INTRODUCERE

Apariţia şi dezvoltarea turismului este o consecinţă firească a progresului omului în domeniile economic, social şi cultural, care a condus la creşterea nivelului său de trai şi de civilizaţie, inclusiv a timpului disponibil.

Ideea de călătorie există de când lumea: călătoria ca expediţie, călătoria ca pelerinaj, călătoria ca iniţiere, ca descoperire, ca accesare a unor lucruri noi, mai mult sau mai puţin îndepărtate, călătoria ca mod de viaţă.

Una din întruchipările sale moderne, turismul, constituie unul din motoarele de bază ale uriaşei economii mondiale.

Turismul modelează lumea şi privirile oamenilor sub diferite unghiuri: de la „consumul vizual colectiv", cum îl numeşte sociologul John Urry, până la stabilirea unei relaţii personale cu locul vizitat, de la turism de masă atent planificat şi „drămuit" prin intermediul agenţiilor de turism, până la ecoturism şi chiar turism alternativ sau „New Age" (legat de experienţe spirituale cu potenţial transformator pentru fiecare individ).

Sau, în călătoria pe care o întreprinde, turistul (termen impus pentru prima dată de Stendhal ca sinonim pentru călător în „Mémoires d’un touriste" - 1838 - turistul fiind cel ce călătorea din curiozitate şi lipsă de ocupaţie) cumpără o serie de servicii şi produse, care de cele mai multe ori diferă de cele, pe care le consumă de obicei în viaţa cotidiană.

Astfel, dezvoltarea rapidă a activităţii de turism, ca volum şi extindere geografică a impus-o ca o componentă esenţială, distinctă a diviziunii sociale a muncii, ca ramură a economiei (naţionale şi internaţionale) în care se foloseşte o parte însemnată a forţei de muncă (de exemplu pe glob la fiecare 15 salariaţi, unul lucrează în turism, iar în Spania în turism activează cca 10% din totalul populaţiei active).

Turismul este una dintre cele mai dinamice industrii de pe glob, devansând ca volum al exporturilor, industriile de automobile, chimică şi cea a petrolului, dinamica fenomenului turistic manifestându-se şi în apariţia unor noi servicii şi produse turistice sau în specializarea forţei de muncă, respectiv la noi profesii. In acelaşi timp, turismul reprezintă un sector de legătură cu impact asupra multor sectoare, cum ar fi transportul, construcţiile, comerţul şi alte numeroase sectoare care produc suveniruri de vacanţă sau oferă servicii legate de timpul liber sau călătoriile de afaceri.

Sau, după 18 ani de „eforturi măreţe" şi planuri pe „măsură" de revigorare a turismului, ţara noastră - din păcate - se află în urma tuturor ţărilor din regiune. Explicaţiile, supervizibile şi de pe lună, ar fi lipsa infrastructurii, serviciile proaste, lipsa conştientizării locale a atracţiilor turistice şi a oricărei strategii corente încurajată de declaraţia din Raportul de ţară a lui Jean-Claude Baumgarten (preşedintele WTTC - World Travel Tourism Council) precum că: „România se află într-o perioadă efervescentă în ceea ce priveşte dezvoltarea turistică, dar va trebui să facă multe lucruri pentru ca turismul să explodeze" (iar aceste lucruri trebuie începute astăzi). Consider că, pentru aşa ceva, România are nevoie de o strategie pe termen lung, ştiind că turismul românesc „trebuie promovat în afară, dar construit în interior" declaraţie prezentată în Martie 2006, (în acelaşi Raport de ţară) mărturisesc că nu credeam în „reveniri şi revigorări" miraculoase ale acestui sector...

Fiind ataşată de tot ceea ce se leagă de turism şi dorind să-i redau locul binemeritat de „factor dinamizator" al economiei noastre, încerc în paginile acestei cărţi să conştientizez grupul ţintă de adresabilitate - studenţii de la Secţia de Turism - ei înşişi motivaţi în formare de acelaşi lanţ invizibil care ne uneşte - şi pe unii şi pe alţii - pasiunea pentru turism, un fenomen „prioritar" în fiecare guvernare, dar „cenuşăreasă" la fonduri alocate pentru promovarea a ceea ce Dumnezeu ne-a dat cu prisosinţă: potenţial turistic.

3

CAPITOLUL I

1.1Turismul în context naţional

România deţine un valoros şi bogat potenţial natural, care reprezintă una dintre cele mai preţioase resurse ale ţării. Turismul este la nivel mondial o branşă în creştere şi duce, în ţările

care îl promovează, la creşterea economică. Pe baza condiţiilor topografice, climatice şi istorice existente, în România există posibilitatea de a extinde turismul la nivelul unui important sector economic. în legătură cu aceasta, se preconizează considerabile efecte pozitive privitoare la venit şi la piaţa forţei de muncă.

Principalele elemente ale potenţialului natural sunt:• clima continentală cu temperaturi moderate şi un bioclimat terapeutic;• topografia variată, care cuprinde zona de litoral, delta, munţi, dealuri, poieni şi văi

uşor accesibile;• ape termale, ape minerale şi nămoluri cu proprietăţi curative.Din resursele naturale pot fi dezvoltate oferte diverse şi atractive pentru oaspeţi:- turism montan, escaladări montane, drumeţii, schiat pe o perioadă asigurată de zăpadă

de 180-200 zile, sporturi de iarnă;- turismul speologic şi turism apropiat de natură în zoneprotejate; - turism acvatic- turism curativ cu renumite ape minerale, izvoare termale, gaze naturale, nămol cu

proprietăţi curative, lacuri curative dublate de o înaltă calitate a aerului;- turism vânătoresc, pescuit- turism cultural privitor la schimbătoarea istorie a României- turismul istoric; o multitudine de biserici, mănăstiri, monumente, centre, locuri unde s-

au efectuat cu bune rezultate săpături arheologice, care parţial aparţin patrimoniului cultural mondial (biserici fortificate, biserici cu pictură exterioară, cetăţi istorice, ex. Sighişoara), muzee, expoziţii relevante din punct de vedere arhitectonic şi istoric folclor divers şi original, tradiţii culturale şi religioase, pieţe meşteşugăreşti

În ciuda premiselor excepţionale, ponderea de 2,5% a turismului la PIB este mică în comparaţie cu cea internaţională. România dispune de o suficientă ofertă de locuri de cazare (aproape 5 camere şi aproape 13 paturi la 1000 de locuitori). în orice caz, la scară internaţională (cca. 30 de paturi la 1000 de locuitori în Germania), capacităţile sunt subdimensionate. Obiectivul este de a dezvolta produse competitive, ţinând însă cont de resursele naţionale, astfel încât turismul să devină o ramură economică prioritară.

Până în 2006, în comparaţie cu anul 2002, au fost realizate (vezi tabelul 1):> creşterea ponderii la PIB de la 2,5% la 5-6%;> peste 350.000 de noi locuri de muncă în turism, peste cele 130.000 existente;> creşterea încasărilor în valută în turismul românesc.

4

Tabelul nr. 1Indicatori Unitate de

măsură2002 2006 Creştere anuală

Numărul oaspeţilor în 1000 4920,1 7000 7,3

- din România în 1000 4053,1 5700 7,0-din străinătate în 1000 867,0 1300 8,4Înnoptări în 1000 17648,7 31100 12,0- din România în 1000 15497,3 25500 10,5- din străinătate în 1000 2149,4 5600 21,1Călătorii de afaceri, vizite particulare

în 1000 5264,0 7700 8,0

încasări în valută în mii USD 359,0 1550 34,0Sursa: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism

Politica în domeniul turismului, ca obiective strategice pentru perioada imediată, prevede:

• Promovarea unor concepte moderne de dezvoltare turistică;• Introducerea unui management modern, dispus să îşi asume riscuri;• Elaborarea de programe şi proiecte naţionale de dezvoltare pentru anumite proiecte

turistice;• Modernizarea ofertei, creşterea capacităţii concurenţiale şi a atractivităţii pentru piaţa

turistică naţională şi internaţională;• Crearea unei imagini de ţară (brand) printr-o politică agresivă a promovării în scopul

creşterii cererii;• Asigurarea instruirii cantitative şi calitative a personalului;• Deschiderea de noi produse şi pieţe, şi abordarea regională de programe turistice;• Adoptarea reglementărilor necesare în acord cu determinările UE;• Evaluarea politicii fiscale cu privire la efectele acesteia asupra turismului;• Adaptarea activităţilor turistice la politica naţională;• Dezvoltarea rapidă şi durabilă a turismului;• România ca amplasament turistic atractiv cu o imagine internaţională proprie.

Unul din principalele aspecte care trebuie abordate în turismul românesc este utilizarea insuficientă a potenţialului sau utilizarea acestuia în condiţii neadecvate.Obiectivul principal al Strategiei Naţionale în domeniul Turismului (ANT, 2006) este prezentat de o creştere a veniturilor din turism - în lei şi valută - şi a importanţei turismului în PIB prin stimularea diversificării calităţii ofertei turistice. Unul din obiectivele acestei strategii este dezvoltarea turismului montan şi a turismului pe litoral, care, conform analizelor economice efectuate, au fost considerate ca având un bun potenţial de expansiune. Programul „Super Sky în Munţii Carpaţi" şi Programul pentru modernizarea turismului pe litoralul României au beneficiat de investiţii de capital. Celelalte tipuri de turism pentru care România are potenţial remarcabil, cum ar fi turismul balnear, rural şi agroturismul, turismul ecologic, turismul cultural, nu au beneficiat până acum de investiţii de capital pentru atragerea turiştilor. Drept consecinţă, contribuţia sectorului turistic la crearea PIB este nesemnificativă, existândîncă o balanţă de plăţi negativă. Românii cheltuiesc în străinătate mai mult decât cheltuiesc străinii în România. In viitor, România va trebui să se concentreze pe valorificarea în condiţii optime a potenţialului său turistic prin diversificarea, modernizarea şi adaptarea permanentă a

5

ofertelor la nivelul cererilor de pe piaţa internaţională. Este necesară mărirea atractivităţii turismului montan, rural şi în staţiunile de pe litoral, ca şi a turismului în zonele interesante din punct de vedere cultural.

Angrenajul turismului trebuie pus în mişcare prin intermediul efectelor programelor. Oricum, concentrarea eforturilor financiare şi de imagine se va axa pe promovarea de proiecte cu importanţă naţională. Scontat va fi un sistem de parteneriat între stat, care asigură infrastructura, administraţia publică locală, care trebuie să pună la dispoziţie terenurile, şi sectorul privat, care va fi solicitat pentru finanţarea de proiecte.

În mod exemplificator vor fi numite următoarele programq: CB Iniţierea de programe sociale pentru turiştii români (printre altele turismul sănătăţii, evenimente), pentru a face recreerea accesibilă şi categoriilor dezavantajate ale populaţiei; dl Sprijinirea turismului rural printr-o iniţiativă legislativă în vederea facilitării investiţiilor în zona rurală;

Clasificarea hotelieră şi alinierea la standarde europene.Sau, pentru susţinerea promovării ofertei turistice româneşti şi pentru creşterea

circulaţiei turistice pe teritoriul României a fost lansat oficial proiectul de Strategie a turismului românesc cu participarea asociaţiilor profesionale şi patronale din turism, a autorităţilor locale şi regionale din România, a ONG-urilor din turism şi a consultanţilor internaţionali şi s-a demarat procesul de branding naţional printr-un proiect susţinut de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) ce include şi reprezentanţii asociaţiilor profesionale şi patronale din turism care se corelează cu proiectul de creare a brandului naţional iniţiat de Agenţia Naţională pentru Strategii Guvernamentale.

Prin aderarea României, în septembrie 2005, la „Carta pentru Geoturism" a National Geographic, România a fost declarată a treia destinaţie geoturistică din lume.

S-a elaborat un pachet de proiecte de acte normative armonizate cu legislaţia din ţările UE prin care se va asigura atât creşterea calităţii serviciilor cât şi diversificarea ofertei şi a fost lansat proiectul de elaborare şi implementare a Strategiei Turismului Românesc. Proiectul se realizează în cadrul unui amplu parteneriat naţional şi internaţional şi are ca nucleu Raportul de Ţară pentru Turism realizat în colaborare cu Consiliul Mondial al Turismului, prezentat în martie 2006

Tot în domeniul legislativ, Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT) a acţionat pentru simplificarea legislaţiei de specialitate în domeniu, iar în colaborare cu specialiştii Sectorului Turism, Hoteluri, Resturante şi cu sprijibul experţilor din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ai Institutului Naţional de Statistică, a realizat o etapă importantă de actualizare a nomenclatorului Clasificarea Ocupaţiilor din România pentru Sectorul Turism, Hoteluri, Restaurante.

S-a formulat un set de proiecte prioritare care au fost promovate atât în presă cât şi în reţeaua asociaţiilor de turism, respectiv: Centrele de informare turistică - CIT-urile, autobuzele turistice, Dunărea şi Delta Dunării, Superschi în Carpaţi şi Programele sociale şi s-au stabilit zonele turistice ţintă (Dunărea şi Delta Dunării, domeniul schiabil integrat, circuitele bisericilor fortificate săseşti şi ale oraşelor medievale transilvănene, Sibiu - 2007 capitala europeană culturală, etc.).

Au fost continuate: „Programul Steagul Albastru" şi Programul de creştere a calităţii serviciilor turistice hoteliere „Sigla Q" în vederea îndeplinirii criteriilor şi atingerea standardelor europene pentru plaje, porturi şi agrement, unităţi hoteliere şi au fost finalizate 29 de proiecte de cercetare turistică cu persoane juridice, autorităţi publice locale din care unul exclusiv cu Autoritatea Naţională pentru Turism.

A fost elaborat, mediatizat, aprobat şi finalizat Programul de dezvoltare a învăţământului turistic - 2005. Prin acest Program Autoritatea Naţională pentru Turism a susţinut logistic şi financiar proiecte de învăţământ turistic, cu tematică de specialitate.

Centrul National de Invătământ Turistic a derulat programe de formare profesională cu persoane juridice. S-a diversificat şi extins activitatea Consiliului

6

Consultativ pentru Dezvoltarea şi Promovarea Turismului, din care fac parte peste 20 de asociaţii profesionale şi patronale din turismul românesc, şi în cadrul căruia se dezbat principalele politici din domeniul turismului şi s-au iniţiat acorduri de colaborare cu asociaţiile profesionale ANTREC şi ANAT pentru sprijinirea ANT în activitatea de autorizare, control şi promovare la nivel regional.

Pentru promovarea turismului românesc s-au realizat materiale de promovare (Ghidul Hotelurilor - 2006, broşura „Traveller Magazine", pliantul „Infolitoral", campanii de promovare în presă, etc.), a fost reactualizat site-ul oficial de turism al României, s-a participat la cele mai importante târguri şi burse de turism internaţionale (Germania, Anglia, Belgia, Spania, Franţa, Italia, Federaţia Rusă, Austria, China, Ungaria, etc.) s-au organizat evenimente speciale în străinătate (difuzarea pe canalele paneuropene de televiziune CNN, Discovery, BBC, EuroNews, etc a spoturilor de promovare turistică a României, campanii publicitare în diverse cotidiene şi reviste de specialitate, în principalele mijloace şi staţii de transport în comun din Anglia, Spania, Israel, Suedia, Italia, Franţa, etc., acţiuni de tip road-show, seri româneşti, zile ale României, minifestivaluri de tradiţii şi artizanat în China, Germania, Belgia etc.).

In ţară s-au realizat acţiuni de promovare a turismului prin difuzarea pe canalele naţionale de televiziune şi prin campanii publicitare în presă a sporturilor de promovare turistică a României şi a programelor speciale lansate de Guvern în colaborare cu asociaţiile profesionale şi patronale (ANAT, ANTREC, FIHR, OPTBR, etc.).

In vederea atragerii de proiecte pentru dezvoltarea turismului la nivel local şi regional cu derulare în 2006 au fost invitaţi în vizite de documentare în România jurnalişti, tour operatori şi alţi creatori de opinie din Austria, Belgia, China, Germania, Italia, Anglia, SUA, etc.; s-a participat la conferinţe, simpozioane, reuniuni internaţionale organizate sub auspiciile Organizaţiei Mondiale a Turismului sau ale altor organisme internaţionale din domeniul turismului. Tot în 2007 s-a declanşat sub auspiciile OMT în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Turism crearea Master- Planului în Turism, menit să realizeze o radiografie reală a potenţialului turistic românesc, document ce urmează a fi definitivat în iulie 2007, fiind onoraţi de o vizită de lucru a specialiştilor din domeniul strategiei turismului românesc şi mondial pe plaiurile mehedinţene, cu ocazia Târgului Euroregional de Turism, Drobeta Turnu Severin, Ediţia a Il-a, 18-19 Mai 2007.

S-a iniţiat proiectul de dezvoltare a reţelei naţionale de Centre de informare turistică în cooperare cu Autorităţile Publice Locale - inclusiv studiul privind modalităţi de autofinanţare a acestor centre. Se lucrează la partea a Il-a a broşurii „Centrul de informare turistică" pentru centre în parteneriat cu GTZ Germania.

1.2. Turismul în context mondialTurismul are calitatea de a reacţiona cu mult mai diferit şinuantat decât alte ramuri ale economiei mondiale la fenomenele de recesiune, de criză

care agravează perioada de tranziţie spre „acel optim" economic. Fluxurile turistice, volumul şi intensitatea acestora, în general activitatea turistică, sunt influenţate profund de:

> nivelul dezvoltării economice;> nivelul veniturilor populaţiei;> de repartiţia lor pe categorii de consumatori;> de evoluţia indicilor preţurilor de consum.Sau, este cunoscut că alături de aceste aspecte există o multitudine de alţi factori de

influenţă asupra turismului (trataţi pe larg la factorii care influenţează sau restricţionează dezvoltarea turismului).

Poate vectorul de maximă importanţă al turismului rămâne incidenţa sa benefică în dezvoltarea economică.

7

Nici nu mai este un secret pentru nimeni, că industria turismului şi a călătoriilor reprezintă pe plan mondial cel mai important vector al dezvoltării economilor naţionale prin dinamismul său, prin imensul potenţial, practic inepuizabil dacă este gestionat raţional, pe care natura îl pune la dispoziţie şi prin contribuţia semnificativă şi rapidă, comparativ cu alte sectoare de activitate, pe care o are la creşterea nivelului de trai al populaţiei unei tări.

Un studiu atent al economiilor naţionale ale ţărilor cu un ritm de creştere economică accelerat, scoate cu uşurinţă în evidenţă faptul că, „turismul se constituie ca sursă principală de redresare a economiilor naţionale ale acelor ţări care dispun de importante resurse turistice şi le exploatează corespunzător".

Din datele statistice, oferite de OMT (2006), relevante «unt următoarele aspecte ale turismului mondial:

- primele 10 destinaţii turistice după numărul de sosiri: Franţa (77 milioane, Spania (51,7 milioane) SUA (41,9 milioane), Italia (39,8 milioane), China (36,8 milioane), Marea Britanie (24,2 milioane), Canada (20,1 milioane), Mexic (19,7 milioane), Austria (18,6 milioane), Germania (18,0 milioane);

- primele 10 destinaţii turistice după nivelul încasărilor: SUA (66,5 miliarde USD), Spania (33,6 miliarde USD), Franţa (32,3 miliarde USD), Italia (26,9 miliarde USD), China (20,4 miliarde USD), Germania (19,2 miliarde USD), Marea Britanie (17,8 miliarde USD), Austria (11,2 miliarde USD), Hong Kong - China (10,1 miliarde USD), Grecia (9,7 miliarde USD);

- locuri de muncă generate: 194.562.000 (7,6 % din total de locuri de muncă);- procent din totalul investiţiilor de capital: 9,6 %;- cei mai mari cheltuitori: SUA (58 miliarde USD), Germania (53,2 miliarde USD),

Marea Britanie (40,4 miliarde USD), Japonia (26,7 miliarde USD), Franţa (19,5 miliarde USD), Italia (16,9 miliarde USD), China (15,4 miliarde USD), Olanda (12,9 miliarde USD), Hong Kong - China (12,4 miliarde USD), Federaţia Rusă (12,0 miliarde USD).

Estimările aceleiaşi organizaţii prevăd că, în perspectiva anilor 2020 turismul se va caracteriza prin următoarele valori:

- sosiri: 1,56 miliarde de turişti internaţionali;- încasări: 2.000 miliarde USD;- cele mai atractive regiuni: Europa (717 milioane turişti), Asia de Est Pacific

( 397milioane),America de Nord-America Centrală -America de Sud (282 milioane).Africa,Orientul Mijlociu, Asia de Sud;- locuri de muncă generate: 253 milioane (9,0 % din totalul locurilor de muncă); O

procentul din totalul investiţiilor de capital: 10,9 %.După cum se observă, într-adevăr Europa va rămâne şi la nivelul anilor 2020 zona cu

cel mai mare număr de turişti (vezi tabelul 1) sosiţi în spaţiul său dar şi la segmentul emiţător se vor înregistra ritmuri de creştere apreciabile.

Tabel 1Anulde bază

Previziuni Rata medie de creştere anuală (%) 1995-2020

Cota de piaţă (%)

1995 2010 2020 1995 2020Total 338,4 527,3 717,0 3,0 100 100Africa 3,4 6,8 11,4 5,0 1,0 1,6Americile 21,6 33,1 43,6 2,8 6,4 6,1Asia de Est şi Pacific

12,5 23,0 45,4 5,3 3,7 6,3

Europa 275,4 427,1 564,3 2,9 81,4 78,7Orientul Mijlociu 1,9 3,6 5,3 4,1 0,6 0,7Asia de Sud 0,8 1,6 2,7 4,8 0,2 0,4Nespecificat 22,7 32,1 44,3 2,7 6,7 6,2

Sursa: WTO, Tourism 2020 Vision, Profiless of Market Segments Volume 7: Global Forecasts ane

8

CAPITOLUL II

2.1. Potentialul turistic al României

Potenţialul turistic natural al României cuprinde totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural al României, prin componentele sale: relief, condiţii climatice, ape şi Marea Neagră, vegetaţie şi faună, inclusiv metamorfozele suferite de acestea, ca urmare a intervenţiei umane.

Relieful - componentă esenţială a peisajului geografic, prezintă o impresionantă armonie în îmbinarea trăsăturilor de ansamblu şi regionale din cuprinsul României.

Relieful ţării noastre, cu precădere cel carpatin, se înscrie ca cel mai variat şi important potenţial turistic, prezentând interes atât prin valoarea sa peisagistică, dar mai ales prin aceea că oferă posibilităţi diferenţiate de amenajare şi dotare turistică şi, în general, de desfăşurare a activităţii de turism.

România prezintă o mare diversitate a peisajului, generată de felurite structuri geologice şi forme de relief, de alternanţa culmilor montane şi deluroase cu depresiunile şi culoarele de văi, de diferenţierile altitudinale, ce se completează cu diferite componente ale vegetaţiei, faunei şi apelor, sporindu-i complexitatea.

Pe culmile carpatine cele mai înalte, de peste 2000 m, o atracţie turistică deosebită o prezintă peisajele alpine de pe platourile munţilor Godeanu, Ţarcu, Şureanu, Cândrel, Parâng, Rodna, Bucegi cu relief glaciar, impunător prin grandoarea şi simetria formelor sale (circuri şi văi glaciare, piscuri golaşe, creste zimţate şi custuri).

Arealele calcaroase, puţin răspândite (2% din teritoriu), se remarcă prin peisajele carstice, de mare spectaculozitate, cu o gamă largă de forme şi fenomene carstice de suprafaţă şi de adâncime. Importante pentru turism sunt şi platourile cu doline şi lacuri carstice temporare, cheile (Oltului şi Jiului etc.), abrupturile, izbucurile, stâncăriile, crestele, precum şi peşterile sau râurile subterane cu cascade (în munţii: Bihorului, Pădurea Craiului, Aninei, Piatra Craiului, Culoarul Rucăr-Bran. munţii Rodnei, Parâng, Bucegi).

