MONOGRAFIE “INSPECTIA FISCALA

SUB LUPA UNUI AVOCAT”

Autor

Avocat COLTUC

MARIUS VICENTIU

INTRODUCERE

Inspectia fiscala este definita ca fiind activitatea de verificare a unui

contribuabil sub aspect fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte

verificarea declaratiilor fiscale ale contribuabilului din punct de

vedere al legalitatii si corectitudinii acestora, precum si respectarea

de catre contribuabil a prevederilor legislatiei fiscale si contabile, iar

pe de alta parte, verificarea sau stabilirea bazelor de impunere si a

eventualelor diferente privind obligatiile de plata la buget, ce atrag

dupa sine dobanzi si penalitati.

Asa cum am precizat mai sus, spre deosebire de expresia ”inspectie

fiscala”, expresie definita in Codul de procedura fiscala, nu exista o

definitie a termenului de ”control fiscal”. Totusi, am putea asimila

intelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspectie fiscala”,

aceasta din urma, fiind, de fapt noua denumire a activitatii de

control fiscal, terminologie instituita in legislatia fiscala odata cu

aparitia Codului de procedura fiscala

Intrucat activitatea de inspectie fiscala (control fiscal) presupune

mai multe tipuri de verificari, de la cele prin care organele fiscal

realizeaza o activitate de documentare si faptica a activitatii unui

contribuabil si pana la controalele ce cuprind verificari ale intregii

activitati a unui contribuabil pe o anumita perioada de timp sub

aspectul unei sau al tuturor obligatiilor fiscale, este necesara

clasificarea activitatii de inspectie fiscala in functie de obiectul

acesteia, prin definirea formelor sale.

Astfel, Codul de procedura fiscala defineste formele de inspectie

fiscal ca fiind: inspectia fiscala generala - ce reprezinta activitatea

de verificare a tuturor obligatiilor fiscale

ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata si

inspectia fiscala partiala - ce reprezinta activitatea de

verificare a unei sau mai multor obligatii fiscale, pentru o

perioada de timp determinata; iar ca proceduri de control

fiscal, Codul de procedura fiscala defineste: controlul inopinat

- ce consta in activitatea de verificare faptica si documentara,

in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta

unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in

prealabil a contribuabilului si controlul incrucisat - ce consta

in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale

contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane;

controlul incrucisat poate fi si inopinat.

\

in situatia in care se constata incalcarea prevederilor fiscaledin partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudiciereabugetului de stat. In baza procesului-verbal ce va cuprindeprejudiciul estimat, organele fiscale care au realizatinspectia fiscala de documentare vor face propuneri pentruinitierea unei inspectii fiscale de impunere, prin care se vaemite decizia de impunere, ce constituie titlu de creanta siatesta obligatia de plata a contribuabilului catre bugetul destat. De asemenea, in cazul in care prejudiciul produsbugetului de stat este realizat ca urmare a savarsirii uneifapte de natura penala, procesul-verbal incheiat va fiinaintat si organelor de urmarire penala pentru continuareacercetarilor sub aspect penal.

Ca si competente in realizarea inspectiei fiscale, in functiede cele doua forme ale inspectiei fiscale prezentate mai sus,putem preciza ca ”inspectia fiscala de impunere” va fiexercitata doar de catre Agentia Nationala de AdministrareFiscala (ANAF), prin organele sale de specialitate,respectiv directiile cu atributii de inspectie fiscala, iar”inspectia fiscala de documentare” va putea fi realizata atatde catre directiile cu atributii de inspectie fiscala din cadrulANAF, cat si de Garda Financiara, autoritate distincta incadrul ANAF, ce are ca principal scop desfasurareacontroalelor inopinate, deci a inspectiei fiscale dedocumentare.

Din punct de vedere al constatarilor realizate ca urmare aunei inspectii fiscale, respectiv stabilirea sau nu de obligatiisuplimentare fata de cele declarate de contribuabil, inpractica fiscala intalnim doua situatii, si anume: cea in carese constata incalcarea de catre contribuabil a legislatieifiscale concretizata prin diminuarea bazei de impunere sisituatia in care, organele fiscale nu constata diferente aleobligatiilor fiscale fata de cele declarate de contribuabil.

Pentru mai multa rigurozitate in definirea si clasificareainspectiei fiscale si o mai buna intelegere a ceea ceinseamna activitatea de inspectie fiscala, consider caaceasta poate fi clasificata in functie de obiectul deverificare, astfel:

1. ”Inspectia fiscala de impunere” - avand ca scopverificarea unui contribuabil sub aspect fiscal in sensul cavor fi verificate sau stabilite bazele de impunere sieventualele diferente privind obligatiile de plata la buget,inclusiv dobanzile si penalitatile de intarziere.

Astfel, in functie de obligatiile fiscale ce pot fi verificate,inspectia fiscala de impunere cuprinde:

a. inspectia fiscala generala;

b. inspectia fiscala partiala.

Ambele forme de inspectie fiscala vor fi finalizate prinemiterea unei decizii de impunere (in cazul in care sestabilesc diferente suplimentare fata de cele declarate decontribuabil) sau prin emiterea unei decizii de nemodificarea bazei de impunere (in situatia in care in urma inspectieifiscale nu s-au stabilit diferente suplimentare fata de celedeclarate de contribuabil).

2. ”Inspectia fiscala de documentare” - avand ca scopverificarea contribuabilului sub forma unei documentari,realizata, in general, ca urmare a unei sesizari sau solicitaridin partea altei institutii, privind o tema punctuala, faptica,concreta. ”Inspectia fiscala de documentare” va cuprinde:

a. controlul inopinat;

b. controlul incrucisat.

Ambele forme de inspectie fiscala de documentare vor fifinalizate prin incheierea unui proces-verbal ce va cuprinderezultatele constatarilor verificarii dar si prejudiciul estimat,

In prima situatie, inspectia fiscala se finalizeaza prin incheierea unui proces-verbal ce va cuprinde ”prejudiciul” (in cazul inspectiei

fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de impunere (in cazul inspectiei fiscale de impunere).

In cea de-a doua situatie, inspectia fiscala se finalizeaza prin incheierea unui procesverbal ce va cuprinde doar o ”radiografiere” a

situatiei fiscale a contribuabilului si detalierea unor fapte, situatii sau documente inregistrate in activitatea contribuabilului verificat,

in functie de obiectul controlului respectiv (in cazul inspectiei fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de

nemodificare a bazei de impunere (in situatia inspectiei fiscale de impunere).

