Ghid Acces 2015_drept

3 DREPT

3.1. Cerinţe comune pentru categoriile experţi contabili şi contabili autorizaţi

O Regimui juridic privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale

Exemplul ilustrativ 1

Definiţi noţiunea de patrimoniu de afectaţiune.

Răspuns:

Patrimoniul de afectaţiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.


O persoană fizică autorizată poate încheia contracte de muncă individuale cu terţe persoane pentru aducerea la îndeplinire a activităţii autorizate? Poate o persoană fizică să cumuleze calitatea de PFA cu cea de salariat?

Răspuns:

Da, o persoană fizică autorizată (PFA) poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, cu alte persoane în vederea desfăşurării activităţii autorizate. De asemenea, potrivit legii, o PFA poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi în alt domeniu de activitate pentru care PFA a fost autorizată.


Soţii Popescu doresc să înfiinţeze o întreprindere familială având ca obiect de activitate agroturismul, împreună cu copiii lor, P.A., de 18 ani, şi P.C., de 16 ani, şi cu familia fratelui domnului Popescu, alcătuită din cei doi soţi şi cei doi fii majori ai cuplului. în acest sens, depun o cerere de înregistrare a întreprinderii familiale la registrul comerţului, care este respinsă, arătându-se, pe de o parte, că actul de constituire nu cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, iar pe de altă parte, că nu poate face parte din aceeaşi întreprindere familială şi familia fratelui domnului Popescu.

a) Care sunt menţiunile pe care trebuie să le conţină în mod obligatoriu actul de constituire a întreprinderii familiale?

b) Cine poate deţine calitatea de membru al unei întreprinderi familiale?

Răspuns:

a) întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Sub sancţiunea nulităţii absolute, în acordul de constituire sunt prevăzute următoarele menţiuni: numele şi prenumele membrilor, reprezentantul întreprinderii familiale, participarea fiecărui membru la întreprindere şi condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, data întocmirii.

b) întreprinderea familială este constituită din doi sau mai mulţi membri ai unei familii. Potrivit legii speciale, OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, o familie este alcătuită din: soţ, soţie, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul IV inclusiv.Pe cale de consecinţă, respingerea de către registrul comerţului a cererii de autorizare a înfiinţării întreprinderii familiale pe motiv că din această structură nu poate face parte familia fratelui reprezentantului întreprinderii nu este legală întrucât fraţii sunt rude între ei (rude de gradul II), iar descendenţii unuia dintre fraţi sunt, de asemenea, rude cu celălalt frate (nepoţii sunt rude de gradul III cu unchiul). Soţia fratelui - cumnata reprezentantului - are calitatea de afină de gradul III cu fratele soţului său, reprezentantul întreprinderii familiale, în această cauză.


Ion C. îşi organizează activitatea economică la data de 10.12.2010, sub forma unei întreprinderi individuale; o lună mai târziu, îi angajează cu contract de muncă pe llie M. şi pe Oprea G.

Prin înmatricularea în registrul comerţului, Ion C. dobândeşte personalitate juridică? în calitatea sa de angajator, ce prerogative are Ion C?

Răspuns:

Potrivit legii, întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. Potrivit legii, pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică poate să angajeze terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, şi/sau poate să colaboreze cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit.


lonescu V. îşi desfăşoară activitatea ca persoană fizică autorizată de la data de 20.12.2010. La 10.03.2011 constată că se află în imposibilitate de a-şi plăti datoriile contractate.

Cum răspunde lonescu V. în această calitate pentru obligaţiile sale?

Răspuns:

lonescu V., în calitate de PFA, răspunde pentru obligaţiile contractate în contextul desfăşurării activităţii economice cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întregul său patrimoniu personal, iar în caz de insolvenţă, va fi supus procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

lonescu V. îşi desfăşoară activitatea ca persoană fizică autorizată şi doreşte să încheie un contract de colaborare cu Georgescu I., precum şi două contracte de muncă, cu Ion G. şi Vasile I.

lonescu V., în calitate de PFA, poate încheia valabil astfel de contracte? Explicaţi.

Răspuns:

Potrivit legii, în scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic. Prin urmare, lonescu V. poate încheia un contract de colaborare cu Georgescu I.

Referitor la încheierea contractelor de muncă, PFA poate angaja terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii pentru care a fost autorizată, încheind în acest sens contracte individuale de muncă, în condiţiile legii. Aşadar, lonescu V. are dreptul să încheie contracte de muncă cu Ion G. şi Vasile 1.


Care sunt condiţiile impuse de OUG nr. 44/2008 persoanelor fizice care vor să desfăşoare activităţi economice, individual şi independent, ca persoane fizice autorizate, întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale sau membri ai unei întreprinderi familiale?

Răspuns:

Potrivit legii (art. 8 alin. (1) din OUG nr. 44/2008), pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele de organizare prevăzute, şi anume persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială, persoanele fizice care:

a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice, individual şi independent, ca persoane


fizice autorizate, ca întreprinzători titulari ai unor întreprinderi individuale şi ca re-prezentanţi ai întreprinderilor familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;

b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

c) au un sediu profesional declarat potrivit legii;d) declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de

legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, al protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.


Ion Vasile şi Ion Visa, căsătoriţi fiind, constituie cu cei doi fii ai lor, de 17, respectiv 18 ani, o întreprindere familială, potrivit OUG nr. 44/2008.a) Precizaţi care este temeiul juridic ce stă la baza întreprinderii

familiale constituite de familia Ion şi ce trebuie să cuprindă acesta.

b) Care este statutul juridic al membrilor familiei dintr-o întreprindere familială?

Răspuns:

a) întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul de constituire va avea următorul cuprins: numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 29 alin. (1) din OUG nr. 44/2008).b) Membrii întreprinderii familiale sunt profesionişti de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului (art. 31 din OUG nr. 44/2008). Unul dintre membrii întreprinderii familiale, care are capacitate deplină de exerciţiu, are şi calitatea de reprezentant al acesteia, fiind expres desemnat în acest sens, prin procură.

llie Ion şi llie Gica, căsătoriţi fiind, au constituit o întreprindere familială împreună cu fiii lor în vârstă de 18, respectiv 19 ani, la data de 10.02.2010. llie Ion este desemnat reprezentant al întreprinderii familiale. La data de 20.12.2010, întreprinderea familială în cauză se află în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile contractate.

a) Cine stabileşte calitatea de reprezentant a lui llie Ion şi ce competenţe îi revin acestuia în calitatea respectivă?

b) Cum răspund membrii întreprinderii familiale pentru datoriile contractate?

Răspuns:

a) Reprezentantul unei întreprinderi familiale, în speţă llie Ion, este desemnat de membrii familiei prin acordul de constituire. în această calitate, el va gestiona interesele întreprinderii familiale în temeiul unei procuri speciale, redactată sub forma unui înscris sub semnătură privată. Procura specială se semnează de toţi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciţiu şi de reprezentanţii legali ai celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Reprezentantul întreprinderii familiale desemnat astfel are dreptul de a lua deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii în cauză.b) Membrii întreprinderii familiale răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu propriul patrimoniu, corespunzător cotelor de participare prevăzute în acordul de constituire.


llie Ion şi llie Gica, căsătoriţi fiind, au constituit o întreprindere familială împreună cu cei doi fii ai lor, de 16, respectiv 17 ani, în condiţiile OUG nr. 44/2008. Cei doi fii cer încetarea întreprinderii prin retragerea lor.

a) Ce efect are această retragere asupra existenţei întreprinderii?

b) în ce condiţii întreprinderea familială astfel constituită vinde din bunurile afectate activităţii întreprinderii şi dobândeşte bunuri pentru aceeaşi activitate?

a) Retragerea celor doi fii nu are niciun efect asupra existenţei întreprinderii familiale, deoarece întreprinderea familială încetează numai dacă mai mult de jumătate dintre membrii ei cer încetarea acesteia sau se retrag din întreprindere; în speţă nu se retrag mai mult de jumătate pentru ca întreprinderea familială să îşi înceteze existenţa.

b) Decizia privind încheierea unui act de dispoziţie (act de vânzare) cu privire la bunurile afectate activităţii întreprinderii familiale va fi luată cu acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii familiale, cu condiţia ca această majoritate să includă şi acordul proprietarului bunului care urmează să fie vândut (art. 32 alin. (2) din OUG nr. 44/2008).



llie Ion, reprezentant al unei întreprinderi familiale, nu formulează cererea către oficiul registrului comerţului pentru a solicita înregistrarea şi autorizarea funcţionării acesteia în termenul prevăzut de OUG nr. 44/2008, de 7 zile de la data încheierii acordului de constituire.

a) Poate fi acoperită această neregularitate?b) Cum ţine contabilitatea reprezentantul întreprinderii

familiale?c) Care sunt prerogativele membrilor întreprinderii familiale?

Răspuns:

a) Da. în cazul în care llie Ion, ca reprezentant al întreprinderii familiale, nu formulează cererea în 7 zile de la încheierea acordului de constituire, oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării ei (art. 7 alin. (2) din OUG nr. 44/2008).

b) Reprezentanţii întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor în vigoare (art. 15 din OUG nr. 44/2008).

c) Membrii întreprinderii familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială (art. 28 alin. (2) din OUG nr. 44/2008).

Membrii întreprinderii familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege (art. 28 alin. (3) din OUG nr. 44/2008).

Răspuns:

în scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, întreprinderea familială, prin reprezentantul său, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit (art. 29 alin. (3) din OUG nr. 44/2008).

O Trăsăturile caracteristice societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990


Enumeraţi formele de societăţi la constituirea cărora Legea nr. 31/1990 instituie obligativitatea existenţei aportului în numerar.

Răspuns:

în conformitate cu dispoziţiile legale, aportul în numerar este obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate reglementate de Legea nr. 31/1990. Aşadar, aportul în numerar va fi obligatoriu la constituirea societăţii în nume colectiv (SNC), societăţii în comandită simplă (SCS), societăţii pe acţiuni (SA), societăţii în comandită pe acţiuni (SCA) şi societăţii cu răspundere limitată (SRL) (inclusiv SRL cu asociat unic).


Precizaţi care este diferenţa, sub aspectul răspunderii pentru obligaţiile sociale, între asociaţii comanditaţi şi asociaţii comanditari.

Răspuns:

în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, asociaţii comanditaţi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile sociale, în timp ce asociaţii comanditari răspund numai în limita aportului la capitalul social.

Prin ce se diferenţiază aportul în natură de aportul în creanţe?

Răspuns:

Aportul în natură are ca obiect bunuri ce trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Este admis la toate formele de societate şi este vărsat prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor respective, aflate în stare de utilizare.

Aportul în creanţe are ca obiect drepturi de creanţă (de regulă, constând în sume de bani ce urmează să fie încasate, ulterior constituirii societăţii) pe care titularii (creditorii) le cesionează societăţii în calitate de viitori asociaţi sau acţionari, după caz. Deşi au acelaşi regim ca aporturile în natură, aporturile în creanţe nu sunt admise la societăţile pe acţiuni constituite prin subscripţie publică şi nici la societăţile în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Aporturile în creanţe se consideră vărsate la momentul în care societatea a obţinut plata sumelor pentru care au fost aduse.


Care este momentul de la care o societate guvernată de Legea nr. 31/1990 dobândeşte personalitate juridică?

Răspuns:

Momentul de la care o societate dobândeşte personalitate juridică este cel al înmatriculării ei în registrul comerţului.


Ce reprezintă sucursala?

Răspuns:

Sucursala reprezintă un dezmembrământ fără personalitate juridică al unei societăţi, care nu are independenţă financiară şi, de regulă, nici administrativă, fiind condusă de la centru de societatea-mamă.