Ţara noastră dispune şi de un important potenţial speologic de mare valoare ştiinţifică şi estetică, multe dintre peşteri fiind ocrotite de lege ca monumente ale naturii (Comarnic, Popovăţ în Munţii Aninei, Cetăţile Ponorului şi Scărişoara în Munţii Bihorului). Cu cele peste 10.900 peşteri, România se situează pe locul 3 în Europa, alături de Iugoslavia şi Franţa. între acestea sunt peşteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului), sau de sisteme pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300), altele cu mineralizaţii rare sau picturi murale.

Potenţialul speologic este parţial valorificat prin turism. în prezent, numai Peştera Urşilor de la Chişcău este un obiectiv speologic bine conservat şi cu o amenajare turistică comparabilă cu cele existente peste hotare. O măsură salutară este darea în custodie- administrare a unor peşteri, sporind astfel conservarea şi chiar promovarea lor (Peştera Topolniţa din judeţul Mehedinţi).

Amenajări sumare sunt realizate şi în peşterile Muierii (din Munţii Căpăţânii) şi Ialomiţei (Munţii Bucegi) sau în peşteri de remarcabilă valoare ştiinţifică, aflate în apropierea unor zone sau staţiuni turistice (Topolniţa, Gheţarul de la Scărişoara, Haiducilor, Ponorului etc.).

În rocile conglomerate din unele masive montane, agenţii externi au sculptat un macrorelief cu forme bizare şi de mare atracţie turistică (turnuri, ciuperci, sfmcşi), ca în munţii Ceahlău, Ciucaş, Bucegi.

Relieful vulcanic, în general neexploatat şi inexpresiv, se înscrie totuşi şi prin forme spectaculoase, ca Detunata Goală creată în bazaltul Munţilor Metaliferi, Creasta Cocoşului cizelată în andezitul din Gutâi, sau introduce variaţii în peisaj, precum craterele din Călimani-Gurghiu-Harghita. Întinsele domenii schiabile (mai ales în Carpaţii Meridionali, Munţii

9

Rodnei), precum şi importantele trasee pentru drumeţie şi alpinism întregesc patrimoniul de frumuseţi şi atracţii naturale ale tării.

Fondul hidrografic reprezintă unul din factorii de atracţie ai turismului. Orientarea (radială) reţelei hidrografice, colectată de afluenţii mari ai Dunării, care înconjoară pe la periferie teritoriul ca o cunună, oferă o grupare unică pe continentul european.

Apele curgătoare care împânzesc întreaga ţară, au un potenţial turistic ridicat, atât prin peisajul pe care-1 creează, cât şi prin posibilităţile pe care le oferă pentru practicarea pescuitului sportiv şi agrementului nautic, pentru baie şi plajă etc.

Amenajările hidrotehnice şi hidroenergetice, realizate^ pe principalele râuri, Bistriţa, Argeş, Olt, Sebeş, Cerna, Râul Mare, Sadu), îmbogăţesc zestrea turistică, sporind atractivitatea.

In ultimii ani, pe râurile mari (Mureş, Olt, Cerna, Someş, Bistriţa) au intrat în tradiţie „expediţiile nautice", reeditându-se, în scopuri recreative, tradiţia plutaşilor sau a cărăuşilor de sare de odinioară, sau sporturi extreme (pe Cheile Cernei).

Între apele curgătoare, Dunărea se înscrie cu cel mai important potenţial turistic, utilizat însă în mai mică măsură (croazierele dunărene, de dată recentă în peisajul turistic românesc, aducând un surplus de atractivitate acestui fluviu „rege").

Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră, constituie un remarcabil potenţial turistic.

Lacurile de munte - glaciare (Bucura, Zănoaga din Retezat, Capra din Făgăraş, Gâlcescu şi Roşiile din Parâng), vulcanice (Sfânta Ana din Harghita) sau de baraj natural (Lacul Roşu pe Bicaz), ultimele două, unicate în România, reprezintă elemente de mare spectaculozitate dar şi de atractivitate turistică.

În arealul dealurilor şi al podişurilor predomină lacurile cu apă sărată, utilizată balnear în staţiunile care au apărut în apropierea lor (Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Dej, Slănic Prahova şi altele).

Lacurile de câmpie, destul de multe şi în parte amenajate de om, au de asemenea importante valenţe turistice: balneare (Amara, Balta Albă, Lacul Sărat), agrement şi pescuit sportiv (Snagov, Căldăruşani, Mostiştea etc.).

Litoralul românesc deţine o importantă salbă de lacuri, fie de apă dulce (Siutghiol, Taşaul, Neptun, Jupiter) sau cu apă sărată (Techirghiol) şi sulfuroasă (Mangalia), folosite pentru agrement sau scop turistic.

Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt destul de numeroase şi de mare atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice şi domeniul piscicol complex.

Marea Neagră deţine un loc important pentru turism prin potenţialul hidrogeografic (agrement nautic, baie, plajă, talasoterapie etc.).

Apele minerale şi termominerale, de mare bogăţie şi varietate, sunt componente de bază în potenţialul turistic natural, reprezentând o treime din potenţialul balnear european.

Condiţiile de climă au o importanţă deosebită pentru turism, ele determină ambianţa necesară desfăşurării activităţilor specifice. Există o serie de indici climaterici care evidenţiază faptul că regiunile cu altitudini mijlocii (dealuri şi munţi joşi, sub 1.000 m) prezintă un climat mai puţin solicitant decât litoralul. Pe de altă parte, Bărăganul sau munţii înalţi se caracterizează prin condiţii climaterice ce supun organismul unei solicitări mai mari în vederea aclimatizării.

De asemenea, clima influenţează turismul, în funcţie de sezon (sporturi de iarnă, plajă pe litoral) şi pe zone sau trepte de relief, în staţiuni constituind un factor important de cură, precum şi deplasarea turiştilor spre locurile de destinaţie.

Se disting trei tipuri de bioeclimat: excitant-solicitaht (de câmpie şi de litoral); sedativ-de cruţare (dealuri şi podiş); tonic- stimulent (de munte).

10

Vegetaţia, un alt element important al peisajului geografic, deşi aparţine aproape în întregime aceluiaşi sector floristic central- european, reprezentat prin zona forestieră, prezintă diferenţieri prin etajarea în altitudine a asociaţiilor de pădure şi printr-o poienire antropică maiintensă în etajele foioaselor în partea inferioară, ceea ce a dus la o împestriţare secundară cu fâneţe şi păşuni, cu ogoare, podgorii, livezi.

Vegetaţia se asociază, de regulă, altor componente de peisaj, completându-le (peisaj carstic sau montan), dar reprezintă şi un valoros potenţial în toate regiunile ţării prin rezervaţiile ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, parcuri dendrologice, precum şi pajiştile alpine sau montane care dau farmecul munţilor înalţi şi mijlocii, dar mai ales pădurile, care, alături de funcţiile economice sau naturale, au un rol important în practicarea turismului.

Este evidentă valoarea pentru turism a pădurilor de conifere şi foioase din munţi şi de pe dealuri, dar mai ales a celor din staţiunile balneoclimaterice (Felix, Sovata, Amara etc.), din câmpie sau zonele periurbane (Bucureşti, Craiova, Timişoara), oferind condiţii pentru odihnă, recreere şi agrement fără a se modifica mediul ambiant (funcţie socială).

Valoarea turistică a vegetaţiei sporeşte prin existenţa unor specii declarate monumente ale naturii şi a rezervaţiilor cu caracter ştiinţific (ex.: Făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slătioara, pădurile de liliac de la Ponoare etc.).

Un real interes turistic îl prezintă şi vegetaţia submediteraneană din Defileul Dunării, Munţii Banatului şi Valea Cernei, ca şi pădurile de liliac sălbatic din Podişul Mehedinţi, Parcul Natural Porţile de Fier (cu elemente endemice şi relictare ca: pinul negru de Banat, specii saxicole, laleaua neagră de Cazane - Tulipa hungarica, stânjenei de stâncă, colilia „Porţilor de Fier" singurul loc din lume în care această plantă creşte), etc.

Fauna, sub aspect turistic, prezintă importanţă pentru valoarea sa cinegetică sau estetică. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internaţional prin varietate şi densitate.

Fauna de interes vânătoresc (urs, mistreţ, cerb, căprioară) se concentrează în unităţile montane (Călimani-Harghita, Rodna- Maramureş, Ceahlău-Bistirţa-Tarcău ş.a.) dar şi în pădurile de deal şi câmpie (căprior), iar bălţile şi Delta Dunării constituie paradisul păsărilor.

Fauna acvatică, mai ales cea ihtiologică, este un element de mare atractivitate. Lacurile şi râurile de munte deţin un important fond piscicol - păstrăv, lipan -, iar apele şi lacurile de dealuri şi câmpie sunt populate cu clean, mreană, crap, ştiucă, biban, caras. Dunărea şi mai ales Delta Dunării deţin o bogată şi variată faună ihtiologică, de la crap şi ştiucă până la sturioni (morun, nisetru, păstrugă, cegă). în Marea Neagră, reprezentative sunt scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, stavrizii.

Construirea barajului Hidrocentralei Porţile de Fier (cea mai mare din România şi a doua ca mărime din Europa), din anii '70, a determinat creşterea nivelului Dunării în această zonă cu 25-30 m, formând un mare lac, ce a dus la creşterea suprafeţei habitatelor diferitelor păsări acvatice: stârci, egrete, lopătari, lebede de iarnă (Cygnus cygnus), pescăruşi etc., ce pot face obiectul acţiunii de birdwatching, mai ales în perioadele de migrare.

Fauna României are şi o valoare ştiinţifică, ceea ce sporeşte interesul turistic (turism profesional, ştiinţific) prin specii rare (ca cele mediteraneene), endemice sau cele pe cale de dispariţie (dropia, lostriţa). Altele au fost repopulate (zimbrul, capra neagră, muflonul ş.a.), toate ocrotite de lege sau cuprinse în rezervaţii ştiinţifice, cum sunt cele din Delta Dunării, Carpaţii Româneşti etc.

Din cele prezentate rezultă că fiecare componentă a cadrului natural deţine, după specificul său, o anumită capacitate de potenţial turistic. Dar, în teritoriu, aceste componente se împletesc în mod armonios realizând peisaje geografice complexe, ceea ce face ca şi capacităţile lor de potenţial să se integreze, conducând la o diversitate mai mică sau mai mare a potenţialului turistic. De aici şi varietatea formelor de turism care se pot practica pe teritoriul României.

11

Se poate conchide că potenţialul turistic al României se concentrează în zona Carpaţilor României, pe litoralul românesc al Mării Negre şi al Deltei Dunării, completându-se cu factorii naturali de cură, în special apele minerale.

Potenţialul cultural-istoric şi tehnico-economic (antropic) al României este reprezentat de un important tezaur de vestigii arheologice, monumente istorice de arhitectură sau de artă, ca şi se inestimabilul patrimoniu etnofolcloric care atestă evoluţia şi continuitatea de viaţă pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei poporului român. Tot acest fond cultural-istoric formează o parte însemnată a ofertei turistice potenţiale şi o componentă a imaginii turistice a ţării noastre pe piaţa internaţională.

Intre componentele potenţialului turistic cultural-istoric, cele mai reprezentative sunt următoarele:

Vestigii arheologice legate de geneza poporului român şi perenitatea sa pe aceste locuri: cetăţile dacice, ruine ale unor cetăţi medievale etc.

Monumente istorice, de arhitectură şi de artă cu valoarfe de unicat, unele incluse de către UNESCO pe lista patrimoniului universal al umanităţii: bisericile şi mănăstirile cu minunatele fresce exterioare din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureş, bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania, monumentele stilului moldovenesc (din Moldova centrală), monumentele stilului brâncovenesc şi complexele de artă feudală din Oltenia şi Muntenia, monumentele arhitecturii neoromâneşti (neoclasice), monumentele istorice din principalele oraşe - vechi capitale ale Ţărilor Româneşti sau oraşe medievale din Transilvania, Banat şi Crişana.

Muzee şi case memoriale, multe dintre ele de interes internaţional, ca cele din Bucureşti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Constanţa, Sibiu, Iaşi, Braşov etc., sau cele naţionale, muzee judeţene şi orăşeneşti.

Mărturii ale civilizaţiei şi culturii populare (elemente de etnografie şi folclor): arhitectură şi tehnică populară tradiţională

(Maramureş, Nordul Moldovei, Sibiu, Oltenia de Nord, Câmpulung, Bran etc.), creaţia artistică populară: meşteşugari, artizanat, ceramică, port popular, folclor literar, muzical şi coregrafic (Oaş, Maramureş, Nordul Moldovei, Mărginimea Sibiului, Sălaj, Bistriţa- Năsăud etc.); manifestări populare tradiţionale (târguri, festivaluri); muzee etnografice etc. Aceste elemente etnofolclorice se concentrează în principalele zone etnografice ale ţării: Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Oaş, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Oltenia de sub munte, Ţara Haţegului.

Obiective economice şi sociale (fabrici de sticlă şi ceramică, centre artizanale, complexe comerciale, ferme agricole, universităţi, alte instituţii sociale etc.) pot fi integrate într-o anumită formă de turism.

Un rol important pentru turism îl au lucrările arhitectonice şi hidrotehnice inedite, cum ar fi barajele şi acumulările de apă de interes energetic (Bicaz, Vidraru, Porţile de Fier etc.), canalele de navigaţie (Bega, Dunăre-Marea Neagră) şi altele.

Infrastructura generală şi pentru turismRomânia dispune de un sistem complex de căi de comunicaţie feroviare, rutiere,

fluviale, maritime şi aeriene, care servesc şi activitatea de turism intern şi internaţional, prin accesul pe care îl asigură la zonele sau obiectivele turistice din ţară.

Racordarea căilor de comunicaţie interne la sistemele de transport ale statelor vecine pune în legătură economică şi turistică România cu Europa şi cu alte continente.

Reţeaua rutierăÎn România, ea ocupă un loc important în dezvoltarea călătoriilor turistice, cuprinzând

întreg teritoriul ţării şi oferă tot mai multe posibilităţi de acces automobilistic la obiectivele de interes turistic, inclusiv la zonele naturale mai izolate.

În prezent, reţeaua rutieră a României are lungimea de aproximativ 73.000 km, din care aproape 37.000 km este modernizată (inclusiv drumurile cu îmbrăcăminte asfaltică de tip uşor).

12

Autostrăzile şi drumurile naţionale totalizează circa 15.000 km (din care 90% sunt modernizate sau cu îmbrăcăminte asfaltică uşoară), iar drumurile judeţene şi comunale în jur de 58.000 km. Important este faptul că din totalul drumurilor modernizate, circa 13.500 km, au între două şi patru benzi de circulaţie, ceea ce favorizează traficul turistic automobilistic, iar în majoritatea judeţelor cu valoare turistică ridicată, drumurile sunt modernizate în proporţie ridicată.

Reţeaua rutieră cuprinde aproape toate arealele naturale, localităţile şi obiectivele de interes turistic din ţară, asigurând legătura acestora cu drumurile principale sau că căile ferate.

La acestea se adaugă o densă reţea de drumuri forestiere şi poteci de munte, în general marcate (11.000 km).

Multe din traseele principalelor drumuri sunt paralele cu cele ale căilor ferate, mai ales în câmpie, pe axele principalelor văi (Jiu, Olt, Prahova, Mureş, Timiş etc.), dar şi în munte, unde 11 artere rutiere şi feroviare străbat alăturat Carpaţii.

Configuraţia inelară a reţelei de drumuri, cu un inel rutier în interiorul şi altul în exteriorul Carpaţilor, unite între ele prin trasee transcarpatice şi din care se desprind legături spre punctele de frontieră, oferă posibilitatea includerii în circuitul turistic al întregului teritoriu al ţării.

Un real interes pentru turism prezintă cele nouă drumuri naţionale (magistrale rutiere) care pleacă din Municipiul Bucureşti şi din care se desprind alte drumuri naţionale sau de interes judeţean.

Reţeaua rutieră naţională pune în legătură turistică România cu Europa şi asigură, totodată, şi tranzitul turistic între partea sud- estică şi cea vestică, centrală sau nordică a continentului, prin circa 18 puncte de frontieră, între care cele mai importante pentru traficul turistic sunt: Borş, Nădlac, Petea şi Vârşand (spre Ungaria); Albiţa (Huşi) şi Şiret (spre ţările estice); Jimbolia, Naidaş Gura Văii (peste barajul hidrocentralei de la Porţile de Fier I) şi Stamora Moraviţa (spre Iugoslavia).

O parte din drumurile naţionale, care trec prin zone şi localităţi cu remarcabile obiective turistice sau merg spre litoralul românesc al Mării Negre, au fost încadrate ca artere rutiere (turistice) europene, făcând legătura cu celelalte magistrale din Europa, cu implicaţii importante în sporirea traficului turistic internaţional spre România.

În prezent, există preocupări privind modernizarea şi echiparea tehnică corespunzătoare a arterelor, . mai ales a autostrăzilor şi drumurilor, cum ar fi: autostrăzile Bucureşti - Constanţa, Ploieşti - Predeal şi Piteşti - Sibiu, iar ulterior, alte tronsoane din autostrăzile: Nădlac - Timişoara - Craiova - Bucureşti; Nădlac - Sibiu - Braşov - Bucureşti; Episcopia Bihorului - Oradea - Cluj - Napoca - Braşov (cu variantă prin Sibiu); Şiret - Suceava - Bucureşti şi altele.

Reţeaua feroviarăÎn momentul de faţă, România dispune de 11.343 km căi ferate, din care peste 3.654 km

electrificate şi 3.060 km trasee feroviare duble. în configuraţia reţelei feroviare, liniile normale însumează 10.871 km (95,5%)din total, iar cele înguste au o pondere redusă (4,5%).

Reţeaua feroviară traversează, practic, întreg teritoriul ţării şi pune în legătură toate judeţele şi diferite centre economice şi turistice, element de mare importanţă pentru turism.

Ca şi reţeaua rutieră, căile ferate formează două inele, unul intracarpatic şi altul circumcarpatic, legate de linii transcarpatice sau locale, ceea ce asigură un flux continuu de circulaţie, inclusiv turistică.

Principala zonă turistică naturală a ţării, reprezentată de Munţii Carpaţi, este traversată de opt linii feroviare transcarpatice. Din acestea pornesc alte linii care pătrund atât în zona subcarpatică până sub munte (13 linii), cât şi în incinta Transilvaniei (11 linii), sau către Munţii Apuseni şi dealurile vestice (6 rute feroviare). Câmpia Română şi Câmpia Banato-Crişană sunt traversate în toate direcţiile de căi ferate, iar din magistrala ce traversează partea de sud a ţării, de la est la vest, pornesc căi ferate care ajung în oraşele- porturi dunărene sau în dealurile subcarpatice.

13

Din Municipiul Bucureşti, pornesc linii ferate magistrale ce se îndreaptă spre Oltenia şi Banat, spre Moldova şi Dobrogea sau traversează Carpaţii spre centrul Transilvaniei, pe valea Prahovei, prin defileul Oltului şi al Jiului, care constituie şi principalele trasee turistice feroviare, din care se ramifică altele secundare.

O deosebită importanţă pentru traficul turistic către litoralul românesc al Mării Negre o are magistrala Bucureşti - Constanţa - Mangalia (269 km), dublată şi electrificată în întregime, care cunoaşte în timpul verii cel mai intens trafic de călători datorită afluxului de turişti români şi străini spre staţiunile de pe litoral. Din această magistrală se desprind la Medgidia unele linii ferate ce o unesc cu Tulcea (spre Delta Dunării) şi cu Negru Vodă (spre Bulgaria), iar la Ciulniţa, altele spre Slobozia sau către municipiul Călăraşi.

Reţeaua de comunicaţie aerianăLiniile aeriene interne pun în legătură principalele centre urbane şi turistice ale ţării şi

unesc capitala Bucureşti, (prin aeroportul Băneasa) cu Timişoara, Caransebeş, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi Sibiu din partea centrală, Suceava, Iaşi, Bacău, Tulcea şi Constanţa din est şi Craiova din sud-vestul României.

In sezonul de vară, pe principalele linii aeriene care deservesc cele mai importante zone, staţiuni şi centre turistice (Maramureş, Oaş, Nordul Moldovei, litoral, Timişoara, Sibiu, Băile Felix, Băile Herculane, Sovata etc.) operează un număr sporit de curse sezoniere pentru a asigura solicitările turiştilor români şi străini. De asemenea, în timpul verii se organizează curse directe între litoral - oraşul Constanţa şi alte centre urbane ale ţării (Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Bacău) sau între oraşele mai importante.

Liniile externe leagă România cu peste 40 de oraşe din Europa, Asia, Africa şi America de Nord, prin aeroportul internaţional Henri Coandă, legăturile fiind asigurate de curse regulate. Cele mai multe linii externe pun în legătură România cu principalele capitale şi oraşe din Europa (Viena, Zurich, Roma, Paris, Copenhaga).

In structura traficului de pasageri pe cursele externe, o pondere importantă o deţin turiştii străini care folosesc cursele charter, mai ales în sezonul de vară.

Traficul aerian intern este asigurat de 17 aeroporturi, iar dintre acestea, pe aeroporturile Arad, Timişoara, Oradea, Bacău, Cluj- Napoca, Suceava şi Târgu Mureş pot opera în timpul verii şi curse charter pentru turiştii români şi străini.

Traficul internaţional se realizează prin aeroporturile Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Cluj Napoca, Târgu Mureş şi Arad.

Reţeaua de comunicaţie fluvială şi maritimăRomânia este axată pe cursul inferior al Dunării, beneficiind de 1075 km (45%) din

lungimea navigabilă a sa (170 km în sectorul fluvio-maritim) şi are ieşire la Marea Neagră, de-a lungul litoralului, pe 244 km, ceea ce favorizează dezvoltarea transporturilor fluviale şi maritime. Transportul fluvial de călători, ca şi de turişti, se realizează preponderent pe Dunăre, pe curse regulate, iar cel turistic pe nave fluviale cu dotări şi instalaţii moderne (Olteniţa 120 locuri, Carpaţi 118 locuri şi Steaua Dunării 182 locuri în cabine de două paturi), cu care se realizează excursii cu durata de o săptămână pe itinerariul Viena - Bratislava - Budapesta - Belgrad - Drobeta Turnu Severin Giurgiu - Cernavodă, de unde se poate urma fluviul până în Delta Dunării sau prin canalul Dunăre - Marea Neagră, se poate ajunge la Agigea, însoritul litoral. Canalul Dunărea - Marea Neagră, inaugurat în 1984 (64,2 km lungime, 70-90 m lăţime, 7 m adâncime), prin care se reduce distanţa de transport pe apă dintre Cernavodă şi Constanţa cu aproape 400 km, constituie o nouă arteră de croazieră şi de legătură între Dunăre şi Marea Neagră.

În Delta Dunării, numeroase braţe, gârle şi canale naturale sau artificiale reprezintă tot atâtea itinerarii pentru croazieră într-un peisaj exotic, original şi unic în Europa. Nave de croazieră, şalupe rapide, pontoane cu un total de peste 1.100 locuri, facilitează accesul în mirifica Deltă, plecând din gara fluvială de la Tulcea sau din portul turistic Tulcea (Se preconizează în 2007 deschiderea unei linii aeriene Bucureşti - Tulcea şi o alta Iaşi - Tulcea, tocmai pentru a facilita turiştilor accesul în Deltă şi pentru a scurta durata deplasării).

14

Din cele 24 de porturi, mai importante pentru traficul turistic sunt Drobeta Turnu Severin, Orşova, Giurgiu, Galaţi Brăila, Tulcea.

