Alt* apariţii

и г

C U P R IN S :I. G e o g ra fia fiz ic ă g e n e ra lă 4

Păm ântul corp c o s m ic ............................................................ 4Modalitatea şi reprezentarea spaţiului te re s tru ......... 7L ito s fe ra ........................................................................................ 8A tm osfera ..................................................................................... 14C lim a ........................... ................................................................. 20H id ro s fe ra ............................................................ ....................... 22B io s fe ra ........................................................................................ 26S o lu r ile .......................................................................................... 27Învelişul g e o g ra fic .................................................................... 28

II. G e o g ra fia u m a n ă a lu m ii 32Harta politică a lu m ii............................................................... 32Resursele n a tu ra le .................................................................. 35P o p u la ţia ...................................................................................... 40Industria m o n d ia lă ................................................................... 47Agricultura m o n d ia lă ....................................... ■...................... 54Transporturile m o n d ia le ......................................................... 58Relaţiile econom ice intern aţio nale .................................... 60Caracterizarea econom ico-geografică a statelor 63G e rm a n ia ..................................................................................... 63F ra n ţa ........................................................................................... 65M area B rita n ie ........................................................................... 67R o m â n ia ...................................................................................... 69Federaţia R u s ă .......................................................... ............... 71J a p o n ia ......................................................................................... 73C h in a ............................................................................................ 75In d ia ............................................................................................... 78Statele Unite ale A m e ric ii..................................................... 81B ra z ilia .................................. ..................................................... 85Poziţia econom ico-geografică a unui s ta t .................... 87Problem ele globale a o m e n irii........................................... 89

III. G e o g ra fia m e d iu lu i ........................................................... 94Noţiuni geografice incluse fn program a de

bacalaureat................................................................. ................... 100

Radu T o p o r

Rezumate la Geografie pentru clasele X-XII

TEO-Educaţional

C Z U 91 (0 7 5 .3 )

T 7 6

Editura TEO -Ed u ca ţio n a l

E-mail: teo_educational@mail.md Tel: (037322) 22-91-20. 51-95-75

G S M : 069230028. 069946659.

Librăria liceului „Gh. Asachi”

D E S C R IE R E A C IP a C A M E R E I N A Ţ IO N A L E a C Ă R ŢII

To p o r, R aduRezum ate la Geografie pentru clasele 10-12/Radu Topor. - C h . : Teo-Educaţional, 2007 (F .E .-P .T ip o g r .Centrală"). - 112p.

IS B N 978-9975-9686-1-4 1000 ex.

91(075.3)_________________________________________________

Toate drepturile aparţin editurii

© T E O -E d u c a ţio n a l

IS B N 978-9975-9686-1-4

Prefaţă.Acest îndrumar poate fi folosit de elevii absolvenţi şi

de profesorii de geografie In perioada pregătirii către examene de Bacalaureat, dar şi de elevii din clasele liceale, pentru aprofundarea cunoştinţelor generale geografice.

Lucrarea dată conţine un rezumat al cursurilor de geografie din clasele a X-a(Geografia fizică generală), a XI-a (Geografia umană şi economică a lumii) şi a Xll-a (Geografia mediului înconjurător).

I. G EO G R A FIA FIZICĂ G E N E R A L ĂPământul ■ corp cosmicUnitatea materiei în Univers.Universul este lumea luată în totalitatea ei, infinită în

timp şi spaţiu, nelimitată prin diversitatea formelor pe care le ia materia în procesul ei de continuă evoluţie.

Materia din Univers se prezintă sub două forme esenţiale:

organizată în corpuri cosmice; neorganizată, ca praf cosmic şi gaze.

Universul este alcătuit dintr-o mulţime de structuri cosmice: galaxii, nebuloase gazoase, găuri negre, alte corpuri cosmice.

Structura sistemului solar.Sistemul solar este un ansamblu format din Soare,

nouă planete cu sateliţii lor, asteroizi, comete, meteoriţi şi materie interplanetară dispersată.

Soarele este compus dintr-o parte centrală numită interiorul soarelui şi din atmosfera soarelui.

Atmosfera solară la rândul său este compusă din: fotosferă ( baza atmosferei solare) cromosfera (învelişul care înconjoară fotosferă) coroana solară (partea exterioară a atmosferei

solare)Soarele exercită o influenţă mare asupra Pământului.

Fără soare na-r exista viaţa pe Pământ.Pământul.Pământul are forma unui geoid.Dimensiunile reale ale Pământului sunt:

raza ecuatorială - 6378,2 km; raza polară - 6358,8 km; lungimea Ecuatorului - 40075,7 km; suprafaţa Pământului - 510000000 km2; volumul -1 0 8 3 miliarde km3;

Forma Pământului determină succesiunea zonelor geografice. Razele solare cad neuniform pe suprafaţa terestră. La ecuator ele cad perpendicular iar spre poli unghiul de cădere se micşorează. Aceasta provoacă încălzirea neuniformâ a suprafeţei terestre, determinând zonalitatea geografică latitudinală.

Forma sferică a Pământului influenţează circulaţia atmosferei, a curenţilor oceanici, mareelor etc.

Mişcarea de rotaţie - Pământul face o mişcare de rotaţie deplină în jurul axei sale în 23h 56 min 4s. Mişcarea are direcţie de la Vest la E s t Viteza de rotaţie a punctelor de pe Glob este diferită, maxima fiind la ecuator - 465 m/s, iar la poli fiind egală cu zero.Mişcarea de rotaţie poate fi ilustrată printr-un şir de dovezi:

- experimentul lui Foucautt este cea maiconvingătoare dovadă a rotaţiei Pământului. Foucault a construit un pendul în cea mai înaltă clădire din Paris. în timpul oscilaţiei pendulul se abatea spre dreapta. în realitate, pendulul rămâne să oscileze în acelaşi pian, clădirea însă îşi schimbă poziţia, împreună cu Pământul.

- devierea corpurilor în cădere liberă. Dacă e săaruncăm un corp de pe un turn înalt, el nu va cădeaperpendicular pe suprafaţa Pământului, dar va devia spre est. Deoarece vârful turnului se află mai departe de centrul Pământului decât baza, şi respectiv, descrie o circumferinţă cu diametrul mai mare în timpul rotaţiei, corpul în cădere are o viteză pe plan orizontal mai mare în vârful turnului decât la baza lui. De aceea el atinge suprafaţa terestră ceva mai la est de linia perpendiculară.

I traiectoria sateliţilor. Cercetările asupra zborurilor sateliţilor artificiali ai Pământului au arătat că ei nu zboară deasupra unuia şi aceluiaşi punct de pe suprafaţa terestră. Datorită rotaţiei Pământului revoluţiile sateliţilor au loc de fiecare dată deasupra unor noi teritorii.

Consecinţele sunt:- Devierea corpurilor ce se mişcă pe orizontală. Orice

corp în mişcare se abate de la direcţia iniţială în emisfera boreală spre dreapta, iar în cea australă spre stânga.

- Turtirea Pământului la poli şi bombarea la ecuator. Aceasta se produce datorită apariţiei forţei centrifuge.

- Mareele sunt determinate de acţiunea forţei de atracţie a Lunii şi a Soarelui, ciciicitatea mareelor fiind o consecinţă a mişcării de rotaţie.

- Succesiunea zilei şi a nopţii. Pe partea luminată de soare e ziuă, iar pe partea opusă e noapte, alternarea acestora datorându-se expunerii succesive razelor solare a diferitor părţi ale Pământului.

Mişcarea de revoluţie - mişcarea Pământului pe orbită în jurul Soarelui se numeşte mişcare de revoluţie. Orbita Pământului cu lungime de 934 mii. km este parcursă de pământ în mişcare timp de 365 zile 6h 9 min 9s, adică timp de un an. Orbita Pământului are forma unei elipse, astfel că, în timpul unui an, Pământul se găseşte la distanţe diferite faţă de Soare; în ianuarie la distanţa de 147mln. km (periheliu), iar în iulie la distanţa de 152mln. km (afeliu). Viteza cu care se deplasează Pământul pe orbită este de aproximativ 30 km/s.

Consecinţele mişcării de revoluţie:- ca rezultat al mişcării de devoluţie a Pământului şi a

înclinării axei sale în raport cu planul orbitei, şi păstrării înclinaţiei axei în decursul perioadei de rotaţie, are loc succesiunea anotimpurilor, ca urmare a schimbului unghiului de căderea a razelor solare pe suprafaţa Pământului in decursul anului;

I datorită mişcării de revoluţie se petrece schimbarea duratei zilei şi a nopţii întru-un loc de pe glob;

- pendularea maselor de aer în decursul anului pe direcţia nord - sud şi formarea zonelor climatice de tranziţie;

Dimensiunile şi masa Pământului determină un raport între forţa de atracţie şi forţa centrifugă ale planetei.

Fiind un corp material, Pământul exercită o forţă gravitaţională care se manifestă prin atragerea altor corpuri. Forţa gravitaţională, împreună cu energia soiarâ, determină dinamica atmosferei, arcuitul apei în natură. Ea conferă obiectelor greutate şi condiţionează apariţia presiunii în atmosferă, hidrosferă, în scoarţa terestră.

Modalitatea si reprezentarea spaţiului tf B r t r aGlobul geografic este o reproducere, micşorată a

imaginii Pământului.Planul reprezintă o imagine orizontală micşorată,

modele ale unor teritorii, reprezentate cu ajutorul semnelor convenţionale.

Harta geografică este o reprezentare micşorată, convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe care este redată repartiţia spaţială a diferitor elemente naturale şi sodo-economice de pe un anumit teritoriu.

Elementele planului şi a hărţii sunt- elemente matematice - scara, reţeaua de

grade.- elemente geografice (căi de comunicaţii,

râurile, pădurile) sunt redate prin semne convenţionaleHărţile geografice se clasifică după mai multe cntem:

- scară sunt hărţi la scară mare ( de la 1:10000 până la 1:200 000), medie (1:200 000 până ia 1:1000 000), şi la scară mied ( mai mari de 1:1 000 000)

- conţinut sunt hărţi generale şi speciale- destinaţie sunt hărţi didactice, militare, turistice

etc.

H ............... ,n - - -------- -------------------------------------------

LitosferaStructura internă a Pământului este constituită din

următoarele învelişuri: crusta (scoarţa terestră), mantaua şi nucleul.

Crusta continentală - are o grosime medie de 40- 60 km, variind de la 30-40 km în zone de câmpie ş până la 70-80 km în zonele montane. în componenţa crustei continentale se disting mai multe pături:

Pătura sedimentară are grosimi foarte variate cele mai mari sunt în regiunile muntoase. Această pătură este alcătuită din roci sedimentare.

Pătura granitică are o grosime de 16-20km. Este alcătuită din granit, marmură, cuarţit, gnais.

Pătura bazaltică are grosime de 10-15km. Partea superioară a ei este formată din bazalt iar cea inferioară din gabrouri, amfibolie.

Crusta oceanică - este caracteristică pentru fundul Oceanului Planetar. Este mai subţire decât cea continentală şi are o compoziţie diferită. Crusta oceanică are o grosime de 5-12km, şi este constituită din trei pături suprapuse:

Pătura sedimentară este subţire în mediu 400m şi formată din sedimente neconsolidate.

Pătura bazaltică are o grpsime de 4-8km şi este constituită din roci magmatice.

în crusta oceanică lipseşte stratul de granit.Fosele oceanice reprezintă depresiuni adânci (5-

11 km), situate la marginea continentelor. Ele sunt foarte active din punct de vedere tectonic.

Dorsalele medio-oceanice reprezintă părţi ale crustei oceanice active din punct de vedere tectonic.

Platforme oceanice ocupă cea mai mare parte a fundului Oceanului Planetar şi reprezintă elemente stabile din punct de vedere tectonic.

Sl

Compoziţia petrograficâ a crustei. Crusta este oompusâ din roci. în funcţie de geneză rocile se împart în tei grupe: >

Rocile magmatice se formează din topituriie de silicaţi atât în interiorul scoarţei terestre cât şi la suprafaţa ei.

1 Rocile sedimentare se formează pe fundul bazinelor marine, lacurilor, râurilor. Ele se pot forma şi pe uscat în urma dezagregării fizice a rocilor m agmatice şi celor sedimentare.

Rocile metamorfice sunt rocile de geneză magmatică şi sedimentară supuse unor transformări sub acţiunea temperaturilor şi presiunilor ridicate.

Mişcările tectonice oscilatorii sunt mişcările lente de ridicare sau coborâre a unor porţiuni vaste din scoarţa terestră. Ele au o importanţă foarte m are. în activitatea economică a omului este nevoie să se ţină cont de mişcările oscilatorii actuale ale scoarţei terestre şi să se prognozeze eventualele schimbări ce pot avea loc. Mai ales în construcţia obiectelor ce vor dura mult timp de ex. porturi, canale, centrale hidroelectrice etc.

Plăcile litosferice şi d in a m ica lo r. Litosfera este fragmentată de fracturi de adâncimi în blocuri numite plăci. Cele mai mari sunt numite plăci majore ( Pacifică, Americană de Nord, Am ericană de Sud, Eurasiatică, Africană, Indo-Australiană, Antarctică).

In astenosferâ au loc diferite procese de dezintegrare a elementelor chimice care duce la trecerea substanţei solide în stare vâscoasă. Devenind vâscoasă substanţa are tendinţă de deplasare, dând naştere la curenţii subcrustali sau de convecţie.

Dorsalele medio-oceanice sunt structuri mari care se extind pe fundul oceanelor şi sunt foarte activi tectonic. Ele reprezintă lanţuri vulcanice subm arine formată din lavă bazalticâ.

m

Ciocnirea între placa oceanică împinsă dinspre rift cu placa continentală se numeşte coliziune. în urma coliziunii se elimină mari cantităţi de energie.

Subducţie I este procesul de asimilare a plăcii oceanice care în urma coliziunii cu placa continentală se scufundă şi este asimilată în astenosferă prin topire.

Regiunile seismice ale Pământului coincid cu zonele de rift şi fosele oceanice. Cutremurele de pâmânt au loc în regiunile unde se manifestă deformarea litosferei şi eliminarea energiei.

Deriva plăcilor litosferice. Plăcile litosferice plutesc pe astenosferă în diferite direcţii cu viteze care variază între 1-12 cm/an.

Elementele geostructuraie ale scoarţei terestre. Regiunile de geosinclinal sunt sectoare ale scoarţei terestre cărora sunt caracteristice toate tipurile de metamorfism, un vulcanism activ, procese, seismice, mişcări tectonice orogene şi oscilatorii.

în evoluţia unei regiuni de geosinclinal se disting mai multe faze:

Faza de litogeneză - se caracterizează prin formarea unei depresiuni în care predomină mişcările de coborâre a scoarţei terestre şi prin acumularea^ intensă a sedimentelor.

Faza preorogenicâ - în această fază predomină mişcările de coborâre a scoarţei terestre şi continuă acumularea sedimentelor.

Faza de orogeneză I se caracterizează prin mişcările de ridicare, se formează depresiuni premontane.

Faza de repaus tectonic - în această fază regiunea de geosinclinal este ridicată deasupra nivelului mării şi transformată într-o regiune montană tânără.

în prezent regiune de geosinclinal poate fi numită regiunea Mediteraneană şi ţărmurile Oceanului Pacific.

Platforma este o regiune rigidă a scoarţei terestre ce s-a format fh locul regiunii de geosinclinal (Platforma Europei de Est, Platforma Braziliană).

Platformele se clasifică după vârstă geologică a fundamentului cristalin In:

Platforme vechi (platformele Europei de E s t Siberiana, Nord-Am ericană, Australiană, Arabo-Africanâ şi Indiană)

Platforme tinere (platformele Europei de V e s t Appallachi, Patagonei e tc ).

Platformele tinere se deosebesc de cete vechi printr-o dezvoltare mai slabă a cuverturii sedimentare.

P e suprafaţa scoarţei terestre se form ează diverse forme de relief. Form ele de relief cu cei mai înalt rang de pe Păm ânt sunt bazinele oceanice şi blocurile continentale ele sunt numite şi forme planetare. Pe formele planetare se suprapun formele majore generate de acţiunea factorilor endogeni ( pe continente acestea sunt munţii, podişurile, câmpiile, iar în cadrul bazinelor oceanice sunt dorsalele m edio-oceanice, câmpii abisale, fose abisale. In cadrul formelor majore apar formele de ordinul III - m ezoforme (văi), microforme (ravene, doline) ele apar ca rezultatul proceselor hidrodinamice. eoliene etc.

Form ele de relief continentale sunt:M unţii - reprezintă forme de relief cu altitudini

absolute de peste 1000m , cu versanţi şi pantă accentuată.

D upă aspect munţii pot apărea formând munţi răzleţi (vulcanul Kilimanjaro), sub formă de lanţuri muntoase (Caucazul Mare), sub formă de sisteme montane (Alpino- Carpato-Him alayan).

D upă vârstă sunt munţi vechi (Scandinavi. Ural) şi munţi tineri (Alpi, C a u ca z)

După modul de formarea sunt munţi tectonici, vulcanici şi micşti.

Podişurile J reprezintă formele de relief cu altitudine absolute de peste 200m şi cu aspect de platou formată de interfluvii largi, despărţite de văi adânci. Există podişuri ce se suprapun regiunilor de platformă şi constituie podişuri joase ( podişul Rusiei Centrale), iar altele se află în regiunile de orogen şi au o înălţime de rm de metri ( podişul Iran, Tibet).

Dealurile 1 formă de relief cuprinse între 300 şi 1000 m, cu aspect de culmi alungite sau cupole rotunjite.

Câmpiile - formă de relief majoră, netedă sau uşor ondulată cu altitudini cuprinse între 0 şi 300m.

gymelelftaore de relief ale bazinelor ocean jce ş j [ ţPlatforma continentală - suprafaţă uşor înclinată

din bazinul unei mări sau ocean, care leagă uscatul cu takjzu! continental.

Abrupt continental | sector al reliefului submarin cuprins între platforma continentală şi fundul mării, cuprinzând adâncimi între 200m şi 3000-4OOOm.

Câmpiile abisale - constituie suprafeţe relativ plane, care cuprind o bună parte a fundului bazinelor oceanice.

Dorsalele medio-oceanice - Reprezintă lanţuri muntoase ce iau naştere la hotarul dintre plăcile litosferice. Ele pot avea înălţimea de 2000-3000m, uneori ridicându-se deasupra apelor formând insule.

Fosele oceanice | sunt depresiuni alungite şi înguste cu adâncimi de peste 6000m, cu versanţi foarte înclinaţi. Cea mai adâncă fosă oceanică este Groapa Filipinelor, are adâncimea de 11516m.

Partea superioară a scoarţei terestre este supusă acţiunii continue a forţelor exogene.

Procese gravitaţionale § mai sunt numite şi deplasările de teren, sunt favorizate de mărimea pantei versantului, de structura geologică a substratului, gradul

de umidificare a rocilor, de defrişările de pâdure, de vibraţiile datorate cutremurelor etc.

Alunecări de teren reprezintă deplasarea unei mase de roci pe o suprafaţă înclinată, de obicei umedă, în substratul căreia există ro d cu proprietăţi plastice. Declanşarea alunecărilor de teren este favorizată de pătrunderea apei ( provenită din ploi îndelungate, topirea zăpezii lente) în substrat.

Procesele gravitaţionale provoacă importante degradări de terenuri. Împotriva lor se pot lua măsuri ca: împădurirea versanţilor, aratul dea lungul pantei, realizarea de d renuri etc.

Relieful fluvial - exercită o importantă acţiune de modelare a scoarţei terestre prin apele curgătoare permanente.

Forma principală de eroziune fluvială, este valea Există mai multe tipuri de văi fluviale. D upă forma profilului transversal se deosebesc văi largi şi văi înguste, văi simetrice şi asimetrice.

Văile largi au formă de trapez sau concavă şi sunt caracteristice râurilor de câmpii.

Văile înguste se întâlnesc în regiunile m untoase şi pot fi de tip: chei, canion şi defileu.

Relief carstic - se form ează ca urmare a proceselor de dizolvare a rodlor solubile de către apele meteoribce şi cele subterane. Una din cele mai impresionante forme de relief carstic sunt peşterile.

Peşterile sunt goluri naturale subterane. In interiorul lor se întâlnesc frecvent formaţiuni corecţionaie cum ar fi stalactitele, coloanele etc. printre cele mai renumite peşteri se numără: sistemul de peşteri Mammoth C a ve şi Flint Ridge din S .U A

Relief eolian * vântul, fiind încărcat cu diferite particule solide, acţionează asupra scoarţei terestre prin eroziune, transport şi acumulare.

_ML

Datorită vântului se formează dunele (acumulări de nisipuri).

Atmosfera terestrăAtmosfera terestră reprezintă învelişul gazos şi

continuu al Pământului.Atmosfera are o Importanţă unică indispensabilă

vieţii. Ea asigură protecţia împotriva radiaţiei ultraviolete nimicitoare pentru organismele vii şi termoreglarea care împiedică pierderea totală a căldurii în timpul nopţii şi încălzirea excesivă în timpul zilei.

Aerul atmosferic este o compoziţie de gaze, reţinut în apropierea Pământului datorită forţei gravitaţionale. în mare parte el este compus din azot (7 8 % ), şi oxigen (21%).

Atmosfera are mai multe subdiviziuni cum ar fi:Troposfera - este partea de jos a atmosferei, are o

grosime de 8-17km. Aerul troposferei se răceşte de jos în sus cu aproximativ 0,6°C la 100m. la limitele de sus el ajunge la -80°C. în troposferă este concentrat aproape toată cantitatea de vapori de apă. în acest stat are loc formarea norilor, precipitaţiilor, vântului etc..

Stratosfera - se înalţă până la altitudinea de 50km. La baza ei, temperatura este stabilă (-55°C...-80°C), apoi creşte odată cu latitudinea până la 0°C. cantitatea de vapori de apă este foarte mică, totuşi apar uneori nori la altitudini de 20~25km.

Mezosferă | se înalţă până la 80-80km. Temperatura aici scade până la -70...80°C.

Primele trei straturi din atmosferă au aproximativ aceeaşi compoziţie gazoasă, de aceea învelişul atmosferic de până la 100km poartă denumirea de homosferâ.

Termosfera I este situată între 80km şi 1000km. Aerul este extrem de rarefiat. Temperatura îh termosferă

creşte până la 1600°C, dar din cauza densităţii foarte mici a particulelor, aceste temperaturi nu se resimt. In termosferâ particulele se află în formă de ioni, de aceea termosfera se mai numeşte ionosfera.

Exosfera * este stratul atmosferic exterior, situat mai sus de 1000km, fiind format din particule de gaz care se mişcâ cu viteze mar. Exosfera este stratul unde se pierde particulele de gaz în spaţiul cosmic.