Societatea ABC SA (în calitate de reclamantă), reprezentată prin administrator, a chemat în judecată societatea TC SRL - Sucursala Ilfov (în calitate de pârâtă) şi a solicitat ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 130.549 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate în primul trimestru al anului 2011, şi a penalităţilor de întârziere, conform


contractului. Tribunalul admite cererea de chemare în judecată şi prin sentinţă obligă pârâta la plata sumei de 192.378 lei, reţinând în sarcina pârâtei faptul că nu şi-a respectat obligaţia de plată a mărfurilor potrivit contractului nr. 467 din decembrie 2010. Sentinţa a fost atacată de societatea TC SRL, arătând în motivare faptul că pârâta, societatea TC SRL- Sucursala Ilfov, este una dintre sucursalele sale, care nu are capacitate de exerciţiu, prin urmare nu poate să fie parte în cadrul unui proces.

Este întemeiată motivarea societătii TC SRL?*

Răspuns:

Potrivit Legii nr. 31/1990, sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al TC SRL, o modalitate de descentralizare a activităţii societăţii care a constituit-o. Astfel, fiind lipsită de personalitate juridică, pârâta TC SRL - Sucursala Ilfov este lipsită de capacitatea de a-şi exercita drepturile şi de a sta în instanţă în calitate de parte în proces. însă legea le recunoaşte sucursalelor capacitatea de a avea anumite drepturi şi obligaţii, în limitele autonomiei funcţionale stabilite de societatea-mamă prin mandatul acordat sucursalei, act denumit şi „delegare de competenţe". Mai mult, potrivit Codului de procedură civilă, asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Cum în cauză sucursala are organe proprii de conducere, ea îndeplineşte condiţiile de a avea calitatea de pârâtă. în concluzie, motivarea societăţii TC SRL nu este întemeiată.

O Constituirea şi înmatricularea societăţilor guvernate de Legea societăţilor nr. 31/1990


Precizaţi care sunt formele de societăţi pentru care Legea nr. 31/1990 stabileşte un cuantum minim obligatoriu al capitalului social şi care este valoarea acestuia.


Legea prevede o valoare minimă obligatorie a capitalului social în cazul societăţii pe acţiuni (SA), societăţii în comandită pe acţiuni (SCA) şi al societăţii cu răspundere limitată (SRL). Capitalul social al SA sau SCA nu poate fi mai mic de 90.000 lei (ceea ce reprezenta echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro, la momentul adoptării modificării legii). în cazul SRL, capitalul social nu va putea fi mai mic de 200 lei.


Care sunt situaţiile în care Legea nr. 31/1990 instituie obligativitatea formei autentice a actului constitutiv?

Răspuns:

Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.


Precizaţi care sunt formele de societăţi pentru care Legea nr. 31/1990 instituie obligativitatea vărsării integrale a capitalului social subscris la momentul constituirii.

Răspuns:

Societatea în nume colectiv (SNC), societatea în comandită simplă (SCS) şi societatea cu răspundere limitată (SRL) sunt obligate să verse integral la data constituirii capitalul social subscris.


O societate cu răspundere limitată poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată cu asociat unic?

Nu. Potrivit legii, o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.

Răspuns:


Prin actul constitutiv al societăţii OMC SA, acţionarii au prevăzut un capital social de 10.000 lei, care se divide în 100 de acţiuni, din care: 50 de acţiuni nominative în valoare de 150 lei fiecare şi 50 de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar în valoare de 50 lei fiecare.

a) O societate pe acţiuni poate emite mai multe categorii de acţiuni?

b) Este valabilă prevederea din actul constitutiv privind acţiunile emise de societate?

Răspuns:

a) De regulă, o societate pe acţiuni poate emite acţiuni care le conferă posesorilor lor drepturi egale (cum sunt acţiunile nominative şi acţiunile la purtător). în mod excepţional, prin actul constitutiv se poate stabili ca societatea să emită categorii de acţiuni care le conferă titularilor drepturi diferite, aşa cum se precizează şi în cazul analizat: acţiuni nominative şi acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar.

b) Potrivit prevederilor legii, acţiunile trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, indiferent de categoria din care fac parte. Mai mult, totalul acţiunilor cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu poate depăşi o pătrime din capitalul social. Prin urmare, prevederea din actul constitutiv prin care se stabileşte că fiecare acţiune nominativă are o valoare de 150 lei şi că fiecare acţiune preferenţială cu dividend prioritar are valoarea de 50 lei nu este valabilă. De asemenea, contravine dispoziţiilor legale şi faptul că numărul acţiunilor cu dividend prioritar, fără drept de vot, reprezintă jumătate din capitalul social.


A.M., G.H. şi L.O. au decis să constituie o societate cu răspundere limitată. în acest scop, au întocmit actul constitutiv şi toate celelalte documente necesare înregistrării societăţii la registrul

Răspuns:

comerţului, au vărsat aporturile subscrise în contul societăţii deschis la bancă şi au încheiat diverse contracte necesare acestei operaţiuni de înfiinţare. Cei trei asociaţi l-au împuternicit pe V.I., administratorul desemnat, să facă toate demersurile necesare în vederea înregistrării societăţii la registrul comerţului. Dar după o lună de la data întocmirii actului constitutiv au constatat că V.l. nu şi-a îndeplinit mandatul.

Ce măsuri vor lua cei trei asociaţi?

Răspuns:

Constatând că persoana împuternicită, în acest caz administratorul societăţii, nu a cerut înmatricularea în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, oricare dintre cei trei asociaţi îi va trimite lui V.l. o notificare sau o scrisoare recomandată prin care îi va pune în vedere ca în termen de cel mult 8 zile de la primirea acesteia să depună la registrul comerţului cererea de înmatriculare. Dacă nici după expirarea celui de-al doilea termen V.l. nu se conformează, oricare dintre cei trei poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. Evident, în acest caz îl vor revoca din funcţia de administrator pe V.l. şi vor numi un nou administrator a! societăţii.


întrucât la o lună de la înregistrarea societăţii în registrul comerţului administratorul desemnat renunţă la funcţia sa din motive personale, asociaţii numesc un nou administrator, pe care îl împuternicesc cu înregistrarea actului adiţional privind schimbarea administratorului la registrul comerţului. Cu această ocazie, se constată că din dosarul societăţii lipsesc anumite documente, cum ar fi: specimenul de semnătură şi cazierul administratorului iniţial, contractul de închiriere privind imobilul în care se află sediul societăţii, dovada depunerii în contul societăţii a aportului în numerar vărsat de unul dintre asociaţi.

Este posibil ca după înregistrarea societăţii la registrul comerţului să fie depuse în dosarul acesteia documentele care lipsesc?

Răspuns:

în această situaţie, în care după înmatricularea societăţii se constată existenţa unor ne- regularităţi, organele societăţii sunt obligate ca în termen de 8 zile de la data constatării acestor neregularităţi să ia măsurile necesare pentru remedierea lor; în caz contrar, orice persoană interesată poate cere instanţei de judecată să le oblige să le înlăture, sub sancţiunea

plăţii de daune-interese. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii.


în vederea constituirii prin subscripţie publică, o societate pe acţiuni prevede, în prospectul de emisiune, un capital social de 25.000 euro. Se constată că subscrierile publice sunt de 26.000 euro, cu 1.000 euro mai mult.

Ce hotărăsc fondatorii în acest caz?

Răspuns:

în acest caz, fondatorii sunt obligaţi să supună aprobării adunării constitutive majorarea capitalului social la nivelul subscripţiei, adică la 26.000 euro, potrivit legii (art. 22 din Legea nr. 31/1990).


Fondatorii unei societăţi pe acţiuni administrate în sistem unitar întocmesc sub forma înscrisului sub semnătură privată un prospect de emisiune. Prospectul de emisiune cuprinde datele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 31/1990, cu excepţia celor privindu-i pe administratori şi directori, respectiv pe cenzori. Prospectul de emisiune cuprinde şi data închiderii subscripţiei. Acesta este semnat de fondatori şi depus la oficiul registrului comerţului în vederea autorizării publicării de către judecătorul delegat.

Pentru ce motiv oficiul registrului comerţului respinge prospectul de emisiune?

Răspuns:

Oficiul registrului comerţului respinge prospectul de emisiune deoarece acesta nu a fost întocmit în formă autentică (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

Doi fondatori ai societăţii Ficus SA au constatat după înmatricularea societăţii că din actul constitutiv lipseşte o menţiune prevăzută de lege. Aceştia au sesizat organele de conducere ale societăţii despre existenţa neregularităţii, pentru a fi înlăturată. Societatea nu a luat nicio măsură de remediere a situaţiei în termenul prevăzut de lege - de cel mult 8 zile de la data constatării acelei neregularităţi.

a) Organele societăţii pot fi obligate să acopere neregularităţile constatate? Cine poate invoca aceste neregularităţi şi unde?

b) Ce sancţiune i se aplică societăţii?

Răspuns:

a) Da. Potrivit legii, dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii să înlăture neregularităţile constatate (art. 48 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

b) în principiu, dacă neregularităţile constatate nu constituie cauze de nulitate a societăţii, societatea nu este pasibilă de nicio sancţiune. Fondatorii, reprezentanţii societăţii şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat prin aceste neregularităţi. De asemenea, organele societăţii pot fi obligate de instanţă să plătească daune-interese, calculate până la data înlăturării neregularităţilor constatate.


Cine răspunde şi în ce măsură pentru prejudiciile cauzate de neregularităţile constatate după înmatricularea societăţii şi neremediate în termenul prevăzut de lege?

Răspuns:

Potrivit legii, fondatorii, reprezentanţii societăţii, precum şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat de neregularităţile constatate (art. 49 din Legea nr. 31/1990).


O Funcţionarea societăţilor guvernate de Legea societăţilor nr. 31/1990


Ce reprezintă dividendele şi care este, potrivit Legii nr. 31/1990, modul de distribuire a acestora?

Răspuns:

Potrivit dispoziţiilor legale, dividendul reprezintă cota-parte din profit care se plăteşte fiecărui asociat. Dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc la termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor (AGA) sau, după caz, stabilit prin legi speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. în caz contrar, societatea datorează dobânzi penalizatoare pentru perioada de întârziere, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea AGA care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o valoare mai mare a acestor dobânzi penalizatoare. Nu se vor putea distribui dividende decât din profiturile determinate potrivit legii.

xemplul ilustrativ 30

M.T. este titularul a 10 acţiuni nominative emise în formă materială la o societate pe acţiuni. în scopul înstrăinării acestora, M.T. i le înmânează personal cumpărătorului I.V. la momentul achitării preţului lor.

Este valabilă transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative prin simpla înmânare a acestora cumpărătorului? Argumentaţi.

Răspuns:

Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Astfel, simpla predare a acţiunilor către cumpărător nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra lor.

Care sunt cazurile în care hotărârile adunării generale se iau prin vot secret?

Răspuns:

Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii.


în cazul în care adunarea generală a unei SA decide să iniţieze acţiunea în răspundere contra administratorilor, pentru daune cauzate societăţii prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, mandatul acestora va înceta de drept sau aceştia vor fi suspendaţi de drept?

Răspuns:

în cazul în care AGA decide să iniţieze o acţiune în răspundere împotriva administratorilor societăţii (respectiv a membrilor consiliului de supraveghere şi ai directoratului), mandatul acestora va înceta de drept de la data adoptării hotărârii, urmând ca AGA să desemneze noi administratori.

Dacă acţiunea se porneşte împotriva directorilor, mandatul acestora se suspendă până la data la care hotărârea rămâne irevocabilă.


în data de 02.02.2009, adunarea generală a acţionarilor societăţii VOX SA numeşte membrii consiliului de administraţie. La aceeaşi dată, consiliul de administraţie decide ca B.T. să fie preşedintele consiliului. Pe baza acestei hotărâri a consiliului, în a doua sesiune, AGA ia act de numirea lui B.T. în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie. Ulterior, la 15.03.2011, consiliul


de administraţie îl revocă pe B.T. din funcţia de preşedinte al consiliului, iar la data de 15.04.2011, AGA decide revocarea lui B.T. din calitatea de administrator. în această situaţie, în data de 27.11.2011, B.T. cheamă în judecată societatea şi solicită instanţei să dispună anularea hotărârii de revocare adoptate de consiliul de administraţie.

a) Este întemeiată acţiunea în anularea hotărârii consiliului de administraţie formulată de reclamantul B.T.?

b) în ipoteza în care se revine asupra revocării lui B.T., acesta mai poate deţine funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie?

