GESTIUNEA PORTOFOLIULUI DE TITLURI

Conf. univ. dr. Dalia SIMION

Bibliografie recomandată

1. Dragotă V. (coord)- Gestiunea portofoliului de valori mobiliare, Editura Economică, Bucureşti, 2003

2. Fota C., Stanciu C., Niţă L.- -Managementul portofoliului de titluri, Editura Sitech, Craiova, 2003

3. Mărăcine V.- -Gestiunea portofoliilor de active financiare. Studii de caz, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002

4. Simion D. -Gestiunea portofoliilor de titluri , Editura Universitaria, Craiova, 2007

5. Simion D. – Piaţa produselor financiare derivate, Editura Sitech, Craiova, 2004

CUPRINSUL DISCIPLINEI

1. Aspecte fundamentale utilizate în gestiunea portofoliului de titluri

2. Caracteristici de bază ale valorilor mobiliare

3. Gestiunea şi evaluarea portofoliilor de titluri

4. Modele de gestiune a portofoliilor de titluri pe piaţa de capital

Cap.1 Aspecte fundamentale utilizate în gestiunea portofoliului

Noţiuni privind investiţiile financiare Conţinutul şi rolul pieţei de capital în România Tipuri de valori mobiliare Conţinutul gestiunii portofoliului de titluri

Investiţiile financiare

În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar incerte.

Investiţiile financiare reprezintă alocarea resurselor băneşti în diverse instrumente (titluri, valori mobiliare, contracte, drepturi, produse, active) financiare în scopul obţinerii unor câştiguri viitoare.

Noţiunea de investiţie implică trei elemente definitorii: durata, rentabilitatea şi riscul.

Timpul este o caracteristică a fiecărei investiţii, deoarece fondurile se alocă în prezent şi efectele se obţin în viitor.

Activele financiare

- sunt materializate în înscrisuri (hârtii de valoare sau înregistrări în cont) care consacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor, precum şi drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende).

-reflectă circuitul banilor între cei care dispun de resurse pe care le oferă şi cei care le utilizează, transferul resurselor băneşti de la cei cu disponibilităţi către cei care au nevoie de fonduri făcându-se prin emisiune de active financiare.

Clasificarea activelor financiare se face astfel:- bancare- nebancare

active monetareactive de capital

- hibridecertificate de depozittitluri de participarebilete ipotecarepoliţe de asigurare

2. Conţinutul şi rolul pieţei de capital în România

În economia financiară, circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul. Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţei financiare.

Componentele pieţei financiare:

- Piaţa bancară- caracterizată prin tranzacţii cu active bancare nenegogiabile, rezultate din operaţiuni purtătoare de dobânzi, cu grad ridicat de siguranţă

- Piaţa monetară – caracterizată prin tranzacţii cu active financiare pe termen scurt, de către societăţi financiare, fiind reprezentată de piaţa interbancară şi piaţa titlurilor de creanţă negociabile

- Piaţa de capital- caracterizată prin tranzacţii cu active financiare care au scadenţe pe termene medii (1-5 ani) şi lungi (peste 5 ani). Reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul de la cei care au un surplus de capital - investitorii- către cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valori mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare).

Trăsăturile pieţei de capital

- este o piaţă deschisă, în sensul că plasamentul este efectuat în marea masă a investitorilor, iar tranzacţiile cu valori mobiliare au un caracter public;

- produsele pieţei sunt instrumente pe termen mediu şi lung. Pe piaţa de capital banii sunt investiţi pe o perioadă mai mare de un an, în timp ce pe piaţa monetară, resursele sunt utilizate pentru finanţări pe termen scurt;

- valorile mobiliare, ca produse ale pieţei, se caracterizează prin negociabilitate şi transefrabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la altul, oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricând produsul respectivla un preţ specific condiţiilor pieţei, sau care rezultă din negociere la un moment dat;

- tranzacţionarea valorilor mobiliare nu este directă, ci intermediată. Intermediarii au un rol important în ceea ce priveşte punerea în contact a emitenţilor cu investitorii sau a investitorilor ce deţin valori mobiliare în portofoliu cu cei care doresc să le cumpere.

Structura pieţei de capital:-piaţa primară de capital-piaţa secundară de capital

Piaţa primară de capital- este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise, adică are loc transferul iniţial de bani de la investitori către firme, odată cu emiterea de acţiuni.

- serveşte la plasarea noilor emisiuni de valori mobiliare, în scopul atragerii capitalurilor disponibile, pe termene medii şi lungi.

- are rolul de a asigura deplasarea fondurilor disponibile către investitori, de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe termen mediu şi lung.

