C1.

Bibliografie:

1. Puiu Nistoreanu – Ecoturism si turism rural2. Puiu Nistoreanu – Turismul rural

Caracteristicile spatiului rural

In prezent se considera ca principalele caracteristici ale spatiului rural sunt conferite de relatia centru – periferie, de ponderea agriculturii, de marimea asezarilor, de densitatea populatiei, de legatura omului cu natura si de toate acestea luate la un loc.

In UE, la definirea spatiului rural, pe langa numarul si densitatea populatiei se mai iau in considerare si alte criterii si anume: modificarea in timp a sporului natural si migratia, ponderea agriculturii in PIB, rata somajului, ponderea celor ocupati in agricultura si a celor ocupati partial.

Pe aceste considerente s-a delimitat urmatoarele tipuri de spatii:

1. Spatii predominant rurale – unde peste 50% din populatie locuieste in sate.2. Spatii semnificativ rurale – unde de la 15 la 50% din populatie locuieste la sate.3. Spatii predominant urbane – unde mai putin de 15% din populatie locuieste in

comunitatile rurale.

In consecinta, un spatiu/o regiune este considerat rural daca ponderea populatiei care traieste in asezari rurale, depaseste 15%.

In conformitate cu Charta Europeana a Spatiului Rural, elaborata de Comisia de Agricultura si Dezvoltare Rurala a Consiliului Europei, prin spatiu rural se intelege urmatoarele: spatiul agricol aferent culturilor si cresterii animalelor si spatiul funciar agricol afectat altor intrebuintari decat agricultura si anume locuirea sau activitatile oamenilor care traiesc in mediul rural. Spatiul rural cuprinde atat terenul agricol cat si spatiul funciar natural care formeaza la un loc un tot unitar.

Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, in recomandarea Chartei a Spatiului Rural, impune urmatoarea forma definitiva, si anume: Spatiul cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici in care majoritatea terenurilor este utilizata pentru urmatoarele destinatii:

1. Agricultura, silvicultura, aquacultura si pescuit;2. Activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone: artizanat, industrie,

servicii;3. Amenajarile de zone neurbane pentru timpul liber si distractii cu functie de recreere si

agreement sau de rezervatii naturale;4. Alte folosinte, cu exceptia celor de locuit.

Indiferent de regiunea geografica in care se afla, de epoca, de sistemul economic si traditii sau de nivelul dezvoltarii tehnicii, spatiile rurale au cateva elemente/component fundamentale comune:

a. Terenul cultivat, pasunile si fanetele, inclusiv amenajarile introduse de om, care se constituie in spatiul agricol;

b. Grupul uman (populatia) alaturi de care apar, de la caz la caz, alte componente socio-economice, mai mult sau mai putin specifice spatiului rural. Componentele socio-economice ale spatiului rural sunt acelea care masoara intensitatea gradului de umanizare in spatiul respectiv; indica eficienta/ineficienta interventiei omului asupra factorilor de mediu si sintetizeaza modelele de viata sociala, formele de organizare si de gestionare a spatiului geografic;

c. Asezarea rurala, ca o celula organizatoare a vietii rurale, care dupa tipul de habitat determinat de conditiile naturale si activitatile agricole specific poate fi grupata, imprastiata/risipita, rasfirata.

Spatiul rural inglobeaza atributele spatiului agricol, cele ale spatiului de locuit, amenajarile turistice, obiectivele istorice si echiparile care asigura legatura dintre sat/habitat si formele productive dintre acestea si pietele de desfacere.

Spatiul rural este un spatiu de productie: agro-alimentara, forestiara, industriala, etc, dominat in prezent de proprietatea private, pentru ca cea publica este restransa si se reduce, de obicei, la suprafete cultivate reduse, rezervatii, parcuri nationale, terenuri limitrofe cailor de comunicare, iar importanta spatiului rural este reprezentata de asigurarea cu materie prima, resurse de hrana, securitatea strategica, etc.

Acest tip de spatiu, din punct de vedere al populatiei si al asezarilor, este un spatiu umanizat mai aerisit, cu o viata sociala si raporturi interumane intense, cu un anumit mod de viata, traditii, obiceiuri specifice locului. De obicei, spatiile rurale sunt legate de valori cum ar fi ocrotirea naturii si pastrarea specificului cultural; sentimentul apartenentei la o colectivitate; experienta mediului sanatos, s.a. Partile agrare si neagrare ale spatiului rural formeaza o entitate distincta fata de spatiul urban, entitate care se caracterizeaza prin urmatoarele functii:

1. Functie economica – sustinuta de un sistem de productie agricola si silvica, de pescuit, turism rural, valorificare durabila a resurselor si functionarea intreprinderilor mici si mijlocii productive;

2. Functie ecologica – promovata prin ocrotirea sistemelor biologice natural, pastrarea diversitatii si a caracteristicilor specific peisajului, ocrotirea componentelor naturale ale vietii sanatoase (sol, apa);

3. Functie socio-culturala – pastrarea valorilor traditionale, comunitare si culturale legate de modul de viata rural.

Structura spatiului rural

Din punct de vedere structural, spatiul rural se diferentiaza prin prisma economica si sociala in 3 componente:

1. Spatiul rural periurban2. Spatiul rural intermediar (agricol)3. Spatiul rural marginal (periferic)

1. Se circumscrie marilor centre industrial-urbane, marimea lui fiind determinata de puterea economica, demografica si administrativa a polilor respectivi. In acest spatiu se manifesta concomitent atat activitatile si fenomenele specifice urbane cat si rurale. Ruralul autentic este din ce in ce mai absent, populatia este deosebit de eterogena, mare parte a ei practica navetismul, retelele de comunicatie sunt foarte bine dezvoltate, la fel ca si economia, care este si diversificata, iar agricultura intensiva prezinta o structura adecvata si adaptata cerintelor pietei de desfacere.

2. Reprezinta zona agrara a spatiului rural cu exploatatiile de tipul formelor privat-familiale, asociative, bazate pe productivismul agricol si profitabilitatea exploatatiei. Agricultura are caracter intensiv, fiind adesea strict specializata, cu intinse monoculturi, dar are si caracter extensiv. Formele mici si mijlocii dispar treptat, fiind preluate de fermele mari, competitive, iar numarul personalului ocupat in activitatile agricole este in descrestere.

3. Este definit nu din punct de vedere teritorial geografic, ci in primul rand din perspectiva economica si sociala si reprezinta acea parte a spatiului rural care se afla la periferia economico-productiva a spatiului agricol si silvic, fiind de obicei, considerata o zona defavorizata din punct de vedere social al sistemului agricol.

Principalii factori care duc la periferizarea unor spatii, sunt:

a. Potentialul agro-ecologicb. Pozitia spatiilor rurale fata de centrele de aprovizionare si desfacerec. Supraproductia agricola, specifica de obicei, tarilor performante economicd. Conditiile pedoclimatice nefavorabile.

La aceasta structura a spatiului rural se poate adauga si spatiul forestier, insa ea, nu este strict delimitata in timp si spatiu, deoarece, in interiorul fiecarei categorii se regasesc zone insulare mai mult sau mai putin extinse din celelalte categorii, iar dezvoltarea oraselor, a activitatilor industrial, a tehnicilor si modalitatilor de amenajare si organizare determina modificari permanente ale raporturilor dintre aceste tipuri de spatii.

In prezent, o atentie deosebita se acorda zonelor rurale defavorizate, care traverseaza o zona profunda si care include: regiunile montane, regiunile rurale subdezvoltate, si regiunile rurale in dificultate/in declin. Conform aprecierilor expertilor din UE, dinamica activitatii economice, imbatranirea populatiei, plecarea tineretului, suprimarea serviciilor care determina calitatea precara a vietii unei comunitati destul de numeroase, la care se adauga desertificarea, toate acestea sunt elemente care conduc la aparitia zonelor defavorizate.

C2.

Metode de analiza a spatiului rural

In vederea elaborarii unor strategii de dezvoltare rurala, este necesara realizarea unor evaluari reale a situatiei si in acest sens, cele mai folosite metode in cercetarea acestora sunt:

1. Analiza sistemului de indicatori statistici, care in final ofera o diagnoza asupra spatiului rural;

2. Analiza SWOT.Analiza sistemului de indicatori statistici arata nivelul de dezvoltare si situatia resurselor care constituie baza dezvoltarii durabile. Acestea caracterizeaza si impun criterii si subcriterii la care se ataseaza un sistem de indicatori.a. Criteriul fizico-geografic

1. Formele de relief;2. Zonele natural protejate;3. Factorii de risc natural.In calitate de indicatori, se iau urmatorii: principalele forme de relief, categoriile de zone protejate si zonele supuse factorilor de risc natural.

b. Criteriul demografic1. Numarul populatiei;2. Densitatea populatiei;3. Evolutia numerica a populatiei;4. Factorii de crestere a populatiei;5. Imbatranirea demografica;6. Innoirea fortei de munca.

In calitate de indicatori, se folosesc: numarul de locuitori, locuitori pe kilometru patrat, evolutia populatiei pe anumite perioade, rata medie a natalitatii in aceleasi perioade, rata medie a mortalitatii, rata medie a migratiei nete, indicele de imbatranire a populatiei, indicele de innoire a fortei de munca.c. Criteriul economic

1. Potentialul agricol – indicatori: teren agricol raportat la numar de locuitori, structura utilizarii agricole, incarcatura de animale la 100 de hectare.

2. Potentialul forestier – indicatori: suprafata forestiera raportata la numarul de locuitori.

3. Potentialul turistic – indicatori: numarul gospodariilor adecvate pentru turismul rural/obiective turistice.

4. Potentialul industrial – indicatori: gradul de complexitate a activitatii industrial, prelucrarea produselor agricole.

5. Potentialul exploatatiei agricole – indicatori: suprafata medie a exploatatiei individuale, suprafata medie a exploatatiei de tip asociativ si cu personalitate juridica, suprafata medie a exploatatiei de tip asociativ familial, gradul de asociere in exploatarea terenului.

