1

GHIDUL DE BUNE PRACTICI AL ALPINISTULUI UTILITAR

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine..

9_EU_ro

2

CUPRINS

1. PREFAŢĂ ......................................................................................................................... 3

2. PREZENTAREA PROIECTULUI ...................................................................................... 4

3. REZULTATELE PROIECTULUI ....................................................................................... 6

4. METODOLOGIA UTILIZATĂ : .......................................................................................... 8

5. DEFINIŢII ŞI OBIECTIVELE GHIDULUI DE BUNE PRACTICI ......................................... 9

6. DOMENIILE DE ACTIVITATE ALE ALPINISMULUI UTILITAR ..................................... 10

7. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ALPINISMULUI UTILITAR .................................................... 11

8. COMPETENŢELE CHEIE ALE ALPINISTULUI UTILITAR ............................................. 13

9. BUNE PRACTICI ALE ALPINISTULUI UTILITAR .......................................................... 14

10. ECHIPAMENTUL ALPINISTULUI UTILITAR ................................................................. 19

11. CONCLUZII ..................................................................................................................... 20

12. BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 21

13. GLOSAR ......................................................................................................................... 22

3

1. PREFAŢĂ

Acest ghid a fost redactat în cadrul proiectului în cadrul proiectului "Transferul certificatului „agent tehnic în coardă” - TSC - 2010-1-BG1 – LEO05 - 03099", finanţat de Uniunea Europeană prin programul sectorial „Leonardo Da Vinci" şi este destinat profesioniştilor din domeniul alpinismului utilitar. Ghidul a fost elaborat de către partenerii proiectului :

din Bulgaria : ARAS - Asociaţia Bulgară de Alpinism Utilitar, CDI – Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare, SC ASPEN SRL, Centrul de Calificare în Construcţii şi Academia Naţională de Sport "Vasil Levski",

din Franţa : CAPEB - Confederaţia de Artizanat şi Întreprinderi Mici în Construcţii, SC EVEREST SRL, GRETA VIVA 5, GIPFIPAG în colaborare cu DPMC – Dezvoltarea şi Promovarea Meseriilor în Coardă,

din România : APAUR - Asociaţia Profesională a Alpiniştilor Utilitari din România, SC ALPIN EXPERT SRL, Asociaţia PARTENER Grupul de Iniţiativă pentru Dezvoltarea Locală și Universitatea OVIDIUS Constanța, Facultatea de Construcții.

Acest ghid este unul dintre documentele elaborate de parteneri în cadrul proiectului TSC.

Partenerii proiectului doresc o difuzare cît mai largă a acestui ghid pentru a asigura o însuşire uşoară şi acces rapid din partea tuturor actorilor din domeniul alpinismului utilitar.

4

2. PREZENTAREA PROIECTULUI

Acest document este elaborat în cadrul proiectului "Transferul certificatului „alpinist utilitar” - TSC - 2010-1-BG1 – LEO05 - 03099", finanţat de Uniunea Europeană prin programul sectorial „Leonardo Da Vinci". Proiectul TSC a fost derulat în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2012. Începând cu anii 70 - 80, alpiniştii şi speologii au preluat în activitatea lor tehnici de lucru în coardă provenite din practica lor sportivă, dezvoltând metode de acces şi intervenţie în situaţiile în care nu se putea interveni cu echipamentul obişnuit. Treptat, aceste tehnici s-au răspândit în Europa înlocuind sau completând celelalte metode de acces (schele, macara, cu barca, elicopterul ...). Au apărut astfel numeroase întreprinderi specializate ce utilizează aproape exclusiv acest mod de acces pentru intervenţiile lor. Domeniile în care îşi găseşte aplicabilitatea sunt în creştere: construcţii, lucrări publice, curăţenie, întreţinere industrială, monitorizare şi diagnoză, de telecomunicaţii, evenimente şi spectacole. În prezent, Directiva europeană 2001/45/CE aplicată de ţările europene începînd cu iulie 2004 reglementează aceste lucrări şi instituie obligaţia unei formări «adecvate». Totuşi, această directivă nu precizează conţinutul, durata formării şi nici obligativitatea validării/certificării, motiv pentru care se impune armonizarea formării şi a calificării personalului ce lucrează în domeniul

alpinismul utilitar din țările Uniunii Europene. Având în vedere creşterea importantă a activităţilor legate de alpinismul utilitar în cele 3 ţări

vizate de proiect, evoluţia legislației, a tehnicilor de acces şi a normelor de securitate în Europa,

mobilitatea tot mai mare a persoanelor ca efect al fenomenului de globalizare și obligaţia de a se conforma directivei europene 2001/45/CE, pregătirea personalului, crearea standardelor comune de formare, de activităţi şi de competenţe apar ca o necesitate. Acesta este obiectivul general al proiectului. Obiectivele specifice vizate de proiect sînt următoarele :

la profesionalizarea alipiniștilor utilitari prin intermediul unei calificări înregistrate în sistemele

naționale de calificare,

corelarea calificării alpinist utilitar cu Cadrul European al Calificărilor.