Turism de agrement se mai practică şi pe canalul Bega (râul Bega, canalizat), între Timişoara şi Sânmihaiu Român, ca pe unele lacuri de acumulare cum sunt Vidraru (pe Argeş), Izvorul Muntelui (pe Bistriţa).

Transportul maritim de călători şi de turişti este mai redus, fiind limitat la cel costier între Constanţa şi Mangalia cu escală la Eforie Nord, urmărind să se finalizeze terminalul de pasageri la Constanţa şi porturile turistice Tomis şi Mamaia.

2.2. Evoluţia turismului în RomâniaFenomenul turistic specific „civilizaţiei născute din revoluţia industrială" (Dumazedin,

1974) cunoaşte pe teritoriul României o dezvoltare mai susţinută datorată influentei a 2 factori:

1. creşterea cererii turistice din ţările europene;2. diversitatea atracţiilor turistice naturale, istorice, culturale, sociale etc.Astfel, fără a intra într-o prospectivă detaliată, din spirit şi scop didactic voi sintetiza

câteva etape semnificative în evoluţia turismului românesc, ele însele declanşate de factorii sus-enurneraţi:

Etapa cuprinsă între anii 1960-1975 dezvoltată sub incidenţa primului factor - creşterea cererii de consum turistic -

se remarcă prin valorificarea potenţialului turistic de pe litoral, unele fiind extinse şi modernizate (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Constanţa), altele fiind nou construite: Costineşti, Cap Aurora, Venus, Neptun, Olimp, Jupiter, Mangalia etc.

Etapa după 1975 şi până-n Decembrie '89 îşi concentrează atenţia pe promovarea:- staţiunilor balneoclimaterice (Sovata, Vatra Dornei, Băile Felix, Tuşnad, Băile

Herculane); - staţiunilor pentru sporturi de iarnă (Braşov, Predeal, Sinaia, Azuga, Buşteni);Alte două instituţii fundamentale care se găsesc în legătură cu Autoritatea Naţională

pentru Turism sunt:- Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Turism (INCDT), parte

integrantă a Institutului Naţional Virgil Madgearu; O Institutul Naţional de Formare şi Mangement pentru Turism care are ca obiect de activitate formarea profesională a personalului din sectorul hotelier turistic.

La nivel local s-au înfiinţat în baza unei Hotărâri de Guvern în 1992 centre teritoriale le promovare a turismului ca servicii publice descentralizate în limita 50 de posturi în afara birourilor de informare turistică în străinătate. (Vezi centre de informare turistică Anexa 13).

In mod efectiv activitate* propriu-zisă de turism se denlează în cadrul societăţilor comerciale inform legislaţiei în vigoare.

2.3. Tipuri şi forme de turismFormele de turism reflectă structura rodiului care le-a generat sau procesarea

fenomenului turistic, iar în funcţie de anumite criterii există diferite clasificări, pe care, în scop Cidactic, le voi prezenta schematic:

15

16

2.3.1. Turismul culturalPe plan european se constată o dezvoltare şi o diversificare extraordinară a turismului

cultural, ca urmare a deschiderii politice şi economice din ţările Europei centrale şi de est, pe de o parte, şi datorită adâncirii concurentei între aceste ţări cu vechi tradiţii în această formă de turism, pe de altă parte.

Călătoriile de cunoaştere culturală caracterizate prin dinamism şi lipsa de monotonie vor devansa călătoriile de simplu sejur, prin atragerea şi fixarea de noi segmente ale cererii.

Turismul cultural este specific unor ţări cu situri naturale sau artificiale, în special situri istorice.

Obiectivele turistice de pe teritoriul românesc sunt de mare interes cultural, ştiinţific, artistic, educativ, multe dintre ele având caracter de unicat pe plan european. Gradul lor ridicat de dispersie pe teritoriu face posibilă vizitarea lor prin intermediul circuitelor turistice, individual sau în grupuri organizate.

In afara unor valori culturale de excepţie, a unui cadru natural deosebit de atractiv şi pitoresc, ţara noastră dispune de următoarele elemente care pot deveni factori cheie în dezvoltarea turismului cultural:

1. Reţeaua de căi de comunicaţie: aeriană, feroviară, rutieră, navală, facilitând accesul la zonele de interes turistic. însă infrastructura existentă nu se ridică la nivelul standardelor europene din punct de vedere calitativ. În ultimii ani s-au făcut progrese în acest domeniu: modernizarea aeroporturilor (Henri Coandă, Băneasa, Arad, Suceava, Constanţa), introducerea de trenuri rapide Intercity, modernizarea de drumuri rutiere de interes internaţional (E60, E70 ş.a.), achiziţionarea de mijloace de transport moderne şi altele.

2. Structuri turistice complexe diversificate: hoteluri, hanuri, moteluri, camping-uri de-a lungul traseelor turistice, amplasarea de unităti de restauratie. Deschiderea către turismul intemational impune dezvoltarea structurilor turistice şi aducerea lor la nivelul exigenţelor mondiale. Diversificarea formelor de cazare în sistem privat în mediile urban şi rural constituie un element benefic pentru turismul cultural itinerant.

3. Gradul relativ redus al poluării generale înregistrat de-alungul traseelor turistice. Înlăturarea circulaţiei grele din oraşe şi din centrele turistice, generalizarea filtrelor de plumb la mijloacele de transport vor conduce la scăderea gradului de poluare.

4. Un număr mare de monumente culturale, din care 1/3 sunt atrase în circuitul turistic internaţional şi naţional, recunoscute deja în multe programe turistice; cele mai cunoscute sunt cele din nordul Moldovei, nordul şi sudul Transilvaniei (Maramureş, Sibiu, Braşov), nordul Olteniei, Delta Dunării, litoralul Mării Negre, Carpaţii Româneşti. Resursele naturale şi culturale ale României sunt în prezent insuficient cunoscute potenţialilor turişti străini, deoarece sunt insuficient mediatizate şi prezentate în cataloagele touroperatorilor. Restaurarea şi conservarea monumentelor, încă insuficiente, constituie o problemă de maximă stringenţă, la fel ca şi coerenţa unei politici de protecţie a mediului şi a patrimoniului cultural. Ample acţiuni de restaurare au avut loc în ultimii ani la mănăstirile din nordul Moldovei, Rădăuţi, Castelul Bran, Casa memorială George Enescu din Sinaia, Muzeul Satului din Bucureşti şi multe altele.

5. Organizarea unor manifestări cultural artistice naţionale şi internaţionale (concursuri de muzică, festivaluri, săptămâni culturale, manifestări etnografice, expoziţii) duce la creşterea interesului artiştilor străini pentru tezaurul cultural românesc.

17

Redactarea unui anuar al acestor manifestări, în mai multe limbi străine, ar constitui o deschidere pe piaţa turistică internaţională, în paralel cu necesitatea creării unor reţele - centre de conservare şi dezvoltare a patrimoniului cultural şi material în principalele regiuni turistice din România.

Dezvoltarea turismului cultural în România vizează următoarele:• includerea monumentelor de pe lista patrimoniului mondial UNESCO în programele

touroperatorilor în România;• introducerea în circuit a unor programe turistice, punându-se în valoare obiective cu

caracter de unicat naţional, european sau mondial (ex. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi cetăţile istorice de-a lungul Dunării româneşti);

• lansarea unor programe turistice zonale (ex. Sibiu, Braşov, Făgăraş, Maramureş);• lansarea unui pachet de programe turistice pentru unele etnii din România, cum ar fi

programe culturale, excursii tematice, excursii ocazionale cu prilejul unor evenimente, aniversări din viaţa şi cultura respectivei etnii;

• sejururi în staţiuni turistice pentru odihnă, tratament, sporturi de iarnă, combinate cu programe culturale; • dezvoltarea amenajărilor turistice necesare, mai ales prin îmbunătăţirea transportului aerian, a celui naval pe Dunăre, Canalul Dunăre - Marea Neagră, în Delta Dunării, pe Marea Neagră, a transportului feroviar (rapiditate, confort, mai bună corelare a cerinţelor turismului, revitalizarea transportului turistic pe căile ferate înguste) şi a transportului rutier (autostrăzi, modernizarea şi mărirea capacităţii reţelei rutiere naţionale, judeţene şi locale etc.);

O restaurarea unor obiective turistice (ex. Cetatea Alba Iulia, ansamblul Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu) precum şi amenajarea lor pentru vizitare.

Îmbunătăţirea programelor turistice culturale înseamnă:> diversificarea circuitelor practicate în prezent, includerea unor zone mai puţin

cunoscute (Vrancea, Bihor, Oaş, Lăpuş);> programe turistice de perspectivă, cuprinzând turism cultural, "divertisment,

programe tematice (ex. „Dracula", Castelul din Carpaţi"), elemente folclorice şi etnografice, vizitarea centrelor de creaţie a meşterilor populari (ex. Ceramica de Vama, Horezu, Corund), prelucrarea lemnului din zonele tradiţionale (Oltenia de Nord, Maramureş, Bucovina, asigurarea de asistenţă pentru dezvoltarea acestor meşteşuguri şi de sprijin pentru promovarea artizanatului tradiţional în cadrul unor târguri populare.

Strategia promovării turismului cultural cuprinde:• extinderea ofertei pentru turismul de afaceri şi reuniuni;• evaluarea calitativă şi cantitativă a obiectivelor de patrimoniu cultural naţional;• promovarea unor circuite turistice tematice care să pună în valoare aceste obiective;• promovarea unor acţiuni care să valorifice principalele manifestări culturale

tradiţionale; '• amenajarea şi diversificarea ofertei de materiale publicitare pentru promovarea

turismului cultural;• promovarea unor programe turistice tematice pentru valorificarea artei populare din

principalele zone etnografice (Drumul lutului, Civilizaţia lemnului etc.).Promovarea valorilor de excepţie ale tezaurului cultural românesc reprezintă o sarcină

importantă pentru Ministerului Culturii şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi agenţiile de turism.

Ţările dezvoltate din Uniunea Europeană, cu vechi tradiţii în turismul cultural, au propus o politică de asociere a iniţiativelor directorilor de muzee, conducătorilor de activităti culturale cu cele ale specialiştilor din turism. Această politică asigură un parteneriat durabil, eficace, prin unirea eforturilor în plan regional şi naţional.

Turismul cultural este un factor important pentru integrarea României în Uniunea Europeană, ceea ce presupune:

1. amenajarea şi protejarea siturilor cultural-artistice;18

2. punerea în valoare de noi centre culturale; \3. dezvoltarea de noi itinerare şi circuite;4. încurajarea iniţiativelor culturale;5. dezvoltarea turismului rural;6. amplificarea turismului de tip durabil în parcuri naţionale;7. punerea în valoare a vechilor centre istorice.Turismul cultural are impact asupra altor domenii de activitate: social-economic,

cultural şi politic iar reuşita programelor turistice culturale depinde de profesionalismul touroperatorilor şi de un marketing segmentat şi specializat.

2.3.2. Turismul rural şi agroturismulAceste două forme de turism oferă posibilitatea cunoaşterii directe a tradiţiilor

poporului român, ospitalitatea acestuia şi gastronomia autentică specifică fiecărei regiuni.Turismul rural este o formă de turism concentrată pe destinaţii în spaţiul rural care

dispun de o structură funcţională de cazare şi de alte servicii foarte eterogene.Dezvoltarea turismului rural reprezintă o modalitate de completare a ofertei turistice

prin valorificarea spaţiului rural, a tradiţiilor culturale, a datinilor străbune, a odihnei „în natură".

Turismul rural îmbracă forme diferite de sejur cu o paletă largă de motivaţii (vacanţă, week-end, drumeţii, sărbători tradiţionale, sporturi de iarnă).

Turismul rural poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii, oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement, iniţiere în arta meşteşugurilor etc.

Turism rural = găzduire în gospodăria ţărănească + vacanţă în sat + odihnă în spaţiul natural

Agroturismul sau turismul la ferma agroturistică, poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi şi consumul unor produse alimentare proprii.

Locaţiile specifice pentru aceste forme de turism rămân: pensiunile turistice, unităţi de primire pentru găzduirea şi servirea mesei, cu o capacitate de maximum 10 camere, funcţionând în gospodăriile cetăţenilor sau clădiri independente, care asigură, în spaţii amenajate, cazarea turiştilor şi servicii de pregătire a mesei; pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care asigură o parte a mesei din producţia proprie. Activitatea de turism din cadrul pensiunilor turistice şi agroturistice cuprinde servicii de cazare, masă, agrement, precum şi alte servicii asigurate turiştilor pe perioada sejurului.

Contribuţia turismului la dezvoltarea unei zone rurale constă în exploatarea în scop turistic a resurselor naturale şi culturale, dar şi în respectarea condiţiilor de protejare a mediului înconjurător.

Tipuri de sate turistice în turismul rural:• etnografice - folclorice: Sibiel (Sibiu), Vama (Satu Mare), Vaideeni (Vâlcea);• de creaţie artizanală: Tismana (Gorj;• climaterice şi peisagistice: Şirnea (Braşov, Lereşti (Argeş);• pescăreşti şi vânătoreşti: Murighiol şi Crişan (Tulcea),Dubova (Clisura Dunării); • viti-pomicole: Agapia (Suceava), Recaş (Timiş); • pastorale: Novaci (Gorj), Baia de Aramă (Mehedinţi);• pentru practicarea de sporturi de iarnă: Fundata (Argeş);• pentru practicarea de sporturi nautice: Murighiol (Tulcea), Şimian (Mehedinţi).Avantajele practicării turismului rural constau în:• investiţii reduse în dotările aferente; • grad de risc scăzut în practicare;• modalitate de diversificare a activităţilor economice din mediul rural;

19

• factor de stabilizare a populaţiei în zonă; • se poate practica pe toată durata anului (nu este afectat de sezonalitatea specifică altor

forme de turism).Satul românesc prin valoarea-i turistică ancestrală, atestată poate deveni un „produs

turistic" (el însuşi cuprinzând o serie de subproduse turistice ce-i conferă unicitatea şi originalitatea: culturale, istorice, gastronomice, artizanale) etc.

Organizaţii de turism rural în România• ANTREC - Asociaţia Naţională de Turism Rural,• Ecologic şi Cultural (1994) cu 29 filiale în ţară şi peste 2.500 membri;• FRMD - Federaţia Română de Dezvoltare Montană (1991);• ANZM - Agenţia Naţională a Zonei Montane (1990).

2.3.2.1. Turism rural sau agroturism?Parafrazând o afirmaţie a marelui pictor Ştefan Luchian, făcută în vara anului 1909 într-

o epistolă: „frumos e un biet cuvânt searbăd care nu spune nimic din splendoarea peisajului românesc", cunoaşterea spaţiului rural românesc demarează ca un experiment, continuă cu o permanentă cercetare şi se va sfârşi printr-o pasiune constantă, întreţinută de dorinţa permanentă a „redescoperirii" ori a „revederii". Cuvintele nu vor putea reda întotdeauna varietatea impresiilor, a gândurilor, a sentimentelor ce se nasc sub imperiul emoţiilor trăite în străbaterea plaiurilor carapato-dunărene.

Această ofertă primară potenţială, alcătuită din componente naturale de peisaj, reprezintă potenţiale resurse turistice şi joacă un rol determinant în dezvoltarea turismului, în general, şi a celui rural în mod special.

Sau, elementele care trebuie puse în valoare în turismul rural durabil în perspectiva integrării europene sunt:

› valoarea recreativă, estetică şi peisagistică, nu în puţine rânduri determinată de alegerea destinaţiei turistice (munte, deal, câmpie, litoral sau deltă);

› valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei;

› cadrul de derulare a unor momente de destindere sau a unor hobby-uri (oglinzi de apă, masive muntoase, peşteri, resurse cinegetice, strat de zăpadă etc.);

› valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri, grădini botanice sau zoologice, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii etc.

Toate aceste elemente se află într-o strânsă interdependenţă, formând „natura mamă", atât de atractivă pentru turismul rural sau agro turism...

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocupările de a defini turismul rural sunt relativ sporadice şi eterogene, ele având sursa în interesul acordat acestei problematici de către diverse categorii de specialişti: sociologi, geografi, specialişti în amenajarea teritoriului, psihologi.

Agroturismul se derulează cu predilecţie în areale mai intens antropizate prin intermediul activităţilor agricole (cerealiere, zootehnice, viticole, pomicole, mixte, etc.) Din punct de vedere al structurii activităţii, agroturismul reprezintă totalitatea serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, masa din produsele proprii, agrement). Termenul are deci o sferă mai restrânsă şi desemnează un număr relativ restrâns dintre componentele turismului rural.

Agroturismul permite valorificarea disponibilităţilor de cazare ale gospodăriei ţărăneşti, pregătită şi amenajată adecvat pentru primirea oaspeţilor, asigurarea serviciilor pentru servirea mesei şi pentru alte activităţi complementare, dependente direct de specificul economic al fermei, precum: activităţi de agrement, iniţiere în anumite îndeletniciri tradiţionale, echitaţie, pescuit, cure terapeutice s.a. Prin urmare, agroturismul este o activitate turistică destinată să aducă fermierilor venituri complementare prin valorificarea la maximum a resurselor proprii

20

ale gospodăriei provenite din activitatea agricolă, care rămâne, oricum principala lor sursă de venit.

Oferta agroturismului „Vacanţa în gospodăria ţărănească" se deosebeşte de cea a turismului rural. în primul caz, produsul trebuie să reflecte trăsăturile caracteristice ale gospodăriei ţărăneşti (produse proprii, specialităţi regionale, animale mici şi pentru tracţiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipică gospodăriri ţărăneşti). Oferta „Turism rural" defineşte toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate cu necesitate de gospodăria ţărănească (de exemplu: vacanţe în gospodării care şi-au pierdut funcţia de bază, sejururi în case de vacanţă, în case particulare închiriate, în sate de vacanţă, în popasuri turistice etc.) atributul definitoriu fiind localizarea în spaţiul rural. Specificul rural este subliniat, în primul rând, prin dorinţa turiştilor de a cunoaşte tradiţiile rurale, cultura şi natura, de a-şi petrece vacanţa într-un mediu autentic unde ei caută liniştea, aerul curat şi vor să practice sportul, drumeţia sau alte activităţi.

Tipuri de turism rural:- turismul cultural; - turismul de agrement;- turismul curativ;- turismul sportiv;- turismul religios.Implicaţiile turismului durabil asupra dezvoltării rurale sunt prezente sub forma

avantajelor turismului rural.În pofida faptului că deocamdată turismul rural deţine o pondere redusă pe piaţa

turistică, tendinţele sale de creştere sunt echivalente şi deci poate genera efecte pozitive asupra vieţii socio-economice rurale. Turismul rural poate atrage după sine mutaţii în utilizarea forţei de muncă, prin încurajarea şi finanţarea unor tipuri de activităţi, care pot să confere un plus de vitalitate unor stări economice deficitare şi perfectibile.

Principalele implicaţii ale promovării turismului în zonele rurale:- Stabilizarea populaţiei prin fixarea forţei de muncă este o consecinţă extrem de

importantă pentru majoritatea zonelor rurale confruntate, în general, cu fenomenul de depoluare, survenit în special ca urmare a absenţei unei perspective materiale certe a locuitorilor. Aportul de lichidităţi provenite din prestaţii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de muncă în servicii precum comerţul, cazarea turistică, transport local, asistenţă medicală. Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar dacă conservarea locurilor de muncă reprezintă un obiectiv mai puţin atrăgător decât crearea de noi locuri de muncă, ea poate contribui la viabilitatea comunităţilor rurale şi în special a celor de tip marginal, care nu beneficiază de efectele de polarizare urbană. O serie de studii în zonele rurale din Austria, Suedia şi Irlanda au confirmat rolul turismului în conservarea locurilor de muncă şi diminuarea fenomenului de depopulare.

- Crearea de noi locuri de muncă este posibilă în condiţiile în care implementarea locală a turismului rural este realizată cu succes. Crearea locurilor de muncă este asociată în special practicilor hoteliere şi de restaurant, însă, în subsidiar, reuşita acestora creează perspective pentru amplificarea activităţilor legate de comerţul cu produse alimentare şi de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului.

- Diversificarea modului de utilizare a forţei de muncă.Marea majoritate a zonelor rurale reprezintă o slabă diversitate în modul de utilizare a

forţei de muncă ocupată aproape în totalitate în sectorul agricol. Diversificarea activităţilor într-un context economic favorabil poate atrage după sine de asemenea stabilizarea populaţiei rurale.

- Pluriactivitatea - desemnează situaţia în care, la nivelul individual sau familial, asigurarea existenţei se realizează prin prestarea unor activităţi suplimentare, în completarea

21

activităţii de bază. Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a închiria camere, de a ajuta administraţia locală prin prestarea unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de schi).

- Promovarea şi dezvoltarea serviciilor - aspect esenţial, cu atât mai mult cu cât numeroase colectivităţi rurale sunt grevate încă frecvent de absenţa unor facilităţi de servicii corespunzătoare. Cererea suplimentară de produse, cauzată de creşterea numerică a clienţilor, poate permite expansiunea reţelei comerciale, susţinerea unor lucrări de ameliorare a habitatului (modernizarea drumurilor, canalizări, electrificări, semnalizări rutiere şi turistice), dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor poştale şi de comunicaţie. La nivelul sarcinilor, se impune ca ele să dobândească disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de reînnoire, de adaptare la dinamica rapidă a motivaţiilor turistului.

- Susţinerea economică a agricultorilor este o problemă majoră în mediile economice şi politice.

- Promovarea şi susţinerea artei populare şi a industriei locale de artizanat.Turismul rural poate ajuta aceste activităţi atât prin recunoaşterea importanţei lor, cât şi

prin comercializarea produselor de artizanat. Ponderea, gradul de conservare ş originalitatea acestor activităţi prezintă importante contraste, la nivel regional şi naţional. Ţara noastră este privilegiată din acest punct de vedere, dată fiind enorma diversitate şi autenticitate a creaţiilor artistice rurale. Pe lângă dimensionarea economică pe care o implică, aceste preocupări reprezintă mesaje de excepţională valoare asupra vocaţiilor spirituale ale comunităţilor rurale româneşti şi nemijlocit, mijloacele ideale de promovare a imaginii favorabile şi de stimulare a interesului turistic, atât la nivel naţional cât şi internaţional.

Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizează, în condiţiile existenţei unui flux turistic, în principal pe următoarele căi:

□ Conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau cultural poate fi obţinută prin practicarea unor taxe de acces;

□ Crearea unui potenţial de cazare implică restaurarea şi repunerea în circuit a imobilelor părăsite ca urmare a fenomenului de depopulare, sporirea gradului de confort la nivelul clădirilor care au camere disponibile pentru închiriat, construirea de moteluri, vile turistice, campinguri, a infrastructurii de recreere;

□ Ameliorarea gradului de utilizare a forţei de muncă feminine - punerea în valoare a energiei şi talentului;

□ Atragerea de noi investiţii.Turismul rural este o modalitate potenţială în sine, dar, în plus, prezintă avantajul că

acţionează în sensul deschiderii de noi perspective investiţionale. Turismul înlesneşte o punere în contact a oamenilor proveniţi din cele mai diverse medii, iar ideile şi acţiunile, dirijate spre valorificarea superioară a diverselor resurse locale, survin imediat. Evident, că păstrarea unor amintiri plăcute despre vacanţele rurale pot incita oamenii de afaceri la demararea investiţiilor în mediul respectiv. Ca orice activitate productivă şi turismul rural poate antrena efecte sinergetice de creştere, prin ataşarea de noi variabile în procesul de proiectare şi în strategia defuncţionare.

Dificultăţile şi dezavantajele turismului ruralRestructurările economice survenite în mediile cu echilibru sensibil implică o doză de

risc care poate dobândi caracter perturbator. Dificultăţile care survin cel mai frecvent în evoluţia fenomenului turistic rural decurg în principal din următoarele aspecte:

- Presiunea asupra mediului - destinaţiile turistice cele mai atractive sunt tocmai cele condiţionate de mediile cele mai sensibile (zone montane, cele din proximitatea lacurilor şi a râurilor, litoral).

