Cele trei articole despre locuinţele boiereşti neoclasice au prezentat consideraţii generale privind istoria oraşului Iaşi, evoluţia caselor boiereşti în secolele XVII – XVIII şi casele boiereşti aparţinând boierimii mărunte sau păturii negustoreşti.

Studiile anterioare au prezentat trei tipuri de case boiereşti, din care s-a prezentat Subcapitolul 1 a.

În acest articol începe prezentarea capitolului 1 b – Case boiereşti ce păstrează influenţele arhitecturii locuinţei tradiţionale – cu boltă pentru trăsuri.

1.b.1. a. Casa Mavrocordat (Liceul Mihai Eminescu Iaşi)

Plasată în zona Sărăriei, Casa Alecu Mavrocordat a avut şi alte funcţiuni: în secolul al XIX-lea a fost Şcoală particulară de învăţământ cunoscută în acea perioadă ca “Institutele Unite”, la începutul secolului devine “Liceul de fete Oltea Doamna”.

Această casă boierească a servit o perioadă ca Curte Domnească 1785 – 1806 după arderea acesteia în anul 1785 (probabil altă clădire de pe amplasament).

Stabilirea Curţii Domneşti a fost făcută prin alternanţă în perioada menţionată cu Casa Calimachi (Universitatea Veche).

Casa a avut diferite reorganizări interioare: bolţi înlocuite cu tavane drepte la toate etajele.

Se mai păstrează scara de acces la etajul unu prin scara originală rezolvată sub formă de tunel înclinat.

Casa este prevăzută cu boltă pentru trăsuri având suprapusă o terasă ce deserveşte etajul.

Actualmente această boltă pentru trăsuri a fost închisă cu tâmplărie, s-a ridicat nivelul de călcare prin amplasarea unor trepte exterioare.

În această clădire s-a încheiat Pacea de la Iaşi, 29 dec. 1791, între Rusia şi Turcia prin care se fixează graniţa dintre Moldova şi Rusia pe Nistru.

b. Cercetare de arhivă – dosar nr. 339/6/10

1866 - Funcţionează “Institutul

I o a n S a s u

LOCUINŢE BOIEREŞTI NEOCLASICE DIN IAŞI (PARTEA A IV-A)

Academic” 1874 – 1875 - Mihail Eminescu a fost

profesor de limba germană 1876 sept. 8 - Celebrează 10 ani 1879 – Institutul Academic se uneşte

cu Liceul Nou sub numele “Institutele Unite”

1907 – Se desfiinţează şcoala 1935 – Se extinde şcoala cu corpul B 1935 – Plan de situaţie cu corpul A 1965 – Se înfiinţează Liceul “Mihail

Eminescu”. c. Caracteristici: Boltă pentru trăsuri neînglobată

volumului casei, acoperită de un balcon ce servea etajului (actualmente bolta este închisă cu tâmplărie).

Saloanele etajului unu dispuse transversal casei au laturile mici spre exterior.

Accesul se face longitudinal casei. 1.b.2. Casa Calimachi (Vechea

Universitate) a. Vechea Universitate a fost

construită la sfârşitul sec. al XVIII-lea, ca reşedinţă boierească având o grădină cu incintă îngrădită situată la limita de nord a oraşului de atunci. Palatul a funcţionat ca reşedinţă domnească prin rotaţie cu Curtea de la Sărărie (Liceul Mihai Eminescu).

Construită în perioada 1791 – 1793, deţinută şi de familia Cantacuzino, a devenit pentru o scurtă perioadă curte domnească (1794 – 1796), ulterior a devenit

proprietatea familiei Balş. Cumpărată de familia Roznovanu este restaurată în anul 1845, după ce a fost distrusă de un incendiu, apoi cumpărată de stat pentru a deveni Universitate în anul 1860.

După construirea Universităţii ieşene pe dealul Copou, casa a devenit sediul Facultăţii de Medicină din Iaşi. După construirea noii clădiri a Facultăţii de Medicină în 1912 casa a avut funcţiuni ce deserveau noua construcţie.

În anul 1960 s-au făcut unele subzidiri la fundaţii şi reparaţii la faţadă, şarpantă şi finisaje interioare. Datorită nevoii de adaptare la funcţiuni altele decât locuirea, casa a suferit numeroase transformări, păstrându-şi totuşi câteva elemente valoroase: • coronamentul cu motiv floral ce a fost

sculptat în piatră; • elemente sculptate în piatră la fronton

în partea superioară; Construcţia se dezvoltă:

demisol parţial ventilat direct în exterior, ce înalţă cota parterului faţă de terenul din faţada principală, pereţii fundaţiilor fiind executaţi din zidărie de cărămidă şi fundaţii din piatră; • parterul are în faţada principală boltă

pentru trăsuri cu acces în holul de la parter prin scara interioară.