Pentru aceasta, proiectul propune transferul calificării "alpinist utilitar" din Franța către Bulgaria şi România. Acest transfer se va face printr-o adaptare a programului existent la specificul celor 2 ţări beneficiare în scopul de a ajunge la o sinteză europeană de comun acord. A fost creat un consorţiu din parteneri din cele 3 ţări, Bulgaria, Franţa şi România. Parteneriatul este format din:

organizaţii profesionale din cele trei ţări: CAPEB pentru Franţa, ARAS pentru Bulgaria şi APAUR pentru România,

întreprinderi reprezentative pentru domeniul de activitate al alpinismului utilitar : EVEREST – Franța, ASPEN – Bulgaria și ALPIN EXPERT – România,

universităţi şi organisme de formare profesională din fiecare ţară : Academia Națională de Sport “Vasil Levski” și Centrul de Calificare în Construcții pentru Bulgaria, Universitatea OVIDIUS Constanța, Facultatea de Construcții pentru România,

organisme de consultață, management de proiect și inginerie de formare : Centrul pentru Dezvoltare și Inovare – Bulgaria, GIP FIPAG și GRETA VIVA5 – Franța și Asociația PARTENER GIDL - România,

5

Rezultatele proiectului sunt următoarele :

Elaborarea analizei privind organizarea alpinismului utilitar, formarea profesională și piața forței de muncă în cele 3 țări partenere și o sinteză europeană a celor 3 analize,

Studiu asupra condițiilor de transfer a calificării agent tehnic în coardă din Franța în cele 2 țări partenere, Bulgaria și România, elaborat pe baza sintezei europene,

Elaborarea referențialelor de activități și competențe pentru fiecare dintre cele 3 țări și elaborarea unui referențial comun

Elaborarea unui program modular de formare și implementarea de acțiuni de formare în Bulgaria și România,

Elaborarea unui program de formare de formatori

Formarea a 9 formatori în Bulgaria și România,

Corelarea calificării alpinist utilitar cu Cadrul European al Calificărilor,

Elaborarea unui Ghid de bune practici al alpinistului utilitar,

Crearea unui site internet, a unei broșuri de prezentare a proiectului și a unui cd cu rezultatele și difuzarea acestora

6

3. REZULTATELE PROIECTULUI

Proiectul este alcătuit din 5 faze sau pachete de activități, denumite Work Package (WP). Fiecare etapă de lucru a permis atingerea unuia sau mai multor obiective, obținerea de rezultate și implicit elaborarea unuia sau mai multor documente.

Faza I : lansarea proiectului, elaborarea analizei privind alpinismul utilitar, studiul condițiilor de transfer cu rezultatele R1 și R2,

Faza a II a : analiza activităților și competențelor profesionale a alpinistului utilitar cu rezultatele R3-R4,

Faza a III a : elaborarea programelor de formare și formarea de formatori cu rezultatele R5, R6 și R7,

Faza a IV a : corelarea cu Cadrul European al Calificărilor cu rezultatul R8,

Faza a V a : elaborarea unui Ghid de bune practici ale alpinistului utilitar, operaționalizarea și promovarea rezultatelor proiectului în țările partenere cu rezultatele R9, R10 și R11

WP REZULTAT TITLUL DOCUMENTULUI COD LIMBA

WP1

R1

Analiza situaţiei privind alpinismul utilitar (organizare, piața forței de muncă, formarea profesională) în Bulgaria

1_BG_bg bulgară

1_BG_fr franceză

Analiza situaţiei privind alpinismul utilitar (organizare, piața forței de muncă, formarea profesională) în România

1_RO_ro română

1_RO_fr franceză

Analiza situaţiei privind alpinismul utilitar (organizare, piața forței de muncă, formarea profesională) în Franţa

1_FR_fr franceză

Sinteza europeană a analizei situaţiei privind alpinismul utilitar (organizare, piața forței de muncă, formarea profesională) în în Bulgaria, România şi Franţa

1_EU_bg bulgară

1_EU_ro română

1_EU_fr franceză

R2

Studiu privind condiţiile de transfer a calificării agent tehnic în coardă din Franța în Bulgaria şi România

2_EU_bg bulgară

2_EU_ro română

2_EU_fr franceză

WP2

R3, R4

Referenţialul activităţilor profesionale și de competențe pentru alpinist utilitar în Bulgaria

3-4_BG_bg bulgară

3-4_BG_fr franceză

Referenţialul activităţilor profesionale și de competențe pentru alpinist utilitar în România

3-4_RO_ro română

3-4_RO_fr franceză

Referenţialul activităţilor profesionale și de competențe pentru alpinist utilitar în Franţa

3-4_FR_fr franceză

Referenţialul activităţilor profesionale și de competențe pentru alpinist utilitar

3-4_EU_bg bulgară

3-4_EU_fr franceză

3-4_EU_ro română

WP3

R5

Programe modulare de formare pentru alpinist utilitar

5_EU_fr franceză

5_EU_bg bulgară

5_EU_ro română

R6

Programe de formare de formatori în alpinism utilitar

6_EU_fr franceză

6_EU_bg bulgară

6_EU_ro română

Formarea de formatori în Bulgaria şi

7

România

WP4

R8

Calificarea ALPINIST UTILITAR și Cadrul European al Calificărilor

8_EU_fr franceză

8_EU_bg bulgară

8_EU_ro română

WP5

R9

Ghidul de bune practici ale alpinistului utilitar

9_EU_fr franceză

9_EU_bg bulgară

9_EU_ro română

R10

Website http://www.project-tsc.com/

bulgară, franceză, română

Broşură de prezentare a proiectului cu CD

bulgară, franceză, română

R11 Seminar de difuzare în fiecare din cele 3 țări (Bulgaria, România şi Franţa)