- vizează şi reinvestirea unei părţi din profitul obţinut de către investitori, aceasta echivalând practic cu o majorare de capital realizată cu cel mai redus cost al procurării lui.

-asigură întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri, permiţând finanţarea activităţii agenţilor economici, fiind deci, un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri, din partea deţinătorilor de fonduri.

Piaţa secundară de capital

Este o piaţă pentru titlurile care au fost deja emise, se vând şi se cumpără valori mobiliare puse în circulaţie se segmentul primar.

Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul burselor de valori şi a pieţelor extrabursiere.

Cerinţele pieţei secundare de capital:▪ lichiditate:▪ eficienţă:▪ transparenţă:▪ corectitudine:▪ adaptabilitate

Funcţiile pieţei secundare de capital: ● asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite; ● răspunsul la necesitatea creării unei pieţe oficiale şi organizate pentru

deţinătorii care doresc recuperarea fondurilor investite în valori mobiliare înainte de scadenţă

● evaluarea permanentă a titlurilor listate.

3. Tipuri de valori mobiliare

Sunt emise pentru mobilizarea capitalurilor proprii sau pentru atragerea capitalului de împrumut.

sunt reprezentate de acţiuni şi obligaţiuni,

asigură mobilizarea capitalurilor pe termen lung

permit valorificarea investiţiei prin încasarea în viitor a unei părţi din veniturile băneşti nete ale emitentului;

Rezultă din combinarea caracteristicilor obligaţiunilor cu cele ale acţiunilor.

Pot fi contracte încheiate între emitent şi investitor (Forward) sau pot fi contracte standardizate (Futures şi Options).

Produsele bursiere de tipul contractelor la termen dau dreptul cumpărătorului asupra unor active ale emitentului, la o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract.

Valoarea de piaţă a acestor titluri depinde de activele la care se referă.

Valori mobiliare primare

Valori mobiliare derivate

Valori mobiliare sintetice

Definiţie:• instrumente negociabile emise în formă

materială sau înscrisuri în cont ce dau posesorilor drepturi asupra emitentului conform legii şi condiţiilor de emisiune.

Sunt reprezentate de: Acţiuni Obligaţiuni Titluri de stat

sunt titluri financiare emise de o companie sau o societate comercială pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu.

sunt titluri financiare (de valoare), care atestă deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi, ceea ce îi conferă posesorului calitatea de asociat sau acţionar, cu următoarele drepturi aferente:

dreptul de a participa cu vot deliberativ în AGA; dreptul de a participa la împărţirea profitului societăţii sub

formă de dividende; dreptul la o parte din activele societăţii, conform cu

numărul de acţiuni deţinute, atunci când aceasta este lichidată.

1. După forma de prezentare acţiunile pot fi:

- acţiuni nominative;

- acţiuni la purtător.

2. După drepturile pe care le generează acţiunile pot fi:

- acţiuni ordinare (comune);

- acţiuni preferenţiale (privilegiate).

3. După natura capitalului acţiunile pot fi:

- acţiuni în numerar;

- acţiuni prin aport în natură.

Valoarea nominală

Valoarea contabilă

Valoarea intrinsecă

Valoarea financiară

Valoarea de randament

N

CSVn

N

AV n

c

N

RlCS

N

Cp

N

AV nc

i

df R

DV

dr R

PnetV

Randamentul unei acţiuni

Dividendul reprezintă partea din profitul net al unei societăţi pe acţiuni, care se repartizează anual acţionarilor, în funcţie de deciziile AGA, care analizează mărimea profitului obţinut.

Rata dividendului se stabileşte în funcţie de evoluţia profitului

Randamentul unei acţiuni este produs atât de dividende, cât şi de creşterea valorii de piaţă (cursul bursier):

Coeficientul PER (raportul preţ-câştig) utilizat pentru caracterizarea eficienţei plasamentului în acţiuni. Acesta se calculează astfel:

N

PD net

Dn RVD

0

01

C

CCDr

P

CPER

-sunt instrumente de credit, pe termen mediu şi lung, emise de societăţi comerciale sau de organisme ale administraţiei de stat centrale şi locale şi includ:

- Obligaţiuni municipale- Obligaţiuni corporative- Obligaţiuni internaţionale- Titluri de stat

-certifică deţinătorului dreptul de a încasa o dobândă şi de a recupera suma investită dintr-o dată la scadenţă sau în tranşe pe durata de viaţă.

- obligaţiunea este un instrument al investiţiei de capital;- exprimă creanţa deţinătorului asupra ansamblului activelor emitentului;- exprimă angajamentul unui debitor faţă de creditorul care pune la dispoziţia primului fondurile sale.