Răspuns:

a) Potrivit dispoziţiilor legii, preşedintele consiliului de administraţie poate fi revocat oricând de acest consiliu. De asemenea, hotărârea de revocare din funcţia de preşedinte a reclamantului B.T. adoptată de consiliul de administraţie nu poate fi atacată în justiţie. Prin urmare, acţiunea lui B.T. este inadmisibilă.

b) Având în vedere că prin hotărârea AGA din 15.04.2011 B.T. a fost revocat şi din calitatea de administrator, el nu mai poate fi repus în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie, chiar şi în ipoteza în care consiliul de administraţie ar reveni asupra deciziei de revocare din funcţia de preşedinte. în speţă, B.T. fiind revocat din funcţia de administrator de către AGA a pierdut implicit şi calitatea de membru în consiliul de administraţie şi în consecinţă nu mai poate fi desemnat preşedinte al acestui organism.


Acţionarul majoritar C.D.M. a acordat o serie de împrumuturi societăţii BZR SA, încheind în acest sens un contract de împrumut cadru cu societatea în anul 2004. La data de 24.05.2007, în cadrul adunării generale extraordinare (AGEA), acţionarii societăţii decid majorarea capitalului social de la 25.688 lei la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr de 198.719 acţiuni ce îi sunt atribuite acţionarului C.D.M., în vederea compensării datoriei pe care societatea o are faţă de acesta. în această situaţie, acţionarul S.M. formulează o cerere de chemare în judecată a societăţii prin care solicită instanţei să dispună anularea hotărârii AGEA de majorare a capitalului social, întrucât i-a fost încălcat dreptul de preferinţă privind subscrierea noilor acţiuni emise în acest sens.a) în ce constă operaţiunea de majorare prin compensarea

creanţelor societăţii cu acţiuni ale acesteia?b) Este întemeiată acţiunea reclamantului S.M.?

Răspuns:

a) Potrivit dispoziţiilor legii, majorarea capitalului social poate avea mai multe surse, cum ar fi: aporturi noi vărsate de acţionarii existenţi sau de noi acţionari, încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale, a beneficiilor sau a primelor de emisiune, sau compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiunile noi emise cu această ocazie.

în speţă, AGEA a hotărât majorarea capitalului social prin compensarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile al cărei titular este acţionarul majoritar C.D.M. cu acţiuni noi ce vor fi emise de societate. Această operaţiune nu reprezintă o compensare propriu-zisă, ci o operaţiune de conversie a datoriilor societăţii în acţiuni, prin care obligaţia de stingere a datoriilor se transfomă într-o obligaţie de a emite acţiuni de o valoare egală sau într-un anumit raport valoric cu creanţa, pe care societatea urmează să le distribuie creditorului său. Prin urmare, singurul beneficiar al acţiunilor nou-emise este C.D.M., în calitate de creditor al societăţii.

b) Acţionarii îşi pot exercita dreptul de preferinţă, şi anume dreptul de a subscrie cu prioritate noile acţiuni emise cu ocazia majorării, corespunzător cu numărul de acţiuni pe care le deţin deja, numai în cazul în care aceştia aduc noi aporturi în numerar. Cum în cazul de faţă majorarea se realizează prin conversia datoriilor societăţii în acţiuni, dreptul de preferinţă nu poate fi exercitat, este inoperabil.

în concluzie, acţiunea reclamantului S.M. este neîntemeiată.Exemplul ilustrativ 35

La data de 20.11.2006, M.V. şi C.H. constituie societatea GV SA, fiecare acţionar deţinând un număr de 50 de acţiuni nominative în valoare de 45.000 lei. La data de 16.03.2008, M.V. cesionează societăţii GG SRL toate acţiunile pe care le deţine la societatea GV SA, primind contravaloarea integrală a acestora. La data de 15.03.2009, societatea GG SRL este somată de societatea GV SA să achite suma de 20.000 lei reprezentând vărsăminte aferente acţiunilor dobândite şi care nu au fost achitate integral de M.V. Societatea GG SRL refuză să achite contravaloarea vărsămintelor neefectuate, arătând că M.V. avea această obligaţie, care, de altfel, la data de 20.11.2007 s-a prescris.Este îndreptăţit acţionarul - societatea GG SRL - să refuze achitarea sumei de 20.000 lei reprezentând vărsăminte neefectuate aferente acţiunilor dobândite de la M.V.?

Răspuns:

Ca urmare a operaţiunii de cesionare de acţiuni, societatea GG SRL, în calitate de cesionar, dobândeşte acţiunile deţinute iniţial de cedentul M.V. Potrivit prevederilor legale, societatea GG SRL răspunde solidar cu M.V. pentru achitarea integrală a acţiunilor timp de 3 ani de la data înregistrării menţiunii de transmitere a acţiunilor în registrul acţionarilor, adică până la

16.03.2011. în concluzie, societatea GG SRL, împreună cu M.V., are obligaţia de a efectua vărsămintele aferente acţiunilor deţinute.


în anul 2005, între societatea TA SRL, în calitate de chiriaş, şi D.D., în calitate de proprietar, intervine un contract de închiriere a unui spaţiu situat în Bucureşti. Un an mai târziu, D.D. înregistrează la DGFP o cerere de reziliere a contractului, la care ataşează un acord al societăţii privind rezilierea, semnat de administratorul societăţii, A.B., în calitate de reprezentant legal ai acesteia. însă, între timp, asociatul unic al societăţii TA SRL a numit un nou administrator, dar actul adiţional la actul constitutiv întocmit în acest sens este publicat în Monitorul Oficial imediat după semnarea cererii de reziliere a contractului în litigiu. Ulterior, societatea chiriaşă îl cheamă în judecată pe D.D., solicitând instanţei să îl oblige pe acesta să respecte contractul de închiriere încheiat între părţi şi să i se permită accesul în spaţiul închiriat. în motivarea cererii sale, societatea reclamantă arată că nu şi-a exprimat acordul cu privire la cererea de reziliere a contractului de închiriere, întrucât acordul la care face referire D.D. nu a fost semnat de reprezentantul său legal, ci de A.B., care la acea dată nu mai avea calitatea de reprezentant.

a) Precizaţi care este momentul din care numirea administratorului unei societăţi este opozabilă terţilor.

b) Este întemeiată cererea de chemare In judecată formulată de reclamanta TA SRL?

a) Numirea în funcţia de administrator al unei societăţi produce efecte faţă de terţi numai din momentul în care actul de numire a fost publicat în Monitorul Oficial.

b) în cazul de faţă, cererea societăţii reclamante nu este temeinică, întrucât acordul cu privire la rezilierea contractului de închiriere a fost semnat de A.B., care la data întocmirii lui figura în evidenţele publice ale registrului comerţului ca administrator al societăţii şi implicit ca reprezentant legal al acesteia. Societatea nu poate invoca faţă de terţi, în speţă faţă de D.D., numirea în funcţia de administrator a unei alte persoane cât timp această numire nu a fost publicată în conformitate cu prevederile legii, publicitate ce i-ar fi permis pârâtului D.D. să cunoască faptul că societatea avea un alt reprezentant legal.


Societatea PL 20 SA a luat fiinţă în anul 2010, având un capital social de 90.000 lei. în data de 20.09.2011, consiliul de administraţie aprobă cumpărarea unui imobil, aflat în proprietatea acţionarului V.B., pentru care urmează să se achite suma de 200.000 lei, cu toate că de la şedinţă lipseşte unul dintre administratori, respectiv B.D. întrucât nu este de acord cu hotărârea consiliului de administraţie, B.D. cheamă în judecată societatea şi solicită instanţei să constate nulitatea acestei hotărâri, care a fost adoptată cu încălcarea legii.

a) Este posibil ca o hotărâre a consiliului de administraţie să fie atacată în instanţă?

b) Consiliul de administraţie poate decide în mod valabil achiziţionarea de către societate a unui imobil de la unul dintre acţionarii săi?

Răspuns:

a) Potrivit dispoziţiilor exprese ale legii, pot fi atacate în justiţie numai hotărârile AGA, nu şi hotărârile adoptate de consiliul de administraţie.

b) Operaţiunea de cumpărare a imobilului de la unul dintre acţionari trebuie să fie aprobată de AGA prin hotărâre care va fi înregistrată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial, întrucât această operaţiune intervine la un an de la constituirea societăţii, iar preţul imobilului depăşeşte cota de o zecime din capitalul său social.

Acţionarii societăţii AGER SA, întruniţi în AGA la data de 20.04.2010, au decis numirea lui B.J. ca membru al consiliului de administraţie al societăţii, în locul lui M.L., care a fost revocat din funcţia de administrator. La data de 17.10.2010, B.J. încheie un contract de împrumut cu SC Bank SA în vederea cumpărării unei locuinţe. întrucât nu are în proprietate niciun imobil, B.J. garantează restituirea

Răspuns:

împrumutului cu locuinţa pe care o achiziţionează şi cu un imobil aparţinând societăţii AGER SA, după ce a primit acordul acesteia.

Este posibil, potrivit legii, ca o societate pe acţiuni să garanteze cu propriile sale bunuri restituirea unui împrumut contractat de unul dintre administratorii săi?

Răspuns:

Potrivit dispoziţiilor legii, este interzisă garantarea integrală sau parţială a împrumuturilor obţinute de administratori în interes personal, operaţiunea fiind calificată drept o creditare de către societate a propriilor administratori.


B.S., în calitate de acţionar al societăţii AG SA, a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea absolută a hotărârii AGA prin care M.C. a fost revocat din funcţia de administrator al societăţii şi prin care A.E. a fost numit administrator. Instanţa a admis cererea acţionarului reclamant. Sentinţa prin care s-a dat câştig de cauză acţionarului B.S. a fost atacată de societate, reprezentată de M.C., inclusiv pentru motivul că în cadrul litigiului aflat pe rolul instanţei de fond societatea pârâtă nu a fost reprezentată legal, întrucât A.E. nu are încă această calitate.

Care este momentul de la care începe mandatul administratorului numit printr-o hotărâre AGA atacată cu o acţiune în anulare?

Răspuns:în situaţia în care hotărârea AGA de numire a unui nou administrator este atacată în justiţie, mandatul noului administrator, desemnat prin această hotărâre AGA, începe în momentul în care decizia instanţei, prin care se respinge acţiunea în anulare a hotărârii AGA, este definitivă şi, în consecinţă, hotărârea AGA de numire a noului administrator rămâne în vigoare.



L.C. a chemat în judecată societatea S SRL şi pe asociatul L.E., solicitând instanţei de judecată să îi oblige pe aceştia să îi restituie cota de 50% din totalitatea bunurilor societăţii, din care fac parte, printre altele, un spaţiu comercial şi un autoturism Dacia, precum şi cota de 50% din capitalul social, la care are dreptul ca urmare a excluderii sale. Instanţa a admis în parte acţiunea, acordându-i reclamantului numai cota de 50% din capitalul social.

Este corectă soluţia instanţei de judecată?

Răspuns:

Potrivit legii (art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990), asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care reprezintă valoarea cotei-părţi ce i se cuvine din patrimoniul societăţii. Pretenţiile reclamantului trebuie analizate având în vedere contribuţia personală a acestuia la dobândirea bunurilor din patrimoniul societăţii. în cauză, reclamantul L.C. nu a putut dovedi că bunurile societăţii, inclusiv spaţiul comercial şi autoturismul Dacia, au fost dobândite cu propriile lui sume de bani. Prin urmare, aşa cum a reţinut instanţa de judecată, reclamantul are dreptul numai la restituirea a 50% din capitalul social, constituind singura lui contribuţie la patrimoniul societăţii, şi nu şi la bunurile din patrimoniul social care nu au fost dobândite cu aportul său.


Care sunt competenţele de bază ale consiliului de administraţie al societăţii Coral SA, care nu pot fi delegate directorilor?

Răspuns:

Potrivit legii (art. 142 alin. (2) din Legea nr. 31/1990), consiliul de administraţie are ur-mătoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate directorilor:- stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;- stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, aprobarea planificării

financiare, precum şi pregătirea raportului anual;- numirea, revocarea directorilor, supravegherea activităţii lor şi stabilirea remuneraţiei ce

urmează să le fie remisă;- organizarea adunării generale a acţionarilor şi aducerea la îndeplinire a hotărârilor

adoptate de aceste adunări;


- introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii etc.


