie 2014

4 comentarii Printeaza articol

Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, unul dintre sensurile principale ale verbului "a remania" este acesta:

A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc.

Asadar, Guvernul poate fi remaniat. Conducerea unei institutii sau structura unei organizatii pot fi remaniate. Nu si un ministru. El poate fi inlocuit, schimbat cu un altul, substituit.

Verbul a remania mai poate fi folosit si in domenii tehnice, celelalte sensuri ale sale fiind de acelea de a  transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o deteriorare, sau de a inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total.

Page 44: Ghid de limba romana

 

Mai "deszapezim" si noi? De "dezapezit" ne-am saturatDaca iarna ne-a chinuit mult in ultima saptamana cu troienele si viscolul ei, se pare ca noi am ales sa chinuim limba romana in schimb. Nu ma credeti? Fiti atenti la oamenii din jur. Cati dintre ei spun "dezapezire" in loc de corectul "deszapezire"?

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

Page 45: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 1 Februarie 2014

19 comentarii Printeaza articol

Ca de fiecare data cand avem o dilema lingvistica, apelam cu incredere la dictionarele limbii romane.

Dictionarul explicativ din 1998 defineste doar actiunea de “a deszapezi” (a curate de zapada, a destroieni). Oricat ai cauta, nu vei gasi nicaieri printre paginile din DEX termenul “a dezapezi”. Dictionarul ortografic, ortoepic si de punctuatie (faimosul DOOM, vedeta acestei rubrici) consemneaza si el doar varianta "a deszapezi".

Daca definitia din dictionar nu e suficienta, ne putem intoarce si la regulile de limba romana pe care le-am invatat candva prin scoala generala (clasa a V-a? a VI-a?).

Pentru cine nu isi mai aminteste, cuvantul “deszapezire” este un cuvant format prin derivare – acel procedeu de imbogatire a limbii, prin care un cuvant se formeaza din altul cu ajutorul unor particule (numite prefixe si sufixe), care se adauga inaintea sau dupa radacina respectivului cuvant. In acest mod, s-au putut construi, in jurul cuvantului “zapada”, termeni noi ca “inzapezire” sau “deszapezire”. Iar "deszapezire" contine prefixul "des", nu "de".

De ce “des” si nu “de”? Pentru ca prefixul “des” s-a redus la “de” doar in cazul cuvintelor care incep cu literele j, s sau º.

Punguta cu doi... roni. Pai, si cu leii ce-ati avut?Denominarea leului, din 2005, a taiat din zerorurile monedei nationale, insa pe langa acest lucru a mai avut un efect bizar: a introdus in spatiul public o noua greseala de limba romana. Pentru tot mai multe persoane, costul unui produs nu mai este exprimat in ”lei”, asa cum ar fi corect, ci in... roni.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

Page 46: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 25 Ianuarie 2014

21 comentarii Printeaza articol

De la telefoane inteligente pana la cartofi, toate se cumpara in „roni”, fie ca le achizitionam de la mall, din magazine cu staif sau din piata de langa casa. Asadar, lumea prefera inexistentul „ron” neaosului „leu”.

De ce nu e corect sa spunem „ron” sau „roni”?

Potrivit Constitutiei Romaniei,  moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.

In schimb,  ron  este doar un cod valutar, fiind o abreviere a sintagmei englezesti ROmanian New, asa cum USD este simbolul bancar pentru dolarul American, iar GBP, pentru lira sterlina. Cu toate astea, n-am auzit pe nimeni spunand - ”Cati usd ma costa un computer cumparat din State?”.

Aceste coduri valutare sunt folosite in sistemul bancar si in mediul de afaceri la nivel mondial, insa ele nu trebuie preluate in vorbirea curenta.

Dacã vrei sa stii mai mult Potrivit site-ului abrevierile.ro, codurile pentru monedele nationale ale lumii sunt definite prin Standardul  ISO 4217, publicat de catre Organizatia Internationala de Standardizare.Codurile valutare sunt formate din primele 2 litere ale codurilor nationale ce fac parte din standardul ISO 3166-1 alpha-2 si, de obicei, a treia litera e litera initiala a denumirii valutei. De exemplu, codul valutar pentru yenul japonez este JPY — JP (Japonia) + Y (yen). Acest principiu elimina problema folosirii denumirilor „dolar”, „franc” sau „lira” in denumirile valutelor mai multor tari.

Mostra sau monstra?Distribuirea de esantioane gratuite este una dintre cele mai eficiente metode prin care o companie poate sa isi promoveze produsele, fie ele, dulciuri, cosmetice sau mezeluri, zic specialistii de marketing. Daca la acest capitol lucrurile sunt foarte clare, in ceea ce priveste gramatica, nu mai stam

Page 47: Ghid de limba romana

la fel de bine. Unii numesc esantionul “mostra”, altii ii zic “monstra”. Cum este corect?

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorRoxana Neagu 18 Ianuarie 2014

17 comentarii Printeaza articol

Rasfoind Dictionarul Explicativ, cel mai cuprinzator dictionar de uz general al limbii romane, care contine peste 65.000 de definitii, constatam ca termenul “monstra” nici macar nu exista in limba romana, el nefiind consemnat in niciun fel de  Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Romane., cel care editeaza lucrarea.

DEX-ul nu prevede decat definitia pentru MOSTRA, aceasta fiind si denumirea corecta pentru “esantion”. Potrivit lingvistilor, acest cuvant provine din verbul italienesc ”mostrare”, care inseamna ”a arata”.

Totusi, de unde a aparut termenul ”monstra”? N-as sti sa va spun si nici nu am gasit nicaieri vreo explicatie serioasa. Unii presupun ca ”de vina” ar fi asemanarea cu finalul verbului ”a demonstra”, dar cine poate sti?

Page 48: Ghid de limba romana

 

Aghiazma, agheazma sau agheasma?Apa sfintita e la mare cautare zilele acestea si, dupa cum se vede la televizor, oamenii dau lupte grele in curtile bisericilor sau ale manastirilor pentru a intra in posesia ei. La gramatica nu se inghesuie nimeni, asa ca astazi lamurim noi care este termenul corect pentru a desemna apa sfintita: aghiazma, agheazma sau agheasma?

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Page 49: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 11 Ianuarie 2014

9 comentarii Printeaza articol

Pentru a vedea care este cuvantul corect, apelam cu incredere la DOOM – Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, editat de Academia Romana, singurul for care, conform Legii sale de organizare (legea nr. 752/2001) ”se ingrijeste de cultivarea limbii romane si stabileste regulile ortografice obligatorii”.

Asadar, conform celei mai recente editii a acestui dictionar, cea din 2010, termenul corect care desemneaza apa sfintita este:

AGHEASMA

Pentru o si mai mare acuratete, notam si definitia acestui termen conform Dictionarului Explicativ al limbii romane din 2009 (editia a II revazuta si adaugita):

Page 50: Ghid de limba romana

 Greseli gramaticale de sezon: La multi ani, virgula!Pentru ca zilele acestea "La multi ani!" a devenit o formulare mai des folosita decat salutul obisnuit, haideti sa aflam astazi care sunt regulile corecte de punctuatie in ceea ce priveste aceasta urare. Ar fi pacat ca gandurile bune pe care le tot transmitem altora sa fie umbrite de o greseala gramaticala, nu-i asa?

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Page 51: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 4 Ianuarie 2014

43 comentarii Printeaza articol

Semnele de punctuatie sunt foarte importante in scris pentru ca delimiteaza enunturile si ajuta persoana care citeste sa inteleaga corect mesajul.

Ion Luca Caragiale, care, timp de aproape 40 de ani, a fost si ziarist, era de parere ca punctuatia reprezinta gesticularea gandirii, iar colegii sai il poreclisera Mos Virgula datorita exigentei cu care trata acest aspect al comunicarii.

Tot despre virgule vorbim si noi, din nou, astazi.

Conform regulilor de punctuatie din limba romana, atunci cand interpelam o persoana prin folosirea unui apelativ, suntem obligati sa separam termenul de adresare (fie el numele, calitatea, porecla sau orice alta formula folosim) de restul propozitiei prin virgule.

Gramatical spus, cand folosim un substantiv in vocativ, indiferent de locul sau in propozitie, el se desparte prin virgula de cuvantul sau cuvintele invecinate. Vocativul este cazul care, in limba romana, exprima o intepelare a unei persoane prin folosirea unui apelativ, fie el nume propriu sau termen de adresare. [In enuntul “Maria, vino afara!”, Maria  este substantiv in vocativ. In mod similar, apelativul “copile” este si el in vocativ in exemplul “Copile, deschide fereastra! “]

Astfel, corect ar fi sa scriem:

La multi ani, Andrei, si un An Nou fericit!

Atentie! Virgula nu se pune de fiecare data dupa urarea “La multi ani”, ci numai in cazul in care ne adresam cuiva in mod direct. Spre exemplu, in exprimarea de mai jos virgula lipseste si e foarte bine ca se intampla asa, ea nevand ce sa caute in acest enunt:

“La multi ani” tuturor celor de acasa si un An Nou fericit!

In acest exemplu adresarea nu este directa, deci virgula nu trebuie pusa. Ca sa intelegem mai bine, analizam enuntul si ne dam seama ca de fapt, din el, mai lipsesc cateva elemente care se subinteleg:  "Eu urez <<La multi ani!>> tuturor celor de acasa…". Nu e deloc la fel cu “La multi ani, dragii mei de acasa!”, nu? :)

Page 52: Ghid de limba romana

La multi ani 2014?

In fiecare oras, frumos decorata cu instalatii lumininoase, apare cel putin o data urarea "La multi ani 2014!". Fara virgula. 

Daca tot personificam anul 2014, adica ii atribuim insusiri omenesti si ii dorim "La multi ani!" (desi, daca ma intrebati pe mine, e putin ilogic – cum putem sa uram "La multi ani!" unui… an, cand acesta dureaza fix 12 luni?), atunci si termenul “2014” ar fi in cazul vocativ, deci si el ar trebui separat de restul enuntului printr-o virgula:

La multi ani, 2014!

Intotdeauna uram ceva cuiva

Tot de sezon este si exprimarea:  “Am sunat/Iti scriu sa te urez si sa iti spun <<La multi ani!>>”.

Desi apare frecvent in discutiile de zilele aceastea, exprimarea este gresita. In limba romana, cand vrem sa adresam  o dorinta de bine, ii uram ceva CUIVA. Niciodata nu “uram pe cineva”.

Deci, corect ar fi sa spunem si sa scriem:

“Am sunat/Iti scriu sa iti urez <<La multi ani!>>”. 

Etc. - Stim sa il folosim corect?Expresia "et caetera", cunoscuta mai mult in forma sa prescurtata "etc.", este folosita frecvent atat in limba romana scrisa, cat si in cea vorbita. Daca in exprimarea orala, abrevierea nu pune prea multe probleme, in cea scrisa apar cateva dificultati in ceea ce priveste punctuatia - punem sau nu virgula inainte de prescurtarea "etc.", atunci cand incheiem o enumerare prin aceasta expresie?

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

Page 53: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 28 Decembrie 2013

15 comentarii Printeaza articol

In limba romana elementele unei enumerari sunt separate intre ele prin virgule, mai putin ultimul termen al insiruirii, daca acesta este introdus prin conjunctia “si”.

Asadar, corect este sa scriem: Imi plac toate fructele: merele, perele, piersicile si strugurii.

Totusi, atunci cand se foloseste expresia “etc.” la finalul unei enumerari, oamenii sunt tentati sa puna virgula inainte de aceasta abreviere, desi este gresit. Probabil, eroarea provine dintr-o necunoastere exacta a sensului expresiei.

Provenita din limba latina, etc. este, asa cum precizam si mai sus, o prescurtare a expresiei et caetera, insemnand "si celelalte".

Din moment ce expresia are sensul de “si celelalte”, intr-o enumerare, ea nu trebuie sa fie precedata niciodata de virgula, pentru ca in limba romana inainte de “si” nu se pune acest semn de punctuatie.

Regula de mai sus se aplica si pentru celelalte acronime folosite in limba romana care au aceeasi semnificatie semantica precum “etc.”:

s.a. - si altele s.a.m.d. - si asa mai departe s.c.l. - si celelalte lucruri

Asadar, vom scrie corect: Imi plac toate fructele: merele, perele, piersicile, strugurii etc.

Pentru alte reguli de folosire a virgulelor in limba romana, va recomand sa cititi si Ghidul publicat de AvocatNet.ro acum cateva saptamani.  

 "Care" sau "pe care"? Un scurt ghid de folosire a acuzativului, util si pentru viitorul ministru al Culturii

Page 54: Ghid de limba romana

Deputatul Gigel Stirbu, propus ieri de PNL pentru functia de ministrul al Culturii, a comis una dintre cele mai uzuale greseli de limba romana - a folosit "care" in loc de “pe care” . In Ghidul de supravietuire a limbii romane, noi am mai vorbit prin 2011 despre cum folosim corect acuzativul, dar reluam astazi subiectul, cu si mai multe exemple si explicatii, pentru cei care nu l-au citit atunci. Poate de data asta ajunge inclusiv la domnul deputat.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorRoxana Neagu 14 Decembrie 2013

19 comentarii Printeaza articol

Gigel Stirbu, propus de PNL pentru portofoliul Culturii, a fost solicitat, vineri, sa comenteze declaratia scriitorului Andrei Plesu la adresa sa care spusese ca “La noi e plin de Gigei in toate posturile si in toate institutiile. Un Gigel in plus nu mai conteaza”.

Deputatul, intrebat cum priveste declaratia lui Andrei Plesu, a raspuns: "Sunt extraordinar de mandru de numele meu si multumesc parintilor de numele care mi l-au dat".

Orice elev serios de clasa a cincea stie ca formularea corecta ar fi fost: “multumesc parintilor de numele pe care mi l-au dat”.