In activitatea de inspectie fiscala, fie ca vorbim de inspectia fiscala de documentare sau de inspectia fiscala de impunere, se poate

recurge la urmatoarele metode de inspectie fiscala:

a) metoda ”sondajului” - ce consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt

reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscal datorate bugetului general consolidat;

b) metoda ”electronica” de verificare - ce consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu

electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate;

c) metodele ”indirecte” - se aplica in cazul persoanelor fizice in situatia in care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele

contabile sau fiscale ori declaratiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum si in situatia in care acestea nu exista

sau nu sunt puse la dispozitie.

Acestea sunt:

- metoda sursei si cheltuirii fondului - consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in

perioada verificata. Astfel, orice cheltuiala peste valoarea declarata a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru

aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel numerarul utilizat

pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa;

- metoda fluxurilor de trezorerie - consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume operate prin conturile bancare sau in numerar,

pentru a compara miscarile de disponibilitati banesti cu sursele de venit si utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de

trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare

si a surselor acestor depuneri;

- metoda patrimoniului - permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand modificarile

intervenite in patrimoniul net al acesteia.

Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face in functie de situatia constatata si sursele de informatii

identificate, iar utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, in functie de complexitate, sursele de

informatii si de perioada verificata. In aceasta monografie vom trata subiectele din ochii unui avocat, nu contabil.

CAPITOLUL I

Inspectia fiscala

Obiectul inspectiei, organecompetente, durata inspectiei

Reguli generale de inspectiefiscala

Momente importante ale inspectiei. Discutia finala. Raportul de inspectie

Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale inspectorilor

PRACTICA

CAPITOLUL II

Litigii fiscale

Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a sanctiunii nerespectariitermenelor de contestare

Suspendarea executarii actuluiadministrativ: momentul optimde promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilitasuspendarea

Actiuni judiciare; termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac

Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul relevant in astfel de litigii

PRACTICA

INSPECTIA FISCALA

Obiectul inspectiei, organe competente, durata

inspectiei

Obiectul si functiile inspectiei fiscale

Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si

conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si

exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili,

respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile,

verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de

impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a

accesoriilor aferente acestora.

Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:

a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si

faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus

inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si

conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si

exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea

descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea

legii fiscale;

b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea

confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii

sau din alte surse;

c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si

dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea

abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale. Pentru

ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2)

organul de inspectie fiscala va proceda la:

a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al

contribuabilului;

b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiilefiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;

c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatiiscrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sauimputernicitii acestora, dupa caz;

d) solicitarea de informatii de la terti;

e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelordatorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creantafiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentulinceperii inspectiei fiscale;

f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata,precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferenteacestora;

g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitatigeneratoare de venituri impozabile;

h) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;

i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);

j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale;

k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind inacest sens proces-verbal.

Nu intra in atributiile inspectiei fiscale efectuarea deconstatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificarisolicitate de organele de urmarire penala in vederealamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzelor aflate inlucru la aceste institutii.

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor,indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii destabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor,contributiilor si a altor sume datorate bugetului generalconsolidat, prevazute de lege.

Formele si intinderea inspectiei fiscale

Formele de inspectie fiscala sunt:

a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru

o perioada de timp determinata;

b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada

de timp determinata.

Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru

aplicarea legii fiscale.

Proceduri si metode de control fiscal

In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:

a) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu

privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;

b) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu

cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat. La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se

incheie proces-verbal. In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:

a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care

sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

b) controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu

electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.

Perioada supusa inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale. La contribuabilii

mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1). La celelalte

categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista

obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili

obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:

a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;

c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general

consolidat.

REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE

Competenta

Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si

neingradit prin Agentia Nationala de Administrare

Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate

ale autoritatilor administratiei publice locale, conform

dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care

sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite,

taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general

consolidat.

Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru

Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile

sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui

Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Organele de inspectie fiscala din aparatul central al

Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au

competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul

teritoriu al tarii. Competenta privind efectuarea inspectiei

fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul

Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile in

care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se

stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale

de Administrare Fiscala.

Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi

inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal

competent. Contribuabilul nu poate face obiectii cu

privire la procedura de selectare folosita.

Avizul de inspectie fiscala

Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are

obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu

actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea

unui aviz de inspectie fiscala.

Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:

a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;

b) data de incepere a inspectiei fiscale;

c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse

inspectiei fiscale;

d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a

inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a

inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru

motive justificate.

Comunicarea avizului de inspectie fiscala

Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului,

in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.

Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este

necesara:

a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;

b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii

unor autoritati, potrivit legii;

LOCUL SI TIMPUL DESFASURARII INSPECTIEI

FISCALE

Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie

un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale. Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat

pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice

alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara

activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in

timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al

contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

Durata efectuarii inspectiei fiscale

Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de

specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.

In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni. Perioadele

in care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1)

si (2).

Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de cate ori sunt motive

justificate pentru aceasta. Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al

presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si

al ministrului internelor si reformei administrative, in cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art.

35, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Reguli privind inspectia fiscal

Inspectia fiscala va avea in vedere examinareatuturor starilor de fapt si raporturile juridice caresunt relevante pentru impunere. Inspectia fiscala vafi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putinactivitatea curenta a contribuabililor si sa utilizezeeficient timpul destinat inspectiei fiscale.

Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentrufiecare impozit, taxa, contributie si alte sumedatorate bugetului general consolidat si pentrufiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie,conducatorul inspectiei fiscale competent poatedecide reverificarea unei anumite perioade daca, dela data incheierii inspectiei fiscale si pana la dataimplinirii termenului de prescriptie, apar datesuplimentare necunoscute inspectorilor fiscali ladata efectuarii verificarilor sau erori de calcul careinfluenteaza rezultatele acestora.

Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilorindependentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii,teritorialitatii si descentralizarii.

Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si sedesfasoara in baza unor programe anuale,trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabiliteprin ordin al presedintelui Agentiei Nationale deAdministrare Fiscala, respectiv prin acte aleautoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.

La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul esteobligat sa prezinte contribuabilului legitimatia

de inspectie si ordinul de serviciu semnat deconducatorul organului de control. Inceperea inspectieifiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.

La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul esteobligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere,din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toatedocumentele si informatiile solicitate pentru inspectiafiscala. In declaratie se va mentiona si faptul ca au fostrestituite toate documentele solicitate si puse ladispozitie de contribuabil. Contribuabilul are obligatia saindeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cuocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiilestabilite de organele de inspectie fiscala.

Obligatia de colaborare a contribuabilului

Contribuabilul are obligatia sa colaboreze laconstatarea starilor de fapt fiscale. Acesta esteobligat sa dea informatii, sa prezinte la locul dedesfasurare a inspectiei fiscale toatedocumentele, precum si orice alte date necesareclarificarii situatiilor de fapt relevante din punctde vedere fiscal.