Societatea Primex SRL a solicitat instanţei de judecată să îl oblige pe pârâtul M.F. să plătească suma de 94.000 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta prin coordonarea defectuoasă a întregii ei activităţi de M.F., în calitate de administrator unic. în cauză, pârâtul M.F. nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile ce îi reveneau în calitate de administrator şi nu a protejat interesul general al societăţii, luând decizia ca societatea să achite servicii care nu i-au fost prestate, deşi s-a încheiat un contract de prestări servicii de marketing.în ce constă o decizie de afaceri potrivit Legii nr. 31/1990?

Răspuns:

în îndeplinirea obligaţiei de prudenţă şi diligenţă, administratorii adoptă o serie de decizii de afaceri, în temeiul cărora iau sau nu anumite măsuri cu privire la administrarea societăţii. Administratorii nu răspund pentru deciziile de afaceri adoptate câtă vreme au fost diligenţi şi nu acţionează în interes personal, s-au informat corespunzător în legătură cu natura afacerii şi sunt convinşi că hotărârile luate sunt în interesul societăţii. Prin reglementarea deciziei de afaceri, legea oferă protecţie societăţii doar împotriva neglijenţei şi a fraudei administratorilor, nu şi contra riscurilor inerente afacerilor, în contextul cărora o decizie luată cu bună-credinţă se poate solda cu pierderi. Pe de altă parte, răspunderea administratorilor are un caracter subsidiar şi poate interveni doar atunci când societatea a epuizat orice modalitate de recuperare a prejudiciului suferit, având în vedere faptul că administratorii nu acţionează în nume propriu, ci în numele societăţii.în speţă, societatea reclamantă are obligaţia să dovedească faptul că administratorul a acţionat cu neglijenţă sau în frauda societăţii în momentul în care a acceptat să plătească suma datorată de societate, conform contractului încheiat de aceasta cu prestatorul a cărui valabilitate nu a fost contestată de societate.


Care sunt drepturile acţionarilor unei societăţi europene pe acţiuni care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fost aprobat transferul sediului într-un alt stat membru al Uniunii Europene?

Răspuns:

Acţionarii care nu au votat în favoarea transferării sediului social într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat ce face parte din Spaţiul Economic European au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita societăţii să le cumpere acţiunile (art 2702e) alin. (1) din Legea nr. 31/1990).


Care este temeiul juridic al obţinerii remuneraţiei directorilor unei societăţi pe acţiuni administrate în sistem unitar şi cu ce este asimilată remuneraţia respectivă din punct de vedere fiscal?

Răspuns:

Potrivit legii, temeiul juridic al remuneraţiei directorilor unei societăţi administrate în sistem unitar este contractul de mandat, remuneraţia fiind asimilată, din punct de vedere fiscal, veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit legislaţiei în materie (art. 152 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).


în termen de un an de la constituire, o societate pe acţiuni administrată în sistem unitar achiziţionează un bun de la unul dintre acţionarii săi, pentru care urmează să plătească o sumă de bani reprezentând mai puţin de o zecime din valoarea capitalului social subscris. Vânzarea s-a realizat fără nicio formalitate. Registrul comerţului refuză înscrierea vânzării.

Care este, în opinia dvs., motivul refuzului registrului comerţului de înregistrare a vânzării?

în vederea achiziţionării unui bun de la unul dintre acţionari, societatea va trebui să îndeplinească anumite formalităţi prevăzute expres de lege (art. 38 alin. (1) din Legea nr. 31/1990). în acest scop, societatea trebuie să facă o cerere la registrul comerţului pentru ca judecătorul delegat să numească, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi. Aceştia vor întocmi un raport care să cuprindă descrierea şi modul de evaluare a bunului ce face obiectul vânzării, precum şi alte elemente


indicate de judecătorul delegat. De asemenea, achiziţionarea bunului trebuie să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor. Numai după îndeplinirea acestor formalităţi şi în temeiul raportului de expertiză privind evaluarea bunului şi al hotărârii AGA prin care s-a aprobat dobândirea bunului respectiv de către societate, registrul comerţului va înregistra această operaţiune.

Prin urmare, registrul comerţului a respins cererea de înregistrare a contractului de vânzare-cumpărare întrucât nu a fost respectată procedura prevăzută imperativ de Legea nr. 31/1990.


G.D., în calitate de acţionar semnificativ, având o cotă de 33,13% din capitalul social, a solicitat societăţii AXA SA, prin notificarea din 31.03.2010, suplimentarea ordinii de zi a AGA ce urma să aibă loc în data de 19.04.2010 cu un nou punct referitor la răspunderea administratorilor şi cenzorilor pentru prejudiciile produse societăţii. Prin scrisoarea de răspuns din 07.04.2010, societatea îi pune în vedere acţionarului G.D. să reformuleze cererea de modificare a ordinii de zi, întrucât punctele propuse a fi inclusepe ordinea de zi sunt confuze şi nu îndeplinesc cerinţele legii pentru a fi publicate în Monitorul Oficial. întrucât hotărârea AGA a fost luată în condiţiile în care nu s-a ţinut cont de solicitarea acţionarului de modificare a ordinii de zi, G.D. a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea absolută a acestei hotărâri.

Este lovită de nulitate hotărârea AGA din 19.04.2010?

Răspuns:

Unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor. Aceste cereri se înaintează consiliului de administraţie, sau directoratului, după caz, în cel mult 15 zile de la publicarea convocării AGA, în vederea publicării şi aducerii acestora la cunoştinţa celorlalţi acţionari. Ordinea de zi, completată cu punctele propuse de acţionari ulterior convocării, trebuie publicată în Monitorul Oficial la data menţionată în convocatorul iniţial.

în speţă, în termenul prevăzut de lege, acţionarul G.D. a formulat cererea de completare a ordinii de zi, iar societatea AXA SA i-a răspuns precizând că punctele propuse a fi incluse în ordinea de zi sunt confuze şi neinteligibile şi nu pot fi publicate în Monitorul Oficial, prin urmare trebuie să fie reformulate. întrucât reclamantul nu a dat curs acestor sugestii, hotărârea AGA nu face referire la problema răspunderii administratorilor şi cenzorilor societăţii.

Răspuns:

Instanţa respinge cererea reclamantului privind constatarea nulităţii hotărârii AGA arătând că societatea nu a încălcat drepturile acţionarului privind modificarea ordinii de zi a AGA. în răspunsul său, societatea i-a recomandat acţionarului să reformuleze propunerile de modificare a ordinii de zi, ceea ce nu echivalează cu refuzul de a publica punctele propuse de reclamant şi nici cu o limitare a conţinutului propunerilor făcute de acesta, aspecte de natură să atragă nulitatea hotărârii AGA.


Reclamantul A.B. deţine 4.500 de acţiuni nominative conform certificatului de acţionar emis pe numele său. Deşi în convocator nu a fost stabilită nicio dată de referinţă, reclamantul a participat la AGA din 29.05.2010 şi şi-a exercitat dreptul de vot corespunzător pachetului de acţiuni deţinut. întrucât în convocator nu se precizează data de referinţă, acţionarul A.B. a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea hotărârii AGA.

Este lovită de nulitate hotărârea AGA adoptată în aceste condiţii?

Răspuns:

Potrivit dispoziţiilor legale, data de referinţă trebuie să fie menţionată în convocatorul AGA numai în cazul societăţilor care au emis acţiuni la purtător în vederea înştiinţării acţionarilor îndreptăţiţi să voteze în cadrul acestor adunări generale şi să îşi exercite orice alte drepturi, inclusiv să încaseze dividende. Prin urmare, data de referinţă este reglementată în interesul acţionarilor deţinători de acţiuni la purtător şi are rolul de a obliga societatea să asigure toate condiţiile acţionarilor de a-şi exercita drepturile în cadrul adunărilor generale.întrucât în speţă societatea pârâtă a emis acţiuni nominative, dispoziţiile referitoare la data de referinţă nu se aplică. Mai mult, în ipoteza în care s-ar admite obligativitatea menţionării în convocator a datei de referinţă, faptul că reclamantul a participat la AGA şi şi-a exercitat drepturile aferente calităţii sale de acţionar este de natură să acopere lipsa datei de referinţă, care atrage nulitatea relativă a hotărârii AGA. în concluzie, hotărârea AGA este valabilă, iar instanţa urmează să respingă cererea formulată de reclamant.


Asociatul A.J. a solicitat instanţei de judecată să anuleze hotărârea AGA din 31.08.2009 a societăţii JAM SRL prin care s-a decis majorarea capitalului social al societăţii W SRL ia care societatea JAM SRL deţine 100% din capitalul social. în susţinerea cererii, reclamantul A.J. arată că

Răspuns:

hotărârea de majorare a capitalului social nu este adoptată legal întrucât asociata JAM SRL trebuia să se abţină de la exercitarea dreptului de vot deoarece are interese contrare celor ale societăţii.

Este valabilă hotărârea AGA adoptată pe baza votului exprimat de un asociat care are interese contrare intereselor societăţii?

Răspuns:

Simpla constatare a adoptării hotărârii AGA cu încălcarea unei dispoziţii legale nu determină anularea sau nulitatea absolută a hotărârii în cauză dacă această încălcare nu constituie o cauză de nulitate relativă sau absolută, prevăzută de lege.

în speţă, sancţiunea adoptării hotărârii AGA pe baza votului exprimat de asociatul cu interese contrare celor ale societăţii nu este anularea sau nulitatea hotărârii AGA, ci răspunderea patrimonială a asociatului respectiv pentru daunele cauzate societăţii în acest fel.


Care sunt obligaţiile cenzorilor din cadrul unei societăţi pe acţiuni administrate în sistem unitar?

Răspuns:

Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilorfinanciare (art. 163 alin. (1) din Legea nr. 31/1990).

Răspuns:

Alegeţi afirmaţia corectă, iar pentru cele incorecte enunţaţicorespunzător răspunsul corect:a) Societatea cu răspundere limitată este obligată să verse jumătate din

capitalul social subscris la data constituirii;b) Consiliul de administraţie al societăţii administrate în sistem unitar

stabileşte politicile contabile şi sistemul de control financiar şi aprobă planificarea financiară;

c) Adunarea generală a acţionarilor poate aproba situaţiile financiare numai dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari;

d) Cenzorii au dreptul să împuternicească persoane cu calitatea de expert contabil pentru a le exercita mandatul;

e) în cazul societăţilor pe acţiuni organizate potrivit sistemului dualist, lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul auditorilor;

f) în cazul societăţilor pe acţiuni organizate potrivit sistemului unitar, lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Răspuns:

a) Fals, deoarece, potrivit legii (art. 91 din Legea nr. 31/1990), societatea cu răspundere limitată este obligată să verse integral capitalul social subscris la data constituirii.

b) Adevărat (art. 142 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990).

c) Adevărat (art. 163 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).

d) Fals. Cenzorii trebuie să îşi exercite personal mandatul (art. 159 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).

e) Fals. în societăţile pe acţiuni organizate potrivit sistemului dualist, lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul consiliului de supraveghere (art. 253 alin. (5) din Legea nr. 31/1990).

f) Adevărat (potrivit art. 253 alin. (5) din Legea nr. 31/1990).


Asociatul N.C. a chemat în judecată societatea CV SRL şi pe P.C., în calitate de administrator şi asociat majoritar, solicitând să se


dispună efectuarea unei expertize contabile care să analizeze modul în care a fost gestionată societatea în ultimii 3 ani, având în vedere că administratorul societăţii a refuzat în repetate rânduri propunerea celorlalţi asociaţi de a se întocmi un raport privind gestiunea societăţii.

Poate instanţa să admită acest tip de cerere, în condiţiile în care este formulată de asociatul unei societăţi cu răspundere limitată?

Răspuns:

Potrivit legii, numai acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din capitalul social al societăţii pe acţiuni vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, care să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, pe care să îl înmâneze asociaţilor solicitanţi, consiliului de administraţie sau directoratului şi consiliului de supraveghere spre a fi analizat şi a se formula propuneri corespunzătoare.