22

- Presiunea socio-culturală - importantă din punct de vedere sociologic este influenţa culturii tradiţionale, implicând aproape întotdeauna modificarea culturii tradiţionale.

- Caracterul limitat al disponibilităţilor de cazare - sporirea afluxului turistic poate genera probleme de cazare deoarece comunităţile mici rareori dispun de un excedent major de spaţiu locativ.

- Pasivitatea faţă de presiunile întreprinzătorilor exteriori.O altă tendinţă evidentă, în numeroase zone rurale, este neimplicarea agricultorilor şi a

întreprinderilor locale pe piaţa turistică. Structurile de afaceri turistice girate din exterior creează tensiuni în raporturile cu locuitorii care capătă sentimentul de comunicare ignorată sau cel mult acceptată, situaţie evident nefirească.

- Probleme de planificare, control local, participare publică şi parteneriat;- Diferenţierea teritorială a potenţialului turistic rural.Există regiuni avantajate de calitatea peisajului natural sau cultural, de gradul de

modernizare a transporturilor şi serviciilor, de o poziţie privilegiată în raport cu ariile de provenienţă a turiştilor sau cu principalele rute turistice;

- Reticenţele agricultorilor. Agricultorii reprezintă elementul determinant al funcţionării economiei rurale şi a existenţei peisajului de care depinde turismul rural. Aceştia percep într-o manieră extrem de inegală şi adeseori lentă posibilităţile pe care le oferă turismul;

- Lipsa sau insuficienţa competenţei turistice a agricultorilor. Dobândirea abilităţilor necesare pentru a desfăşura o activitate rentabilă şi benefică, inclusiv turistică, este un proces complex, cu diverse conotaţii subiective care ţin de personalitatea subiectului, de o serie de constrângeri de natură subiectivă;.

- Complementaritatea deficitară a întreprinderilor şi absenţa structurilor de cooperare. în general, întreprinderile din mediul rural sunt de talie mică şi sunt puţin deschise relaţiilor de schimb şi cooperare.

2.3.3. Turismul de afaceriIntegrarea în UE va contribui, pozitiv, la dezvoltarea unitară a turismului din România,

deoarece, conform „veştilor" de la Bruxelles vor exista fonduri băneşti europene consistente (care vor fi direcţionate pentru investiţii în infrastructură, segmentul cauzator de pierderi, nu numai financiare ci şi de imagine).

Segmentul „beneficiar" va fi turismul de afaceri, el însuşi favorizat în extensie de creşterea accelerată a pieţei afacerilor din România. Procentul de creştere preconizat al turismului de afaceri este de 15-20% (conform estimărilor ANAT) în aceste estimări intrând (cu participări diferite) oraşe precum: Bucureşti, Timişoara, Braşov, Constanţa, Cluj, Iaşi, oraşe, care la rându-le vor trebui să investească în hoteluri de confort sporit, săli de conferinţă etc. pentru a fi în măsură ca turismul de evenimente să răspundă cererii simţitor crescânde.

Turismul de afaceri cuprinde mai multe tipuri de activităţi şi evenimente care au în comun faptul că se călătoreşte în scopuri legate de afaceri:

- întâlniri de afaceri,călătorii incentive,expoziţii - târguri de comerţ.- întâlnirile de afaceri (congrese, conferinţe) reprezintă activităţi în care oamenii

călătoresc pentru a se întâlni şi a discuta afaceri sau pentru schimburi de informaţii între cei de aceeaşi profesie sau din aceeaşi asociaţie:

1. întâlniri de breaslă, cu scop de afaceri;2. întâlniri ale unor asociaţii, când oamenii cu aceleaşi interese sau aparţinând unei

asociaţii locale, naţionale sau internaţionale, se întâlnesc pentru schimburi de idei şi informaţii.

23

Conferinţele, congresele şi convenţiile au potenţial real de a aduce vizitatori în număr mare şi reprezintă o bună afacere pentru destinaţiile unde se organizează. Lunile de vârf ale acestor manifestări internaţionale sunt septembrie, aprilie şi mai.

Pe plan mondial, oraşe recunoscute ca organizatoare de astfel de manifestări sunt: Paris (circa 400), Londra (circa 300), Bruxelles (190), Viena (180), Singapore (130), Washington (100), Strasbourg (100), Roma (90) ş.a.

2.3.4. Turismul incentiv (engl. Incentive = stimulativ) reprezintă scurte excursii şi vacanţe oferite de către o companie salariaţilor săi ca stimulent pentru realizări deosebite sau rezultate bune în muncă. Aceste călătorii sunt considerate turism de afaceri, deoarece implică oameni ce călătoresc împreună datorită specificului muncii lor.

Din datele OMT se arată că circa 11 milioane de oameni călătoresc în această formă de turism. Programele oferite sunt pachete de servicii (package), ca şi vacanţele tradiţionale, cu deosebirea că pachetul cuprinde şi vizite la locuri de interes profesional, banchete, participarea la manifestări culturale etc.

Principalele pieţe pentru acest tip de turism sunt SUA, apoi Europa, principalele destinaţii fiind Paris şi Londra.

2.3.5 Expoziţiile şi târgurile de comerţ reprezintă sectorul major al turismului de afaceri, deoarece la aceste evenimente se fac tranzacţii bune între vânzători şi cumpărători, se plasează comenzi, se fac contracte de durată etc.

Un exemplu clasic este salonul de aviaţie de la Paris, iar în turism, Târgul Internaţional de la Berlin (ITB), care atrage anual între 20.000 - 50.000 de specialişti la fiecare manifestare şi peste 100.000 persoane manifestare din cadrul publicului larg.

De multe ori, expoziţiile sunt combinate cu conferinţe care atrag un număr mai mare de participanţi la acest gen de turism de afaceri.

Cerinţe şi servicii pe piaţa turismului de afaceri:❖ existenţa unor structuri de primire turistice şi a unor centre de conferinţe, târguri şi

expoziţii;❖ gamă largă de facilităţi de cazare, masă, transferuri rapide şi posibilităţi de

distracţie şi agrement;❖ personal de turism specializat pentru turismul de afaceri;❖ promovarea şi publicitatea turismului de afaceri prin asociaţii specializate în

turismul de afaceri, prin broşuri speciale.

2.3.6 Turismul de sănătateDiversitatea ofertei din staţiunile balneare româneşti este considerată ca fiind unul

dintre „punctele forte" ale României turistice.Turismul de tratament, practicat încă din antichitate, este o formă specifică a turismului

care a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele decenii, odată cu creşterea numărului bolilor profesionale şi a stresului vieţii moderne.

Acest tip de turism îmbină destinderea cu diferite forme de cură şi tratament balneo-medical şi se practică în staţiunile balneo-medicale şi climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, nămoluri, mofete cu efecte terapeutice, situate de obicei în zonele cu microclimat specific.

Acestor resurse naturale li se adaugă, de obicei, structuri turistice de primire şi infrastructura tehnică specifică, realizate pentru punerea lor în valoare într-o măsură cât mai mare (sanatorii, policlinici, cabinete medicale, posibilităţi de agrement şi distracţii etc.). Turismul propriu-zis de cură este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de „termalism", „climatism", în prezent fiind denumit „turism de sănătate".

24

Turismul de sănătate reprezintă una din cele mai cunoscute forme de activitate turistică şi un factor multiplicator important al dezvoltării economiei turismului, cu o serie de avantaje:

• repartizarea mai uniformă a activităţii turistice în diferite zone din ţară;• folosirea relativ liniară şi cu o intensitate constantă a circulaţiei turistice în cursul

întregului an;• asigurarea unor sejururi medii relativ constante şi mai lungi (12-18 zile);• fidelizarea unei clientele stabile, rezultatele tratamentelor şi curelor balneare fiind

condiţionate, în general, de repetarea lor mai mulţi ani;• realizarea unei încasări medii mai mari pe zi / turist, ca urmare a prestării unor servicii

specifice de cură balneară şi tratamente medicale complexe şi calificate, agrement etc.• creşterea coeficienţilor de utilizare a capacităţilor de bază materială turistică (de

cazare, tratament, alimentaţie etc.).Unul din obiectivele de revitalizare a turismului balnear este acela al conştientizării la

nivelul pieţelor internaţionale că România este o destinaţie balneoclimaterică de prestigiu în Europa.

Urmare a creşterii longevităţii, această formă de turism se va dezvolta considerabil, având ca obiect nu numai tratamentul balnear propriu-zis, ci şi tratamentele şi curele balneo-climaterice profilactice (aplicate persoanelor active de vârstă medie şi peste medie).

Dintre programele menite a revitaliza această formă de turism, ce presupune eforturi financiare şi manageriale deosebite, specialiştii ANT (conform documentului „Strategia turismului din România, 2006) vizează, treptat, în baza unor studii de piaţă şi proiecte concrete:

- Programul Staţiuni balneare - modernizarea şi introducerea în circuitul turistic internaţional a unui număr de 15 staţiuni balneare;

- Programul Salina Verde - modernizarea infrastructurii generale şi specifice la trei saline - Praid, Slănic Slănic Moldova şi Slănic Prahova.

Schimbarea „la faţă" a turismului balnear va obliga companiile balneare să realizeze investiţii în modernizarea hotelurilor, a bazelor de tratament şi a zonelor de agrement, o tendinţă vizibilă deja în cazul unor staţiuni din Transilvania: Balvanyos, Sovata, sau din vestul ţării Băile Felix şi din Banat - Băile Herculane. Aceste schimbări vor determina creşterea numărului de turişti cu 20%, creştere dependentă de introducerea tichetelor de vacanţă sau a altor măsuri de protecţie sindicală.

Turismul balneoclimateric şi medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valenţe, paralel cu dezvoltarea şi modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentaţie publică, tratament şi agrement din staţiuni. România dispune de un fond bogat şi variat de factori naturali terapeutici: apă minerală, apa şi nămolul unor lacuri, emanaţii de gaze (mofete, solfatare), factori răspândiţi cu generozitate pe aproape întreaga suprafaţă a ţării în diferite zone climatice.

Varietatea mare a acestor factori de datorează aşezării geografice şi structurii geologice complexe a scoarţei pământului ţării noastre. Prezenţa lor a permis folosirea pentru tratament încă de pe vremea dacilor şi a romanilor, precum şi în continuare, de-a lungul anilor, îndeosebi după 1880-1900, dezvoltându-se treptat staţiunile de cură Băile Herculane (Herculanum) şi Geoagiu Băi (Germisara).Este adevărat că după cel de-al doilea război mondial, baza materială a staţiunilor de tratament a cunoscut o dezvoltare şi modernizare fără precedent, construindu-se unităţi de tip hotelier sau sanatorial cu aproape 30.000 locuri de confort superior. Principalele staţiuni care dispun de condiţii moderne de cazare, masă şi tratament sunt: Băile Felix, Băile Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Eforie Nord, Sovata, Săngeorz Băi, Vatra Dornei, Covasna, Băile Tuşnad, Mangalia şi Geoagiu Băi.

România, ţară cu veche tradiţie balneară, dispune de peste 160 de staţiuni şi localităţi balneoclimaterice, cu un potenţial în măsură să asigure tratamente pentru toate maladiile

25

cunoscute. Majoritatea staţiunilor balneoclimaterice sunt situate în locuri pitoreşti, permiţând în felul acesta combinarea tratamentului cu petrecerea plăcută a timpului. în privinţa mofetelor şi a solfatarelor - cu efecte deosebite în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare - România nu are mulţi concurenţi în lume.

Pe lângă factorii curativi naturali, staţiunile noastre dispun de o gamă largă de proceduri fizioterapeutice, prin amenajarea secţiilor de electroterapie, mecanoterapie, kineoterapie, hidroterapie, pneumoterapie şi cultură fizică medicală, dotate cu aparatură modernă.

Dintre procedurile „de succes" ce vor revitaliza această formă de turism amintim:• amenajarea de laboratoare/ cabinete speciale pentrutratamente naturiste/ tradiţionale specifice româneşti; • construirea de bazine cu apă termală/minerală sub forma unor complexe de relaxare şi

odihnă; • amenajarea de trasee turistice pentru întreţinerea condiţiei fizice/petrecerea timpului

liber în staţiuni/parcurile din împrejurimi;• modernizarea modalităţilor de captare a factorilor naturali de cură, a accesului la

aceştia şi întreţinerea lor.În turismul de tratament, motivaţia principală este tratamentul medical. Asigurarea în

bune condiţii şi la timp a acestuia depinde de personalul medieo-sanitar existent la bazele de tratament. Nu mai puţină importanţă are buna organizare şi diversificare a celorlalte servicii: cazare, masă, agrement.

În unele staţiuni balneoclimaterice, pe lângă procedurile balneoclimaterice sau asociate cu acestea, s-au introdus tratamente cu medicamente originale româneşti: Gerovital, Boicil, Pell-Amar. De asemenea, se aplică şi alte tratamente cu rezultate notabile: acupunctura (Băile Herculane, Eforie Nord), apiterapia (Băile Herculane, Eforie Nord), cosmetica medicală (Băile Felix, Băile Herculane, Eforie Nord), în vederea diversificării prestaţiilor medicale, cât şi „punerea în formă" prin tehnica Reiki (Covasna) talasoterapie (Mangalia) etc.

2.3.7. Turismul montanMuntele este recunoscut din cele mai vechi timpuri drept o destinaţie preferată pentru

odihnă, drumeţie, refacere, aventură sau sport, datorită complexităţii potenţialului turistic natural şi cultural- istoric ce poate fi valorificat pe parcursul întregului an calendaristic, dar în special în sezonul de vară şi cel de iarnă.

Varietatea resurselor turistice din zona montană, în condiţiile amenajărilor turistice şi a dezvoltării infrastructurii, determină numeroase forme de turism, cum sunt drumeţia, odihna, sporturi de iarnă, vacanţe de sănătate, alpinism, speoturism, turism de cunoaştere, de etnografie şi folclor etc.

România are o zonă montană cu un potenţial turistic de o valoare deosebită, reprezentată prin Munţii Carpaţi, care ocupă circa o treime din suprafaţa ţării (66.700 kmp).

Carpaţii Româneşti se impun ca o componentă de bază în structura geografică a ţării, cu o deosebită bogăţie şi complexitate a potenţialului turistic.

Turismul montan se caracterizează prin:1. marea diversitate a aspectelor peisagistice2. marea complexitate, diversitate şi valoare de potenţial turistic reprezentată şi

determinată prin:> lanţ montan blând, având văi largi, depresiuni, cu păşuni şi trecători (90% din lanţul

montan cu altitudini sub 1.500 m);> bogăţia şi varietatea apelor minerale unanim recunoscute în terapeutică;> condiţii climatice favorabile terapiei complexe;> valoarea ştiinţifică, estetică şi turistică a celor peste 10.900 de peşteri, care situează

România pe locul III în Europa (după Iugoslavia şi Franţa);

26

> întinse domenii schiabile ce se desfăşoară între 800- 2200 m, lipsite de avalanşe de zăpadă şi ferite de viscole; cele mai importante şi întinse domenii sunt situate între 1500-1800 m în Bucegi, Retezat, Făgăraş, Parâng, Semenic, Bihor-Vlodeasa, Postăvarul, Piatra Mare, Ciucaş, Rodna;

> fond de alpinism (creste, piscuri, colţi, turnuri, stânci solitare, pereţi verticali) cu peste 825 trasee cu grade diferite de dificultate, de iarnă şi de vară, cum ar fi: Bucegi - 250, Piatra Craiului - 218, Retezat - 71, Apuseni -69, Făgăraş -11, Cheile Bicazului - 42;

> frumuseţile naturale create de casa apelor carpatice;> varietatea vegetaţiei montane, pădurile de conifere şi foioase;> valoros fond cinegetic (varietatea trofeelor şi a speciilor faunistice), în special

cerbul, capra neagră, ursul brun, căprioara, mistreţul, precum şi fond piscicol;> etnografia şi folclorul carpatic, cetăţile dacice şi romane, monumente de istorie şi

artă medievală, biserici din lemn etc.;> parcuri naţionale, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii;3. multiple posibilităţi de valorificare în turism, determinând mai multe tipuri de

potenţial montan:- munţi cu potenţial deosebit de complex, cu o mare diversitate de peisaje şi cu valoare

turistică importantă: Retezat, Făgăraş, Bucegi, Parâng, Ţarcu-Muntele Mic, Lotru, Rodna, Ceahlău, Bihor-Vlădeasa; Q> munţi cu o structură de mare complexitate şi diversitate peisagistică: Semenic, Ciucaş, Postăvarul, Piatra Mare, Cândrel, Harghita, Rarău, Căliman etc.; - munţi cu o complexitate medie a potenţialului turistic care pot, însă, să aibă şi atracţii importante: Pădurea Craiului, Trascăului, Aninei, Cernei, Iezer, Piatra Craiului, Hăşmaşul Mare etc.;

- munţi cu potenţial turistic redus, cu un grad ridicat de împădurire, greu accesibili: Cozia, Almăjului, Locvei, Şureanu, Codru Moma, Mehedinţiului, Buzăului.

Turismul de munte este reprezentat prin 25 staţiuni montane şi 145 cabane montane cu circa 39.500 locuri de cazare (13,3 % din totalul locurilor de cazare).

Transportul pe cablu cuprinde: 74 mijloace de transport cu o lungime de aproape 58 km (Poiana Braşov 10, Sinaia 9, Predeal 5, Borşa 3, Semenic 4, Păltiniş 3, iar ca structură 1 telegondolă, 9 telecabine, 16 telescaune, 38 teleschiuri şi peste 10 babyschilift-uri).

Potecile turistice au o lungime de 11.000 km, din care 55% sunt în masivele din Carpaţii Meridionali.

Domeniul schiabil amenajat are o lungime de circa 80 km, din care Poiana Braşov 18 km, Sinaia 29 km, Predeal 7 km, Semenic 3,4 km, Borşa 3,3 km, Păltiniş 2,7 km, Stâna de Vale 2,3 km.

Dintre direcţiile strategice puse în evidenţă de Autoritatea Naţională pentru Turism (2006) ce se vor derula în spaţiul turismului montan amintim:

> îmbunătăţirea ofertei de servicii (considerată săracă, învechită şi necompetitivă) pe piaţa internaţională;

> delimitarea exactă a domeniului schiabil în staţiunileturistice de interes internaţional în concordantă cu legislaţia din domeniul mediului şi

agriculturii;> îmbunătăţirea infrastructurii specifice agrementului şi creşterea numărului de servicii

/ structuri specializate pe agrement;> modernizarea structurilor turistice cu funcţiuni de cazare;> creşterea reţelei de cabane şi refugii montane în masivele montane care nu

beneficiază de adăposturi;> crearea unui cadru instituţional şi legislativ privind amenajarea complexă a ariei

montane carpatice pentru turism prin:

27

> elaborarea unor norme „pentru proiectarea, executarea, marcarea şi întreţinerea traseelor turistice montane" prin care se reglementează unitar toate problemele legate de reţeaua de trasee turistice montane;

> elaborarea unui „Ghid al marcajelor turistice" pe unităţi montane cu o „schemă mare generală a marcajelor turistice în munţi" (în baza HG nr. 1269/1996) care să permită integrarea în sistemul european de marcaje turistice;

> constituirea „Comisiei Centrale pentru Amenajarea şi Integrarea Traseelor Turistice la nivelul tării subordonată Ministerului Administraţiei Publice (şi la nivel de judeţ se vor crea Comisii Judeţene);

> iniţierea şi susţinerea unui proiect de act legislativ pentru acordarea unor facilităţi similare pensiunilor şi pensiunilor agroturistice pentru agenţi economici sau persoane fizice care investesc în construirea şi exploatarea unor cabane la peste 1000 m altitudine.2.3.8. Turism de litoral - deşi a ţinut mult timp locul I la produsele turistice oferite pe piaţa externă, lipsa unor investiţii majore pentru reabilitare, modernizare şi chiar promovare

l-au transformat în „cenuşăreasa" turismului românesc, mai ales în sectorul calităţii serviciilor şi al structurilor de primire.

Se poate menţiona totuşi o anumită extensie a anumitor categorii aferente structurilor de primire:

- de lux, dezvoltate pe orizontală, în hoteluri şi vile. - de tip parahotelier (case de vacanţă, camping-uri etc.); - de tip extrahotelier (cazare la particulari), într-adevăr, ritmurile cele mai mari de

creştere sunt înregistrate de structurile de primire de tip lux şi în cele de tip parahotelier, ce reflectă chiar tendinţa cererii internaţionale (ştiut fiind faptul că o concentrare evidentă în Europa de Sud-Est a pieţei litoralului cuprinde Grecia- destinaţia cea mai solicitată în sezonul estival de cca 5-6 milioane/an de turişti, urmată de Bulgaria, Turcia). Estimările celor din ANT cifrează la 1,5 mii. turişti români să se bucure de litoralul românesc în vara 2007 şi aproximativ 100.000 turişti străini, deşi sezonul scumpirilor abia a început...

Dintre direcţiile strategice de dezvoltare a turismului de litoral (îndeajuns de combătute) unele par comice, dacă n-ar fi tragice! prin lipsa lor de legătură cu realităţile din staţiunile noastre şi să nu uităm că şi-n mini-vacanţa de 1 Mai 2007, litoralul românesc este tot „amorţit", litoralul bulgăresc întrecându-se în pachete turistice all- inclusive la preţuri de două stele, dar la calitate de trei, patru stele, oferta senzaţională bulgărească extinsă în 15 staţiuni, care parcă au „răsărit" peste noapte, desfiinţează orice tentativă de concurenţă...

La loc de cinste „în cadrul direcţiilor strategice tronează - creşterea numărului de ţări care au legătură, directă cu aeroportul M. Kogălniceanu şi respectiv modernizarea porturilor amplasate în lungul canalului Dunăre - Marea Neagră: Cernavodă, Medgidia şi Basarabi. Aşadar, în condiţiile în care mai mulţi turişti români aleg să-şi petreacă vacanţa de vară în străinătate, iar puţinii străini care ne vizitează litoralul vin pe curse Charter, strategia noastră de dezvoltare a turismului vizează curse aeriene regulate spre Constanţa. în plus, ajunge să dai cu ochiul acum, în plin vârf de sezon, prin pustietatea din Portul Turistic Mangalia, reper important, deja existent, ca să realizezi, ce aberaţie ar fi, în viitorul cât de cât apropiat, o investire în echiparea turistică a porturilor situate în lungul Canalului Dunărea-Marea Neagră: Cernavodă, Medgidia şi Bas arabi (Ziarul Gândul 11.04.2007).

Şi-n acest an 2007, se pare că politica de promovare a ANT ocoleşte turismul de litoral (după ce fostul preşedinte al ANT, Ovidiu Iuliu Marian, a calomniat turismul de litoral şi pe cei care lucrează în acest domeniu, se pare că litoralul a căzut şi-n dizgraţia actualului preşedinte al autorităţii, Monica Bărbuleţiu, care în urma vizitei sale la Constanţa a arătat că litoralul este o mare necunoscută pentru ea). Astfel, politicile de promovare ale ANT se îndreaptă spre alte destinaţii interne, mutându-şi centrul de greutate de la turismul de litoral la turismul cultural, rural, activ şi balnear, promovând bisericile din Moldova, Transilvania, Maramureş, Mănăstirea Horezu, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Sighişoara, Delta Dunării,

28

Parcul Naţional Retezat. „Mai mult decât atât reprezentanţii ANT au anunţat că vor apela la ajutorul diasporei pentru a-i convinge pe turiştii americani să viziteze România şi va încerca să promoveze zonele balneare, mizând printre altele, pe procesul de îmbătrânirea a populaţiei din Europa, care impune un astfel de tratament medical" (Ziarul Telegraf-Curier, 21 Martie2007).