Radiaţia solară - fascicul de unde emise de Soare care ajung la suprafaţa Pământului sau se difuzează In atmosferă

Radiaţia solară ce provine direct de la discul solar şi care ajunge nemodificatâ pe suprafaţa terestră se numeşte radiaţie solară directă.

Radiaţia solară, străbătând atmosfera terestră, ester slăbită din cauza difuziei provocate de moleculele de gaz, de particule în suspensie. Această parte a radiaţiei solare se numeşte radiaţiei difuză.

Sum a radiaţiei directe şi difuze care ajunge la suprafaţa terestră se numeşte radiaţiei totală.

Albedo - mărimea ce caracterizează capacitatea de reflecţie a suprafeţei corpurilor.

Radiaţia terestră - Pământul, încâlzindu-se de la soare, devine el însuşi sursă de radiaţie. De la Pământ se încălzeşte atmosfera. Fluxul de radiaţie emis de suprafaţa terestră către atmosferă constituie radiaţia terestră. Atmosfera la rândul sâu transmite o parte din energia primită în cosmos iar altă parte o întoarce Pământului. H

Bilanţ radiativ - este diferenţa dintre energia radiantă primită şi cea pierdută. Bilanţul radiativ poate fi pozitiv şi negativ. Pământul are bilanţ radiativ nul în caz contrar, s - ar produce răcirea sau încălzirea treptată a Planetei.

Regim ul term ic fn troposferă. In troposferă, temperatura aerului scade o dată cu altitudinea, conform

gradientului termic vertical. în troposferâ temperatura creşte pe verticală cu 0.6eC la fiecare o sută de metri altitudine. în unele cazuri temperatura aerului nu variază în funcţie de înălţime. Un astfel de fenomen este numit izotermie.

Pentru caracterizarea repartiţiei geografice a temperaturii medii se folosesc hărţile izotermelor lunilor ianuarie şi iulie, precum şi harta izotermelor anuale.

Umiditatea aerului. Prezenţa în atmosferă a vaporilor de apă determină umiditatea aerului.

Aerul aflat în contact cu suprafaţa răcită a solului se poate răci până la temperatura punctului de rouă, în funcţie de condiţiile de răcire a aerului, se pot forma următoarele produse de condensare sau sublimare la sol:

Roua se formează de obicei, noaptea pe timp senin, în acest timp radiaţia nocturnă asigură o răcire a suprafeţei terestre, dar temperatura rămâne totuşi pozitivă. Roua are un efect pozitiv pentru plante mai ales în regiunile aride.

Bruma apare ca rezultat al sublimării vaporilor de apă în contact cu suprafaţa pământului care se răceşte sub 0°C. bruma reprezintă un pericol pentru plante.

Chiciura apare prin sublimarea vaporilor de apă sau prin îngheţarea picăturilor suprarâcite. Chiciura de obicei se formează pe vreme liniştită cu temperaturi negative, aer umed şi ceţos.

Poleiul este o depunerea solidă sub forma unui strat subţire de gheaţă, ce se formează ca rezultat a îngheţării picăturilor de ploaie, care cad pe suprafeţe cu temperaturi cuprinse între 0,1 °C şi - 1,0°C. Depunerile de polei provoacă multe pagube economice cum ar fi distrugerea livezilor, pădurilor, ruperea cablurilor electrice, perturbaţia transportului etc.

Un alt fenomen legat de condensarea vaporilor, dar de data aceasta în stratul inferior al atmosferei este

_LL

ceafa. C e a ţţ apare ca rezultat a condensării vaporilor de apă în aer de lângă suprafeţele terestre Ceţurile protejează plantele de îngheţuri, dar în schim b afectează negativ asupra transporturilor mai ales cel aerian.

Precipitaţiile atm osferice. Totalitatea particulelor de apâ lichidă |Sau solidă care cad din nori şi ajung pe suprafaţa terestră, poartă denumirea de precipitaţii atmosferice.

După starea de agregare se deosebesc precipitaţii lichide ( ploaie, burniţă), solide ( zăpadă, grindină) şi mixte (lapoviţă). a

Ploaia este alcătuită din picături de apă. Ploaia se formează la temperaturi pozitive.

Zăpada este o precipitaţie solidă alcătuită din cristale hexagonale de gheaţă. Acele de gheaţă se form ează la temperaturi de -5*C...-10*C.

Lapoviţd este căderea concomitentă a fulgilor de zăpadă şi picăturilor de ploaie. La latitudini medii şi superioare, lapoviţa constituie o fază intermediară In procesul de geneză a ploii.

Grindina ester alcătuită din fragmente de gheaţă.Există mai multe tipuri de regim pluviometric:

■ Tipul ecuatorial este specific pentru zona cuprinsă pănă la 10° latitudine în am bele emisfere. Aici cad precipitaţii bogate pe tot parcursul anului.

Tipul tropical se caracterizează printr-o perioadă ploioasă a solstiţiului de vară şi o perioadă secetoasă care durează aproape jumătate de an.

. Tipul subtropical se înregistrează în zonele situate între 20° şi 30° latitudine nordică şi sudică. Regimul anual al precipitaţiilor se caracterizează prin cantităţi reduse ( sub 250mm). Precipitaţiile cad neregulat

Tipul mediteranean se caracterizează prin secetă vară şi precipitaţii iama. Acest tip este caracteristic nu

16 , .fr— » __________

numai zonei Mării Mediterane dar şi altor regiuni cum ar fi California, Chile, Australia de Sud, Africa de Sud.

Tipul temperat sub influenţa uscatului şi a ape se diferenţiază fn două subtipuri:

Temperat oceanic se caracterizează prin cantităţi de precipitaţii mari în tot timpul anului dar mai ales iama.

Temperat continental aici cad mai multe precipitaţii vara şi mai puţine iama.

Tipul musonic se înregistrează în regiunile unde bat vânturi musonice, cu o maximă în lunile de vară când aerul umed oceanic se deplasează spre uscat.

Tipul polar este specific regiunilor polare şi se caracterizează prin sume anuale reduse de precipitaţii.

Precipitaţiile atmosferice sunt repartizate neuniform pe suprafaţa Pământului. Cele mai mari cantităţi cad în zona ecuatorială, urmată de o scădere care atinge valori minime în zonele subtropicale, după care în zonele temperate se atestă o creştere a cantităţilor anuale, după care urmează o scădere însemnată în zonele polare.

Coeficientul de umezire este raportul dintre cantitatea de precipitaţii anuale căzută şi evaporare potenţială.

Presiunea atmosferică reprezintă forţa exercitată de masa atmosferei pe unitatea de suprafaţă. Presiunea atmosferică poate varia în timp şi în spaţiu. Variaţia presiunii atmosferice se diferenţiază în funcţie de latitudine geografică, anotimp, altitudine, relief.

Brizele de mare şi de uscat apar în regiunile de litoral. Ziua datorită aerului straturilor Inferioare cu presiune mai mare se deplasează dinspre mare spre uscat sub forma unei brize de mare. Noaptea de obicei repartiţia temperaturii şi presiunii este inversă şi vântul bate de la uscat spre mare numitâ briză de uscat.

Suhoveiul este un vânt fierbinte şi foarte uscat care se formează în regiunile de pustiu sau câmpie.

JUL

Crivăţul este un vânt rece venit din părţile de est sau nord-est. Este o prelungire a antidelonului Siberian. Crivăţul provoacă scăderi bruşte a temperaturii.

Clasificarea maselor de aer conform originii geografice:

Aerul arctic se form ează fn Bazinul Arctic. Se caracterizează prin temperaturi joase şi este foarte uscat mai ales pe continent. Aerul arctic pătrunde deseori In Europa provocând ninsori şi ploi reci.

Aerul polar sau temperat se form ează ia latitudini mijlocii. Există aer polar continental ( se formează In Siberia Centrală, Europa de Est şi In Peninsula Scandinavă. Are temperaturi scăzute) şi aer polar maritim (se formează în Canada de Nord şi ajunge până In Europa provocând scăderea temperaturii şi precipitaţii).

Aerul tropical de asem enea se împarte în maritim şi continental şi se caracterizează prin temperaturi ridicate. Se form ează în Atlanticul de Nord, Africa de Nord. Peninsula Balcanică, Asia Centrală.

Aerul ecuatorial se form ează în zona ecuatorială. Este aerul cel mai cald şi cel mai umed.

Prin circulaţia generală a atmosferei se înţelege sistemul de curenţi de aer la scară planetară care cuprinde Întreaga atmosferă.

Principalele vânturi cu caracter permanent su n t- vânturi polare, care bat în tot timpul anului dinspre

poli spre cercurile polare;- vânturi de vest care bat între 40*-60* latitudine

nordică şi sudică;| elizee care bat dinspre tropice spre Ecuator.Vânturile periodice din care fac parte şi musonii se

formează datorită diferenţelor sezoniere de presiune dintre oceane şi continente. Vara, masele de aer continentale mai calde şi cu presiuni scăzute atrage aerul oceanic mai dens, cu presiune ridicată, a cărui deplasare

ZL

formează musonul de vară bogat în precipitaţii, iama situaţia este inversă.

Vrem ea - manifestarea elementelor meteorologice la un moment d a t Intr-un anumit loc.

Elementele meteorologice care redau aspectul vremii sunt: temperatura, presiunea atmosferică, ^umiditatea aerului, precipitaţiile, vântul etc.

Observaţiile asupra vremii sunt făcute la staţiile meteorologice.

Multe sectoare ale econom ie ~ naţionale sunt dependente de condiţiile meteorologice. D e ex. transportul aerian şi rutier, a g ric u ltu ri construcţii etc.

C lim aClim a - starea m edie a elementelor meteorologice

(temperatură, precipitaţii, umiditate, vânt) care se manifestă într-un anumit loc, pe o perioadă lingă de timp.

Există trei grupe de factori care in f n n ţ e a z ă clima:radiativi - şi este condiţionată de fluxul de energie

radiantă, primită sau pierdută sub formă d e diferite tipuri de radiaţie solară.

Dinam ici - depinde de circulaţia atmosferică, adică de dominaţia maselor de aer, cicloanelor şi anticicloanelor.

Fizico-geografici - este legată de suprafaţa reliefului, repartiţia apei şi uscatului, gheţari, vegetaţie etc.

în funcţie de acţiunea tuturor factorilor s-au individualizat mai multe tipuri de climă:

C lim a ecuatorialăI temperaturi ridicate şi constante, 24-28°C- evaporare intensă şi continuă- precipitaţii abundente, repartizate uniform tot timpul

anului^ 1000-3000m m- se resimt calmele ecuatoriale, mişcările asce ndente

ale aerului

I * climatul ecuatorial continental nu se deosebeşte esenţial de cel oceanic

I I * este specifică în bazinul Am azonului, râului Congo, Am erica Centrală, în Golful Guineei, Arhipelagul Indonezian şi Filipinez.

* C lim a s u b e c u a to ria lă- temperaturi ridicate şi relativ constante 22-28°C- este generată de circulaţia sezonieră a maselor de

aer, Iarna bat alizeele, determinând secete, iar vara se resimt calm ele ecuatoriale care aduc precipitaţii abundente

* - se întâlneşte între 5-12° latitudine nord şi sudC lim a tro p ic a lă- tem peratura este ridicată tot timpul anului 25-30cC- se înregistrează amplitudini foarte mari de la noapte

(0°C) la zi (chiar 50*C)- precipitaţiile sunt foarte reduse, 100-250mm«• există deosebiri între varianta continentală şi cea

oceanică şi a n um e clim a tropicală maritimă se caracterizează prin amplitudini termice diurne şi anuale m aifofci, umiditatea m ai ridicată a aerului.

‘ » se întâlneşte între 12-30° latitudine nord şi sud, incluzând şi m arile deşerturi ale lumii

C lim a s u b tro p ic a lă (m e d ite ra n e a n ă )- tem peratura m edie anuală este de 15°C- precipitaţii medii anuale între 400-800m m

■’ - bat vânturile din vestI - iernile sunt blânde, ploioase, iar verile cale,

SecetoaseH - este caracteristică zonelor bazinului mediteranean,

sud-vestul Australiei, Africa de Sud.C lim a te m p e ra tăC lim a tem perat maritimă

* 1 tem peratura m edie anuală între 10-15CC, cu Amplitudini relativ mici între vară şi iarnă, circa 10°C

- precipitaţii bogate (1000m m ) datorită circulaţiei maselor oceanice de aer, aduse de vânturile de vest

* este caracteristică zonelor cuprinse între 40-60° latitudine, mai ales în emisfera nordică, Europa de Vest, S.U .A., Chile, Noua Zelandă

Clima temperat continentală- temperatura medie anuală este de 10°C, însă

amplitudinile termice dintre iarnă şi vară sunt foarte mari 20-25°C

- verile sunt uscate şi călduroase, iar iernile sunt deosebit de reci

* precipitaţiile sunt reduse circa 300-500m m- este specifică părţii continentale centrale a Asiei,

America de Nord, America de Sud,Clim a subpolară sau subarctică (subantarctică)- temperatura medie anuală foarte scăzută, 0°C- precipitaţiile sunt foarte reduse, 100-300m m- vara e rece şi umedă, iar iama geroasă* este specifică Canadei de Nord, Asiei de NordClim a polară sau arctică ( antarctică)- este cel mai rece tip de climă temperatura medie

anuală este permanent negativă- precipitaţiile sunt foarte reduse, 100-200m m- este specifică Antarcticii, Groenlandei

HidrosferaCircuitul apei în natură. Hidrosfera cuprinde

oceanele şi mările, râurile şi fluviile, lacurile, apele subterane, gheţarii, apa meteorică aflată în atmosferă.

Apa oceanică constituie 9 7 ,2 % , iar apele dulci numai 2,8%.

Circuitul apei în natură - sub influenţa razelor solare apa din oceane şi lacuri şi râuri trece în atmosferă în stare de vapori, apoi apa se condensează în atmosferă şi

se întoarce pe suprafaţa Pământului sub formâ de precipitaţii atmosferice.

Cele mai importante proprietăţi ale apelor oceanice sunt salinltatea şi temperatura.

Salinitatea - apele oceanelor şi mărilor are o compoziţie chimică com plexă, conţinând mari cantităţi de săruri dizolvate. Aceasta constituie salinitatea apei. In medie, apa Oceanului Planetar conţine 34,5g săruri la litru de apă. adică are o salinitate de 34,5%o.

Salinitatea prezintă mari varietăţi în cuprinsul Oceanului Planetar în zonele temperate salinitatea este de 35%o, în zonele tropicale 36%o, datorită evaporării mai intense şi precipitaţiilor reduse, în zona ecuatorială salinitatea scade, datorită precipitaţiilor abundente.

In unele mări interioare din zona tropicală salinitatea creşte mult, ajungând până ia 41 %o în Marea Roşie. Dimpotrivă, în alte mari în care se revarsă râuri şi evaporarea este mică salinitatea scade până la 5%o în Marea Baltică.

Temperatura - apei m arine prezintă mari varietăţi în timp şi spaţiu. In zonele ecuatoriale, temperatura ape ia suprafaţa oceanelor este, de 27-28°C.

In zonele tropicale se constată mari varietăţi de temperatură, datorită curenţilor marini: în părţile estice ale oceanelor temperatura este de 15~20*C, iar în cele vestice, de 20-25°C.

In zonele temperate temperatura scade de la 10 până la 0°C, iar în cele polare apa chiar îngheaţă.

Sub acţiunea forţelor interne şi externe ale Pământului, apele marine sunt supuse unor mişcări diverse.

Valurile- sunt mişcări de suprafaţă, ondulatorii ale apelor

oceanice

- sunt determinate de vânturile ( valuri eoliene)sau de

cutremure ( valuri de origine se ism ic ă )

- au următoarele elem ente: creastă - linia ce a mai

înaltă, baza - linia cea mai joasă, înălţim ea, lungim ea - distanţa dintre două creste consecutive.

Mareele- se manifestă prin flux - ridicarea apei şi înaintarea

ei spre uscat şi reflux - retragerea apeiI sunt generate de atracţia exercitată d e Lună şi

Soare- valul mareic poate are în m edie 1 -2 m- se manifestă cu o ritmicitate de 2 ori pe zi | se folosesc în scopuri practice ( centralele electrice,

mori)Curenţi maritimi - reprezintă m işcarea apelor

oceanice determinată de vânturi, diferenţa d e salinitate, temperatură şi de nivelul apei.

După temperatură sunt curenţi calzi ( Gulf-Stream, Kuro-Shivo) şi curenţi reci (Labradorului, P eru).

Curenţii se deplasează cu viteze de 0 ,3 -4 km/h în funcţie de configurarea ţărmului, de relieful submarin, de forţa de frecare etc.

Direcţia de deplasare a curenţilor se modifică de forţa lui Coriolis, care abate curenţii spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică.

Importanţa curenţilor. Curenţii oceanici influenţează mult climatul zonei prin care trece, salinitatea apei, temperatura ei, etc. De exemplul apele calde ale Curentului Golfului determină clima blândă a Europei de Vest şi de Nord. De ex. porturile Norvegiei nu îngheaţă niciodată deşi se află la o latitudine cu porturile din America de Nord care iama sunt închise.

Apele curgătoare permanente cuprind râurile, fluviile şi pâraiele.

Un râu este compus din următoarele elemente:

U * —

- izvorul (care poate fi un izvor de apă, subterană, un lac, un gheţar)

• cursul ( traseul pe care curge apa)• gura de vărsare

H Alimentarea cu apă a râurilor se face din:• ploi( alimentare pluvială)- topirea zăpezii (alimentare nivală)• din apele subterane (alimentare subterană) Ponderea acestor surse de alimentare diferă

îndeosebi în funcţie de condiţiile climatice.Condiţiile climatice au un rol foarte important asupra

râurilor. De ex. în condiţiile unei dim e ecuatoriale râurile sunt bogate în apă datorită precipitaţiilor abundente, iar în tropice râul poate chiar să dispară datorită evaporării mari şi lipsei de precipitaţii.

Relieful la rândul său are şi el o importanţă pentru râuri. De ex. pantele abrupte determină scurgerea rapidă a râului, diminuând evaporaţia şi infiltrarea apei în sol.

Locuri - apă stătătoare situată într-o depresiune de întindere variabilă.

Cel mai mare lac după suprafaţă este Marea Caspicâ.

Cel mai adânc lac este lacul Baikal.După originea bazinelor se pot deosebi:- lacuri tectonice care sunt cele mai mari şi mai

adânci, (de ex. Lacul Baikal, Balhaş, Tanganyka).- lacul gladare, adăpostite în drcuri şi văi glaciare- lacuri vulcanice, formate în cratere vulcanice (de ex.

Honsyu, Lonor)- lacuri formate sub acţiunea apei curgătoare, se

formează în cursurile inferioare ale râurilor.- lacuri carstice, format în depresiuni carstice, ( de ex.

Lacul Ursul de la Sovata, format pe carst în sare)- lacuri antropice de acumulare

^ ------------- -------------------------------------------------- -25

_2a. ----------------------- — ........................................... ....

BiosferaBiosfera, învelişul viu al Terrei, cuprinde totalitatea

plantelor şi animalelor care trăiesc pe planeta noastră.Biosfera se află într-o continuă interacţiune cu

celelalte învelişuri. Orice schimbare intervenită asupra unui din învelişuri poate avea efecte puternice, uneori chiar ireparabile asupra biosferei. De aceea, biosfera trebuie protejată şi conservată.

Interacţiunea organismelor vii cu litosfera.- scoarţa terestră serveşte drept substrat pentru

animale şi plante- organismele vii participă direct la procesul de

dezagregare şi alterare a rocilor în scoarţa terestră. De ex. rădăcinile plantelor prin creşterea lor distrug şi fărâmiţează rocile.

• în acelaşi timp multe roci au provenit de la resturi organice. Oe ex. toate rocile combustibile s-au format din resturi de organisme

- organismele vii au un rol important şi în formarea de relief a scoarţei terestre. Oe ex. animalele subterane sapă galerii, înalţă muşuroaie etc.

Interacţiunea organismelor vii cu atmosfera.- în decursul activităţii vitale între biosferă şi

atmosferă se realizează un schimb de gaze. Organismele vii consumă oxigen din atmosferă şi elimină dioxid de carbon

- în procesul de fotosinteză plantele absorb dioxidul de carbon şi elimină oxigen

- în urma circuitului biologic de gaze, în atmosferă se menţine o concentraţie stabilă a lor

Interacţiunea organismelor vii cu hidrosfera.- animalele în procesul de respiraţie în apă elimină

dioxid de carbon, iar plantele în procesul de fotosinteză elimină oxigen

| în timpul vieţii animalele elimina în apă diferiţi compuşi solubili, care contribuie la formarea substanţelor minerale.

SolurileSolul este un component al naturii, format pe

suprafaţa scoarţei terestre.Factorii de formare a solului cuprind'.• rocile în rezultatul dezagregării şi alterării rocilor se

formează scoarţa de alterare, care reprezintă un strat afănat de sfărâmături de roci modificate mineralogic şi chimic.

- clima reprezintă factorul principal de formare a solurilor. Condiţiile climatice condiţionează dezagregarea şi alterarea rocilor ( prin variaţiile de temperatură, şi prin îngheţ-dezgheţ), influenţează dezvoltarea plantelor şi celorlalte vieţuitoare care participă la formarea solului.

- relieful forma reliefului influenţează scurgerea de suprafaţă şi infiltrarea apei în sol, ceea ce are ca efect eroziunea solului.

- organismele au o contribuţie importantă ta formarea solului. Resturile vegetale servesc drept sursă de acumulare a materiei organice in sol. Animalele care trăiesc sub pământ contribuie la formarea galeriilor facilitând pătrunderea apei şi aerului în sol. Râmele trec prin tubul lor digestiv solul, mărind fertilitatea acestuia.

- omul prin lucrări agricole, irigaţii, administrarea îngrăşămintelor, erbicidelor, recoltarea plantelor, omul modifică simţitor procesul de formare a solului.

Varietatea condiţiilor şi factorilor de formare a solurilor determină şi diversitatea solurilor. Zonalitatea climatică a adus la individualizarea unor tipuri zonale de sol.

Soluri roşii-galbene lateritice se formează în pădurile ecuatoriale veşnic verzi. Aceste soluri sunt bogate în

^ __________ _compuşi ai fierului cei oferă o culoare roşieticâ. Aceste soluri sunt sărace în humus datorită ploilor dese

Soluri brune roşii de savană sunt răspândite în regiunile subtropicale. Aceste soluri conţin o cantitate mare de oxizi de fier şi aluminiu.

Solurile de deşert se formează în regiunile de semideşert şi deşert, ele sunt sărace in humus dar conţino cantitate mare de săruri.

Seroziomuri apar în semideşerturi şi stepe sărăcăcioase în vegetaţie. Au un strat mic de humus.

Cernoziomuri sunt caracteristice zonelor de stepă, fiind cele mai fertile soluri, cu un strat mare de humus.