Aceste dispoziţii ale legii, care se referă strict la societăţile pe acţiuni, nu sunt aplicabile în speţă, întrucât este vorba despre o societate cu răspundere limitată. Atunci când legiuitorul a dorit ca dispoziţiile care reglementează societăţile pe acţiuni să se aplice şi societăţilor cu răspundere limitată, a menţionat expres acest aspect. însă în lege nu se face nicio precizare cu privire la dreptul asociaţilor de a solicita efectuarea unei expertize privind gestiunea societăţii cu răspundere limitată.

Prin urmare, reclamantul avea posibilitatea ca la sfârşitul fiecărui an financiar, în cadrul AGA în care au fost analizate bilanţul contabil al societăţii şi activitatea financiară din anul precedent, să îşi spună punctul de vedere şi să formuleze cererile pe care le considera de cuviinţă, iar dacă aprecia că AGA respectivă a încălcat legea putea să atace în justiţie hotărârea adoptată cu acea ocazie.


Acţionarul majoritar M.C. a chemat în judecată pe acţionarii minoritari G.A. şi C.V. solicitând instanţei să îi oblige pe cei doi să înceteze orice abuz în exercitarea drepturilor de care beneficiază în calitate de asociaţi ai societăţii pe acţiuni MAW SA. în motivarea acţiunii, reclamantul arată că pârâţii (G.A. şi C.V.) au atacat de mai multe ori hotărârile AGA, iar mai nou se opun unei majorări a capitalului social, care constituie singura modalitate ca societatea să evite dizolvarea sau falimentul, în condiţiile în care activul net al societăţii s-a diminuat la mai mult de jumătate din valoarea capitalului social subscris.

Acţionarii minoritari se fac vinovaţi de conduită abuzivă?

Potrivit legii, acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari (art. 1361 din Legea nr. 31/1990). Exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor acţionarilor poate fi interpretată prin prisma unei obligaţii de loialitate ce le revine acţionarilor faţă de societate şi a obligaţiei de a se abţine de la orice acţiune contrară interesului general al societăţii, constând, printre altele, în necesitatea de a desfăşura o activitate economică generatoare de profit. Sancţionarea abuzului acţionarilor, fie ei majoritari sau minoritari, reprezintă un remediu în încercarea de a pune de acord interesele personale ale acţionarilor (de dizolvare a societăţii) cu interesul general al societăţii, de menţinere a societăţii şi de obţinere de profit.


Societatea Farma SA, administrată în sistem unitar, are trei cenzori şi un supleant, aleşi de adunarea generală a acţionarilor. După 2 ani de la constituire, societatea îşi modifică actul constitutiv în sensul optării pentru sistemul dualist de administrare, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor.

a) Societatea îşi poate modifica sistemul de administraţie pe parcursul existenţei societăţii?

b) în funcţie de răspunsul ales, arătaţi consecinţele produse cu privire la controlul de gestiune al societăţii şi cu privire la cenzori. Explicaţi.

Răspuns:

a) în primul rând, în cursul existenţei societăţii, actul constitutiv al societăţii poate fi modificat prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor în sensul schimbării sistemului de administraţie al societăţii din sistem unitar în sistem dualist şi invers (art. 153 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

b) întrucât societăţile pe acţiuni care optează pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar, ca urmare a deciziei de schimbare a sistemului de administrare, de înlocuire a sistemului unitar cu cel dualist, societatea Farma SA trebuie să revoce cenzorii numiţi deja şi să desemneze auditori financiari în locul lor. Această operaţiune de schimbare a organelor de control va fi înregistrată la registrul comerţului prin grija directorului, membru al directoratului, desemnat în acest sens.

Adunarea generală extraordinară a acţionarilor (AGEA) a societăţii Farex SA a hotărât majorarea capitalului social al acesteia. Adunarea generală a stabilit un termen de exercitare a dreptului de preferinţă de către acţionari de 35 de zile pentru subscrierea noilor acţiuni. După trecerea a

Răspuns:

36 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial, acţiunile au fost oferite spre subscriere publicului, după care, în termen de 5 zile de la această dată, au fost cumpărate de terţi. A.T. şi A.M., acţionari ai societăţii, au chemat în judecată societatea motivând că le-a fost încălcat dreptul de preferinţă asupra acţiunilor respective.

Ce a hotărât instanţa? Motivaţi.

Răspuns:

Instanţa a hotărât că societatea Farex SA a procedat corect, respectând termenul prevăzut de lege, de o lună de la data publicării hotărârii AGEA în Monitorul Oficial, în care acţionarii îşi pot exercita dreptul de preferinţă. Astfel, potrivit legii (art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990), exercitarea dreptului de preferinţă se va putea realiza numai în interiorul termenului stabilit de AGEA sau de consiliul de administraţie, respectiv directorat, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. în toate situaţiile, termenul acordat pentru exercitarea dreptului de preferinţă nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii AGEA, respectiv a deciziei consiliului de administraţie/directoratului în Monitorul Oficial, Partea a IV-a. După expirarea acestui termen, acţiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului.


Societatea Farim SA şi-a constituit pe anul 2010 un fond de rezervă, prin preluarea unui procent de 10% din profitul înregistrat de societate în acel an. în acelaşi an s-a obţinut un excedent, prin vânzarea acţiunilor ia un curs mai mare decât valoarea lor nominală, care nu a fost întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune şi nici destinat amortizărilor.

Unde va fi inclus excedentul obţinut de societatea Farim SA? Motivaţi.

Excedentul obţinut de societatea Farim SA prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală va fi inclus în fondul de rezervă, chiar dacă fondul de rezervă a atins cuantumul prevăzut de lege, de minimum a cincea parte din capitalul social, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor (art 183 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).



în ce constă obligaţia de non-concurenţă a administratorilor unei societăţi cu răspundere limitată şi care este sancţiunea în cazul încălcării acestei obligaţii?

Răspuns:

Potrivit legii, administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să desfăşoare aceeaşi activitate economică sau o altă activitate economică concurentă pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice. în cazul nerespectării acestei obligaţii, administratorii vor fi revocaţi şi vor răspunde pentru daunele pricinuite societăţii (art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).


Asociatul A.C. dintr-o societate cu răspundere limitată a transmis părţile sale sociale unei alte persoane din afara societăţii, transmiterea fiind aprobată de asociaţii reprezentând trei pătrimi din capitalul social. Unii dintre creditorii sociali au formulat o cerere de opoziţie cu privire la transmiterea efectuată.

Este întemeiată cererea de opoziţie a unora dintre creditorii sociali? Explicaţi.

Răspuns:

Cererea de opoziţie a unora dintre creditorii sociali este întemeiată dacă aceştia au suferit un prejudiciu ca urmare a transmiterii părţilor sociale, chiar şi în condiţiile aprobării de către asociaţii reprezentând trei pătrimi din capitalul social.

Răspuns:

Astfel, potrivit legii, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale (art 202 alin. (23) din Legea nr.31/1990).


Societatea Impex SRL are ca obiect de activitate, menţionat în actul constitutiv, numai comercializarea de articole de îmbrăcăminte. în urma unei verificări efectuate la locul desfăşurării comerţului se constată că societatea Impex SRL comercializează şi produse alimentare.

Ce sancţiune i se aplică societăţii?

Răspuns:

împotriva unei societăţi care desfăşoară activităţi care nu sunt precizate în actul constitutiv şi pentru care nu au fost obţinute autorizaţiile prevăzute de lege, autorităţile pot dispune o serie întreagă de sancţiuni, de la amendă contravenţională, confiscarea mărfurilor neautorizate şi a veniturilor obţinute prin vânzarea acestora până la suspendarea activităţii.


Prin actul constitutiv al unei societăţi pe acţiuni, consiliul de administraţie a fost autorizat ca în termen de 3 ani de la data înmatriculării societăţii să majoreze capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capital autorizat). Capitalul subscris la data constituirii este de 28.000 euro. în termenul prevăzut, în temeiul unui act adiţional, societatea pe acţiuni îşi majorează capitalul social prin emiterea de noi acţiuni, în schimbul aporturilor noi, în cuantum de 15.000 euro.

Este întemeiat refuzul registrului comerţului de a înregistra actul adiţional privind majorarea capitalului subscris?

Refuzul registrului comerţului de a înregistra actul adiţional privind majorarea capitalului subscris este întemeiat, întrucât în speţă suma de 15.000 euro cu care se majorează capitalul societăţii depăşeşte jumătate din valoarea capitalului social subscris la momentul autorizării (art. 2201 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).


Asociaţii A.E. şi M.N. au solicitat instanţei de judecată să constate retragerea lor din societate şi să oblige societatea TT SRL la plata contravalorii părţilor sociale pe care le deţin, reprezentând 5% şi, respectiv, 40% din capitalul social. De asemenea, au solicitat obligarea administratorului societăţii la plata daunelor materiale produse din culpa sa ca urmare a activităţii defectuoase în gestionarea societăţii, desfăşurată în cursul anilor 2005 şi 2006, care a condus la o stare financiară precară a societăţii şi la o diminuare substanţială a valorii părţilor sociale pe care le deţin.

a) Cum se stabilesc drepturile asociaţilor reclamanţi care se retrag din societate?

b) Au dreptul asociaţii să acţioneze împotriva administratorilor?

Răspuns:

a) în vederea stabilirii drepturilor ce se cuvin asociaţilor retraşi, corespunzătoare părţilor sociale deţinute de aceştia, instanţa dispune efectuarea unei expertize pentru evaluarea patrimoniului societăţii, a mijloacelor fixe şi circulante, conform ultimului bilanţ aprobat, şi pentru stabilirea cotelor-părţi ce se cuvin asociaţilor retraşi. Expertul soluţionează toate obiectivele expertizei şi stabileşte lotizarea bunurilor din patrimoniul societăţii, pentru a fi repartizate în natură în beneficiul asociaţilor retraşi.

în speţă, în atribuirea bunurilor către reclamanţi, instanţa de judecată a luat act de intenţia societăţii de a-şi continua activitatea de producţie şi a încuviinţat atribuirea activelor legate de această activitate societăţii pârâte. Instanţa a decis ca părţile sociale deţinute de asociaţii retraşi din societate să fie distribuite celorlalţi asociaţi rămaşi, proporţional cu numărul părţilor sociale deţinute de fiecare în parte.

b) Cererea asociaţilor de a-i obliga pe administratori la plata de daune materiale este respinsă de instanţă întrucât numai societatea are dreptul de a acţiona împotriva ad-ministratorilor.

Răspuns:

Reclamanta B.G., în calitate de asociat, a chemat în judecată societatea TMM SRL şi pe asociatele SCT SRL Italia şi L.M., solicitând instanţei să anuleze hotărârea AGA din data de 15.02.2008 al cărei loc de desfăşurare a fost stabilit în Milano, Italia, ia sediul asociatei SC T SRL Italia.

Asociatele pârâte SC T SRL Italia şi L.M. au solicitat să fie scoase din cauză întrucât nu au calitate procesuală, reclamanta având acţiune numai împotriva societăţii de la care emană AGA a cărei anulare se solicită. Se mai arată că o asemenea cerere de anulare vizează numai o hotărâre adoptată de AGA unei societăţi pe acţiuni, şi nu a unei societăţi cu răspundere limitată, având în vedere că într-o asemenea cauză societatea este reprezentată în instanţă de consiliul de administraţie, respectiv directorat, organe specifice numai societăţilor pe acţiuni. De asemenea, pârâtele precizează că în cauză se aplică art. 8 din statutul societăţii TMM SRL, potrivit căruia adunările generale se pot ţine şi la locul arătat în convocare, şi nu dispoziţiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Ce soluţie va pronunţa instanţa de judecată?

Răspuns:

La art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se prevede că administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social. Din modul în care este redactat acest text reiese că prevederile referitoare la locul unde se ţin adunările asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată au caracter imperativ. Prin urmare, asociaţii nu pot deroga de la aceste prevederi şi nu pot prin statut să stabilească un alt loc de desfăşurare a AGA, ci aceasta are loc în mod obligatoriu la sediul social.