La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul vafi informat ca poate numi persoane care sa deainformatii. Daca informatiile contribuabilului saucele ale persoanei numite de acesta suntinsuficiente, atunci inspectorul fiscal se poateadresa si altor persoane pentru obtinerea deinformatii.

Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscalecontribuabilii supusi acesteia au dreptul de abeneficia de asistenta de specialitate sau juridica.

Dreptul contribuabilului de a fi informat

Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscal asupra constatarilor rezultate din inspectia

fiscala. La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor

fiscale, acordandu-I acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia

cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care

contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.

Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi communicate contribuabilului in timp util.

Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.

Sesizarea organelor de urmarire penala

Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei

fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.

In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul

de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea

contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie

fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat

contribuabilului.

Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale

Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din

punct de vedere faptic si legal.

La finalizarea inspectiei fiscale, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si

diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale.

In cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea

bazei de impunere.

Procedurile de control reprezinta modalitatea prin care se efectueaza controlul fiscal. Inspectia fiscala poate fi

generala sau partiala. Inspectia fiscala generala presupune verificarea tuturor operatiunilor pe o perioada de timp

determinata. Inspectia fiscala partiala reprezinta verificarea uneia sau mai multor operatiuni pe o perioada de

timp determinata.

Controlul fiscal este de doua feluri:

• Inopinat;

• Incrucisat

Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale

inspectorilor

Drepturile persoanelor juridice supuse inspectiei

fiscale

Obligatiile persoanei juridice supusa inspectiei

fiscale

Drepturile persoanelor fizice supuse inspectiei

fiscale

Obligatiile persoanelor fizice supuse inspectiei

fiscale

În contextul înmulţirii controalelor fiscale,

contribuabilii trebuie să-şi cunoască foarte

bine atât drepturile, cât şi obligaţiile. Prin

tradiţie, românii au o atitudine defensivă în

timpul inspecţiilor fiscale, depunând eforturi

importante pentru păstrarea unor relaţii

amiabile. Totuşi, în ultima perioadă se

observă schimbări, contribuabilii realizând

că trebuie să-şi apere activ drepturile. „Pe

fondul lipsei acute de resurse financiare la

bugetul statului, ne aşteptăm la o

intensificare a activităţilor de inspecţie

fiscală, de urmărire şi executare a creanţelor

stabilite prin actele de control, ceea ce

amplifică riscul creşterii presiunii fiscale,

respectiv a cheltuielilor reprezentând

impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a

costurilor corelative acestora (dobânzi de

întârziere, penalităţi, amenzi).”

Controlul incrucisat consta in verificarea

documentelor si operatiunilor efectuate de

contribuabil in concordanta cu alt

contribuabil. Acest control poate fi si

inopinat.

Ca metode de control se disting doua

metode: prin sondaj si electronic;

Controlul prin sondaj se efectueaza prin

verificarea selectiva a documentelor

justificative si a operatiunilor semnificative

in care sunt reflectate modul de calcul, de

inregistrare si de plata a obligatiilor fiscale

datorate bugetului consolidat.

Controlul electronic presupune verificarea

programelor de calcul cu ajutorul carora se

tine contabilitatea, in principal a

programelor de contabilitate cu ajutorul unor

instrumente informatice specializate.

Metodele si procedurile de control se

stabilesc in functie de natura inspectiei

fiscale iar documentele analizate,

operatiunile verificate se stabiliesc de catre

inspectorul fiscal pe baza rationamentul

profesional. Indiferent de metodele si

tehnicile folosite intotdeuna trebuie sa fie

acelasi rezultat care reprezinta situatia de

fapt fiscala a contribuabilului.

Drepturile contribuabilului

Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscală

prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală care va

cuprinde: temeiul juridic şi data de începere a inspecţiei;

obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse

inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei

de începere a inspecţiei fiscale.

Avizul se comunică în scris, înainte de începerea inspecţiei

fiscale:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.

Comunicarea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară

însă în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat.

(Controlul inopinat constă în activitatea de verificare faptică

şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu

privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei

fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului.

Controlul încrucişat constă în verificarea documentelor şi

operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu

cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi

şi inopinat).

Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele şi

contribuţiile sociale aflate în cadrul termenului de

prescripţie. Termenul de prescripţie a dreptului de a stabili

obligaţii fiscale este de 5 ani şi începe să curgă de la data de

1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa

fiscală. Însă, în cazul în care obligaţia fiscal rezultă din

săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, termenul de

prescripţie este de 10 ani şi curge de la data săvârşirii faptei

ce constituie infracţiune sancţionată ca ata¬re printr-o

hotărâre judecătorească definitivă.

Atenţie însă că aceste termene pot fi întrerupte la orice act

începător de executare care poate fi şi o notificare, ceea ce

înseamnă că prescripţia o ia de la început din momentul

întreruperii. La contribuabilii mari, perioada supusă

inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate

anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspecţia

fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3

ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor

fiscale. Dreptul de a solicita modificarea datei de începere a

inspecţiei fiscale.

Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate

solicita, o singură dată, pentru motive justificate. Dreptul de

a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau

contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă

verificării/impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei

fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite

perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până

la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date

suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data

efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează

rezultatele acestora.

Dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei

fiscal asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.

Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii.

Numai dacă pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale starea

de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabilul

asupra căruia se desfăşoară inspecţia, organul poate solicita

informaţii şi altor persoane, care vor fi luate în considerare

numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace

de probă.

Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Soţul/soţia

contribuabilului supus inspecţiei şi rudele până la gradul al

3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea

de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. De

asemenea, preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii

fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili,

medicii şi psihoterapeuţii pot refuza să furnizeze informaţii

cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea

activităţii lor.

Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate pe toată durata exercitării inspecţiei.

Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal în privinţa informaţiilor furnizate organelor de inspecţie. În

categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la identitatea

contribuabililor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi suma veniturilor debitorului, plăţi,

conturi, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din

declaraţii ori din documente prezentate de către contribuabil sau orice alte informaţii cunoscute de organul fiscal

ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.

Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii unor documente de către organele de inspecţie fiscală.

Dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale. La încheierea inspecţiei fiscale organul fiscal trebuie să poarte

o discuţie finală cu contribuabilul asupra constatărilor şi consecinţelor lor fiscale. Data, ora, locul şi problematica

discuţiei vă vor fi comunicate în timp util. Contribuabilul are dreptul să-şi prezinte în scris punctul de vedere cu

privire la constatările inspecţiei fiscale. De asemenea, după încheierea inspecţiei fiscale, în cazul în care nu se

modifică baza de impunere aferentă impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume datorate bugetului

general consolidat, supuse inspecţiei fiscale, acest fapt va fi comunicat în scris. Dacă în urma inspecţiei fiscale se

modifică baza de impunere a obligaţiilor bugetare supuse inspecţiei fiscale, se va comunica Decizia de impunere

privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală.

Obligaţiile contribuabilului

Potrivit art. 106 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor

de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate

documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

Contribuabilul are următoarele obligaţii:

Obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală în incintele de afaceri. Indiferent de locul unde se

desfăşoară inspecţia fiscală, organul de inspecţie fiscală are dreptul să inspecteze orice incintă de afaceri sau orice

alte incinte ori locuri în care există bunuri impozabile sau se desfăşoară activităţi producătoare de venituri, în

prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. De regulă, obligaţia de a permite accesul este

în timpul programului normal de lucru. Însă, cu acordul scris al contribuabilului şi cu aprobarea conducătorului

organului de inspecţie fiscală, inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului.

Legiuitorii, si de aceasta data, nu sunt interesati de un parteneriatreal cu contribuabilul platitor de impozite intr-un Cod deprocedura fiscal rescris care ridica la „nivel de arta” obligatiilecontribuabilului simultan cu desconsiderarea drepturilor acestuiaprin nelegiferarea acestora. Poate fi un Cod fiscal extraordinar debenefic pentru contribuabil, dar daca drepturile si obligatiile inaplicarea acestuia, respectiv Codul de procedura fiscala, nu suntechilibrate atunci Codul fiscal este ca „branza buna in burduf decaine”. Pentru a face afaceri conform Codului de procedura fiscalarescris trebuie sa pui la dispozitia organelor de control oriceinformatie iar acesta, organul de control decide daca le ia inconsiderare sau nu. De asemenea, decide si cat sta la tine acasa iartu trebuie sa i te supui. Pentru aceste obligatii de punere ladispozitie a timpului tau, dintr-o viata limitata si intr-o piata inviteza, a “oricarui” document, organelle fiscale nu trebuie sa aibanici o conduita, cum ar fi eficienta timpului sau sa ia in consideraredocumentele chiar daca este in avantajul contribuabilului.

Poate scuza pentru organele fiscale ar fi ca au plan de incasari siplan de stabilire de sume suplimentare formalizate care ii conducpe acestia la „formalizarea” rezultatelor, dar aceasta tot nujustifica povara de a dovedi a contribuabilului si nici sintagma „esticontribuabil vinovat pana dovedesti contrariul”. Toate acesteabordari transforma ANAF intr-un jucator pe piata economica

din Romania. In aceste conditii ne-ar trebui un arbitru care saasigure un Fairplay al jocului, in conditiile in care exercitareaputerii statului sta cu functionarii din ANAF … si totcontribuabilul trebuie sa dovedeasca.

Obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesarădesfăşurării inspecţiei fiscale. Prin spaţiu adecvat se înţelegeasigurarea unui spaţiu în limita posibilităţilor, după caz, dotatcu necesarul minim de birotică şi care să permită păstrarea însiguranţă a documentelor primite pentru inspecţia fiscală sauelaborate de organele de inspecţie fiscală. În cazul în carecontribuabilul nu poate asigura un spaţiu corespunzător, vaanunţa în scris şi motivat organul de inspecţie fiscalăcompetent.

Obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscalătoate documentele care stau la baza calculării impozitelordatorate: registrele de evidenţă contabilă, documentele deafaceri şi orice alte înscrisuri relevante pentru inspecţiafiscală. Organul de inspecţie fiscală are dreptul de a solicita şialtor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fostclarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie decontribuabilul inspectat. La finalizarea inspecţiei fiscale,contribuabilul are obligaţia de a da o declaraţie scrisă, pepropria răspundere, din care să rezulte că au fost puse ladispoziţie toate documentele şi informaţiile relevante pentruinspecţia fiscală.

Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale.Contribuabilul este obligat să dea informaţii şi să prezinte lalocul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele,precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de faptrelevante din punct de vedere fiscal. Obligaţia de a conduce, apăstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale într-un modadecvat şi de a le păstra la domiciliul fiscal sau la sediilesecundare, după caz.

Contestarea deciziei de impunere emise în urma inspecţiei

În cazul în care drepturile contribuabilului nu au fostrespectate, acesta are dreptul să conteste decizia de impunere.Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de ladata comunicării rezultatelor inspecţiei fiscale, la organulfiscal al crui act este atacat. În soluţionarea contestaţieiorganul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie.Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă însistemul căilor administrative de atac.

Drepturile persoanelor fizice supuse inspectieifiscale sunt similare.

Pentru exemplificare :

Discutia finala, din procedura aferenta inspectiei fiscala,

este un drept al contribuabilului (atentie !!! - nu o

obligatie a organului fiscal) care poate fi exercitat printr-

un punct de vedere in scris. Pentru acest drept al

contribuabilului se stabileste (de catre organul fiscal) o

data calendaristica de prezentare a unui punct de vedere

cu privire la constatarile efectuate pana in acel moment

iar contribuabilul poate veni cu informatii, documente si

argumente suplimentare. Acest drept este scris in Codul

de procedura fiscala dar procedurizarea pentru organele

de control practic nu exista.

Mentionez ca aceasta procedura de „discutie finala” a

fost introdusa in lege pentru a diminua numarului de

contestatii, care sunt consumatoare de resurse (umane si

materiale) atat pentru contribuabil dar si pentru fisc.

Pentru punctul de vedere al contribuabilului prezentat in

discutia finala organele de control trebuie sa raspunda

daca accepta sau nu argumentele prezentate, fara a fi

necesara o argumentare din punct de vedere al motivelor

de fapt cat si al celor de drept.

Astfel in toate cazurile organul de inspectie raspunde sec

„nu se accepta punctul dumneavoastra de vedere”. Cel

putin din punct de vedere al respectului reciproc organul

de inspectie fiscala ar trebui sa spuna si „De ce?” nu se

accepta punctul de vedere. Acest ”De ce?” ramane fara

raspuns din partea organelor de control/inspectie fiscala

iar contribuabilul se alege doar cu o „Discutie finala”

formala care „mananca resurse” iar fiscul cu acelasi

numar de contestatii (ca si inainte de introducerea

discutiei finale) si deci cu o crestere a resurselor

consumate prin marirea duratei de efectuare a inspectiei

fiscale datorita termenelor pentru exprimarea punctelor

de vedere.