Dintre procedurile ANT-ului menite a revigora turismul de litoral se impun:- valorificarea optimă a resurselor turistice de pe litoralul românesc al Mării Negre, cu

precădere a celor legate de talasoterapie şi agrement nautic prin reabilitarea cu maximă urgenţă a celor două componente de bază ale potenţialului turistic - faleza şi plaja mării;

- Şi promovarea unor noi puncte de atracţie pe litoralul - Vama Veche (cură heliomarină, sporturi nautice, agroturism), Istria-Nuntaşi (cură balneară, agroturism); [H introducerea în circuitul turistic a arealului dunărean al judeţului, cu resurse turistice importante pentru diversificarea şi promovarea unei oferte ce poate deveni competitivă pe piaţa turistică românească (pescuit sportiv, vânătoare sportivă, agroturism, odihnă şi recreere într-un peisaj ce poate rivaliza cu cel deltaic etc.) şi crearea de noi poli ai turismului ca: Ostrov, Oltina - Dunăreni - Hârşova - Topalu - Capidava etc.; | reconsiderarea obiectivelor cultural istorice dobrogene şi introducerea lor în circuitul turistic; j promovarea turistică a axei mediane a Dobrogei - Canalul Dunăre-Marea Neagră, prin valorificarea principalelor localităţi riverane (Cernavodă şi Medgidia) precum şi a resurselor turistice de mult consacrate şi peste hotare (podgorii, vestigiile romane şi ansamblul rupestra de la Basarabi) axate pe viitoarea autostradă Bucureşti - Cernavodă - Constanţa şi a dramurilor expres:

• Tulcea - Constanta - Vama Veche;• Rămnicu Sărat - Hârşova – Constanţa• Slobozia - Hârşova - Tulcea. j valorificarea obiectivelor turistice dobrogene (din cele

două judeţe Constanţa şi Tulcea) şi dezvoltarea unei armături turistice adecvate pe viitorul coridor european nord-sud: Gdansk - Constanţa - Salonic (cetăţile Măcin, Turcoaia, mănăstirile Uspenia şi Vovodenia din judeţul Tulcea pe DN 22D şi monumentele din judeţul Constanţa).

2.3.9. Turismul de sejurTurismul de sejur cuprinde activităţile turistice desfăşurate la munte, la mare sau în

staţiunile balneoclimaterice, în care vizitatorii petrec o perioadă de odihnă , fac tratament sau sporturi de iarnă într-o staţiune sau o localitate turistică, de 7-30 de zile, în funcţie de categoria de populaţie angrenată.

România, prin existenţa lanţului carpatic, a litoralului românesc al Mării Negre şi a localităţilor cu factori naturali de cură, reprezintă o destinaţie atractivă pentru turismul de sejur.

Turismul de odihnă are un caracter mai puţin dinamic, cu un sejur mai lung, petrecut într-o localitate care oferă condiţii naturale adecvate - staţiune montană sau de litoral. într-un sens strict, turismul de odihnă este şi turism de cură şi îngrijire a sănătăţii, dar odihna şi destinderea sunt legate şi de plăcerile gastronomice, de dorinţa de vizitare a unor locuri necunoscute, a unor obiective de interes turistic.

Turismul de recreere se caracterizează prin sejururi relativ scurte (la sfârşit de săptămână) şi presupune o mobilitate mai accentuată a turiştilor.

2.3.10. Turismul de circuitTurismul de circuit (itinerant) are ca specific faptul că turiştii, în perioada concediului

lor, se deplasează succesiv în diferite localităţi sau zone de interes turistic.Turismul de circuit este mai puţin legat de un anumit sezon, fiind solicitat atât în

sezonul intermediar (primăvară şi toamnă), cât şi în sezonul estival. Totuşi, dacă perioada de intensitate maximă a turismului de circulaţie se înregistrează în timpul verii, acest fapt se datorează nu atât necesităţilor de a călători în scopuri impuse în unele ţări pentru un număr considerabil de salariaţi. De exemplu, în multe ţări cu economie dezvoltată, marile

29

întreprinderi preferă să-şi întrerupă activitatea pentru perioada concediilor. Apare deci un adevărat exod în masă al vacanţierilor, mai ales dacă se are în vedere că prin aceasta se forţează concediul şi pentru personalul micilor întreprinderi - furnizori de subansamble şi piese pentru marile întreprinderi. în mod similar, familiile cu copii sunt constrânse, în multe cazuri, să-şi programeze concediile în perioadele vacanţelor şcolare.

2.3.11. Turismul sportivAceastă formă de turism are la bază dorinţa turiştilor care sosesc în staţiunile montane

din ţara noastră de a practica şi sporturi de iarnă sau drumeţii, iar cei care sosesc în staţiunile de litoral de a practica şi sporturi nautice.

In afara structurilor turistice de primire destinate prestării serviciilor principale (cazare, masă), dotările necesare practicării sporturilor (indiferent de tipul lor) constituie cheia reuşitei în activitatea turistică specifică sezonului în desfăşurare.

Activităţile şi structurile turistice destinate sportului se grupează, în funcţie de natura sportului practicat, astfel:

Sporturi de iarnă Sporturi de vară® pârtii de schi alpin şi fond• pârtii de săniuş• patinoare• mijloace mecanice de

transport pe cablu• mijloace de transport auto

pentru transfer la mijloacele mecanice spre pârtiile de schi şi săniuş

« existenţa unor lacuri naturale sau artificiale unde se pot practica: schi nautic, plimbări cu hidrobiciclete, motoscutere

• infrastructura necesară practicării unor sporturi în aer liber (terenuri de sport, minigolf)

• instalaţii pe cablu specifice (de ex. pentru schi nautic)

> centre pentru închiriat materiale sportive> ateliere pentru întreţinerea şi repararea materialelor sportive> şcoli cu instructori specializaţi pentru învăţarea şi perfecţionarea

sportului> activităţi de relaxare, după practicarea sporturilor (excursii,

plimbări cu sănii trase de cai, mese festive cu specific, piscină, saună, masaj etc.)

- proiecte costisitoare, cum ar parcări supraetajate, supermarket-uri, mall-uri etc.- în mod similar, construirea unor spaţii comerciale în afara oraşelor (supermarket-uri,

hipermarket-uri) reprezintă o recunoaştere a faptului că populaţia (în rândul căreia se identifică tot mai mulţi consumatori potenţiali) doreşte ca şi cumpărăturile pe care le face să reprezinte o activitate socială cât mai plăcută.

Mall-urile sunt proiectate să cuprindă spaţii generoase cu plante decorative, fântâni arteziene, cafenele, baruri, restaurante, săli de cinema, lifturi cu pereţi din sticlă transparentă etc. Efectele vizuale deosebite şi culorile stimulative au un impact deosebit asupra vizitatorilor şi le creează o impresie generală de mediu social sigur, bine condus şi organizat. Mall-urile americane promovează teme sugerând aventura, oferind facilităţi pentru activităţi de agrement cum ar fi piscine şi fântâni arteziene, târguri şi expoziţii amuzante sau săli de sport. Şi în Marea Britanie tendinţele de evoluţie înregistrate în ultima perioadă de timp, în ceea ce priveşte specificul magazinelor, reflectă o societate preocupată tot mai mult de agrement, de petrecerea într-un mod mai plăcut a timpului liber. Astfel, a crescut ponderea magazinelor specializate în comercializarea articolelor sportive, de îmbrăcăminte, articole fotografice, aparate electrice, aparatură electronică, aparate şi echipamente de fitness, mobilă şi obiecte de decoraţiuni interioare ş.a.

30

Sau,cumpărăturile privite ca forme de agrement reflectă o societate pentru care consumul de bunuri şi servicii din sectorul comercial ocupă un loc important în modul de viaţă şi în aşteptările populaţiei. Publicitatea, mijloacele de informare în masă şi activităţile culturale au sprijinit şi încurajat continuu consumul ca fiind un mijloc de a atinge un anumit statut social, de a te împlini, de a te auto-realiza. în consecinţă, actul de achiziţionare de bunuri şi servicii a început să fie perceput ca o experienţă plăcută, deosebită, prin care un anumit individ se poate „răsfăţa".

În general, aceste activităţi de agrement presupun consumul de bunuri, servicii şi diverse produse create cu scopul de a fi comercializate pentru a se obţine un profit. Deşi indivizii sunt implicaţi permanent într-o căutare activă de experienţe cât mai plăcute în loviri cum ar fi cinema, teatre, puburi, pizzerii, centre comerciale şi cazinouri, aceste forme de agrement încurajează, în special, consumul pasiv de bunuri de larg consum.

Cumpărăturile sub forma agrementului se orientează spre anumite bunuri, dar nu spre cele de consum îndelungat. Pentru achiziţionarea acestor,este nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru luarea deciziei a cumpărare, fie pentru alegerea bunului, fie pentru a avea disponibil suma necesară cumpărării bunului. La categoria „agrement se are în vedere acele produse care nu sunt de primă necesitate, aşa-numitul bargain (chilipiruri) sau gadget (cu valoare mai mult simbolic decât utilitară). Se achiziţionează cadouri, amintiri, obiecte specifice zonei vizitate, antichităţi, lucrări sau obiecte de arta produse astronomice specifice (în special dulciuri) sau băuturi line, pentru aceasta turiştii având posibilitatea să viziteze reţeaua comerciala (care deserveşte şi populaţia locală), magazinele special amenajate pentru turişti, târgurile şi expoziţiile din perioada sărbătorilor etc In orice caz ne referim la dimensiunea fenomenului şi la faptul ca acesta ocupă un spaţiu tot mai mare în cadrul unui program turistic nu este o noutate dacă afirmăm că în momentul de faţă cumpărăturile se constituie ca formă de turism de sine stătătoare (shopping travel - turismul pentru cumpărături), fiind oferite turiştilor excursii cu această, poate fi considerată o activitate relaxantă, nu presupune efort intelectual prea mare, ci doar o oarecare rezistenţă fizică pentru a face faţă cursei contra cronometru pe străzile comerciale şi în centre comerciale, dar necesită o anume disponibile financiari.

2.3.14. Turismul de studii, profesional, ştiinţificAceastă formă de turism se practică ca burse o studii superioare profesionale, stagii de

practică sau documentare ştiinţifică şi s adresează studenţilor, elevilor şi specialiştilor dintr-u anumit domeniu de învăţământ sau ştiinţific.

2.3.15. Turismul de tranzitTurismul de tranzit presupune traversarea uneia si mai multor ţări având ca destinaţie finală ţara de vacanţă,rata tranzitului propriu-zis în cadrul excursiei fiind de 1 până la 3 zile

31

CAPITOLUL III. AMENAJAREA TURISTICĂ A TERITORIULUI

3.1. Rolul, importanţa şi conceptul de amenajare turisticăÎn viziunea ecologică, amenajarea turistică a teritoriului este un proces dinamic,

complex, de o organizare ştiinţifică a spaţiului turistic, luând în considerare relaţiile dintre mediu şi colectivităţile umane, precum şi toţi factorii care influenţează aceste relaţii.

De menţionat, că amenajarea turistică a teritoriului este realizată după efectuarea unor studii şi cercetări care au în vedere obţinerea celei mai bune utilizări a resurselor turistice (totalitatea resurselor naturale şi antropice, umane şi financiare, ce pot fi valorificate în scopul desfăşurării activităţii turistice).

Sistematizarea turistică, componentă a sistematizării teritoriului este necesar să fie gândită într-o viziune globală de dezvoltare a turismului în corelare şi armonizare cu celelalte ramuri ale economiei naţionale. Aceasta presupune o estimare prealabilă a valorilor turistice (cadrul natural, patrimoniul spiritual, etc.), în raport de celelalte ramuri (agricultură, industrie) pentru fiecare zonă turistică pentru a evita fenomenul "de respingere" între ramura turismului şi diferitele ramuri ale economiei.

Există o serie de procese economico-sociale care au afectat şi afectează procesul complex de amenajare turistică. Mai importante sunt:

• industrializarea• urbanizarea• mărirea timpului de odihnăSau, zona turistică "de mâine" trebuie să-şi modeleze activităţile în funcţie de aceşti

factori economico-sociali, alături de cei spirituali care prefigurează viitorul.In prezent, citadinul resimte o nevoie de evadare într-un spaţiu de odihnă şi recreere.

Această nevoie reclamă acţiuni mai rapide cantitative şi calitative de amenajări turistice pentru a restabili un "contact cât mai corect posibil între citadinul care trăieşte într-o carcasă de beton şi de asfalt şi o imagine a naturii"'.

Problemele legate de amenajările turistice şi de turism, în general, cunosc contribuţiile unor domenii ştiinţifice foarte variate, cum ar fi ecologia, geologia, geografia, arhitectura, marketingul, ştiinţele naturii, sociologia, psihologia, etc.

Teoria amenajării turistice a teritoriului a cunoscut o evoluţie interesantă, înglobând reflexiile şi cercetările reprezentanţilor şcolii franceze (J. R. Boudeville) asupra amenajării regionale a spaţiului şi ideile lui Frederic Geigant şi ale lui Horst Todt.

Problemele acute ale amenajării turistice nu ar trebui să cointereseze strict specialiştii în turism şi teorie turistică dar mai ales pe cei cointeresaţi în obţinerea de rezultate dorite în prestaţiile turistice, (managerii unităţilor turistice). Aceştia trebuie să ia decizii importante privind amplasarea unei zone sau staţiuni turistice, ceea ce presupune utilizarea unor fonduri financiare de anvergură, decizii care antrenează şi implicarea altor sectoare (construcţii, infrastructură, etc.) dar şi folosirea potenţialului de resurse turistice ale unei zone geografice.

În amenajarea şi localizarea turistică studiile au acordat o atenţie deosebită factorului "distanţă", care reprezintă depărtarea dintre zonele de recepţie şi de origine ale fluxurilor turistice (ţinând cont de analiza condiţiilor de transport, a mijloacelor de circulaţie vizitate, dar şi a căilor de acces la diferite obiective turistice).

Dat fiind faptul că viaţa centrelor urbane şi a pieţelor acestora depinde de producţia agricolă în mare măsură, studiile şi-au îndreptat atenţia către amenajarea turistică spre relaţia dintre aceasta şi activitatea agricolă. Ulterior preocupările în cercetarea şi amenajarea

32

turistică, concomitent cu dezvoltarea maşinismului şi industriei şi a exploziei urbane şi demografice îşi îndreaptă atenţia spre localizarea şi amenajarea industrială.

Deşi turismul de masă nu apăruse încă (sec. XVIII) distanţele de parcurs de turist rămân limitate (dată fiind trecerea de la transportul maritim la cel feroviar).

3.2. Factorii care determină localizarea şi amenajarea turistică a unei zone

Astfel, potrivit concepţiei lui Pierre Defert, principalii factori care determină localizarea şi amenajarea turistică a unei zone sunt:

Aptitudinile naturale ale zonei geografice; ^Depărtarea între zona de origine şi zona piaţă turistică, variabilă care integrează elemente ca:

• Durata drumului• Costul transportului• Oboseala şi plictiseala provocate de călătorie ^Potentialul zonei turistice, care se referă

la numărul deturişti ce vor vizita regiunea dar şi la nivelul lor de viaţă. Această variabilă cuprinde ca

variabile secundare:• Vârsta turiştilor• Mobilitatea turiştilor• Sensibilitatea la anumite forme de turism, etc. ^Resursele umane şi pregătirea acestora,

constituie, de asemenea, un element important al localizării şi amenajării turistice;• Deciziile factorilor de conducere referitoare la dezvoltarea turismului;Dimensiunea actuală sau proiectată a staţiunii, măsurata în număr de paturi şi în locuri

de primire, poate influenţa localizarea sau amenajarea turistică. Or, este ştiut că supradimensionarea unei staţiuni, indiferent de profilul turistic deţinut conduce la fenomene de aglomerare care degradează calitatea vieţii ofertei turistice.

3.3. Tipologia amenajărilor turistice Caracteristicile amenajăriituristiceAstfel conform concepţiei lui Pierre Defert (opere citate) localizările sau amenajările

turistice pot fi:□ univoce□ plurivoce□ echivoceAmenajarea turistică univocă este cunoscută în literatura de specialitate când este direct

legată de o anumită zonă sau monument cu valoare istorică (exemplu: piramidele egiptene, castelul "Dracula", Cetatea Unirii, etc.).

în alte situaţii amenajările turistice se integrează într-un ansamblu, care oferă turismului, o anumită specificitate (zonă termală, de artă, istorică, etc.). acest tip de amenajare turistică este plurivocă.

De menţionat că, într-un spaţiu turistic omogen, cu o arie mare de răspândire neputând nuanţa o anumită specificitate a fenomenului turistic, amenajarea turistică se poate efectua în funcţie de zona de piaţă turistică. Aici întâlnim ca o formă recentă: turismul periurban, exemplu clar de amenajare turistică echivocă.

În amenajarea turistică distingem următoarele caracteristici (Iulian Berbecaru - Teoria şi practica amenajării turistice, Ed. Sport - Turism, 1971, p.21):

1. Principiul unicităţii prestaţiei - conform căreia fiecare amenajare turistică reprezintă un caz singular, chiar în cadrul marilor bazine turistice tradiţionale (Alpi, Mediterana, Adriatica, etc.). ideal, o întreprindere turistică este cu atât mai eficientă, cu cât reuşeşte să prezinte turiştilor o varietate de combinaţii a ofertelor, produselor turistice, lărgind şi mărind astfel câmpul de vânzare. De reţinut însă că fiecare produs turistic trebuie să reprezinte o

33

unicitate de servicii. De exemplu o drumeţie oferă turistului "plăcerea pe viu", în sânul naturii mamă, vizionarea de peisaje, aşa-numitul ECO-TURISM sau TURISM-VERDE.

Turismul verde este o formă de turism ce-şi impune ca obiectiv principal respectarea şi conservarea mediului înconjurător şi comunităţilor indigene. Numit metaforic şi turism "responsabil", "inteligent", "alternativ", ECO TURISMUL se caracterizează prin utilizarea raţională a resurselor naturale locale, furnizând o experienţă unică de vacanţă pentru turişti. Alternativă a turismului de masă, ECOTURISMUL se dezvoltă pornind de la conceptul de conservare a mediului ambiental, în timp ce turismul durabil porneşte de la problemele de refacere a mediului. TURISMUL DURABIL SAUSUSTINUT este un concept nou ce vizează protecţia mediului înconjurător şi problemele socio-culturale ale unei zone ce pot să se ivească ca o consecinţă indezirabile a unei dezvoltări iraţionale, nedirijate şi necontrolate a activităţii turistice.

Pentru a atinge acest deziderat, firmele turistice (private, cu capital de stat) desfăşoară politici pentru un turism durabil în avantajul comunităţilor gazdă prezente dar mai ales viitoare.

2. AMENAJAREA TURISTICĂ - este o localizare "la sursă" dat fiind faptul că viitoarea staţiune sau atracţie turistică se amenajează în cadrul unor resurse turistice, chiar pe locul "materiei prime" (munte, izvor termal, relief carstic, glaciar, plajă, monumente istorice) evitând astfel deplasările inutile ale turiştilor doritori să consume acest produs turistic care nu este transportabil.

3. AMENAJAREA TURISTICĂ ÎNDEPĂRTATĂ de piaţa turistului presupune o amenajare turistică complexă, cu o infrastructură dezvoltată şi o multitudine de unităţi turistice. Cu cât amenajarea turistică este mai îndepărtată, cu atât gama serviciilor oferite trebuie să fie de calitate superioară, cuprinzătoare.

4. POLIVALENŢA unei regiuni sau amenajări turistice, adică gradul de diversificare şi complexitate a serviciilor oferite turiştilor amplificând astfel diversitatea segmentelor de piaţă în care este oferit produsul turistic. Cu atât mai mare va fi numărul de turişti al unei amenajări turistice cu cât gama serviciilor turistice oferite va fi mai largă.

5. AMENAJAREA TURISTICĂ devine viabilă într-o zonă cu un grad de dezvoltare social-economică avansat, cu o infrastructură organizată, cu un fenomen urban echilibrat, factori ce influenţează pozitiv derularea fenomenului turistic.

Concluzionând, folosirea raţională a patrimoniului turistic presupune o prospectivă a direcţiilor de dezvoltare durabilă a turismului potrivit valenţelor acestuia şi în corelaţie cu cererea turistică internă şi externă.

în paralel va fi amplificată şi industria turistică concomitent cu alte sectoare de producţie, dacă ţinem cont de faptul că amenajările turistice rezultate în anumite ramuri ale industriei, după alocarea unor investiţii importante în crearea unor obiective turistice în zone cu orientare turistică reprezintă un factor de degradare a resurselor turistice.

34

CAPITOLUL IVREGIUNI TURISTICE ALE ROMÂNIEI

Dezvoltarea fenomenului turistic se realizează atât în plan-extensiv, noi şi noi teritorii intrând în sfera exploatării de profil, cât şi în formă intensivă, prim amplificarea şi diversificarea activităţilor recreative, curative şi culturalizante în vechile areale. Corelarea tendinţelor extensive cu cele intensive şi asocierea lor frecventă duce la remodelarea spaţiului turistic şi la evidenţierea unor sisteme funcţionale care conservă, numai în anumite proporţii, parametrii structurilor anterioare. Ea afectează, deopotrivă, toţi factorii ierarhiei spaţiului turistic, începând de la obiectivul de sine stătător până la unitatea teritorială de maximă extensiune care este regiunea turistică. Dacă la elementele de rang inferior (punctul şi centrul turistic) remodelările primesc un caracter structural, vizând evidenţierea acelor însuşiri care sunt conforme cu necesităţile momentului, la cei de rang superior (zona şi regiunea turistică) ele vizează îndeosebi raporturile şi conexiunile dintre elementele componente, sub aspectul expansiunii lor în teritoriu. Se are în vedere astfel divizarea agregatelor funcţionale, a sistemelor ce guvernează interferenţele cauzale şi orientează acţiunile spre o finalitate scontată.

Referitor la noţiunile de „zonă" şi „regiune turistică", o privire retrospectivă asupra preocupărilor legate de definirea lor în context naţional demonstrează, fără echivoc, folosirea prioritară a conceptului de „zonă" şi „zonare" turistică. Aşa cum s-a demonstrat (Cocean, 1996), cei doi termeni pot coexista, definind entităţi spaţiale şi funcţionale diferite ca extensiune şi grad de complexitate, zona integrându-se regiunii ca unitate de rang inferior. Folosirea cvasi- generalizată a noţiunii de „regiune" pentru a caracteriza desfăşurarea spaţială a diverselor fenomene geografice dar, mai ales, interferenţa lor specifică, ne conduce la acordarea unui credit sporit acestui termen. El răspunde, de altfel, mai adecvat necesităţilor impuse de surprinderea şi relevarea întregului ansamblu de procese şi fenomene ce definesc domeniul turistic.

Abordarea dificilei probleme a regionării turistice prin prisma aspectelor menţionate pune în evidenţă o pondere nuanţată a diverşilor factori implicaţi. Astfel, factorii statici (potenţialul atractiv, anumite elemente ale infrastructurii) îşi pierd din relevanţă în favoarea celor dinamici (polarizarea spaţială a fluxurilor de persoane, bunuri şi mijloace; modificarea permanentă a trăsăturilor cererii). Ca urmare, în creionarea regiunii, rolul cadrului fizic se reduce paralel cu creşterea semnificaţiei fluxurilor de energie şi interese vehiculate).