Desi unora le vine natural sa puna “pe”-ul la locul lui, atunci cand exprimarea o cere, altii, dupa cum se vede, intampina reale dificultati in a pune prepozitia acolo unde ar trebui sa stea.Pe acestia din urma nu cred ca ii ajuta sa le spunem ca in limba romana, pronumele relativ "care" cu functie sintactica de complement direct trebuie sa fie insotit de prepozitia "pe". De aceea, iata o regula mai simpla, care ar putea sa le fie mai de folos.

Pentru a afla daca substantivul are nevoie si de prepozitia “pe”, trebuie sa vedem la ce intrebare raspunde in fraza noastra.

Page 55: Ghid de limba romana

Astfel, daca substantivul raspunde la intrebarea Cine?, Ce?, se foloseste care:

Deputatul care a fost numit ministru. (Cine a fost numit ministru? Deputatul.)

Daca substantivul raspunde la intrebarea Pe cine?, Ce?, se foloseste pe care:

Deputatul pe care l-a numit ministru. (Pe cine l-a numit ministru? Pe deputat.)

In exprimarea lui Gigel Stirbu, “multumesc parintilor de numele care mi l-au dat”, ca sa ne dam seama daca “numele” trebuie urmat de “care” sau “pe care”,  aplicam regula de mai sus si ar trebui sa ne punem intrebarea (care, e adevarat, suna putin fortat):

Pe “cine/ce” mi l-au dat parintii mei? Pe el, numele.

Deci, corect ar fi sa multumesc parintilor mei pentru numele pe care mi l-au dat.

Atentie! Corect ar fi fost sa folosim intrebarea “pe ce”, “numele” fiind un obiect, nu o fiinta, insa in acest fel intrebarea ar fi capatat un sens mai greu de explicat fara limbaj gramatical de specialitate  (pe ce mi l-au dat parintii mei? Pe nume). Utilizand numai intrebarea "pe ce", riscam ca unii cititori sa foloseasca intrebarea in sensul ei uzual, locativ (“pe ce?” = “unde?”). Multumim de intelegere!

Daca vi se parea ca regula intrebarii nu este suficienta, putem aplica rationamentul pe care ni-l explica George Pruteanu, cu ani in urma, in emisiunea sa, “Doar o vorba sa-ti mai spun”.

Lucrurile stau in felul urmator. Dv. spuneti un cuvant. Acel cuvant poate sa fie un substantiv. El poate sa mai apara o data in ceea ce aveti de zis sub forma de pronume. Ei, aici e aici. Daca mai apare o data sub forma de pronume, e musai sa puneti un "pe" inainte de "care". De pilda : omul care l-am intilnit. Hopa! ati vazut? substantivul se reia sub forma acelui pronume mititel, dar important: l-: care l-am... Asa ca e foarte probabil, e chiar sigur!, ca nu e bine cum am zis eu: omul care l-am intilnit. Nu e bine. Trebuia cu "pe". Sa vedeti ca daca zic cu "pe", masinaria aia nu mai tiuie: omul care l-am... omul pe care l-am... omul pe care l-am vazut! Omul pe care l-am intrebat. Dosarul c... dosarul pe care l-am rezolvat. Ministrul c... ministrul pe care l-am intrebat. Ziaristul pe care-l apreciez. Meciul pe care l-am transmis. Leptopul pe care-l folosesc. Buuuun. Aici s-a stabilizat. Ne-am lamurit.

Daca e un substantiv feminin, lucrurile stau absolut la fel. De pilda, va da prin cap sa vorbiti de sotia dvs. si ziceti: femeia care o iubesc este so... femeia care o iubesc este ... femeia pe care o iubesc este sotia mea. Vedeti? Substantivul femeia e reluat prin prenumele o: pe care o iubesc. Nu-l spuneti pe pe – tiuie nazbitia si va rade lumea. Spuneti cum e corect: cinste si onor. Poate sa fie si alt substantiv feminin, regula nu e numai pentru cei insurati: fata care o iubesc e pri... fata care o iubesc... Fata pe care o iubesc e prietena mea. Cartea care o ci... cartea pe care o citesc e foarte buna. Emisiunea pe care o urmariti e asa-si-asa. Seara pe care am petrecut-o impreuna a fost.... Adresa care mi-a... adresa pe care mi-a dat-o e gresita. Problema pe care v-o prezint nu e complicata. Chiar nu e complicata.

Daca aplicati aceeasi regula si la plural, sunteti cineva, nu mai semanati cu toti nepricopsitii care umplu de dimineata pana seara micile ecrane. La plural, asadar: acolo pronumele de reluare este ori -i (la masculin) , ori le (la feminin). Dar sa lasam filosofia, sa exersam! Baietiicare i-am vazut... Baietii pe

Page 56: Ghid de limba romana

care i-am vazut... Ministrii c... pe care i-am criticat... Actorii c... pe care-i indragesc... Primarii c... pe care i-am votat... s.a.m.d. La feminin e floare la ureche, reusiti si cu ochii inchisi: Doamnele c... pe care le invitam... Cartile c... pe care le-am cumparat... Emisiunile c... pe care le-am difuzat.

Plecand de la explicatiile lingvistului, haideti sa intelegem de ce in exprimarea deputatului Gigel Stirbu particular “pe” ar fi fost indispensabila. Reluam, asadar, declaratia politicianului: "multumesc parintilor de numele care mi l-au dat". Analizand, “numele” este substantivul. El este reluat prin pronumele “l-“ (mi l-au dat, deci “l” este de fapt o forma scurta pentru “el”). Daca inversam, avem “pe el (numele) mi l-au dat parintii mei”, deci este evident ca in acest exemplu avem nevoie de particular “pe”.

Lipsa lui "pe" poate schimba sensul unei exprimari

"Astazi baietelul meu a venit acasa cu baiatul care il protejeaza mereu atunci cand este la ananghie".

"Astazi baietelul meu a venit acasa cu baiatul pe care il protejeaza mereu atunci cand este la ananghie".

Cine protejeaza pe cine? Includerea ori omiterea lui "pe" intr-o fraza de acest gen schimba complet sensul celor spuse ( sursa: www.scientia.ro)

Daca va aduceti aminte, in luna iulie, si ministrul Educatiei ne uimea cu o declaratie naucitoare, in care “decat” era folosit incorect in locul lui “doar”. 

Gandindu-ma la aceste exemple, mi-as dori parca, daca tot facem greseli de gramatica, macar sa facem unele noi,  nu sa le repetam, la infinit, pe aceleasi. Macar asa am mai aprofunda si alte subiecte si nu am mai fi nevoiti sa reluam la nesfarsit aceleasi si aceleasi explicatii.

 

Cuvinte englezesti inutile, pe care le folosim frecventLimba romana este sufocata zilnic de anglicisme, cuvinte  imprumutate din engleza pentru a denumi tot felul de notiuni. Desi unele sunt necesare, limba romana neavand  termeni proprii pentru a desemna respectivele notiuni,  altele sunt de-a dreptul inutile pentru ca denumesc realitati vechi, pentru care vocabularul roman are deja termeni cunoscuti. In limbajul de specialitate, anglicismele imprumutate inutil se numesc barbarisme.

Page 57: Ghid de limba romana

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorRoxana Neagu 7 Decembrie 2013

61 comentarii Printeaza articol

Daca vrem sa scriem si sa vorbim ingrijit, trebuie sa evitam barbarismele. Iata o lista cu cele mai frecvente cuvinte englezesti pe care le folosim atat de des, incat am uitat ca ele au si un corespondent in limba romana.

BarbarismTermenul englezesc de la care provine

Cuvantul corect din limba romana

aplica applya candida, a depune actele, a solicita

blurat blurred incetosat

business businessafacere (uneori si cu inteles de firma)

consulting consulting consultanta

display display ecran, afisaj, afisor

flyer flyer pliant, fluturas

job job loc de munca, serviciu, post

a menegeria, a menegiui

manage a gestiona, a administra

management managementadministrare, conducere, gestiune, gospodarire

randomizat randomized aleator

Page 58: Ghid de limba romana

rating rating audienta, clasificare, evaluare

subsidiara subsidiary filiala

topic topic subiect

target target obiectiv, tinta

updata update a actualiza

 

 "Sa continue" sau "sa continuie"?Verbul “a continua” pune probleme de scriere si vorbire multora dintre noi, iar internetul abunda in explicatii despre conjugarea sa corecta. Din pacate, foarte multe dintre ele sunt gresite. Pentru a evita orice confuzii, haideti sa aflam ce spune Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic, editia a II-a, singura norma care ne poate arata care sunt de fapt formularile corecte - "eu continui" sau "eu continuu"?; "ei sa continue" sau "ei sa continuie"?

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorRoxana Neagu 23 Noiembrie 2013

13 comentarii Printeaza articol

A continua = A urma, a nu inceta; a merge inainte, a (se) prelungi. ♦ A duce mai departe un lucru inceput.

Page 59: Ghid de limba romana

         Sursa dexonline.ro (Atentie! Conjugarea oferita de acest site nu este corecta.)

Potrivit editiei a II-a a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic, trebuie sa scriem si sa spunem:

Corect

Eu continuiTu continuiEl/Ea continuaNoi continuamVoi continuatiEi continua

O alta dificultate care mai apare este cea  legata de conjugarea verbului la modul conjunctiv, astfel ca multi spun “ei sa continuie”, desi aceasta forma este gresita. Cum este corect?

Corect

Eu sa continuiTu sa continuiEl/Ea sa continueNoi sa continuamVoi sa continuatiEi/Ele sa continue

Virus, virusi, virusuri. Cum folosim corect pluralul?Substantivul "virus" are doua forme de plural "virusi" si "virusuri", ambele acceptate de normele lingvistice. Totusi, corectitudinea unui plural sau a celuilalt depinde de contextul in care este folosit.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

Page 60: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 16 Noiembrie 2013

9 comentarii Printeaza articol

In limba romana sensul principal al cuvantului virus este acela de agent patogen, invizibil cu microscopul obisnuit, care se reproduce numai in interiorul celulelor vii si provoaca diverse boli infectioase.

Odata cu dezvoltarea computerelor, termenul de virus a inceput sa fie folosit si pentru denumirea programelor de calculator proiectate intentionat pentru deteriorarea unui computer sau infiltrarea in el, fara consimtamantul proprietarului.

Virusi sau virusuri?

Conform  Dictionarului Ortografic Ortoepic si de Morfologic al Limbii Romane(DOOM), editat de Academia Romana, atunci cand ne referim la virusul informatic, poate fi folosit numai pluralul “virusi” .

Daca vorbim de agentul patogen, ambele forme de plural sunt corecte, deci putem spune si scrie atat “virusi”, cat si “virusuri”, fara a gresi.

Pentru a evita orice eroare gramaticala, cel mai simplu ar fi sa folosim pluralul “virusi” in orice context. Astfel, suntem siguri ca utilizam un cuvant corect, fara a mai fi nevoie sa ne gandim de fiecare data la sensul cu care folosim acest cuvant.

Ghid de supravietuire a limbii romane

Ori sau or? Amandoua sunt corecte, dar in contexte diferiteDesi se aseamana foarte mult, "ori" si "or" nu sunt cuvinte sinonime, astfel ca nu pot fi folosite unul in locul celuilalt. Fiecare dintre cele doua conjunctii are propriul sens.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Page 61: Ghid de limba romana

AutorRoxana Neagu 9 Noiembrie 2013

8 comentarii Printeaza articol

Pentru a folosi corect cele doua cuvinte, este suficient sa tinem minte o regula simpla:

“ori” este sinonim cu “sau”, in timp ce “or” este sinonim cu “insa”, “desi”, “dar”.

Asadar, intr-un limbaj ingrijit vom scrie si vom spune:

Mergem la mare ori (sau) la munte?

M-a sunat sa il ajut, or, (dar, insa, desi) eu nu puteam face nimic pentru el.

Acum ca am invatat sensurile corecte pentru fiecare dintre cele doua cuvinte, trebuie sa mai stim ca “or” este intotdeauna urmat de virgula. In schimb, dupa “ori” nu se pune niciodata acest semn de punctuatie.

Atentie! Nu uitati ca inainte de “dar”, “iar”, “insa” si “or” folosim mereu virgula. Daca adaugam aceasta regula la cea de mai sus rezulta ca “or” va fi separat intotdeauna prin virgule de restul propozitiei in care apare.

 Mai stim sa vorbim? Pronuntia corecta a unor cuvinte uzualeO exprimare ingrijita nu inseamna doar respectarea regulilor gramaticale si folosirea corespunzatoare a constructiilor lingvistice, ci si o pronuntie corecta a cuvintelor pe care le utilizam. De multe ori, insa, acest aspect este neglijat. Spre exemplu, stiati ca "exista" se pronunta "egzista", si nu "ecsista", la fel cum examen ar trebui sa se auda "egzamen", iar nu "ecsamen"?

Page 62: Ghid de limba romana

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorRoxana Neagu 2 Noiembrie 2013

18 comentarii Printeaza articol

Multe dintre greselile de pronuntie care se fac au legatura cu litera ”x”, ea putand fi pronuntata atat ”gz”, cat si ”cs”, in functie de celelalte sunete cu care se invecineaza.

Potrivit Isabelei Nedelcu, autoarea cartii „101 greseli gramaticale”, singura regula care poate fi formulata este ca ”x” se pronunta ”cs” in urmatoarele situatii:

este prima litera dintr-un cuvant este ultima litera dintr-un cuvant este urmat de o consoana

Corect este:

excursie = ”ecscursie”,

export = ”ecsport”

In schimb, cand este pozitionata intre doua vocale litera ”x” se poate pronunta ”gz” sau „cs”, fara sa existe o norma care sa indice cand se foloseste o pronuntie sau alta.