Tot in Codul de procedura fiscala se spune despre

obligatia organului de inspectie fiscala de a informa

contribuabilul

, pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale, despre constatari

precum si despre dreptul contribuabilului de a fi intrebat prima

data despre eventualele argument sau informatii

suplimentarenecesare organului fiscal. Surpriza, o data nu

exista nici o formalizare a etapei de informare a contribuabilului

deci organul de control/inspectie o poate face sau nu si, te

trezesti si ca se incepe un control incrucisat la partenerul de

tranzactionare, care afecteaza atat increderea reciproca dintre

contribuabili cat si, nu in ultimul rand, durata inspectiei fiscale

care se suspenda si in realitate se prelungeste pana la … cand or

mai avea timp.

Procedura de contestare este introdusa pentru a se asigura

echilibrul in ceea ce priveste exercitarea „puterii statului” care

prin unica vointa impune legea, si da dreptul contribuabilului de

a contesta. Dincolo de faptul ca organele care solutioneaza

contestatiile sunt in subordinea managerului care stabileste

sumele, ceea ce afecteaza „usor” independent deciziei, organele

de solutionare a contestatiei nu se obosesc sa justifice de ce nu

iti ia in seama argumentele din contestatie si vin cu un „100

file” in care se da copy/paste la contestatia contribuabilului si se

raspunde in ½ pagina ca nu este acceptata contestatia. „De ce?”

nu se accepta contestatia ramane un mister pentru contribuabil

care cunoaste inca o data pozitia dominanta a „puterii statului”.

Trebuie sa spunem ca fiscul ar trebui ca pentru fiecare obligatie

pe care o creeaza pentru contribuabil ar trebui „in balanta” sa

acorde si drepturile care sa garanteze „buna credinta” si

limitarea abuzului de „pozitie dominant” a puterii statului in

raportul juridic fiscal, pentru a statua o data pentru totdeauna

parteneriatul cu contribuabilul. Poate mai important ar fi ca in

legatura cu drepturile contribuabilului sa se „marcheze”

obligatia fiscului. Adica daca prezint un punct de vedere in

discutia finala/contestatie etc. ar trebui sa mi se raspunda

argumentat (motiv de fapt si temei de drept) de ce se ia/sau nu

se ia in considerare, raspunsul de pe pozitia dominant „nu se

accepta” nefiind specific unui parteneriat cu contribuabilui pe

care toti managerii publici il invoca.

In aceeasi lumina a parteneriatului as aduce in discutie si termenele de solutionare a diferitelorcereri ale contribuabililor, care sunt intarziate din diverse motive, justificate sau nu, cu precizareaca ar trebui ca dupa termenul legal de solutionare sa se aprobe „tacit” abordarea propusa decontribuabil in cerere. Spre exemplu daca nu se emit decizii care sa impuna sume suplimentare, incazul inspectiei fiscal anterioare aferente rambursarilor de TVA, sumele de rambursat sa fierestituite in urmatoarea zi trecerii perioadei legale de solutionare.

Reiterez ideea unei institutii care sa guverneze in mod independent raportul juridic fiscal dintre„puterea statului” si „contribuabil” respectiv „Avocatul contribuabilului”. Aceasta abordare estenecesara deoarece fiscul, cu indicatori de performanta si planuri de realizare, s-a transformat intr-un „jucator” intr-un „joc” pe care il si „arbitreaza”. Aceasta calitate de „arbitru jucator” poateconduce la abuzuri. Sigur ca in final poti gasi dreptatea in justitie dar timpul si banii investititrebuie sa fie disponibili si in cele mai multe cazuri nu sunt, aceste limitari influentand gravmediul de afaceri si predictibilitatea fiscala.

PRACTICA

Anularea parțială a raportului de inspecție fiscală.

R O M Â N IA CURTEA DE APEL BACĂU - SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS administrativ ȘI FISCAL -

Sentința nr. 146/2008

Ședința publică de la 02 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător

Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrative formulată de reclamanta B,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională DeAdministrare Fiscală, Direcția Generală A Finanțelor Publice B și Administrația FinanțelorPublice B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite. Dezbaterile în fond au avut locîn ședința publică din 24 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită laaceeași dată.

A: - deliberând - Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 401/32/20.06.2008 reclamanta Bac hemat în judecată AgențiaNațională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu care a solicitat

anularea parțială a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31.03.2008, a deciziei de impunere nr.

80/31.03.2008 și a deciziei nr. 221/27.05.2008.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:

Este nelegală veniturilor impozabile în sumă totală de 1.250.690 lei pentru seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data

de 8.02.2005 și care nu a putut fi prezentat la control.

Actualul administrator al societății, a cumpărat societatea la data de 7.06.2005 de la fostul administrator, potrivit actului

adițional întocmit la orc sub nr. 2386/7.06.2005 și înregistrat prin încheierea nr. 3313/9.06.2005 a judecătorului delegat

la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău. în cauză a fost achiziționat de fostul administrator și nu

se regăsește între actele care i-au fost predate pe baza de procesul-verbal la data când a cumpărat societatea noul

administrator. ui a fost declarată în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nr. 88/22.02.2008, chiar de către fostul

administrator.

Din luna februarie 2005 până în luna iunie 2005 societatea nu a avut nici un fel de activitate.

II. Nelegală este și considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 102.758 lei efectuate cu achiziția de

materiale de construcții pentru obiectivul Casa. Aceasta întrucât pentru materialele de construcție achiziționate există

facturi fiscale și documente justificative, fiind îndeplinite atât cerințele art. 145-146 coroborate cu cele ale art. 155 5 din

Codul fiscal, cât și cerințele rezultând din art. 21 din Codul fiscal.

Codul fiscal nu face nicio referire cu privire la completarea dispozițiilor sale cu cele ale Legii nr. 50/1991. Facturile

prezentate de societate îndeplinesc condițiile de documente justificative, existând și procese-verbale de recepție, situațiide lucrări care cuprind materialele utilizate și înglobate în construcție. Toate acestea se reflectă în balanța întocmită în

2007 și ianuarie 2007.

Nu este aplicabil pct. 59 3 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 invocat în decizia nr. 221/27.05.2008 întrucât acest

punct se referă la livrările de bunuri mobile, iar în cauză este vorba de achiziții de materiale pentru construcția unui

imobil.