Solurile podzolice se formează sub pădurile de conifere în condiţiile unei clime rece şi umedă. Sunt sărace în humus, au o fertilitate scăzută.

Solurile turboase apar în zonele polare şi subpolare în tundre. Au grosime foarte mică şi surit lipsite de humus

învelişul geografic Fiecare component a învelişului geografic există şi se

dezvoltă după legi proprii. Datorită unei intense interacţiuni, componenţii constituie un sistem unitar şi integral. De aceea orice schimbare la un component poate provoca modificări în întregul sistem. Astfel, creşterea cantităţii de dioxid de carbon, în atmosferă modifică bilanţul radiativ al planetei, astfel clima suferă o încălzire ce duce la topirea gheţarilor, care pot provoca inundaţii, schimbarea eroziunii râurilor etc.

Una din cel mai importante caracteristici ale învelişului geografic este zonalitatea. Ea reprezintă succedarea unor fâşii alungite de la ecuator spre poli, In direcţie latitudinală, orientate în lungul paralelelor. Zonalitatea este cauzată de forma Pământului, poziţia

axei polilor, de mişcarea de revoluţie a Pământului, de poziţia Pământului în raport cu Soarele.

Azonalitatea - în învelişul geografic acţionează factori care creează deranjamente de zonalitate. Aceşti factori se numesc azonaii. Apariţia azonalitâţii este condiţionată de procese tectonice, seismice, vulcanism etc. Drept consecinţă a acestor procese apar formele majore de relief ( oceane, munţi, câmpii etc) care au o repartiţie azonală.

Daca nu ar fost ele, zonele geografice ar fi poziţionate strict în direcţia latitudinală.

O particularitate caracteristică fenomenelor şi proceselor din învelişul geografic constituie varietatea ritmică şi ciclică ale evoluţiei lor. După durată, ritmurile pot fi divizate în: diurne (este cauzată de rotaţia Pământului în jurul axei sale), anuale( este cauzată de mişcarea de revoluţie a Pământului şi de poziţia axei polilor), seculare(este cauzată de schimbarea activităţii solare), milenare( este legată de succedarea epocilor calde şi reci) şi megacicluri-

Zonă naturală - areal vast caracterizat prin combinarea dinamică, interdependenţa componentelor mediului: vegetaţie, animale, sol, climă.

Deşerturile arctice - clima foarte rece şi prezenţa gheţarilor împiedică, dezvoltarea vegetaţiei şi solurilor. Aici se întâlnesc alge, licheni, muşchi, iar din faună ursul alb, vulpea polară, vara vin multe păsări călătoare. Deşerturile arctice ocupă domeniul zăpezilor şi gheţarilor din Oceanul Arctic, Groenlanda, o fâşie mică din Asia de Nord.

Tundra - se caracterizează prin climă rece. cu ierni lungi şi veri scurte şi reci. Precipitaţiile sunt reduse, Insă temperaturile joase şi evaporaţia redusă fac ca solul să aibă exces de umiditate. Vegetaţia este redusă şi este constituită din muşchi, licheni puţine ierburi. Fauna este

_ _ _ — — -— ---------- --------------------------------------------- 2 a

J S L --------------------------------------------------------reprezentată prin reni, boul moscat, iepurele poiar, multe păsări. Tundra extinsă în nordul Siberiei şi a Câmpiei Europei de Est, nordul Scandinaviei şi Americii de Nord.

Pădurile de conifere - sunt situate în zonele cu climă temperat-continentală, rece şi umedă, cu veri răcoroase şi cu ierni geroase şi lungi. Pădurile de conifere sunt alcătuite din arbori veşnic verzi ( brad, molid, pin). Dintre animale vieţuiesc cerbul, ursul brun, elanul. Solurile sunt de tip podzolice puţin fertile. Pădurile compacte de conifere se ocupă mari suprafeţe din Siberia, Scandinavia, nordul Americii de Nord.

Pădurile de foioase - sunt situate în zonele cu climă temperată şi temperat maritimă mai blândă şi mai umedă.

Aici cresc fagul, teiul, arţarul, ulmul, este bine dezvoltat şi covorul ierbos. Dintre animale cele mai importante sunt cerbul nobil, căprioarele, lupul, mistreţul, veveriţa, ursul brun. Este variată şi lumea păsărilor. Soiurile sunt de tip cenuşii de pădure, şi brune de pădure acoperite cu un strat destul de gros de humus. Sunt caracteristice în Europa de Vest şi Centrală, estul Asiei, şi estul Americii de Nord. In emisfera de sud cresc în sudul Americii de Sud şi în Noua Zelandă.

Stepele - sunt formaţiuni vegetale ierboase, adaptate la secetă. Ele apar în regiunile cu climă temperat continentală, secetoasă. Stepele sunt formate din ierburi de talie mică( graminee, peliniţă, colilie etc). Fauna este formată din ierbivore şi rozătoare, pe seam a cărora trăiesc vulpi, lupi, şi alte carnivore. Păsările sunt numeroase şi diverse. Solurile sunt ceie mai fertile, predomină cernoziomurile. Stepele se form ează în câmpia Europei de Est, America de Nord, Am erica de Sud.

Deşerturiie tropicale - ocupă regiunile ce se caracterizează printr-o climă caldă şi uscată. Vegetaţia este sărăcăcioasă prezentă prin cactuşi, tufişuri

spinoase, agave. Animalele sunt prezente prin şerpi, insecte, rozătoare. In cele mai mare parte deşertările tropicale sunt acoperite cu nisip. Cele mai extinse suprafeţe ocupate de deşert sunt: nordul Africii, Mexicul, Asia Centrală, Australia Centrală.

Savanele şi pădurile galerii din zona subecuatorială - clima este caracterizată prin alternarea sezonului umed cu cel uscat. Vegetaţia savanei reprezintă o asociere de ierburi înalte, printre care de înalţă arbori şi arbuşti izolaţi (baobabul, acatiile). In unele cazuri arborii sunt atât de numeroşi încât apar pădurile. Aspectul general al savanei se schimbă odată cu anotimpurile. Pe măsura reducerii ploilor vegetaţia scade şi se îngâlbineşte. O dată cu începerea ploilor furtunos cresc şi ierburile suculente.

Savanele favorizează creşterea a numeroaselor erbivore ( antilope, girafe, bivoli, zebre, elefanţi). Carnivorele sunt reprezentate prin lei, leoparzi. hiene, crocodili.

Solurile sunt de tip roşii lateritice, puţin fertHe.Pădurile ecuatoriale - este caracteristică pentru dima

caldă şi umedă.Pădurile ecuatoriale sunt formate din arbori foarte

diverşi. Arborii sunt de talii diferită şi de aceea pădurile sunt etajate. Etajele superioare sunt compuse din arbori înalţi de pânâ la 50m, sub ele sunt prezenţi arborii mai scunzi iar jos sunt prezente plantele ierboase de talie mare.

Vegetaţia pădurilor ecuatorială adăposteşte o faună bogată şi variată ( maimuţe, şerpi gigantid, papagali, jaguarul, puma etc.)

Solul este de tip lateritice roşii bogat în oxizi de fier, dar cu puţin humus.

G E O G R A F IA U M A N Ă A LU M II

Harta politică a lum ii Este o reprezentare cartografică a unităţilor politice -

totalitatea statelor sau teritoriilor, indiferent de statutul pe care acestea îl au, existente la nivel continental sau global, la un moment dat.

Harta politică a lumii s -a modificat de -a lungul timpului odatâ cu evenimentele care s-au derulat: au fost descoperite noi teritorii, altele au devenit state independente, unele sau dezm em brat altele sau unificat şi-au modificat limitele...

în epoca antică nu se poate vorbi de state în sensul utilizat în prezent. Existau forme de organizare asemănătoare statelor actuale (Egiptul antic, Rom a antică), schimbările teritoriale ale acestor state avea loc ca rezultata al războaielor pustiitoare şi acaparării de noi teritorii, al înrobirii unor popoare întregi.

în evul mediu au existat numeroase imperii, unele foarte întinse din care s-au individualizat statele actuale. Marele descoperiri geografice de la sfârşitul sec. X V au adus noi modificări pe harta politică a lumii, marile puteri ale lumii de atunci: Spania, Portugalia, Franţa, Anglia luând sub stăpânire noile teritorii descoperite. Preţul colonizărilor a fost dispariţia unor civilizaţii înfloritoare ca maya, azteca.

Dezvoltarea sistemului colonial a cauzat multiple conflicte de interese, iar destrămarea acestuia a adus multiple modificări pe harta lumii, deoarece numeroase teritorii aflate sub stăpânire au devenit state independente (in prima parte a epocii m odem e destrămarea Imp. Austro-Ungar şi O tom an a adus la formarea statelor suverane Austria, Ungaria, R om ânia.... în a doua parte, a epocii m odem e, îşi obţiift suveranitatea cete mai mari colonii din Asia ale O landei (Indonezia -

33

1945), ale S U A (Filipine - 1946), Marii Britaniei (India - 1947), de asem enea se înfăptuieşte decolonizarea Africii. Un fapt remarcabil este şi formarea sistemului mondial socialist care cu participarea directă a imperiului sovietic urmărea scopuri geopolitice de expansiune în Europa şi Asia.

M ftim ele modificări p e harta politică a lumii după anu 1989,si până în prezent sunt

I - destrămarea Uniunii Sovietice şi divizarea ei In 15 state noi independente(1991); unificarea celor două state germ ane(1990);

E v separarea Cehiei şi S lovaciei(1993); l v -. destrăm area Iugoslaviei în 5 state

independente şi m ai recent şi separarea Muntenegrului de Serbia ( anul 2006);H o ng Kongul, fostă colonie a Marii Britanii este retrocedată Chinei (1 9 9 7 );M acao, fostă colonie portugheză, este retrocedată Chin ei(19 99);

fn prezent harta politică a lumii conţine 185 de state suverane, şi 62 de state nesuverane.

Clasificarea statelor lumiiŢările lumii se deosebesc din mai multe puncte de

vedere. D e aceea ele se pot fi grupate după mai multe criterii, cum ar fi; n iv e lu l d e d e zvo lta re so c ia l- eco nom ică, g ra d u l d e a s ig u ra re c u re s u rs e naturale, mărimea teritoriului, num ărul populaţiei, forma de guvernare, diviziunea teritorial-administratrvă ....

D upă nivelul de dezvoltare econom ică, statele lumii, pot fi grupate în:

state cu nivel înalt d e dezvoltare econom ică state cu nivel m ediu de dezvoltare economică state în curs de dezvoltare

I. La rândul său statele cu nivel înalt de dezvoltareeconomică se clasifică în patru grupe:a) state înalt industrializate ale lumii - S.U.A,

Japonia, Germania, Marea Britanie, Italia, Canada, Franţa ( şi mai recent Rusia, încă mulţi nu o clasează pe aceasta poziţie).

Acestor state le revine marea parte din producţia industrială şi agricolă globală. Ele sunt principalii furnizori de capital, tehnologii, servicii, dispun de o înaltă infrastructură industrială, socială... în mare parte, aceste state, determină nivelul şi ritmul de dezvoltare a economiei mondiale.

b) Statele mici înalt industrializate din Europa ( practic toate ţările din Europa de Nord şi Vest, de ex. Belgia, Olanda, Suedia...)

Aceste state se aseamănă cu cele din prima grupă după gradul înalt de industrializare şi înzestrare tehnică a economiei, prin eficienţa înaltă a producţiei etc. Se deosebesc, prin numărul mai mic a'populaţiei, volumul mai redus a producţiei, însă P.I.B pe locuitor fiind acelaşi ca şi la statele mari înalt industrializate.

c) Statele din Europa de Sud şi cele dezvoltate din afara Europei ( Portugalia, Grecia, Malta, Australia, Israel, Africa de Sud...).

Nivelul de dezvoltare a statelor din Europa, care aparţin acestei grupe, se apropie tot mai mult de grupa de mai sus, aceasta se datorează în mare parte proceselor de integrare ce au avut loc în Europa.

d) Statele recent industrializate - Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore).

Aceste state, într-un timp destul de scurt, au reuşit să atingă un nivel înalt de industrializare. Aceasta se datorează în mare parte poziţiei geografice favorabile, cât şi investiţiilor mari livrate de Japonia, S .U .A . Germania.

N. Statele cu nivel mediu de dezvoltare.Din acest tip fac parte ţârile cu economie în tranziţie:

cum ar fi ţârile fost socialiste din Europa şi fosta U.R.S.S, de asemenea aici se poziţionează şi China.

Aceste ţâri se caracterizează printr-o dinamică sporită Tn ce priveşte transformările social-economice. Ele toate au trecut printr-o profundă criză economică. Aid se aplică un nou sistem de proprietate, se schimbă cadru juridic şi legislativ, aceste ţâri păşesc pe calea democraţiei şi a edificării unei economii de piaţă. în ultimii ani producţia industrială a acestor state devine tot mai competitivă pe piaţa mondială

III. Statele în curs de dezvoltareDin acest tip de state fac parte majoritatea ţărilor din

America Latină, Asia, Africa şi Oceania.Aceste ţâri se caracterizează printr-un nivel slab de

industrializare ( majoritatea din ele sunt ţâri agricole), populaţia acestor ţări au o durată medie de viaţă mică, majoritatea din ele sunt foste colonii care şi-au căpătat independenţa în ultimul secol.

R esursele naturaleResurse naturale - corpuri şi forţe ale naturii care

sunt nemijlocit utilizate în producţie şi constituie baza de materie primă şi energie a ei.

Resursele naturale se pot clasifica după mai multe criterii: origini, gradul de epuizare, m odul de renovare şi sfera de utilizare.

Clasificarea resurselor naturale după origini:I R esurse m inerale constituie principala grupă de

resurse naturale, utilizate pe larg în diverse ramuri ale activităţii omului, mai ales în industrie şi energetică. Aceste sunt minereuri de metale feroase şi neferoase, petrolul, gazele naturale, cărbunele în total peste 200 de

^ -------------------------------- 35

feluri. Resursele minerale sunt repartizate neuniform pe glob, amplasarea lor teritorială este determinată de legităţile structurii geologice a Păm ântului( de ex. resursele minerale de origine sedim entară se formează în marginile platformelor vechi şi în depresiuni premontane, iar resursele metalifere se întâlnesc în fracturile platformelor şi în regiunile cutate ale scoarţei terestre.

Cărbunele - reprezintă acumulări mari de substanţe organice fosilizate. După lemn este resursa energetică cea mai veche. Sunt utilizaţi în transportul feroviar, maritim la termocentrale, iar mai recent în industria chimică. Rezervele mondiale sunt estimate la peste | 10000 miliarde tone, care asigură necesarul omenirii pentru încă 230 ani. Principalele resurse sunt în S .U .A ., China, Rusia, Ucraina, Germ ania, Australia,India...

Petrolul - este amestec de hidrocarburi solide dizolvate în hidrocarburi lichide. P re zin tă o serie de avantaje faţă de cărbune: are putere energetică mai mare, se extrage mai uşor, are o gam ă mai mare de utilizare decât cărbunele. Rezervele mondiale sunt estimate la 150 mlrd. tone, suficiente pentru 50 de ani. Principalele rezerve de petrol se află în : Arabia Saudită, Irak, Iran, Rusia, China, Mexic, V e n e zu e la ....

Gazele naturale - prezintă o serie de avantaje faţă de petrol: are putere calorică mai m are, se exploatează mai uşor, se transportă mai uşor. C a şi petrolul rezervele se apreciază că vor asigura producţia încă 50 ani. Mari rezerve se află în Rusia, S .U .A ., Canada, Algeria, Iran, Olanda....

Uraniul - este utilizat în atomocentrale Rezervele principale sunt în Australia, Canada, S .U .A ., Niger, Brazilia şi Rusia.

Resursele metalifere - ca ferul* crom ul, manganul sunt utilizate în special în siderurgie. R ezervele principale

36 _____________________________________ ________ _______ _J

sunt în Rusia, C anada, S .U .A ., Brazilia, Bolivia, China, Australia, Liberia, Algeria.I Metale neferoase - o răspândire mai largă au

bauxitele care constituie materia primă pentru producţia aluminiului. Cele mai mari rezerve sunt concentrate în Guineea, Australia, Cam erun, Jamaica.

Multe regiuni industrializate sunt slab asigurate cu resurse minerale recurgând la importuri masive ( Japonia, majoritatea ţârilor din U .E .). Pe de altă parte ţările în curs de dezvoltare exportă cantităţi enorme de materii prime, în m are parte aceasta fiind principala sursa de existenţă a acestor state.

- R e su rse fu n cia re este o resursă naturală fără de care existenţa umanităţii ar fi imposibilă. Suprafaţa totală a uscatului pe glob este de 13,4 mlrd.ha sau 29% din care terenuri arabile şi culturi permanente 11%, păşuni şi fâneţe 2 6 % , păduri 3 1 % şi alte terenuri 3 2 % .

Solurile au o importanţă imensă pentru asigurarea omenirii cu hrană.

- R e su rse a cva tice este o resursă vitală ale existenţei omului şi a vieţii pe Pământ. Domeniul acvatic ocupă circa 7 1 % din suprafaţa planetei dar în mare parte el este format din apă sărată , care este folosită într-o măsură foarte mică. Din unele resurse de apă sărată omul beneficiază în formă indirectă, cum ar fi circuitul apeiv> în natură, climatele litorale propice pentru dezvoltarea staţiunilor balneo-climaterice, de abundenţa lumii animale( peşte, moluşte), căile maritime etc. Dar şi in formă directă cum ar fi extragerea substanţelor minerale (clorură de sodiu, m agneziu), folosirea curenţilor şi a mareelor pentru producerea energiei, dar şi desalinizarea apei şi folosirea ei ca apă potabilâ( Kuweit, Arabia Saudită, E gip t...). însă mult mai importantă pentru om este apa potabilă rezervele ei constituie numai 2,8% din volumul total al hidrosferei. Principala sursă de apă

- ......... . ............ ................................................................................. 3 1

dulce sunt gheţarii din Antartida, Gronlanda, în gheţarii montani, a căror utilizare este încă inaccesibilă. De aceea principalele surse de apă potabilă sunt râurile, lacurile şi apele subterane. Apa potabilă este situată extrem de neuniform pe Pământ. De exemplu în Africa numai 10% din populaţie este asigurată constant cu apă potabilă, pe când în Europa acest indice este de 95%. în zonele aride ale planetei, care cuprind 1/3 din tot uscatul, insuficienta de apă potabilă este deosebit de acută, de asemenea calitatea apei prezintă o problemă mare a omenirii. O problemă mare este şi asigurarea cu apă a marilor aglomeraţii urbane (Paris, Ciudad de Mexico, Tokyo, New York etc., ca:urm are a creşterii numărului populaţiei şi a construcţiei întreprinderilor industriale mari, care necesită un consum mare de apă.

- Resurse biologice concentrează organismele vegetale şi animale de pe planetă. Cele mai importante sunt pădurile, care servesc drept „fabrică” de oxigen pentru atmosfera Pământului, si fauna uscatului şi cea acvatică cu milioanele de specii fiecare avându-şi locul în propriu ecosistem.

- Resurse agroclimatice. Agricultura este influenţată în cel mai înalt grad de condiţiile climaterice, deoarece şui plantele şi animalele au cerinţe specifice. De aceea, zonalitatea climatică impune o anumită regionare mai ales a culturilor agricole. în regiunea tropicală umedă, având o uniformitate termică( medii peste +20°C) şi precipitaţii bogate se cultivă banane, cafea, orez, adică plante care iubesc căldură şi umezeală. în zonele deşerturilor tropicale se cultivă curmali, unele cereale. în zona mediteraneană favorizează cultura viţei de vie, a măslinului, citricilor etc. Zona temperat continentală permite cultivarea cerealelor, florii soarelui, iar clima mai răcoroasă favorizează cultivarea cartofului, sfeclei de zahăr, secarei.

^ -----------------------------------------

- Resurse cosm iceDupă gradul de epuizare se deosebesc:- Resurse epuizabile adică cele care se diminuează

pe măsura utilizării lor( cărbunele, petrolul, gazele naturale, minereuriie.

/ - Resurse inepuizabile adică cele care nu se diminuează pe măsura utilizării lor (energia solară, fluxurilor şi refluxurilor, hidraulică).

După m odul de renovare se deosebesc:- Resurse renovabile adică cele care se diminuează

pe măsura utilizării lor, dar refacerea lor este posibilă (resurse biologice, acvatice)

- Resurse irenovabile adică cele care se diminuează pe măsura utilizării lor, iar refacerea lor este imposibilă ( resursele minerale).

După sfera de utilizare sunt:- Resurse industriale ( petrol, gaz, metale)- Resurse agricole(sol urile, păşunile, fâneţele,

resursele agroclimaterice)- Resurse de recreaţie (litoralul maritim, regiunile

montane)Resursele energetice netradiţionaleDeoarece resursele tradiţionale de energie sunt

epuizabile şi nerenovabile omul a început să atragă atenţia mai mult şi la resursele de energie netradiţionale care sunt:

- Energia solară este o sursă inepuizabilă şi imensă de căldură. Sau construi deja heliocentrale cu capacităţi de 10 mii kW ( Italia, Japonia, Australia). Energia solară este în prezent folosită la centrale electrice în scopuri energetice, la încălzirea locuinţelor. în sere etc. în unele cazuri chiar şi la furnale siderurgioe. Energia solară poate fi pe larg folosită mai mult în ţările cu mai multe zile însorite.

.gu . ____________________________ 32_

- Energia eoliană a fost folosită din timpuri străvechi. Forţa vânturilor poate fi folosită acolo, unde vânturile sunt frecvente şi bat cu o viteză de cel puţin 3-5 m/sec. Potenţialul energetic a vânturilor ating valori mari în zonele de litoral ( Antarctida, Golful Mexic, Marea Caraibilor, Europa de Vest), la nivelul culmilor montane şi în regiunile plane lipsite de vegetaţie. Au fost construite centrale eoloelectrice în Germania, Danemarca, Suedia, Australia etc., dar ele au o capacitate de la 0,1 la 3,0 mii KW. Construcţia centralelor cu o capacitate mai mare este dificilă din cauza concentrării reduse a energiei într- o unitate de volum a aerului.

i Energia geotermică poate fi folosită în acele porţiuni ale scoarţei terestre, unde ies la suprafaţă apa şi vaporii fierbinţi. Dintre zonele deosebit de bogate în energie geotermică se remarcă Cercul de Foc al Pacificului, arhipelagul Japoniei, Noua Zelandâ, peninsula Kamchatka, Islanda etc.

Energia geotermică este folosită pe larg la încălzirea locuinţelor, serelor ( capitala Islandei Reykjavik este încălzită în întregime de energia geotermalâ).

PopulaţiaDinamica, evoluţia numerică a populaţiei, este

condiţionată de raportul dintre natalitate şi mortalitate, aşadar de sporul natural.