6. Structurile de proprietate – indicatori: ponderea suprafetei agricole private in totalul suprafetei agricole.

7. Gradul de ocupare a populatiei – indicatori: populatia ocupata la 1000 de locuitori, populatia activa in agricultura la 100 hectare teren agricol.

d. Criteriul de locuire1. Suprafata locuibila – indicatori: ponderea populatiei active neagricole in totalul

populatiei active, suprafata locuibila raportata la un locuitor.2. Materiale de constructie – indicator: ponderea locuintelor realizate din materiale

durabile3. Vechimea cladirilor – indicator: ponderea locuintelor realizate dupa 1970, ponderea

locuintelor noi construite dupa 1990 si pana in prezent.4. Dotarea locuintelor cu instalatii de apa – indicatori: ponderea locuintelor cu instalatii

de apa in interior.e. Criteriul echiparii locuintelor

1. Alimentarea cu apa in sistem centralizat – indicator: apa potabila distribuita consumatorilor in m3/persoana/an

2. Alimentarea cu energie electrica – indicator: gradul de electrificare al gospodariilor3. Alimentarea cu gaze naturale – indicator: distributia de gaze naturale4. Racordarea la retele telefonice – indicator: gradul de racordare la reteaua telefonica5. Accesul la caile de transport – indicator: accesul la reteaua rutiera si feroviara.

f. Criteriul social1. Sanatatea – indicator: numarul de locuitori raportat la un medic2. Invatamant – indicator: numarul de elevi raportat la un cadru didactic3. Comunicare – indicator: numarul de abonamente tv raportat la 100 locuitori4. Mortalitate infantila – indicator: numarul de decese a copiilor sub 1 an raportat la

1000 de nascuti vii.g. Criteriul ecologic

1. Aer – indicator: calitatea aerului care reprezinta frecventa depasirii limitei maxime admisibile pe suprafete poluante

2. Apa – indicator: calitatea apei prin frecventa depasirii limitei maxime admisibile pe substante poluante

3. Solul – indicator: solul afectat de limitarea calitatii4. Padurile – indicator: padurile afectate de fenomene de uscare si de deforestare

raportat la suprafata totala forestiera.

Pornind de la aceasta baza de date, se poate intocmi diagnoza, tipologia spatiilor rurale, precum si clasificarea comunelor dupa diferite criterii.

Analiza SWOT este o metoda importanta a managementului strategic. In prima faza a elaborarii strategiei este evaluarea situatiei si definirea problemei si in acest scop in calitate de mijloc important este analiza SWOT care de obicei, se elaboreaza in colectiv. Este un principiu de baza la elaborarea ideilor privind realizarea si controlul dezvoltarii spatiului rural, oferind un bun prilej pentru asigurarea unei strategii mai obiective. De asemenea, aceasta metoda de analiza permite evaluarea situatiei interne si a problemelor specific unui spatiu rural, in paralel cu analiza influentelor

externe acelui spatiu. Ex: influentele exercitate de o serie de factori regionali, nationali si chiar internationali cu repercursiuni asupra fenomenelor care au loc in spatiul rural.Problemele analizei si intrebarile care sunt puse pentru SWOT:1. La punctele tari pot fi puse urmatoarele intrebari:

a. Care sunt avantajele noastre?b. Ce facem bine?c. Care sunt conditiile pentru avantajele noastre?

2. La punctele slabe:a. Ce facem rau?b. Ce fac altii bine?c. Care sunt dezavantajele noastre?

3. La oportunitati/posibilitati:a. Care sunt evenimentele/schimbarile externe pozitive importante pentru

noi?b. In ce domeniu avem sanse bune?

4. La amenintari:a. Care sunt cerintele greu de satisfacut?b. Care sunt schimbarile externe care sunt nefavorabile pentru noi?

Analiza sistemului de indicatori si analiza SWOT servesc in primul rand la evaluarea situatiei constituind primii pasi pentru fundamentarea intocmirii programelor de dezvoltare.

Pentru Romania, specialistii din domeniu au elaborat o analiza SWOT la scara nationala referitoare la spatiul rural, si care poate fi un model sau un punct de plecare pentru programele de dezvoltare teritoriala in mediul rural. Acest model al spatiului rural din Romania poate fi redus la urmatoarele:

Punctele taria. In spatiul rural se gasesc importante resurse naturale ale solului, subsolului, peisajul,

monumente ale naturiib. La sat gasim constructii de reala valoare pe care oamenii le-au perfectionat de-a

lungul mai multor generatiic. Dezvoltarea durabila incearca sa transforme relatia de unidirectionare dintre sat si

oras intr-o relatie de cooperared. Extinderea zonelor urbane nu au afectat in totalitate specificul rurale. Siturile rurale din Romania raportat la alte zone din Europa, prezinta valori

particulare si atractie turistica considerabilaf. Atractivitatea pentru potentialii investitorig. Posibilitatea legala a declararii unor zone peisagere ca teritorii ocrotiteh. Exista cadrul legal al organizarii teritoriale rurale in cadrul planurilor judetene pe

baza reglementarilor localei. Se manifesta un interes crescand pentru mediul rural.

Punctele slabea. Constructiile si tehnicile de construire din mediul rural pentru care exista un fond

documentar incompletb. Dezvoltarea urbana excesiva din ultimii 40-50 de ani a produs stagnarea/perturbarea

dezvoltarii satelor prin depopularea satelor prin migratia populatiei de la sat la oras, prin terenuri agricole cedate pentru extinderi spatiale ale oraselor si satul s-a transformat intr-o sursa de produse alimentare pentru acoperirea nevoilor oraselor

c. Starea proasta a valorilor arhitecturale din mediul rural avandu-se in vedere cladiri parasite, neintretinute, multe aflate in litigiu sau indesire exagerata.

d. Confort precar de locuite. Drumurile comunale existente sunt neintretinutef. Inca nu sunt inventariate sau constientizate toate zonele rurale din punct de vedere

al valorilor traditionale de orice felg. Drumurile nationale traverseaza localitati care s-au dezvoltat de o parte si de alta a

acestorah. Infrastructura rurala comunala este inadecvata (alimentare cu apa, canalizare,

incalzire, telecomunicatii)i. Starea materiala a locuitorilor este inca modestaj. Reglementarile de organizare teritoriala nu tin cont de identitatea culturala a satului

astfel ca ele pot da directive de dezvoltare gresitek. Nu exista un plan de management rurall. Reglementarile de chirii, preturile de vanzare nu sunt correlate cu valoarea

terenului, a casei sau a zoneim. Cadastrul imobiliar lipseste sau este inexactn. Lipseste un sistem clar de responsabilitati administrative, iar daca acestea sunt nu se

aplica in totalitateo. Lipseste o strategie de dezvoltare locala pe termen lungp. Exista multe litigii pe terenuri si pe cladiriq. Exista zone rurale degradate de impactul activitatilor umaner. Nu exista o politica definita, stabilita de management si lipsesc si instrumentele de

planificares. Comunele isi intocmesc Planuri urbanistice generale, fara istoricul localitatiit. Majoritatea comunelor nu au planuri de dezvoltare

Oportunitatia. UE subventioneaza unele investitii in domeniul protectiei mediului inclusiv in mediul

rural privind reabilitarea si extinderea sistemelor de alimentare cu apa, canalizare, epurare, managementul deseurilor, diminuarea poluarii aerului, realizabile in principal prin reabilitarea sistemelor de termoficare

b. Orientarea invatamantului superior de arhitecura si pentru pregatirea de proiectanti peisagisti

c. Intocmirea unor ghiduri de tehnici de constructii traditionaled. Elaborarea unui plan de organizare a teritoriului la nivel national, prin caile de

comunicatii, apa, zone protejate, retea de localitatie. Aplicarea legilor aprobate pe plan international pentru protectia mediului.

Amenintaria. Criteriile de selectie a proiectelor care pot primi asistenta financiara comunitara

includ unele aspecte cu care locuitorii din mediul rural nu sunt familiarizati, nu este constientizat interesul comunitatii asupra proiectului, nu este inteleasa capacitatea proiectului de a genera venituri, de multe ori nu este acceptat principiul poluatorul plateste

b. Legaturile de parteneriat nu sunt sufficient de stabile si pregatirea, instruirea participantilor nu este multumitoare

c. In domeniul dezvoltarii rurale, legislatia este nesatisfacatoare si lipsesc norme metodologice

d. Au disparut in mare parte unele meserii care conservau tehnici traditionale de constructii

e. Reglementarea constructiilor in zonele valoroase din tara este neglijata, in multe zone rurale valorile se gasesc in proasta stare de conservare

f. Lipseste o piata imobiliara rurala realag. Motivatia personalului implicat in programele de dezvoltare nu este multumitoare.

Dezvoltarea rurala – particularitati si principii

Programele de dezvoltare au in vedere schimbarea conditiilor fundamentale ale mediului rural, ceea ce necesita un timp indelungat, iar problemele rurale sunt foarte complexe si nu pot fi rezolvate prin actiuni pe termen scurt, prin urmare sunt necesare programe succesive cu programe durabile. Charta Europeana a spatiului rural prevede ca la elaborarea politicilor de dezvoltare trebuie sa se tina seama de conditiile specifice a regiunilor rurale, respectand o serie de principii care au fost sistematizate in 10 puncte:1. punerea in prim plan a ruralului – dezvoltarea rurala durabila trebuie sa aiba

prioritate intre programele Uniunii Europene si sa devina un principiu de baza; o baza crescanda a resurselor disponibile trebuie folosita pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurala si protectia mediului, iar in programele de dezvoltare a infrastructurii, a ocrotirii sanatatii, a invatamantului, a telecomunicatiilor, spatiul rural trebuie sa beneficieze de fonduri sporite din partea statului

2. abordarea integrata a dezvoltarii rurale - adica se propune o politica de dezvoltare rurala complexa, care sa cuprinda toate activitatile sociale, economice si culturale, astfel trebuie sa fie cuprinse intr-un program unitar gospodarirea resurselor naturale energetice, dezvoltarea agriculturii adaptate la realitatile locale, diversificarea economiei prin dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii si de servicii, scoaterea in evidenta a valorilor mediului natural si a celor culturale. Dezvoltarea rurala trebuie cuprinsa intr-un cadru juridic si politic unitar cu delimitare teritoriala clara.