8

4. METODOLOGIA UTILIZATĂ :

Partenerii şi grupurile de lucru : În fiecare dintre cele 3 ţări, au fost create grupuri de lucru pentru a organiza şi realiza activităţile proiectului. Partenerii şi grupurile de lucru : Pentru realizarea activităţilor, în fiecare din cele 3 ţări, a fost creat câte un grup de lucru. În cadrul reuniunilor transnaţionale, rezultatele lucrului realizat în fiecare dintre ţări a fost prezentat, discutat şi numai regulile şi comportamentele acceptate de toate cele 3 ţări au fost incluse în acest ghid. Reuniunile transnaţionale :

Reuniuni

Locaţie

Date

Definiţii şi obiective ale ghidului de bune practici

Bucureşti, România

20 - 21 februarie 2012

Validarea arhitecturii ghidului Die - Franţa

18 - 19 iunie 2012

Sinteza conţinuturilor şi finalizarea ghidului

Constanţa - România

9 - 11 iulie 2012

Validarea versiunii finale a ghidului

Grenoble - France 4 - 6 octombrie 2012

9

5. DEFINIŢII ŞI OBIECTIVELE GHIDULUI DE

BUNE PRACTICI

5.1. Definiţie Termenul "ghid" este definit ca un document care "oferă sfaturi, informații și asistență." Definirea conceptului de "bune practici" nu este ușoară. În acest sens, sunt propuse mai multe definiții. Definiția adoptată prin consens în dezvoltarea acestui ghid este următoare : Termenul "bune practici" definește, într-un mediu profesional dat, un ansamblu de comportamente acceptate și considerate indispensabile de cei mai mulți dintre profesioniștii din domeniu, care pot fi găsite sub formă de ghiduri de bune practici (GBP). Aceste ghiduri pot fi limitate la cerințele legale sau să le depășească. 5.2. Cui se adresează acest ghid ? Acest ghid definește domeniul de competențe al alpinistului utilitar și se adresează instituțiilor vizate, angajatorilor, alpiniștilor utilitari, persoane interesate să obțină calificarea de alpinist utilitar și organisme din domeniul protecției și securității în muncă. 5.3. Obiective: Acest ghid descrie principii ale activității profesională și norme de comportament pentru a asigura eficiența și securitatea în muncă în domeniul alpinismului utilitar. Ghidul nu este o carte cu soluții tehnice și nici un manualul tehnic cu exemple și proceduri. Obiectivul acestui ghid este de a sprijini angajatorii, angajații și persoanele din domeniul securității și sănătății în muncă (SSM) ca să cunoască :

legislația,

competențele și formarea necesare,

comportamentele profesionale

obligațiile pentru a lucra în condiții de siguranță, în scopul de a desfășura o activitate în bune condiții

Acest ghid se aplică metodelor utilizate pentru accesul și poziționarea la locul de muncă la înălțime.

10

6. DOMENIILE DE ACTIVITATE ALE ALPINISMULUI UTILITAR

Tehnicile de alpinism utilitar s-au extins la aproape toate meseriile din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice, dar şi al telecomunicaţiilor, industriei, serviciilor de curăţenie, spectacolelor şi evenimentelor, activităţilor de sport şi turism. Printre activitățile realizate cu tehnici de alpinism utilitar, enumerăm următoarele :

Construcţii : lucrări de întreţinere şi de reparaţie a clădirilor (lucrări mici de zidărie, zincare, zugravire, etanşeizare, izolație prin exterior),

Lucrări publice : lucrări de consolidare a falezelor, de asigurare a protecţiei drumurilor, a căilor ferate şi de construcţii, renovare monumente și clădiri de patrimoniu, tăierea arborilor, foraje, dinamitări și amplasarea plaselor de protecţie.

Industrie: întreţinerea silozurilor, întreţinerea coşurilor de fum, inspecţii diverse,

Lucrări de curăţenie : servicii de întreţinere a acoperişurilor şi a faţadelor, servicii de întreţinere a construcţiilor metalice, întreținere și curățenie vitrine,

Telecomunicaţii : telefonie mobilă : piloni, montare/ demontare antene pentru întreţinere…

Spectacole şi evenimente : montarea de panouri publicitare, instalări sunet şi lumină, scenografie

Activităţi în domeniul montan, de sport şi de turism : deplasarea şi lucrul pe pereţi de stâncă, în diferite condiţii de mediu, montarea de structuri artificiale de escaladă, construcţia şi întreţinerea de parcuri acrobatice, construcţia şi întreţinerea de structuri Via Ferrata.

Securitatea persoanei trebuie să fie asigurată în raport cu tipurile de activități menționate.