Iata o lista de cuvinte si pronuntiile lor corecte:

x = gz x  = cs

exact = ”egzact”examen = ”egzamen”exemplu = ”egzemplu”exil = ”egzil”exista = ”egzista”

aproximativ = aprocsimativaxa = acsafixare = ficsarelexic = lecsicmaxim = macsim

Pronuntiile gresite se regasesc si la cuvintele care contin vocalele ”e” sau ”o”.

Page 63: Ghid de limba romana

Isabela Nedelcu arata in lucrarea sa ca litera „e” se pronunta ”e” numai in cuvintele neologice (cele imprumutate din alte limbi), nu si in cuvintele vechi. Asadar, este corect sa pronuntam :

”ie” in cuvinte precum: el (iel), ea (ia), esti (iesti), erau (ierau), este (ieste), aceeasi (aceiasi), aceea (aceia), baie (”baie”, nu ”bae”), femeie (”femeie”, nu ”femee”) si

”e” in neologisme: ca ”european”, ”alee”, ”educatie”, ”euroregiune”, ”explozie”, ”ecran”, ”epoca”, ”evident”, ”ecran”.

In ceea ce priveste litera ”o”, ea nu trebuie precedata de ”u”. Deci, spunem ”om”, nu ”uom” si ”oricare”, nu ”uoricare”.

Pe langa pronuntia gresita a unor litere sau grupuri de litere, exista si o serie de erori de pronuntie provenite din tendinta de a scurta cuvintele prin omiterea unor sunete sau a unor silabe.

”Can”, in loc de cand ”Poa”, in loc de poate ”Trebe”, in loc de trebuie ”Propietar”, in loc de proprietar

Alte cuvinte pronuntate gresit sunt cele care definesc locuitorii unui stat. Corect e sa spunem ”francezi”, nu ”franceji”, dar si ”chinezi”, nu ”chineji”.

In vorbirea ingrijita trebuie sa evitam si folosirea lui ”sant” in loc de ”sunt” sau ”dantre” in loc de ”dintre”.

Virgulele care conteaza: Stii sa le folosesti corect?Suntem tentati sa consideram virgulele niste simple accesorii intr-o fraza. Micile semne de punctuatie, ignorate de multe persoane, sunt, totusi, extrem de importante in constructia unei propozitii, lipsa lor ducand de multe ori la exprimari gresite, haioase sau de-a dreptul ilare. Daca nu ma credeti, haideti sa ne jucam impreuna cu exemplele urmatoare.

Page 64: Ghid de limba romana

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorRoxana Neagu 26 Octombrie 2013

53 comentarii Printeaza articol

Avem urmatoarea fraza: ”Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe”. Modul in care alegem sa punem virgula va schimba completa sensul ei:

Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are, femeia ar merge in patru labe.

versus

Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia, ar merge in patru labe.

La fel de importanta este virgula si in exemplul urmator:

Nu mai vreau!

versus

Nu, mai vreau!

Daca v-ati convins ca virgula este indispensabila, atunci cand vrem ca mesajul nostru sa fie inteles exact asa cum ne-am dorit sa il transmitem, va invit sa cititi cateva reguli minimale pentru utilizarea acestui semn de punctuatie.

Virgula trebuie pusa:

Inainte de ”dar”, ”iar”, ”insa”, ”ci”, ”deci”, ”in concluzie”, ”asadar”, ”prin urmare”, ”precum si”.

Mi-a placut restaurantul la care am fost, deci mai merg acolo.

Plecam la mare, dar cainele ramane la mama mea.

Page 65: Ghid de limba romana

Exceptie1 Pentru termenii "totusi", "asadar", "prin urmare" si "deci", se aplica reguli de punctuatie distincte in functie de locul acestor cuvinte in propozitie si sensul lor. Astfel:

1. daca sunt pozitionate la inceputul sau in interiorul unei propozitii, cuvintele trebuie separate printr-o virgula, respectiv doua.

Deci, nu mai plec nicaieri.Mergem, deci, la mare.

Totusi, e foarte frumos afara, desi suntem aproape in luna noiembrie.E foarte frumos afara, totusi, desi suntem aproape in luna noiembrie.

2. daca sunt utilizate pentru introducerea unei concluzii, virgula se pune inainte.

Nu a venit deloc la serviciu, deci e concediat.

A avut cea mai mare nota, prin urmare a intrat primul la facultate.

Exceptie2 In cazul adverbului ”iar”, daca acesta are semnificatia ”din nou”, nu se mai departe prin virgula de restul propozitiei.

Trebuie sa merg iar la medic.

cand folosim un substantiv in vocativ*, indiferent de locul sau in propozitie, el se desparte prin virgula de cuvantul sau cuvintele invecinate.

La multi ani, Alina!

Buna, Roxana!

Desteapta-te, romane!

*Vocativul este cazul care, in limba romana, exprima o intepelare a unei persoane prin folosirea unui apelativ, fie el nume propriu sau termen de adresare.

pentru a separa adverbele intercalate de tipul ”desigur”, ”asadar”, ”bineinteles”, ”in concluzie”, ”fireste”.

Copiii sunt, fireste, nazdravani.

Eu, bineinteles, voi scrie pentru lucrarea de doctorat.

Virgula nu trebuie pusa:

 daca utilizam parti de vorbire sau propozitii legate de ”si”, ”sau”, ”ori”.

Page 66: Ghid de limba romana

Eu si Andrei mergem la picnic.

Noi sau voi vom fi castigatori.

Exceptie: Cand sunt dublate, aceste cuvinte trebuie separate prin virgula.

Si eu, si Andrei mergem la picnic.

Castigam ori noi, ori voi.

intre subiect (cel care face o actiune) si predicat (actiunea)

Corect: Eu merg la mare.

Gresit: Eu, merg la mare.

 

Acestea sunt cateva reguli de baza pentru utilizarea corecta a virgulei. Am ales numai cazurile care genereaza greseli si care au putut fi explicate fara a apela la limbaj tehnic specific gramaticii.

"Din" sau "dintre"? Cum se folosesc corect"Multi din prietenii mei", "unul din voi", "fiecare din colegii mei" sunt doar cateva exemple de exprimari neingrijite, intalnite atat de des, incat nici nu le mai consideram o problema. Desi mult persoane pun semnul egalitatii intre "din" si "dintre", ele au reguli diferite de utilizare.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorRoxana Neagu 19 Octombrie 2013

23 comentarii Printeaza articol

Page 67: Ghid de limba romana

Pe mine, una, folosirea lui ”din” in loc de ”dintre” ma amuza pentru ca naste cateva constructii foarte haioase. Spre exemplu, atunci cand sunt informata ca „jumatate din romani sunt supraponderali” nu pot sa nu ma intreb: care jumatate? Cea calculata de la cap inspre picioare sau invers, dinspre picioare spre cap?

Cum e corect

Particula lingvistica ”din” se foloseste pentru a desemna o parte dintr-un intreg, in timp ce ”dintre” se utilizeaza pentru a separa mai multe elemente dintr-o multime de elemente.

Astfel, e corect sa spunem ”am scris jumatate din teza de licenta” si ”jumatate dintre colegii mei nu au sustinut licenta”.

Trebuie sa mentionam ca exista si lingvisti care considera ca ”din” poate fi folosit oricand in locul lui ”dintre” si sunt de parere ca utilizarea diferentiata a celor doua prepozitii este un caz de hipercorectitudine.

Regula care ne salveaza intotdeauna

Retineti urmatoare regula simpla pentru a utiliza corect cele doua cuvinte:

„din” se foloseste cand este urmat de un substantiv la singular „dintre” se foloseste cand este urmat de un substantiv la plural.

Corect: 50% din autoturism a fost avariat, 50% dintre componentele autoturismului sunt avariate

PS. Felicitari celor care au descoperit greseala de la finalul articolului. Invatam punand in practica, nu? :)

 

Sa scriem corect: decat vs doarMinistrul Educatiei, Remus Pricopie, a facut astazi o declaratie naucitoare care a inflamat opinia publica. Nu atat prin continut, cat prin... forma. Incercand sa comenteze scandalul de la Liceul Dimitrie Bolintineanu din Bucuresti, unde mai multi profesori sunt acuzati ca au oferit candidatilor raspunsurile la proba de limba si literatura romana, ministrul a declarat: "Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decat un mesaj care nu a fost postat la 08:34, asa cum s-a spus initial, ci la 09:34". Desi multe persoane pun semn de egalitate

Page 68: Ghid de limba romana

intre cuvintele "decat" si "doar", ele au reguli diferite de utilizare, pe care vi le reamintim astazi, prin republicarea unui articol din 2011.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorAvocatNet.ro2 Iulie 2013

121 comentarii Printeaza articol

Regula: Ca adverb restrictiv, in constructii afirmative se foloseste "doar", iar in constructii negative se foloseste "decat".

Forma corecta:

Eu am doar doua carti.Nu am decat 10000 lei

Forma gresita:

Am decat 10000 lei. 

Asadar, ca sa fie corecta din punct de vedere gramatical, fraza rostita de ministrul Educatiei ar fi trebuit sa sune cam asa: 

"Nu au existat subiecte pe pagina de internet, a existat doar un mesaj care nu a fost postat la 08:34, asa cum s-a spus initial, ci la 09:34".

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) in loc sa... 4. (Pop.; adversativ) insa, dar, numai ca.

Page 69: Ghid de limba romana

DOÁR   adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ? Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ? Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ in speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ? Expr. intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doára adv.]

(dexonline, licenta GPL)

Cum se scrie corect: î din i ºi â din aÎn 1993, Academia Românã modifica printr-o hotãrâre controversatã modul în care se utilizeazã â ºi î. Ne-am gândit cã o reamintire a regulilor de folosire nu stricã, aºa cã articolul prezent trateazã exact problema respectivã.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorAvocatNet.ro31 Octombrie 2012

27 comentarii Printeaza articol

Potrivit Hotãrârii Adunãrii Generale a Academiei Române din 17.02.1993 privind revenirea la "â" ºi "sunt" în grafia limbii române:

Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor ºi a formei sunt (suntem, sunteþi), în conformitate cu hotãrârile adoptate de Academia Românã înainte de 1948, consecinþã a unui îndelungat proces istoric. Modul de aplicare a hotãrârii de la punctul 1 va fi stabilit de Prezidiul Academiei Române.

În Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, în anexã, Regulile "Sextil Puºcariu" pentru scrierea literelor "â" ºi "î".

Literele â ºi î corespund aceluiaºi sunet, întrebuinþându-se dupã urmatoarele reguli:

Page 70: Ghid de limba romana

a) î se scrie întotdeauna la începutul ºi la sfârºitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrãþiºez, împãrat, înger, îºi, îþi, amãrî, coborî, hotãrî, târî, urî ... ;

b) tot cu î scriem ºi în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpãcat, neîndurat, neînsemnat, preaînãlþat, preaîntâmpinat. Vom scrie într-însul, dar dânsul;

c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, fãcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt ...

 

Sa vorbim corect: Despre lapsus si sensurile saleDe obicei, atunci cand nu iti amintesti ceva, ai ceea ce se numeste lapsus. Insa, nu multa lume stie ca lapsus mai are si un alt inteles.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu27 Octombrie 2012

22 comentarii Printeaza articol

In dictionar, primul sens al cuvantului lapsus este cel cunoscut de majoritatea dintre noi:• LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru stiut

O explicatie interesanta a celui de-al doilea sens am regasit-o in scrierilor lingvistului George Pruteanu. Iata ce-am aflat de la acesta:

Celalalt sens al cuvantului lapsus se preteaza la o discutie ceva mai lunga. Acest al doilea sens este de: "eroare, confuzie de moment, in vorbire, scriere sau chiar in alte actiuni, eroare datorata nu ignorantei, ci unei «interferente», unei suprapuneri mai mult sau mai putin intamplatoare a unor planuri ale constiintei". Cele mai obisnuite lapsusuri de acest gen sunt cele

Page 71: Ghid de limba romana

de vorbire, numite in latineste lapsus linguae (lapsusul limbii) si cele de scriere, pe latineste lapsus calami (adica lapsusul penitei) - lapsus in latineste insemnand "cadere in greseala, ratacire, inselare".

Psihologul Sigmund Freud a acordat o atentie speciala acestui gen de erori, lapsusurile, si a elaborat o teorie prin care le grupeaza si explica: teoria "actului ratat" (acte manqué, in franceza). Pe scurt, Freud, ctitorul psihanalizei, constata ca aceste greseli momentane nu sunt datorate pur si simplu hazardului, ci unei "dorinte", unei intentii subconstiente, care profita de clipa de neconcentrare pentru a se realiza, pentru a iesi la suprafata.

Cele mai obisnuite lapsusuri sunt cele de vorbire si de scriere. Dar mai exista si: lapsusul de lectura (ceea ce in germana se numeste verlesen), adica sa citesti alt cuvint decat e scris acolo, din cauza gandurilor ce stau ascunse prin subsolul mintii tale si de care nu-ti dai seama. Si mai exista si: lapsusul de gest (ceea ce in germana se numeste vergreifen), adica sa faci cu totul alta miscare, alt gest decat ce ti-ai propus. 

Sa vorbim corect!

Sa scriem corect: propriu, proprii, propriiiTot gandindu-ma ce tema sa dezbatem in aceasta saptamana la Ghidul de supravietuire a limbii romane, am dat peste un articol publicat in Evenimentul Zilei ce mi-a oferit solutia pe tava. Si cautand ulterior mai multe informatii despre subiect, am realizat ca tot mai multa lume scrie gresit cuvantul "propriu", mai ales la plural.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorAnca Dumitrescu20 Octombrie 2012

26 comentarii Printeaza articol

Page 72: Ghid de limba romana

Cand vine vorba de cuvantul propriu, cele mai mari batai de cap sunt generate de forma sa de plural nominativ - acuzativ. Haideti sa analizam intai cum se formeaza cuvantul, ca sa ne dam seama de unde vine greseala.