Totodată, legea prevede că dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ceea ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile AGA, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, în măsura în care sunt compatibile cu natura mixtă - de persoane şi de capitaluri - a acestui tip de societate. în acest caz, cererea de chemare în judecată se va soluţiona în contradictoriu cu societatea TMM SRL şi cu ceilalţi asociaţi care ar putea invoca un prejudiciu ce ar putea decurge din hotărârea judecătorească ce urmează să se pronunţe în cauză.

în concluzie, instanţa a admis cererea reclamantei şi a anulat hotărârea AGA a societăţii TMM SRL.

988


Reclamantul F.B. a dobândit acţiuni la societatea UV SA în baza unui contract de cesiune de acţiuni încheiat în 2005. Ulterior a notificat de mai multe ori societatea pentru a-şi înscrie dreptul de proprietate asupra acţiunilor în registrul acţionarilor. Societatea UV SA a contestat în instanţă valabilitatea contractului de cesiune a acţiunilor nominative emise în formă dematerializată arătând că dreptul de proprietate asupra acestora se transmite exclusiv prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar, personal sau prin reprezentanţi, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Ce decide instanţa de judecată?

Răspuns:

Din textul art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu rezultă că sunt nule alte modalităţi de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată, altele decât transmiterea prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. Prin urmare, proprietatea asupra acestor acţiuni poate fi transmisă şi în temeiul unui contract de cesiune.

în acest caz, instanţa va admite cererea reclamantului şi va obliga societatea ca prin administratori să pună la dispoziţia reclamantului registrul acţionarilor pentru a-şi înscrie dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative pe care le deţine la societatea UV SA.


Prin hotărârea AGA din 14.01.2007, asociaţii societăţii Z SRL decid vânzarea imobilului proprietate a societăţii şi îl împuternicesc pe D.S. (unul dintre cei doi administratori şi asociaţi) să încheie contractul de vânzare-cumpărare la un preţ care să nu fie mai mare decât valoarea contabilă a imobilului.

La data de 15.03.2007, societatea Z SRL, reprezentată de D.S., încheie cu N.l. un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul societăţii, prin care părţile se obligă să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare nu mai târziu de 30.11.2007.


în baza antecontractului, societatea Z SRL se obligă să nu înstrăineze imobilul altei persoane până la data stabilită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi să înregistreze în registrul comerţului hotărârea AGA din 14.01.2007 prin care s-a aprobat vânzarea şi a fost împuternicit administrator D.S. cu încheierea acestei operaţiuni.

însă, la data de 08.10.2007, societatea Z SRL, reprezentată de B.F. (cel de-al doilea administrator şi asociat), a vândut imobilul societăţii W SRL, deşi nu a fost adoptată o nouă hotărâre AGA care să îl împuternicească pe B.F. în acest sens.

N.l. solicită instanţei de judecată să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între societăţile Z SRL şi W SRL pentru lipsa consimţământului societăţii vânzătoare, care a fost reprezentată de o persoană care nu a fost împuternicită special pentru încheierea acestui act juridic.

Limitarea puterilor de reprezentare conferite de lege administratorului societăţii cu răspundere limitată are efecte faţă de terţi?

Răspuns:

Potrivit legii, administratorii pot îndeplini toate operaţiunile de gestiune necesare desfăşurării activităţii, în această categorie fiind incluse atât acte care privesc administrarea internă a societăţii, cât şi acte juridice încheiate cu terţi. Cu toate că stabilirea puterilor administratorilor este dreptul exclusiv al asociaţilor, conferirea puterilor administratorilor trebuie să se realizeze cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, care reglementează în mod strict raporturile dintre societate şi administratori, în scopul protejării terţilor. în acest sens, asociaţii, prin actul constitutiv sau în temeiul hotărârii AGA, nu pot să limiteze puterile conferite de lege administratorilor; orice asemenea restrângere este lipsită de eficacitate, fiind inopozabilă terţilor, chiar dacă a fost adusă la cunoştinţa acestora prin publicitate. Prin urmare, vor prevala puterile conferite de lege, şi nu cele stabilite de asociaţi.

în speţă, societatea Z SRL este o societate cu răspundere limitată cu doi asociaţi care deţin şi funcţia de administratori ai societăţii, având drepturi egale de a reprezenta societatea. Hotărârea AGA din data de 14.01.2007, prin care a fost împuternicit cu vânzarea imobilului numai unul dintre administratori, semnifică o limitare a puterilor de reprezentare conferite de lege celuilalt administrator, lipsită de efecte în raport cu terţii. Prin urmare, actul de vânzare-cumpărare încheiat de societate este pe deplin valabil sub aspectul consimţământului societăţii vânzătoare exprimat prin intermediul administratorului ei, B.F.O Reorganizarea societăţilor


în scopul simplificării procesului decizional, al fluidizării operaţiunilor de gestionare a societăţilor şi al reducerii costurilor administrative, prin formarea unei structuri unice în care să fie angrenate toate forţele, societăţile A SRL, B SRL şi C SRL, având acelaşi asociat majoritar, pe B.V., au decis să fuzioneze. în urma fuziunii, societatea C SRL urmează să înglobeze societăţile A SRL şi B SRL, care se dizolvă. în cauză a fost întocmit un proiect de fuziune în care se arată că în urma fuziunii societatea absorbantă C SRL îşi va consolida poziţia pe piaţă, devenind o prezenţă mai importantă şi putând concura cu succes cu societăţile din domeniu. în proiectul de fuziune se precizează şi modalitatea de predare a părţilor sociale, data la care acestea dau dreptul la dividende, valoarea contabilă a părţilor sociale ale societăţilor implicate în fuziune, raportul de schimb al părţilor sociale, conversia şi schimbul de părţi sociale, majorarea capitalului social al societăţii absorbante, cuantumul primei de fuziune, data situaţiei financiare de fuziune, data fuziunii, precum şi alte date care prezintă interes pentru fuziune.

Societatea C SRL, prin administrator, a solicitat înregistrarea la registrul comerţului a hotărârii de fuziune prin absorbţia societăţilor A SRL şi B SRL. Cererea de înscriere de menţiuni a fuziunii a fost respinsă de oficiul registrului comerţului cu motivarea că proiectul de fuziune întocmit în cauză nu cuprinde toate elementele cerute de lege, întrucât nu se menţionează sursa sumei cu care se majorează capitalul social şi lipseşte fundamentarea fuziunii. în motivare se arată că nici din rapoartele întocmite de administratorii societăţilor ce fuzionează în care este explicat proiectul de fuziune nu rezultă sursa sumelor cu care urmează să se majoreze capitalul social. Mai mult, în cauză, reprezentantul registrului comerţului nu a avut posibilitatea de a desemna un expert pentru examinarea proiectului de fuziune, întrucât toţi asociaţii societăţilor implicate în fuziune au decis că nu este necesară întocmirea unui raport în acest sens.

Societatea C SRL a declarat recurs împotriva deciziei oficiului registrului comerţului.

Ce va decide instanţa?

Verificând proiectul de fuziune prin absorbţie întocmit în cauză, instanţa de judecată consideră că acesta conţine toate elementele impuse de lege. După cum se precizează în proiect, ca urmare a fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă C SRL preia toate activele şi pasivele societăţilor absorbite A SRL şi B SRL. Ca o consecinţă a acestui transfer, societatea absorbantă devine proprietara activelor primite cu care îşi măreşte patrimoniul şi trebuie să îşi majoreze şi capitalul social. Această consecinţă nu este reglementată expres de Legea nr. 31/1990, dar transpare ca o condiţie obligatorie pentru emiterea de noi părţi sociale care urmează să fie distribuite asociaţilor societăţilor absorbite. Prin urmare, activele transferate societăţii absorbante constituie sursa majorării capitalului social al acesteia.

Din cele prezentate mai sus, instanţa de judecată apreciază că în cazul de faţă proiectul de fuziune prin absorbţia societăţilor A SRL şi B SRL de către societatea C SRL este complet, îndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a fi publicat în Monitorul Oficial, după ce a fost vizat de judecătorul delegat la registrul comerţului. în consecinţă, va admite cererea formulată de reclamant şi va dispune publicarea proiectului de fuziune întocmit în cauză.


Societatea B SRL, în contradictoriu cu societăţile G SRL şi A SRL, a solicitat instanţei să fie repusă în termenul de exercitare a opoziţiei împotriva proiectului de fuziune prin absorbţie dintre societăţile G SRL şi A SRL şi să admită opoziţia formulată de reclamantă în calitate de creditoare a societăţilor pârâte, împotriva fuziunii acestora, înregistrată la registrul comerţului în data de 15.10.2008. în susţinerea cererii, reclamanta (B SRL) a arătat că în termenul de 30 de zile prevăzut de lege a depus la registrul comerţului două adrese, în data de 03.08.2008 şi în data de 23.08.2008. La aceste adrese, registrul comerţului a răspuns că la data de 23.07.2008 a fost depusă o cerere privind fuziunea prin absorbţie a celor două societăţi, avizată de judecătorul delegat, care apoi a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, în data de 15.08.2008. întrucât a făcut demersurile necesare înainte de publicarea în Monitorul Oficial a avizării cererii de fuzionare a celor două debitoare ale sale, în opinia reclamantei, instanţa trebuie să admită cererea sa de repunere în termen referitoare la opoziţia formulată împotriva fuzionării pârâtelor, care au faţă de ea debite neachitate. Instanţa a respins cererea de repunere în termenul de formulare a opoziţiei prevăzut de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Este temeinică şi legală soluţia instanţei?Instanţa a respins în mod corect cererea reclamantei, pe baza dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 31/1990, care prevăd, în mod expres, obligativitatea introducerii opoziţiei în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a proiectului de fuziune, tocmai pentru a le da posibilitatea terţilor să ia cunoştinţă şi să îşi exercite dreptul de opoziţie. în cauză, reclamanta a înregistrat opoziţia la registrul comerţului în data de 15.10.2008, peste termenul de 30 de

Răspuns:

zile prevăzut în mod expres de lege, raportat la data apariţiei proiectului de fuziune în Monitorul Oficial nr. 2.314 din 15.08.2008. Susţinerile societăţii reclamante, în sensul că a făcut demersuri la registrul comerţului pentru a i se comunica date referitoare la proiectul de fuziune, sunt irelevante în cauză, deoarece legea prevede expres formularea unei opoziţii în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune în Monitorul Oficial şi nicidecum efectuarea de adrese la oficiul registrului comerţului, cum, în mod nelegal, a procedat reclamanta.


Societatea M SRL şi societatea V SRL, reprezentate de administratori, au încheiat un protocol prin care au stabilit reorganizarea societăţii V SRL în sensul transmiterii cu titlu universal a patrimoniului ei către societatea M SRL.

a) Ce formă de reorganizare intervine în cauză?b) Protocolul încheiat între cele două societăţi este

suficient pentru realizarea valabilă a operaţiunii şi transmiterea cu titlu universal a patrimoniului?

Răspuns:

a) în cauză intervine fuziunea prin absorbţie, în cadrul căreia societatea M SRL înglobează societatea V SRL, care urmează să se dizolve fără lichidare.

b) Pentru realizarea valabilă a operaţiunii de fuziune şi implicit a transmiterii patrimoniului cu titlu universal trebuie să fie îndeplinită procedura prevăzută imperativ de lege. în acest sens, în cadrul fiecărei societăţi implicate în fuziune se va întruni AGEA, care va hotărî fuziunea. Administratorii celor două societăţi vor întocmi un proiect de fuziune, pe care îl vor depune la registrul comerţului unde se află înmatriculată fiecare societate şi care se va publica în Monitorul Oficial. în cel mult 3 luni de la publicarea proiectului de fuziune, AGEA fiecărei societăţi se va pronunţa cu privire la fuziune. Apoi, societatea M SRL va întocmi un act adiţional care va fi înregistrat la registrul comerţului şi publicat în Monitorul Oficial.