11

7. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ALPINISMULUI UTILITAR

Directivă europeană care reglementează alpinismul utilitar este Directiva 2001/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 de modificare a Directivei 89/655/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE). Această directivă prevede : “Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene …..având în vedere…..întrucât : (4) Respectarea dispoziţiilor minime destinate garantării unui standard mai bun de sănătate şi securitate la utilizarea echipamentelor de lucru puse la dispoziţie în vederea lucrărilor cu caracter temporar la înălţime este esenţială pentru a se asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor. (6) Lucrările la înălţime pot expune lucrătorii la riscuri deosebit de grave pentru sănătatea şi securitatea lor, îndeosebi riscul de cădere de la înălţime şi alte accidente de muncă grave, care reprezintă un procent însemnat din totalitatea accidentelor, în special a accidentelor mortale. (9) Orice angajator care are intenţia de a realiza lucrări temporare la înălţime trebuie să aleagă un echipament care să asigure o protecţie corespunzătoare împotriva riscurilor de cădere de la înălţime. (11) Scările, schelele şi corzile sunt echipamentele cel mai des folosite pentru executarea lucrărilor temporare la înălţime şi, prin urmare, securitatea şi sănătatea lucrătorilor care efectuează acest tip de lucrări dEIPnd în mare măsură de folosirea corectă a echipamentelor. În consecinţă, trebuie să se specifice modul în care aceste echipamente pot fi utilizate cu maximă siguranţă. Prin urmare, este necesară o formare specifică şi adecvată a lucrătorilor. Adoptă prezenta directivă. Articolul 2 (1) Statele membre adoptă şi publică dispoziţiile legislative, de reglementare şi administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 19 iulie 2004. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Anexă : „4. Dispoziţii referitoare la utilizarea echipamentelor de lucru puse la dispoziţie în vederea unor lucrări temporare la înălţime 4.1. Dispoziţii generale 4.1.3. Tehnicile de acces şi poziţionare cu ajutorul corzilor pot fi utilizate numai în condiţiile în care evaluarea riscului arată că lucrarea în cauză poate fi executată în siguranţă şi atunci când folosirea unui alt echipament de lucru mai sigur nu este justificată. Ţinându-se cont de evaluarea riscului, în funcţie mai ales de durata lucrărilor şi de constrângerile de natură ergonomică, trebuie să se asigure un scaun cu accesoriile corespunzătoare.

12

4.4. Dispoziţii specifice referitoare la utilizarea tehnicilor de acces şi poziţionare cu ajutorul corzilor Utilizarea tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul corzilor trebuie să respecte următoarele condiţii: (a) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două corzi ancorate separat, una ca mijloc de acces, coborîre şi sprijin (coarda de lucru), iar cealaltă ca rezervă (coarda de siguranţă); (b) lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie şi să folosească un echipament adecvat şi să fie legaţi prin intermediul acestuia de coarda de siguranţă; (c) coarda de lucru trebuie prevăzută cu echipamente adecvate de urcare şi coborâre şi să aibă un sistem de autoblocare care să împiedice căderea lucrătorului în eventualitatea în care acesta îşi pierde controlul asupra mişcărilor. Coarda de siguranţă trebuie echipată cu un sistem mobil de oprire a căderii, care să urmeze deplasările lucrătorului; (d) uneltele şi celelalte accesorii care urmează a fi folosite de către lucrător trebuie prinse de echipamentul său, de scaun sau printr-un alt mijloc adecvat; (e) lucrarea trebuie corect planificată şi supravegheată, astfel încât lucrătorul să primească asistenţă imediată, în caz de accident; (f) în conformitate cu articolul 7, lucrătorii în cauză trebuie să beneficieze de o formare adecvată şi specifică sarcinii de muncă, în special în privinţa procedurilor de salvare.” Această directivă a fost transpusă de toate ţările membre UE.

13

8. COMPETENŢELE CHEIE ALE ALPINISTULUI UTILITAR

Pentru a deveni alpinist utilitar, este necesară dobîndirea a 2 categorii de competenţe :

competenţe cheie şi comune cu privire la tehnicile în coardă;

competenţe specifice cu privire la tehnici profesionale în domeniul construcţiilor sau al lucrărilor publice sau în industrie …..

Competenţa cheie este tehnica de lucru în coardă, condiţie sine qua non pentru exercitarea activităţii.

Alpinist utilitar = ocupaţie cu 2 piloni de competenţe

COMPETENŢE CHEIE ŞI COMUNE

sau COMPETENŢE ESENŢIALE:

Tehnici în coardă :

Să înţeleagă analiza riscurilor,

Să evalueze fezabilitatea lucrului în coardă şi să conceapă intervenţia,

Intervenţia în coardă : să echipeze, să urce,

Securitate/prim ajutor

COMPETENŢE SPECIFICE:

Cunoştinţe, aptitudini în domeniile :

Construcţii,

Lucrări publice,

Industrie,

Servicii de curăţenie,

etc

14

9. BUNE PRACTICI ALE ALPINISTULUI UTILITAR

PREAMBUL : 9 principii ghidează în permanenţă acţiunilor celor împlicaţi în lupta împotriva riscurilor profesionale. a) Organizarea activităţii de alpinism utilitar din fiecare societate trebuie să respecte

aceste principii. În Europa, prevenirea riscurilor profesionale se bazează pe 9 principii :

b) Să evităm riscurile.

Să eliminăm riscul/pericolul sau expunerii la acesta.

c) Să evaluăm riscurile care nu pot fi evitate.

Să apreciem natura și importanța lor pentru a stabili măsuri care aplicate și care trebuie să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor. d) Să combatem riscurilor la sursă. Să gîndim prevenirea cît mai devreme posibil, încă din faza de proiectare a zonei/locului de muncă, a echipamentelor sau procedurilor de lucru. e) Să adaptăm munca la om. Crearea posturilor de lucru, alegerea echipamentelor și a metodelor de lucru trebuie efectuate astfel încât să limiteze lucrul monoton, grăbit sau umilitor. De exemplu, faza de evaluare a riscurilor poate identifica planuri de lucru la o înălțime nepotrivită pentru angajați (care presupun constrîngeri majore și eforturi inutile). Acest plan poate fi ridicat sau coborât pentru a reduce riscul de afecțiuni osteoarticulare. f) Să ţinem cont de progresul tehnic. Să ne asigurăm că am aplicat măsurile preventive, în conformitate cu evoluțiile tehnice și organizatorice. g) Să înlocuim ceea ce este periculos cu ceea ce nu este sau ceea ce este mai puţin

periculos. Să evităm utilizarea de materiale sau procedee periculoase atunci când același rezultat poate fi obținut printr-o metodă care prezintă pericole mai mici (de ex. înlocuirea unui agent cancerigen cu unul mai puțin dăunător sau să utilizăm vopsele fără solvenți). h) Să planificăm prevenirea. Să integrăm într-un sistem coerent tehnologia, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și de mediu. În situația operării mai multe societăţi în același şantier (zonă de lucru), prevenirea trebuie organizată împreună.