Din momentul apariţiei omului şi până în urmă cu circa două milenii, creşterea numerică a populaţiei planetei a fost foarte redusă. în pragul erei noastre, populaţia mondială era estimată la 190 mln. de locuitori. De atunci şi până în prezent numărul populaţiei a crescut de sute de ori, atingând în anul 1999 cifra de 6 mlrd. de locuitori. In istoria demografică se disting două etape mari. Etapa civilizaţiei agrare, a durat până în a doua jumătate a sec. al XVIt-lea. Ea se caracterizează printr-

A l

un spor redus al populaţiei, natalitatea înaltă fiind echilibrată de mortalitatea înaltă( datorată epidemiilor, războaielor,catastrofelor naturale). Cele mai semnificative evoluţii geodemografice s-au manifestat în perioada modernă şi contemporană. Etapa modernă, cuprinde ultimele trei secole. Ea se caracterizează cu o creştere considerabilă a numărului populaţiei. Din anul 1650, prima dublare a populaţiei are loc în mai puţin de 200 ani, iar a doua dublare In circa 100 ani. în anul 1900 numărul populaţiei pe Glob a constituit 1,6 mlrd., iar în anul 1960 el a atins cifra de 3 mlrd. în prezent pe Terra locuiesc peste 6,3 mlrd. oameni. Creşterea numărului populaţie în epoca modernă se datorează în mare parte unui complex de factori ca: progresul în domeniul ocrotirii sănătăţii, dezvoltare economică accelerată, creştere bunăstării oamenilor. Perioada contem porană se caracterizează printr-o accentuare pronunţată a exploziei demografice şi deplasarea ei din statele dezvoltate în ţările în curs de dezvoltare. Drept urmare ponderea acestora a crescut de la 64% în anul 1950, ia 6 0% în anul 2003. Principalele cauze ale exploziei demografice au fost scăderea mortalităţii mai ales a celei infantile, ameliorarea nivelului şi condiţiilor de trai, păstrarea natalităţii înalte. în ultimul deceniu se evidenţiază o scădere treptată a ritmului de creştere a populaţiei, ceea ce denotă că explozia demografică a fost depăşită. Totuşi trebuie de menţionat câ creşterea numerică a populaţiei reprezintă una din problemele globale ale omenirii, cu repercusiuni asupra dezvoltării social-economice şi asupra mediului înconjurător. Se estimează câ în anul 2025 vor fi peste 8 mldr. O am eni, iar în anul 2100 în jur de 15 mlrd.

T ip uri de reproduceri a populaţiei.Caracterul creşterii numărului de populaţie în anumite

regiuni şi ţâri este direct proporţional cu tipul de

J 2 ____

reproducere a populaţiei. S e deosebesc două tipuri principale de reproducere a populaţiei. Pentru p rim ul tip d e re p ro d u c e re a p o pulaţie i sunt caracteristice indicii scăzuţi ai natalităţii şi mortalităţii şi respectiv sporul lent al populaţiei. Acest tip este specific pentru statele înalt dezvoltate econom ic, în care numărul populaţiei de vârstă înaintată este m are. La rândul său această grupă se împarte în subgrupe:

Din prima subgrupă fac parte statele cu rata medie anuală pozitivă ( C anada, S .U .A .).

Din subgrupa a doua fac parte statele cu rată aproape de zero (M area Britanie, Polonia)

Din subgrupa a treia fac parte statele cu bilanţ negativ a sporului natural (Rusia, Ucraina, Germ ania).

A l do ilea tip d e re p ro d u c e re a populaţiei se caracterizează prin natalitate înaltă şi mortalitate înaltă, dar în descreştere şi ritmuri înalte de creştere a populaţiei.

A n u m e aceste state au condiţionat explozia dem ografică care a început în deceniul al şaptelea al sec. X X . D in această grupă fac parte ţările din Am erica Latină, Africa şi Asia.

M igraţiileExistă mai multe tipuri de migraţiuni.în funcţie de aria geografică pe carQ au loc

migraţiunile, se disting migraţiuni interne şi migraţiuni internaţionale.

In perioada contem porană cele mai mari migraţiuni interne au loc de la sat la oraş, mai ales aceasta se evidenţiază în statele mai puţin dezvoltate, unde majoritatea populaţie locuieşte la sate şi tinde să migreze la oraş. In ţările industrializate acest tip de migraţiune s-a încheiat demult.

De migraţiune internă ţine, de asemenea, valorificarea noilor teritorii, a bogăţiilor naturale. Acest tip este caracteristic pentru state mari cum ar fi Rusia, Kazahstan, Canada, Australia etc.

în ultimul timp a luat amploare şi migraţiunile populaţiei din diferite .puncte fierbinţi, ele pot fi atât interne cât şi externe.

Migraţiunile internaţionale au avut loc întotdeauna, însâ ele au ajuns la apogeu în a doua jumătate a sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea. Fluxul principal era orientat din Europa spre America. După al doilea război mondial sa schimbat şi fluxul de migraţiunilor. După obţinerea independenţei multor state, se înregistrează un torent de imigranţi spre Europa. în prezent Europa de Vest se confruntă cu un val de imigranţi din Africa, Europa de Sud-Est, şi sin ţările fostei URSS. De asemenea în S .U .A . locuiesc temporar circa 10 mln. muncitori din America Latină.

După modul de desfăşurare, se deosebesc migraţiuni spontane, organizate şi forţate.

După durată, pot fi migraţiuni definitive, sezoniere, temporare, pendulare.

Repartiţia şi densitatea populaţieiPopulaţia este amplasată neuniform pe Glob, ca

urmare a unei interacţiuni complexe între numeroşi factori.

Factori naturali: - condiţiile climatice acestea au contribui mult la formarea aglomeraţiilor umane, mai ales în trecut cum ar fi delta Nilului, China de Est, unde aşezările umane erau favorizate de zonele favorabile agriculturii.

- prezenţa resurselor naturale: de ex. bazinele carbonifere şi de minereuri, au antrenat prezenţa a numeroaselor resurse umane în zone cum ar fi Rhur în

AL

Germania, sau Siberia de Sud unde au fost construite oraşe milionare (Novosibirsk).

Factori istorici: - de ex. colonizarea Lumii Noi, cu sclavi negri şi colonişti.

Factori demografici: - sporul natural şi cel migratoriu joacă un rol important fn repartiţia populaţiei pe glob.

Densitatea medie a populaţiei, exprimă raportul dintre numărul locuitorilor stabiliţi dintr-un teritoriu, şi suprafaţa teritoriului dat.

Densitatea medie a populaţiei pe Glob este de 46 locTkm2., densitatea reală însă este cu mult mai mare, întrucât există întinse suprafeţe pe Pământ care sunt ocupate de gheţari, deşerturi, zăpezi peunanente, care nu pot fi locuite. Pe continente, valori peste media mondială se înregistrează doar în Asia( circa 130 loc/km2) şi în Europa (TOIocVkm2), celelalte continente având valori mai joase de midia planetară: Africa (30 locAm 2),America(20loc7km2), Oceania(3 loc./km2). Pe ţări, diferenţierile sunt mult mai mart M onaco 16000 locVkm2, Australia 2 loc A m 2.

Structura populaţiei Pe grupe de vârstă - populaţia sa divizează în trei

grupe: tânără (0>15 ani), adultă (15-65 ani) şi vârstnică ( de la 65 ani). Din acest punct de vedere se evidenţiază două grupe de state, prima cu populaţie tânără, viabilă, capabilă să „alimenteze" grupa adulţilor, la formarea unui contingent important de populaţie tânără contribuie în primul rând natalitatea ridicată. Statele cur populaţie tânără în mare parte sunt cele în curs de dezvoltare( cel mai tinere state de pe glob sunt Kenya 5 1 % populaţie tânără, Uganda 48% ). A doua grupă este statele cu populaţie vârstnică. Aceste sunt statele Industrializate din Europa, America şi Japonia.

Pe sexe - pe ansamblu Planetei există o uşoară predominare a populaţiei feminine în raport de cea

^ ------------------------------------------------------------------ăă—masculină. Explicaţia o găsim In primul rând în războaiele petrecute în secolul XX, precum şi durata medie de viaţă mai mare a femeilor.

Cunoaşterea structurii pe sex este foarte importantă mai ales In plan local, îndeosebi In perspectiva amplasării unor obiecte care presupun folosirea a unui gen de forţă de muncă, feminină sau masculină.

Rasială - există trei mari rase:Rasa europeană se distinge prin culoarea deschisă a

pielii, păr moale, talie înaltă este răspândită în Europa America, Australia, Asia Sud-Vest.

R asa mongoloidă având piele de culoare mai închisă, pâr negru şi drept, ochi oblici, faţa uşor turtită, este răspândită în Asia Centrală şi de Est.

R asa ecuatorială caracterizată prin piele de culoare închisă, pâr creţ, buzele groase, nasui turtit, este răspândită în Africa, Am erica şi aborigenii din Oceania.

în rezultatul colonizării, deplasărilor masive a populaţiei pe parcursul timpului au rezultat următoarele amestecuri de rase cum ar fi mulatrii, metilii, zamboşii etc.

E tn o -iin g v is tic ă - se cunosc mai multe grupe etnice ( triburi, popoare, naţiuni). Pe Glob sunt peste 3 mii de popoare care au de la câteva zeci de oameni la sute de milioane. La baza divizării societăţii umane în state stă criteriul naţional. S u n t state care indud câteva naţiuni, pe de altă parte o naţiune poate forma mai multe state (chinezii în China şi Singapore).

Multitudinea de etnii de pe Glob este grupată, după criteriul rudeniei de limbă, în mari familii lingvistice.

Familia indo-europeană - cuprinde circa 3,5 mlrd oameni, indude grupa lingvistică romană (italienii, francezii, ro m ânii...), germanică (germanii, englezii..), slavă ( ruşii, ucrainenii ..).

â & . _____________ ___________________________

Familia sino-tibetană — 1,3 mlrd include poporul chinez.

Familia bantu - Africa tropicală.Familia semito-hamită - Africa de Nord, ţările arabe

din Asia şi Israel.

Resursele um ane de m u ncăResursele umane reprezintă populaţia aptă de

muncă( 15-65 ani, în dependenţă de legislaţia naţională), ea la rândul său se divizează în populaţie economic activă{ adică angajaţii în diferite sfere de activitate economică) şi populaţia întreţinută ( studenţii, liceenii, şomerii, militarii). Mai există o grupa de populaţie numită neproductivă (copii sub 15 ani, pensionarii, invalizii). Ponderea populaţiei active de pe Glob este mai mare în ţările înalt industrializate 5 0 -6 0 % şi mai mică în ţările Tn curs de dezvoltare. Aceasta se explică prin gradul de dezvoltare economică, insuficienţa locurilor de muncă, numărul mare a copiilor în ţările în curs de dezvoltare şi altele.

Problema şomajului este actuală, într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru absolut toate statele lumii. Apare ca rezultat a excedentului de forţă de muncă. Problema este mai acută în ţările subdezvoltate cu numărul populaţiei mare (India, Bangladesh...).

UrbanizareaUrbanizarea - creşterea numerică a localităţilor

urbane, lărgirea funcţiilor lor şi răspândirea largă a modului de viaţă urban.

Caracteristici:- este un proces de dezvoltare intensă a oraşelor

existente;- presupune creşterea în ritm accentuat a numărului

oraşelor şi a populaţiei urbane;

- este un fenomen obiectiv, specific perioadei contemporane;

- are la bază dezvoltarea social-economică şi evoluţia politică a ţărilor,

Cele mai mari megapolisuri din lume su n t Tokaido - 70 mii. oameni include oraşele Tokyo, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kyoto. Boswash - 50 mln. include Boston, New-York, Philadelfhia, Baltimore, Washington.

O aglomeraţie urbană de talie m are presupune costuri foarte mari: consumul de energie este imens, distanţele parcurse pentru deplasare dintr-un loc în altul sunt foarte mari, consumul de apă m are, poluare mare. In ţările dezvoltate există o tendinţă de suburbanizare şi descongestionare a acestor aglomeraţii.

Industria m ondialăIndustria energetică este com pusă din două

componente de bază:- Industria combustibililor, care se bazează pe

extracţia surselor primare de energie ( petrol, cărbune, gaze, turbă).

- Industria energie electrice, bazată pe surse secundare de energie(termocentra)ele, hidrocentralele, centrale nuclearo-electrice, alte tipuri de centrale).

Principalul tip de combustibil la nivel mondial este petrolului, deşi în ultimul timp preţul lui creşte, e) are un şir de avantaje faţă de alte surse de combustibil ( este mai uşor de extras, are putere de ardere mai mare, uşor de transportat). Principalele bazine petroliere se află în Orientul Apropiat şi Mijlociu, S .U .A ., Nordul Americti de Sud, Siberia de Vest, Africa de Nord şi de Vest, Asia de Est.

Un alt tip de combustibil sunt gazele naturale, cete mai mari zăcăm inte se aftâ în Rusia, Orientul Mijlociu şi Apropiat, S .U .A ., Marea Nordului, Africa de Nord. în

ultimul timp au fost construite conducte subacvatice de gaz din Africa spre Europa, Marea Nordului spre Europa continentală etc.

Cărbunele este unul din cei mai veche tip de combustibil. Zăcămintele de cărbune este răspândit pe larg în mai multe ţări. Cele mai mari rezerve le au Rusia(Kuzneţk, Irkutsk), Ucraina(Donbas), Kazahstan, S .U A (A p a ia ş ), China (Funchun).

Industria energiei electrice este o ram ură importantă în economia modernă. Producţia de energie electrică pe cap de locuitor este unul dintre indicatorii principali, ai nivelului de dezvoltare a unei ţări. Deşi există o sumedenie de centrale electrice , numai trei asigură aproape întreaga producţie mondială (9 9 % ):

Termocentralele - au cea mai m are pondere în producţia mondială (circa 6 2 % ), aceasta se explică prin aceia că se construiesc mai repede şi cu costuri mai mici, dar în schimb consumul de combustibil ridică preţul de cost ai energie electrice. Term ocentralele consum ă cantităţi mari de combustibil( gaze, petrol, cărbune, şisturi bituminoase) şi apă potabilă, de regulă sunt amplasate de-a lungul râurilor navigabile, care servesc ca sursă de apă şi ca cale de transportare a combustibilului. După modul de amplasare, sunt termocentrale construite în apropierea bazei de combustibil şi cele construite în apropierea de consumator. Cele mai mari termocentrale sunt Kasima în Japonia(4,4 mln. kW ), Ekibastuz în Kazahstan (4 mln. kW ), Houston în S .U .A . (3,8m ln. kW ).

Hidrocentralele - necesită mari investiţii pentru construcţie, dar exploatarea lor este mult mai ieftină. Hidrocentralele au o pondere de 2 0 % în producţia mondială de energie electrică, cei m ai mari producători sunt Canada, S .U .A ., Brazilia, China, Rusia, Norvegia.

Multe ţâri au potenţial hidroenergetic ai cursurilor apelor încă puţin valorificat (ţările din Africa, Am erica

Latină). Cele mai mari hidrocentrale din lume sunt: Itaipu în Brazilia - 12,6 min. kW, Grand Colee In S .U .A . - 9,8 mln. kW, Guri în Venezuela - 10,3 mln kW , Krasnoiarsk în Rusia - 6,4 mln kW.

Centralele nuclearo-electrice - este cea mai tânără ramură a industrie energie electrice. Acest tip de centrale funcţionează pe bază de metale radioactive şi de asemenea consum ă multă apă. Ele au avantajul preţului faţă de termocentralele, şi pot fi amplasate acolo unde lipsesc alte surse de energie. Cele mai mari centrale nucleare - Fukuchim a In Japonia - 8,2 mln. kW, Dunkerque în Franţa - 5,78 mln. kW , Toronto In Canada -4 ,1 mln. kW .

Industria m e ta lu rg icăIndustria metalurgică este com pusă din două ramuri:

- Siderurgia sau metalurgia feroaselor- Metalurgia neferoaselor

Siderurgia - are ca bază de materie primă minereul de fier (9 0 % ). D e asem enea se utilizează şi manganul. cromul, vanadiul, molibdenul şi wolframul.

Industria siderurgică consum ă mari cantităţi de cărbune, calcar, apă, energie electrică.

Principiile amplasării întreprinderilor siderurgice:- în apropierea de baza de materie primă sau de

cărbune (R hur, Midland, D onbas, Ural, Apalaşi).- în porturile mari maritime unde materia primă este

adusă pe cale maritimă (Jap onia , partea de est a S . U A , Franţa, Italia).

• în apropiere d e surse de energie electrică ieftină ( S . U A , Franţa, Ucraina).

Principalele ţări producătoare de minereu de fier sunt: Brazilia, C h in a , Australia, Rusia. Ucraina, india, S . U A

XL

Principalii producători de metale feroase sunt: China, Japonia, S . U A , Rusia, Ucraina, Germ ania.

Cele mai mari centra metalurgice sunt: Rhur în Germania, Ural în Rusia, Apalaşi în S . U A , Donbas în Ucraina, litoralul Pacificului în Japonia.

Metalurgia neferoaselor - include extracţia şi prelucrarea unei mari varietăţi de minereuri, însă aproape jumătate din producţia mondială de m etale neferoase îi aparţine aluminiului. Materia primă pentru producerea aluminiului sunt bauxitele (rezerve Însem nate sunt în Africa de Vest, Australia, Am erica Centrală, Europa de Sud). O însemnătate mare are ş il producţia cuprului, plumbului, zincului, cositorului, metalelor nobile şi metalelor radioactive, care sunt pe larg folosite industria constructoare de maşini, electrotehnică, în producerea energiei nucleare.

Uzinele din industria neferoaselor sunt amplasate în mare parte aproape de sursele de energie electrică ieftină, deoarece sunt mari consumatoare de energie ( de ex. Norvegia practic nu are resurse proprii de bauxite dar datorită potenţialului hidroenergetic imens deţine 4 % din producţia mondială de aluminiu.

Ţările cu bogate şi variate resurse de metale neferoase sunt S .U A ., China, Rusia, Kazahstsan, Canada, Australia, Brazilia, Africa de Sud.

Industria con structo are de m a ş in i şi pre lucrare a metalelor.

Industria constructoare de maşini şi prelucrare a metalelor este compusă din :

- Industria utilajului industrial- Industria utilajului agricol- Industria mijloacelor de transport- Industria electrotehnică şi electronică- Industria mecanicii de precizie

Deoarece industria constructoare de maşini şi prelucrare a m etalelor este foarte diversificată, fiecare subramură are principiile sale de am plasare a întreprinderilor.

- apropierea de b aza de m aterie prim ă este specifică ramurilor consum atoare de cantităţi mari de metale ( ind. utilajelor industriale - include fabricarea utilajului minerit, de extragere şi prelucrare a petrolului, a utilajului siderurgic). Aceste tipuri de producţii sunt amplasate aproape de bazele m etalurgice cu m ar fi Regiunea Marilor Lacuri Tn S . U A . , bazinul R hur în G erm ania etc.

I ? apropierea de consum ato r - producţia maşinilor agricole, a obiectelor de larg consum (frigidere, maşini de spălat...). Repartiţia celor mai importante uzine producătoare de tractoare, com bine şi inventar agricol este amplasată în apropierea terenurilor arabile.

H I apropierea de forţele de resurse um ane calificate şi de centre m ari ştiinţifice - producţia electronicii şi mecanicii de precizie. Producerea calculatoarelor electronice, aparatelor de fotografiat televizoare lor necesită forţe de m uncă foarte m are şi plus la asta şi calificată( Japonia, S .U A , ţările recent industrializate din Asia).

In general cei mai mari producători de maşini şi utilaje sunt ţările înalt dezvoltate ( S . U A , Japonia, majoritatea ţârilor din U .E ., precum şi ţările din Asia de Est şi S u d -E st).

Industria c h im ic ăIndustria chimică este com pusă din mai multe ramuri:

- Industria chimico-m inieră ( extracţia materiilor prime chimice cum ar fi sărurile de potasiu, sulful nativ etc.- Industria chimiei de bază (acizi, săruri, îngrăşăminte minerale, sodă caustică)

M ,- : - --- ■ - ________________________________ 51_

J52L

- Industria chimiei sintezei organice (maseplastice, cauciuc sintetic, detergenţi)- Industria chimiei fine (parfumerie, cosmetică,medicamente)- Industria celulozei şi hârtiei

Industria chimică are o bază largă de materii prime:- minerale - cărbune, gaze, săruri, azot...- vegetale - lemn, plante medicinale, trestie de

zahăr...- de origine animalieră - grăsimi, oase, sânge...

Principiile amplasării întreprinderilor:- în apropierea bazei de materie primă sunt

amplasate întreprinderile din ramura industriei chimico- minieră, şi a producerii îngrăşămintelor minerale, a celulozei şi hârtiei care sunt mari consumatoare de materii prime.

> în regiunile de consum se produc acizii sulfuric, ciorhidric, deoarece ei nu pot fi transportabili pe distanţe mari. De asemenea In regiunile de consum se repartizează şi producţia de vopsele, detergenţi, fiindcă transportarea lor la distanţe mari nu este rentabilă.

- în apropierea bazinelor acvatice şi centralelor electrice se amplasează producţia de sinteze organice şi polimeri care necesită cantităţi mari de apă potabilă şi de energie electrică.

- în apropierea de resurse de m uncă înalt calificată şi de centrele mari ştiinţifice se plasează întreprinderile producătoare de coloranţi, parfumerie, medicamente, pesticide.

Cei mai mari producători de m ase plastice sunt: S . U A , Japonia, Germania, Coreea, China, Franţa.

Cei mai mari producători de cauciuc sintetici sunt: S .U A ., Japonia, China, Rusia, Germ ania, Coreea.

Cei mai mari producători de îngrăşăminte sunt: China, India, S . U A , Rusia, Canada.

Industria uşoarăIndustria uşoarâ este com pusâ din mai multe ramuri:

• Industria textilă- Industria confecţiilor- Industria tricotajelor- Industria covoarelorr Industria de pielărie şi încălţăminte- Industria blănurilor• Industria poligrafică

Industria uşoară consum ă o largă gam ă de materii prime: bumbac, lână, in, fibre sintetice, piei naturale...

Principiile amplasării întreprinderilor.- în apropierea resurselor de m uncă ieftine şi relativ

calificate - sunt amplasate majoritatea întreprinderilor din industria uşoară deoarece ele necesită un volum m are de muncă.