În faţada posterioară la intrarea principală se găseşte o absidă semirotundă.

Încăperile etajului sunt dispuse simetric faţă de axul transversal al casei.

Saloanele de la etaj, dispuse în prelungire, străbat casa în sens transversal.

Faţadele sunt ordonate pe orizontală de trei profile: • marcarea liniei soclului; • marcarea separaţiei dintre parter şi etaj; • coronamentul – atic din piatră sculptată.

Volumul ce se detaşează din linia faţadei principale, cuprinde la parter bolta pentru trăsuri, iar la etaj salonul mare ce are ferestrele încadrate în coloane ionice angajate.

De remarcat faţă de stampa prezentată este mărirea golurilor ferestrelor de la etaj la faţada principală.

b. Cercetare de arhivă – dosar nr. 147

Din 1879 proprietatea Facultăţii de Medicină

1904 martie 23. Zidul înconjurător ameninţă să cadă. O parte e năruită pe 27 m lungime. Ameninţă siguranţa publică

1904 mai 15. Zidul să fie de urgenţă demolat

1904 iulie 12. Zidul să fie demolat şi înlocuit cu grilaj

1908 VI 27. Se lucra la reparaţii fără autorizaţie

1910. Plan de situaţie cu alinierea 1912. Autorizaţie pentru Medicina

Nouă 1913. Racord canalizare în strada

Universităţii Exista un plan cu dezafectarea

clădirii (nu s-a realizat) 1938 august 4. Se pune problema

adăpostului de apărare civilă la Medicina Nouă

1939 iunie 6. Zidul înconjurător şi clădirea veche sunt monumente istorice

1940 XI 29. Comisiunea Monumentelor Istorice dă dispoziţie să verifice clădirea veche

c. Caracteristici • demisol şi parţial parter şi etaj cu rezalit

pe faţada principală;

• boltă pentru trăsuri; • intrare în axul clădirii; • vestibul mare la parter prelungit cu un

salon ce are în faţada posterioară o terminaţie absidială;

• la etaj aceeaşi dispoziţie cu salonul mare prelungit peste portic cu latura mică;

• lateral sunt dispuse încăperile mai mici; • faţada tratată cu trei registre, având la

parter bosagii iar la etaj coloane ionice angajate;

• în faţadă fronton cu palmete.

1.b.3. Casa Vornicului Grigore Ghica (Maternitatea Cuza Vodă)

a. Casa a fost construită de Alecu Ghica la 1807. Fiul lui Alecu Ghica, domnitorul Grigore Al. Ghica, în 1852 donează casa pentru “Maternitate” şi “Şcoala de Moaşe”.

La începutul sec. XX se realizează

încă cinci pavilioane. În urma seismului din 1977 se fac consolidări. Tot în anii ’70 se realizează un portic în vederea îmbună tăţirii circulaţiei pietonale pe strada Cuza Vodă.

În anii ’80 se realizează o clădire nouă în apropiere, care funcţionează în prezent ca “Spital de Obstretică şi Ginecologie”.

b. Cercetare de arhivă – dosar nr. 106

Între cele Două Războaie Mondiale – Epitropia Sfântului Spiridon. Corpul

principal P + E, zidărie de cărămidă, fundaţii de piatră, acoperiş de tablă. Are 22 încăperi servind de: clinici, săli consult, băi, cancelarii, hol ... Vechime peste 100 ani. Corpurile pavilionare, patru corpuri au peste 20 ani

1940 martie 18. Plan de situaţie 1 : 500, Plan parter sc. 1 : 200

1939 sept. 22. P.V. inventariere; zidărie de cărămidă, fundaţii de piatră, acoperiş tablă.

Bibliografie: Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii în

România, vol. I şi II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965.

Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1982.

Curinschi, Gheorghe – Monumente de arhitectură din Iaşi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967.

Ispir, Mihai – Clasicismul în arta românească, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984.

Bădărău, Dan, Caproşu, Ioan – Iaşii vechilor zidiri, Ed. Junimea, Iaşi, 1974, p. 58, 88, 114, 139, 330-331, 328.

Arhiva – S.C. Habitat Proiect S.A. Iaşi.