Reclamanta a formulat două cereri de completare a

acțiunii, după cum urmează:

- pentru termenul din 13.10.2008 a depus o cerere prin

care și-a completat obiectul acțiunii, solicitând și

anularea raportul de inspecție fiscal nr. -/31.03.2008

care a stat la baza deciziei nr. 80/31.03.2008;

-pentru termenul din 27.10.2008 reclamanta a depus o

cerere prin care a lărgit cadrul procesual sub aspectul

părților - solicitând chemarea în judecată a

Administrația Finanțelor Publice B - și sub aspectul

motivelor de anulare a actelor contestate. Sub acest din

urmă aspect, reclamanta a invocat nulitatea raportului

de inspecție fiscală întrucât inspecția fiscală s-a

desfășurat în perioada 14.01.2008-28.03.2008, iar în

avizul de inspecție fiscală nr. -/25.02.2008 s-a

menționat că inspecția se va efectua începând cu data

de 25.02.2008; prin urmare, inspecția fiscală s-a făcut

fără respectarea dispozițiilor art. 101 și art. 102 din

Codul d e procedură fiscală și nu se poate reține nici

situația de excepție prevăzută de art. 103 3.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bas usținut că cererea de anulare a raportului

de inspecție fiscală este fără temei legal întrucât acesta

nu este un act administrativ fiscal în sensul Codului d e

procedură fiscală, ci doar un document care reflect

constatările inspecției fiscale.

Pârâta a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă în

condițiile în care aspectele legate de emiterea avizului

de inspecție fiscală nu au fost reclamate nici în timpul

controlului și nici prin contestația administrativă.

Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiileart. 102 2 lit. b) din Codul de procedură fiscală.

Examinând actele contestate în raport de susținerile

părților, de probele administrate și de dispozițiilelegale aplicabile în materie, curtea de apel constată

următoarele:

Prin adresa nr. -/3.10.2007 Garda Financiară -

Secția județeană Ba solicitat Direcției Generale a

Finanțelor Publice B - Activitatea de inspecțiefiscală, în temeiul art. 7 lit. f) din Ordonanța de

urgență a Guvernului nr. 91/2003, să stabilească

obligațiile fiscale datorate bugetului de stat de B

motivat de faptul că, în urma verificărilor, s-a

constatat că, în perioada 2006-2007, societatea a

încasat sume cu titlu de avans de la diverși clienți(252.493,34 lei), fără a calcula și evidenția taxa pe

valoarea adăugată aferentă (filele 159-160).

În vederea soluționării acestei adrese

Administrația Finanțelor Publice B -

Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un

control la reclamantă, în perioada

15.01.2008-25.02.2008 și la data de

31.03.2008. Rezultateleacestui control au fost

consemnate în procesul-verbal întocmit la

data de 31.03.2008 (filele 13-19 și 108).

Sub aspectul contestat prin acțiune, la pct. 3 al acestui proces-verbal s-au constatat următoarele:

- în perioada 2003- 31.05.2005, deși conform datelor înscrise în deconturile de TVA și bilanțurile contabile nu sunt evidențiate venituri și

TVA colectată, a achiziționat mai multe documente cu regim special, între care și fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat de la B cu

factura nr. 1656/8.02.2005;

- prin actul adițional nr. 2386/7.06.2005 înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău conform certificatului nr.

24858/8.06.2005 în a fost cooptat ca asociat și administrator și s-a retras din societate și din administrare;

- în procesul-verbal de predare-primire încheiat între și nu s-au regăsit în lista documentelor predate în cauză.

Având în vedere această situație organul de inspecție fiscală a procedat la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din Codul d e

procedură fiscală. Totodată, au fost reținute dispozițiile art. 49 1 lit. c), art. 62, art. 63 1 din Codul d e procedură fiscală, pct. 65.1 lit. d)

din Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. Astfel, s-a considerat că fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005 putea

fi utilizat pe parcursul anului 2005 și constituie mijloc de probă la

stabilirea bazei de impunere. bazei de impunere s-a realizat prin compararea veniturilor obținute de în anul 2005, din perioada în care

societatea a fost preluată de. Conform datelor din evidența contabilă la data de 31.12.2005 societatea a înregistrat venituri totale de

275.152 lei care sunt aferente unui număr de 11 facturi fiscale emise în perioada 30.06.2005-31.12.2005 pentru care s-a estimat o medie

de 25.013,81 lei pe factură, reprezentând medie venit bază impozabilă. Ca urmare, pentru seria - - de la nr. - la nr. - neprezentat la

control s-au estimat venituri suplimentare impozabile în sumă de 1.250.690 lei (25.013,81x50 facturi). S-a stabilit că, potrivit art. 140 1

din Legea nr. 571/2003 aceste venituri constituie baza impozabilă din punctul de vedere al TVA asupra căreia s-a aplicat cota standard

de 19% rezultând o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 237.631 lei.

Întrucât inspecția fiscală s-a prelungit și după perioada inițială (15.01.2008-25.02.2008) organul de control a emis avizul de inspecție

fiscală nr. -/25.02.2008 prin care societății reclamante i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu 25.02.2008 va face obiectul unei

inspecții fiscal generale.

În baza raportului de inspecție fiscală pârâta Administrația Finanțelor Publice B a emis decizia de impunere nr.

80/31.03.2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată pentru taxa pe valoarea adăugată,

impozitul pe profit, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția individuală de asigurări

sociale reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate datorate de angajator, contribuția pentru

asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator,

contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția de asigurare pentru accidente

de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de

persoanele aflate în incapacitate de muncă, contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor

salariale și impozitul pe veniturile din salarii și din venituri asimilate salariilor.

Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație administrativă, suma totală contestată fiind de

858.250 lei, între obligațiile fiscale contestate fiind și cele în legătură cu care s-a formulat prezenta acțiune.

Prin decizia nr. 22 din 27.05.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Biroul soluționare contestații a

respins în totalitate contestația pentru următoarele motive:

- Suma de 28.159 lei taxă pe valoarea adăugată a fost corect stabilită întrucât societatea nu a prezentat autorizațiede construire. În conformitate cu art. 94 3 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reprezentantului societățiii s-a solicitat notă explicativă, notă din care rezultă că autorizația nu a fost obținută întrucât nu au fost soluționate

actele de proprietate asupra terenului. Nerespectarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 conduce la

concluzia că societatea nu poate demonstra că achizițiile de materiale de construcții sunt destinate realizării

operațiunilor taxabile, fiind încălcate prevederile art. 145 2 lit. a) și art. 146 lit. a), precum și cele ale art. 21 1, art.

17 1 din Legea nr. 571/2003 republicată.

- Organul de inspecție fiscală a procedat în mod corect la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 în ceea ce privește seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005.

Prin urmare, s-au stabilit o taxă pe valoarea adăugată de 237.631 lei și un impozit pe profit de 200.110 lei.