Cei mai mari producători de ţesături din bum bac su n tChina, India, S . U A , Uzbekistan, Franţa, Italia.Cei mai mari producători de încălţăminte s u n t Turcia,

China, Pakistan, S . U A , Italia, Rusia.Cei mai mari producători de îmbrăcăm inte ţările U .E .,

China, Japonia, S . U A , India, ţările din Asia de S u d -E s t

Agricultura mondialăStructura ramuralâ a agriculturiiAgricultura are în componenţa sa următoarele ramuri:

1 cultivarea plantelor care la rândul sâu are mai multe subramuri:

1) Cultivarea cerealelor2) Cultura plantelor tehnice3) Legumicultura4) Pomicultura5) Viticultura6) Cultura plantelor furajere

- creşterea animalelor care include următoarele:

1) Bovinelor2) Porcinelor3) Ovinelor şi caprinelor4) Cabalinelor5) Avicultura6) Sericultura7) Apicultura8) Piscicultura

Factorii de dezvoltare a agriculturii sunt de ordin natural, tehnic, şi social economic.

Factorii naturali cum ar fi solul, relieful, clima pot avantaja dar şi dezavantaja agricultura.

Solul | cele mai bine asigurate regiuni sunt Europa, America de Nord şi Centrală care au soluri bogate în minerale. Cele mai sărace sunt solurile din Africa tropicală şi ecuatorială, Asia de Sud-Est.

Relieful 8 influenţează şi el foarte mult agricultura. De ex. viţa de vie creşte mai bine pe coline, iar cerealele pe câmpii.

Clima I limitează mai mult sau mai puţin activitatea agricolă. De ex. în zonele polare sau de deşert sunt condiţii limitate de dezvoltare a agriculturii.

Factorii tehnici sunt Tn strânsă dependenţă de nivelul dezvoltării economice a statelor. De ex. ţările dotate cu tehnică şi echipament agricol modem au o creştere considerabilă a producţiei agricole.

Agricultura modernă f i tradiţională.Agricultura tradiţională sau de subzistenţă se

caracterizează prin următoarele:- se utilizează tehnică agricolă învechită- îngrăşăminte minerale aproape că nu se folosesc- recoltele la hectar sunt joase iar productivitatea

animalelor este redusă- practicarea agriculturii de monocultură- cota populaţiei active în agricultură este inaltă- diversitate mare a relaţiilor agrareAgricultura modernă sau comercială se

caracterizează prin:- utilizarea tehnicii agricole modeme- se folosesc cantităţi mari de îngrăşăminte minerale- se aplică tehnologii modeme în cultivarea plantelor

şi creşterea animalelor- se obţin recolte mari la hectar şi o productivitatea

înaltă a creşterii animalelor• cota parte a populaţiei active angajată în agricultură

este redusă- marea parte a terenurilor se află în proprietatea

gospodăriilor mici şi marilor companii care practică munca salariată

Cultura cerealelor constituie baza agriculturii mondiale ( 50% din totalul suprafeţelor însămânţate). Trei culturi cerealiere de bază sunt grâul, porumbul şi orezul ( 90% din suprafeţele cultivete cu cereale).

Grâul - se foloseşte ca plantă furajeră pentru animale şi pentru industria alimentară, se cultivă în toate regiunile Pământului der în special în emisfera de

........................... 55

Nord, Asia, apoi Eu ro p a urm ată de A m erica de Nord. Principalele ţări producătoare de grâu sunt China, India, R usia, S .U .A , Franţa.

P orum bul - în m are parte se foloseşte pentru hrana anim alelor. S e cultivă în m are parte pe continenteleam ericane dar şi în A sia şi Eu ro p a . Marii producătorisunt: S . U A , C h in a , Brazilia, M exic, Franţa.

O re zu l - este produsul alim entar d e bază pentru aproxim ativ 3 mlrd oam eni. S e cultivă în m are parte (9 0 % ) în A sia . Marii producători sunt: C h in a , India,Indonezia, B angladesh, Vietnam .

Culturile te h n ic e se clasifică în m ai multe grupe: textile, zah a ro a se , oleaginoase, etero-oleaginoase, narcotice.

D in culturile textile cea m ai importantă este bum bacul, se cultivă în regiunile calde din ţărilem editeraneene şi tropicale. C e i mai m ari producători sunt C h in a , S . U A , Pakistan, Uzbekistan.

D e a se m e n e a sunt importante la nivel mondial şi cultivarea iutei şi inului. Iuta preferă multă căldură şi u m e ze a lă ( se cultivă în zonele m usonice tropicale şi subtropicale). Inul se cultivă în zo n e um ede şi răcoroase ( R usia, ţările Baltice, Polonia).

Culturile zaharoa se sunt reprezentate de trestia de za h ă r şi sfecla de zahăr.

Tre stia de zahăr, iubitoare de um ezeală şi căldură, se cultivă în zonele tropicale. Am erica Latină şi Asia dau aproxim ativ 9 0 % din producţia m ondială. Cei mai mari producători sunt Brazilia, India, China.

Sfecla de za h ă r este o cultură a zonei temperate, se cultivă în emisfera de N ord. Principalii producători sunt Franţa, S .U .A ., G erm ania , Tu rcia , Rusia.

P lan tele o le a g in o a s e - sunt floarea-soarelui, soia, arahidele, măslinul, palmierul de ulei, arborele de cocos.

5fi_ . _ _ - ______________________________________________

Floarea-soarelui se cultivă în zonele temperate, şi anume în Argentina , S . U A , Rusia, Ucraina, China, România.- Soia creşte în S .U A , Brazilia, Argentina. C h in a ...

Mâslinul se cultivă în mare parte în zona Europei de Sud şi în Africa de Nord.I Palmierul de cocos şi ulei se cultivă în Africa de Vest,

Asia de Sud-Est.Creşterea anim alelor

£ Zootehnia este. în multe ţări, principala ramură a agriculturi. Ea furnizează produse alimentare pentru oameni, materie primă pentru industria alimentară şi uşoară.

Creşterea b o vin e lo r - pentru lapte şi cam e. Cete mai mare şeptel de bovine îl au India, Brazilia, şi S .U A . Dar datorită caracterului industrial, producţia de cam e şi lapte, în S .U A este cu mult mai înaltă decât în celelalte ţări. în Olanda, Elveţia. Danem arca se cresc în principal vite pentru lapte , iar în Marea Britanie pentru cam e.

Creşterea porcin e lo r — este răspândită în ţările mari producătoare de cereale, dar şi de deşeuri din sfeclă de zahăr, seminţe de floarea soarelui, soia. Primele locuri după şeptelul de porcine îl deţin. China. S .U A ., Brazilia. Germania, Spania.

A vicultura - a început să se dezvolte în ritm rapid abia în a doua jumătate a secolului XX. Marii producători de cam e de pasăre sunt: S . U A , Germania. Franţa, Olanda, Belgia, China.

Piscicultura - mai mult de 8 0 % din peştele prins este din apele sărate, iar restul din apele continentale.

Principalele areale de pescuit sunt:- nord-vestul Pacificului ( Japonia, Rusia. China,

S . U A )- nord-estul Atlanticului ( Rusia, Norvegia. Marea

Britanie, Islanda, Franţa)

- zona centrală est-pacifică (Peru, S . U A , Chile Columbia)

- zona indo-pacificâ ( China, Japonia, India, Indonezia, Australia)

- zona vestului Oceanului Atlantic ( S . U A , Canada, Franţa, Marea Britanie)

Principalii producători de peşte sunt: China, Peru, Japonia, India, S .U A

Transporturile mondialeTransporturile se împart în mai multe ramuri:

- feroviar- auto- maritim• fluvial- aerian| prin conducte şi telecomunicaţiile.

Transportul feroviar este cel mai vechi tip de transport terestru. Până la începutul sec. X X calea ferată a monopolizat transportul terestru de mărfuri şi mai ales de pasageri. Apoi deşi a pierdut din importanţă datorită dezvoltării transporturilor auto şi aerian, ea este încă un concurent important al acestora mai ales pe distanţe medii.

La nivel mondial se evidenţiază o repartiţie inegală a căilor ferate mai mult de jumătate din ele se află în Europa şi America de Nord. Cea mai lungă reţea de căi ferate o are S .U A - 238,6 mii km, Canada-194,0 mii km, Rusia-87.1 mii km, Germania-45,0 mii km, Franţa - 34,1 mii km. însă după densitatea reţelei de căi ferate pe primele locuri se află Japonia, Germania, Luxemburg.

Printre cele mai mari magistrale de căi ferate sunt: Transsiberiană (Moscova I Vladivostok) cu lungime de 9302km, Transafricană (Lagos - Mom basa) — 6350km.

^ _________________________________________ sa_

în ultimele decenii Tn unele ţări au fost construite reţele de căi ferate de mare vitezâ ( Franţa, Germania, Italia, Japonia), care au înviorat vizibil situaţia pe piaţa transportului de pasageri.

Transportul auto a început dezvoltarea la începutul secolului XX. Are o serie de avantaje faţâ de alte tipuri de transporturi, este relativ mai ieftin, mai mobil, pâtrunde în locurile greu accesibile, are o utilizare cu mult mai largă. Ca rezultat transportul auto deţine în ţările înalt dezvoltate peste 6 0 % din totalul mărfurilor transportate. Cea mai lungă reţea de drumuri auto este în S . U A , Franţa, Rusia, Germania, Italia. în ceea ce priveşte densitatea drumurilor aici se remarcă ţările europene Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie.

Cea mai mare magistrală rutieră este: Panamericană, care leagă America de Nord cu America de Sud.

Tran spo rtu l m aritim - se practica încă din Antichitate, dar nici acum rolul lui nu a fost diminuat. în prezent transportul maritim deţine 8 0 % din cantitatea de marfă transportată între ţări. Ponderea cea mai mare de încărcături o are petrolul şi diferite minereuri. Printre ţările cu cea mai mare flotă comercială se înscriu Panama, Liberia, Grecia, Cipru, Japonia. Sub pavilionul unor state, ca Panama, Liberia, Baham as navighează multe nave din ţările înalt dezvoltate, aceasta se explică prin impozitele mici care le plătesc proprietarii de nave în ţările date.

Dintre cele mai mari porturi maritime se remarcă: Singapore, Roterdam, Ham burg. Marsilia. Londra, New- York, Kobe.

Tra n sp o rtu l fluvial deserveşte mai mult pentru transporturile interne de mărfuri, deşi construirea canalelor permite lui şi pentru realizarea legăturilor comerciale externe. De ex. prin canalul Rhin - Main -

D unărea se întreţin legături econom ice cu zeci de state. C e le m ai importante fluvii navigabile sunt: Rhin, Dunărea, V o lga , O dra , în Europa S F Laurenţiu, Mississippi, Ohio, în A m erica C h a n g Jiang, H uan g He, G a n g e în Asia. Cel mai m are port fluvial din lum e este Duisburg în G erm ania.

T ra n s p o rt ae ria n este cel mai recent tip de transport. Avantajul lui este rapiditatea cu care pasagerii şi unele mărfuri uşoare pot ajunge la destinaţie. C e a mai m are flotă aeriană o deţine S .U .A ., care deserveşte 5 0 % din traficul m ondial de pasageri şi mărfuri realizat pe calea aerului. C e le m ai mari porturi sunt. Atlanta 80mln. pasageri pe an, C h ica go (7 2 ), Los Angeles (68), Londra (6 4 ), T o k y o (5 8 ), Frankfurt-pe M ain(49), Paris(48).

R ela ţiile e c o n o m ic e internaţionalePrincipalele form e de relaţii econom ice internaţionale:- C o m e rţu l exterior - apare în timpuri străvechi, însă

capătă am ploare odată cu trecerea la producţia de m anufactură. Exportul se manifestă prin desfacerea surplusului de bunuri sau prestarea de servicii în alte ţări.

- Exp o rtu l de capital - constă în deplasarea capitalului din statele donatoare în alte ţâri, pentru a obţine profit. C e le m ai mari ţâri exportatoare de capital sunt S .U .A ., Japo nia, M area Britanie, Germ ania.

- C olaborarea tehnico-ştiinţifică - constă în elaborarea şi utilizarea pe larg a tehnologiilor m oderne în com un.

- Construcţia în com u n a obiectivelor m ari econom ice p e b a ză de recom pensă - firmele mari acordă sprijin financiar pentru construcţia unor obiective şi după dare în exploatare a lor, ca recom pensă ele deţin un anumit pachet de acţiuni.

Mai sunt şi alte tipuri de relaţii economice internaţionale cum ar fi: relaţiile financiar-bancare, acordarea serviciilor, deplasarea resurselor um ane.

, ___________________________

Principalele organizaţii de integrare eco nom ică regională şi internaţională sunt:

Jfc* Uniunea Europeană - grupează un num ăr de 27 de state. U .E . are originea prin crearea, de către Belgia, Olanda, Germania, Italia, Luxem burg şi Franţa în anul 1951, a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, devenind ulterior Comunitatea Econom ică Europeană (C E E ) ( anul 1957). Pe parcurs la aceste şase ţări sau alipit şi Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie în anul 1973, Grecia în anul 1981, Spania şi Portugalia în anul 1986. în anul 1993 C E E se transformă în Uniunea Europeană (U E ). în anul 1995 la U E aderă Austria, Finlanda şi Suedia, iar în anul 2005 Estonia, Letonia, Lituania, Cehia, Slovacia, Slovenia. Ungaria. Polonia, Cipru şi Malta. La 1 ianuarie 2007 la U E se alipeşte Rom ânia şi Bulgaria.

• Principalele obiective a U E sunt: crearea unei pieţe comune, înlăturarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor şi capitalurilor, apropierea progresivă a politicelor statelor membre.

Iii - C S I (Com unitatea Statelor Independente) - a fost creată în decembrie anul 1991 şi include 12 state nou create ca urmarea a destrămării U R S S . include - Rusia. Ucraina, Belorusia, M oldova, Azerbaijan, Georgia. Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîstan, Turkmenistan, Tagikistan.I A re ca scop crearea unui spaţiu economic liber,

accelerarea, prin acţiuni com une, la trecerea la economia de piaţă.

în ultimii ani tot m ai mult auzim despre ineftctenţa acestei organizaţii şi tot mai multe state declară că vor să

părăsească C S I.i - A S E A N (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est)

are a fost fondată în anul 1968 de către Indonezia, Malaysia. Filipine, Singapore şi Thailanda state orientate

:__ ___________________________________________________________ f i l _

SSL

spre econom ia de piaţă şi având puternice legături cu ţările occidentale. Ulterior au m ai aderat Brunei (1984), Vietnam (1995), Laos şi M ya n m a r (1 9 9 7 ), Cam bogia (2000).

A re ca principale obiective accelerarea creşterii econom ice, culturale şi sociale în regiune, prom ovarea păcii şi stabilităţii în zo n ă , colaborarea în vederea folosirii cât mai urgente a capacităţilor din industrie şi agricultură, echilibrarea relaţiilor com erciale. O m are realizare este crearea, în anul 1993, a unei zo n e de liber schim b între ţările m em bre.

- O P E C ( O rganizaţia Ţă rilo r Exportatoare de Petrol) a fost înfiinţată în anul 1960, prin asocierea unor ţări din Asia, Africa şi A m erica de S u d . A ceste ţări deţin circa două treimi din rezervele m ondiale de petrol şi controlează ce a m ai m are parte a exportului d e petrol.

Principalul obiectiv a acestei organizaţii îl constituie unificarea şi coordonarea politicelor petroliere ale statelor m em bre, pentru protejarea intereselor lor econom ice. în ultimii ani, odată cu creşterea preţului la petrol, această organizaţie are un cuvânt greu de spus în econom ia mondială.

I**"__________________________ ____________C a ra cte ristica e co nom ico-Q eoorafică a state lor

G e rm a n ia- suprafaţa - 357 mii km2- populaţia - 82,5 mln locuitori- capitala - Berlin.

«v* C e a mai m are ţară după suprafaţă din Europa Centrală. Este o federaţie de landuri, unde puterea suprem ă o deţine parlamentul şi guvernul.

l G erm ania este o ţară mononaţională 9 2 % constituie nemţii, printre minorităţile naţionale predomină turcii, sârbii, italienii, grecii şi polonezii.

G erm ania face parte din categoria de tip european de spor natural, având un deficit natural anual de circa 1,1 %o. Speranţa de viaţă este m are: la bărbaţi 74,3 ani, la femei 80,2 ani. Germ ania are o densitate mare a populaţiei - 230,8 loc A m 2 şi este una din cele mai urbanizate ţâri 8 6 % .

i In structura economiei rolul principal li aparţine industriei.

Energetica - se bazează pe resursele proprii de cărbune, dar şi pe importul de petrol şi gaze. Marea parte a energie este produsă la termocentrale (6 0 % ).

Metalurgia - se bazează In m are parte pe minereurile de import (9 0 % ). Germ ania ocupă primul loc din Europa la producţia de oţel şi laminate.

Industria constructoare de maşini - este cea mai însem nată ramură a industriei Germ aniei. Ramurii îi revine cel mai m are num ăr de muncitori încadraţi în producţie, şi cea mai m are pondere a producţiei în structura exportului. Germ ania ocupă locul trei din lume la producţia de autovehicule. Sunt renumite mărcile de autoturisme G erm ane ca M ercedes-Benz, BM W , Audi, O pel.

M

Industria chim ică - după volum ul producţiei ocupă locul trei în lum e iar după export prim ul loc. C e a mai importantă zonă a industrie chim ice este R hu r-R hin , unde ca materie prim ă serveşte cărbunii, deşeurile din industria m etalurgică, şi petrolul importat. P e plan mondial G erm ania se rem arcă cu îngrăşăm intele sale chimice, fibre şi fire sintetice, cauciuc sintetic, detergenţi.

D e asem enea este bine dezvoltată şi industria textilă, şi cea a confecţiilor, industria alim entară în special a producerii d e ca m e , lapte, bere şi vinului.

Agricultura - se caracterizează prin gospodăriile familiale cu suprafeţe mici, în să bine înzestrate cu cea m ai m odernă tehnică agricolă. Creşterea anim alelor îi revine circa 6 5 % din valoarea producţiei agricole. S e cresc în special bovine pentru lapte şi ca m e şi porcine. în cultura plantelor G e rm a n ia deţine prim ele locuri din lum e după recolta la hectar d e grâu, sfeclă d e zahăr, cartofi.

Transporturile — G erm a n ia dispune d e o reţea foarte m odernă şi d e asă d e căi d e transporturi terestre. Transportului rutier îi revine rolul de frunte în traficul de pasageri şi mărfuri. U n rol important îl au şi căile ferate dar şi transportul fluvial care deţine 2 0 % din traficul intern de mărfuri.

Relaţiile eco nom ice externe. G e rm a n ia jo a că un rol foarte activ în relaţiile eco nom ice m ondiale. E a este un m are exportator de m ărfuri şi servicii, d a r şi in m are importator. Exporta în m are parte autovehicule, echipam ent industrial, pro duse chim ice şi capital, iar importă materii prim e şi combustibili. Principalii parteneri sunt la e x p o rt Franţa, S . U A , M area Britanie, Italia, O landa, Austria, Elveţia, iar la im port Franţa , S . U A , O landa, Italia. Japo nia , Elveţia.

Franţa- suprafaţa - 552 mii km2- populaţia - 60,2 nrrin. loc.- capitala - Paris.

\ Franţa este una din cele mai mari state din Europa după suprafaţă. Este o republică prezidenţială, divizată In departamente ( regiuni).

i Franţa are o populaţie mononaţionaiâ 93,6% francezi. Pentru Franţa este caracteristic tipul european de spor natural cu valori pozitive mici. Densitatea populaţiei este în mediu mai mare decât media europeană 108,2 loc A m 2,

k Franţa face parte din ţările cu cea mai mare speranţă de viaţă: la bărbaţi 74 ani, iar la femei 82 de ani. Nivelul de urbanizare este înalt 75%.

Economia Franţei se caracterizează printr-un înalt grad de participare a statului In economie. în generai Franţa este a patra putere economică din lume.

în structura economiei rolul principal ii aparţine industriei.

Energetica - se bazează. In mare măsură, pe carburanţi importaţi, In afară de uraniu. O importanţă mare o are energia nucleară, bazată pe resursele de uraniu, căreia li revine 7 7% din energia produsă In ţară. De asemenea Franţa este lider mondial în producerea Anergiei mareetor.

Metalurgia - este prezentă în Lorena pe cadrul bazei metalurgice vechi, bazată pe propriile materii prime şi în

Jlortunle Marsilia, bazată pe minereurile importate.K Industria constructoare de maşini - este cea mai

importantă şi diversificată ramură industrială. Sunt bine Cunoscute în lume automobilele firmelor „Reanutt”, .Peugeot' şi .Citroen". De asemenea Franţa este mare fMOducător de avioane atât militare cât şi civile.

____ ______________________________________________________ M u

M

Industria chim ică - este o ramură importantă, Tn industria Franţei, specializată în producereaîngrăşăm intelor, fibrelor sintetice, cauciucurilor.

Tradiţionale pentru Franţa sunt industria uşoară şi alimentară, în special sunt bine cunoscute produsele de confecţii, tricotaje, încălţăminte, vinuri, brânzeturi etc.

Agricultura - relaţiile agrare se caracterizează prin prezenţa a gospodăriilor mari înalt productive şi gospodăriilor mici ţărăneşti.

Agricultura Franţei este foarte diversificată, toate subram urile fiind bine dezvoltate. Franţa ocupă primele poziţii în Europa după producţia de sfeclă de zahăr, cereale, brânzeturi, cam e, vinuri, lapte. Franţa este un m are exportator de produse agricole.

Transporturile - Franţa dispune de un complex de transporturi bine dezvoltat şi înzestrat cu mijloace m o dem e. Franţa este una din puţinele state din lume care are căi ferate de înaltă viteză. Cel mai important fiind însă transportul auto care asigură traficul majorităţii pasagerilor şi mărfurilor. D e asem enea este dezvoltat şi transportul prin conducte şi cel aerian. Aeroportul Sharies d e G aulle este unul din cei mai m are din lume (48 mln pasageri anula).

Franţa are un rol însem nat în comerţul exterior m ondial. Franţa exportă maşini şi utilaje, produse agricole, chim ice, şi mărfuri din industria uşoară, importând însă m are parte materii prime şi carburanţi.

U n rol aparte îl are turismul foarte bine dezvoltat în Franţa( 75 m ln. turişti anul).

Principalii parteneri la export sunt ţările europene care au hotar cu Franţa.

£L

Marea Brltanie- suprafaţa - 244 mii km2- populaţia - 60,1 mln. loc.

■ - capitala - Paris.în componenţa Regatului Unit al Marii Britanii şi

Irlandei de Nord intră provinciile istorice: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Marea Britanie este o monarhie constituţională.

1S Marea Britanie este un stat cu mai multe etnii unde predomină totuşi englezii - 80%, scoţienii - 10%, irtandezii şi galii - 4%. Pentru Marea Britanie este caracteristic tipul european de spor natural cu valori pozitive mici. Densitatea populaţiei este mare - 245.6 lo c A m 2.IP Marea Britanie face parte din ţările cu cea mai mare

speranţă de viaţă: la bărbaţi 74,5 ani, iar la femei 80 de ani. Nivelul de urbanizare este unul foarte înalt 89%.