Regionările turistice realizate până în prezent, pornind de la diverse criterii (omogenitatea ansamblului turistic, calitatea turistică a cadrului natural, tipurile de turism practicate, etnografie, dispoziţia căilor de acces etc.) au, aproape fără excepţie, un element comun şi anume: tendinţa de suprapunere a unităţilor turistice peste cele fizico-geografice. Dacă, în cazul unor unităţi peisagistice de mare originalitate, cum ar fi cazul Deltei Dunării sau al Munţilor Apuseni, corespondenţa nu poate fi evitată, se observă că pentru majoritatea regiunilor fizico-geografice aplicarea criteriului funcţional se confruntă cu insuficienţa. Aceasta deoarece sistemul turistic conturat în teritoriul menţionat are drept suport parţial fie o anumită parte a unităţii fizico-geografice, fie se extinde, parţial sau în totalitate, şi asupra celor învecinate. Aşa cum se observă şi din harta prezentată, Carpaţii Curburii, recunoscuţi ca

35

o grupă montană clar delimitată, alcătuiesc, sub aspect funcţional, o regiune turistică prin asociere cu Subcarpaţii Curburii de care sunt strâns ataşaţi. în mod similar, grupa centrală a Carpaţilor Orientali împreună cu Subcarpaţii Moldovei desăvârşesc un sistem turistic închegat. Rolul funcţiei turistice îmbracă o serie de ipostaze ce se cer luate în considerare, fiecare în parte, în operaţiunea de regionare. Prima şi cea mai importantă dintre ele rămâne implicarea în delimitarea spaţială a unităţilor.

Regiunile turistice ale României A. Regiuni ale turismului recreativ; B. Regiuni cu profil cultural; C. Regiuni cu turism mixt

Într-un astfel de context elementele cadrului natural (în primul rând cele morfologice sau hidrografice) se constituie doar în mod aleator în bariere insurmontabile în calea propagării influenţelor sistemului, devenind limite certe. Extinderea, diversificarea şi modernizarea căilor de acces multiplică prerogativele funcţiilor sistemului, articulându-1 pozitiv.

Un sistem precum cel turistic nu poate funcţiona optim în lipsa conturării unui specific propriu, care să-i mobilizeze totalitatea resurselor aferente, să asigure consumul produsului turistic şi o finalitate adecvată solicitărilor cererii turistice. Complexitatea structurilor interne şi a inter-relaţiilor la diferitele nivele generează aspecte contrastante, care conferă regiunii atributul de „unitate în diversitate".

Viabilitatea regiunii, ca spaţiu turistic pe deplin configurat şi ca sistem socio-economic, este asigurată prin bilanţul pozitiv al activităţilor din sfera recreativă, curativă sau culturală în care s-a specializat. Funcţia sa, ca reflectare a acţiunii factorilor favorizanţi, îşi pune o pecete inconfundabilă asupra statutului turistic al regiunii, individualizând-o în raporturile cu unităţile limitrofe şi atribuindu-i o poziţie specifică în matricea geosferei turistice naţionale sau continentale.

Având ca suport teoretic principal considerentele menţionate, teritoriul ţării a fost divizat în 14 regiuni turistice ale căror trăsături (extensiune, potenţial atractiv, infrastructură de profil, grad de specializare) vor fi analizate în continuare.

CÂMPIA ŞI DEALURILE DE VESTSe desfăşoară în vestul ţării, între frontiera cu Iugoslavia şi Ungaria, spre apus, respectiv

contraforturile Carpaţilor Occidentali, ale jugului intracarpatic şi, pe o distanţă redusă, ale Carpaţilor Orientali, spre răsărit, identificându-se cu două unităţi fizico-geografice bine conturate: regiunea Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Sub aspectul funcţionalităţii turistice

36

alcătuieşte un sistem de baze şi căi de comunicaţie polarizat de o axă orientată nord-sud, pe aliniamentul Satu Mare - Timişoara.

Potenţialul atractiv al regiunii se compune din obiective naturale şi antropice, aflate, ca pondere, într-un echilibru relativ.

Însuşirile recreative ale reliefului sunt modeste, urmare a extensiunii deosebite a câmpiei, plane, monotonă. Mai diversificat morfologic este teritoriul dealurilor Banato-Crişene, cu măguri cristaline, a căror ţâşnire bruscă în peisaj creează contraste pitoreşti (Măgura Şimleu, Culmea Codru, Dealu Mare), sectorul de defileu al Barcăului (la Marca), cu fragmentarea generată de văi şi eroziune fluviatilă.

Resursa naturală de maximă importanţă o reprezintă apele termale cantonate în orizonturile acvifere ale Câmpiei (două la Oradea şi trei la Timişoara), dar şi în perimetrul deluros, în Depresiunea Şimleului şi Dealurile Crasnei. Lor li se asociază apele minerale din Dealurile Lipovei şi Buziaşului şi cele din câmpia joasă, de la Călacea. Hidrografia contribuie la zestrea turistică prin râurile Someş, Crişuri, Mureş, Timiş, generatoare ale unor facilităţi pentru agrement nautic sau pescuit sportiv. Indicele climato-turistic are valori ridicate vara, când durata timpului frumos creşte. Influenţele vestice imprimă o tentă mai blândă climatului hibernal, zăpada etalându-şi funcţia recreativă, pentru o scurtă perioadă (decembrie- februarie) în dealurile mai înalte.

Rolul elementelor biogeografice în diversificarea ofertei atractive se rezumă la efectul de insulă a pădurilor de stejar şi la fauna cinegetică specifică acestuia: mistreţ, iepure, vulpe, fazan. în râuri şi lacurile de acumulare (Cefa) pescuitul oferă celor pasionaţi un divertisment în plus. În Lacul Peţea vegetează Nymphaea lotus thermalis, un relict tropical căutat cu asiduitate de vizitatorii locului.

Factorul antropic a contribuit, milenii la rând, prin propriile creaţii, la îmbogăţirea zestrei actuale a turismului. Castrele romane de la Marghita şi Porolissum; cetăţile feudale Biharia, Ardud, Şimleul Silvaniei, Şiria; castelele de la Cărei, Curtici, Macea, Conop etc., amintesc momente de ascendenţă şi restrişte, de linişte şi priveghere. Obiectivele religioase, din grupa bisericilor, catedralelor şi mănăstirilor nu lipsesc în habitatele de mare tradiţie, etalând valori arhitecturale, picturi şi sculpturi interioare interesante. Catedralele din Timişoara, Oradea şi Satu Mare; mănăstirile Partoş, Săraca, Povârgina; bisericile din Acâş (sec. XIII), Beltiug, Apa, Stâna, Tileagd etc. devin obiective turistice importante în ghidul turistic al regiunii. împreună cu monumentele de la Cărei, Păuliş, Muzeul Banatului din Timişoara sau Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea; statuile ce împodobesc pieţele principalelor centre urbane, precum şi tradiţiile sau obiceiurile zonelor folclorice Sălaj, Bihor, Arad şi Banat contribuie decisiv la nuanţarea potenţialului său de atractivitate.

Stadiul dezvoltării infrastructurii turistice este contrastant. Pe lângă anumite centre urbane, unde se concentrează baze de mare capacitate din categoria hotelurilor (Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare) s-au afirmat câteva staţiuni, între care Băile Felix şi 1 Mai se situează în avanpostul turismului românesc. Apele termale ale reţelei de falii adânci din Câmpia de Vest sunt exploatate în scopuri recreative şi curative şi la Satu Mare, Cărei, Tăşnad, Marghita, Boghiş, Oradea, Timişoara, Teremia Mare, în complexe sanatoriale, dar şi în bazine sau ştranduri orăşeneşti sau comunale, deschise publicului larg.

O altă categorie de baze dependente de apele minerale sunt: Băile Tinca, Lipova şi Buziaş, indicate în tratarea afecţiunilor tubului digestiv, cardiovasculare sau renale.

Regiunea analizată este definită de un turism mixt, curativ cultural şi, în subsidiar, unul recreativ. Deoarece, prin poziţia geografică, ea pune în faţa turiştilor externi, veniţi dinspre vest, prima imagine a realităţilor româneşti, „cartea sa de vizită" este decisivă în formularea „primelor impresii" despre România. Iată de ce amenajarea şi multiplicarea elementelor ofertei turistice devin imperios necesare, cu atât mai mult cu cât, în cazul accentuării colaborării transfrontaliere, ea ar avea un avantaj net în raport cu potenţialul atractiv al regiunilor învecinate, din Ungaria şi Iugoslavia. în acelaşi timp să nu uităm că regiunile apropiate frontierei se caracterizează prin schimburile micului trafic, ale cărui activităţi se

37

răsfrâng pozitiv asupra turismului (cazare în unităţi specializate, comerţ intens). Şi, nu în ultimă instanţă, regiunea Câmpiei şi Dealurilor de Vest este o arie predilectă a tranzitului turistic dinspre şi către România, ceea ce presupune o infrastructură adaptată acestor cerinţe (căi de comunicaţie dense şi modernizate, unităţi de servire rapidă, capacităţi de cazare suplimentare în perioadele de vârf).

OAS- MARAMUREŞ - OBCINELE BUCOVINEICuprinde în limitele sale grupa nordică a Carpaţilor Orientali, inclusiv culoarul

depresionar Dorna - Câmpulung, ce devine o fâşie polarizatoare şi de drenaj a circulaţiei turistice. Ea este strâns legată şi de partea vestică a Podişului Sucevei transformată într-o arie complementară sub aspectul conexiunilor sistemice.

Structura potenţialului atractiv datorează majoritatea ponderii cadrului natural, relief, climă, hidrografie, vegetaţia şi fauna aducându-şi fiecare contribuţii importante. Morfologia este extrem de nuanţată datorită asocierii permanente dintre depresiunile şi culoarele de vale joase şi masivele înalte. De asemenea, cele trei categorii de roci, vulcanice, sedimentare, cristaline au determinat sculptarea tor atâtor tipuri de relief, având fiecare o altă fizionomie.

În vestul regiunii, munţii vulcanici Oaş, Gutâi, Ţibleş au un peisaj pitoresc, generat de alternanţa măgurilor şi platourilor de lavă (în Oaş, Gutâi), cu semeţele cupole subvulcanice ale Ţibleşului şi Munţilor Bârgăului.

Un relief alpin propriu-zis, cu toate însuşirile specifice masivelor montane înalte (creste alungite, versanţi abrupţi, văi adânci, circuri glaciare, grohotişuri) întâlnim în Munţii Rodnei. Calcarele eocene de la bordura lor vestică au fost puternic endorsificate, dovadă fiind Peştera de la Izvorul Albastru al Izei, Baia lui Schneider şi Peştera Tăuşoare ale căror virtuţi turistice nu pot fi omise (cavernament de mare amploare, speleoteme diverse, râuri subterane). Munţii Maramureşului relevă, alături de Obcinele Bucovinei (Mestecăniş, Feredeu şi Obcina Mare), o fragmentare mai redusă şi accesabilitate pronunţată.

Depresiunile Domelor şi Câmpulung Moldovenesc sunt flancate spre sud de masivele Giumalău (cu un relief mai greoi) şi Rarău, cel din urmă cu forme pitoreşti (Pietrele Doamnei) cunoscute de mulţi turişti.

38

Altitudinea şi latitudinea mai ridicate, în condiţiile expoziţiei nordice a versanţilor, conduc la creşterea funcţiei turistice a climatului de iarnă. Durata sezonului de schi este de 4-5 luni, iar grosimea stratului de zăpadă optimă activităţilor de agrement specific. În depresiuni apare climatul de adăpost cu virtuţi curative secundare. în munţi, la înălţimi de peste 1 000 m, practicarea „curei reci" întruneşte condiţii favorabile.

Hidrografia deţine un cumul de resurse de mare importanţă, reprezentate prin apele minerale carbogazoase, feruginoase sau clorurate de la Turţ, Vama, Valea Măriei, Săpânţa, Fiad, Vatra Dornei, Sângeorz Băi. Lor li se alătură lacurile sărate de la Ocna Şugatag şi Coştiui, lacurile glaciare din Munţii Rodnei (Lala, Buhăiescu, Iezerul, Pietrosul); cele de baraj antropic de la Firiza şi Colibiţa; cascada Cailor din Munţii Rodnei; cursurile repezi ale Someşului Mare, Bistriţei Aurii, Vişeului şi Izei etc.

Pădurea, cu funcţie recreativă de netăgăduit, acoperă cea mai mare suprafaţă a regiunii. Compoziţia sa în special se corelează cu prezenţa tuturor etajelor, de la stejar în măgurile joase ale Munţilor Oaş la codrii seculari de conifere din obcine. La altitudini de peste 1 650 m (Rodna, Maramureş, Ţibleş şi Suhard) se dezvoltă larg pajiştile alpine. În păduri îşi are biotopul preferat fauna de interes cinegetic (urs, cerb, lup, mistreţ, căprior). În râuri nu lipseşte păstrăvul, iar în sectoarele de obârşie ale Tisei şi Bistriţei Aurii se află lostriţa.

Depresiunile Oaş, Maramureş, Dorna şi Câmpulung, precum şi culoarele văilor mai importante sunt vetre de veche populare, unde a înflorit meşteşugul prelucrării lemnului. Bisericile din Maramureş (Ieud, Şugatag, Sârbi, Breb, Giuleşti, Moisei, Dragomireşti), porţile artistice încrustate şi gospodăriile edificate din acelaşi material constituie repere de marcă ale creativităţii şi originalităţii artizanilor localnici. Ele apar şi în alte elemente ale zestrei etnografice specifice zonelor Oaş, Maramureş, Dorna şi parţial, Năsăud (port popular autentic, obiceiuri şi tradiţii cu profunde semnificaţii simbolice, dansuri şi cântece populare străvechi, etc.). înspre Podişul Sucevei se află mănăstirile Voroneţ, Humor şi Moldoviţa, cu minunatele fresce exterioare. Un obiectiv de rezonanţă internaţională este „Cimitirul vesel" din Săpânţa. Muzeul etnografic în aer liber din Sighetul Marmaţiei şi Monumentul de la Moisei (sculptat de Vida Gheza) completează zestrea turistică a regiunii.

Vatra Dornei

Reţeaua căilor de acces turistic are drept coordonate calea ferată Năsăud - Vatra Dornei - Câmpulung Moldovenesc, din care pornesc ramificaţii spre principalele zone turistice. Depresiunea Maramureşului este conectată cu vestul ţării şi prin şosele asfaltate Satu Mare -

39

Sighetul Marmaţiei, respectiv Baia Mare - Sighet. Pentru turiştii externi, aeroporturile din Baia Mare şi Suceava pot servi ca puncte de sosire şi abordare a unităţii studiate.

Baza tehnico-materială include staţiunile:- Baia Borşa, Sângeorz Băi, Vatra Dornei, Ocna Şugatag, Izvoarele; - complexele turistice Mogoşa, Coştiui, Colibiţa;- cabanele şi motelurile Tihuţa, Prislop, Mestecăniş, Deia, Rarău, Giumalău, Călineşti -

Oaş, Valea Măriei, Turţ, Puzdre; - hotelurile din Baia Mare, Negreşti Oaş, Sighetul Marmaţiei, Câmpulung Moldovenesc.

Staţiunile menţionate prezintă dotări adecvate turismului curativ, de tratament al afecţiunilor digestive, cardio-vasculare, locomotorii.

Traseele turistice din Ţara Oaşului, Maramureş, culoarul Someşului Mare - Dorna - Câmpulung oferă cea mai densă şi interesantă reţea de obiective turistice din întreaga ţară.

MUNŢII APUSENIDacă necesitatea unei ierarhii valorice la nivel naţional ar deveni stringentă, regiunea

Munţilor Apuseni ar figura pe una din primele ei trepte. Ar îndreptăţi-o la ocuparea acestei înalte poziţii individualizarea geografică şi

extensiunea spaţială, prezenţa tuturor atracţiilor de ordin natural (morfologice, climaterice, hidrologice, biogeografice) şi a unor resurse antropice de excepţie datorate populării îndelungate şi dense.

Munţii Apuseni

Peisajul montan este compus dintr-un mozaic de macro şi microforme de relief etalate pe verticală sau la suprafaţă, subaeriene sau subterane. Crestele ascuţite (Pleaşa Râmeţului - Piatra Cetii, Ardoschea, Vulturese) alternează cu o serie de culmi suspendate, între care Ciumerna - Bedeleu depăşeşte 70 km lungime; masivele izolate de tip klippe şi olistolite (Pietrele Ampoiţei, Vâlcanul, Bulzul, Bulzişorul) stau alături de măgurile vulcanice ale Trascăului şi Metaliferilor. Nu lipsesc culmile înalte intens aplatizate (Biharia, culmea principală din Muntele Mare) ce contrastează cu masivele izolate (Găina, Vlădeasa).

Cheile şi defileurile alcătuiesc o grupă de forme intens vizitate: Cheile Turzii, Râmeţului, Întregaldelor, Uibăreşti, Ordâncuşei, Galbenei, Someşului Cald, Sighiştelului, Videi, Aldioarei, Lazurilor; defileurile Crişului Repede, Crişului Negru, Crişului Alb şi Arieşului.

O resursă atractivă cu parametri inegalabili sub aspectul bogăţiei şi diversităţii însuşirilor revine lumii subterane a peşterilor şi avenelor. Din cele aproape 5 000 peşteri

40

inventariate în regiune, un mare număr posedă o zestre de notorietate: gheţari fosili, vestigii paleontologice, râuri, lacuri şi cascade subterane, etc. Dintre exemplele revelatoare enumerăm: Peştera Altarului, Peştera din valea Firei, Gheţarul Scărişoara, Pojarul Poliţei, Cetăţile Ponorului, Peştera Urşilor, Ponoraş, Dârninii, Peştera Vântului (cea mai lungă cavitate subterană din România, circa 50 km) etc.

Peştera Urşilor din Munţii Bihor

Evoluţia geologică a generat aflorimentul cu fosile Dealul cu Melci şi coloanele de bazalt ale Detunatelor, iar eroziunea accelerată, peisajul de tip bad- land al Gropii Ruginoase.

Influenţa pozitivă a climei se manifestă în cantitatea mare de zăpadă şi durata sa îndelungată în Bihor şi Muntele Mare unde sporturile de iarnă s-au afirmat deja.

La Geoagiu-Băi, Vaţa de Jos şi Moneasa faliile profunde şi corpurile intruzive subvulcanice sunt cauzele termalismului acviferelor ce apar la suprafaţă prin izvoare exploatate încă din Antichitate. Zonele Băcâia şi Boholt datorită mineralizării apelor subterane se integrează domeniului curativ. Reţelele endo- carstice bine organizate din peşterile Ciur-Ponor, Cetăţile Ponorului, Coiba Mare dau măreţie nopţii subpământene, în vreme ce izbucurile Îzbândiş, Galbenei, Tăuz, Boga, Roşia etc., poartă gândul privitorului prin labirinturi numai de aceste ape ştiute. Peisajul este însufleţit de câteva cascade spectaculoase: Iadolina, Răchiţele, Vârciorog, Bohodei sau îşi scaldă înfăţişarea în oglinda lacurilor carstice (Ighiu, Vărăşoaia, Coleşti) şi de baraj antropic (Fântânele, Tarniţa, Gilău, Leşu, Floroiu).

Munţii Apuseni au cel mai ridicat grad de populare dintre toate regiunile carpatice. Exploatarea aurului în Metaliferi datează din Antichitatea timpurie, ca de altfel şi aşezările din zonă. în consecinţă, obiectivele antropice sunt numeroase şi diverse. La periferie apar cetăţi (Bologa, Colţeşti, Piatra Craivii, Şoimuş) iar în interior vechi aşezări daco-romane (Abrud, Zlatna, Roşia Montană). Bisericile de la Lupşa, Vidra, Gârda de Sus, Rieni amintesc de culmile atinse în prelucrarea celui mai răspândit material de construcţie din regiune - lemnul. O mănăstire vestită este cea de la Râmeţi, printre cele mai vechi din Transilvania. Muzeul Aurului din Brad deţine exponate mineralogice unice, iar Muzeul etnografic din Lupşa ne familiarizează cu elementele culturii materiale din Ţara Moţilor. Statuile şi busturile lui Avram Iancu şi Horea ne întâmpină la Câmpeni, Albac, Horea, Vidra (azi Avram Iancu);

41

Crucea Iancului şi monumentul din Beliş amintesc de jertfele moţilor pentru atingerea celui mai scump ideal: libertatea.

Regiunii studiate i se suprapun, total sau parţial, zonele etnografice Ţara Moţilor, Bihor, Sălaj şi Arad, fiecare cu trăsături particulare ale folclorului, tradiţiilor şi obiceiurilor.

Şopârla de aur (Muzeul Aurului de la Brad)

Sub aspectul dotării tehnice, Apusenii au intrat de timpuriu în sfera preocupărilor economice, inclusiv turistice. La Germisara şi Moneasa, dacii, şi ulterior, romanii, au pus bazele primelor stabilimente balneare perpetuate şi amplificate în perioada feudală. Astăzi există un număr de 6 staţiuni: Geoagiu - Băi, Moneasa, Stâna de Vale, Fântânele-Beliş şi Băişoara a căror dotare s-a completat în ultimii ani cu numeroase case de vacanţă private. în interiorul munţilor funcţionează numeroase cabane printre care cele de la Vadu Crişului, Meziad, Padiş, Cheile Turzii, Râmeţi, Arieşeni, Întregalde, Leşu, Ardeleana, Muntele Filii etc. Campingurile sunt localizate la Lupşa, Dezna, Gârda de Sus, iar hotelurile în oraşele Câmpeni, Abrud, Beiuş, Brad, Ştei.

Căile de acces sunt implantate la periferie de-a lungul culoarului Mureşului (şoseaua E70 şi magistrala feroviară Bucureşti-Arad-Curtici), respectiv de-a lungul Someşului Mic şi Crişului Repede (şoseaua E60 şi magistrala feroviară Bucureşti-Oradea-Episcopia Bihorului). O altă şosea importantă este cea care leagă Oradea şi Deva, prin depresiunile Beiuş şi Brad. Din aceste axe se ramifică şi pătrund spre interior căi ferate (Deva-Brad-Sebiş; Oradea- Vaşcău; Turda-Abrud; Alba Iulia-Zlatna) şi şosele (Alba Iulia-Abrud- Câmpeni; Huedin-Pioana Horea-Câmpeni; Turda-Lunca Vaşcăului).

Dispunerea elementelor orografice şi a căilor de acces prefigurează realizarea unui model de amenajare al centurilor concentrice (Cocean, 1992) având Padişul ca nucleu central, iar oraşului Câmpeni revenindu-i un rol esenţial în polarizarea fluxurilor de produse, energie şi interese. Pe unele văi (Iada, Arieş, Crişul Alb) modelul circular poate fi secondat de amenajările în cascadă, cu creşterea gradului de complexitate de la periferie spre interiorul zonei montane.

Munţii Apuseni se integrează, aşadar, în sfera turismului recreativ (drumeţii montane, sporturi de iarnă, alpinism, speoturism, vânătoare şi pescuit). Turismul curativ şi culturalizant ocupă şi ele poziţii apropiate celui dintâi, inclusiv prin interferenţa reciprocă. Agroturismul are mari perspective de afirmare, primele pensiuni şi ferme turistice deschizându-şi porţile în zona bordurii nordice (Beliş - Răchiţele - Călăţele - Sâncraiu), precum şi pe valea superioară a Arieşului (Vadu Moţilor, Albac, Arieşeni ş.a.).

DEPRESIUNEA TRANSILVANIEIÎntrunind superlativul dimensional al bazinelor carpatice, Depresiunea Transilvaniei se

conturează şi din punct de vedere turistic ca o unitate funcţională de sine stătătoare. înconjurată pe toate cele patru laturi de masive muntoase înalte, ea se racordează periferic, prin distribuţii şi redistribuţii ale factorilor propriului sistem, cu cei ai regiunilor învecinate. Acţiunea este facilitată şi de rolul de loc central pe care depresiunea îl joacă în cadrul ţării noastre datorită poziţiei sale geografice.