Adjectivul se termina la singular in "–iu", constructie in care "i" face parte din radacina cuvantului, iar "u" este desinenta de singular. Daca trecem adjectivul la forma de plural nearticulat, atunci desinenta "u" se inlocuieste cu desinenta de plural "i". Astfel, la radacina care se termina in "i" se adauga inca un "i" de la forma de plural. Vom avea asadar o forma de plural cu doi "i": proprii. 

Forma nearticulata de plural se foloseste in propozitii intotdeauna dupa substantivul pe care il determina: copilul propriu – proprii copii.

Insa, in situatia in care adjectivul sta in fata substantivului, atunci acesta va prelua articolul de la substantiv. Astfel, la plural, adjectivul va avea trei “i”:-primul i: radacina cuvantului-al doilea i: desinenta de plural-al treilea i: articol hotarat enclitic(preluat de la substantiv)

Asadar, vom scrie: 

Copilul propriu Copiii proprii Propriii copii

Extras din Evenimentul Zilei:

Sa scriem corect: un singur "n" sau doi?In limba romana, multe din cuvintele pe care le folosim sunt formate printr-un procedeu numit derivare, ce se poate face cu prefix, sufix sau cu amandoua in acelasi timp. In articolul de astazi am sa va explic

Page 73: Ghid de limba romana

de ce este important sa cunoastem modalitatea prin care s-a format un anumit cuvant si cum ne poate ajuta aceasta la scrierea corecta.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorAnca Dumitrescu13 Octombrie 2012

28 comentarii Printeaza articol

Aplicand derivarea cu prefix, putem obtine cuvinte derivate, care se scriu cu doi "n". Doar in aceste cazuri este permisa dublarea lui n. 

Astfel, cuvintele formate prin derivare cu prefixul „în” a caror radacina incepe cu „n”( nor, noapte, nebun, nou) se scriu obligatoriu cu 2 n. 

a înnoda (în + nod)a înnebuni ( în + nebun)a înnora (în + nor)a înnegri (în + negru)a înnopta ( în + noapte)a înnoi (în + nou)a înnobila (în + nobil)

Dupa acest tipar, unele persoane au inceput sa scrie cu doi n si acolo unde nu este cazul. Si nu vorbim de hipercorectitudine, ci doar de necunoasterea modalitatii de formare a cuvintelor. Astfel, ne-am trezit cu scrieri precum „înneca", "înnota" sau "înncolti".

Scrierea lor corecta este:a se înecaa se întunecaa înota,a înfloria încolti

Sa scriem corect!

Page 74: Ghid de limba romana

Sa scriem corect: niciunul/nicioIntrodusa in 2005 in Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic, scrierea legata a cuvintelor din seria "nicio, niciun" a provocat o serie de dezbateri de-a lungul vremii. Astazi, o sa va explic de ce este corect sa scriem asa si nu vorbim doar de vreo nascocire a celor de la Academie .

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorAnca Dumitrescu6 Octombrie 2012

35 comentarii Printeaza articol

Regula aceasta nu presupune ca nicio, niciun (si flexiunea lor: niciunui, niciunor etc.) s-ar scrie intotdeauna legat, ci numai atunci cand au statutul de pronume sau adjectiv pronominal. Vorba domnului Pruteanu, nu strica sa ne reamintim ca mai sunt multe cuvinte in limba romana care scrise impreuna au un inteles si scrise separat, un altul.

Prin scrierea legata, cuvintul niciun devine concordant cu perechea lui pozitiva, care este vreun, pe care-l scriem tot intr-un singur cuvant. Chiar si in celelalte limbi romanice aceste cuvinte sunt scris tot legat:: ninguno - span., aucun - franc., nessun - ital.

Ce ne sfatuia George Pruteanu sa facem ca sa evitam confuzia (cind e legat?, cind nu e?)

„Ca solutie mnemotehnica (metoda de tinut minte) e util sa retineti urmatoarea distinctie: atunci cind e vorba de „cantitate zero, nimic, deloc”, cuvintul se scrie legat: nicio. Atunci cind e vorba de o "disjunctie" negativa, de o „negatie repetata”, scriem in doua cuvinte: nici o, nici un” 

Mai jos aveti urmatoarele perechi de exemple:

-Ti-a placut spectacolul?-Nu mi-a produs nicio emotie. (Deloc, zero)-Cum privesti examenul de maine?-Nu am nici o siguranta deplina, dar nici o emotie deosebita. (Negatie repetata).

Page 75: Ghid de limba romana

-Cite fete stau la parter?-La parter nu e niciuna. (Cantitate zero)-Cite fete locuiesc in camera aceea, una sau trei?-Nici una, nici trei, ci doua. (Negatie repetata)

-Ai in Franta vreo matusa?-N-am acolo niciuna, singura mea matusa e in Cluj. (Zero, nimic)-Ai acolo vreo colega, vreo prietena?-N-am nici una, nici alta, doar o sora vitrega. (Negatie repetata)

Exista, totusi, si situatii in care putem alege intre cele doua variante. Alegerea e in functie de intentia comunicarii, de prezenta sau absenta unui substrat retoric.

La o intrebare ca:

-Mai e vreun mar?

putem raspunde:

-Nu mai e niciunul. (atunci cind intentia e de a informa, sec, neutru.Sau:-Nu mai e nici unul. (atunci cind substratul retoric e „fantastic, nici macar unul!”)

Sa scriem corect!

Toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici.

Sa vorbim corect: "Mi-ar place"Un tip ii spunea deunazi in metrou partenerei de calatorie ca "i-ar place" o vacanta in Tenerife. Si nu e prima persoana pe care o aud folosind o astfel de constructie. Am incercat sa explic mai jos de ce este gresita aceasta forma :)

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu29 Septembrie 2012

Page 76: Ghid de limba romana

37 comentarii Printeaza articol

Lingvistul Alexandru Graur avea o intreaga argumentare in ceea ce priveste verbul „a placea” si ale sale conjugari. Am incercat sa redau in acest articol o parte din explicatiile sale, pentru incerca sa lamuresc, pe cat posibil, de ce este gresit sa spunem „mi-ar place”.

In limba romana, avem 4 conjugari. Dintre acestea, doar doua dintre ele pot forma verbe noi: conjugarea I, in -a, -are si a IV-a, in -i, -ire. Potrivit lui Alexandru Graur, celelalte doua conjugari sunt moarte, adica se marginesc la verbele care s-au format odata, demult, si care, pe masura ce trece vremea, cad in desuetudine sau sunt castigate de celelalte conjugari. De fapt, inca din limba latina aceste doua conjugari incetasera a fi productive. 

Primul semn de slabiciune pe care-l dau conjugarea a doua si a treia e faptul ca se confunda adesea intre ele. Inca din limba latina apar exemple de aceasta confuzie: verbele "a rade" si "a teme", care erau de conjugarea a doua, au trecut la conjugarea a treia si s-au pastrat ca atare in toate limbile romanice; in schimb, a cadea si a scadea, care erau de conjugarea a treia, au trecut la conjugarea a doua. 

Iata si explicatia lui Alexandru Graur pentru aceasta confuzie: la unele moduri si timpuri, conjugarea a doua si a treia au aceeasi forma, de exemplu participiul de la a bate e batut, iar cel de la a vedea e vazut; la fel cu perfectul simplu: vazui si batui, cu imperfectul, cu mai mult ca perfectul etc. De aceea se poate forma din nou si infinitivul la fel pentru amindoua verbele: dupa a vedea, se face a batea, iar dupa a bate, se face a prevede. 

Desi este gresita, foarte multa lume foloseste frecvent forma “mi-ar place” in loc de “mi-ar placea”. Rationamentul pentru care este corect "mi-ar placea" este foarte simplu: conditional optativul se formeaza din auxiliarul a avea (ar) si infinitiv, iar infinitivul este a placea, nu a place. (verb de conjugarea a II-a ).

Sa vorbim corect!

Sa vorbim corect: O scurta lista de cuvinte si expresii folosite gresitAstazi am facut un mic inventar de expresii si cuvinte preluate din engleza si folosite cu sens gresit de catre vorbitorii de limba romana. Englezii au imprumutat din latina sau greaca o serie de cuvinte cu sens diferit fata de cel originar, iar noi, desi aveam respectivele cuvinte in limba romana, am preferat sa le preluam sensul din engleza. Iata mai jos o lista cu astfel de cazuri:

Page 77: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu22 Septembrie 2012

49 comentarii Printeaza articol

A SE FOCUSA – in limba romana nu exista acest verb (inca). Dar avem verbul a focaliza, cu sensul de “a face sa treaca printr-un singur punct toate razele unui fascicul” si, desi pare un termen mai degraba stiintific, se poate folosi si cu sens figurat. A FOCUSA reprezinta doar o adaptare a termenului englezesc to focus prin adaugarea sufixului verbal -a.

LOCATIE (despre care am mai discutat si aici ) - nu inseamna LOC, cum il folosesc multi dintre noi, ci INCHIRIERE. E adevarat, in engleza cuvantul LOCATION se refera la un anumit loc sau punct geografic. In limba romana insa, cuvantul a fost preluat din latina - LOCATIO si are sensul de inchiriere/chirie.

FACILITATE - in limba romana inseamna usurare, a inlesni – inlesnire, facilitare. Provine din latinescul “facilitas”. In engleza “FACILITY” / “FACILITIES” are si sensul de complex (de cladiri), baza (sportiva) etc. 

PATETIC - plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de afectare( de la substativul PATOS). Insa, in limba engleza, cuvantul “pathetic” desemneaza o persoana jalnica, demna de mila, avand un sens diferit de cel originar. Desi este tot mai raspandita, folosirea cuvantului patetic cu sensul englezesc este gresita!

EPIC - care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei intamplari reale sau imaginare. Gen Epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator.  In engleza “EPIC” poate sa desemneze si un lucru de dimensiuni neobisnuit de mari. Cristian Tudor Popescu a scris la un moment dat un comentariu interesantdespre folosirea abuziva a acestui cuvant.

A AGREA - inseamna a vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. "TO AGREE"" in engleza inseamna “A FI DE ACORD”. Constructia de tipul “Am agreat cu partenerii de afaceri o amanare la plata a datoriilor" este gresita. In limba romana verbul nu poate fi folosi cu acest sens.

Lista este deschisa pentru completari :)

Page 78: Ghid de limba romana

Sa vorbim corect: Reguli privind pronumele de intarireSubiectul de astazi din "Ghidul de supravietuire a limbii romane" diseca problematica pronumelui de intarire. Trecem in revista toate formele sale si regulile de folosire si va explicam care este importanta acestui tip de pronume intr-o fraza. Spor la vorbit corect!

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu15 Septembrie 2012

19 comentarii Printeaza articol

Pronumele de intarire este pronumele care insista, subliniaza numele obiectului pe care il inlocuieste. In limba actuala, pronumele de intarire functioneaza numai ca adjectiv, determinand un substantiv sau un pronume: eu insumi, avocatul insusi, dumneavoastra insiva.

Potrivit lingvistului Narcisa Forascu, utilizarea ca pronume este rara si invechita: insumi am hotarat, insuti esti responsabil de asta. 

Pronumele sau, mai exact, adjectivul de intarire este specific limbii literare, el nu se intalneste in vorbirea populara, familiara, unde este de regula inlocuit cu adverbul de intarire chiar, plasat inaintea substantivului: Eu insumi am luat aceasta hotarare = Chiar eu am luat aceasta hotarare.

• Pronumele de intarire are douasprezece forme in functie de persoana, gen si numar: insumi, insami, insuti, insati, insusi, insasi, insine, insene, insiva, inseva, insisi, insesi (sau insele). 

Nominativ-acuzativ

Masculin:• Eu (pe mine) insumi• Tu (pe tine) insuti• El (pe el) insusi

Page 79: Ghid de limba romana

• Noi (pe noi) insine• Voi (pe voi) insiva• Ei (pe ei) insisi

Feminin:• Eu (pe mine) insami• Tu (pe tine) insati• Ea (pe ea) insasi• Noi (pe noi) insene• Voi (pe voi) inseva• Ele (pe ele) insesi (insele)

Genitiv-dativ

Masculin:• Mie insumi• tie insuti• Lui insusi• Noua insine• Voua insiva• Lor insisi

Feminin:• Mie insemi• tie inseti• Ei insesi• Noua insene• Voua inseva• Lor insele

Atentie! Folosirea tuturor acestor forme, acordate este obligatorie intr-o limba literara corecta. Aceasta este cu atat mai important, cand adjectivul de intarire se afla la o oarecare distanta de substantivul pe care il determina.  „Acordul serveste in acest caz la precizarea raporturilor de determinare”, apreciaza Narcisa Forascu. 

Cand spunem: 

Nevasta directorului insasi a participat la inaugurare.

acordarea lui insasi cu substantivul nevasta clarifica la cine se raporteaza adjectivul de intarire.

Page 80: Ghid de limba romana

Topica

In principiu, adjectivul de intarire poate fi plasat atat inaintea substantivului pe care il determina, cat si dupa acesta. Pozitia dupa substantiv este preferata. Plasarea inaintea substantivului se face atunci cand vrem sa punem in evidenta adjectivul de intarire. 

Sa vorbim corect: Cele mai intalnite pleonasmePentru ca saptamana trecuta am deschis cutia Pandorei, vorbind despre constructia pleonstica "drept pentru care", am hotarat sa sintetizez intr-o lista cele mai frecvente pleonasme din limba romana.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu1 Septembrie 2012

107 comentarii Printeaza articol

Wikipedia ne spune ca, in lingvistica, un pleonasm (din grecescul πλεονασμóς pleonasmos, exces) este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decat este necesar. 

In functie de context si de intentie, pleonasmul poate reprezenta fie o greseala de logica sau o stingacie de exprimare — pentru ca aduce redundanta in transmiterea informatiei —, fie o figura de stil, indeplinind acelasi rol ca repetitia retorica.