15

i) Să existe măsuri de protecţie colectivă. Angajatorul trebuie să acorde prioritate măsurilor de protecție colectivă. Utilizarea echipamentului individual de protecție apare în plus față de protecția colectivă în cazul în care acestea sunt insuficiente. j) Să dăm instrucţiuni corespunzătoare angajaţilor. Să dăm angajaților informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor în condiții de siguranță optimă. Aceasta include să li se ofere elementele necesare pentru înțelegerea riscurilor și, astfel, să îi implice în procesul de prevenire. Aceste principii trebuie să fie puse în aplicare în conformitate cu valorile de bază și a bunele practici de prevenire. Aceste principii arată caracterul multifactorial (organizatoric, uman, tehnic ...) al riscurile profesionale. 9.1. Formarea alpinistului utilitar

Formarea este obligatorie înainte de a lucra ca alpinist utilitar. Pentru a lucra în condiții de siguranță și eficient, orice alpinist utilitar trebuie să fie urmat un curs de formare. Această formare include următoarele teme :

Analiza și evaluarea fezabilității intervenției, luând în considerare analiza de riscuri preliminare la nivelul întreprinderii (riscuri ce depind de executant, sarcina de muncă, echipamentele de muncă şi de mediu)). Însușirea documentelor de SSM.

EIP: cunoașterea, utilizarea și verificarea,

EIP: cunoașterea, utilizarea și verificarea,

Legislația pentru lucru la înălțime și pentru alpinismul utilitar.

Tehnici de deplasare şi poziţionare,

Tehnici de echipare,

Tehnici de evacuare / salvare,

Ridicarea și deplasarea de materialelor,

Primul ajutor la locul de muncă. Formarea pentru menținerea și actualizarea competențelor este obligatorie. Această formare este recomandată o dată la 2-3 ani. Este de dorit ca alpinistul utilitar să asigure trasabilitatea instruirilor și a experienței de muncă, prin crearea și actualizare unui registru de activități sau orice alte mijloace. 9.2. Comportamentul unui alpinist utilitar Abilităţile fizice şi psihologice necesare pentru a lucra ca alpinist utilitar necesită competenţe şi experienţă dobândite prin învăţare şi experimentări. Aceste competenţe trebuie să fie luate în considerare în cadrul analizei preliminare a riscurilor la locul de muncă. Alpiniştii utilitari trebuie să respecte normele de conduită profesională pentru a promova şi valoriza alpinismul utilitar încât acesta să ocupe un loc cât mai bun în cadrul ocupaţiilor din sectoarele: construcţii, lucrări publice, industrie etc. A avea o atitudine profesională înseamnă :

Să respecți solicitările angajatorului pentru a satisface clienții,

Să asculți și să comunici pentru a lucra în echipă,

Să fii exemplu pentru alpiniștii utilitari cu experiență mai mică,

Să-și cunoști competențeșe și limitele,

Să adopți o postură și un comportament individual și colectiv de precauție,

16

Să adaptezi metodele de lucru pentru a gestiona riscurile,

Să ai putea de a sta departe de comportamente riscante de locul de muncă și în întreprindere

Să știi să dai seamă în fața superiorilor,

Să oferi o imagine pozitivă,

Să ai un stil de viață sănătos,

Să adaptezi gesturile tehnice pentru a preveni afecțiunile musculo-scheletice.

Să respecți mediul înconjurător : gestionarea deșeurilor, limitarea poluării, ...

Să lase zona în condiții de siguranță și curată la sfîrșitul fiecărei zile de lucru. 9.3. Regulile şi obligaţiile alpinistului utilitar Aceste reguli nu înlocuiesc cerinţele legale şi analiza preliminară a riscurilor de intervenţie care trebuie să ţină cont de riscurile lucrului în coardă, de riscurile specifice sarcinilor care urmează să fie efectuate şi de riscurile specifice locul şi a mediul de lucru.

Principalele obligaţii ale angajatorului sunt următoarele:

Să efectueze identificarea şi evaluarea preliminară a factorilor de risc,

Să furnizeze și să asigure verificarea anuală a echipamentele de protecţie colectivă şi individuale,

Să angajeze alpiniști utilitari instruiți și apți medical,

Să furnizeze echipamentele necesare pentru operațiunile de salvare. Acest echipament trebuie să fie disponibil în zona de lucru,

Să se asigure că documentaţiile, procedurile tehnice şi instrucţiunile sunt respectate întocmai, prin controale sistematice la locurile de muncă,