În susținerea acțiunii reclamanta a depus o serie de înscrisuri din care rezultă următoarele: ui seria - - de la nr. - la

nr. - a fost declarată de și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, Nr. 88/22.02.2008 (fila 22).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B, cu sediul în B,-,. A,. 2, județul B, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu

sediul în B,-, sector 5, Direcția Generală A Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul B și AdministrațiaFinanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, astfel cum a fost completată. Respinge excepția inadmisibilitățiiacțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Anulează, în parte, decizia nr. 221/27.05.2008 emisă

de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, decizia de impunere nr. 80/31.03.2008 și raportul de inspecție fiscală

-/31.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice B în ceea ce privește următoarele obligații fiscale

suplimentare stabilite de inspecția fiscală:

- 237.631 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor estimate și 181.313 lei majorări de întârziere;

- 28.129 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de material de construcții și 5.181,44 lei majorări de

întârziere;

- 200.110,4 lei impozit pe profit aferent veniturilor estimate și 152.684 lei majorări de întârziere;

- 16.441 lei impozit pe profit aferent achizițiilor de materiale de construcții și 3.024,96 lei majorări de întârziere.

Obligă pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B să plătească

reclamantei suma de 2004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 02 2008.

Președinte,

- - -

Grefier,

---

Tehnored.

- ex. 6

03 2008

Președinte: Mona Gabriela Ciopraga

Judecători: Mona Gabriela Ciopraga

CAPITOLUL II. LITIGII FISCALE

Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a

sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare. Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim

de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea. Actiuni judiciare;

termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul

relevant in astfel de litigii.

Prin OMFP 2906/2014 au fost aprobate noi instructiuni pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedura fiscala

- Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale.

Conform prevederilor Titlului IX din Codul de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si

impotriva altor acte administrative fiscal se poate formula contestatie potrivit legii.Contestatia este o cale

administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un

act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.Este indreptatit la contestatie numai cel care

considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze

dreptul sau sau interesul legitim lezat.

Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat.

Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea

decaderii. Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele cu privire la posibilitatea de a fi contestat,

termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia, contestatia poate fi depusa, in

termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului

administrativ atacat.

Dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, astfel:

a) Termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se

prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.

De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 29 iunie, termenul de 30 de zile

incepe sa curga de la data de 30 iunie si se implineste in data de 29 iulie, astfel incat ultima zi de depunere a

contestatiei este 30 iulie.

b) Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus

saptamanal) se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.

De exemplu: In situatia in care data de 30 iulie prezentata la exemplul anterior este sambata, ultima zi de depunere a

contestatiei este luni, 1 august.

c) Termenul de 3 luni prevazut la art. 207 alin. (4) din Codul de procedura fiscala se sfarseste in ziua lunii

corespunzatoare zilei de plecare.

De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se

sfarseste in data de 15 aprilie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este data de 15 aprilie.

d) Termenul care, incepand la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi se va

socoti implinit in ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos:

Actul administrativ fiscal este comunicat in data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfarseste in ultima zi a lunii

februarie, respective 28 sau 29 februarie, reprezentand ultima zi de depunere a contestatiei.

Ordinul cuprinde instructiuni cu privire la posibilitatea de contestare, forma si continutul contestatiei, termenul de

depunere a contestatiei, organul competent, retragerea contestatiei, solutionarea contestatiei, decizia de solutionare,

suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, comunicarea deciziei si calea de atac.

La data intrarii in vigoare a OMFP 2906/2014 se abroga prevederile OANAF nr. 450/2013 privind aprobarea

Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,

publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 24 aprilie 2013.

Recent, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată la

Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ, într-o cauză ce are ca obiect

anularea în parte a unei decizii de impunere.

Critica se referă la dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscal şi art. 7 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, autorul acesteia susţinând că textele de lege criticate încalcă

prevederi din Constituţie, precum şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale, deoarece “încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat de o

instanţă de judecată prevăzută de lege”.

Dreptul la contestaţie este reglementat de art.205 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia împotriva titluluide creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii.Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat îndrepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.

Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativfiscal – şi care poate să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat – sau prin lipsa acestuia. Prin lipsaactului administrativ fiscal se înţelege nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentruemiterea unui act administrativ fiscal.

Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.În aceste condiţii, pot fi contestate şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţiisau alte sume datoratebugetului general consolidat.

În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poatedepune de orice persoană care participă la realizarea venitului. Articolul 89 (1), la care se face trimitere, prevedecă bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:

- când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venituluiimpozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;

- când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz,competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.

În cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedură fiscală, bazele de impunere se pot contesta numaiprin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiulacesteia.

Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai princontestarea acestei decizii.

Obiectul contestaţiei îl constituie – potrivit art.206 Cod pr. Fiscală – numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise deorganul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotrivarefuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Contestaţia se depune la organul fiscal, respectivevamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.

● Termenul de depunere a contestaţiei. Art. 207 din Codul de procedură prevede un termen de 30 dezile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, pentru depunereacontestaţiei. În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actuluiadministrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de laînregistrare, organului de soluţionare competent.

Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a acteloradministrative fiscal asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise înconformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie demăsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publicejudeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii,pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe,

contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emisedeorganele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;

b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţenesau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililornerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce auca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderiifiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor dereverificare, cu excepţia celor emise de organele central cu atribuţii de inspecţie fiscală;

c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentrucontestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsurade diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de mariicontribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organelecentrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.

Competenţa de soluţionare a contestaţiilor se poate delega altui organ de soluţionare din cele de mai sus, încondiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura desoluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.

Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscaleemitente. Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actuluiadministrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.

Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale,precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către acesteautorităţi.

În soluţionarea contestaţiei, organul competent se

pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz. Decizia sau

dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă

în sistemul căilor administrative de atac.

Jurisprudenţă. După această prezentare, succintă, a cadrului

legal, revenim la critica asupra căreia a trebuit să se

pronunţeCurtea Constituţională, sesizată prin încheierea

Tribunalului Dâmboviţa, în cauza aflată în stare de

judecată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă:

- dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală,

prezentat mai sus, precum şi

- prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia înainte de a se

adresainstanţei de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim printr-un act administrative

individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau

autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen

de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în

tot sau în parte, a acestuia.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii

excepţiei au invocat prevederile constituţionale ale art. 16

referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul

liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De

asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia

pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale.

În ce priveşte criticile formulate asupra art. 205 Cod pr.