Mai jos, am sintetizat o parte din cele mai frecvente pleonasme intalnite in limba romana:

•accident neprevazut/ neplacut ( cand vorbim de accidente ne referim la evenimente intamplatoare si neplacute)

• atac agresiv (atac = actiune agresiva impotriva cuiva)

• a avansa inainte (a avansa = a inainta)

Page 81: Ghid de limba romana

• averse de ploaie (aversa = ploaie rapida)

• cel mai celebru (celebru = foarte vestit)

• cobai pentru experienta (cobai = animale folosite in experiente de laborator);

• a cobori jos (a cobori = a se indrepta in jos)

• a colabora impreuna (a colabora = a lucra impreuna)

• a conlucra impreuna (a conlucra = a lucra impreuna)

• contrabanda ilegala (contrabanda = marfa transportata ilegal)

• a convietui impreuna (a convietui = a trai impreuna)

• deschiderea vernisajului (vernisaj = deschidere oficiala a unei expozitii de arta)

• a dainui permanent (a dainui = a persista, a se permanentiza)

• a ecraniza un film (a ecraniza = a adapta o lucrare literara/ muzicala pentru ecran)

• exemple ilustrative (a ilustra = a clarifica prin exemple)

• foarte excelent (excelent = cel mai bun, exceptional)

• hemoragie de sange (hemoragie = scurgere de sange)

• incident neasteptat/ neplacut (incident = intamplare neasteptata si neplacuta)

• infatisare cu aspect cochet (infatisare = aspect)

• a ingheta de frig (a ingheta = a amorti de frig)

• mijloace mass-media (mass-media = mijloace de comunicare in masa)

• cel mai optim (optim = cel mai bun, excelent)

• a prefera mai bine (a prefera = a alege ce este mai bine)

• panaceu universal (panaceu reprezinta ideea de medicament care ar putea vindeca orice boala, prin urmare adaugarea adjectivului universal nu adauga nimic la intelesul cuvantului panaceu)

Page 82: Ghid de limba romana

• poate fi posibil (posibil = care poate exista, care poate fi realizat)

• prin prisma punctului de vedere (prin prisma = din punct de vedere)

• procent la suta (procent = a suta parte dintr-un intreg)

• impartit in trei trimestre/doua semestre(trei si doua sunt inutile, pentru ca trimestre ori semestre includ deja informatiile referitoare la numarul trimestrelor ori cel al semestrelor)

• a protesta impotriva (a protesta = a manifesta o impotrivire fata de ceva)

• perioada de timp (perioada = interval de timp)

• pubela de gunoi (pubela = recipient pentru gunoi)

• a relua din nou (a relua = a lua din nou)

• scurta alocutiune (alocutiune = scurta cuvantare)

• a urca sus (a urca = a se deplasa in sus, a sui)

• a urma in continuare (a urma = a desfasura in continuare, a continua)

• acord comun: acordul presupune intelegerea intre doua sau mai multe parti. 

• deschiderea vernisajului: vernisaj este ceremonia de deschiderea a unei expozitii.

Lista este deschisa pentru completari :)

Sa vorbim corect: Pleonasmul "drept pentru care"Tot mai des intalnesc oameni care se exprima, atat in scris, cat si oral, folosind sintagma "drept pentru care", atunci cand vor sa ajunga la o concluzie. O sa va explic astazi de ce este gresita o astfel de constructie.

Page 83: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu25 August 2012

43 comentarii Printeaza articol

Desi tot mai multa lume o foloseste, sintagma "drept pentru care" reprezinta o constructie pleonastica ce trebuie evitata. Daca ne uitam in DEX, regasim doar expresia "drept care", sinonima cu prin urmare, in concluzie, deci, asadar.

"Avand in vedere sensurile pe care le are cuvantul drept, este pleonastica utilizarea sa alaturi de prepozitiile "ca" si "pentru", atat singur, cat si in combinatie cu relativul "care",explica lingvistul Narcisa Forascu.

Exemple:

*Ca drept dovada, si-a dat demisia.

Drept dovada si-a dat demisia.

*A realizat singura proiectul, drept pentru care i s-a marit salariul.

A realizat singura proiectul, drept care i s-a marit salariul.

Sa vorbim corect!

Sa vorbim corect: Incident sau accidentAm sesizat tot mai des in articolele pe care le citesc in presa ca nu se mai face nicio diferenta intre substantivele accident si incident. Desi sunt foarte asemanatoare, fiecare dintre cele doua cuvinte are o conotatie diferita, iar formularile de tipul "incident aviatic", "incident rutier", "incident de munca" ar trebui evitate pe cat posibil.

Page 84: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu18 August 2012

25 comentarii Printeaza articol

Daca ar fi sa ne luam doar dupa definitiile oferite in DEX, este destul de greu sa stabilim o diferenta precisa intre sensurile uzuale ale termenilor incident si accident. 

ACCIDENT: 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care intrerupe mersul normal al lucrurilor (provocand avarii, raniri, mutilari sau chiar moartea). ♦ Fapt intamplator, banal, care aduce nenorocire.

INCIDENT: 1. intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni

Potrivit lingvistului Rodica Zafiu, la prima vedere, principala diferenta dintre termeni ar fi gradul de afectare, de gravitate a daunelor. 

Lucrurile sunt, totusi, mai complicate. Contextele prototipice pentru cele doua cuvinte par a fi accident de circulatie, respectiv incident diplomatic; in genere, incidentul presupune conflict si intentie, in vreme ce accidentul este efectul nefericit al intamplarii. 

„Aceste explicatii sunt provocate de constatarea ca in limbajul actual al presei se manifesta o tendinta destul de puternica de a generaliza uzul substantivului incident, care ajunge sa-l substituie pe accident chiar in contextele cele mai specifice acestuia din urma”, spune Rodica Zafiu.

In afara contextelor in care incident este alegerea fireasca, pentru ca se relateaza fapte produse de agenti specifici, cu intentie – „Incident fara precedent in Parlamentul Romaniei: o persoana s-a aruncat de la balcon” (agenda.ro, 23.12.2010); „Oscar Hernandez, atacatorul cautat in legatura cu incidentul armat din apropierea Casei Albe, a fost arestat” (B1.ro, 16.11. 2011) – exista multe altele in care in mod normal s-ar fi folosit substantivul accident: „Incidentul aviatic din Polonia: Imagini din avionul groazei, filmate chiar de un pasager” (Evenimentul zilei, 5.11.2011); „Un avion s-a ciocnit cu un mistret – incidentul, la un pas de catastrofa?” (ziare.com); „nu a mai reusit sa ajunga din cauza unui incident de circulatie”, (Viva! 25.11.2011) etc. 

Page 85: Ghid de limba romana

Pe site-ul BBC, un specialist raspunde la o intrebare pusa de un cititor, privind diferenta dintre incident si accident, reafirmand ideea de absenta a intentionalitatii (in cazul lui accident) si de sens mai general, care poate acoperi situatii diferite (pentru incident). Influenta italiana (in care termenul incidente are si sensuri ale cuvantului romanesc accident) e mai putin probabila. Poate fi vorba insa, in romana, si de o evolutie semantica interna, provocata de asemanarea semantica dintre cei doi termeni. 

Ca de obicei, Rodica Zafiu ne trimite la consultarea mai vechii noastre lexicografii: in dictionarul academic al lui Laurian si Massim (1871- 1876), substantivul incident este „eveniment, caz, intamplare, circumstanta, imprejurare”, iar accidente – „intamplare, eveniment neasteptat”. 

In Dictionarul limbii romane (DA, coordonat de Sextil Puscariu, 1913-1934), accident este „ceea ce curma mersul regulat al lucrurilor. «intamplare» (mai ales nenorocoasa). Accident de drum de fier”, iar incident e definit ca „intamplare neasteptata produsa in cursul unei intreprinderi”. in Dictionaru limbii romanesti al lui A. Scriban (1939), accident e „intamplare neprevazuta, nenorocire”, iar incident „intamplare neinsemnata in cursu unei afaceri”.

Cum se vede, distinctiile nu au fost prea clare nici in trecut. Uzul relativ stabilizat e insa tulburat de oscilatiile actuale.

Sa vorbim corect: Substantive cu sensuri diferite la pluralIn limba romana exista o serie de substantive cu forme multiple la plural, fiecare forma avand alt inteles. Lectia de gramatica de astazi ti-a pregatit o lista cu astfel de cuvinte.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu11 August 2012

53 comentarii Printeaza articol

Page 86: Ghid de limba romana

Cuvinte cu forma multipla de gen si sens diferit

sg. corn– pl. corni (masculin) - instrument muzical;– pl. cornuri (neutru) - produs de panificatie, in forma de semiluna– pl. coarne (neutru) - formatie osoasa pe capul animalelor

sg. ochi – pl. ochi (masculin) - organul vederii– pl. ochiuri (neutru) - oua prajite si lat de tricotaj;

sg. colt – pl. colti (masculin) - dinti lungi la animale– pl. colturi (neutru) - unghiuri (in geometrie)

sg. timp– pl. timpi (masculin) etapa a miscarii– pl. timpuri (neutru) vreme

sg. cap: - pl. capete (neutru) = organe anatomice- pl. capi (masculin.) = conducatori- pl. capuri (neutru.) = promontorii (geograf.)

sg creier:- pl. creieri (masculin) = organ anatomic- pl. creiere (neutru) = conducatori, persoane

sg. curent:- pl. curente (neutru) = miscari de idei literare, artistice- pl. curenti (maculin) = miscari de aer

sg. difuzor:- pl. difuzori (masculin) = persoane- pl. difuzoare (neutru) = aparate, dispozitive

sg. masa:- pl. mese (feminin) = mobilier- pl. mase (feminin) = multime de oameni

sg. termen:- pl. termene (neutru) = date fixe;- pl. termeni (masculin) = cuvinte si fiecare numar al unei sume (mat.)

Page 87: Ghid de limba romana

sg. vis:- pl. vise (neutru) = imagini din timpul somnului;- pl. visuri (neutru) = aspiratii, idealuri

Sa vorbim corect: Evenimentul va avea loc la ora 15 sau la orele 15?Tot mai des intalnesc, atat in scris, cat si in exprimarea orala, constructii in care substantivul "ora" se acorda la plural cu numeralul care il urmeaza. Greseala cred ca vine dintr-o grija excesiva pentru corectitudine, insa asta nu inseamna ca se disculpa exprimarea gresita.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu28 Iulie 2012

33 comentarii Printeaza articol

In gramatica limbii romane exista o parte de vorbire numita numeral de identificare,folosit pentru individualizarea sau identificarea unui substantiv sau inlocuitor al acestuia.

Avand in vedere ca vorbim de individualizarea unui substantiv, numeralul de identificare are doar o valoare de singular. Astfel ca, se spune corect „ora cinsprezece, nu orele cinsprezece”, pentru ca ne referim la o singura ora, nu la mai multe. 

Atentie! Numeralul exprima valoarea orei, nu este un adjectiv, ca sa se acorde cu substantivul „ora”.

Este important de stiut ca numeralul de identificare nu este flexibil dupa gen, ci are forma unica de masculin; asadar se spune: nota doi, camera douazeci si unu, ora unu (nu: ora una), ora douazeci si unu (nu: ora douazeci si una).

Page 88: Ghid de limba romana

EXCEPTII

1. Potrivit regulii ca numeralul de identificare nu cunoaste flexiune dupa gen, ar trebui sa se spuna „ora doi”, dar, dupa cum se stie, se foloseste forma de feminin: ora doua, ora douazeci si doua etc. Aceasta abatere de la regula este atat de consolidata in limba romana, incat a devenit norma acceptata.

2. Numeralul cardinal doisprezece si cel ordinal corespunzator se folosesc si la genul feminin atunci cand se refera la substantive feminine (DOOM-2): - ora douasprezece- douasprezece mii de dolari- clasa a douasprezecea

3. Pentru a exprima data, DOOM-2 accepta, pe langa forma feminina (folosita pana acum) si formele de masculin:- doi/ doisprezece/ douazeci si doi aprilie.

Sa scriem corect: Diferenta dintre "demult" si "de mult"Treaba aia cu buturuga mica ce rastoarna carul mare se aplica foarte bine si la capitolul gramatica. Desi relativ mica, diferenta dintre cele doua cuvinte propuse in titlu este chiar cheia scrierii lor corecte.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorAnca Dumitrescu21 Iulie 2012

25 comentarii Printeaza articol

Sa le luam pe rand:

DEMULT = adverb, cu sensul de „odinioara, cu mult timp inainte, de multa vreme, candva”.

Page 89: Ghid de limba romana

- Mai demult = odinioara- De demult = din trecut, de altadata

Raspunde la intrebarea „cand?”.

!Exemple:*Demult, teritoriul tarii noastre era locuit de daci.*Demult, era un imparat care avea trei fiice.

DE MULT – locutiune adverbiala alcatuita din prepozitia „de” si adverbul „mult”, cu sensul „de mult timp, de multa vreme, de vreme indelungata”.

Raspunde la intrebarea „de cand”?

!Exemple:*Nu ne-am mai vazut de mult.*N-am mai mancat ciocolata de mult.

Un indiciu ca trebuie sa scriem "de mult" este posibilitatea de a introduce cuvantul "timp" dupa constructie:*Nu ne-am mai vazut de mult timp.

Sa scriem corect: cunostinta sau cunostiinta?Pana la urma cum se scrie corect, pentru ca am observat, tot mai des, ca exista o problema de scriere a acestui substantiv?

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu7 Iulie 2012

23 comentarii Printeaza articol

Corect se scrie cunostinta. Explicatia gramaticala este simpla: substantivul ,,cunostinta" este derivat cu sufixul ,,-inta" de la cuvantul de baza, verbul ,,a cunoaste". Dat fiind ca radacina

Page 90: Ghid de limba romana

cuvantului este ,,cunost-", iar sufixul ,,-inta", cuvantul derivat contine un singur ,,i". 