Principalele obligații ale alpinistului utilitar sunt următoarele: 1. Să-și adapteze metodele de intervenție și de comportament la mediul de lucru. a) Să ia în considerare analiza preliminară a riscurilor din întreprindere pe baza :

riscurile inerente de lucru în coardă,

riscurile interne, legate de sarcina pe care trebuie să o realizeze,

riscurile externe ale zonei de lucru. b) să identifice, să marcheze și să securizeze zonele de lucru pentru a se asigura zona de

excludere pentru oricine din afara ei, c) echipamentele și materialele sunt asiguratela înălțime împotriva căderilor accidentale. 1. Să-și adapteze metodele de intervenție și de comportament la locul de muncă. d) Să ia în considerare analiza preliminară a riscurilor de la fiecare loc de muncă :

riscuri dependente de executant;

riscuri dependente de sarcina de muncă;

riscuri dependente de echipamentele de muncă;

riscuri dependente de mediu; e) să identifice, să marcheze și să securizeze zonele de lucru pentru a se asigura zona

periculoasă pentru fiecare loc de muncă; f) echipamentele de muncă și materialele sunt asigurate la înălțime împotriva căderilor

accidentale. 2. Să realizeze amarajele conform regulilor : a) să identifice, în baza instrucțiunilor date de angajator, suportul de amaraj și/sau ancorarea

(când acesta este atașat la suportul de amarare).

17

b) să se asigure de menținerea unei stări bune a tuturor echipamentelor de o ancorare definite de angajator (ancore și / sau suport de amaraj).

c) să ancoreze separat coarda de lucru de sistemul suplimentar de oprire a căderii; d) să distribuie sarcinile pe ancorările dintr-un amaraj, astfel încât un șoc la una dintre ancorări

să nu aibă nici o consecință în caz de defecțiune a unuia dintre echipamentele de ancorare, e) corzile se amarează direct la o singură ancorare sau suport de ancorare, atunci când toate

echipamentele de ancorare garantează rezistența minimă conform instrucţiunilor tehnice şi de securitate şi sănătate în muncă;

f) atunci când locul şi mediul de muncă presupun riscuri neacceptabile sau rezistența unei ancorări nu poate fi controlabilă, principiul redundanței se aplică pentru a asigura siguranța amarajului dublînd ancorările pentru fiecare coardă (în funcție de situație, o ancorare poate comună pentru 2 corzi).

3. O coardă trebuie să fie amarată întotdeuna corect a) coarda trebuie ancorată corect în punctul de amarare înainte de a fi lăsată în gol; b) toate corzile plasate în gol trebuie să fie manevrate astfel încât să fie evitată agățarea

vreunui obiect periculos (linie de înaltă tensiune/cablu electric, persoane, etc); c) Înainte de a se deplasa pe o coardă, alpinistul utilitar trebuie să se asigure că pe aceasta nu

este se deplasează un alt alpinist utilitar. În acest caz, coarda trebuie repoziționată pentru a nu se intra în zona periculoasă a altui alpinist utilitar, supraveghind-o în permanență;

d) Corzile utilizate pentru operațiuni de transport, ridicare sau protecţie, trebuie marcate corespunzător pentru ca să nu poată fi utilizate drept corzi de lucru sau componente ale sistemul de oprire a căderii. Atunci cînd au aceleași caracteristici ca și corzile de lucru sau de oprire a căderii, aceste corzi trebuie administrate corespunzător.

4. Să mențină integritatea corzilor în orice situație : a) starea de integritate a corzilor trebuie să fie strict controlată pentru a se utiliza întotdeauna

în condiții de siguranță, în toate locurile de muncă; b) pentru toate corzile trebuie realizate protecții adaptate la activitățile de bază (sudură, tăieri

cu disc abraziv, etc). 5. Se asigură în permanenţă securitatea capetelor libere ale fiecărui corzi (un nod de oprire, cusătură, lipitură, etc.) a) răsucirea terminaţiei corzii nu este considerată ca o garanție a nodului de oprire/de capăt. b) nodul opritor/de capăt de siguranță trebuie să fie vizibil atunci când coarda este ținută într-

un sac. 6. Pentru instalarea corzilor, alpinistul utilitar trebuie să fie întotdeauna conectat la opritor imediat ce este expus unui risc de cădere liberă : a) nu trebuie confundată expunerea la pericolul de cădere cu dificultatea de a lucra la înălțime.

Nu contează nivelul de înălțime și nici experiența, b) trebuie utilizate echipamentele de protecţie individuală adaptate tehnologiei de lucru și

sarcinii de muncă. 7. Să echipeze accesul și locul de muncă, astfel încât aceste echipamente să fie întotdeauna accesibile, sigure și lizibile : a) astfel încât un alpinist utilitar mai puțin experimentat să poată folosi echipamentul existent în

condiții de siguranță. b) să anticipeze deplasarea de la locul de muncă pentru a facilita intervenția colegilor săi sau a

ajutoarele de specialitate în caz de pericol. 8. Să se deplaseze în siguranță pe sistemul de lucru, să se poziţioneze corect la locul de muncă și să monteze sistemele de oprire a căderii, independent unul faţă de celălalt : a) să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă proprii locului de muncă; b) să țină cont de forța de șoc corespunzătoare factorului de cădere si echipamentului utilizat; c) în timpul deplasărilor la înălțime în coardă să utilizeze în permanenţă linia de acces/vieţii

verticală sau orizontală;

18

d) să se poziționeze pe coborîtor la locul de muncă și să nu rămână pe blocator pentru a ușura o eventuală evacuare de salvare;

9. Să rămână în contact permanent (vizual sau verbal) cu alţi membrii ai echipei și să fie

întotdeauna pregătit să se salveze/ să fie salvat, într-un timp cât mai scurt a) să repereze zonele de retragere prevăzute în planului de prevenire şi protecţie; b) să țină cont, după caz, de procedurile specifice pentru evacuare; c) să lucreze întotdeauna cel puțin în doi; d) să transmită locul unde intervine către colegi, şefului ierarhic, serviciilor de salvare, Crucea

Roşie, după caz. e) să fie disponibil în orice situaţie. 10. Să invoce dreptul său legal de retragere în caz de risc major. Într-o situație de muncă cu un risc major și iminent pentru viața sau sănătatea sa.