Răspuns:

Reclamantul C.B., în calitate de asociat al societăţii cu răspundere limitată ASD SRL, a solicitat instanţei de judecată să dispună continuarea procedurii de divizare, începută în temeiul hotărârii AGA prin care s-a decis în principiu divizarea societăţii, şi înregistrarea menţiunilor privind această operaţiune la registrul comerţului. De asemenea, a solicitat obligarea asociatului K.L. să semneze proiectul de divizare întocmit de reclamant urmând ca, în cazul în care acesta refuză, sentinţa pronunţată în cauză să ţină locul consimţământului şi semnăturii acestuia.

Este întemeiată o asemenea acţiune în instanţă?

Răspuns:

Din punct de vedere economico-organizatoric, divizarea este o operaţiune de reorganizare a societăţii care se hotărăşte de AGA în temeiul unui proiect de divizare. Proiectul de divizare este o propunere cu un conţinut expres prevăzut de lege, ce trebuie aprobată de asociaţii societăţii implicate în divizare şi publicată în Monitorul Oficial.

în speţă, hotărârea AGA prin care s-a decis cu valoare de principiu începerea procedurii de divizare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru fundamentarea operaţiunii de divizare a societăţii. De asemenea, această hotărâre nu a fost urmată de niciun alt demers, cum ar fi înregistrarea ei la registrul comerţului, şi nici de îndeplinirea altor cerinţe prevăzute de lege ca fiind premergătoare pentru realizarea operaţiunii de divizare a societăţii ASD SRL. în cauză nu există niciun proiect de divizare, reclamantul dând această calificare unui simplu raport de evaluare a patrimoniului societăţii.

Pe de altă parte, potrivit legii, asociaţii sunt singurii în măsură să decidă cu privire la oportunitatea divizării societăţii pe baza proiectului publicat potrivit legii, iar instanţa nu se poate substitui voinţei asociaţilor în sensul de a-i obliga să semneze proiectul de divizare.

O Dizolvarea şi lichidarea societăţilor


Ţinând cont de situaţia debitoarei şi constatând absenţa fundamentului subiectiv - affectio societatis -, în septembrie 2014, judecătorul-sindic dispune intrarea în faliment a societăţii


MOL SRL şi numeşte un lichidator judiciar. în decembrie 2014, reclamantul B.V., în calitate de asociat şi administrator, solicită instanţei excluderea asociatului M.G. din societate, precum şi revocarea acestuia din funcţia de administrator, întrucât se face vinovat de prejudiciile produse societăţii prin neplata către stat a taxelor şi impozitelor datorate şi neîncasarea la scadenţă a sumelor datorate de debitorii societăţii. La rândul său, pârâtul M.G. solicită instanţei prin cerere reconvenţională excluderea reclamantului din societate şi revocarea lui din funcţie arătând că societatea a suferit prejudicii ca urmare a modului defectuos în care reclamantul a administrat societatea.

Este posibilă excluderea asociaţilor în faza lichidării judiciare?

Răspuns:

Potrivit Legii nr. 31/1990, poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii. Sancţiunea excluderii are în vedere pierderea încrederii în asociatul administrator şi refuzul acestuia de a conlucra pentru îndeplinirea obiectivelor sociale, având ca efect blocarea activităţii societăţii şi falimentul acesteia.

însă în speţă, întrucât societatea a intrat în faliment, dreptul administratorilor sociali de a reprezenta societatea încetează. în consecinţă, acţiunea de excludere a asociaţilor promovată în etapa lichidării judiciare nu poate fi admisă, fiind admisibile numai acţiunile care au drept unic scop lichidarea bunurilor din patrimoniul societăţii debitoare şi acoperirea creanţelor deţinute de creditorii sociali.


Prin hotărârea AGA din 04.06.2009 s-au decis dizolvarea societăţii II SRL şi numirea lui B.F. în calitate de lichidator, fiind îndeplinite toate formalităţile prevăzute de lege cu privire la această hotărâre. La data de 18.06.2009, după ce procedura de lichidare a început, dar înainte de publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial, societatea cu răspundere limitată, prin împuternicit cu procură specială, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism, proprietate a societăţii, cu societatea L100 SRL. Aflând despre existenţa acestui contract de vânzare-cumpărare, societatea II SRL, prin lichidator, cheamă în judecată societatea cumpărătoare şi solicită instanţei de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 18.06.2009. în motivarea cererii sale, societatea reclamantă aratăcă din momentul în care procedura de dizolvare a început nu mai pot fi întreprinse operaţiuni noi în mod valabil.

Care este sancţiunea prevăzută de lege în cazul în care o societate aflată în dizolvare încheie operaţiuni noi?

Răspuns:

Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar din acest moment societatea îşi restrânge capacitatea juridică de a încheia în mod valabil acte juridice numai la operaţiunile necesare lichidării. în mod evident, după ce a intrat în dizolvare, societatea reclamantă nu mai poate încheia operaţiuni noi, altele decât cele care au drept scop lichidarea patrimoniului său. Pe de altă parte, legea prevede expres faptul că în situaţia în care reprezentantul legal al societăţii în dizolvare încheie un act juridic care nu se circumscrie procedurii de lichidare reprezentantul legal este personal răspunzător faţă de terţi pentru acea operaţiune. Prin urmare, legea prevede în mod clar faptul că pentru încălcarea interdicţiei impuse reprezentantului legal al unei societăţi în dizolvare de a nu încheia operaţiuni noi sancţiunea constă în răspunderea patrimonială a acestuia pentru acţiunile întreprinse, şi nu sancţiunea nulităţii acestor operaţiuni, aşa cum a solicitat societatea reclamantă.


în 2009, societatea A SRL, prin reprezentanţii ei, B.V. şi CE., în calitate de administratori, a încheiat un contract de distribuţie exclusivă cu societatea G SRL, în calitate de distribuitor. Societatea distribuitoare nu şi-a îndeplinit obligaţiile, ceea ce a produs un prejudiciu important societăţii A SRL După un an, AGA societăţii A SRL îi revocă din funcţie pe cei doi administratori şi îl numeşte pe D.C. ca administrator unic. în aceeaşi şedinţă, administratorul societăţii G SRL a recunoscut datoria pe care societatea lui o are faţă de societatea A SRL şi s-a obligat să predea bunurile care îi fuseseră încredinţate în vederea aducerii la îndeplinire a contractului de distribuţie. întrucât, pe de o parte, societatea G SRL nu a achitat datoria, iar pe de altă parte, s-a dispus dizolvarea ei, societatea A SRL a formulat o cerere de chemare în judecată a foştilor administratori B.V. şi C.E., considerându-i vinovaţi pentru prejudiciul cauzat societăţii în perioada în care au ocupat aceste funcţii. Instanţa a respins acţiunea, reţinând că societatea reclamantă A SRL trebuia să recupereze creanţa de la societatea debitoare G SRL, şi nu de la foştii săi administratori.

a) Poate fi chemată în judecată o societate aflată în dizolvare?b) Este corectă soluţia instanţei?

a) Societatea dizolvată îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile efectuate în faza de lichidare, până la radierea ei din registrul comerţului. Aceasta înseamnă că societatea nu mai poate întreprinde operaţiuni noi, ci doar acte juridice necesare lichidării patrimoniului propriu. Cum acţiunea societăţii creditoare A SRL se înscrie în categoria operaţiunilor de lichidare, aceasta putea să fie promovată împotriva societăţii debitoare G SRL, ce urmează să fie reprezentată în instanţă prin lichidatorul desemnat.

b) Instanţa, în mod corect, a apreciatfaptul că societatea reclamantă trebuia să cheme în judecată societatea debitoare G SRL, care de altfel a recunoscut prejudiciul, şi nu să se îndrepte împotriva foştilor administratori, care au acţionat în limitele împuternicirii ce le-a fost acordată.


Reclamantul D.I., în calitate de asociat al societăţii D SRL, îl cheamă în judecată pe V.V., celălalt asociat, solicitând instanţei să dispună dizolvarea societăţii şi împărţirea patrimoniului social, constituit dintr-un teren agricol în suprafaţă de 4.900 m2 extravilan şi alte bunuri mobile. Pârâtul V.V., la rândul său, solicită instanţei partajarea bunurilor dobândite de societate în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea. Instanţa de judecată a admis în parte acţiunea şi a dispus dizolvarea societăţii D SRL, dar a respins cererile privind împărţirea patrimoniului ca formulate prematur.

Apreciaţi ca temeinică şi legală soluţia instanţei de judecată?

Răspuns:

Soluţia este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, în temeiul cărora societatea poate fi dizolvată la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, cum ar fi neînţelegeri grave între asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. Mai mult, dizolvarea societăţii trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească de dizolvare a devenit irevocabilă. Abia apoi, ca efect al dizolvării societăţii, se deschide procedura de lichidare, etapă în cadrul căreia operaţiunile vizează patrimoniul societăţii, nu însă şi partajarea patrimoniului. Prin urmare, nu se pot dispune prin aceeaşi hotărâre atât dizolvarea, cât şi lichidarea societăţii, acestea fiind două etape distincte, cu o succesiune precis determinată prin efectele juridice pe care le produc.

Asociaţii S.V. şi UJ. împreună cu societatea JV SRL, reprezentată de administratorul G.I., au chemat în judecată Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, solicitând instanţei să dispună prelungirea duratei societăţii pe timp nelimitat şi înregistrarea

Răspuns:

hotărârii în registrul comerţului. Instanţa de judecată, analizând actul constitutiv al societăţii, constată că societatea a fost înfiinţată pentru o perioadă determinată care s-a împlinit cu 6 luni înainte de formularea acestei cereri de chemare în judecată şi, pe această bază, respinge ca nefondată acţiunea.

Este corectă soluţia instanţei, în condiţiile în care se constată că societatea a desfăşurat o activitate profitabilă în tot acest timp şi asociaţii au motive temeinice să ceară prelungirea duratei prevăzute în actul constitutiv al societăţii?

Răspuns:

Potrivit Legii nr. 31/1990, societatea se dizolvă prin trecerea timpului stabilit pentru durata acesteia. Această dispoziţie are un caracter imperativ; ca urmare, dizolvarea societăţii în cauză a intervenit automat la expirarea perioadei prevăzute în actul constitutiv. în aceste condiţii, actul adiţional de prelungire a duratei societăţii pe timp nedeterminat trebuia să fie întocmit anterior împlinirii termenului stabilit pentru durata societăţii, şi nu ulterior, cum s-a procedat în acest caz. Astfel, la momentul întocmirii actului adiţional şi ulterior, la momentul formulării acţiunii în instanţă, societatea JV SRL nu mai exista ca persoană juridică, fiind dizolvată, potrivit legii, la momentul împlinirii duratei societăţii.


Care sunt obligaţiile lichidatorilor, de îndată ce au preluat această funcţie, obligaţii care se execută împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii directoratului societăţii?

Răspuns:

Prima îndatorire a lichidatorilor, imediat după preluarea funcţiei, constă în întocmirea unui inventar şi încheierea bilanţului, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, documente contabile pe care le vor semna.

Care sunt obligaţiile lichidatorilor pe care trebuie să le execute personal după preluarea acestei funcţii?

Răspuns:

Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii, registrele societăţii ce le sunt încredinţate de administratori, respectiv de membrii directoratului, şi actele societăţii. De asemenea, aceştia vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor (art. 253 alin. (4) din Legea nr. 31/1990).



Ce societăţi pot fi implicate în operaţiunea de fuziune transfrontalieră şi ce instituţie are competenţa de a verifica legalitatea fuziunii?

Răspuns:

Pot fi implicate în operaţiuni de fuziune transfrontalieră atât societăţile pe acţiuni, în comandită pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată - de naţionalitate română, cât şi cele având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European - societăţile europene cu sediul social în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European şi care au una dintre formele juridice prevăzute de Directiva Consiliului 68/151/CEE sau care, deşi nu au această formă juridică, deţin un patrimoniu propriu ce reprezintă singura garanţie a obligaţiilor sociale şi care sunt supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de directivă, cu condiţia ca operaţiunea de fuziune să fie permisă de legea statelor membre pe ale căror teritorii şi-au stabilit sediul.