CUNOSTINTA= cunoastere; (la plural) totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare; persoana pe care vorbitorul o cunoaste.

Cauza greselii  ar putea consta in confuzia pe care multi o fac cu substantivul ,,constiinta", neologism din francezul ,, conscience", echivalat in romana prin ,,constiinta" in relatie cu verbul ,,a sti". Termenul este format din prefixul ,,con-", radacina ,,sti" si sufixul ,,-inta". 

O alta cauza a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac intre sensurile celor doua cuvinte. Nu de putine ori auzim ca cineva si-a pierdut constiinta, cand de fapt corect era sa isi piarda cunostinta.

CONSTIINTA =  1. Sentiment, intuitie pe care fiinta umana o are despre propria existenta; p. ext. cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare despre propria existenta si despre lucrurile din jurul sau. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = ansamblu de reprezentari, idei, conceptii, cunostinte, mentalitati ale unei colectivitati umane, care reflecta conditiile de existenta ale acesteia, precum si psihologia sociala a oamenilor. Constiinta de clasa = parte a constiintei sociale care reflecta existenta sociala a unei clase determinate. 3. (in opozitie cu existenta, materia) Gandire, spirit. 4. Sentiment al responsabilitatii morale fata de propria sa conduit

Diferenta dintre "a refula" si "a defula"Desi e o diferenta fina si mai mult la nivel psihologic, verbele din titlu se refera totusi la doua lucruri distincte. Cand toti spunem ca refulam, de fapt, folosim un verb incorect. Hai sa vedem care e varianta corecta si in ce context se foloseste.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu30 Iunie 2012

13 comentarii Printeaza articol

Page 91: Ghid de limba romana

A REFULA - vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute, care contrazic constiinta morala a individului.

A DEFULA - vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendintelor refulate in subconstient.◊ (Fam.) A-si descarca sufletul.

Asadar, atunci cand vrei sa iti versi frustrarile, sa zbieri, sa urli etc, sa exteriorizezi ceea ce ai adunat in interior, atunci DEFULEZI. Cand toate aceste porniri le inabusi in interior, atunci REFULEZI.

Atentie!Ambele verbe sunt tranzitive, ceea ce inseamna ca este gresit sa le folosim la forma reflexiva, dupa cum des auzim in vorbirea curenta(se refuleaza, s-a refulat etc)

De fapt, de unde vine confuzia? ( via Romania Literara )

Cuvintele sunt imprumutate din franceza, folosirea lor gresita fiind si o ilustrare a tot mai deselor erori semantice legate de necunoasterea limbii din care provin atatea componente ale romanei moderne. in acest caz, terminologia engleza e diferita (repression – release) si nu influenteaza uzul.

Cand au fost preluate din franceza, refouler si défouler, respectiv réfoulement si défoulement erau deja termeni foarte populari ai psihanalizei, folositi in traducerile din Freud si intrati in uzul curent. 

Verbul refouler avea sensuri si uzuri mai vechi, predominant tehnice: imaginea impingerii inapoi, inspre sursa, a unui lichid sau gaz justifica metafora psihanalitica. Verbul défouler avea acceptii mai vechi, destul de diferite – la care s-a adaugat un sens psihanalitic, atestat in anii ’50 ai secolului al XX-lea. In Trésor de la langue française informatisé se arata ca défouler a fost, de fapt, recreat, ca antonim pentru refouler. 

Oricum, dictionarele noastre mai vechi (I.A. Candrea, Dictionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Romaneasca”, 1931, L. Saineanu Dictionar universal, editia a opta, 1930, A. Scriban, Dictionaru limbii romanesti, 1939) nu cuprind nici pe a defula, nici pe a refula. Doar ultimul apare in DLRM, in 1958. 

Sa scriem corect: Conjugarea verbului "A STI"Cele mai des intalnite probleme de scriere le-am regasit la verbele "a fi", "a crea" si "a sti". Daca de primele doua ne-am ocupat in articolele trecute, a venit vremea si pentru problematicul "a sti". Asadar, vorbim

Page 92: Ghid de limba romana

despre "stii" versus "sti" si incercam sa aflam cand este corecta fiecare din aceste forme.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorAnca Dumitrescu16 Iunie 2012

60 comentarii Printeaza articol

"A sti" se conjuga cu doi "i" doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent si conjunctiv prezent, la forma afirmativa si negativa.

Astfel, vom scrie: 

(tu) stii, (tu) nu stii - indicativ prezent (tu) sa stii, (tu) sa nu stii - conjuctiv prezet (tu) o sa stii, (tu) nu o sa stii - viitorul format din conjuctiv prezent

In rest, nu avem alte situatii in care sa il conjugam pe "a sti" cu doi ii. Avem un singur i, la infinitiv si la toate timpurile/modurile care se formeaza de la infinitiv, indiferent de persoana/numar.

infinitiv - a sti viitor - vei sti conditional prezent - ai sti verb + inf. – poti sti

Page 93: Ghid de limba romana

Mai jos regasiti conjugarea completa a verbului "a sti":

Sa scriem corect: Aceeasi vs. aceiasiPronumele demonstrativ de identitate provoaca mari batai de cap atunci cand vine vorba de scrierea lui corecta, mai ales la forma de plural. Sunt multe persoane care, din cauza pronuntiei asemanatoare, nu fac diferenta, in scris, intre "aceeasi" si "aceiasi".

Page 94: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu9 Iunie 2012

46 comentarii Printeaza articol

Formele pronumelui demonstrativ de identitate ( in cazul in care insoteste un substantiv, atunci acesta se transforma in adjectiv pronominal demonstrativ):

singular masculin: acelaºisingular feminin: aceeaºi

plural masculin: aceiaºiplural feminin: aceleaºi

!Confuzia care se face cel mai des este cea intre forma de singular feminin (aceeasi) si forma de plural masculin (aceiasi). 

se foloseste aceeasi cand este vorba despre una, [adica despre un substantiv la singular, de genul feminin] de exemplu:

aceeasi femeieaceeasi problemaaceeasi masina

se foloseste aceiasi cand este vorba despre unii. [adica despre un substantiv la plural, de genul masculin] de exemplu:

aceiasi barbatiaceiasi pantofiaceiasi bani

Sa vorbim corect: NU se merita sa te risti"Sa nu te risti, ca nu se merita", ar spune multa lume din popor. Insa, daca luam la bani marunti dictionarul explicativ al limbii romane, o sa

Page 95: Ghid de limba romana

vedem ca niciunul din verbele "a se merita", respectiv "a se risca" nu se regasesc acolo.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorAnca Dumitrescu2 Iunie 2012

53 comentarii Printeaza articol

A MERITA , vb.I.Tranz. A fi vrednic de rasplata sau de pedeapsa potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul sa primeasca o rasplata (buna sau rea); a i se cuveni ◘ A justifica, a indreptati pretuirea, interesul sau grija care i se acorda • Spec. (Despre marfuri, obiecte de schimb) A justifica pretul cerut; a face, a valora.

A RISCA, vb.I. Tranz.si intranz. A-si pune in primejdie viata, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. • Intranz. A participa la o actiune nesigura, a actiona la noroc. • Refl. (inv.) A cuteza, a indrazni, a se incumeta.

Niciunul dintre cele doua verbe nu are notata marca „refl.”, adica reflexiv, asa cum se indica in cazul altor verbe, adica NU au niciodata si in nicio situatie forma „a se merita” ori „a se risca”.

"A merita" este un verb tranzitiv, adica unul a carui actiune se rasfrange direct asupra unui obiect. Se poate spune "El merita sa ia nota 10", dar nu "Se merita sa ia nota 10". 

Alt exemplu al folosirii unui verb tranzitiv ca unul intranzitiv este "a risca".

De foarte multe ori auzim expresii precum ”nu se risca” sau nu s-ar risca. Forma corecta a acestor verbe este nu risca, nu ar risca. 

Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui "a merita" si "a risca" au aparut, probabil, prin contaminare cu constructiile similare de tipul nu se obisnuieste, nu se justifica, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare gramaticala.

Page 96: Ghid de limba romana

Sa vorbim corect: Adjective sau adverbe fara grad de comparatieUnele adjective sau adverbe nu pot avea grade de comparatie, fie pentru ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine, ele sunt deja comparative sau superlative. Astazi, in cadrul ghidului de supravietuire a limbii romane, iti prezentam o scurta lista a acestora.

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

AutorAnca Dumitrescu29 Mai 2012

69 comentarii Printeaza articol

Gramatica ne invata ca adjectivele pot avea diferite grade de comparatie ( pozitiv, comparativ, superlativ). Insa, in limba romana, exista si adjective/adverbe care nu au grade de comparatie, fiindca:

a) Sunt adjective neologice provenite din:-Comparative latinesti: anterior; exterior; inferior; superior;- Superlative din limba latina: extrem; optim; suprem; ultim;

b) Exprima insusiri cu caracter absolut, adica insusiri care, prin natura lor, nu permit comparatia: asemenea; complet; general; mort; intreg; gigantic; perfect; petrolifer; unic; principal; viu; vesnic etc.

Scurta lista a adjectivelor / adverbelor fara grade de comparatie ( via scientia.ro):-inferior, superior-major, minor -oportun, -anterior, posterior, ulterior-interior, exterior-extrem -maxim, minim -suprem

Page 97: Ghid de limba romana

-optim-ultim-asemenea -complet -general-intreg -gigantic-urias-perfect -petrolifer-unic-principal-vesnic -uluitor, -nemaipomenit-extraordinar-din cale-afara-oral-unic, -desavarsit-fantastic-formidabil-teribil-ultra-super-trasnet-mortal-de milioane-supraaglomerat-ultrasensibil-excelent-admirabil-splendid. 

UPDATE:mortviu, insarcinata, nemiscat, inert, incapabil oligofrengenial

Page 98: Ghid de limba romana

mijlociurotundpozitivnegativegal

Greseli frecvente: 

-cel mai/foarte superior -cel mai extraordinar-cel mai perfect-mai/foarte inferior-conditiile cele mai optime-este mai oportun sa-cel mai principal lucru -cel mai teribil-cel mai splendid-foarte admirabil-o lista foarte completa-cel mai super

Lista prezentata de mine mai sus este deschisa pentru completari ulterioare. Pentru cine vrea sa o faca, sectiunea de comentarii a acestui articol va sta la dispozitie. Promit sa revin cu un update in zilele care urmeaza :)

Sa scriem corect: Cum se conjuga verbul "a fi"?Internet avem din plin, la capitolul gramatica stam insa mai prost. Caci desi tot mai multi dintre noi avem acces la aceasta forma de comunicare, tot mai putini stiu cum sa scrie corect in limba romana. Fie ca vorbim de presa, Facebook, bloguri sau sectiuni de comentarii, nu exista zi in care sa nu observ o greseala ce tine de conjugarea corecta a verbului "a fi". Un "i" strecurat in plus, nu se stie in baza carei logici, sau cate un "i" ciuntit deloc intentionat, exact acolo unde aveam nevoie mai mare. Pana la urma, de ce e asa de greu sa conjugam CORECT cel mai des folosit verb al limbii romane?

Page 99: Ghid de limba romana

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorAnca Dumitrescu19 Mai 2012

70 comentarii Printeaza articol

Asadar, mai jos regasiti toate conjugarile verbului "a fi" .  O simpla parcurgere a lor va va indica situatiile cand se scrie cu "i" sau cu "ii". 

INDICATIV

Prezent: suntestiestesuntemsuntetisunt

Trecut:

1. Perfect compus:am fostai fosta fostam fostati fostau fost

2. Imperfect:erameraieraerameratierau

Page 100: Ghid de limba romana

3. Perfect simplu:fuseifusesifusefuseramfuseratifusera

4. Mai mult ca perfectul:fusesemfusesesifusesefuseseramfuseseratifusesera

Viitor:

1. voi fivei fiva fivom fiveti fivor fi

2.o sa fiuo sa fii o sa fieo sa fimo sa fitio sa fie

Viitor anterior:voi fi fostvei fi fostva fi fostvom fi fostveti fi fostvor fi fost

Viitor popular:oi fi

Page 101: Ghid de limba romana

ii fio fiom fiiti fior fi

CONJUNCTIVPrezent:sa fiusa fii sa fiesa fimsa fitisa fieTrecut perfect:sa fi fostsa fi fostsa fi fostsa fi fostsa fi fostsa fi fost

CONDITIONAL - OPTATIV

Prezent:as fiai fi ar fiam fiati fiar fi

Trecut perfect:as fi fostai fi fostar fi fostam fi fostati fi fostar fi fost

Prezumtiv:oi fi fiindii fi fiindo fi fiind

Page 102: Ghid de limba romana

om fi fiinditi fi fiindor fi fiind

IMPERATIV

(tu) fii!(voi) fiti!

Sa scriem corect: "Trebuie" si ale sale conjugariDesi poate parea simplist, exercitiul conjugarii unui verb poate fi un demers dificil pentru multi vorbitori de limba romana. Ramane memorabil episodul cu stimabilul Vanghelie si eforturile sale in ce priveste conjugarea verbului "a fi", insa nu domnul primar al sectorului 5 este obiectul discutiilor noastre de astazi.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu12 Mai 2012

32 comentarii Printeaza articol

In limba romana, verbul "a trebui" are doua sensuri: „a avea nevoie” si „a fi necesar, obligatoriu”.

1. trebuie = a avea nevoie. 

Pentru a realiza sensul „a avea nevoie”, verbul a trebui este precedat de un dativ (de obicei un pronume) si urmat de un subiect:

Dativ + verb + subiect.

Page 103: Ghid de limba romana

Exemplu: Imi trebuie bani multi pentru a porni o afacere.

Pronumele in dativ tine locul unei persoane, iar subiectul este, de regula, numele unui obiect. Uneori poate fi si o fiinta:

Imi trebuie un caine bun, sa pazeasca curtea.Am dat anunt la ziar ca imi trebuie o secretara.