19

10. ECHIPAMENTUL ALPINISTULUI UTILITAR

Utilizarea și controlul echipamentele individuale de protecţie împotriva căderilor de la înălțime sunt reglementate de 3 norme : EN 12841, EN 363 și EN 365. Echipamentele de protecție individuală al alpinistului utilitar. Echipamentul este conform cu standardele europene în vigoare, este însoţit de un certificat de conformitate și este utilizat în concordanţă cu instrucțiunile descrise în documentaţiile puse la dispoziţie de producător.

Cască cu curea de bărbie adaptată pentru alpinism utilitar : EN 397 și EN 12492.

Centură EN 361 sau EN 813 + centură superioară compatibilă (conform instrucțiunilor producătorului).

Mijloc de legătură cu o rezistență /sarcina statică mai mare de 15 kN: EN 354.

Centură de poziţionare: EN 358.

Absorbitor de energie : EN 355.

Opritor de cădere : EN 353.1 sau EN 353.2

Coborâtor EN 341 A.

Blocator : EN 567.

Carabinieră (EN 362/EN12275) cu blocare manuală sau automată.

Buclă EN 795 B.

Coardă semistatistică : EN 1891 tip A Echipament asociat :

Scăriţă cu carabinieră,

Scăunel .

Scripete : EN 12278 sau scripete autoblocant : EN 567.

Trusă de prim ajutor corespunzătoare cu instrucţiunile de lucru. Echipamentele individuale de protecţie specifice :

Îmbrăcăminte, mănuși și încălțăminte de protecție.

Coarda dinamică EN 892.

Dispozitiv de ancorare EN 795 de la A la E.

Echipament de evacuare / salvare (vestă de salvare, targă, etc). În funcție de situaţia şi sarcina de muncă, vor fi utilizate şi alte echipamente prevăzute în instrucţiunile de lucru. Întreținerea și depozitarea echipamentelor Echipamentele trebuie să fie depozitate într-un loc uscat închis, ventilat și protejat de atacurile radiaţiilor (UV, infraroşii, etc) şi chimice, uzuri mecanice și altele. Echipamentul trebuie să fie întreținut și curățat periodic, conform instrucţiunilor.

20

11. CONCLUZII

Spiritul și scopul acestui ghid sunt de a miza cât mai mult pe securitate. Acest lucru arată voința colectivă și declarată de toți participanții la elaborarea acestui ghid. Acest ghid se dorește a fi un sprijin pentru schimbarea unor practici defectuoase și pentru ridicarea nivelului de profesionalism în alpinismul utilitar. Acesta este rolul fiecărui actor din domeniul alpinismului utilitar, de a respecta, de a promova și de a dezvolta aceste bune practici. Schimburilor dintre profesioniștii din țările europene constituie o sursă de dezvoltare și de evoluție a activității. Este de dorit ca acest ghid să evolueze prin viitoarele proiecte și schimburi cu alți parteneri.

21

12. BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIA PENTRU FRANȚA: «Travaux en hauteur sur cordes» Jean Paul Sounier - Code Vagnon «Travaux sur cordes» OPPBTP http://www.cereq.fr http://www.cidj.com http://www.dpmc.eu http://www.inrs.fr http://www.wikipedia.org BIBLIOGRAFIA PENTRU BULGARIA : «Ghid facultativ de bune practici pentru aplicarea Directivei 2001/45/ЕО» - UE,2010 «Cerințe generale pentru calificarea personalului care lucrează după metoda alpină industrială», ARAS «Ghid de lucru în metoda alpină», ARAS http://www.aras.bg BIBLIOGRAFIA PENTRU ROMÂNIA :

„Lucru la înălţime prin tehnici de alpinism utilitar”, Dan Silviu VASILESCU, Georgiana BUICĂ, Editura Printech 2009,

Legea nr. 319/2006 privind SSM,

Manualul Societăţii Nationale de Cruce Roșie din România,

HG nr. 1091 – cerințe minimale de securitate la locul de muncă,

HG nr. 300 - șantiere mobile și temporare,

HG nr. 1146 – Utilizarea echipamentelor tehnice de lucru

HG nr. 1007 – cerințe minimale la locul de muncă – asistență medicală http://www.protectiamuncii.ro http://alpinism-utilitar.com.ro http://www.alpinutilcenter.ro http://blog.atekasolutions.net http://www.mmuncii.ro http://eur-lex.europa.eu http://www.scritube.com http://info-alpinism-utilitar.blogspot.com