3. Crearea diversitatii – sprijinirea diversitatii activitatilor economice si sociale trebuie sa duca la initierea de comunicare capabile sa se intretina singure. Va creste rolul oraselor mici care au o importanta cheie in dezvoltarea rurala. Este importanta dezvoltarea comunitatilor rurale viabile si reinnoirea satelor.

4. Durabilitatea – trebuie sprijinite o astfel de dezvoltare durabila, care mentine identitatea culturala, a surselor de energie, a biodiversitatii si a frumusetii peisajului, iar generatiile de azi trebuie sa foloseasca aceste valori astfel incat sa nu pericliteze posibilitatea celor care ne urmeaza. In activitatea locala, trebuie sa isi gaseasca locul si responsabilitatea globala.

5. Subsidiaritatea – este principiul de baza a politicii de dezvoltare rurala neeficienta, prin care o profunda descentralizare a deciziilor se aplica printr-un grad cat mai ridicat de parteneriat si colaborare intre nivelurile locale, regionale, nationale si europene. Astfel se va pune accent pe initiativele venite de jos si pe participarea activa la elaborarea, realizarea si controlul proiectelor pentru ca numai asa poate fi valorificata creativitatea si coeziunea comunitatilor. Dezvoltarea rurala se realizeaza intr-un cadru European coerent la nivel local, dar si sustinut de localitate.

6. Simplificarea – reglementarile si sistemele de sprijinire, cele legate de agricultura, vor fi mai elastice, mai transparente, prin urmare, mai putin birocratice.

7. Programarea – formarea si realizarea programelor de dezvoltare rurala trebuie sa fie un proces consecvent, transparent, permitand fiecarei zone posibilitatea de a-si elabora propria strategie de dezvoltare. Aceste programe trebuie sa se incadreze intr-un program unic pe scara regional. Principiul dezvoltarii programelor inseamna ca se aplica un sistem unitar privind dezvoltarea rurala.

8. Este necesara antrenarea mai accentuata a resurselor financiare locale, precum si sprijinirea dezvoltarii unor tehnici de creditare rurala, care asigura folosirea concomitenta a fondurilor private si a celor bugetare. Este importanta micsorarea dificultatilor financiare ale micilor intreprinderi, diversificarea economiei rurale. Se preconizeaza o mai mare participare a sectorului bancar si a altor intreprinderi in dezvoltarea rurala.

9. Indrumarea – trebuie sporita competenta si eficienta administratiilor locale si regionale, precum si cea a organizatiilor civice prin ajutor tehnic, perfectionare, comunicare mai buna, oferirea unor informatii utile, dezvoltarea unor relatii de parteneriat.

10. Evaluarea si cercetarea – urmarirea programelor de dezvolare rurala, controlul beneficiarilor, discutarea profesionala a problemelor ivite, evaluarea experientelor dobandite, stimularea cercetarii stiintifice si a inovatiilor, toate acestea la un loc constituie un principiu foarte important.

C3.

Turismul in zonele rurale – retrospective, prezent si tendinte

1. Din istoricul dezvoltarii turismului rural

Aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile turistice din spatiul rural au inceput a fi practicate empiric in aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea in numar mare al elenilor la vizitarea locurilor sfinte – Dadona (Zeus) si Delfi (Apollo), frecventarea bailor curative sau jocurile festive organizate periodic. In perioada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau in numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerine, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii dintre acesti calatori au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta in sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un indrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella. Primele forme constientizate de turism rural se inregistreaza in Europa in secolele 16-17; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele ganditor francez Jean Jacques Rousseau (1712-1778) povesteste in lucrarea sa “Confesiuni” despre o calatorie in care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul urmator, al 19-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in desen si pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia. In Romania, care – asa cum afirma Geo Bogza in reportajul “Sate si orase” – la inceput a fost o tara de sate, prin excelenta Agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa dintotdeauna. Mai mult, “viata la tara” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent literar; similar, in operele plastic din perioadele de la sfarsitul secolului 20 satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani. Primele manifestari care pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice in tara noastra – neluand in seama faptul ca orice orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o casa “la tara” – amintim: obiceiurile de Sanziene cand, conform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult: vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timpul verilor calduroase, locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere. Concomitent cu cresterea frecventei circulatiei turistice au evoluat si echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor – “postele” inca mai revin si astazi in povestirile satenilor, ca si denumirile unor localitati legate de aceasta activitate – exemplu: Posta Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vestitele hanuri existente in toate cele trei tari romane). Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, si multi altii. Toti cei citati au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica, mai apoi

turismul. Prin urmare, cele prezentate mai sus ne determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a doua jumatate a secolului al 20-lea doar in mod spontan.

2. Turismul rural in epoca moderna

Incepand cu anii ’60 ai secolului XX, omenirea a inceput sa fie tot mai mult preocupata de petrecerea vacantelor, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere – tot mai frecventa – a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare in mediul rural.Care erau obiectivele calatorilor, drumetilor sau excursionistilor, (in ansamblu – turistilor)? Sintetic, ele pot fi formulate in felul urmator:- Satisfacerea curiozitatii si a dorintei de a petrece vacantele in cu totul alte conditii de

viata si civilizatie decat cele obsnuite;- Materializarea interesului pentru noi destinatii;- Fragmentarea vacantei in 3 – 4 minivacante (4-5 zile: mare, munte, statiune localitate

balneara, sat turistic traditional); sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);

- Practicarea turismului cultural si de cunoastere (in special tinerii si turistii de varsta a treia);

- Alegerea ca destinatie de vacanta a tarilor invecinate.

In mod firesc s-au conturat si o serie de avantaje intre care mentionam urmatoarele:

- Valorificarea bogatului potential rural;- Economisirea de inventii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica si

agrement;- Reducerea la minim a personalului de servire;- Decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;- Imbunatatirea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;- Stabilizarea populatiei rurale prin ocuparea in sfera serviciilor turistice;- Surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;- Inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.

Cercetarile intreprinse la inceputul deceniului opt al secolului trecut au scos in evidenta ca cercetarea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zona in parte, de pozitie si accesibilitate, cadrul natural precum si cel socio-economic, etnografia si folclorul local.

2.1. Tarile europene cu traditii in dezvoltarea turismului rural

Este stiut ca turismul rural se sprijina in majoritatea tarilor de primire (receptie) pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietatea privata a locuitorilor din spatial rural, practicanti sau prestatori ai activitatilor turistice.

Cea mai buna organizare a turismului rural se prezinta in cadrul statelor Comunitatii Europene si aceasta se datoreaza urmatorilor factori:

- Conditii favorabile de infrastructura bune si bine organizare;- Prezenta numeroaselor organisme neguvernamentale nationale si internationale care

stimuleaza dezvoltarea turismului rural;- Sprijinul financiar primit din partea statelor (credite pe termen lung, cu dobanda de 3 -5

% - Franta, Germania, Austria – scutite de impozit pe activitatea turistica desfasurata, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare, s.a.), C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;

- Experienta acumulata si dorinta de perfectionare manifestate permanent.

Germania. Asa numitele “vacante la fermele taranesti” au condus, printre altele, la o concluzie - apreciata si bine cunoscuta - a gazdelor (receptorilor – prestatorilor de servicii turistice): “un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice alta activitate in cursul unui an intreg”. Drept urmare, in 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare “ de la Marea Nordului pana la muntii Alpi”, ce-si propune realizarea a 2000 de locuinte de vacanta cu circa 10.000 de camera (cu unul si doua paturi).

Regiunile cele mai dezvoltate in activitatea de turism rural sunt: Schwartzwald si Messen.

La cele mentionate anterior se mai pot adauga si legislatia anti-trust, cu incurajarea permanenta a afacerilor “mici si mijlocii” cu capital familial si nu in ultimul rand un foarte vechi concept german asupra vietii de familie si in special legat de pozitia femeii in societate – care au condus la obtinerea unor rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.

In momentul de fata turismul rural este practicat in mai bine de 2/3 din spatial rural german. Geografic, asemenea dotari pot fi intalnite incepand din Rhenania de Nord, Westfalia si continunad apoi cu Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.

Sejururile oferite in turismul rural german poarta traditia serbarilor berii, a atractiei Dunarii si a caldurii copilariei din povestile fratilor Grimm. Precizia, promptitudinea si stilul german dau impresia ca atmosfera este mai sobra, dar in realitate se simte in caldura si intelegerea gazdelor germane, mai ales atunci cand le veti aduce la cunostinta ca indragiti lichiorul lor cu ou crud. O alta surpriza placuta va consta in vorbirea limbilor franceza si engleza de catre gazdele germane. In rest, modernul incearca sa nu deranjeze nimic din ce presupune traditia.

Savoarea mediului rural este agrementata cu multe initiative de petrecere a clipelor de vacanta si situeaza la loc de frunte animatia turistica.

Turistilor care vor alege una din cele 3000 de oferte ale “Ferien auf dem Lande” (un fel de ghid al ospitalitatii rurale din Germania) , le sunt propuse, in afara serviciilor de gazduire – cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa – itinerarii: ciclo-turistice, calare, cu caruta sau caleasca; vizite in ateliere ale artizanilor; sejururi pentru naturalisti (vanatoare fotografica); peripluri per pedes (plimbari, drumetii, pelerinaje, peripluri “mergand pe jos”).

Franta. In aceasta tara turismul in spatial rural are vechi traditii si realizeaza cote maxime de diversificare, organizare si promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt controlate, omologate si rezervate prin Federatia Nationala “Gites Ruraux”, ce cuprinde circa 37.000 de unitati.

In functie de caracteristicile dotarilor, de segmentul de clientela caruia se adreseaza sau al preocuparii, in spatial rural francez se intalnesc asa asocieri ca: “Gites de France”, “Logis et Auberges de France”, Stations vertes de vacances”, “Relais et Chateaux”, “Relais du Silence”, “Camping et Caravaning” etc. In 1970, ca urmare a preocuparilor de a oferi servicii turistice in spatial rural, a luat nastere “Tourisme en espace rural” (TER), care cuprindea 4000 de sate turistice, 150.000 de paturi, dispersate in 80 de departamente.