De  retinut:

• Pentru aceasta valoare, a trebui este perfect sinonim cu a avea nevoie de (ceva), cele doua putandu-se folosi nediferentiat.• La indicativul prezent, forma trebuie ramane invariabila, indiferent daca subiectul este la singular sau plural. 

Vom spune deci:

Imi trebuie un apartament mai confortabil.Imi trebuie doua bilete la spectacol (= am nevoie de doua bilete la spectacol).

si NU:

*imi trebuiesc doua bilete la spectacol. 

La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acorda formal cu subiectul:

Mi-au trebuit doua zile sa-mi fac bagajul.Imi vor trebui doua zile sa-mi fac bagajul.

2. Trebuie + sa = este necesar sa, este obligatoriu sa 

Pentru a realiza sensul „este necesar sa, este obligatoriu sa”, verbul a trebui nu mai este precedat de un dativ, dar este obligatoriu urmat de o propozitie subiectiva introdusa prin"sa":

Trebuie sa ajung la facultate la ora 9.

• Ei trebuie + sa.

Foarte frecvent, verbul a trebui este precedat de un subiect, care se raporteaza insa la predicatul subordonatei:

Ei trebuie sa plateasca o despagubire = Trebuie ca ei sa plateasca o despagubire.

Page 104: Ghid de limba romana

!De retinut:

Ca si in cazul precedent, la prezent, verbul nu se acorda formal cu subiectul, dar la viitor sau la trecut, acordul este marcat:

Ei vor trebui sa plateasca o despagubire.Ei au trebuit sa plateasca o despagubire.

3. Trebuie!

Verbul a trebui poate fi folosit uneori si absolut (vezi acest cuvant), in propozitii exclamative, fara a fi urmat de propozitia subiectiva introdusa prin sa, dar aceasta se subintelege. O asemenea exprimare apare de obicei in dialog:

- Ma gandesc sa ma duc sa-i cer iertare pentru cele intamplate.- Trebuie! (= e necesar sa faci asta).

4. Cum trebuie.

Este o locutiune adverbiala folosita in limbajul familiar in conversatia curenta cu sensul„asa cum se cuvine, cum se cade, bine”:

Exemplu: El nu s-a purtat cum trebuie si acum e pedepsit.

5. Asa-ti trebuie!

Este o expresie cu circulatie in limbajul familiar, si are sensul „asa ti se cuvine, asa meriti”si se foloseste in dialog:

Exemplu:- M-a batut mama.- Asa-ti trebuie, daca n-ai fost cuminte!

Sa vorbim corect: vis, vise, visuriTot din capitolul pluraluri buclucase, dupa ce intr-un articol anterior am discutat despre nivele si niveluri, astazi analizam cuvantul "vis" si ale sale forme de plural. Tu stii cand sa le folosesti corect?

Page 105: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu6 Mai 2012

5 comentarii Printeaza articol

Daca ne uitam in dictionarul explicativ, avem o singura definitie pentru substantivul vis. Insa, cand vine vorba de plural, desi ambele variante(visuri/vise) sunt corecte, fiecare dintre ele se foloseste intr-un context diferit.

Ce spune DEX-ul?

Vis = faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului; reverie, meditatie, visare; iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila.

Pentru forma corecta de plural, apelam la DOOM2, care ne spune asa:

1.vis (imagine din timpul somnului) - plural:  vise2.vis (aspiratie) - plural: visuri 

Sa vorbim corect: "locatia" noastra cea de toate zileleIn invazia de anglicisme cu care limba romana s-a confruntat in ultimii ani, apare un cuvant rostit de multi, inteles corect de prea putini - locatie. Cuvantul este tot mai des folosit si de catre presa si, cu toate acestea, nimeni nu s-a gandit sa deschida dictionarul si sa verifice semnificatia adevarata a acestui termen.

Page 106: Ghid de limba romana

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorAnca Dumitrescu28 Aprilie 2012

35 comentarii Printeaza articol

La baza confunziei sta o preluare mimetica din limba engleza, unde cuvantul locatie inseamna pozitionare geogafica, loc, sit, spatiu marcat in mod special.

Si daca substantivul „loc” le suna unora prozaic, cineva a simtit nevoia sa apeleze la limba engleza pentru un inlocuitor, fara sa se gandeasca vreo clipa ca termenul locatie exista demult in limba romana, fiind importat din franceza, unde are acelasi sens: chirie. 

Ce spun dictionarele

In limba romana:

LOCÁTIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ♢ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis. 

In limba engleza:

1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location 2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches 

In limba franceza:

Page 107: Ghid de limba romana

LOCATION, subst. fém.A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L'obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux ♦ À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin ♦ En location. Avoir, prendre en location. 

Avand in vedere ca gramatica limbii romane a fost extrem de permisiva in ultimii ani, prin acceptarea unor forme incorecte de plural sau conjugari, un optimist ar spune ca nu e nimic rau in folosirea cuvantului locatie cu sensul preluat din engleza, iar ceea ce vrem sa demonstram noi in acest articol reprezinta doar un exercitiu de hipercorectitudine. Ramane la latitudinea voastra sa folositi forma pe care o considerati corecta, insa nu strica niciodata sa deschideti un dictionar inainte, macar asa, pentru constiinta proprie.

Sa scriem corect: nivele sau niveluri ?Un substantiv cu 2 forme de plural si multe batai de cap. Desi exista mai multe explicatii cu privire la folosirea plurarului corect pentru acest substantiv, cei mai multi dintre vorbitorii de limba romana nu sunt pe deplin lamuriti. Asadar, cand folosim nivele si cand e corect niveluri?

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu22 Aprilie 2012

41 comentarii Printeaza articol

Bloc cu 4 nivele sau cu 4 niveluri?

DOOM2 ne-a scapat de aceasta problema. Astfel ca, putem spune si bloc cu patru niveluri si bloc cu patru nivele. Se poate si "s-a discutat la mai multe nivele" si "s-a discutat la mai multe niveluri". 

Page 108: Ghid de limba romana

Cu toate acestea, daca ne uitam intr-un dictionar explicativ, gasim 2 forme de plural pentru nivel, iar pentru fiecare avem un concept diferit.

Forma “nivele” este corect folosita atunci cand se refera la nivelul de apa sau la instrumentele utilizate in determinarea liniei orizontale. 

DEX:

Nivele= Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra.

De asemenea, nivele este folosit si ca plural pentru substantivul nivela (1. instrument pentru verificarea orizontalitatii unei piese, mașini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de constructie. 2. (geol.) instrument pentru masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime intre doua puncte.)

Pe de alta parte, specialistii spun ca forma “niveluri” este cea corecta pentru cele mai frecvente utilizari ale termenului: inaltimea la care se afla un obiect, raportat la un plan orizontal; etaj; zona geologica; grad de pregatire.

DEX:Niveluri= Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii)

In concluzie, avand in vedere ca in prezent ne raportam la regulile stabilite prin DOOM 2, aveti libertatea sa folositi ambele variante de plural :)

Sa scriem/vorbim corect!

( toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici )

 

Citeste mai multe despre ghid limba romana

(P) Protejeaza-ti casa si compania! Apeleaza un expert (deratizare, dezinsectie, dezinfectie)! Tel: 021.9662, www.0219662.ro

Page 109: Ghid de limba romana

Sa scriem corect: Odata sau o data ?O alta problema care da batai de cap gramaticii limbii romane vizeaza cazurile in care scriem "o data" versus cazurile in care limba romana ne obliga sa scriem "odata". AvocatNet.ro iti spune astazi care sunt regulile de care trebuie sa tii cont pentru a scrie corect si iti prezinta cateva exemple practice. Spor la scris corect ! :)

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu4 Iunie 2011

41 comentarii Printeaza articol

Forma cea mai frecvent utilizata este ODATA, scris impreuna. 

Cuvantul odata este adverb cu sensul de "ODINIOARA, CANDVA.". Mai poate avea si alte sensuri apropiate, dar tot de adverb. In aceasta calitate, intra in locutiunea adverbiala odata si odata (= vreodata, candva):

Exemple:

"A fost ODATA ca NICIODATA". (A fost CANDVA, ODINIOARA). Este usor daca se face substituirea aceasta. (In acest caz, "niciodata" se scrie impreuna, ca si "odata")

"ODATA incheiata povestirea, am pus punct lucrului. " Aici are sensul de INDATA (CE)(adverb). "INDATA terminata povestirea, am pus punct lucrului."

"Du-te ODATA din fata mea!" (Cu sensul INDATA, IMEDIAT, ACUM - adv.).

"ODATA CE am terminat povestirea, am pus punct lucrului." ( ODATA CE = IMEDIAT - adv.)

Am plecat ODATA CU ei. ( ODATA CU = DEODATA - adv.)

Page 110: Ghid de limba romana

Se scrie separat in doua cazuri:  

a) cand e substantiv cu intelesul de ZI b) cand e numeral adverbial al carui sir il putem continua.

Exemple:

a) "O DATA importanta este DATA nasterii mele " Aici cuvantul DATA are sensul de ZI , deci este substantiv si nu adverb."O ZI importanta, este ZIUA nasterii mele"

b) "O DATA nu i-a fost suficient, si nici DE DOUA ORI". Aici O DATA este numeral adverbial. Se poate usor verifica daca vom continua sirul numerelor: de treiori, de patru ori etc 

O data intra in combinatie cu alte cuvinte, cu care formeaza locutiuni care apartin limbii literare, dar care, prin repetare, pot deveni suparatoare.

Exemple:Mi-a telefonat inca o data (= iar, din nou).

Subliniem, o data in plus, importanta cercetarii fundamentale (= iar, din nou).

S-a pronuntat o data pentru totdeauna (= definitiv).

S-a suparat dintr-o data (= brusc).

Cuvintele compuse (adverbele) formate cu ajutorul lui o data se scriu intr-un singur cuvant:

Deodata s-a stins lumina.

Sa incheiati lucrarea si, totodata, sa va ganditi la urmatoarea tema.

OBSERVATIE!

In indreptarele ortografice, ortoepice si de punctuatie mai vechi, dupa normele ortografice de atunci, apar scrise separat "O DATA CE si O DATA CU" . Insa, dupa noile norme ortografice, corect este "ODATA CE si ODATA CU".

Sa scriem corect: Cacofonicul "ca si", vorba domnului Pruteanu

Page 111: Ghid de limba romana

Excesul de zel al multor vorbitori de limba romana a dus la transformarea unor constructii gramaticale eronate in regula general valabila. Si, de ce sa ne ascundem dupa deget, liderii de opinie, politicienii si persoanele publice sunt principalii responsabili de "actele de barbarie" la care este supusa gramatica in prezent. Un caz concret poate fi si celebra constructie "ca si", de care unii abuzeaza, cu precadere cand NU e cazul.

(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion Elite.

AutorAnca Dumitrescu23 Aprilie 2011

27 comentarii Printeaza articol

Notiunea de cacofonie (numita uneori si disonanta) se foloseste in lingvistica si in muzica pentru a denumi orice fel de asociatii neplacute de sunete. Termenul antonim este eufonie.

Cuvantul cacofonie este un neologism format din doua cuvinte grecesti: kakos - care inseamna “rau, urat, prost” si phone - care inseamna "sunet".

Ce spunea George Pruteanu despre cacofonie ....

"Cacofonie va sa zica o asociatie suparatoare, dezagreabila, dizgratioasa de sunete, indiferent care. Intr-o propozitie cum ar fi, sa zicem: "Adesea la sedinta toti tatii tac", finalul sacadat si tacanitor e o cacofonie perfecta! La fel, intr-o propozitie de genul "Mama mea m-a mascat", aceasta succesiune de "ma"-uri, care seamana cu o bilbiiala, este tot o cacofonie indiscutabila. Asemenea cacofonii, ca si cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o statistica care", “o politica care”, "crede dl Mateica ca", "sa defineasca calitatea", "procedeaza ca Calinescu", "sa porneasca cind" s.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru ca ele altereaza receptarea enuntului, prin aceea ca fac lumea sa zimbeasca si deci deturneaza atentia.

Cea mai buna solutie e sa intercalam un cuvint adecvat: "o statistica recenta care", "procedeaza ca G. Calinescu sau in maniera lui Calinescu", "sa porneasca atunci cind" etc. Subterfugii

Page 112: Ghid de limba romana

aplicate "in disperare de cauza" in cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "ca virgula cartea" sau de genul "el, ca si coleg". Mult mai destept e sa schimbam unul din cuvinte, sa gasim iute alta constructie sau o intercalare: nu vom spune: afirm ca cartea, ci afirm ca volumul; nu ca si coleg, ci in calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc. / Unde chiar NU se poate, nu schimbam: cineva mi-a semnalat o denumire medicala: "stenoza aortica calcificata"; intrucit in limbajul stiintific conteaza preponderent precizia si nu eufonia, ramine asa cum e, intra-n acelasi compartiment cu Ion Luca Caragiale si biserica catolica.

Insa, in ultime vreme, grija exagerata a unora de a evita cacofonia a creat o alta inadvertenta - tot mai des auzim astfel de exprimari: „eu ca si ministru”, „dl X ca si profesor”, in care constructia "ca si" nu isi are rostul, dat fiind faptul ca imbinarile de mai sus nu sunt cacofonice. 

Pe de alta parte, locutiunea conjuctionala ca si se foloseste, de regula, in comparatii: „ea este tot atat de frumoasa ca si mama sa”, iar sintagmele precum „”el ca si student” sau “noi ca si locuitori” nu reprezinta comparatii.

Cum evitam cacofonia?