22

13. GLOSAR

Activitate Ansamblu coerent de sarcini pe care o persoană dintr-un sector profesional trebuie să le îndeplinească şi care urmăresc un obiectiv comun. Aptitudine : Capacitatea de a aplica și de a utiliza cunoștințe pentru a aduce la îndeplinire sarcini și pentru a rezolva probleme. În contextul Cadrului european al calificărilor, abilitățile sunt descrise ca fiind cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive și creative) sau practice (implicând dexteritate manuală și utilizarea de metode, materiale, unelte și instrumente); Cadrul European al Calificărilor – CEC : Cadrul European al Calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (EQF, European Qualifications Fremwork for lifelong learning) este un instrument de transpunere care permite calificărilor naționale să fie mai bine înțelese în scopul dezvoltării mobilității între țări a lucrătorilor și a celor care învață, precum și pentru facilitarea învațării pe tot parcursul vieții. EQF face posibilă raportarea sistemele naționale de calificări la un cadru european de referință. Indivizii și angajatorii vor putea să utilizeze EQF pentru a cunoaște mai bine și compara nivelurile de calificare dintre țări și dintre sisteme de educație și formare diferite. Cadrul European al Calificărilor a fost adoptat de Parlamentul European si Consiliu la 23 aprilie 2008. Calificare : Rezultatul formal al unui proces de evaluare și de validare, care este obținut atunci când un organism competent stabilește că o persoană a obținut rezultate ca urmare a învățării la anumite standarde; Competenţă : Capacitatea dovedită de a utiliza cunoștințe, abilități și capacități personale, sociale și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu și pentru dezvoltarea profesională și personală. În contextul Cadrului european al calificărilor, competența este descrisă din perspectiva responsabilității și autonomiei. Cunoștințe : Cunoștințele reprezintă rezultatul asimilării de informații prin învățare. Cunoștințele reprezintă ansamblul de fapte, principii, teorii și practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu. În contextul Cadrului european al calificărilor, cunoștințele sunt descrise ca teoretice și/sau faptice. ECVET Sistemul de credite de acumulare și transfer (European Credit Sistem for Vocational Education and Training) : Sistemul de credite de acumulare și transfer ECVET (Sistemul European de Credite Transferabile pentru Formarea Profesională – European Credit Sistem for Vocational Education and Training) concretizează preocuparea la nivel European pentru asigurarea transparenței, compatibilității, transferabilității și recunoașterea competențelor și/sau a calificărilor între toate țările prin promovarea nivelurilor comune de referință, a principiiilor comune pentru certificare și a măsurilor comune privind transferul sistemului de credite în domeniul educației și formării profesionale. ECVET are în vedere crearea premiselor pentru recunoașterea competențelor dobândite în diferite contexte de învatare (formal, non-formal și informal). Funcţie Funcţia într-o întreprindere este câmpul de realizare care trebuie să permită satisfacerea obiectivelor sale. Fiecare funcţie se defineşte prin:

atribuţiile sale:

23

o câmpul său de acţiune (perimetru) o autoritatea sa o nivelul său de alipire (cui raportează ea?)

obiectivele sale: o care trebuie să fie realizările sale? o care sunt responsabilităţile sale? o ce rezultate sunt aşteptate?

resursele sale: o ce mijloace sunt folosite pentru realizarea atribuţiilor sale?

Meserie Meseria reprezintă ansamblul tuturor activităţilor ce concură la atingerea unui obiectiv comun şi care sunt regrupate în funcţie de caracteristicile tehnice comune pe care le prezintă. Orice meserie presupune o sumă de cunoştinţe, aptitudini practice specifice şi modalităţi de acţiune profesionale care se dobândesc treptat, pe niveluri, plecând de la cel mai elementar până la cel mai complex. După G.Le Boterf, o meserie se defineşte în mod tradiţional prin 4 caracteristici principale:

un ansamblu de cunoştinţe şi aptitudini în principal de natură tehnică

un ansamblu de norme morale specifice comunităţii de care aparţine

identitate care le permite să se definească pe plan social

perspectivă de aprofundare a cunoştinţelor şi a aptitudinilor pe parcursul experienţei acumulate.

Ocupaţie O ocupaţie este un ansamblu de activităţi şi sarcini profesionale ce concură la atingerea aceluiaşi obiectiv profesional. Acest ansamblu este încredinţat unei singure persoane. Aceeaşi ocupaţie poate să aibă configuraţii diferite în funcţie de organizaţiile profesionale care au creată o sau de regiunile în care este localizată. Procedeu tehnic

Ansamblu de operaţiuni de îndeplinit, într‐ o ordine determinată, în vederea realizării unei sarcini. Procedeele tehnice sunt caracteristice fiecărei instituţii, ceea ce îi conferă specificitate. În limbajul curent, procedeul tehnic este adesea sinonim cu procedura. Referenţial Un referenţial este un document ce conţine referinţe, respectiv date la care trebuie să facă referire un individ în activitatea sa. De exemplu: un formator, în vederea construirii unei secvenţe de formare, trebuie să facă referire la RAP pentru a da sens formării. Noţiunea de referenţial este opusă celei de program. Programul reiese dintr-o abordare pedagogică prin conţinut (abordare tradiţională a formării), referenţialul provine din abordarea prin competenţe. Sarcini Ansamblu de operaţiuni realizate de către un specialist cu ocazia exercitării unei activităţi. Grila de selecţie utilizată de sarcină este suficient de largă pentru ca numărul sarcinilor să fie de ordinul a douăzeci pentru aceeaşi ocupaţie. Alegerea acestei valori este justificată de faptul că, în metodologia urmată, competenţele vor fi extrase din sarcini, iar competenţele în contextul schimbărilor petrecute în lumea muncii nu trebuie să fie prea înguste, prea centrate pe deprinderi ci, dimpotrivă, largi pentru ca şi competenţa să fie centrată nu pe a face, ci pe a acţiona, respectiv pe a reacţiona.