Dintre zonele care situeaza aceasta activitate pe o pozitie importanta amintim: Haute-Savoie, Herault, Saone si Loire, Cotes d’Armor sau Bas – Rhin – pe de o parte – precum si regiuni binecunoscute ca Bourgogne, Bretagne sau Alsace.

Turismul rural francez in general, - atrage, pe langa localnici, multi turisti din afara granitelor.

Care sunt elementele atractive pentru turistii straini care aleg ca destinatie Franta?

Poate:

- Ineditul preparatelor cu melci sau al branzeturilor, intr-un cuvant bucataria franceza;- Vinurile albe, rosii, roze sau negre;- Sampania;- French – cancanul;- Felul lor de a fi: disciplinati, seducatori, un pic sovini, dar mai ales gazde atente, gata la

orice pentru a-si satisfice vizitatorii.

In plus nu trebuie neglijat raportul pret – calitate care constituie o preocupare majora pentru fiecare prestator. La cele de pana acum este necesar a adauga “un puternic atasament pentru regiunea natala si o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta, precum si grija autoritatilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, special pentru amenajarea satelor) pe termen lung (pana la 15 ani ) si cu dobanda mica (3 – 5%).

Toate acestea au contribuit la noua infatisare a turismului francez in spatial rural si la clasarea sa in topul preferintelor turistilor de pretutindeni.

Austria. In Austria turismul rural reprezinta o activitate care a confirmat si a dezvoltat noi preocupari – devenite in timp profesii – care au cotribuit la evolutia asezarilor rurale. Fenomenele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea taraneasca (case taranesti cu camere de inchiriat) si turismul in hanuri. Analizand statistic realizarile domeniului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirol –ului.

Vechimea acestor preocupari – in 1989 s-au sarbatorit 100 de ani – au condus la realizarea traditiei. Totul a pornit de la pozitia geografica a Tirol – ului, aflat la intersectia rutelor nord-sud si est-vest, caracterizata printr-un trafic ridicat.

Incepand cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elvetiei si devine zona de interes turistic. Desi trecuta prin incercarea celor doua razboaie mondiale, zona Tirol-ului s-a refacut in viteza de fiecare data. Cu incepere din anii ’50 au fost reatinse conditiile de dinainte de razboi, iar dezvoltarea urmatoare nu a fost numai rapida, ci si foarte puternica.

Cresterea realizata in domeniul turismului s-a bazat pe urmatorii factori: cresterea economica a intregii regiuni, cresterea numarului populatiei, cresterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transportului si a infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicatie, a sporturilor de iarna si nu in ultimul rand a urbanizarii.

Rezultatele obtinute in zona Tirol-ului sunt o urmare fireasca a programului initiat de Ministerul Agriculturii si al Comertului, sugestiv intitulat “Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodariilor tiroleze imprumuturi (credite) cu o durata de rambursare mare (15 ani) si o dobanda scazuta (3 -5 %). Toate acestea au condus la omologarea si functionarea a 25 de comune turistice, in care o familie din doua primeste turisti la ferma, in medie existand – la fiecare ferma – 6 paturi. Astazi in intreg Tirol-ul o treime din gospodariile aflate in mediul rural inchiriaza spatii de cazare.

Corelarea eforturilor si necesitatea desfasurarii unei activitati calitative – in conditiile cresterii concurentei – au contribuit la infiintarea Organizatiilor Turistice Satesti (OST), si a Centrelor de Administratie a Organizatiilor Turistice Satesti (CAOST) la nivelul judetelor. In intampinarea acestor initiative au venit “Sindicatele de initiativa sateasca”, “Oficiul de turism al landului” si “Oficiul pentru promovarea turismului austriac”.

Promovarea activitatilor turistice rurale este realizata prin Camera de Comert Exterior, institutiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din tarile emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio si televiziune, afise in locuri publice, prospecte, pliante, firme, participarea la targuri si expozitii.

In general, produsul turistic rural austriac se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: eforturi mari investitionale pentru echipare, preponderenta unitatilor de mici dimensiuni si caracterul familial al acestora, nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere imbunatatit continuu, etc.

Tinand cont de necesitatea existentei unor dotari pentru practicarea in orice anotimp, vacantele sunt de neconceput in momentul de fata fara terenuri de tenis, piscine acoperite, sala de masaj, solarium, bufete, sauna, patinoare, partii de schi, tunuri de zapada artificiala (lacuri colectoare), masini de batut zapada.

2.2. Turismul rural in alte tari europene

Practicarea turismului s-a extins din ce in ce mai mult in a doua jumatate a secolului XX. In aproape tot continentul european, un weekend sau o vacanta la tara au intrat in obisnuinta iubitorilor de aer curat, natura, spatii pure ecologice. Din randul altor tari europene practicante ale turismului rural pot fi mentionate urmatoarele:

Belgia - tara lui Tintin, a berii, a lui “Mauneken Pis” si a altor cateva binecunoscute repere, din 1973 – cand se constituie prima asociatie – devine renumite si in turismul rural. Belgia federala (compusa din : Vallonia, Flandra si regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale si 145 camere “de oaspeti” in regiuni bogate in patrimonial artistic si traditii populare.

Echipamentele sunt omologate, controlate si revizuite prin “Les Gites de Wallonie” fiinf situate mai ales in jumatatea de sud a Belgiei. Wallonia este o zona a padurilor, rezervatiilor natural, a raurilor, dar – in acelasi timp a muzeelor – a constructiilor vechi bine conservate si a echipamentelir de vacanta confortabile.

Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli si mereu gata sa faca o serbare, pragmatic, eficienti si deosebit de amabili.

Danemarca – este locul unde produsul turistic rural poarta un nume atractiv: “vacante active”. Prin intermediul organizatiei “Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispozitia doritorilor 22 de asezaminte cu circa 3000 de paturi.

Serviciile turistice sunt oferite in demipensiune complete; cazarea este oferita in locuite la ferma, apartamente sau campinguri. Sunt acordate reduceri intre 40 – 50% pentru copiii sub 12 ani, iar in extrasezon se practica preturi speciale.

Finlanda – tara “celor o mie de lacuri” “facuta” parca in intregime din apa, aer si arbore. Cele mai bine de 188.000 de lacuri si peste 65% suprafete acoperite de paduri realizeaza aici paradisul amatorilor de natura si aer pur, proaspat dar mai racoros.

Tara in acelasi timp a fiordurilor si a lui Mos Craciun, Finlanda poseda un popor calm, modest, pacific si foarte disciplinat. La toate cele prezentate pana acum trebuie sa mai adaugam lungile nopti albe din perioada verilor arctice, sauna, barca pentru peste si echipamentul din lemn.

Echipamentele turistice – aceste mic cabane sau “castele” din lemn se gasesc mai ales in zona lacurilor, a fiordurilor si in jumatatea sudica a Finlandei. Sunt omologate peste 5000 de asezaminte cu un numar de peste 10.000 de paturi.

Turistii pot locui singuri in ferme sau gospodarii taranesti. De asemenea, in vacanta lor pot participa la viata asezarilor rurale, pot munci in cadrul gospodariilor sau pot practica sportul – cel mai adesea echitatia si schiul. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor intre 2 si 11 ani , ca si pentru sejururile lungi.

Irlanda – are incluse in circuitul turistic circa 500 de ferme ce ofera in mod traditional formula “bed ă breakfast” (cazare si mic dejun), dar la cerere si demipensiunesau chiar pensiune complete. Numarul oaspetilor intr-un astfel de asezamant variaza intre 6 si 10 persoane.

Echipamentele poseda in mod frecvent cai (pentru echitatie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. In zonele montane exista posibilitati pentru drumetii sau escalada, iar in zona litorala sunt numeroase plaje cu nisip ai se poate inota. Multe dintre ferme au amenajate locuri de joaca pentru copii si pot asigura la cerere

serviciul de “Baby sitter”. In general copiilor li se acorda 25 % reducere. In numeroase randuri cazarea este oferita in apartamente independente sau in rezidente rurale rezervate in edificii antice.

Zonele renumite in turismul rural irlandez sunt litoralul vesti sip area central intre Galway si Dublin. Regiunile care se constituie in zone traditionale sunt: Ballyhourra Country, Joyce Country, Inishowen, Unabhan si Carlow Country.

Italia – turismul rural cunoaste ca forma de manisfestare “vacantele verzi” si are ca principal component agroturismul. L’Asociazione Nazionale per l’Agriturismo, l’Ambiente e il Territorio s-a constituit la Roma in 1965. Ghidul ospitalitatii rurale – editat periodic – contine informatii, adrese pentru vacante la ferma, descrieri ale echipamentelor, echipamente, produse tipice etc., despre dotarile din 20 de regiuni ale italiei.

In cele peste 500 de pagini ale ghidului editat in 1995 de AGRITURIST se regasesc informatii diverse despre aproximativ 1500 de echipamente (ferme, locuinte antice renovate, pensiuni, case de odihna, vile modern, case traditionale, castele si fortificatii).

Pe langa descoperirea diversitatii traditiilor culturale si a peisajelor, turismul Italian atrage prin traditiile culinare ale bucatariei italiene; renumitele vinuri; dansurile si cantecele folclorului sau muzicii culte; arhitectura diverselor monumente istorice; poezia si legenda fiecarei asezari in parte.

Renumite sunt regiunile Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Ambruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria, Sicilia si nu in ultimul rand Alto Adiege.

Interesant de remarcat este faptul ca italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar si unii dintre cei mai mari emitatori din cadrul miscarii turistice rurale.

Portugalia – 800 km de coasta (tarm – tarm de vis), 12 insule, o pasiune ancestrala pentru ocean –caci aici Atlanticul intalneste Europa – patrie a unui popor de cuceritori si descoperitori (Vasco da Gama si Magellan au fost portughezi), si nu in ultimul rand locul unde se “fabrica” vinul de Porto si se canta fadoul.

Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenti din mediul rural posesori ai unor rezidente de interes particular, architectonic sau istoric. “Tousismo no Espaco Rural” (TER) propune case particulare, care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVIII, case rustice sau ferme in plina activitate.

Sectorul turismului rural este coordonat de Ministerul Comertului si Turismului, care acorda si autorizatiile pentru exercitarea acestei activitati. In acelasi timp se acorda un ajutor material deosebit celor care doresc sa practice turismul rural. Se acorda credite pe perioade lungi si nerambursabile in procent variabil, 40 – 60 %, cu conditia de a desfasura aceasta activitate timp de minim 10 ani. Din punct de vedere turistic, Portugalia se imparte in 8 zone promotionale: Coasta de Lisboa, Coasta Verde, Coasta de Parata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele si Maderia.

Turismul rural reuneste peste 100 de echipamente cu peste 1500 de paturi, la ferme, conace, castele, mori, vile. Exista de asemenea numeroase campinguri in toata tara, care ofera posibilitatea petrecerii unei vacante economice si in plin contact cu natura. Pentru tineri se insira in lungul tarii un lant de 18 hanuri.

“Vacantele la tara” in Portugalia ofera in mod deosebit animatie, posibilitatea practicarii sportului (inot, tenis, echitatie, pescuit, vanatoare, golf) sau a participarii la viata fermei – vacante active.

Gazdele vorbesc in mare majoritate a cazurilor 1 – 2 limbi de circulatie international (franceza, engleza, spaniola, germana, italiana)

Alte tari – in ultimele decenii ale secolului XX, turismul rural s-a impus si in zone din ce in ce mai noi. Astfel, el se manifeste viguros in:

Spania (Granada, Almeria, Malaga, Cadiz, Huelva, Sevilla, Cordoba si Jaen); Elvetia (Leman, Jura, Neuchatel,Berna, Ticino) Luxemburg (Porte des Ardennes, Mullerthal, Moselle) Anglia (Kent, Norfolk, Suffolk, Tara Galilor)

De asemenea, este in plina afirmare in Grecia, Islanda si Suedia. Incearca a se impune si in tarile Ruropei Estice : Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, fosta Iugoslavie si Romania.

C4.

Turismul rural romanesc

Spatiul romanesc prezinta o mare varietate de valori istorice – arta populara, etnografie, floclor, traditii, vestigii istorice – un cadru natural armonios imbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Toate acestea sunt Valente ale turismului rural romanesc in special.

Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, inca din vremea traco –dacilor, asezarile rurale romanesti au aparut si mai pastreaza inca in buna masura datinile si obiceiurile stravechi, un bogat si variat folclor, elemente originale de etnografie si artizanat, ce pot fi valorificate touristic in cadru unei strategii de organizare si dezvoltare a turismului rural.

Turismul rural in tara noastra se practica din totdeauna, dar spontan, sporadic, intamplator si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta, incepand cu anii 20 – 30, cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezari rurale.

Primele incercari de turism rural organizat s-au realizat in anii 1967 – 1968, pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul roamanesc al Marii Negre. Se pare ca a fost un inceput promitator, caci in anul 1973 Ministerul Turismului elaboreaza ordinal 297/1972, urmare caruia Centrul de cercetare pentru promovare turistica international procedeaza la identificarea si selectarea unor localitati rurale representative pentru satele romanesti ce urmau a fi lansate in turism. In urma acestor studii, de comun accord cu oficiile judetene de turism si organelle administratiei locale s-a stability ca pot fi introduce in turismul intern si international circa 118 localitati rurale.

Cu incepere de la 16 iulie 1973, prin ordinal Ministerului Turismului numarul 744/1973 se declarau, experimental, sate de interes touristic, denumite “sate turistice”, urmatoarele localitati rurale: Leresti (Arges), Rucar (Arges), Fundata si Sirmea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol si Crisan (Tulcea), Racos (Timis), Sfantu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldovitei (Suceava), Poiana Sarata (Bacau), Vaideeni (Valcea).

In anul urmator, prin decretul 225/1975 s-a interzis cazarea turistilor straini in locuinte particulare, satele turistice devenind nefunctionale pentru turismul international. Dat fiind faptul ca o parte din satele turistice amintite au fost incluse in programele cu character cultural si folcloric ale Oficiului National de Turism “Carpatii” Bucuresti si contractile pe piata externa, se realizeaza o bresa – prin intermediul unei ordonante a fostei puteri politice (Cancelaria PCR) – pentru satele Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan.

Scurta perioada de “oficializare” a turismului rural nu a facut posibila organizarea activitatii de turism si nici amenajarea corespunzatoare a satelor turistice. In multe localitati nu s-au omologat gospodariile care intruneau conditiile de cazare (Rucar, Vatra Moldovitei, Vaideeni), in altele cazarea turistilor romani se facea in mod neorganizat si fara a tine o evidenta (Crisan, Fundata, Rucar), iar unele localitati nu au inregistrat nicio activitate turistica (Tismana, Bogdan Voda, Vaideeni). Cu foarte mici exceptii, aceasta situatie a dainuit pana in anul 1989.

Incepand cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaste. Iau nastere diverse asociatii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una dintre acestea este Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montana, inclusive prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmeaza Agentia Romana pentru Agroturism(1995) ce isi propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul international de turism si Asociatia Nationala pentru Turism Rural Ecologic si Cultural din Romania – 1994 – membra a Federatiei Europene de Turism Rural.

Din randul acestora ANTREC este cea mai viabila si in mare parte a realizat ceea ce isi propunea la fondare:

Identificarea si popularizarea potentialului touristic din spatial satesc; Formarea profesionala prin colocvii, seminarii, cursuri de scurta si lunga durata; Burse de specializare; Schimburi de experienta in tara si in strainatate; Editarea de buletine informative si reviste; Infiintarea unei banci de date; Cooperarea cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale de specialitate din tara si

strainatate; Companii de publicitate a pensiunilor si fermelor agroturistice prin mediatizare; Participarea la targuri si expozitii nationale si international; Realizarea unui sistem de rezervari in turismul rural romanesc.

Preocupari din ce in ce mai concrete au manisfestat pentru acest domeniu Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Ministerul Educatiei Nationale si insusi Guvernul Romaniei.

Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC), reunea la sfarsitul anului 1995 peste 2000 de membri, in 15 filiale. Activitatea turistica s-a desfasurat in cadrul a 1240 echipamente, care au atras 18500 de turisti – din care 3500 de turisti straini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist.

Urmare a dinamismului activitatii desfasurate de catre ANTREC, saptamanalul economico-finaciar “Carpatii” a acordat asociatiei premiul Oskar – Capital pentru anul 1995, recunoscand si confirmand prin aceasta “initiative cu cel mai mare impact social”.

Anul 1996 a marcat cresterea dimensiunilor ANTREC la 25 filiale si ridicarea nivelului calitativ al echipamentelor, serviciilor si a intregii activitati. Din punct de vedere calitativ ANTREC a fost preocupat de ridicarea nivelului pregatirii profesionale a prestarilor de servicii turistice rurale, prin organizarea de seminarii, colocvii si cursuri de tehnica turistica si marketing touristic in mod centralizat sau zonal in regiunile cu circulatie turistica insemnata (Brasov, Maramures, Bucovina). Pe de alta parte anul 1996 este punctual de pornire a primului Program Phare pentru turismul rural din tara noastra. Cu acest prilej a fost demarata o puternica activitate de promovare a resurselor turismului rural romanesc si au inceput demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervari.

In cel de-al treilea an de existent (1997) al ANTREC Romania numarul membrilor sai a ajuns la aproape 3000 iar cel al filialelor la 28. Asociatia a reusit editarea primului Cd – rom, al primului catalog al pensiunilor si fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente promotionale (targuri si expozitii, reuniuni si congrese) a fost preocupata de realizarea unui climat de descentralizare a actiunilor sale.

Anul 1998 concretizeaza imaginea ANTREC – ului in:

-cei peste 2.500 membrii, organizati in 30 de filiale judetene;

-mai mult de 1000 de pensiuni turistice si agroturistice- omologate si clasificate;

-aproximativ 150.000 turisti romani si straini, cu un sejur mediu de 4 zile.

Preocuparile actuale vizeaza: editarea celui de – al doilea catalog al pensiunilor turistice si agroturistice, finalizarea sistemului national informatizat de rezervare si racordarea sa la sisteme similar din tarile member EUROGITES, prezenta in paginile INTERNET-ului. O problema vital ce se doreste realizata in cel mai scurt timp este cea a implementarii unui system viabil de asigurari pentru turisti ce practica turismul rural, pentru pensiunile si fermele turistice, pentru gazde si pentru gospodariile acestora.

Legat de strategia dezvoltarii turismului rural in tara noastra ANTREC si Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate si nu atat pentru cantitate. Pentru solutionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural in Romania a fost constituita, prin ordinal Ministerului Turismului 59/iulie 1995, Comisia tehica pentru dezvoltarea turismului rural. Din aceasta comisie fac parte specialist de la ministerele si institutiile care-si pot adduce o contributie in acest domeniu: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Formare Manageriala in Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si Ministerul Educatiei Nationale.

Pe langa cele prezentate pana acum, consideram ca nu lipsita de importanta este existenta, in momentul de fata, a peste 25 de firme ce desfasoara activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre aceste aamintim doar cateva: “Branimex” si “Ovidiu Tour” Bran (Brasov); “Trans Tour” Praid (Harghita); “Dublion” Campulung (Arges); “Daragus” Balvanyos (Covasna), “Montana Service” Vidra (Vrancea).

3.1. Unele prioritati ale turismului rural romanesc

Tara noastra are mari posibilitati de dezvoltare a turismului in spatial rural, iar practicarea acestuia este necesara in etapa actuala. Veniturile realizate din aceasta activitate – urmare a cointeresarii satenilor pentru practicarea turismului prin inchirierea de locuinte si comercializarea produselor natural sau antrenarea turistilor la activitati agricole ori casnice – pot contribui substantial la ridicarea nivelului de trai si civilizatie, la fixarea tineretului in localitatile rurale.