P Pentru economia Marii Britanii este caracteristic gradul Tnalt de monopolizare, unele ramuri industriale sunt controlate de un număr mic de firme gigantice.

în structura economiei rolul principal îi aparţine industriei.

Energetica - se bazează, aproape în întregime pe propriile resurse de combustibil, cu excepţia uraniului pentru energia nucleară. Marea Britanie are mari resurse de cărbune, petrol şi gaz.

Metalurgia - este prezentă porturile principale şi este bazată pe minereurile importate,în special din fostele colonii din Africa şi Asia. Uzinele siderurgice situate în porturi sunt dotate cu cele mai noi utilaje şi tehnologii modeme.

Industria constructoare de maşini - este principala ramură industrială a ţării. Se evidenţiază, în special, producţia diferitor utilaje industriale, maşini şi motoare

m

electrice, tractoare, avioane, nave maritime, autovehicule.

Industria chimică - este o ramură veche, bazată în special pe industria textilă şi este concentrat în partea centrală a Angliei. To t acolo sunt amplasate şi întreprinderile de prelucrare chimică a cărbunelui, şi sărurilor. Chimia sintezei organice şi a polimerilor este dezvoltată în porturile maritime mari.

Agricultura - această ramură în Marea Britanie are o pondere mult mai redusă în economie decât în alte ţări europene dezvoltate.

Agricultura Marii Britaniei se bazează pe creşterea animalelor (7 0 % din costul producţiei agricole). Se cresc bovine mari de lapte şi cam e, ovine, porcine şi păsări. Creşterea animalelor este asigurată cu o bună bază furajeră. Predomină gospodării mari, specializate, care poartă un caracter industrial şi utilizează cele mai noi tehnologii.

Cultura plantelor este orientată în special pentru asigurarea sectorului zootehnic.

Un rol important în agricultură îl are pescuitul, care se practică în Marea Nordului şi în Oceanul Atlantic.

Transporturile - Marea Britanie are un sistem de transporturi bine dezvoltat. Sunt dezvoltate toate ramurile feroviar, auto, maritim şi aerian. Un rol important îl are transportul maritim cărui îi revin 8 5 % din traficul de mărfuri.

Marea Britanie are un rol însemnat în comerţul exterior mondial. Marea Britanie exportă maşini şi echipamente de transport, produse agro-alimentare, chimice, şi mărfuri din industria uşoară, importând însă mare parte materii prime minerale produse chimice şi de larg consum.

Un rol important îl are turismul foarte bine dezvoltat în Marea Britanie.

— _______________________________________ _ea.

Principalii parteneri la export dar şi la import sunt ţările europene principale, dar şi S.U.A, Africa de Sud, Canada

if Rom ânia- suprafaţa - 238 mii km2- populaţia - 22,3 mln. loc.- capitala - Bucureşti

România este una din cele mai mari state după suprafaţă din Europa Centrală. România este o republică prezidenţială, divizată în judeţe.

!| România are o populaţie mononaţionalâ, 89,5% sunt români, printre minorităţile naţionale predomină maghiarii- Bţ6%, romii - 2,5%.

V In ultimul deceniu, în România se observă un deficit natural al populaţiei (0,4%o). Speranţa de viaţă este mai scăzută decât media europeană la bărbaţi - 66,2 ani, la femei - 73,9 ani. Densitatea medie a populaţiei este 94,7 loc./km2, fiind mai mare decât media europeană. Nivelul de urbanizare este mai scăzut de media europeană şi constituie 52,7%.

» fn România este în plină desfăşurare procesul de trecere de la economia planificată socialistă la cea de piaţă liberă. Acest proces este însoţit de multe dificultăţi. Multe întreprinderi au fost lichidate sau lipsite de resurse materiale, financiare, de pieţe de desfacere etc. Aceasta a adus la scăderea bruscă a producţiei globale a ţârii.

' în general România are un potenţial mare de dezvoltare a economiei.

în structura economiei României locul de frunte îi revine industriei.

Energetica - se bazează pe resursele proprii de cărbune, petrol, gaze, dar şi din importuri. Marea parte a energie este produsă la termocentrale (60%).

m

Hidrocentralele dau 28%, iar centrala atomo-electricâ de ia Cernavodă dâ 10% din energia produsă.

Metaiurgia - se bazează mai mult pe materia primă de import Mari combinate metalurgice sunt Tn Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Este dezvoltată şi producţia aluminiului.

Industria constructoare de maşini - este destul de diversificată. Unele produse ale acesteia, cum ar fi utilajul petrolier, maşinile-unelte, aparatajul industrial, sunt competitive pe piaţa internaţională.

România produce maşini-uneite ( strunguri, freze, prese hidraulice) In Arad, Oradea, Sibiu., tractoare şi maşini agricole în Braşov, Craiova, Bucureşti. Se remarcă utilajele tehnologice pentru industria petrolieră ( Ploieşti, Bacău), industria minieră ( Baia Mare, Sibiu) şi cea chimică ( Bucureşti, Reşiţa, Ploieşti).

Este bine dezvoltată şi industria mijloacelor de transport Se produc autocamioane (Braşov), autoturisme ( Ploieşti, Craiova), autobuze (Bucureşti), locomotive şi vagoane (Craiova, Arad).

Industria chimică - foloseşte propriile resurse de cărbune, sare, lemn, gaze naturale, petrol. Se produc îngrăşăminte chimice, fibre şi fire sintetice, mase plastice, acid sulfuric, medicamente, vopsele.

Este bine dezvoltată şi industria prelucrării lemnului ( este bine cunoscută mobila românească), textilă, încălţămintei, vinului, uleiului etc.

Agricultura - este bazată în mare parte pe creşterea plantelor (60% din costul producţiei agricole). Se cultivă cereale* porumb, grâu), sfecla de zahăr, floarea soarelui, tulumrf.

Creşterea animalelor - se bazează în mare parte pe vegetaţia naturală a păşunilor şi fâneţetor. Se cresc bovine pentru came şi lapte, porcine, ovine, păsări.

ZI

^ Transporturile - în sistemul de transporturi predomină transportul rutier, cărui îi revine marea parte a traficului de mărfuri şi călători. In general infrastructura căilor de comunicare este învechită şi necesită sprijin financiar şi tehnic extern. Sunt deja programe de modernizare a căilor rutiere şi feroviare, care vor integra România în sistemul european de transport (autostrada Budapesta - Bucureşti). O importanţă mare o are şi transportul maritim şi fluvial. Pe mare România are ieşire spre ţările din Europa de Sud, şi Orientul Apropiat, iar prin râul Dunărea are legături cu ţările din Centrul şi Nordul Europei.

B România exportă produse textile, metalurgice, utilaje industriale, automobile. Principalii parteneri In export sunt Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Turcia, Ungaria, Grecia. La import predomină maşini, aparate, echipament electronic, minereuri, petrol, produse de larg consum. Principalii parteneri la import sunt: Italia, jSermania, Rusia, Franţa, Marea Britanie.

I Rusia- suprafaţa - 1 7 mln. km2- populaţia -1 4 4 ,5 mln. loc.- capitala - Moscova

m Federaţia Rusă este cel mai mare stat din lume după suprafaţă. Rusia este o federaţie compusă din mai mult republici, regiuni şi ţinuturi.

K Rusia este o ţară multinaţională, pe teritoriul ei trăiesc mai multa naţionalităţi 81% ruşi, 4 % tătari, 3% ucraineni...) ce aparţin diferitor grupe rasiale, lingvistice, religioase. In prezent pentru Rusia sunt caracteristice deficitul natural al populaţiei ( -4,8%o) şi reducerea speranţei de viaţă: la bărbaţi 62,1 ani, la femei 72 ani. Aceşti indicatori sunt rezultatul crizei economice care a adus la micşorarea natalităţii şi creşterea mortalităţii.

2.

Densitatea medie a populaţiei este mică 10,4 loc./km2 iar populaţia urbană este de 73% .

Rusia este o ţară industrial-agrară, economia căreia este îndestulată cu toate resursele naturale, cu resurse umane, şi suprafeţe mari de terenuri agricole. Rusiei îi revine 4 ,5% din producţia industrială mondială.

Energetica - după volumul producţiei de combustibil şi energie electrică Rusia ocupă un loc în frunte printre ţările lumii. Energetica Rusiei este bazată în întregime pe resursele proprii de materie primă, tn partea europeană, energia se obţine la centralele termoelectrice şi nucleare iar în partea siberiana la centrale hidroelectrice.

Metalurgia - se bazează pe resursele proprii de materie primă. Rusia este unul din liderii mondiali la producţia de fontă, oţel, aluminiu.

Industria constructoare de maşini - este ramura principală a industriei, sunt dezvoltate aproape toate subramurile. Producţia de maşini grele şi utilaje industriale este concentrată lângă sursele de energie şi bazele metalurgice (Ural, Kuzneţk, Novosibirsk). Producţia de mijloace de transport cuprinde industria de automobile, avioane, nave maritime, locomotive. Producţia de maşini agricole este repartizată în zonele agricole mari (Rostov, Stavropol).

Industria chimică - se caracterizează prin diversitate, este bine asigurată cu materii prime. S e produc îngrăşăminte minerale, cauciuc sintetic, m ase plastioe, fibre sintetice.

De asemenea este bine dezvoltată industria prelucrării lemnului, industria uşoară şi alimentară.

Agricultura H este ramură importantă a economie Rusiei. Rusia are mare potenţial agricol încă nevalorificat. Agricultura Rusiei este bine m ecanizată, electrificată chimizatâ, dar în acelaşi timp productivitatea ei este cu mult mai mică decât în ţările dezvoltate. Agricultura

asigură numai jumătate din necesităţile ţârii în produse alimentare. De aceea Rusia este unul din cele mai mari importatori de produse agro-alimentare din lume. Rusia este un mare producător de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, floarea soarelui. Totul însă este destinat consumului intern.

Transporturile - importanţa deosebită a transporturilor este determinată de suprafeţele imense a teritoriului ei şi de repartiţia neuniformă a regiunilor bogate în materii prime. După lungimea căilor ferate Rusia ocupă locul doi în lume însă densitatea tor este extrem de neunlformâ. Printr-o densitate mai mare a căilor de transport se evidenţiază regiunile Centrate, Nord-Vest a părţii europene a Rusiei precum şi Povolgia. Partea de Nord a Siberie practic este lipsită de căi rutiere. Sunt dezvoltate toate subramurile de transport

Principalele produse exportate de Rusia sunt combustibilii şi lubrefianţii, produse metalurgice, maşini şi utilaje, produse chimice, lemn. Partenerii principali la export sunt: Germania, Ucraina, S .U .A ., Belarus, Olanda, Italia, China.

La import prevalează produse de larg consum, produse agroalimentare, utilaje industriale şi mijloace de transport, produse chimice. Principalii parteneri la import sunt: Germania, Belarus, S . U A , Ucraina, Kazahstan, Italia.

Japonia- suprafaţa - 377,9 mii km2- populaţia - 127,2 mln. loc.- capitala - Tokyo

Japonia este o situată în partea de Est a Asiei. Japonia este situată pe 3922 de insule. Japonia este o monarhie constituţională, divizată în 47 de diviziuni.

IA.

Japonia este o ţară mononaţională ( 9 9 % ) japonezi. Ea face parte din ţările cu un ritm lent de creştere a populaţiei 0 ,1% pe an). Japonia ocupă primul loc pe lume după speranţa de viaţă: la bărbaţi 77,5 ani, la femei 84 ani. Japonia are o densitate a populaţiei înaltă - 336,4 locJkm2. Ea este o ţară cu o urbanizare relativ înaltă - 79%. Megalopolisul Tokaido este unul din cele mai mari din lume.

Japonia este a doua ţară puternic industrializată din lume după S .U A

Energetica - se bazează pe combustibilul importat. Japonia este unul din cei mai mare importatori de combustibil din lume. Dar în acelaşi timp este şi unul din cei mai mare producători de energie electrică( locul 3). Centralele termoelectrice produc 6 0 % din energia ţării, nuclearoelectrice 3 0 % şi hidroelectrice 9 % .

Metalurgia - se bazează pe materia primă de import. Combinatele metalurgice sunt dotate cu cele mai performante tehnici şi tehnologii. Majoritatea proceselor de producţie sunt computerizate şi robotizate.

Industria constructoare de maşini - este ramura cheie ale economie Japoniei, după costul producţiei cedează numai S .U .A . iar după export ocupă locul întâi.

Industria constructoare de automobile deţine locul doi în lume, anul se produc peste 10 mln automobile. Japonia a reuşit să depăşească concurenţii săi, în acest domeniu, datorită sporirii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost al producţiei. A sporit considerabil şi capitalurile japoneze investite în ale state în dom eniu construcţiei de automobile.

Japonia ocupă primul loc la producţia de nave maritime în special se construiesc nave de m are tonaj.

In electronică sunt remarcabile progresele avute de Japonia sunt bine cunoscute aparate de u z casnic japoneze, roboţii industriali, calculatoarele electronice...

14.

Industria chimică - se deosebeşte prin producţia de sinteze organice şi de polimeri ( locul 2 în lume).

Agricultura — Japonia dispune de puţine terenuri arabile, Insa acestea sunt prelucrate cu multă grijă încât se obţin o productivitate foarte înaltă. Principala ramură este cultivarea plantelor, In special a orezului ( principala sursă de alimentare). S e mai cultivă ceaiul, grâul, cartoful, citricele, bumbacul, tutunul etc.

în sectorul zootehnic se cresc bovine şi porcine. O importantă ramură a agriculturii este pescuitul( locul 3 In lume).

Transporturile - Japonia dispune de o reţea densă de căi ferate şi şosele m odem e. Transportul rutier are cea mai mare pondere în traficul de mărfuri interne, iar cel maritim In traficul de mărfuri externe. Japonia are cele mai modeme reţele de căi ferate din lume.

Japonia exportă In mare parte maşini şi utilaje, automobile, produse metalurgice, chimice, chiar şi alimentare. Principalii parteneri la export sunt: S . U A , China, Germania, Coreea, Singapore, Marea Britanie.

La import prevalează combustibilii (5 0 % ), materii prime minerale, produse alimentare, produse chimice. Principalii parteneri la import sunt: S . U A , China, Australia, Indonezia, Coreea.

C hin a- suprafaţa - 9,6 mln. km*- populaţia - 1,286,9 mln. loc.- capitala - Beijing

Republica Populară Chineză - ocupă o parte din Asia Centrală şi de Est. China este împărţită în 23 de provincii, două regiuni cu statut special ( Hong Kong şi Macao) şi patru municipalităţi.

China este ţara cu cel mai mare num ăr de populaţiei din lume. Creşterea populaţiei creează mari probleme

26.

sodafe şi economice. în China încă din anii 50 ai secoiuiui trecut se duce o politică demografică orientată spre limitarea creşterii populaţiei. Aceasta a adus la situaţia că China are un spor natural de 08%o ce o apropie, după tipul de reproducere, tot mai aproape de ţările europene.

China este un stat multinaţional unde predom ină chinezii( 92% ). Alte etnii sunt uyghuri, m ongoli, tibetani ele.

Densitatea medie a populaţiei este de 133,2 loc./km2, însă ea este foarte neuniform repartizată. în zonele de est densitatea populaţiei ajunge ia 1000 loc A m 2, iar în cea de vest la 1 ioc./km2.

Speranţa medie de viaţă: la femei - 72 ani şi la bărbaţi - 69 ani. Populaţia urbană este de 3 6 % , dar este în creştere.

China se caracterizează cu un nivel foarte înalt de creştere economică pe parcursul a câtorva decenii. Astfel în perioada anilor 1980-2000, P .N .B . a sporit de patru ori. Aceasta sa datorat în special reformelor econom ice efectuate de guvernul chinez, cât şi investiţiilor străine ( peste 200 mlrd. dolari S .U .A .). Ponderea Chinei în producţia industrială mondială ester de 1 1 % ( locul 2 în lume).

Energetica - se bazează în mare parte pe resursele proprii de cărbune ( bazinele din Nord-Estul ţârii) şi în mai puţină măsură pe petrol. Centralele termoelectrice generează circa 8 0 % din producţia de energie electrică şi sunt amplasate în apropierea bazinelor carbonifere dar şi în apropiere de marile aglomeraţii urbane. China ocupă locul doi din lume după producţia energie electrice.

Metalurgia - se bazează numai pe resursele proprii de materii prime. China este unul din cei mai mari producători, din lume, de oţel, fontă aluminiu, zinc. Totuşi metalurgia chineză cedează mult, în privinţa dotării

J L

ramurii cu utilaje şi tehnologii de vârf. ţărilor înatt dezvoltate. Extracţia minereurilor se desfăşoară în regiunile slab industrializate din sud-vest şi din cea centrală, iar producţia de metale şi laminate este concentrate în regiunile industrializate de est şi nord-est

Industria constructoare de maşini - a Chinei cuprinde practic, toate subramurile. Predomină întreprinderile mari universale ceea ce este o latură negativă. Nivelul de dotare tehnică a ramurii este destul de scă zu t dar în urm a reformelor economice promovate în ultimul timp, China înregistrează progrese remarcabile la acest capitol. Treptat China devine unul din cele mai mari producători de aparate electrice de uz casnic, calculatoarelor electronice mijloacelor de transport Un roi deosebit de mare aici îl are capitalul străin. Acela mai mari centre ale industrie constructoare de maşini sunt Shanghai, Shenyang, Tianjin, Harbin, Beijing.

Industria chimică - se bazează pe materiile prime minerale, deşeurilor din industria metalurgică, petrol şi gaz. Se dezvoltă două grupe principale de ramuri: producerea îngrăşămintelor minerale, unde China deţine supremaţia în lume, şi producerea mărfurilor chimice de uz casnic şi farmaceutică.

Dintre celelalte ramuri ale industriei se remarcă industria textilă (locul întâi în lume ia producerea ţesăturilor din bum bac şi mătase naturale), şi cea alimentară.

Agricultura - joacă un rol deosebit în economia Chinei. Deşi China are o populaţie de aproape 1,3 mlrd. oameni, ea satisface pe deplin piaţa internă de consum al produselor alimentare, asigură 2/3 ale industriei uşoare în materii prime şi asigură cu locuri de m uncă circa 0,5 mlrd. oameni. China este principalul producător din lume de: cereale, legume, tutun şi bumbac. D e asemenea

2SL

China are cel mai mare şeptel total de animale din lume (circa 900 mln. capete).

Transporturile - este o ram ură a econom ie Chinei care se dezvoltă în ritmuri mari. Transportului feroviar îi revine aproximativ jumătate din totalul traficului de mărfuri şi de pasageri. U n rol important îl au şi transportul auto ( în ultimul deceniu sau construit multe autostrăzi modem e), aerian, care are o importanţă m are având în vedere mărimea teritoriului m are a Chinei şi zonele slab accesibile din Vestul Chinei, şi fluvial ( care se dezvoltă datorită râurilor navigabile mari care străbat China.

China este un m are exportator de maşini şi utilaje industriale, produse electrotehnice şi electronice, produse textile şi confecţii, produse de uz casnic. China exportă mărfurile sale în: Japonia, S .U .A ., Korea, Uniunea Europeană.

China importă în m are parte mijloace de transport, produse industriale, chimice, combustibili. Principalii parteneri în import sunt Japonia, Korea, S .U .A ., Germania.

India- suprafaţa - 3,3 mln. km2- populaţia -1 ,0 4 9 ,7 mln. loc.- capitala - N e w Delhi

India ocupă o m are parte din Asia de Sud. India este 6 republică federativă compusă din 25 de state, 6 teritorii unionale şi un teritoriu naţional Delhi.

India ocupă locul doi în lume după numărul populaţiei. Creşterea în continuare a numărului populaţiei( sporul natural este de 1 ,6 % anual) conduce la agravarea problemei alimentare, şomajului, asigurarea cu locuinţe, problemei ecologice.

India este cel mai multinaţional stat din lume. Printre cele mai mari popoare se evidenţiază hindustanii, bengalii, assamii, biharii etc

Densitatea medie a populaţiei este de 325,3 loc ./km2, însă ea este foarte neuniform repartizată. In zonele muntoase de nord ea scade până la 2 loc A m 2, iar pe Câm pia Indo-Gangetică ajunge la 800 loc./km2.Speranţa medie de viaţă: la femei -6 2 ,9 ani şi la bărbaţi - 62,3 ani. Populaţia urbană este de 3 0 % , dar este în creştere.

India este o ţară agrar-industrială. După ce a obţinut independenţa deplină, în anul 1947, India a înregistrat succese remarcabile în sfera economică. A fost îndeplinită cu succes programa de industrializare şi feforma agrară. O parte mare a întreprinderilor mari aparţin statului. în aceiaşi timp India este o ţară în curs de dezvoltare cu majore probleme sodal-econom ice. Se Evidenţiază o diferenţă m are între nivelul de trai în localităţile urbane şi rurale. Majoritate satelor încă nu sunt electrificate, lucrările agricole se îndeplinesc jfnanual.

Energetica - se bazează pe resursele proprii de cărbune, petrol( în proporţie de 50 % ) , energia hidraulică şi minereurile radioactive. Cărbunii sunt utilizaţi în mare parte la centralele termoelectrice construite atât în apropierea bazinelor carbonifere, cât şi în marile aglomeraţii urbane. O importanţă mare o au şi centralele hidroelectrice care produc aproximativ 3 0 % de energia electrică a ţării.

Metalurgia - se bazează în m are parte pe resursele proprii de materii prime. întreprinderile din industria Siderurgică sunt amplasate în estul ţării mai aproape de resursele imense de fier, mangan şi cărbune cocsifîcabil. S e dezvolte şi unele ramuri din metalurgia neferoaselor cum ar fi producerea aluminiului, cuprului, zincului.

«O . - ---------------------------------------------------------------------------------

Industria constructoare de maşini — a indiei este destul de diversificată. S e evidenţiază producerea utilajului şi echipamentului industrial, material rulant, autovehiculelor, tractoarelor, produselor de uz casnic, avioanelor etc. această ramură a industriei Indiei are perspective mari de dezvoltare ţinând cont de prezenţa materiei prime, resurselor um ane de m uncă , pieţei interne de desfacere destul de mari şi în continuă creştere.

Industria chimică - a cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare ascendentă. India produce îngrăşăminte chimice, coloranţi, vopsele, acizi, m ase plastice şi fibre sintetice, medicamente.

Industria uşoară - îndeosebi cea textilă, are un rol important în econom ia Indiei. India ocupă locul trei în lume la producerea de ţesături din bum bac. Este bine dezvoltată şi producerea încălţămintei din piele naturală.

O importanţă mare o are şi industria alimentară. Deşi India are o populaţie ce depăşeşte un miliard de oameni ea şi mai exportă o bună marte din producţia alimentarâ( zahăr, conserve din fructe şi legume, ulei vegetal etc).