Fiscală, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici identice

de neconstituţionalitate şi, de fiecare dată, a constatat

constituţionalitatea acestui text legal. Prin decizii

anterioare,

Curtea a stabilit căinstituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o

modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a

obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct

de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia

persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea

instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care

pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului

celerităţii. Prin urmare, Curtea a statuat căparcurgerea unei proceduri

administrative prealabile, obligatorii, fără character jurisdicţional nu

îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului

administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, tot prin decizii anterioare Curtea a respins ca neîntemeiată

excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că procedura prealabilă

reglementată de textul de lege criticat nu este de natură să afecteze

dreptul de acces liber la justiţie ori dreptul la un process echitabil şi că

instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă,

rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un

drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine

recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la

organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale

nr.1/1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea

drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, Curtea Constituţională a

statuat cu valoare de principiu că este de competenţa exclusivă a

legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să

asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii,

descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate

pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată, iar legiuitorul poate

institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de

procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale,

principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită

a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în

modalităţile instituite de lege.

Termen de depunere a contestaţiei.

Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului

administrative fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei

organul emitent al actului administrativ fiscal va întocmi

dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de

soluţionare.

Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original,

ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite,

precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului

persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original

sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se

desemnează administratorul special/administratorul

judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în

copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării

actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data

la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce

au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele

depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă

este cazul.

Dispoziţiile privind termenele din Codul de procedură

civilă se aplică în mod corespunzător, astfel, termenul de

depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu

excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel,

neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua

când s-a sfârşit termenul.

Retragerea contestaţiei

Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator

sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de

formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei.

Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii. În

cazul în care contestatorul se află în procedură de

insolvenţă/ reorganizare/faliment/lichidare, cererea de

retragere a contestaţiei va purta semnătura şi ştampila

administratorului special/administratorului judiciar sau a

lichidatorului, după caz. Persoanele fizice vor anexa la

cererea de retragere copia actului de identitate.

Posibilitatea de contestare

Orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa

unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze

dreptul său sau interesul legitim lezat.

Lipsa actului administrativ fiscal înseamnă

nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a

contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ

fiscal.

Deciziile referitoare la bazele de impunere se pot

contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la

baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise

ulterior în temeiul acesteia.

Forma şi conţinutul contestaţiei.

În cazul în care contestatarul precizează că obiectul

contestaţiei îl formează actul administrativ fiscal atacat,

fără însă a se menţiona, înăuntrul termenului acordat de

organul de soluţionare, cuantumul sumei totale

contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe,

datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale

acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se

consideră formulată împotriva întregului act

administrativ fiscal. În cazul în care contestaţia este

formulată printr-un împuternicit al contestatorului,

organele de soluţionare competente vor verifica

împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în

procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare,

contestaţia va purta semnătura şi ştampila

administratorului special/administratorului judiciar sau a

lichidatorului, după caz.

În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele de

depunere (împuternicirea în original sau în copie

legalizată, semnătura şi ştampila), organele de

soluţionare competente vor solicita contestatorului printr-

o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în

termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste

cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă.

Decizia de soluţionare:

În soluţionarea contestaţiei, organele de soluţionare competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se pronunţă

prin decizie. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în sensul că

asupra ei organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale,

potrivit legii, şi este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.

Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrative:

Dacă prin decizie se suspendă soluţionarea contestaţiei până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluţionare competent va

relua procedura administrativă, în condiţiile art. 213 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală, numai după încetarea definitivă

şi executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscal sau de contestator

printr-un înscris emis de organele abilitate. Soluţia dată de organele de cercetare şi urmărire penală trebuie însoţită de

rezoluţia motivată, atunci când suspendarea a fost pronunţată până la rezolvarea cauzei penale. Dacă solicitarea de reluare a

procedurii de soluţionare aparţine împuternicitului contestatorului, altul decât cel care a formulat contestaţia, acesta trebuie să

facă dovada calităţii de împuternicit. În situaţia în care solicitarea de reluare a procedurii aparţine contestatorului, organele de

soluţionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de încetare a suspendării

soluţionării contestaţiei a rămas definitiv/definitiv şi irevocabil. În situaţia în care solicitarea de reluare a procedurii aparţine

contestatorului, organele de soluţionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de

încetare a suspendării soluţionării contestaţiei a rămas definitiv/definitiv şi irevocabil.

Soluţii asupra contestaţiei

Contestaţia poate fi respinsă ca:

- neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să

modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;

- nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau

argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;

- fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau

dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea

rămâne lipsită de obiect;

- inadmisibilă, în situaţia contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având în

vedere prevederile art. 205 alin. (6) din Codul de Procedură Fiscală. Aceste soluţii nu sunt prevăzute limitativ.

Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedural Contestaţia poate fi respinsă ca:

- nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;

- fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de opersoană fizică sau juridical lipsită de calitate procesuală;

- fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;

- lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul săulegitim;

- prematur formulată, în situaţia în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţiaîn care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.

Comunicarea deciziei şi calea de atac

Decizia de soluţionare a contestaţiei se comunică prin modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscalprevăzute de art. 44 din Codul de Procedură Fiscală.

Instrucţiuni privind îndreptarea erorilor materiale din deciziile privind soluţionarea contestaţiilor

Procedura de efectuare a corecţiei erorilor materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor cuprindeactivităţile ce trebuie effectuate pentru corectarea erorilor materiale. Prin erori materiale se înţelege orice greşelide redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atragnulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către organul de soluţionare acontestaţiilor competent, la iniţiativa acestuia, a organului fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat,a contestatorului sau a oricărei persoane direct interesate.

Instrucţiuni privind publicarea pe site a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor

În cadrul Direcţiei generale de soluţionare a contestaţiilor, birourilor/serviciilor de soluţionare contestaţii dincadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene/ Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a MunicipiuluiBucureşti toate deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor şi soluţiile instanţelor judecătoreşti, după caz, dupădepersonalizarea lor, se transpun într-un format citibil pentru a fi postate pe site-ul Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscală.

Depersonalizarea deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor se face prin eliminarea oricăror elemente care arconduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a funcţionarilor publici care au participat laredactarea şi semnarea deciziei.

PRACTICA

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul în care se solicită suspendarea executării unui act

administrativ-fiscal prin care s-a dispus în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani,

îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr.

554/2004, nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la

producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această

cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni

caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii

nr. 554/2004. În speţă, Înalta Curte a reţinut că reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură

să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat

ulterior, în cazul în care, în final, actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie

al suspendării executării actului administrativ, ceea ce impune respingerea cererii de suspendare.(Decizia

nr. 2132 din 8 mai 2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi

de Casaţie şi Justiţie având ca obiectsuspendarea executării

Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de A.P.D.R.P.)

Va uram sucess in conbaterea abuzurilor ficale ale statului. Peste 95 din contestatii sunt admise in

favoarea contribuabilului.

AL VOSTRU

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

www.coltuc.ro