Configuratie geografica a tarii noastre ofera conditii ideale atat pentru turismul propriu-zis, in perioada actuala, cat si pentru practicarea sporturilor de iarna , constituin o reala rezerva ca potential valorificat inca la scara redusa, cu atat mai importanta cu cat reprezinta o posibila sursa de venituri valutare, care, bine influentata si gospodarita, poate fi pusa in valoare in termen relative scurt si cu inventii minime.

Consideram deci ca turismul romanesc, in general, trebuie sa-si evalueze mult mau riguros sansele de relansare si, in acelasi timp, sa redevina una din ramurile prioritare ale economiei romanesti. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte positive remarcabile, dintre care amintim crearea de noi ;ocuri de munca, transferul geographic de resurse, amenajarea si sistematizarea teritoriului, echilibrarea balantei de plati, integrarea mai rapida, prin turism, a tarii noastre in structurile Uniunii Europene.

La baza optimismului – realist in mare masura, privind lansarea rapida a turismului rural romanesc , sta analiza complexa a multiplelor avantaje ale Romaniei in comparative cu alte tari vecine, unele concurente, iar altele chiar mai dezvoltate din punct de vedere turistic.

Luand in calcul si faptul ca industria turismului are un impact mai mare decat orice alta industrie, consideram ca este necesar a realiza o analiza succinta pentru o buna determinare a prioritatilor dezvoltarii turismului rural in tara noastra.

3.2. Unele masuri concrete pentru satisfacerea cerintelor pietei

In Romania, confruntata in ultimii ani cu profundele mutatii impuse de procesul de tranzitie la economia de piata, turismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimuli economico-sociali, fenomen resimtit atat in domeniul cererii cat si in cel al ofertei de produse turistice romanesti. Turismul rural romanesc s-a aflat si se afla in rezonanta cu intreaga miscare turistica romaneasca, insa prin plusurile sale incearca sa-si domine lipsurile si sa convinga.

Pentru turism, calitatea produsului este deosebit de importanta, cunoscut fiind faptul ca introducerea in circuitul turistic a unor structure care presteaza servicii de proasta calitate si din practica rezulta ca odata un proud turistic compromise, refacerea acestuia necesita eforturi si cheltuieli deosebite pe durata a mai multi ani.

In concluzie, un turism rural de calitate presupune servicii si prestatii de calitate. Se subintelege ca echipamentele turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna; de conditii de confort atat pentru gazduire (primire), cat si pentru alimentatia publica; de cai de acces si comunicatie civilizate. Consideram ca nu in ultimul rand, trebuie acordata o deosebita importanta promovarii produsului turistic rural care necesita publicarea unor bultetine informative; infiintarea unui ziar (revista) de profil; editarea anuala a unui catalog la standardele europene; elaborarea unor programme de media; realizarea unui oficiu de informare si difuzare.

Se impune, in alta ordine de idei:

Formarea – in cadrul asociatiilor profesionale – a unui corp de experti capabili a acorda asistenta tehnica;

A tine cursuri pe problem de marketing, amenajare si compartimentare a spatiilor de primire, pregatire si servire a mesei, clasificare, omologare, standarde de calitate;

Catering si reguli de servire a mesei; Igiena si ecologie; Sistem informational (evidenta operative, sistem de rezervari); Comportament in relatiile cu turistii; comunicare.

Atragerea si selectionarea expertilor – din randul specialistilor in domeniul turismului, invatamantului superior si mediu (economic, agricol), administratiei si a altor domenii – revine organizatiilor neguvernamentale (asociatii, federatii etc.) interesate de dezvoltarea turismului rural, care vor trebui sa solicite sprijin intern (Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Tineretului s.a.) si extern (Comunitatea Europeana – PHARE, organisme specializate: EUROTER (Asociatia Europeana a turismului rural), EUROGITES (asociatia membra EUROTER, cuprinde 19 asociatii nationale din 15 tari europene), AFRAT (Asociatia pentru Formarea Satenilor in activitati de turism, Austria, Franta, s.a.), pentru ca intr-un interval scurt de timp, cunoscand experienta in domeniul si cerintele pietei sa se poata implementa correct spiritul practicarii – in dubla ipoteza: prestator si beneficiar – a turismului rural in Romania.

Consideram ca alaturi de omologarea si brevetarea instalatiilor si echipamentelor din turismul rural roamanesc, un rol important in dezvoltarea sa il va juca elaborarea unei politici clare si de perspectiva. In cadrul acestei politici de dezvoltare pe termen lung este necesar a nu fi omise urmatoarele aspecte:

-stabilirea unor obiective precise si judicious esalonate in timp, cu implicarea mai active a Ministerelor Agriculturii si Alimentatiei, Lucrarilor publice si Amenajarii Teritoriale;

-ameliorarea infrastructurii generale de care depinde revitalizarea intregii economii rurale (drumuri, retea de apa, canalizare, telecomunicatii, energie electrica);

-amenajarea unor ferme, pensiuni, gospodarii turistice model, ca dotare si organizare a activitatii, dar cu respectarea arhitecturii si traditiilor locale, evitandu-se kitchul, tipizarea sau transferul constructiilor urbane in mediul rural;

- identificarea si valorificarea resurselor turistice si limitrofe; dezvoltarea si modernizarea celor introduce in circuitul turistic cu accent special pe divertisment, animatie, agreement si practicarea sportului;

- realizarea sistemului de rezervari national, in prima faza si racordarea la sistemul international de rezervari al turismului mondial – prioritar cel rural. Organizarea dispeceratelor de cazare si a birourilor de informare – ghidare; amplasarea in satele turistice si pe drumurile ce fac legatura cu acestea (europene, nationale si locale) a panourilor – harta cu pozitionarea reperelor TRR (turismului rural romanesc): dispecerat cazare, punct informare, obiective turistice, gazed, unitati de alimentatie publica traditionale, ferme, pensiuni etc. Montarea indicatoarelor pentru marcaj, a placilor cu sigla federatiei sau asociatiei din care fac parte si a nivelului de clasificare a echipamentului;

- intocmirea unei evidente a: principalelor evenimente din viata satului (culturale, religioase, traditii, targuri, iarmaroace etc.), a comemorarilor, a artizanilor si a rapsozilor locali, in vederea prezentarii unor programme turistice autentice su de certa valoare (personalizarea zonei).

Trecerea timpului si practica vor contribui la verificarea teoriilor avansate prin experimente pe care ni le dorim incununate cu success.

POLITICI PRIVIND ACTIVITATEA TURISTICA DIN MEDIUL RURAL

Turismul rural a devenit o activitate economica bine conturata in Europa Occidentala; ea are o traditie de peste 4 decenii, s-a dezvoltat continuu si prin evolutia sa a contribuit la bunastarea comunitatilor rurale care au imbratisat-o. Si asta pentru ca este bine stiut ca o zona sau o tara este bogata prin locuitorii sau cetatenii sai care la randul lor sunt bogati.

In tara noastra avantajele si binefacerile acestei activitati au fost testate in mai multe randuri, dar un interes real pentru astfel de preocupari a aparut abia dupa 1990. Ca urmare fireasca au aparut Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana (1990) care printre alte activitati are preocupari pentru dezvoltarea agroturismului in zonele montane; a luat fiinta Agentia Romana pentru Agroturism (1993), Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (1994).

Am numit aici doar cateva dintre formele de organizare guvernamentale sau neguvernamentale care au aratat interes constant pentru aceasta activitate. Au fost si sunt receptive la preocuparile turismului rural Ministerul Agriculturii, Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei Nationale si nu in ultimul rand Ministerul Turismului – din cercul guvernamentalș institute de cercetari – Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul de Geografie, Institutul de Economie Agrara, Centrul de Informare si Documentare Economica Bucuresti, institutii de invatamant liceal, post-liceal, universitar din reteaua de stat si particulara, fundatii si asociatii preocupate de comunitatea rurala si de viitorul sau.

Unanim specialistii, practicantii, sustinatorii si beneficiarii acestei forme de turism, considera turismul rural drept turismul viitorului. El este competitiv – fiind mai ieftin decat cel clasic – favorizeaza contactele sat-oras, schimbul de valori si de produse. Procesul turistic rural este contemplativ, ofera posibilitatea petrecerii vacantei in locuri cat mai linistite si nepoluate, oferind in „secolul vitezei” o cu totul alta dimensiune timpului.

Din punct de vedere social-economic, turismul rural ofera noi motivatii locuitorilor lumii satului si inedite posibilitati de valorificare a produselor satului; antreneaza populatia mai putin ocupata in sfera serviciilor si nu in ultimul rand realizeaza o fixare a populatiei tinere.

Primele implicatii guvernamentale in cadrul acestui domeniu au fost in anul 1973 cand prin Ordinul Ministrului Turismului nr.744 erau declarate „sate turistice” 12 localitati rurale, ulterior numarul acestora crescand la 14. Ordinul sus mentionat aproba cadrul de organizare, functionare si indrumare a activitatii. Urmeaza apoi interzicerea cazarii turistilor straini in locuinte particulare (1974) si acordarea unei dispense speciale satelor: Leresti, Sibiel, Crisan si Murighiol.

Desi in aceste conditii nu s-a putut aplica si experimenta cadrul organizatoric si functional, din practica au rezultat multe inconveniente in ceea ce privea amenajarea si omologarea gospodariilor, exploatarea turistica propriu-zisa, aprovizionarea, coordonarea, tariful, etc.

Dupa 1990 la nivel national s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului: in cadrul acesteia statului ii reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme economice necesare indeplinirii functiilor sale de: coordonare, protectie a mediului inconjurator, investitor, legiuitor. Cum pentru o activitate buna trebuiesc legi bune, au aparut primele sperante legislative pentru turismul rural romanesc. Astfel, s-au creionat o serie de facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural in zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre.