Agricultura - este ram ura principală a economiei Indiei. In anii 60 -70 ai secolului trecut India a efectuat o reformă agrară. In acest scop statul a alocat mijloace financiare substanţiale acordând ajutor întreprinderilor agricole în procurarea tehnicii agricole, îngrăşămintelor minerale, materialului de însămânţat de soiuri de elită. Toate aceste măsuri au adus la sporirea substanţială a produselor alimentare, încât India a încetat de a le mai importa, aşa a fost rezolvată problema alimentară.

Cultura plantelor este ramura principală a agriculturii lndiei( 8 0 % din costul producţiei agricole). India ocupă locul trei în lume după suprafeţele arabile. India dispune de condiţii naturale foarte favorabile cultivării plantelor. A id se obţin câteodată şi trei roade pe an. India este un

mare producător de orez, grâu, trestie de zahăr, bumbac, iutâ( primul loc în lume), ceai, arahide, tutun, cafea, cacao, mirodenii etc.

Creşterea animalelor are un rol secundar In agricultura Indiei, deşi şeptelul de bovine este cel mai mare din lume, din motive religioase, care interzic sacrificarea bovinelor, bovinele se folosesc numai ca animale de tracţiune şi pentru lapte. Un rol important în agricultura Indiei îl are pescuitul. India deţine locui patru în lume după producţia de peşte.

Transporturile - în traficul de mărfuri şi persoane rolul principal îi revine transportului feroviar. India are una din cele mai mari state după lungimea căilor ferate. Un rol important II deţine şi transportul rutier. Transportul maritim asigură majoritatea încărcăturilor pentru export

India este un mare exportator de produse textile şi confecţii, pietre preţioase şi bijuterii, produse agricole, chimice. India exportă mărfurile sale în: S .U A , Japonia Marea Britanie, Germania.

India importă în mare parte maşini şi utilaje, petrol, fontă, oţel. Principalii parteneri în import sunt: S .U A , Germania, Arabia Saudită, Belgia, Marea Britanie.

Statele Unite ale Am ericii• suprafaţa - 9,4 mln. km2- populaţia - 278,3 mln. loc.- capitala - Washington

S .U A . este federaţie compusă din 60 de state.S .U A . are o poziţie econom ico-geografică favorabilă

care a jucat un rol important pe tot parcursul dezvoltării sale.

S .U A . ocupă locul trei în lume după numărul populaţiei. Numărul populaţiei este In continuă creştere datorită creşterii naturale(0,8% anual), dar mai ales datorită imigranţilor (aproximativ 3 mln anuai).

M — i -------- ---------------------------------------Populaţia S . U A este alcătuită din trei grupe mari: 1)

americani, urmaşi ai imigranţilor de odinioară, pentru care limba engleză a devenit m aternă; 2 ) imigranţi recenţi, care au sosit în S . U A relativ nu dem ult şi na -a u reuşit să se naturalizeze; 3 ) aborigenii ( indienii, eschim oşii).

S . U A are o densitate relativ redusă (3 0 ,6 loc/km2). Repartiţia teritorială a populaţiei este destul de neuniformă. Marea majoritate a populaţie este amplasată în partea de Est, pe coasta O ceanului Atlantic, precum şi în regiunea Marilor Lacuri unde densitatea populaţiei atinge 400 loc./km2, pe când în zonele m untoase din Vest ea ajunge la 2 -5 loc./km2.

S .U .A . este unul din cele m ai urbanizate ţări din lume (7 8 % din populaţie locuiesc la ora şe ), d ar este de remarcat faptul că se atestă o uşoară m igraţiune inversă de la oraş la sat fenomen denumit suburbanizare.

Speranţa de viaţă la bărbaţi este de 74 ani; la femei 80,1 ani acesta este unul din cei mai buni indicatori din lume.

S . U A este prima ţară industrială din lume. P.I.B. depăşeşte 10 trln. dolari S . U A , acestei ţâri îi revine 2 3 % din volumul producţiei industriale m ondiale. S .U .A . este o ţară care influenţează viaţa econom ică, politică, socială a întregii lumi.

Industria S .U .A . poartă un caracter universal, incluzând toate ramurile existente.

Energetica - S .U .A . dispune de o bază energetică puternică. S . U A are mari rezerve de cărbune,( care se foloseşte la producerea energiei electrice la termocentrale(70%) din volum ul producţiei electrice), resurse mari de petrol concentrate în m are parte în Golful Mexic. O importantă parte de energie electrică sunt produse de centralele nucleare (2 0 % din totalul producţie de energie electrică), şi de hidrocentralele care produc 8 % . S .U A . este liderul mondial în producerea energiei

electrice. Totodată S .U .A . importă cantităţi mari de combustibil.

Metalurgia — se bazează cât pe materia primă proprie cât şi pe cea de import. S . U A a pierdut In ultimul timp întâietatea mondială la producerea din industria siderurgică fiind depăşită de câteva ţâri care oferă preţuri mai avantajoase la laminat şi oţel. S . U A deţine cea mai puternică din lume industrie a metalelor neferoase. Ea deţine primul loc la producerea aluminiului şi plumbului. Majoritatea întreprinderilor din această ramură sunt amplasate în partea de Vest a ţârii mai aproape de materia primă, căi de transport ieftine şi forţă de muncă calificată.

Industria constructoare de maşini - americană este una din cele mai dezvoltate din lume. Sunt prezente toate ramurile şi subramurile de producţie. Cele mai importante sunt totuşi industria automobilelor, avioanelor, electronică unde S .U .A . determină specializarea pe plan mondial. Industria automobilelor este amplasată în special în zona Marilor Lacuri mai aproape de forţa de m uncă calificată, materia primă ( metale, sticlă).

întreprinderile constructoare de rachete şi avioane sunt amplasate în Vestul ţării în special în Califomia( prezenţa forţei de m uncă înalt calificată, instituţiilor de cercetări ştiinţifice) şi N ord-Est or. Seattle ( prezenţa condiţiilor climaterice favorabile şi spaţiilor largi nepopulate).

Industria chimică - a S .U A . de asem enea deţine un loc în de frunte în lume după nivelul de dezvoltare şi după varietatea ramurilor şi produselor. Industria chimică americană se bazează pe o variată bază de materii prime, piaţă largă de desfacere, şi resurse umane înalt calificate.

Industria uşoară — a S .U A . include o varietate mare de ramuri, printre care se evidenţiază cea textilă

M

(producţia de ţesături din bum bac, lână, ţesături sintetice), confecţii şi tricotaje, pielăriei şi încălţămintei.

Agricultura - este o ram ură însem nată în econom ia S .U .A . .Agricultura S .U .A . se bazează pe resursele şi condiţiile naturale favorabile, nivelul înalt al dezvoltării relaţiilor de piaţă, gradul avansat de m ecanizare, productivitatea sporită a muncii, volumul m are de export.

în structura agriculturii S .U .A . creşterea anim alelor şi cultura plantelor au o pondere aproximativ egală.

în cultura plantelor predom ină cerealele( porum bul, grâul, sorgul, orzul, orezul). S .U .A . deţine 5 0 % din volumul exportului mondial de cereale.

Creşterea animalelor are un rol important în agricultură. S .U .A . este lider mondial la creşterea şi exportul păsărilor. D e asem enea în S .U .A . este bine dezvoltată şi creşterea bovinelor pentru lapte şi cam e.

Transporturile - S .U .A . dispune de o reţea densă de căi ferate şi şosele m odem e. Transportul rutier are cea mai m are pondere în traficul de mărfuri interne, iar cel maritim în traficul de mărfuri externe. S .U .A . are cele mai lungi şi m odem e reţele rutiere din lume. O importanţă mare o are şi transportul feroviar m ai ales la transportarea mărfurilor pe distanţe mai lungi. Transportul aerian se impune prin baza sa tehnico-materială, S .U .A . având cel mai m are parc de avioane din lume. Aeroportul Atlanta deserveşte anula circa 80 mln pasageri ( primul loc în lume).

Principalele produse exportate de S .U .A . sunt: maşini şi utilaje de transport, materie primă industrială, produse de larg consum , produse agro-alim entare. Partenerii principali la export sunt: C a n a d a , Mexic, Japonia, Germ ania.

La import prevalează produse agro-alim entare, utilaje industriale, produse informatice, petrol. Principalii

m - ------------------------------ -----------— _____________________________ J M

parteneri la import sunt: Canada, Japonia, Mexic, China, Germ ania.

B razilia- suprafaţa - 8,5 mln. km2- populaţia -1 7 8 ,5 mln. loc.- capitala - Brasilia

Brazilia este una din cele mai mari ţări de pe Glob, ea ocupă aproape jumătate din teritoriul Am eridi de Sud. Srazilia este o republică federativă formată din 24 state. 3 teritorii şi un district federativ.

| Brazilia este cea mai mare după numărul populaţiei din Am erica Latină. în Brazilia locuiesc In mare parte brazilienii (9 5 % ), dar şi portughezii, spaniolii, italienii etc. Naţiunea braziliană îmbină trei elemente de bază ( europenii, africanii şi indienii). Brazilia este o ţară cu ritmuri mari de creştere a populaţiei ( 1 ,2% anual),

imensitatea medie a populaţiei este de 20 loc ./km2, dar este repartizată foarte neuniform. D e exemplu mai mult de jumătatea de ţară are densitatea de 1 loc./km2{ zona pădurilor ecuatoriale). Populaţia urbană este de 79% . Speranţa de viaţă la maştere la bărbaţi 63,1 de ani, la p m e i 71 de ani.

I Brazilia este cea mai dezvoltată ţară în curs de dezvoltare. După P .N .B . este lider printre ţările în curs de Hezvoltare, şi este a opta putere industrială din lume.

| Energetica - se bazează pe consumul de petrol ( 5 0 % importat), energie hidraulică (Brazilia are cel mai m are potenţial hidraulic din lu m e ), lemn şi cărbune.

| Metalurgia - se bazează pe resursele proprii de p aterii prjme. Brazilia are resurse imense de minereu de fier, cupru, mangan, aluminiu. în acelaşi timp o parte

m

însemnată din aceste minereuri nu se prelucrează în ţară dar se exportă în stare brută. Brazilia ocupă locul 4 în lume la extracţia de bauxită. Brazilia este unul din principalii producători de aluminiu din lum e. Existenţa minereurilor metalice, resurselor mari hidroenergetice ar putea stimul dezvoltarea de mai departe a metalurgiei Braziliei.

Industria constructoare de m aşini - este o ram ură mai puţin dezvoltată în com paraţie cu ţările înalt dezvoltate. Brazilia se evidenţiază cu industria de automobile, care se dezvoltă cu participarea capitalului străin, construcţia navelor, m aşinilor agricole şi mai recent produselor electronice şi electrotehnice. R am ura dată are perspective mari în Brazilia luând în vedere forţa de m uncă calificată şi ieftină, piaţa m are şi în continuă creştere.

Industria chimică - este o ram ură în plină ascensiune. Brazilia produce sodă caustică, acizi, vopsele, îngrăşăm inte chim ice, cauciuc, m ase plastice etc.

Industria uşoară - o importanţă mai m are o au industria textilă ( ţesături de bum bac, lână) şi industria alimentară ( producerea zahărului, prelucrarea cărnii, uleiurilor vegetale).

Agricultura - este o ram ură importantă a econom ie Braziliei. Producţiei ramurii îi revin 2/3 din costul exportului Braziliei. Agricultura Braziliei se caracterizează printr-o concentrare a proprietăţii funciare în gospodăriile mari.

Dintre cultura plantelor se rem arcă: cafeaua ( 2 5 % producţia mondială), cacao, trestia de zahăr, bum bacul, portocalele. Creşterea animalelor este specializată mai mul în creşterea vitelor pentru cam e ( bovine locul 2 în lume), porcine( locul 3 în lum e), şi păsărilor.

&L

Transporturile - reţeaua de transporturi în Brazilia este insuficient dezvoltatâ. Marea parte a traficului de mărfuri şi pasageri îi revine transportului rutier. Dezvoltarea căilor ferate este frânată de existenţa în Brazilia a patru tipuri de ecartament. Exportul în mare parte se face cu transportul maritim.

Principalele produse exportate de Brazilia sunt minereurile de fier şi bauxită, produse semifabricate, •produse agricole, produse chimice. Partenerii principali la export sunt: S .U .A ., Argentina, Japonia, Olanda,

iGerm ania.La import prevalează maşinile şi utilajele industriale,

‘ petrolul, produse electrotehnice. Principalii parteneri la Im p o rt sunt: S .U .A ., Argentina, Paraguay, Germania,

Urucjuay.In ultimul timp se atestă o creşterea a ponderii la

|export a producţiei industriale în defavoarea producţiei {tradiţionale agricole.

Poziţia eco no m ico -q eo qrafică a unui târi este Ib ca liza re a acesteia faţă de: ţările şi regiunile vecine,

căile de transport de importanţă internaţională, mări şi fcceane, bazele de materii primă, pieţele de desfacere a

mărfurilor.D e exemplu, o poziţie favorabilă au ţările care:- se învecinează cu state mai dezvoltate din punct de

vedere economic;- au un teritoriu traversat de căi de transport de mare

importanţă;- au ieşire directă la mare şi ocean;- se află în apropierea de bazele de materie primă şi

de pieţele de desfacere a mărfurilor.D e exemplu să descriem poziţia economico-

geografică a Marii Britanii.

M

- Marea Britanie este o ţară insulară situată în Europa, vecinii ei sunt ţâri dezvoltate ( Franţa, Olanda, Belgia, ţările Scandinave şi mai puţin Irlanda), ceea ce caracterizează pozitiv ţara din punct de vedere a poziţiei economico-geografice

- Marea Britanie este traversată de căi importante de transport maritim, aerian, dar şi rutier ( datorită tunelului ce leagă Marea Britanie cu Franţa)

- Marea Britanie are ieşire la O ceanul Atlantic cei permite să aibă legături cu toate statele lumii

- Marea Britanie este situată în Europa adică în apropierea celei mai mari pieţe de desfacere a mărfurilor.

- Marea Britanie se află în apropierea marilor baze de materie primă de petrol ( Marea Nordului), g a z ( Marea Nordului şi Olanda), cărbunelui ( Nordul Scoţiei).

în acelaşi timp Marea Britanie are şi un dezavantaj însemnat cum ar fi lipsa hotarului terestru cu restul Europei cea ce frânează relaţiile cu ţările Europene.

în general Marea Britanie este un stat avantajat, din punct de vedere al poziţiei economico-geografice.

Trebuie de menţionat că poziţia econom ico- geografică se poate modifica în timp în funcţie de mai mulţi factori cum ar fi:

- schimbarea orânduirii social-economice- dezvoltarea mijloacelor de transport- modificările în componenţa teritoriului şi alţi

factoriDe exemplu poziţia economico-geografică a Marii

Britaniei s-a schimbat în sec. X X deoarece, în perioada colonizării principala sursă de materie primă era în colonii, iar cele mai mari centre econom ice erau în porturi. După obţinerea independenţii coloniilor, Marea Britanie s-a reorientat şi spre alte surse de materie primă, dar şi din cauza epuizării unor zăcăm inte proprii ( de ex. minereul de fier).

Până în sec. XX, Marea Britanie era una din principalele căi de transport, maritim, importanţa căreia |şcade odată cu amenajarea canalului de Suez, care [scurtează căile de acces la materia primă din Asia, Africa de Est şi Australia.

U n alt factor care a schimbat poziţia Marii Britaniei a nost apariţia unor regiuni înalt industrializate în Europa ( [Germ ania, Italia) care a condus ta reorientarea ■schimbului de mărfuri spre acestea.

Problem ele globale ale omenirii

Problemele globale ale omenirii includ acele [problem e ce vizează întreaga umanitate, ce constituie Iu n pericol pentru prezentul şi viitorul întregii omeniri, «aceste probleme pot fi soluţionate numai cu participarea fcjturor ţărilor şi popoarelor.

P ro blem a păcii - este una din cele mai importante probleme ale umanităţii. La etapa actuală s-au acumulat

R e ze rve imense de armament şi mijloace de exterminare [fn masă. Dacă ele ar fi puse în acţiune aceasta ar fconduce la pieirea civilizaţiei şi a vieţii pe Păm ânt La [m om entul actual numai câteva state posedă armament K u cle a r, dar un ultimii ani se atestă o creştere importantă a statelor care încearcă să obţină acest tip de

p rm a m e n t( Iraq, Korea de Nord). Prin urmare problema Opacii este una din cele mai actuale probleme a omenirii. R ă zb o a ie le distrugătoare, actele de terorism în ultimul tim p tot mai mult perturbă viaţa a zeci chiar a sute de milioane de oameni. Problema păcii poate fi rezolvată prin crearea unui sistem global de securitate, lichidarea pe etape a armamentului nuclear, micşorarea comerţului cu armament etc. soluţionarea problemei păcii ar da

Mi

posibilitatea de a folosi resursele materiale şi forţele umane spre rezolvarea altor probleme ale umanităţii.

Problema ecologică - reprezintă relaţiile dintre societate şi natură şi are ca obiectiv conservarea mediului înconjurător. Pe parcursul existenţei speciei umane, omul şi-a extins şi intensificat prezenţa sa în natură, neglijând necesitatea de a menţine echilibrul în ea. Influenţa omului asupra mediului ambiant a crescut vertiginos în a doua jumătatea a secolului XX, în urma exploziei demografice, industrializării, urbanizării, etc. Ca rezultat s-a dereglat circuitul natural al substanţelor în biosferă.

Problema ecologică se manifestă practic în toate ramurile de activitate materială şi se referă la toate regiunile lumii.

Cele mai importante fenomene ale degradării mediului ambiant sunt:

- despădurirea- deşertificarea- lipsa apei potabile- distrugerea stratului de ozon- problema deşeurilor

Pentru rezolvarea problemei ecologice în ultimul timp se atrage o atenţie deosebită la toate nivelele.

Problema dem ografică - se referă la creşterea rapidă a populaţiei în unele regiuni şi la depopularea în alte regiuni. Creşterea rapidă a populaţiei aduce după sine la alte probleme cum ar ft: explozia urbană, creşterea presiunii umane asupra anumitor teritorii, iar în ţările subdezvoltate şi la problema alimentară, deservirii medicale, analfabetismului, şomajului etc. Cota-parte de bază a creşterii populaţiei mondiale îi revin ţărilor în curs de dezvoltare.

Totodată în aşa ţări ca Italia, Japonia, Spania, Rusia, are loc fenomenul depopulării. Aici statul promovează o politică de stimularea a natalităţii.

Petru combaterea fenomenelor negative legate de demografie a fost adoptată de O.N.U. .Planul global de [acţiuni în domeniul populării". El cuprinde un set larg de probleme de la politici demografice şi până la statutul refugiaţilor.

Problema alimentară - după datele O .N .U . circa 1 : mlrd. oameni suferă de foame. Această problemă este caracteristică ţărilor subdezvoltate.

Cauzele apariţiei acestei probleme sunt:* - creşterea rapidă a numărului populaţiei (India,

Nigeria, Bangladesh)- specializarea îngustă în cultura plantelor în special

Idestinate exportului- productivitatea agriculturii scăzutăCăile de soluţionare a problemei alimentare sunt- reforma agrară care are ca scop lichidarea relaţiilor

■vechi în agricultură- folosirea pe larg a tehnicii în agricultură, produselor

{chimice, selecţiei plantelor şi animalelor ( exemplul IBraziliei, Thailandei care au hotărât problema alimentară)

La soluţionarea şi atenuarea acestei probleme un rol iimportant îl au ajutoarele alimentare din ţările înalt ^dezvoltate.

Problema energetică şi a asigurării cu resurse naturale - această problemă este strâns legată de

|volumul limitat de resurse de combustibil, energie, şi 1 materii prime minerale de pe planetă. Problema (energetică şi ale resurselor este cauzată de mai mulţi I factori:

i creşterea ritmului de extracţie şi consum a energiei şi resurselor minerale în ultimele decenii

| rezervele limitate ale multor tipuri de materii prime minerale, petrol, gaz

- asigurarea neuniformâ cu resurse naturale a unor regiuni şi ţări ale lumii.

Deficitul de materii prime şi energie poate fi soluţionat prin mai multe câi:

elaborarea noilor tehnologii care permit economisirea de energie, combustibil, materie primâ la o unitate de producţie

- folosirea deşeurilor pentru obţinerea altor produse- folosirea surselor netradiţionale de energie

Pro blem a lich id ării decala ju lu i d intre statele în curs de dezvoltare şi ce le înalt d ezvo ltate — unii consideră această problem ă prezintă un pericol nu mai mic decât războaiele. D upă obţinerea independenţei politice multe state în curs de dezvoltare au răm as să fie periferii agrare înapoiate ale economiei mondiale.

Nivelul scăzut de dezvoltare şi condiţiile grele de trai ale populaţiei în ţările în curs de dezvoltare sunt caracterizate de următorii indici:

- speranţa de viaţă mică de la 45-55 ani- peste 1 mlrd. de oam eni nu beneficiază de

asistenţă medicală- circa 0,5 mlrd. de oameni nu ştiu să scrie şi să

citească- peste 2 mlrd. de oameni nu au curent electricŢările în curs de dezvoltare generează aşa probleme

ca insuficienţa de alimente, şomajul, urbanizarea nedirijată, datoriile financiare enorme, războaie locale, fluxul de refugiaţi etc.

Căile principale de lichidare a înapoierii econom ice sunt:

Y - ..........■■■■................... - - - - _33L

f - înfăptuirea transformărilor social-economice radicale în toate sferele vieţii, folosirea pe larg a progresului ştiinţific-tehnic

- atragerea cât mai pe larg a ţărilor subdezvoltate în relaţiile economice internaţionale

1 - ajutarea de către ţările înalt dezvoltate la toate h velurile , cât financiar atât şi informativ.

Problem a ocrotirii O ceanului Planetar - aceasta h z e a z ă

- poluarea apelor ( prin revărsarea de petro! ca lurmare a catastrofelor suportate de navele-tancuri, şi de {exploatarea a petrolului de pe şelf, prin transportarea Substanţelor toxice, de la întreprinderile situate pe [malurile râurilor, poluarea radioactivă în urma depozitării in oceane a containerelor radioactive

I - micşorarea productivităţii biologice ( ca urmarea a Icreşterii rapide a extracţiei resurselor biologice)

I - valorificarea resurselor minerale şi energetice ( p r e a 1/3 din cantitatea de petrol extrasă din lume este de la fundul oceanelor).

& L - ---------------------------------------------G E O G R A F IA M ED IU LU I

Mediul geograficMediul geografic - sistem complex care cuprinde

factorii abiotici (aerul, apa, substratul geologic, relieful, solul), biotici (plantele, animalele) şi antropice ( activitatea umană).