1. Suma împrumutată şi numărul obligaţiunilor emise, în funcţie de care se determină:

- valoarea nominală a unei obligaţiuni - preţul de emisiune - valoarea de piaţă

2. Termenul de rambursare,3. Costul emisiunii4. Costul împrumuturilor5. Condiţiile rambursării datoriei

N

IVn

◉ Valoarea nominală (Vn ) a obligaţiunii

◉ Preţul de emisiune (Pe)

en pVPe

◉ Cuponul de dobândă (dobânda nominală) - CD

ndD VRC 360

nVRC nd

D

◉ Cursul obligaţiunii (C)

100V

PC

n

este caracterizată de două elemente:1.Costul rambursării - determinat de nivelul primei

de rambursare :

unde: Pr- primă de rambursare;

Vn- valoarea nomială a obligaţiunii Vr- valoarea reală de rambursare determinată

de condiţiile pieţei

nrr VVP

100

CVV n

r

1) o singură dată la scadenţă, când împrumutul este rambursat în ultima zi a duratei de viaţă;

2) fracţionat, prin anuităţi constante

Cuponul de dobândă se calculează în acest caz la valoarea rămasă de rambursat:

3) rambursare în avans, de obicei când rata dobânzii de finanţare pe piaţă este mai mică decât dobânda nominală a obligaţiunii.

4) rambursarea sub forma cuponului unic, caz în care dobânzile nu se plătesc anual, ci sunt capitalizate şi reglate odată cu rambursarea sumei împrumutate la finele perioadei.

T

VR n

a

d

n

ianD RRVC

1

n

1tt

t

i1

APe

1. După forma de prezentare:- obligaţiuni nominative;- obligaţiuni la purtător.

2. În funcţie de piaţa pe care sunt emise şi tranzacţionate:- obligaţiuni interne- obligaţiuni internaţionale

3. După tipul de venit pe care îl generează-obligaţiunile cu rata dobânzii fixă -obligaţiunile cu rata dobânzii mobilă (flotantă)-obligaţiunile cu cupon zero

4. În funcţie de gradul de protecţie a investitorilor- Obligaţiunile cu acoperire în active -Obligaţiunile ipotecare- Obligaţiunile asigurate (Brady)- Obligaţiunile negarantate

5. În funcţie de raportarea la acţiuni-obligaţiunile convertibile -obligaţiunea cu warante

Valori mobiliare derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte

încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract.

se grupează în trei mari familii:contractele la termen ferm (Forward şi Futures);opţiunile;swaps-urile.

FORWARD

Contractele la termen ferm

Este un acord între doi operatori, prin care vânzătorul se angajează să livreze la o dată viitoare un anumit activ suport, iar cumpărătorul să efectueze plata pe baza unui preţ predeterminat la data încheierii contractului.

Obiectul contractului, cantitatea, preţul şi scadenţa sunt elemente negociate şi prestabilite în momentul încheierii contractului

Câştigul sau pierderea operatorului va fi stabilită la scadenţă, fiind generată de diferenţa dintre cursul activului suport la scadenţă şi preţul aceluiaşi activ, predeterminat prin contract.

Contractul forward este finalizat prin livrarea/primirea efectivă a activului suport şi achitarea preţului prestabilit al acestuia.

CONTRACTE FUTURES

este o înţelegere între două părţi de a vinde, respectiv cumpăra un anumit activ - marfă, titlu financiar sau instrument monetar - la un preţ stabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare. - obligaţiile părţilor sunt concretizate într-un document care are

un caracter standardizat; contractul este negociabil la burse; - creditorul obligaţiei contractuale are de ales între două

alternative: să accepte executarea în natură, la scadenţă, prin preluarea efectivă a activului care face obiectul acelui contract sau să vândă contractul, până la scadenţă unui terţ;

- debitorul obligaţiei contractuale poate să-şi onoreze obligaţia în natură sau să îşi acopere poziţia de debitor prin cumpărarea aceluiaşi tip de contract în bursă;

- contractele sunt zilnic marcate la piaţă.

CONTRACTE de OPTIUNE (OPTIONS)

Sunt contracte standardizate între un vânzător şi un cumpărător, care dau cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţia, de a achiziţiona, la scadenţă (sau oricând până la scadenţă) un anumit activ suport - marfă, titlu financiar sau instrument monetar - (până) la o anumită dată viitoare şi la un preţ prestabilit (preţ de exercitare), drept obţinut în schimbul unei prime plătite în momentul încheierii tranzacţiei.

După natura acestor obligaţii se disting două tipuri de opţiuni: de cumpărare (call option); de vânzare (put option).