Lasand la o parte caracterul restrictiv al ariei geografice in care dupa parerea legiuitorului se poate practica turismul rural, actul normativ confera scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani a pensiunilor si fermelor agroturistice. Se introduc cu aceasta ocazie notiunile de ferma agroturistica si cea de pensiune turistica, incercandu-se dimensionarea lor si lasandu-se a se intrevedea Ordinul Ministrului Turismului ce cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice. Revizuite si transformate in 1999 si puse in concordanta cu mediul rural, prin individualizarea nivelelor de clasificare sub forma florilor – respectiv margaretelor.

Din acest moment urmau stabilirea de responsabilitati si competente pentru organismele guvernamentale (prefecturi, departamente, ministere) si neguvernamentale (asociatii turistice, sindicate, administratiile publice locale, asociatii de tineret) implicate in activitatea de turism rural.

Consideram ca prin politica adoptata in domeniul turismului rural la nivel guvernamental s-a confirmat pozitia acestei activitati in relansarea economica – alaturi de agricultura si servicii – a comunitatii rurale si a economiei romanesti insasi.

Privind in perspectiva apreciem ca este necesar ca interventia statului sa fie orientata cu precadere spre identificarea prioritatilor majore si printr-o participare directa, controlata a organismului guvernamental la decizie.

Analiza atenta a politicii guvernamentale de pana acum a scos in evidenta doua dimensiuni:

- Tipologica – alegerea unei forme de turism cu rol deosebit si prioritar in contextul general al procesului de tranzitie la economia de piata, pentru dezvoltarea zonelor rurale;

- Zonala – prin delimitarea zonelor de maxim interes pentru turismul national, dar preponderent pentru cel international.

Primii pasi pot fi estimati ca pozitivi, dar ei trebuie sa fie urmati de altii privind: acordarea de credite, incurajarea investitiilor in sfera serviciilor adiacente activitatii turistice in mediul rural, sprijinirea dezvoltarii si modernizarilor de infrastructura, s.a.m.d.

Astfel de masuri si coordonarea lor la nivel national s-au dovedit eficiente si operante, in contextul restructurarii economice in tari ca: Franta, Austria, Elvetia, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie (Scotia),etc.

Curs 9

1. Politici de stimulare a activitatilor turistice in mediul rural

Dezvoltarea turismului rural intr-o serie de tari vest-europene releva ca importanta stimularea localnicilor sau a unor mici agenti economici in orientarea resurselor de capital proprii si atrase in vederea: realizarii de capacitati turistice mici si mijlocii in zonele si localitatile cu potential neutilizat sau insuficient utilizat; amenajarii si modernizarii echipamentelor din zonele de litoral, montane sau balenoclimaterice; reechiparii sau modernizarii dotarilor existente ale unitatilor comerciale sau de alimentatie publica, a celor de agrement turistic sau a altor obiective care produc venituri din circulatia turistica.

Resursele de capital proprii au fost suportul majoritatii echipamentelor, instalatiilor si dotarilor existente in turismul rural romanesc actual.

Vis-a-vis de exemplele europene – si va supun atentiei modelul portughez – se impun de asemenea in tara noastra acordarea unor facilitati de ordin financiar-bancar, cum ar fi creditele preferentiale pentru dotari si amenajari in satele turistice, gospodariile taranesti, realizarea caselor de vacanta in zone de interes turistic insuficient valorificate, realizarea de noi echipamente turistice in mediul rural de dimensiuni mici si mijlocii (ferme si pensiuni turistice), precum si pentru amenajari specifice a obiectivelor cultural-istorice in scopul declarat de utilizare pentru turism.

Alaturi de echipamentele turistice, un rol determinant in dezvoltarea turismului in spatiul rural il joaca infrastructura generala (caile de acces, canalizarea, alimentarea cu apa, energie electrica, telecomunicatiile, etc). In acest sens este necesar a se acorda subventii de la bugetul statului cu prioritate zonelor care au probat ca prezinta interes si atractie turistica.

Este necesar ca admninistratiile publice locale sa se constituie in promotori, ai gestionarii profitabile a patrimoniului turistic, initiind programe locale in sprijinul turismului rural, tinand cont de pastrarea personalitatii in sistematizarea localitatilor si amenajarea teritoriului. Mai mult in localitatile cu un valoros potential turistic este necesara specializarea unui angajat sau consilier comunal pe probleme ale turismului rural, ale protectiei mediului si conservarii ambiantului.

Pe de alta parte se impune constituirea – din bugetul local – a unui fond special destinat promovarii formelor de turism cae sa valorifice cel mai eficient potentialul turistic al zonelor rurale.

2. Politici din domeniul administrativ

Existenta unui cadru legislativ care sa asigure libera concurenta intre agentii economici implicati si protectia sociala a beneficiarilor serviciilor turistice va conditiona reusita concretizarii unei imagini noi a turismului romanesc in general si a turismului rural romanesc in particular, atat pe piata interna cat si pe piata externa.

Consideram necesare modificari, completari sau promulgari ale unor reglementari legislative in urmatoarele domenii:

- Conservarea si promovarea pe scara larga a patrimoniului cultural-istoric national; realizarea legislatiei privind restaurarea monumentelor; facilitati financiare, fiscale si de credit pentru investitiile din acest domeniu;

- Protejarea mediului inconjurator; scutirea de taxe vamale a importurilor de echipamente destinate depoluarii si promulgarea Legii privind protectia mediului si a Legii Urbanismului si Amenajarii teritoriului;

- Organizarea turismului, crearea cadrului institutional care sa mentina relansarea acestui domeniu de activitate. Realizarea modalitatilor organizatorice pentru cooperarea pe orizontala a agentilor economici din domeniul de activitate care se completeaza in prestarea unui serviciu turistic sau contribuie la realizarea acestora;

- Organizarea si alinierea sistemelor informationale la cerintele EUROTER, EUROGITES a Organizatiei Mondiale a Turismului, cu respectarea prevederilor legislatiei nationale.

Sunt doar cateva din problemele care prin rezolvarea si statuarea lor pot conduce la dezvoltarea mai accentuata a turismului in general si a celui rural in subsidiar. Pentru o accelerare a acestor activitati, un rol deosebit revine asociatiilor profesionale, asociatiilor locale, consortiilor, grupurilor de initiativa, liderilor de opinie, intregii societati civile.

3. Politici din domeniul formarii profesionale si manageriale

Este bine stiut ca succesul oricarei intreprinderi, cu oameni pentru oameni, sta in calitatea oamenilor. Apreciem in acest sens ca pentru pregatirea si lansarea produsului turistic rural romanesc este necesar a fi instruit atat producatorul cat si beneficiarul. Sugeram in acest domeniu cooperarea intr-un sistem coerent de competente si responsabilitati a tuturor institutiilor guvernamentale si neguvernamentale implicate in gestionarea resurselor umane ale societatii.

Intr-un astfel de cadru se impun politici si organisme de operationalizare in modul urmator:

- Realizarea unei cooperari in vederea relansarii educatiei si instruirii turistice, in sensul realizarii unei opinii publice nationale favorabile turismului rural. Pe de alta parte este necesar a se forma clase si categorii socio-profesionale specializate in turism. Reteaua institutionala care sa raspunda acestor cerinte ar trebui sa cuprinda toate nivelele de instruire: prescolar, primar, gimnazial, profesional, liceal, postliceal, universitar si postuniversitar;

- Cooperarea cu structurile guvernamentale a asociatiilor profesionale de profil in vederea elaborarii unor programe comune privind reorientarea profesionala a personalului care se disponibilizeaza in alte ramuri ale economiei nationale;

- Realizarea prin mijloace financiare ale administratiei publice locale a reconversiei profesionale in zonele cu potential turistic;

- Cooperarea cu organisme internationale pentru acordarea de asistenta tehnica de specialitate in domeniul formarii profesionale si pregatirii manageriale.In afara institutiei statului care prin statutul lor de functionare au sarcini in acest domeniu, un rol deosebit de important revine asociatiilor nationale si zonale, organizatiilor nationale si zonale, organizatiilor profesionale si nu in ultima instanta invatamantului particular cu toate gradele, iar celui de la distanta in mod special.4. Politici posibile din domeniile: cercetare, promovare, consultanta

Studiile si cercetarile realizate pana in momentul de fata – desi efectuate de profesionisti – au realizat doar clasificari sau constatari asupra stadiului turismului rural in tara noastra. Analizand stadiul actual al turismului romanesc in general, al economiei nationale si al evolutiei societatii romanesti, credem de cuviinta ca cercetarea trebuie sa fie sustinuta de factorul economic pentru a trece la o faza mai concreta ce va sprijini dezvoltarea economica a zonelor si comunitatilor rurale romanesti. Este absolut necesar a se realiza analize si studii pentru valorificarea potentialului turistic natural si antropic la nivel zonal si pe localitati.

Sustinerea cercetarii trebuie realizata prin constituirea unui fond de cercetare – proiectare la nivelul administratiei nationale de turism – cu participarea agentilor economici printr-o taxa procentuala asupra veniturilor realizate in activitati turistice – si prin gestionarea bugetului special pentru cercetare – proiectare de catre administratia nationala de turism.

Cercetarea este chemata a realiza:

Studii de fezabilitate si prognoze pe termen lung si mediu; Studii de prognoza si evaluare asupra tendintelor ce se manifesta pe plan international; Studii de fundamentare a politicii de dezvoltare regionala a turismului; Fundamentarea unor propuneri in vederea alocarii unor surse din bugetul special pentru

finantarea de lucrari care sa puna in valoare patrimoniul cultural istoric al tarii noastre; finantarea unor programe destinate realizarii si popularizarii unei imagini reale, corecte si precise a patrimoniului national.Rezultatele cercetarilor intreprinse vor fi facute cunoscute tuturor celor interesati, care la randul lor pot propune teme sau subiecte de cercetare colectivelor abilitate.

CAI SI MODALITATI DE VALORIFICARE A SPATIULUI RURAL PRININTERMEDIUL TURISMULUI

Informatiile si datele prezentate anterior ne indreptatesc sa consideram ca problema care se pune in momentul de fata este cea a organizarii, constientizarii si sistematizarii activitatii turistice in spatiul rural.