Mediul geografic nu reprezintă numai o îngrămădire de elemente, ci o îmbinare organică cu strânse legături de interdependenţă între componente. Există mai multe tipuri de relaţii:

- relaţii aparent statice nu reprezintă doar o alăturare pasivă de elemente. De ex. un arbore care creşte lângă un lac nu însemnă doar raporturi de poziţie, ci o sum ă de legături reciproce. Infiltrarea apei din lac, la rădăcinile arborelui influenţează puterea lui de creştere. La rândul lui arborele protejează malurile lacului de eroziunea valurilor şi constituie ca loc de trai a diferitor vieţuitoare ( păsări, insecte) care-şi creează legături cu apa lacului. Aşadar, chiar în cadrul relaţiilor aparent statice, există legături reciproce.

- relaţii dinamice determină modificările importante ale unui dintre elementele în contact, asupra celuilalt. De ex. pătrunderea mareelor pe gura unui râu face ca apele să se revarsă pe câmpurile învecinate, transformând aceste terenuri în sârături, iar la reflux, apele în retragere spală aluviunile depuse pe fundul albiei, adâncind mereu estuarul. Raportul dintre apele oceanului în continuă mişcare şi teritoriului la gura râului sunt active. S e produc modificări continue în maluri, prin eroziune, în viaţa animalelor acvatice care trebuie să se adapteze acestor schimbări zilnice de mediu.

~ relaţii spaţiale au o dezvoltare în teritoriu. D e ex. un uragan din deşertul Sahara poate ridica nori de praf la mari înălţimi, pe care-i transportă la mii de km prin

atmosferă, lăsându-i să cadă sub formă de ploi de praf, sau curenţii oceanici poartă apele calde din zona ecuatorială până în ţinuturile polare.

. - relaţii temporale. Unele se produc în perioade foarte scurte (schimbările aduse de cutremurele de pământ au durată de doar câteva zeci de secunde), altele se desfăşoară în perioade extrem de lungi (de ex. formarea unei Deltei Dunării îşi are începutul cu aproximativ 2 mii ani în urmă.

R esursele de aer atm osfericAerul constituie o componentă de bază a mediului

înconjurător, care întreţine viaţa pe pământ. De aceea , o problemă mare a geografiei mediului înconjurător o reprezintă studierea calităţii aerului.

Datorită însă activităţii umane, se observă în ultimele decenii modificări ai compoziţiei aerului atmosferic, care de cele mai multe ori influenţează negativ calitatea lui.

Sursele principale de poluare a aerului:- mijloacele de transport este sursa principala de

poluare a aerului. Motoarele autovehiculelor emană, oxidul de carbon, este cel mai răspândit poluant ai aerului.

- industria, mai ales cea termoenergetică( cenuşă, dioxid de carbon), siderurgică(pulbere, dioxid de sulf), chimică.

- sursele naturale, cum ar fi erupţiile vulcanice, incendiile mari.

Măsurile de protecţie a poluării aerului.- stabilirea normelor de concentraţii maxime admise a

poluanţilor* folosirea unor tehnologii noi nepoluante- folosirea Instalaţiilor de purificare la sursele de

poluare ( catalizatoare la automobile, filtre în industrie)- am plasarea corespunzătoare a surselor de poluare

| întreprinderilor industriale)

- creşterea spaţiilor verziR— ursele de apă potabilăViaţa pe Pământ este dependentă de apă. F ie c ă r e i

om consumă în mediu 3 litri de apă pe zi, însăşi corpul uman este constituit în proporţie de 6 0% din apă.

Creşterea demografică, concentraţiile urbane, I progresul igienei, creşterea suprafeţelor irigate, saltul I făcut de industrie măresc continuu consumurile de apă.

Totalul apei pe glob este de aproape 1,4 mlrd. km3, din care numai 2,5% sunt ape dulci.

Sursele de poluare:- industria mai ales cea alimentară (2 0 % din întreaga I

poluare a apelor) şi chimicâ(30%). De ex. abatoarele consumă în mediu zilnic circa 500I apă pentru un animal | sacrificat, care apoi este poluată. Industria petrochimică răspândeşte hidrocarburi, care împiedică reoxigenarea apei.

- agricultura se realizează prin pesticide şi I îngrăşăminte chimice. Pesticidele pătrund în apele freatice, lacuri, râuri şi afectează viaţa acvatică.

< mediile urbane se manifestă prin evacuarea apelor I menajere.

Măsuri de protecţie:- staţiile de epurare reprezintă principalul mijloc de

tratare a apelor poluate, mai ales a celor menajere. Mai I întâi se folosesc site ce reţin particulele grosiere din I suspensie, apoi se face o tratare chimica a apei cu I substanţe ce determină o coagulare a celor poluante.

Resursele forestierePădurea are funcţii foarte important în cadrul I

mediului înconjurător. Pădurea este In primul rând o adevărată „fabrică de oxigen”, pădurea poate reduce poluarea sonoră, reduce eroziunea solului, are şi funcţii j sociale ( recreative şi turistice).

-fll

Resursele forestiere sunt amenajate extrem de Sèuniform pe Pământ. De ex. Siberia sau Africa şi Lmerica Ecuatorială sunt acoperite în proporţie de 90%

■ e păduri, în acelaşi timp Africa de Nord, Orientul ipropiat, Australia de Nord şi Centrală practic nu au

păduri.Consecinţele defrişării pădurilor sunt:- scăderea resurselor de masă lemnoasă în general- reducerea cantităţii de oxigen din atmosferă şi

preşterea dioxidului de carbon- favorizarea acţiunii eroziunii solurilor- dispariţia unor specii din floră şi faună- favorizarea inundaţiilor Măsuri de protejare a resurselor forestiere:- folosirea controlată a lemnului de foc şi pentru

Idustrie- împădurirea terenurilor degradate şi celor în pantă- protejarea pădurilor de incendiiMăsurile de protecţie vegetaţiei şi a lumii animale In

H a r a noastă sunt:I - interzicerea vânatului şi pescuitului în anumite

^Berioade a anului când animalele se înmulţesc.

II - în anul 2004 au fost efectuată reinventarierea jrturor bazinelor piscicole

k - au fost organizate şi perfecţionate rezervaţiile ■turaleI Resursele de sol

! Solul are o importanţă mare pentru natură şi Dcietate. Omul a devenit sedentar din momentul când a Ceput să cultive pământul. Pe măsură ce populaţia

^ R e ş t e a tot mai multe suprafeţe de terenuri au început să B j folosite pentru agricultură, construcţii etc. odată cu

^ B e a s t a omul a început să influenţeze negativ, prin pluare, asupra solului.Surse de poluare a solului:

- utilizarea ne raţională a substanţelor chimice Tn agricultură: pesticide, erbicide, îngrăşăminte chimice.

• irigarea cu ape cu grad sporit de mineralizare| industria extractivă care ocupă suprafeţe însemnate

de soluri, care după extragerea resurselor naturale sunt degradate şi poluate cu metale grele şi combustibili

- stocarea neadecvatâ a deşeurilorMăsurile de protecţie a solurilor:| utilizarea raţională a chimicalelor şi tehnicii agricole• securizarea ecologică a depozitelor de substanţe

chimice şi a gunoiştilor- revigorarea solurilor după folosirea lor în industria

extractivăMăsuri de prevenire a calamităţilor naturii şi a

consecinţelor lor:Cutremurele de pământ - sunt generate de

descărcarea energiei plăcilor şi a subplăcilor tectonice la adâncimi de zeci de km. Anual se produc până la 500000 cutremure de pământ, dintre care numai 100000 sunt simţite de om şi numai circa 1000 produc pagube. Consecinţele cutremurelor mari sunt în general foarte grave, ele pot provoca distrugeri de locuinţe, drumuri, infrastructuri etc. de ex. cutremurul produs pe 17 ianuarie 1995 în oraşul Kobe din Japonia a provocat moartea a 3500 persoane, 25000 răniţi, 250000 şi-au părăsit casele, iar cutremurul din India din 26 ianuarie 2001a provocat moartea a 20000 oameni.

Problema prevederii cutremurelor, deşi este de mare interes, nu s-a soluţionat încă. Se poate vorbi de o micşorare a consecinţelor cutremurelor prin construcţia clădirilor şi edificiilor rezistente la mişcările seismice.

Alunecările de teren - sunt procese de deplasare pe versanţi a unor mase de pământ, care separă partea stabilă de cea alunecată. Ele apar în urma excesului de apă, favorizate de subsăpâri ale bazei versantului.

In anul 1964 oraşul Anchorage din Alaska a fost distrus aproape în întregime de o alunecare de teren.

Alunecările de teren pot fi evitate parţial prin plantarea arborilor cu rădăcini lungi pe versanţi, protejarea stabilităţii versanţilor prin lucrări tehnice, realizarea de drenuri etc.

Avalanşe de zăpadă - sunt deplasările bruşte şi rapide de zăpadă, pe versanţi cu pante mari şi lungi. Declanşarea lor este determinată de panta versanţilor, se starea stratului de zăpadă, de timp şi mai rar chiar de activităţile omului.

Torente de noroi - rezultă din îmbibarea cu apă a rocilor alterate până la formarea unei mase vâscoase care se deplasează în lungul văilor.

In timpul ploilor musonice pe pantele munţilor Himalaya acestea curgeri pot avea lungimi de 10-15km. Ele pot acoperi în calea lor căi de comunicaţii şi chiar aşezări umane.

Secetele - sunt calamităţi naturale legate de lipsa precipitaţiilor pe o perioadă mare de timp. Secetele provoacă mari pagube mai ales în sectorul agricol. De ex. seceta din anul 2000 a cauzat economiei R. Moldova pagube în valoare de 2 mlrd. lei.

Inundaţiile - se produc din cauza ploilor puternice, când albiile râurilor nu rezistă la presiunea apei şi surplusul de apă se revarsă în lunci şi în zonele joase din vecinătate.

Inundaţiile sunt foarte frecvente în multe părţi ale Pământului, dar cele mai mari inundaţii se întâlnesc în câmpia chineză şi mai ales fluviul Huang He. In anul 1938 inundaţiile pe râul Huang He au provocat moartea a 890000 oameni. In anul 2005 mari pagube materiale cât şi umane a provocat inundaţiile din România şi alte state din Europa Centrală.

--------------------------------------------------------------------- -------------------------- - - ■#»

Transporturile au o influenţă negativă asupra sănătăţii oamenilor prin poluarea aerului atmosferic cu gazele de eşapament şi poluarea fonetică mai ales Tn oraşe. Pentru micşorarea impactului transportului asupra sănătăţii oamenilor se întreprind următoarele măsuri:

в dotarea automobilelor cu catalizatoare ( care filtrează gazele de eşapament)

- folosirea benzinei cu cifra octanică cât mai mare- construcţia drumurilor de ocolire a marilor

aglomeraţii urbane- folosirea transportului electric

Noţiuni geografice Incluse Tn pro gram a de bacalaureat.

Mişcarea de rotatie - Pământul face o mişcare de rotaţie deplină în jurul axei sale în 23h 56 min 4s. Mişcarea are direcţie de la Vest la Est. Viteza de rotaţie a punctelor de pe Glob este diferită, maxima fiind la ecuator - 465 m/s, iar la poli fiind egală cu zero. Mişcarea de rotaţie poate fi ilustrată printr-un şir de dovezi:

- experimentul lui Foucault este cea mai convingătoare dovadă a rotaţiei Pământului. Foucault a construit un pendul în cea mai înaltă clădire din Paris. In timpul oscilaţiei pendulul se abâtea spre dreapta. In realitate, pendulul rămâne să oscileze în acelaşi plan, clădirea însă îşi schimbă poziţia, împreună cu Pământul.

- Devierea corpurilor 7n cădere liberă. Dacă e să aruncăm un corp de pe un turn înalt, el nu va cădea perpendicular pe suprafaţa Pământului, dar va devia spre est. Deoarece vârful turnului se află mai departe de centrul Pământului decât baza, şi respectiv, descrie o circumferinţă cu diametrul mal mare în timpul rotaţiei, corpul în cădere are o viteză pe plan orizontal mai mare

în vârful turnului decât la baza lui. De acea ei atinge suprafaţa terestrâ ceva mai la est de linia perpendiculară.

I - Traiectoria sateliţilor. Cercetările asupra zborurilor sateliţilor artificiali ai Pământului au arătat că ei nu zboară deasupra unuia şi aceluiaşi punct de pe suprafaţa terestrâ. Datorită rotaţiei Pământului revoluţiile sateliţilor au loc de fiecare dată deasupra unor noi teritorii.

[ Consecinţele sunt:| - Devierea corpurilor ce se mişcă pe orizontală. Orice

corp în mişcare se abate de la direcţia iniţială in emisfera boreală spre dreapta, iar în cea australă spre stânga.

| - Turtirea Pământului la poli şi bombarea la ecuator. Jţceasta se produce datorită apariţiei forţei centrifuge.

I - Mareele sunt determinate de acţiunea forţei de ţtracţie a Lunii şi a Soarelui, ciclicitatea mareelor fiind o consecinţă a mişcării de rotaţie.

( - Succesiunea zilei şi a nopţii. Pe partea luminată de soare e ziuă, iar pe partea opusă e noapte, alternarea icestora datorându-se expunerii succesive razelor solare a diferitor părţi ale Pământului.

I Mişcarea de revoluţie - mişcarea Pământului pe drbitâ în jurul Soarelui se numeşte mişcare de revoluţie.

|€)rbita Pământului cu lungime de 934 mii. km este ■arcursâ de pământ în mişcare timp de 365 zile 6h 9 min 9s, adică timp de un an. Orbita Pământului are forma

;jlinei elipse, astfel că, In timpul unui an, Pământul se gflseşte la distanţe diferite faţă de Soare: în ianuarie la iistanţa de 147mln. km (periheliu), iar în iulie la distanţa de 152mln. km (afeliu). Viteza cu care se deplasează Pământul pe orbită este de aproximativ 30 km/s.

I Consecinţele mişcării de revoluţie:[ - ca rezultat al mişcării de devoluţie a Pământului şi a

înclinării axei sale în raport cu planul orbitei, şi păstrării {înclinaţiei axei în decursul perioadei de rotaţie, are loc Succesiunea anotimpurilor, ca urmare a schimbului

K ------- — _____________________________________________ 101

unghiului de căderea a razelor solare pe suprafaţa Pământului în decursul anului;

- datorită mişcării de revoluţie se petrece schim barea duratei zilei şi a nopţii întru-un loc de pe glob;

- pendularea maselor de aer în decursul anului pe direcţia nord - sud şi formarea zonelor climatice de tranziţie;

| variaţia duratei zilelor şi nopţilor la diferite latitudini, apariţia zilelor şi nopţilor polare

Coordonate geografice - sistemul de paralele şi meridiane geografice ne permit să determ inăm poziţia oricărui punct de pe suprafaţa Păm ântului. Pentru aceasta e destul să cunoaştem două coordonate: latitudinea şi longitudinea.

Latitudinea geografică a unui punct este unghiul format de planul Ecuatorului cu linia verticală a acestui punct. Latitudinea se m ăsoară de la Ecuator spre polul Nord şi spre Polul Sud; m ărim ea ei variază între 0° şi 90°.

Longitudinea geografică a unui punct este unghiul diedru format între planul meridianului Greenw ich şi planul meridianului punctului considerat. Longitudinea geografică se calculează se calculează de la meridianul Greenwich spre Est şi Vest; mărimea ei variază de la 0° şi 180°.

Scara hărţii - este raportul dintre m ărim ea unui obiect pe un plan, şi mărimea reală a aceluiaşi obiect.

Crustă - este învelişul părţii superioare a Păm ântului, care atinge grosimi de 35-80km sub continent şi 5-1 Okm sub oceane. Crusta constituie mai puţin de 1 % din m asa Pământului.

Reoiune de orogen - reprezintă structuri alungite din structura internă a Pământului, cu lungimi de mii de kilometri şi lăţimi de câteva sute de kilometri. E le sunt constituite din roci sedimentare şi metamorfice străbătute de infuziuni magmatice.

Platformă - un sector rigid al scoarţei terestre format I pe locul regiunii de geosinclinal. Regiunile de piatformâ■ sunt caracterizate prin aranjarea orizontală a straturilor■ de roci, lipsa intruziunilor m agmatice, mişcări tectonice■ oscilatorii de m ică am ploare, lipsa proceselor seismice, ■ v u lc a n ic e şi metamorfice, fiind prezentate în relief prin■ câm pii vaste.

Coliziune - ciocnirea plăcii oceanice cu cea 1 continentală este proces de coliziune. în urma coliziunii | se elimină cantităţi mari de energie. în urma coliziunii,■ placa continentală se suprapune pe cea oceanică, ea se e . îngroaşă şi se cutează, formând lanţuri de munţi cutaţi.

Subductie - este procesul de asimilare a plăcii E . oceanice care în urm a coliziunii cu placa continentală se■ scufundă şi este asimilată în astenosferă prin topire.

Alunecări d e teren - sunt deplasările mai mult sau■ mai puţin m asive ale unor pachete de roci pe versanţi■ înclinaţi.

Bilanţ radioactiv - este diferenţa dintre energia■ radiantă primită de suprafaţa terestră şi cea pierdută.

Cicloni - este o regiune cu presiune scăzută,■ delimitată prin izobare închise, ovale sau eliptice, în care■ presiunea scade de la periferii spre centru.

Anticiclon - regiune de presiune mare, în care■ valorile presiunii cresc la periferii şi scad în centru.

Alizee - vânturi permanente cu direcţie N ord-Est în K emisfera nordică şi S u d -E st în cea sudică, ce iau naştere■ datorită diferenţelor de presiune dintre zonele de maximă■ subtropicală şi zona de minimă ecuatorială.

Musoni - vânturi periodice ce se formează datorită■ încălzirii şi răcirii cu viteze diferite a uscatului şi■ oceanelor, de unde şi stabilirea unor presiuni atmosferice■ cu valori diferite deasupra acestor arii. Musonii de vară I au direcţia dinspre ocean spre uscat, iar cei de iamâI dinspre uscat spre ocean.

— —............................................................ m .

Brize - sunt vânturi locale a căror direcţie alternează de la zi ia noapte datorită încălzirii şi răcirii diferenţiale a uscatului şi apei în timpul zilei şi nopţii.

Climă - este regimul multianual al vremii sau totalitatea schimbărilor succesive posibile ale proceselor atmosferice ce caracterizează regimul vremii unei regiuni, ca rezultat al interacţiunii factorilor climatogeni.

Tipurile de climat - sunt condiţionate de mai mulţi factori, cum ar fi forma Pământului, mişcarea de revoluţie, înclinaţia axei, ceea ce determină repartiţia inegală a radiaţiei solare pe suprafaţa pământului. Există climă ecuatorială, subecuatorială, tropicală, subtropicală, temperată, subarcticâ şi subantarctică, arctică şi antarctică.

Vreme - manifestarea elementelor meteorologice la un moment dat, întru-un anumit loc.

Curenţi oceanici - şuvoi de apă oceanică care se deplasează datorită vânturilor dominante ori a diferenţelor de temperatură şi de salinitate a apei.

Tsunami - sunt valuri provocate de erupţiile vulcanice şi cutremurele de pământ.

Maree - creştere şi descreştere periodice ale nivelului mărilor şi oceanelor datorită forţei de atracţie a Lunii şi a Soarelui asupra Pământului.

Interfluviu - formă de relief cuprinsă între două cursuri de apă apropiate.

Sistem fluvial - cuprinde apele unui râu principal şi a afluenţilor lui.

Reţea hidrografică - totalitatea organismelor fluviale dintr-un bazin hidrografic sau dintr-o regiune.

Debitul râului - volumul de apă transportat prin secţiunea râului în unitatea de timp; se măsoară în kg/s.

Înveliş geografic - un sistem natural complex, deschis, dinamic, în limitele căruia are loc întrepătrunderea şi interacţiunea dintre litosferă,

105

hfdrosferă, şi atmosferă, transformarea radiaţiei solare luminoase în energie termică; unde substanţa se află simultan în trei stări de agregare şi unde a apărut ţi evoluează viaţa.

Zonă naturală - areal vast caracterizat prin combinarea dinamică, interdependenţa componentelor mediului: vegetaţie, animale, sol, climă.

Monitorina-ul mediului - un sistem de observaţii şi măsurători efectuate în mod regulat, constant şi continuu asupra diferitelor elemente, procese, fenomene şi obiecte naturale şi sociale în scopul depistării schimbărilor intervenite în starea acestora, pentru ca, ulterior, să se recurgă la prognozarea evoluţiei lor.

Eroziunea solului - proces de modelare a scoarţei terestre prin acţiunea agenţilor extemi(ape curgătoare, gheţari, vânturi, valuri, etc.) care dislocă particule de soi.

Rezervaţie naturală - suprafaţă delimitată în perimetrul căreia sunt ocrotite prin lege monumente ale naturii. Ex. rezervaţie geologică, botanică, zoologică, speologică etc.

Parc naţional - suprafaţă mare de teren, păzită şi îngrijită, în care sunt interzise prin lege exploatările pentru as e putea conserva mediul natural.

Bilanţ natural al populaţiei - este diferenţa dintre natalitate şi mortalitate.

Urbanizare - proces de dezvoltare a oraşelor datorită creşterii numărului populaţiei urbane sau prin trecerea aşezărilor rurale în categoria celor urbane.

Suburbanizare - apariţia oraşelor mici în afara marilor aglomeraţii urbane pe seama migraţiunii populaţiei din oraşele mari.

Politică demografică - măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale şi educaţionale, adoptate de un stat pentru a influenţa evoluţia populaţiei în scopul dorit.

Jfl*___ ________

Diviziunea aeoarafică internaţională a muncii - Modelspecializarea unor ţâri aparte Tn producerea anumitortipuri de produse şi servicii şi schimbul cu ele între ţărilerespective.

Economie mondială - totalitatea economiilor1 S1naţionale ale tuturor ţârilor lumii şi a relaţiilor dintre ele, în 1 Germania

baza diviziunii internaţionale a muncii. 1 RăspundăRamura de soecializare internaţională a economiei - a) Cal

ramura economiei naţionale care determină imaginea B n raportaţării. b) Ca

Nod feroviar - staţie de cale ferată în care se ^Lâ rstă deintersectează cel puţin trei linii ferate principale. 1 Explicaţk

Trafic de mărfuri - cantitatea de încărcătură 2. Esttransportată cu anumite mijloace de transport la o . ■pericol daanumită distanţă, într-un interval de timp exprimat în tone Enurope kilometru. ■ calamităti

Trafic de Dasaaeri - numărul de călători transoortati 3. Encu o anumite mijloace de transport la o anumită distanţă, ■ aerului cuîntr-un interval de timp exprimat în pasageri la kilometru. ■ a u to în ag

4. Cor ■deşerturik) ■deosebirii 1

r Prîforinl fie