însă, dacă societăţile de naţionalitate română sau societăţile europene cu sediul în România au în patrimoniul lor terenuri agricole, acestea pot participa la fuziunea transfrontalieră în care societatea absorbantă sau cea nou-înfiinţată are naţionalitatea altui stat membru sau sediul în alt stat membru, după împlinirea unui termen de 7 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. De asemenea, dacă societăţile mai sus precizate deţin în proprietate terenuri pe teritoriul României, acestea vor putea participa la fuziunea transfrontalieră numai după împlinirea unui termen de 5 ani de la aderarea României la UE.

Nu pot participa la fuziuni transfrontaliere organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, fondurile închise de investiţii şi orice alte asemenea entităţi de plasament colectiv supuse legii române.


Competenţa de verificare a legalităţii fuziunii, sub aspectul procedurii pe care o urmează societăţile participante la fuziune - persoane juridice române sau societăţi europene cu sediul social în România îi aparţine judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului unde sunt înmatriculate societăţile în cauză.

O Obligaţiile profesionale ale persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi economice


Ce documente emise de o societate pe acţiuni trebuie să fie depuse la încheierea exerciţiului financiar, de către cine şi la ce autoritate publică?

Răspuns:

în termen de 15 zile de la data AGA, fie consiliul de administraţie, fie directoratul unei societăţi pe acţiuni trebuie să depună la administraţia financiară unde este înregistrată societatea, în format hârtie şi în format electronic sau numai în format electronic, având ataşată o semnătură electronică extinsă, situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, după caz, precum şi procesul-verbal al AGA. în vederea efectuării publicităţii legale, Ministerul Finanţelor Publice transmite electronic către registrul comerţului copii ale actelor depuse de reprezentanţii societăţii. în cazul în care societatea pe acţiuni are o cifră de afaceri anuală de peste 10 milioane lei, ea este obligată să publice în Monitorul Oficial un anunţ prin care confirmă depunerea documentelor precizate anterior.

3.2. Cerinţe suplimentare pentru categoria experţi contabili O

Procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă


Precizaţi care sunt procedurile de prevenire a insolvenţei şi căror debitori li se aplică.

Procedurile de prevenire a insolvenţei sunt mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv şi pot fi aplicate numai debitorilor aflaţi în dificultate financiară, adică celor care fie au un grad redus de lichiditate pe termen scurt, fie au un grad ridicat de îndatorare pe termen lung, situaţie care le poate afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale în raport cu resursele obţinute din activitatea lor economică sau cu resursele atrase prin activitatea financiară.


Ce categorii de profesionişti sunt exceptate de la aplicarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de

insolvenţă?

Răspuns:

Nu pot fi implicaţi într-o procedură de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:- profesioniştii care exercită profesii liberale;- profesioniştii a căror insolvenţă este reglementată printr-o lege specială;- unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţile care des-

făşoară activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică.


Definiţi noţiunea de insolvenţă.

Răspuns:

Insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Legea reglementează două situaţii:a) insolvenţă se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit

datoria sa faţă de creditor;b) insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la

scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.Contractul de închiriere a unui bun imobil aparţinând debitorului poate fi desfiinţat în cadrul procedurii insolvenţei?

Răspuns:

Răspuns:

Nu. Potrivit dispoziţiilor legale, faptul că un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în cadrul procedurii de insolvenţă nu va desfiinţa contractul de închiriere, în afară de cazul în care chiria este inferioară chiriei practicate pe piaţă. în aceste condiţii, administratorul judiciar/lichidatorul poate să refuze să asigure prestarea oricăror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. în acest caz, chiriaşul poate evacua clădirea şi poate să ceară înregistrarea creanţei sale în tabelul creditorilor sau poate deţine în continuare imobilul, scăzând din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar. în cazul în care chiriaşul alege să continue să deţină imobilul, el nu va fi îndreptăţit la înscrierea creanţei în tabelul creditorilor, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar.


Care este cuantumul minim al unei creanţe, denumit valoare-prag, prevăzut de Legea nr. 85/2014 pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă?

Răspuns:

Valoarea-prag prevăzută de lege pentru creanţe de altă natură decât cele salariale este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor; iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.


în cazul cererii introductive formulate de creditori, depunerea unei cauţiuni este obligatorie, în temeiul legii?

Nu. Numai la cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze la o bancă o cauţiune de până la 10% din valoarea creanţelor, dar nu mai mult de 40.000 lei, în 5 zile de la comunicarea măsurii. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. în cazul în care cauţiunea nu este consemnată în termenul precizat de lege, cererea de deschidere a procedurii va fi respinsă.


Care sunt creanţele care se înscriu din oficiu în tabelul preliminar şi definitiv al creanţelor debitorului?


Răspuns:

Creanţele care se înscriu din oficiu în tabelul preliminar şi definitiv al creanţelor debitorului sunt creanţele salariale.


La data de 10.04.2004, instanţa a dispus dizolvarea societăţii PC SRL şi intrarea ei în faliment, numirea lichidatorului judiciar şi s-a acordat termen până la 28.01.2006 pentru a se analiza stadiul falimentului şi situaţia societăţii. în data de 20.10.2004, societatea PC SRL, reprezentată prin administratorul special P.D., formulează o cerere de chemare în judecată a societăţii AL SRL şi solicită instanţei ca prin hotărâre să o oblige pe aceasta la plata contravalorii construcţiei edificate de societatea reclamantă, în apărarea sa, societatea AL SRL solicită respingerea acţiunii întrucât a fost introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al societăţii reclamante.

în opinia dvs., ce soluţie va da instanţa de judecată?

Răspuns:Potrivit dispoziţiilor legii, instanţa de judecată va respinge cererea de chemare în judecată întrucât a fost formulată şi semnată de P.D., în calitate de administrator special, calitate care nu îi permite acestuia să reprezinte legal societatea care se află în faliment 0 societate aflată în faliment este reprezentată în raporturile cu terţii numai de lichidatorul judiciar desemnat în cauză. Totodată, după intrarea societăţii în faliment, mandatul administratorului special se limitează numai la acte de reprezentare a intereselor asociaţilor şi încetează cu privire la societate.


Creditoarea N SA a solicitat Tribunalului Dolj deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea sa, societatea E SA, cu sediul în municipiul Craiova. Pârâta a contestat că se află în stare de insolvenţă şi a susţinut că sunt în curs de derulare operaţiunile de fuziune prin absorbţie cu societatea G SA, cu sediul în Piatra Neamţ.

Constatând că debitorul a formulat contestaţia cu depăşirea termenului de 10 zile de la primirea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic a respins ca tardivă contestaţia şi a dispus deschiderea procedurii.

Răspuns:

Ulterior, registrul comerţului a comunicat instanţei că, drept urmare a finalizării procedurii de fuziune prin absorbţie, debitoarea s-a dizolvat, iar societatea G SA a preluat integral activul şi pasivul societăţii pârâte.

Ce va dispune în continuare Tribunalul Dolj?

Răspuns:

Tribunalul Dolj, constatând schimbarea societăţii debitoare - societatea G SA -, cu sediul în judeţul Neamţ, îşi va declina competenţa în favoarea Tribunalului Neamţ, potrivit Legii nr. 85/2014, care prevede că toate procedurile prevăzute de această lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie societatea debitoare şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.


Care este ordinea în care se plătesc creanţele, în cazul falimentului?

Răspuns:

în cazul falimentului, creanţele se plătesc în următoarea ordine:1. taxele de timbru şi orice alte taxe şi cheltuieli aferente desfăşurării procedurii insolvenţei,

inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii acestuia, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor implicate în procedură (administratorul judiciar, lichidatorul judiciar, diverşi specialişti desemnaţi de administratorul judiciar etc);

2. creanţele provenind din finanţări acordate debitorului în perioada de observaţie;3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii,

cele datorate cocontractanţilor în urma exercitării acţiunilor în despăgubiri şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora;

5. creanţele bugetare;6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii

de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare contractelor de leasing financiar reziliate, inclusiv obligaţiunile;

9. alte creanţe chirografare;10. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:


- creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor debitorului, restituite averii debitorului, cele cuvenite subdobânditorilor de rea-creadinţă, precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

- creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.


Reclamanta Ml SRL a chemat în judecată societatea D SRL (pârâtă), prin lichidator judiciar, solicitând instanţei să dispună evacuarea societăţii pârâte din spaţiul comercial pe care îl ocupă fără un titlu legal. în apărare, societatea D SRL, prin lichidator judiciar, arată că a intrat în insolvenţă, prin urmare sunt aplicabile dispoziţiile art. 75din Legea nr. 85/2014, care prevede că de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, şi solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă.

Ce soluţie va pronunţa instanţa?

Răspuns:

Prin prevederile legii privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă evocate de societatea pârâtă se urmăreşte evitarea exercitării de creditori a unor acţiuni individuale de urmărire sau de executare a averii debitorului aflat în insolvenţă, în detrimentul tuturor celorlalţi creditori îndreptăţiţi, în scopul respectării caracterului concursual, colectiv şi egalitar ai procedurii insolvenţei. în acest sens, de la data deschiderii procedurii de insolvenţă se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită care au drept scop recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor de creanţă ale acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

însă, în speţă, societatea reclamantă nu urmăreşte realizarea niciunei creanţe asupra averii societăţii pârâte, ci a solicitat numai evacuarea acesteia din spaţiul comercial proprietatea sa, ocupat fără niciun drept. în concluzie, acţiunea în evacuare nu se supune dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, întrucât nu vizează realizarea unei creanţe.

O Grupurile de interes economic

Răspuns:


Societăţile A SA, B SA şi C SA au decis constituirea unui grup de interes economic, prin intermediul căruia să acţioneze mai coerent pe pieţele internaţionale. După constituire, grupul decide contractarea unui împrumut necesar desfăşurării activităţii. La scadenţă, creditorii grupului au demarat procedura de recuperare a creanţelor.

întrucât grupul de interes economic nu are bunuri sau venituri proprii, cum vor proceda creditorii?


în acest caz, creditorii vor urmări silit societăţile care sunt membre ale grupului de interes economic. Potrivit legii, dacă în actul constitutiv al grupului nu s-a prevăzut altfel şi nici nu s-a stabilit în alt mod cu creditorii, membrii grupului de interes economic răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile grupului.


Patru societăţi şi o asociaţie profesională au decis constituirea unui grup de interes economic, întocmind în acest sens un act constitutiv pe care îl semnează reprezentanţii legali ai celor cinci membri. Membrii grupului decid să nu constituie un capital social al grupului la momentul înfiinţării. Registrul comerţului respinge cererea de înregistrare a grupului de interes economic.

Precizaţi care este motivul refuzului de înregistrare a grupului în registrul comerţului.

Răspuns:

întrucât legea prevede faptul că grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital social, iar pe de altă parte, în mod expres, se prevede că actul constitutiv al grupului trebuie semnat de către toţi membrii şi încheiat în formă autentică, rezultă că motivul respingerii cererii de înregistrare îl constituie neîndeplinirea condiţiilor de formă a actului constitutiv, în cauză acesta fiind încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, şi nu în formă autentică.


Patru societăţi pe acţiuni încheie un contract prin care constituie un grup de interes economic. Contractul este încheiat în formă autentică; contractul include şi elementele stabilite cu privire la cuprinsul acestuia de art. 122 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare. La clauza referitoare la capitalul subscris şi vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui membru, se prevede ca drepturile societăţilorpe acţiuni - membre ale grupului - să fie reprezentate prin acţiuni nominative, iar la clauza referitoare la profit, contractul prevede ca profiturile obţinute din activitatea grupului să îi revină acestuia.

Răspuns:

Sunt valabile clauzele referitoare la drepturile membrilor grupului şi la distribuirea profitului către

grup? Explicaţi.

Răspuns:

Drepturile grupului nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile (acţiuni). Orice clauză contrară este lovită de nulitate. Grupul de interes economic nu poate avea drept scop obţinerea profitului pentru sine. Dacă din activitatea grupului rezultă profit, acesta se distribuie în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părţi egale. în cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile grupului, diferenţa va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părţi egale (art. 165 din Legea nr. 161/2003).

Ghid Acces 2015_drept

Documents

Transcript of Ghid Acces 2015_drept