Realizand o diagnoza a economiei romanesti a momentului actual, sfarsit de secolul 20 – granita mileniului 3, vom constata ca problemele noastre sunt similare cu cele ale tarilor europene ce dispun de conditii asemanatoare. Ceea ce ne deosebeste de ceilalti este modul in care cautam, propunem si mai ales gasim solutii, iesiri din aceasta perioada de tranzitie si revenire la economia de piata.

Daca pentru marea majoritate a analistilor societatii umane romanesti solutia depasirii momentului de criza actual o reprezinta agricultura si serviciile iar din randul acestora in mod special a turismului, atunci cei care isi propun obtinerea de rezultate economice din activitatea de turism rural au toate atuurile in propriile lor maini. Rezulta in mod logic necesitatea realizarii unui scenariu; adoptarea unei strategii; conturarea unei politici de produs turistic si de pret; gasirea de piete si penetrarea acestora; promovarea si organizarea la nivel local si national; interconectarea la sistemul european si mondial.

Stabilirea unor obiective minime si a unui set minimal de masuri, aplcate punctual intr-o zona (sau mai multe zone) care desfasoara deja activitati turistice rurale vor conduce la producerea de satisfactii consumatorilor si cresterea nivelului de trai al practicantilor. Caci este cunoscut, in experienta unor tari ca: Austria, Franta, Elvetia, Portugalia, Germania, etc, turismul rural contribuie la redresarea economiei din zonele rurale, dezvolta initiative locale, este promotorul turismului „verde” respectand rigorile ecologice.

In afara celor prezentate anterior trebuie sa precizam ca activitatile turistice – cu mici exceptii – se desfasoara in perioadele de „extrasezon” agricol, oferind prestatorilor:

Venituri suplimentare rezultate din activitatea de turism; Valorificarea produselor din gospodaria proprie la locul productiei; Punerea in valoare a resurselor zonei; Alungarea plictiselii si monotoniei; Utilizarea excedentului de spatiu, produse si forta de munca.

Cele prezentate arata inca odata, daca mai era nevoie, ca prin activitatea de turism desfasurata in mediul rural – in calitate de prestatori de servixcii turistice – se pun in valoare perioadele de timp mai putin ocupate, se atrag la activitatea productiva categorii mai putin valide pentru muncile agricole, se utilizeaza superior intreaga energie a comunitatilor locale.

1. Factorul antropic – cheia succesului

Sigur ca nu suntem originali atunci cand reafirmam importanta persoanelor implicate intr-o activitate productiva, indiferent de domeniul de activitate. Insistam pentru ca in activitatea de servicii si in mod special in cea de turism, omul da masura si creeaza valoarea, prin modul in care actioneaza, exista, apare/dispare, se face simtit sau trebuie sa fie „simtit” si suntem convinsi ca insiruirea ar putea continua functie de situatie, pretentii, si nu in ultimul rand functie de cunostinte si inspiratie.

Se naste intrebarea: daca lucrurile sunt asa simple de ce nu suntem multumiti intotdeauna, atunci cand ne aflam in calitate de clienti intr-un loc de cazare, o unitate de alimentatie publica sau alt spatiu apartinand sferei turistice?

Raspunsul este relativ simplu: pentru ca se pierde din vedere importanta calitatii, a realizarii unei prestatii in mod corespunzator de la inceput, a mandriei de a munci nu pentru ca esti platit sa o faci, ci pentru ca iti place sa arati de ce esti in stare. Pe de alta parte asistam la prestatii de proasta calitate pentru ca sunt inca destui cei care cred ca „merge si asa”, pentru ca – in momentul de fata – se mai accepta si produse sub limita calitatii sau care par a fi „destul de bune”.

Ce este de facut in aceste imprejurari?

Trebuie sa ne pregatim pentru un drum greu si lung presarat cu obstacole si dezamagiri, care are ca statie terminus obtinerea unei calitati superioare. In acest sens ne vom preocupa in mod deosebit de urmatoarele activitati:

Servirea clientilor/turistilor – aici in primul rand este indicat a se schimba atitudinea fata de acestia. Participantii la prestatiile de servicii trebuie sa fie dispusi sa zambeasca, sa salute, sa-si ofere serviciile catre oaspeti cu naturalete si bunavointa.

Satisfacerea clientului/turistului – nu trebuie sa ne bazam numai pe prezenta noastra pe piata si pe prestarea serviciului asa cum il apreciem noi. Vom solicita parerea turistilor nostri despre serviciile prestate, le vom analiza opiniile, sugestiile si le vom solicita idei pentru imbunatatirea calitatii prestatiilor.

Inovatia/inventia/imaginatia – prestatiile de astazi apreciate la un nivel bun, maine pot fi depasite. Trebuie sa fim preocupati de perspectiva si sa cautam in permanenta noi piete si noi produse turistice care sa puna in valoare pitorescul zonei sau sa duca la o eficienta utilizare a resurselor.

Productivitatea – echipamentele pot fi modernizate si consolidate, pastrand insa elementele traditionale; vor fi perfectionate persoanele implicate in activitatile de organizare si conducere prin cursuri de pregatire si perfectionare. Personalul deservent va fi specializat in domenii noi.

Conducerea activitatii turistice – managerii activitatilor de la toate nivelurile reprezinta sufletul oricarei actiuni. Ei trebuiesc pregatiti astfel incat sa poata conduce si executa orice prestare din domeniul sau de activitate, sa sprijine si sa indrume, sa incurajeze, sa remedieze eventualele neconcordante.

Utilizarea resurselor – cei implicati in activitatile turistice vor fi invatati ceea ce trebuie sa stie, pe de alta parte vor fi sprijiniti sa puna in valoare tot ce au mai bun, eficienta activitatilor si actiunilor va fi analizata in scopul maririi ei, pentru convertirea resurselor fizice, financiare si umane in realizarea obiectivelor.

Programarea/planificarea actiunilor si activitatilor – actorii/persoanele implicate, vor intocmi planuri avand grija sa atraga in mod sistematic, la realizarea acestora, pe cei care pot contribui la realizarea acestora. Planurile vor fi comunicate si explicate celor care trebuie sa le puna in aplicatie. Periodic se vor evolua rezultatele obtinute. Puteti solicita sprijinul unui consilier/specialist consacrat in domeniu.

Raspunderea civica/sociala – problemele comunitatii vor fi private cu deosebit interes atat cele privind viata de zi cu zi, cat si cele privind educatia, traditiile, mediul, pastrarea curateniei, colectarea si reciclarea deseurilor, starea infrastructurilor, alimentarea cu: apa, energie, gaz, comunicatiile, etc.

Rezultatul net – va fi in concordanta cu contributia fiecarui participant la activitati. Drumul catre un rezultat cat mai bun porneste din zonele si de la produsele turistice cu cel mai mare potential de imbunatatire, de acolo unde se doreste aceasta si este posibil a fi realizata.

Transformarea turistilor in oaspeti si a receptorilor (gazdelor) in amfitrioni nu este un proces simplu, dar nici de nerealizat. Trebuie insa multa rabdare si fata de tineri, dar mai ales fata de cei maturi; procesul evolutiv ar fi indicat sa nu separe ratiunile economice de cele umane. Pentru asigurarea succesului acestor actiuni este indicat a se folosi „teoria oglinzii”. In ceea ce priveste modernizarile si ridicarea confortului, aceste operatiuni este bine sa fie realizate in cele mai bune conditii posibile.

Un element care este necesar sa nu fie alterat este cel al mediului si personalitatii regiunii turistice introduse in circuitul turistic. Activitatile de turism, prin fluxurile pe care le genereaza, sunt o noua forma de „colonizare” caci desi turismul imbogateste atat pe vizitatori cat si pe gazde – prin schimburile de toate felurile prilejuite de aceste contacte – fiecare va aprecia ce are mai bun celalalt.

Putem afirma ca in acest demers de valorificare a satului prin turism se va incerca o conciliere a confortului si progresului cu traditia si autenticitatea. Aceasta intrucat turistul doreste sa vada gospodarii si instalatii tehnice de mica industrie taraneasca „vii”, el vrea lapte proaspat si branza obtinuta dupa reteta zonei in care se gaseste, asteapta cu curiozitate intoarcerea de la pascut a cirezii satului si este curios sa afle cum este o zi la stana. Dar accepta cu greu inexistenta unui minim grad de confort si nu va accepta lipsa curateniei sau incalcarea normelor de igiena.

Depasirea anumitor situatii de neimplinire poate fi facuta solicitand celor nemultumiti sa va recomande lucrurile/situatiile/serviciile care trebuie sa fie imbunatatite/ameliorate. Sugestiile si ideile bune vor fi pastrate pentru a fi utilizate in viitor. Este indicat ca pentru succesul acestei actiuni sa ne concentram asupra unei singure probleme, care este cel mai usor de rezolvat si dupa depasirea situatiei dificile sa reluam operatiunea cu alta sugestie pana la depasirea momentului critic sau a situatiei de criza.

In cadrul comunitatilor implicate in activitatile de turism rural sau in cadrul asociatiilor, ca si in cadrul pensiunilor sau fermelor vor fi pusi in evidenta oamenii cei mai buni dintr-un domeniu de activitate, cele mai bune rezultate obtinute, cel mai bun colectiv, etc. Aceste recompense vor stimula competitia si vor conduce la performanta prin emulatia declansata pentru prestarea unor servicii turistice de calitate. Motivarea, perseverenta si promovarea rezultatelor pozitive va conduce la conturarea unei imagini favorabile pentru zona, prestatori si serviciile oferite. Urmarea este realizarea de noi investitii, de noi locuri de munca, redescoperirea valorii satului si dobandirea de bnoi sensuri pentru viata celor care isi desfasoara activitatea in aceste zone.

Toate acestea sunt realizate de unii oameni (amfitrionii) pentru alti oameni (oaspetii/turistii), si unii si altii dorindu-si succesul vacantei, privit cei drept din unghiuri diferite. Suntem siguri inca ca si unii si ceilalti isi doresc sa aiba parte numai de efecte benefice.