Evitarea cacofoniei se face prin intermediul catorva parti de vorbire, cum ar fi: decat, drept, faptul ca, asemenea, intrucat (in loc de pentru ca), articole proclitice ori pur si simplu reformuland enuntul.

a) in cazul structurilor continand prepozitia ,,ca” (provenita din adverb de comparatie), se inlocuieste termenul ,,ca” prin prepozitia ,,drept”. Asadar, vom spune corect :,,A fost propus drept candidat al opozitiei.”

b) in celelalte situatii, recurgem fie la inlocuirea unuia dintre termeni printr-un sinonim al sau:,,Nu-mi place ca tinerii (copiii) de azi nu mai citesc, cum citeati voi cand erati elevi.”; ,, Vorbim de soarta (destinul) omului.”; Viorico, vino jos (coboara) repede!”.

c)Uneori adaugam articolul nehotarat si situatia se rezolva: ,,Goe si insotitoarele sale asteapta trenul pe un peron al (peronul) garii din urbea X.” Asupra acestui din urma exemplu am meditat mult, pentru ca nu gaseam un sinonim potrivit pentru ,,peron”, caci ,,terasament” nu are chiar acelasi sens.

d.O alta modalitate de a evita constructia cacofonica este inversarea termenilor: ,,Scrie-mi daca cartea ti-a placut”.” ,,Scrie-mi daca ti-a placut cartea. ”

Page 113: Ghid de limba romana

Sa scriem corect: de ce expertiza nu e experienta?Cred ca titlul potrivit ar fi fost "sa vorbim corect", dat fiind faptul ca subiectul pe care il vom dezbate astazi se refera la o greseala pe care o aud din ce in ce mai des in discursurile publice si pe la televizor. Ma tot minunez de fiecare data si incerc sa inteleg cum de s-a ajuns la o asemenea maltratare a limbii romane.

(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.

AutorAnca Dumitrescu20 Aprilie 2011

41 comentarii Printeaza articol

Recent, am participat la un eveniment pe teme fiscale. Unul din lectorii prezenti sustinea sus si tare ca el stie “din expertiza” ca lucrurile stau intr-un fel anume sau ca “expertiza” ne arata ca prevederea x din Codul Fiscal nu are aplicabilitate. A fost necesar sa repete cuvantul “expertiza” de vreo cateva ori si sa invoce laitmotivul “datorita crizei economice” pentru a-mi pierde orice interes fata de subiectul dezbatut.

De ce am ajuns sa confundam experienta cu expertiza ? Unde am pierdut firul?

Probabil suntem in fata unei erori de calc semantic. Sa ma explic. Calcul semantic este vazut de catre lingvisti ca un procedeu de imbogatire a vocabularului. Calcul de structura semantica (pe scurt calcul semantic) consta in atribuirea de sensuri noi unui cuvant deja existent in limba, sub influenta sensurilor unui cuvant strain. 

De exemplu, cuvantul cerc a preluat sensuri figurate de la cercle din limba franceza, printre care „grup de oameni legati intre ei prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de prietenie”(Wikipedia).

Probabil ca, avand in vedere ca in limba engleza “expertise” poate semnifica siexperienta sau abilitati intr-un domeniu, am ajuns sa il adoptam ca atare in limbajul nostru curent. Total gresit, dat fiind faptul ca substantivului expertiza ii este atribuit un cu totul alt inteles in limba

Page 114: Ghid de limba romana

romana. 

Experienta = totalitatea cunostintelor pe care oamenii le dobandesc in mod nemijlocit despre realitatea inconjuratoare in procesul practicii social-istorice, al interactiunii materiale dintre om si lumea exterioara; verificare a cunostintelor pe cale practica, prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare;

Expertiza = cercetare cu caracter tehnic facuta de un expert, la cererea unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala ori a partilor, asupra unei situatii, probleme etc. a carei lamurire intereseaza solutionarea cauzei; raport intocmit de un expert asupra cercetarilor facute.

____

Sa scriem corect: verbul "a crea" si conjugarile saleArticolul cu numarul 3 din "Ghidul de supravietuire a limbii romane" este dedicat conjugarii corecte a verbului "a crea". Acesta este des intalnit scris intr-o forma eronata, greseala cauzata in principal de confuzia lui cu un verb de conjugarea a II-a.

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu16 Aprilie 2011

61 comentarii Printeaza articol

Verbul A CREA este un verb de CONJUGAREA I, terminat in -a (si NU in –ea). Ne putem da seama foarte simplu de conjugarea lui despartindu-l in silabe: cre-a.  

O metoda usoara care va poate ajuta in conjugarea lui corecta este analogia cu verbul "a lucra", compus din radacina lucr si sufixul a. Oriunde a lucra se conjuga cu un e, a crease conjuga cu doi (eu lucrez – eu creez). 

Page 115: Ghid de limba romana

Formele crez, crezi, creaza exista in limba romana, insa in cu totul alt context; ele sunt conjugari populare ale verbului a crede.

Infinitiv: a creaGerunziu: creandParticipiu: creat

Observaþie: Verbul a agrea se conjuga la fel ca verbul a crea.

Sa scriem corect: datorita vs din cauzaPentru ca primul nostru articol din "Ghidul de supravietuire a limbii romane" (decat vs. doar) a fost apreciat de catre cititori, ne-am propus sa dezvoltam aceasta rubrica, in ideea de a clarifica un numar cat mai mare de probleme intalnite la nivel de exprimare corecta in limba romana. Astazi, ne vom opri asupra diferentelor dintre datorita si din cauza, avand in vedere ca folosirea lor genereaza anumite confuzii in practica.

Page 116: Ghid de limba romana

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

AutorAnca Dumitrescu9 Aprilie 2011

73 comentarii Printeaza articol

Potrivit unei analize gramaticale facute de George Pruteanu, diferenta dintre cele doua constructii ar fi urmatoarea: ”din punctul de vedere al celui ce cuvanta,  "datorita" trebuie sa fie legat de un efect favorabil, placut, convenabil, in timp ce "din cauza", de unul negativ, nemultumitor, defavorabil.  

DATORITA:

Datorita lui, am reusit sa invat pentru acest examen. 

DATORITA  alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta gresita 

Din cauza alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta corecta

DIN CAUZA: Din cauza ei, n-am ajuns la timp la gara. 

DIN CAUZA: Din cauza vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta gresita 

Datorita vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta corecta

DATORITA: O scoatem la capat, datorita bunului simt al poporului roman. DIN CAUZA Multe lucruri merg prost din cauza coruptiei. 

Citat din analiza lui George Pruteanu:

Sa stam citeva clipe aici: daca am spune: "Multe lucruri merg prost datorita coruptiei", propozitia ar avea, in esenta, ceva absurd: ca si cum ar trebui sa fim recunoscatori coruptiei ca ne-a ajutat sa ne ducem de ripa. E drept, sunt posibile contexte in care e corecta folosirea lui "datorita" (care e sinonim cu "gratie" sau cu "multumita"), desi efectul a fost negativ: e vorba de

Page 117: Ghid de limba romana

contexte ironice, sarcastice, batjocoritoare: Multam, stimabile, datorita dumitale sunt in halul asta! Adica, ce mai: iti sunt profund indatorat pentru cite rele mi-ai facut! 

In toate exemplele pe care le-am dat, "din cauza" este echivalent (deci poate fi inlocuit) cu "din pricina". La rindul sau, "datorita" poate fi substituit prin "gratie" sau "multumita". Exista, va spuneam acum citeva minutele, si situatii cind diferenta dintre cele doua posibilitati dispare. E vorba de acele imprejurari, de acele enunturi in care subiectivitatea celui care vorbeste nu are nici un amestec, acelea in care este exclusa logic vreo participare sufleteasca. In genere, intr-o asemenea postura se afla adevarurile stiintifice: "DIN CAUZA atractiei universale descoperite de Newton, corpurile ceresti au orbite previzibile" sau "DATORITA atractiei universale, corpurile ceresti au orbite previzibile" - este exact acelasi lucru. Sau: Apa se evapora datorita caldurii / Apa se evapora din cauza caldurii - cele doua propozitii sunt in mod egal corecte. 

In concluzie: daca efectul, rezultatul este din punctul nostru de vedere unulBUN, vom folosi "datorita"; daca este unul RAU, vom folosi "din cauza".

datorita / din cauza / din pricina

Narcisa Forascu, in lucrarea “Dificultati gramaticale ale limbii romane” explica pe larg intelesul constructiilor mentionate mai sus:1. Datorita este o prepozitie care impune cazul dativ ca si multumita si gratie, ajutand la exprimarea unui raport instrumental:ex: Aceasta ocazie am avut-o datorita persoanei pe care am intalnit-o.2. Din cauza si din pricina sunt locutiuni prepozitionale, cu statut controversat, mai putin gramaticalizate, care cer, de asemenea, cazul genitiv:ex: Am ratat ocazia din cauza/din pricina persoanei pe care am intalnit-o.

Daca efectul cauzei exprimate cu ajutorul lui datorita este pozitiv, atunci utilizarea acestei prepozitii este corecta. In cazul in care efectul este negativ, este nerecomandata utilizarea lui datorita, forma corecta fiind din cauza:*Am esuat datorita stresului. - varianta gresitaAm esuat din cauza stresului -varianta corecta

Este, de asemenea, incorecta folosirea articolului posesiv, atunci cand doi termeni coordonati sunt precedati de datorita sau de din cauza:

varianta gresita:*Datorita vointei si a perseverentei a reusit.*Din cauza oboselii si a frigului s-a imbolnavit.

varianta corecta:Datorita vointei si perseverentei a reusit.Din cauza oboselii si frigului s-a imbolnavit.

Page 118: Ghid de limba romana

In prezenta unui determinant cantitativ, se impune combinatia cu prepozitia a:Datorita a doi colegi am rezolvat mai usor.Din cauza a doi colegi am intarziat.

! Atentie: Foarte frecvent, in limbajul "de strada", din cauza apare insotit de prepozitia la, rezultand o constructie nu numai neeleganta, dar si gresita:

I-a fost rau din cauza la capsunele pe care le-a mancat.

“Dragi elevi,Deși vă bat cam 9 ore pe săptămână la cap (vă mulțumesc pentru prezența de 100% la cele 5 ore de pregătire suplimentară săptămânală, recunosc e o minune) știu că nimic nu are un mai mare impact asupra voastră ca facebook-ul și ale lui postări. Prin urmare, dați „like” dacă ați înțeles și „comm” dacă aveți nelămuriri Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!” și deja știți din melodia lui Krem cine are cratimă.„Doar” se foloseşte cu forma pozitivă a verbului, iar „decât” cu cea negativă. (Ea are 25 de ani. Nu are decât 2 lei în buzunar.) Adverbul „decât” se mai folosește și atunci când construim propoziții comparative de inegalitate. (Antonia este mai deșteaptă decât Inna.)Atunci când vreți să fiți amabili cu doamnele și/sau domnișoarele, nu vă adresați cu „dragele mele”. Tocmai le-ați făcut maşini care scot apa de pe fundul unui râu. Corect este „dragile”.Atunci când planificați o ieșire la o cafenea sau la o cofetărie este impropriu să spuneți „căutăm locaţie”. Pentru că nu închiriați clădirea ca să vă petreceți restul zilelor acolo, ci beți doar un suc (nu altceva, sper). „Locaţie” înseamnă spaţiu pentru închiriat.Corect este „Ce faci, păpușă?” nu „Ce faci, păpușe?” „Ă”-ul din final nu este ţărănesc, aşa cum v-ați fi aşteptat. Sfatul meu este să găsiți un apelativ ceva mai original (mai speşăl) dacă nu vreți să vi se răspundă cu „Bine, păpușel.” plus un ghiozdan sau o geantă în cap.„Serviciu” şi nu „servici” – fie că e vorba despre locul unde vă veți câştiga pâinea (dacă promovați examenul de evaluare națională) sau serviciul de cafea pe care mama îl va arunca în capul vostru, pe lângă alte obiecte avute la îndemână (dacă nu îl promovați).

Page 119: Ghid de limba romana

Structura „Vizavi de problema discutată anterior…” poate fi tradusă doar aşa: „peste stradă de problema discutată anterior…”. Pentru că „vizavi” nu înseamnă decât „peste stradă”, contrar părerii că un cuvânt de origine franceză poate fi abuzat cum avem noi chef. Dacă nu aveți probleme peste stradă, nu-l folosiți.„Să aibă” şi nu „să aibe”. Ca să nu mai vorbim de şi mai urâciosul „să aive”. De asemenea, „Vroiam să vă rog să mă învoiți…” este greşit. „Voiai” să spui ceva, iar eu voiam să te exprimi corect și să fii prezent la oră.Ştiți momentele alea în care cuvântul pe care îl scrieți are ca ultimă literă un „i” şi voi nu știți dacă trebuie să stea singur sau să îşi mai aducă vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este ştiinţă.Pentru a nu fi incult, trebuie să citeşti.Nu fi nerăbdător, fii precaut.Nu e important a şti câte postări sunt pe facebook într-o zi, ci este important să ştii lecțiile la limba română.Verbul „a fi”, de obicei, dă cea mai mare bătaie de cap – „A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i întrebarea”.Se scrie „fii”, cu doi i, numai la:- imperativ afirmativ: Fii cuminte!- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.- viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.În rest e „fi”, cu un singur i:- infinitiv: a fi;- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;- condiţional prezent: aş fi, ai fi;- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut;- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut;- viitor: voi fi, vei fi;- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinenţa de plural) şi la plural articulat -iii: copil – copii – copiii.Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât).

Page 120: Ghid de limba romana

Structura „Aveţi detalii în ataşament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuşi: ataşament înseamnă „afecţiune (puternică şi durabilă) faţă de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.” Aşa că dacă nu vreți să includeți sentimentele în afaceri poate schimbați structura în „Aveți detalii în fișierul atașat” atunci când vă veți depune CV-urile.”O scurtă lecție de gramatică - oferită de profesoara Elena-Ramona Chifan pepagina sa de facebook - care s-a bucurat de aprecierea elevilor săi, dar și de aprecierea mass-media și a românilor din toate colțurile țării.

_____