Patrimoniul turistic al regiunii analizate este disproporţionat, balanţa înclinând de data aceasta în favoarea obiectivelor de provenienţă antropică. Aspectul este cât se poate de firesc

42

dacă luăm în considerare vechimea aşezărilor şi succesiunea culturilor din spaţiul intracarpatic. Ne-o spun, de altfel, uneltele şi obiectele descoperite la Uriu şi Tărtăria (localitate în culoarul Mureşului), cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu-Corabia, sau „davele" dacice pe ruinele cărora s-au construit oraşele romane de mai târziu (Napoca, Potaissa, Apulum), numeroasele castre romane aflate la marginea unităţii la Buciumi, Romita, Românaşi, Căşei, Ilişua, Orheiu Bistriţei.

Vestigii numeroase aparţin perioadei feudale, când în Transilvania au înflorit cetăţile fortificate şi cele ţărăneşti. Edificiile din prima categorie coincid cu viitoarele oraşe Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Bistriţa, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Aiud şi Făgăraş. Cetăţile ţărăneşti apar în număr mare în sudul Transilvaniei, la Sebeş, Axente Sever, Biertan, Cisnădioara, Cristian etc.

Obiectivele religioase sunt reprezentate prin bisericile de lemn din zona Sălajului (Fildu de Sus, Păuşa, Poarta Sălajului, Agrij), cele ctitorite de Ştefan cel Mare la Vad şi Feleac; ctitoria lui Mihai Viteazul de la Lujerdiu, dar şi prin bisericile fortificate din Podişul Târnavelor (Alma, Saschiz, Biertan, Axente Sever). Catedralele gotice din Cluj-Napoca, Alba Iulia şi Târgu Mureş precum şi mănăstirile Nicula şi Rohia întregesc o salbă de atracţii recunoscută prin valoarea sa.

Catedrala Episcopală Română din Alba Iulia (construită în 1922) şi Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail"

Importante obiective culturale de interes turistic sunt concentrate în oraşele: Cluj-Napoca (Muzeele de istorie şi artă, Etnografie şi zoologie, statuile ecvestre ale lui Mihai Viteazul şi Matei Corvin, Universitatea „Babeş - Bolyai" ş.a.), Sibiu (Muzeele tehnicii populare şi Brukenthal), Alba Iulia (Muzeul Unirii, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, Biblioteca Batthyaneum), Târgu Mureş (Biblioteca Teleki, Palatul Culturii ş.a.).

Un aport substanţial la diversificarea ofertei atractive îl are etnografia zonelor Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Târnave şi, parţial, Sălaj, Codru, Secuime, Mărginimea Sibiului. Rezultă astfel o heterogenitate nemaiîntâlnită de tradiţii, obiceiuri, port popular răsfrântă favorabil în planul receptării turistice.

Resursele cadrului natural sunt reprezentate prin peisajul zonelor de contact cu regiunile muntoase învecinate, al crestelor cu fronturi abrupte din Podişul Someşan şi cel al Târnavelor; prin rafinăriile de la Râpa Roşie şi Grădina Zmeilor. Mai consistente sunt elementele hidrografice, în special lacurile sărate de la Sovata (Lacul Ursu), Ocna Sibiului, Turda,

43

Cojocna, Ocna Dej. În aceleaşi zone cu diapir salifer apar numeroase izvoare sărate (inclusiv cele de la Băiţa, Someşeni, Bazna), utilizate în cura internă. Dintre lacurile antropice se cuvin menţionate iazurile din Câmpia Transilvaniei (Ţaga, Geaca, Cătina), domenii ale pescuitului şi agrementului de perspectivă.

Indicele climato-turistic este cel caracteristic zonelor de podiş, cu o durată a strălucirii soarelui de 1 800 - 2 200 ore anual, anotimpuri de tranziţie bine conturate, zăpadă cu o durată de 2 - 3 luni, puţin exploatată datorită denivelărilor morfologice. Se impune menţionat climatul subteran al salinelor, valorificat curativ la Praid, Turda şi Ocna Mureş.

Majoritatea bazelor de cazare aparţin grupei hotelurilor localizate în oraşe (Cluj-Napoca, Sibiu, Alba Iulia, Târgu Mureş, Bistriţa, Dej, Năsăud, Sighişoara, Mediaş, Victoria, Târnăveni, Reghin).

Ca staţiuni turistice propriu-zise se detaşează Sovata, Ocna Sibiului, Băile Turda, Bizuşa, Bazna, Miercurea Sibiului.

Căile de acces au un aspect circular, fiind amplasate preponderent la periferia sudică, vestică şi nordică a depresiunii (în culoarul Mureşului continuat cu cel al Someşelor; în Depresiunile Sibiului şi Făgăraş). Magistrala feroviară Bucureşti-Oradea şi şoseaua internaţională E60 traversează axial regiunea, permiţând ramificaţii multiple. Aeroporturile din Sibiu, Cluj-Napoca şi Târgu Mureş oferă posibilitatea unui acces rapid pe cale aeriană. Ca tipuri de turism de perspectivă, Depresiunea Transilvaniei are toate atuurile afirmării turismului cultural. în plan secund se află turismul curativ şi cel recreativ.

MUNŢII POIANA RUSCĂAre o suprafaţă restrânsă la masivul montan cu acelaşi nume, delimitat de culoarul

Mureşului la nord şi culoarul Bistra-Strei la sud. Ea îşi răsfrânge influenţa şi asupra culoarului Orăştie, respectiv a părţii vestice a Depresiunii Haţeg, arealele de recepţie şi concentrare a turiştilor orientaţi spre masivul menţionat.

Potenţialul atractiv se caracterizează printr-o participare modestă a morfologiei, înălţimea redusă (1 374 m) şi fragmentarea limitată generând un peisaj în care grandoarea piscurilor este înlocuită cu liniile domoale, nivelate ale platourilor, iar mulţimea formelor de detaliu cu blândeţea şi accesibilitatea versanţilor şi culmilor prelungi. Doar în profunzimea calcarelor paleozoice ale platformei Luncanilor apele au sculptat peşteri inedite, Peştera de la Româneşti având o sala subterană de mari dimensiuni, cu o acustică de mare acurateţe, loc de desfăşurare a unor insolite concerte subterane. Indicele climato-turistic are parametri dictaţi de influenţele submediteraneene resimţite puternic pe faţada vestică.

Apele care drenează masivul au dispoziţie radiară, vărsându-se în Mureş, Strei sau Bistra. Zăgăzuirea apelor Cernei a creat lacul de acumulare Cinciş, pe malul căruia turismul de la sfârşitul săptămânii a prins rădăcini.

Mai nuanţate sunt obiectivele antropice din zona periferică munţilor. La loc de frunte se situează bisericile din piatră ale Depresiunii Haţegului (Densuş, Sântămăria Orlea, Streisângeorgiu), oraşul antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, castelul feudal construit de Corvineşti la Hunedoara - cel mai falnic edificiu de acest gen din România; Cetatea Deva, remarcabilă prin poziţia sa pitorească, Muzeul de Istorie şi statuile lui Decebal din acelaşi oraş etc.

44

Castelul Corvineştilor (Hunedoara)

Întreaga regiune aparţine, din punct de vedere etnografic, zonei Pădurenilor, cunoscută prin obiceiurile de botez şi nuntă, ocupaţiile tradiţionale şi portul strămoşesc nealterat de influenţe străine zonei.

Infrastructura turistică este concentrată, în proporţie covârşitoare, în oraşele de la marginea zonei montane: Deva, Hunedoara, Călan, Haţeg, Oţelul Roşu.

Dacă la periferia masivului, turismul cultural este dominant, motivat de obiectivele menţionate, în interiorul său singurul tip practicabil este cel recreativ (drumeţie, vânătoare, pescuit), completat cu oferta în domeniul turismului rural.

MUNŢII BANATULUIZona Munţilor Banatului are o personalitate distinctă şi se desfăşoară în partea sud-

vestică a ţării fiind delimitată de unităţile învecinate prin culoare tectonice (Timiş-Cerna), defileul adânc al Dunării şi racordul brusc cu zonele de deal şi câmpie.

Deşi aşezările umane şi-au fixat vetrele în depresiunile şi văile montane, fondul atractiv se compune, într-o manieră decisivă, din elemente ale cadrului natural. Astfel, masivul principal, Semenic, are o înfăţişare greoaie, de cupolă granitică puţin fragmentată, în vreme ce Munţii Aninei prevestesc, dincolo de suprafeţele ondulate ale platourilor cu uvale şi doline, o sculptare carstică excesivă.

Asemănător Apusenilor, şi în Munţii Banatului obiectivele morfologice cu atractivitate turistică sunt cheile şi peşterile. Nera, Caraşul, Minişul, Bârzava şi Timişul şi-au dăltuit în calcarele munţilor Aninei şi Almăjului sectoare grandioase de chei, cu lungimi apreciabile, versanţi înalţi şi abrupţi din care ademenesc, misterioase, gurile de peşteră. De un farmec aparte se bucură Defileul Dunării de la Porţile de Fier (144 km) ce străjuieşte partea sudică a regiunii. Cei 900 km2 de calcare solubile relevă un indice de endocarstificare care a condus la formarea peşterilor Comarnic, Popovăţ, Racoviţă, Buhui, Ţolosu, Veterani, Gaura cu Muscă, Gaura Chindiei etc., posesoare de atracţii nebănuite.

Lacurile de baraj antropic de la Porţile de Fier, Văliug, Trei Ape, Marghitaş, Secu, Buhui, acordă hidrografiei un rol de seamă în ansamblul peisagistic şi al punctelor de amplasare a bazelor turistice.

Ca obiective hidrografice nu pot fi omise acumularea carstică Lacul Dracului, din versantul stâng al Cheilor Nerei şi cascada Beuşniţa.

Valorificarea recreativă actuală se realizează prin intermediul unor staţiuni şi complexe turistice amplasate, majoritatea, pe malurile lacurilor de acumulare: Crivaia, la „coada" lacului Văliug; Trei Ape, pe ţărmul lacului cu acelaşi nume; Secu, lângă lacul omonim. Dar principala staţiune rămâne Semenic, situată la 1 410 m altitudine şi dotată cu pârtii de schi şi săniuş, respectiv cu mijloace de transport pe cablu (telescaun, teleschi). în oraşele Reşiţa,

45

Anina, Oraviţa, Orşova, Caransebeş se află hoteluri. în interiorul grupei muntoase funcţionează o serie de cabane (Gărâna, Mărghitaş, Borlova etc.).

Turismul viitorului găseşte această unitate în faţa unor opţiuni fundamentale. Prima dintre ele vizează dezvoltarea infrastructurii şi activităţilor de profil în zona Defileului Dunării, unde lipseşte practic o exploatare conformă cu potenţialul său de atractivitate. Acţiunea este motivată şi de intensificarea traficului dunărean, în urma conexiunii prin Canalul Dunăre-Main-Rin a Mării Negre cu Marea Nordului, şi situarea ei în fâşia de frontieră cu Iugoslavia. Ambele aspecte pot asigura zonei un flux maxim de vizitatori externi. A doua opţiune urmăreşte intensificarea punerii în valoare a obiectivelor din partea centrală a regiunii, în special peşterile şi sectoarele de chei (ale Caraşului, Nerei, Minişului), prin amenajarea acestora şi construirea unor baze de cazare noi, moderne. Tipul de turism, cu o pondere aproape exclusivă, este cel recreativ (drumeţii montane, canotaj, înot, pescuit, vânătoare, speoturism, alpinism), resursele etnografice ale zonei Almăjului pot constitui un suport pentru promovarea turismului rural în satele depresiunilor Oraviţa, Almăj şi Caraş-Ezeriş.

GRUPA CENTRALĂ A CARPAŢILOR ORIENTALI ŞI SUBCARPAŢII MOLDOVEIDelimitarea acestei regiuni turistice ridică, de la început, un semn de întrebare chemat să

explice asocierea dintre o unitate carpatică recunoscută prin complexitatea sa şi o unitate subcarpatică. Integrarea într-un tot unitar revine interferenţelor dintre ele la nivel funcţional, fluxurile turistice, prin orientarea lor, constituind liantul dintre cele două entităţi, astfel deosebite genetic, evolutiv sau peisagistic. A se observa că orice abordare dinspre est a grupei centrale carpatice nu se poate realiza decât traversând şi vizitând un segment carpatic, după cum orice circuit în zona montană nu poate neglija racordarea, prin ramificare, a unor valori antropice localizate în aceeaşi zonă de culmi şi depresiuni mai joase.Resursele reliefului sunt reprezentate prin peisajul de conuri şi cratere vulcanice ale lanţului eruptiv Călimani-Gurghiu-Harghita. O dovadă este numărul apreciabil al craterelor conservate total sau parţial (Fincelul, Bătrâna, Harghita-Mădăraş). Calcarele şi conglomeratele, prezente în Hăşmaş şi Ceahlău, au făcut posibilă evidenţierea unei veritabile fantezii sculpturale (Piatra Singuratecă, Cheile Bicazului, Panaghia, Dochia), iar pe areale restrânse din Perşani şi Giurgeu, fenomenele endocarstice (Peştera Şugău, Peştera Calului, Peştera Mare de la Mereşti, Peştera nr. 9 din Cheile Vârghişului). Masivele Ciuc, Nemira, Baraolt, Bodoc, Stânişoara, Goşmanu sau Berzunţ dau reliefului acea notă de monumentalism discret, accesibil. în fine, se impun menţionate cele trei sectoare de defileuri sculptate de Olt (la Tuşnad şi Racoş) şi de Mureş (între Topliţa şi Deda).

Regiunea excelează în privinţa izvoarelor minerale din zona de contact, apele carbogazoase de la Borsec, Bilbor, Biborţeni, Tulgheş, Harghita Băi etc., depăşind cele mai exigente repere calitative. La Balvanyos apar şi ape mezotermale, iar la Turia ape intens solfatate. De mare atractivitate se bucură lacul de crater Sfânta Ana şi cel de baraj natural, Lacul Roşu. Prin construirea barajului pe râul Bistriţa, la Izvorul Muntelui, s-a creat o veritabilă mare interioară, cu o lungime de 35 km, în care Ceahlăul îşi răsfrânge culmile semeţe. Spre aval, inclusiv în depresiunea subcarpatică Cracău-Bistriţa, retenţiile hidrografice ale celor 12 lacuri reprezintă premise optimiste ale turismului de mâine. Tot în Subcarpaţi, şi anume în Depresiunea Neamţ, se ivesc izvoare clorurat-iodurate la Bălţăteşti şi Oglinzi.

46

Lacul Sfânta Ana (Muntele Ciomatu)

Rolul turistic al climatului este diferenţiat: în zona montană etajarea verticală a reliefului impune un climat solicitant, al curei reci cu factori ionizanţi şi agrementul hibernal (cu zăpezi permanente în intervalul noiembrie - mai); în Subcarpaţi un climat cu valori mai atenuate şi scăderea importanţei recreative a zăpezii: inversiunile termice din depresiunile Giurgeu şi Ciuc („polul frigului" de la Joseni) şi ceţurile frecvente au un impact turistic defavorabil.

Masivele grupei centrale sunt puternic împădurite cu răşinoase generatoare de ozon. Pajiştile alpine apar în munţii Harghitei, Călimani şi Ceahlău.

Dacă în perimetrul muntos atracţiile de provenienţă antropică sunt puţine şi se datorează etnografiei zonei secuilor (dar şi celei a românilor din Valea Gurghiului), în Subcarpaţii Moldovei, ele predomină net. Este, de ajuns, credem, să menţionăm Cetatea Neamţului; mănăstirile Agapia, Neamţ, Văratic, Secu, Sihăstria, Pângăraţi, Bistriţa, Caşin, schitul Durău; casele memoriale I. Creangă, M. Sadoveanu, C. Hogaş; bisericile şi monumentele din oraşul Piatra Neamţ; etnografia zonelor Neamţ şi Trotuş etc., pentru a deschide doar o listă mult mai bogată şi diversificată..

Fără excepţie, valorificarea a acestor zone se axează pe promovarea turismului curativ, cele carpatice utilizând apele minerale carbogazoase, iar staţiunile din Subcarpaţi apele clorurat-iodurate. La Târgul Ocna, tratamentul astmului bronşic în salină are rezultate semnificative.

Accesul în regiune se realizează prin intermediul magistralei feroviare Bucureşti-Miercurea Ciuc-Baia Mare, cu ramificaţie spre Ciceu-Adjud şi a şoselei care o însoţeşte, cu ramificaţii spre Moldova prin pasul Oituz, pe valea Bistriţei, spre Piatra Neamţ şi prin Borsec spre Târgu Neamţ; dinspre culoarul Şiretului porneşte calea ferată Bacău-Bicaz.

Regiunea grupei centrale a Carpaţilor Orientali şi a Subcarpaţilor Moldovei îmbină cele trei tipuri de turism: recreativ, curativ, cultural, generând, pe vaste teritorii, tipul mixt al turismului polivalent. Totuşi, se disting anumite zone unde se detaşează un tip sau altul. Astfel, în partea vestică a lanţului vulcanic şi al depresiunilor Giurgeu şi Ciuc, rămâne dominant turismul balnear, curativ, secondat de cel recreativ. În Carpaţii Moldo-Transilvani, turismul recreativ deţine primul loc, iar în aria subcarpatică, relevant este turismul cultural.

PODIŞUL MOLDOVEI

47

Această regiune turistică gravitează spre culoarul larg al Şiretului, aşezat asimetric în raport cu două dintre unităţile sale majore, Podişul Bârladului şi Câmpia Moldovei. Doar în partea nordică axa polarizatoare străbate median Podişul Sucevei. Având caracteristicile tipice unei regiuni de podiş, prezintă în partea nord-estică multe din trăsăturile câmpiilor înalte, unde participarea reliefului la constituirea fondului atractiv este puţin semnificativă.

Poziţia estică în cadrul ţării determină instaurarea unui climat continental cu indicele climato-turistic mediu, reflectând în verile călduroase şi iernile aspre, cu multă zăpadă. Crivăţul troieneşte adesea căile de acces, factor receptat negativ în planul transportului cu scop recreativ.

O participare ceva mai consistentă o datorăm apelor minerale de la Răducăneni, Nicolina, Strunga, Gura Văii şi Raiu. Un efect pitoresc, de insulă, îl au iazurile din Câmpia Moldovei (Dracşani, Negreni, Havârna, Cal Alb), care se manifestă mult mai amplu în cazul lacurilor de acumulare de la Stânca Costeşti, pe Prut şi Bucecea, pe Şiret.

Podişul Moldovei este o altă regiune turistică unde patrimoniul recreativ este alcătuit din realizările peste timp ale locuitorilor săi. începând cu siturile arheologice de la Drăguşeni şi Ioneşti-Truşeşti, cu ceramică aparţinând culturii Cucuteni, şi continuând cu Cetatea Sucevei, palatul lui Al.I. Cuza de la Ruginoasa, bisericile cu fresce exterioare Voroneţ (celebrul albastru de Voroneţ), Suceviţa, Moldoviţa şi Arbore; mănăstirile Putna (cu mormântul marelui voievod Ştefan), Dragomirna, Trei Ierarhi (cu mormintele lui D. Cantemir şi Al. I. Cuza), Golia, Galata, Cetăţuia; în Suceava, Iaşi şi Vaslui statuile ecvestre ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt trimit gândurile turiştilor spre Evul Mediu moldav, cu remarcabile fapte de apărare a gliei strămoşeşti, a fiinţei poporului român. Bisericile din aceleaşi oraşe (Sf. Ion, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul), dar şi cele din Dorohoi (ctitorită de Ştefan cel Mare), Huşi, Bârlad, Rădăuţi, Hârlău, Dobrovăţ etc. sunt mărturia permanenţei credinţei strămoşeşti.

Casele memoriale I. Creangă din Iaşi (Bojdeuca din Ţicău), M. Eminescu (Ipoteşti), V. Alecsandri (Mirceşti), G. Enescu (Liveni), N. Labiş (Mălini), C. Porumbescu (Stupea) oferă turismului cultural un prilej fertil de rememorări ale unor personalităţi ilustre. Întâlnim, de asemenea, muzee (Muzeul de Istorie al Moldovei din Iaşi, Muzeul de Istorie din Suceava, muzeele judeţene cu tematică mixtă din Vaslui şi Botoşani), opere şi teatre (Iaşi), curţi domneşti (Suceava, Iaşi, Hârlău, Roman), Universitatea din Iaşi, biblioteci.

Comorile etnografice (jocuri cu măşti, teatru folcloric, ocupaţii, port popular, ceramică - cunoscutele produse de olărit de la Rădăuţi, Marginea, Schitu etc.) se diferenţiază în funcţie de apartenenţa la cele cinci zone suprapuse podişului: Suceava, Botoşani, Iaşi,Vaslui şi Bârlad, Iaşi, Suceava, Botoşani, Bacău, Vaslui, Bârlad, Fălticeni, Rădăuţi, Şiret, Paşcani, Târgu Frumos, Huşi, Dorohoi joacă rolul centrelor polarizatoare, atât prin obiectivele deţinute, cât şi prin serviciile oferite. Există o singură staţiune de profil, Strunga, lângă Iaşi, unde se valorifică, încă din secolul trecut, apele minerale bicarbonate şi sulfatate.

Partea central-estică a Podişului Sucevei şi Valea Şiretului, prin aşezările străvechi, cu o fizionomie arhitecturală şi un nivel mai ridicat al civilizaţiei rurale, îndeplinesc multe din cerinţele noului tip de turism ce invadează Europa, ecoturismul.

Căile de acces turistic se ramifică din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, ce străbate de la sud la nord întreaga regiune. Către est pornesc căile ferate Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi şi Bârlad-Vaslui, iar spre vest calea ferată Paşcani-Suceava-Vatra Dornei. Şoseaua internaţională E 80 însoţeşte magistrala mai sus menţionată, având, în ansamblu, aceleaşi ramificaţii principale. Aeroporturile din Iaşi, Suceava şi Bacău pot contribui la optimizarea fluxurilor de vizitatori ai regiunii.

Regiunea Podişului Moldovei relevă actualmente o dependenţă, aproape exclusivă, de turismul cultural; recrearea şi cura se practică sporadic, în zonele periurbane (agrementul) şi în arealele cu ape minerale (activităţile balneare). O formă larg răspândită este cea a turismului de tranzit, în care sunt implicaţi numeroşi turişti externi, proveniţi din Republica Moldova şi Ucraina. într-o analiză comparativă, regiunea Podişului Moldovei are un număr restrâns de staţiuni turistice din tară.

48

CARPAŢII CURBURIISe află într-o similaritate frapantă cu unitatea grupei centrale a Carpaţilor Orientali şi a

Subcarpaţilor Moldovei, datorită strânselor conexiuni între cele două părţi componente, amplificate şi de pătrunderea unor structuri montane în aria subcarpatică.

Raportul dintre resursele cadrului natural şi cele de provenienţă antropică este favorabil celor dintâi. în Ciucaş, partea cea mai înaltă (1 954 m), conglomeratele au generat un relief spectaculos, cu „Tigăile" şi „Sfinxul" Bratocei; în Piatra Mare şi Postăvarul, calcarele au evidenţiat abrupturi, sectoare cu chei şi peşteri (Peştera Fundata, Peştera Laptelui de Piatră), pentru ca în Munţii Vrancei, Buzăului şi Baiului şesurile alpine să aibă extensiuni remarcabile.

Zona subcarpatică, pe lângă alternanţă pitorească a culmilor şi a bazinetelor depresionare, participă cu două elemente unice: vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici - printre cei mai spectaculoşi din lume - şi masivul de sare de la Slănic Prahova, o fastuoasă lapiezaţiune în roca solubilă; tot aici au fost sculptate peşteri în sare (a doua ca lungime de pe glob fiind Peştera nr. 6 de la Mânzăleşti).

Vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari (jud. Buzău)Al doilea factor constitutiv al zestrei turistice este hidrografia, reprezentată prin apele

minerale carbogazoase de la Zizin, Vâlcele, Covasna, respectiv cele clorurate şi iodurate de la Siriu-Băi, Sărata Monteoru, Slănic Prahova, Telega. în zona Slănic Prahova exploatarea sării a dus la geneza lacurilor sărate (unele cu nămol terapeutic). Lacurile de baraj hidroenergetic Paltinul (pe valea Doftanei) şi Siriu (pe valea Buzăului) sunt cele mai importante acumulări de acest tip.

Ca atracţii de alt gen menţionăm mofetele de la Covasna (cele mai bogate în C00 din Europa) şi „focurile vii" de la Lopătari şi Ardeiaşu din Subcarpaţi.

Climatul montan este definit de precipitaţii abundente pe faţada nordică şi vestică a Carpaţilor Curburii şi un proces de foehnizare în Subcarpaţi. Cantitatea mare de zăpadă şi durata sa îndelungată sunt cauzele afirmării celei mai cunoscute staţiuni de sporturi de iarnă din România, Poiana Braşov, dotată cu pârtii şi mijloace de transport pe cablu.

Resursele antropice definesc potenţialul atractiv al depresiunilor Braşov, întorsura Buzăului, Vrancea, Vălenii de Munte, Câmpina. Obiective căutate de turişti deţine Braşovul: Biserica Neagră, Casa Sfatului, ziduri şi turnuri ale vechii cetăţi medievale, muzee. Pentru celelalte zone, etnografia reprezintă domeniul atractiv fundamental. Vestite sunt obiceiurile şi porturile arhaice din „Ţara Vrancei, portul buzoian, arhitectura caselor cu pridvor, olăritul,

49

ţesăturile etc. Dintre monumente amintim mausoleul de la Soveja. O mănăstire intrată în vizorul turiştilor interesaţi este Cheia.

Infrastructura turistică relevă prezenţa unor staţiuni cu activitate de profil intensă: Poiana Braşov, Covasna, Zizin, Cheia, Slănic Prahova. Dacă Poiana Braşov şi Cheia s-au specializat în turismul recreativ montan, la Covasna, Slănic Prahova, Sărata Monteoru şi Zizin, apele minerale se exploatează intens în scop curativ.

Principalele căi de acces sunt şoselele ce traversează munţii (Ploieşti- Braşov; Buzău-întorsura Buzăului-Braşov) şi calea ferată Ploieşti-Braşov, respectiv căile ferate Ploieşti-Mâneciu şi Buzău-Nehoiu.

În matricea turismului naţional, regiunea Curburii se înscrie deci prin turismul recreativ curativ şi cultural. în zona Braşov se dezvoltă un turism recreativ-culturalizant, iar în Subcarpaţi un turism curaţiv-cultural.

CARPAŢII MERIDIONALIAceastă regiune turistică este reprezentată de sectorul carpatic cu cele mai mari

altitudini din Carpaţii Româneşti, ceea ce şi explică prezenţa exclusivă a unor vârfuri de peste 2 500 m (Moldoveanu, Negoiu, Parângul Mare, Peleaga, Omu). Predominanţa şisturilor cristaline este un argument pentru altitudinile de excepţie şi pentru masivitatea acestor munţi, iar calcarele şi conglomeratele, majoritare în Bucegi, Piatra Craiului, Mehedinţi şi Cernei sporesc pitorescul regiunii prin favorizarea fenomenelor carstice.

Zonele depresionare puţin numeroase, văile transversale în număr foarte redus (Jiu, Olt) ş.a. au influenţat popularea relativ restrânsă. Măreţia acestor munţi şi traseele turistice alpine, de o frumuseţe unică, străbătute numai de cei ce îndrăznesc, lacurile glaciare, şansa de a vedea capra neagră etc. au impus pe primul plan dominarea resurselor cadrului natural în raport cu cele antropice.

Grupele montane principale sunt separate de lungile defileuri ale Jiului (Bumbeşti-Livezeni) şi Oltului (Turnu Roşu-Cozia).

O altă categorie de atracţii aparţine endocarstului, peşterile Ialomiţei, Rătei, Muierilor, Ponorici-Cioclovina, Polovragi, Topolniţa, Epuran, Bulba, Cloşani, Cioaca Brebeneilor, Peştera cu Corali amintesc palatele din basmele copilăriei. Densităţii mari de peşteri din bazinul văii Cerna i se adaugă şi prezenţa unor atracţii mai aparte, cum ar fi vestigiile omului paleolitic (Peştera lui Adam) sau prezenţa izvoarelor termale subterane (Peştera Hoţilor, Peştera din Despicătură). De subliniat ataşarea carstului din Podişul Mehedinţi aceleaşi regiuni datorită unor condiţionări de ordin genetic, peisagistic, funcţional.

Între emblemele turistice ale Carpaţilor Meridionali se înscriu şi formele ciudate create de natură pe platoul Bucegilor („Sfinxul" şi „Babele").

Altitudinea ridicată şi versantul, nordic prelung sunt cele două condiţii ale menţinerii zăpezii 5-6 luni anual. în locurile adăpostite şi în circurile glaciare, ea se conservă şi de la un an la altul. Apare astfel un sezon hibernal îndelungat, dar şi o vară cu timp frumos, favorabilă ascensiunilor montane.

50

Babele (Munţii Bucegi)

Numeroase sunt valenţele atractive ale hidrografiei, de la salba celor 140 lacuri glaciare din Făgăraş, Parâng, Retezat (între care Bucura, Zănoaga, Bâlea, Podragu, Gâlcescu) la acumulările de baraj antropic de pe Argeş Vidraru), Lotru (Vidra), Olt, Sebeş, Strei, Cerna, Tismana, Sadu etc. Sunt recente cascadele (Moara Dracului), izbucurile (Cernei), râurile subterane Şura Mare, Izverna), apele minerale şi termale (Băile Herculane, Cozia, Călimăneşti, Căciulata).

Aşa cum s-a menţionat, resursele antropice sunt departe de a concura cu cele ale cadrului natural. Culoarele Prahovei, Rucăr-Bran, Timiş-Cerna şi depresiunile Loviştei şi Petroşani sunt singurele areale mai intens populate, acum şi în vechime. Etnografia zonei Rucăr şi cea a momârlanilor din Petroşani au multe elemente inedite, de interferenţă între Transilvania şi sudul catenei carpatice.

Obiectivele turistice antropice din grupa amintită sunt mănăstirile (Sinaia, Sâmbăta, Cozia), castelele Peleş şi Pelişor din Sinaia, Bran, barajele lacurilor de acumulare Vidraru, Vidra, Oaşa etc.

Infrastructura de profil cuprinde staţiuni turistice consacrate deja pe plan naţional şi internaţional cum ar fi: Sinaia, Buşteni, Predeal (toate cu dotări pentru sporturile de iarnă), Băile Herculane, dar şi staţiuni mai noi, în plină afirmare şi anume Păltiniş, Pârâul Rece, Călimăneşti-Căciulata, Cozia, Muntele Mic, Bâlea Cascadă. Ele au un mare număr de hoteluri, dar şi vile şi campinguri asociate.

Castelul Peleş51

Larg reprezentate sunt cabanele, unele cu o veche tradiţie, în special cele din Bucegi (Caraiman, Babele, Piatra Arsă), Peştera, Sâmbăta, Pietrele, Gura Zlata, etc. Valea Prahovei tinde să devină, în totalitatea sa, o microregiune turistică prin tendinţa de aglutinare a nu-cleelor iniţiale de habitat, aparţinând vechilor staţiuni, ca urmare a construirii de case de vacanţă în ultimii ani, Lacurile de acumulare şi construirea Transfăgărăşanului (cea mai pitorească şosea turistică a ţării) au stimulat apariţia de noi baze din categoria motelurilor şi complexelor turistice.

Şoseaua Transfăgărăşeană

Căile de acces urmează mai ales culoarele morfologice sau hidrografice ce traversează catena muntoasă. Şoselele modernizate şi căile ferate localizate de-a lungul văii Prahova, Olt, Jiu, culoarul Timiş-Cerna sunt secondate de şoselele Transfăgărăşanului şi de cea prin culoarul Rucăr-Bran. Regiunea turistică a Carpaţilor Meridionali cuprinde, ca subdiviziuni, patru zone clar delimitate şi anume: Bucegi, Făgăraş, Parâng şi Retezat.

Ca specializare de viitor, regiunea este predestinată turismului recreativ, cu posibilităţi multiple de afirmare (drumeţie, alpinism, speoturism, canotaj, vânătoare, pescuit). Cu totul secundar, în raport cu primul tip, se dezvoltă turismul curativ (la Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Cozia). întreaga unitate se află sub incidenţa turismului de tranzit.

SUBCARPAŢII GETICISpre deosebire de Subcarpaţii Moldovei şi ai Curburii, strâns legaţi de zonele montane

adiacente, inclusiv sub aspectul integrării într-un sistem turistico-economic, Subcarpaţii Getici se constituie într-o unitate de sine stătătoare. Şi aceasta deoarece ei au individualizare mai accentuată, impusă atât de arhitectura de peste 1 500 m între piscurile montane învecinate şi măgurile proprii), cât şi de reţeaua căilor de comunicaţie. Se observă existenţa unei şosele principale, de la est la vest, între Câmpulung şi Târgu Jiu, ce leagă principalele bazine depresionare şi vetre populate, respectiv centrele urbane mai importante. Din această şosea se ramifică spre nord şi sud drumuri secundare ce întregesc o reţea bine închegată, menită să asigure funcţionalitatea modelului turistic prefigurat în regiune.

Subcarpaţii Getici au resursele atractive compuse, în primul rând, din obiective turistice antropice, edificiilor religioase revenindu-le poziţia dominantă. Această regiune reprezintă a doua arie de concentrare a mănăstirilor din ţară, după Bucovina. Mănăstirile Dealu, Curtea de Argeş, Cozia, Govora, Frăsinei, Dintr-un lemn, Bistriţa, Arnota, Hurez, Polovragi şi Tismana sunt tot atâtea obiective cu o funcţie atractivă demult atestată. De altfel, nicăieri în altă parte, un „circuit al mănăstirilor" nu este mai dens şi mai uşor de parcurs decât aici. Faima marilor voievozi aureolează ctitoriile de la Cozia, Curtea de Argeş, Hurez, iar caracteristicile stilului constructiv local pot fi evidenţiate admirând planurile desfăşurării arhitecturale şi decoraţiunile interioare şi exterioare.

52

Mănăstirea şi biserica de la Curtea de Argeş

În regiune se află vestigiile unor castre romane aparţinând limesului transalutan (Buridava, Câmpulung), mausoleul de la Mateiaş şi complexul operelor brâncuşiene de la Târgu Jiu (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului). În vecinătate, la Hobiţa, poate fi vizitată casa memorială Constantin Brâncuşi, cel mai de seamă sculptor român din toate timpurile şi unul dintre promotorii sculpturii moderne mondiale.

Valoarea patrimoniului antropic se întregeşte prin contribuţia etnografiei zonelor Argeş, Muscel, Vâlcea, Gorj şi, parţial, Mehedinţi, vestite prin ţesăturile de borangic, ceramică (Horezu), obiceiurile şi tradiţiile satelor de „ungureni" (Novaci), port popular, arhitectură (culele olteneşti), nedei etc.

Cadrul natural atribuie hidrografiei participarea cea mai consistentă, ce rezidă în apele minerale (clorurate, sodice, sulfuroase, iodurate) de la Govora, Ocnele Mari, Ocniţa, Olăneşti, Săcelu, Pucioasa. De asemenea, sunt prezente apele termominerale, cu mari zăcăminte în zona de contact cu munţii, la Călimăneşti, Căciulata. Lacurile de acumulare de pe Olt şi Argeş, Lacul Ceauru de lângă Târgu Jiu au atribute atractive legate de pescuit, înot sau canotaj.

Indicele climato-turistic are valori superioare mediei pe ţară, mai ales în partea vestică supusă influenţelor submediteraneene. Depresiunile subcarpatice au un climat de adăpost tipic, cu însuşiri curative apreciate.

Peisajul morfologic este variat, culmile izolate şi muscelele prelungi alternând cu culoarele de vale şi depresiunile.

Exploatarea turistică a început încă din Antichitate, când apele mezotermale de la Săcelu vindecau rănile veteranilor romani şi ale populaţiei locale. în Evul Mediu încep pelerinaje la mănăstiri, amplificate în secolul nostru de mişcarea turistică înspre primele staţiuni de profil (Govora, Olăneşti, Călimăneşti). Astăzi potenţialul hidromineral este pus în valoare în staţiunile Pucioasa, Vulcana Băi (ele aparţin, fizico-geografic, Subcarpaţilor Curburii, însă, funcţional, partea vestică a acestora, dincolo de Valea Prahovei, o ataşăm Subcarpaţilor Getici), Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti, Govora, Ocnele Mari. De o recunoaştere pe plan european se bucură staţiunea Olăneşti, unde tratamentul anumitor afecţiuni (digestive, renale, alergice) atinge cote de eficienţă maximă. La Govora, Călimăneşti şi Olăneşti hotelurile se asociază cu vilele, construite într-o perioadă de expansiune a turismului, în primele decenii ale secolului XX.

53

Bazele de cazare turistică, mai ales din categoria hotelurilor, sunt amplasate în oraşele regiunii: Câmpulung, Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Horezu. Mănăstirile din zonă au camere de oaspeţi cu un număr variabil de locuri, ce se închiriază îndeosebi familiştilor.

Accesul turistic se realizează pe căi rutiere şi feroviare. Şoseaua Câmpulung -Târgu Jiu străbate întreaga regiune şi constituie axa principală de vehiculare a călătorilor. Căile ferate ce însoţesc cursurile Jiului, Oltului, Argeşului, Ialomiţei ajută grupurile de turişti să ajungă la, sau în apropierea obiectivelor vizate.

Funcţia turistică a regiunii rămâne asociată între două tendinţe: cea culturalizantă, pentru care are resurse remarcabile, dar este mai puţin eficientă economic, şi cea curativă, ce tinde să polarizeze numeroase opţiuni.

CÂMPIA ROMÂNĂAceastă regiune are o desfăşurare vastă, cuprinzând întreaga câmpie dunăreană, dar şi

partea sudică a Podişului Getic, spre care trecerea morfologică se realizează pe nesimţite. Cu toate acestea, turismul s-a implantat doar în anumite areale, existând teritorii extinse, unde astfel de activităţi lipsesc sau au o prezenţă nesemnificativă. Cauzele îşi au resorturile într-un cumul de factori restrictivi, cum ar fi: repartiţia heterogenă a resurselor atractive, cu concentrări în anumite zone şi disipări în altele; popularea puţin densă în unele compartimente, infrastructura de profil dezvoltată discrepant etc.

Orizonturile vaste ale câmpiei plane reduc rolul reliefului propriu în creionarea zestrei turistice la meandrele râurilor, dunele de nisip din Câmpia Olteniei sau la albia majoră a râurilor din Bărăgan, crovurile şi padinele zonelor de loess, adică la cel mai scăzut nivel de implicare posibilă.

Climatul regiunii, cu cele trei nuanţe (submediteraneană în vest, de tranziţie în centru şi de ariditate în est) se caracterizează prin durata mare a strălucirii soarelui, insolaţie puternică, ierni scurte, dar geroase şi bogate în zăpadă. Un climat solicitant, excitant, recomandat în afecţiuni metabolice, respiratorii, reumatismale.

Şi în acest caz hidrografia îşi aduce o contribuţie substanţială la diversificarea patrimoniului atractiv al regiunii. Lacurile sărate din Bărăgan (Amara, Balta Albă, Movila Miresii, Lacul Sărat, Batogu, Lutu Alb, Tătaru, Colţea) sunt, prin apa bogată în săruri diverse şi nămolul sapropelic, o resursă de mare perspectivă. Lacurile din crovuri şi dintre dunele de nisip ale Câmpiei Olteniei, Umanele fluviatile ale Dâmboviţei, Colentinei, Ialomiţei, Buzăului (Floreasca, Tei, Snagov, Căldăruşani, Mostiştea, Amara - de Buzău) şi lacurile de baraj antropic de pe Jiu, Olt, Argeş se înscriu în gama elementelor de ordin recreativ. Râurile însăşi oferă posibilităţi de agrement estival (navigaţie, înot, pescuit). în subsolul câmpiei, la 2 000- 2 500 m adâncime, s-au interceptat acvifere cu ape termale de până la 50°C.

Potenţialul atractiv antropic are o pondere covârşitoare în structura de ansamblu a resurselor turistice şi este reprezentat prin vestigii istorice, edificii religioase, obiective culturale, economice, monumente, valori etnografice.

Dintre vestigiile istorice putem aminti rezervaţiile arheologice de la Gârbovăţi, Poiana, Bereşti şi Gumelniţa; castrele romane de la Sucidava şi Romula Malva; curţile domneşti din Bucureşti şi Târgovişte, palatele din Bucureşti (Cotroceni, Mogoşoaia), Craiova (Casa Băniei), Potlogi. în această grupă se înscrie şi Palatul Parlamentului din Bucureşti, a doua construcţie din lume (după Pentagon) în ceea ce priveşte grandoarea.

Edificiile religioase, constituite din biserici şi mănăstiri sunt concentrate în Bucureşti (bisericile Stravopoleos, Sf. Gheorghe Vechi, Patriarhie, Domniţa Bălaşa, mănăstirile Snagov, Cernica, Radu Vodă, Pasărea), precum şi în celelalte oraşe sau în vecinătatea lor (Craiova, Galaţi, Brăila, Buzău, Ploieşti, Piteşti, Târgovişte, Slatina etc.).

Capitala ţării concentrează alte variate obiective culturale: Ateneul, Opera, Teatrul Naţional, Biblioteca Centrală Universitară, Universitatea, Academia Română, Casa Presei, muzee - Muzeul de Istorie a României, Muzeul de Artă, Muzeul de Ştiinţele Naturii „Gr.

54

Antipa", Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Colecţiilor, colecţii de artă. Muzee cunoscute prin secţiile şi exponatele lor fiinţează şi în marile oraşe reşedinţă de judeţ: Brăila, Craiova, Galaţi, Buzău, Ploieşti, Piteşti, Târgovişte, Slatina, Giurgiu, Slobozia.

Monumentele (statui, grupuri statuare, case memoriale) împodobesc pieţe, alei şi incinte ale aceloraşi oraşe, cu accentul pus pe varietatea şi numărul celor din Bucureşti (Arcul de Triumf, statuile lui Mihai Viteazul şi M. Kogălniceanu, Casa memorială Arghezi de la „Mărţişor"). Statuia lui Mihai Viteazul din Craiova, monumentele de la Călugăreni şi Islaz fac parte din aceeaşi complexă categorie de atracţii.

Turnul Chindiei (Târgovişte)Metroul bucureştean, Cimitirul Bellu, parcurile din capitală şi celelalte oraşe, edificiile

economice mai impozante (Palatul Telefoanelor, Banca Naţională, Târgul Internaţional Bucureşti) diversifică oferta turistică şi eficientizează actul recreativ.

Infrastructura turistică are o dispoziţie dictată de tipologia resurselor, concentrate, la rândul lor, preponderent, în centrele urbane. In consecinţă, hotelurile din Bucureşti (Sofitel Intercontinental, Athenee Palace Hilton, CrowrL Plazza, Bucureşti etc.), Craiova, Galaţi, Brăila, Ploieşti, Piteşti, Buzău, Slatina, Târgovişte etc., găzduiesc un mare număr de turişti aflaţi în sejur sau în tranzit.

Ca staţiuni turistice, Amara şi Balta Albă sunt singurele habitate de acest tip.Reţeaua căilor de acces conectează, în general, obiectivele existente cu bazele turistice

sau zonele emiţătoare. Trecerea la construirea autostrăzilor (Bucureşti-Constanţa, Bucureşti-Giurgiu) va impulsiona circulaţia pe tronsoanele respective. Traficul feroviar se realizează de-a lungul celor opt magistrale ce se răsfiră din Bucureşti şi străbat, în primele segmente, Câmpia Română. Pentru oraşele din Lunca Dunării transportul fluviatil cu scop turistic are o pondere demnă de subliniat.

Oraşul Bucureşti posedă, prin cele două aeroporturi, Otopeni şi Băneasa, conexiuni multiple cu toate continentele, fiind centrul major de recepţie a turiştilor externi ce utilizează acest mijloc de transport.

55

Bucureşti - clădirea Ateneului

Câmpia Română ocupă, între regiunile turistice ale ţării, o poziţie impusă de specificul atracţiilor sale ce o integrea- ză, tară echivoc, în sfera turismului culturalizant. Ca formă de realizare se detaşează turismul de tranzit şi vizită, turismul de sejur îndelungat (exceptând staţiunea Amara şi, eventual, capitala) fiind exclus.

Turismul recreativ (drumeţii în zonele periurbane, înot, pescuit) este practicat din afara zonei receptoare. Turismul curativ se limitează la exploatarea lacuri- lor sărate din Bărăgan.

PODIŞUL DOBROGEIProvincia istorico-geografică

Dobrogea se subdivide, din punct de vedere turistic, în două regiuni distincte: cea a Deltei Dunării şi regiunea podişului dobrogean propriu-zis. Deşi delimitate tranşant prin prisma condiţionării fizico- geografice, având geneză, evoluţie şi peisaj diferit, cele două unităţi se interconectează strâns în sfera turistică, partea nordică a podişului fiind tributară culoarului de circulaţie dunărean, iar exploatarea eficientă a Deltei Dunării fiind greu de imaginat fără susţinerea logistică a litoralului Mării Negre.

Regiunea de faţă înglobează în perimetrul sau partea sudică, centrală şi nordică (exceptând versantul dunărean, înspre Deltă) ale Podişului Dobrogei. Ea gravitează funcţional spre fâşia litorală, având ca axă de circulaţie, în continuă afirmare, culoarul Văii Casimcea, unde s-au grefat căile de transport magistrale (autostrada Bucureşti-Constanţa, magistrala feroviară omonimă, Canalul Dunăre-Marea Neagră).

Potenţialul atractiv natural deţine ponderea hotărâtoare, prin participarea elementelor hidrografice, morfologice şi climatice. Atracţia fundamentală se datorează Mării Negre, ale cărei ape mai puţin sărăturate, lipsite de curenţi, maree şi valuri puternice, şi acoperind o platformă litorală prelungă, terminată la racordul cu ţărmul printr-o plajă de bună calitate, sunt

56

extrem de favorabile agrementului şi curei heliomarine. Litoralul românesc este binecuvântat şi de prezenţa unor lagune (între care Razelmul este o uriaşă rezervă pentru turismul de perspectivă) şi limane (maritime şi fluviale) ce diversifică paleta resurselor curativ-recreative. Este de ajuns să reamintim că nămolurile sapropelice de la Techirghiol, Nuntaşi, Costineşti sau Mangalia au un efect deosebit în tratamentul afecţiunilor reumatismale sau locomotorii şi au intrat de mult în atenţia turismului balnear naţional.

Limanele fluviatile Oltina, Bugeac, Mârleanu, Vederoasa, din partea sud-vestică a podişului, se integrează turismului recreativ prin disponibilităţile oferite navigaţiei de agrement şi pescuitului sportiv.

Podurile de la Cernavodă

În mod analog, fluviul Dunărea, ce mărgineşte podişul la vest şi nord, devine un element favorizant al turismului prin transportul de profil, pescuit de agrement şi funcţia peisagistică.

În subsolul Dobrogei sunt cantonate acvifere cu ape minerale şi mezotermale, cum sunt cele de la Mangalia şi Hârşova, ce îşi aşteaptă valorificarea la cote superioare.

Al doilea factor natural cu implicaţii pozitive în turism este climatul, Dobrogea fiind cea mai caldă regiune a României (să nu uităm că la Mangalia temperaturile medii anuale nu scad "sub 0°C). Durata îndelungată a timpului frumos. (2 300-2 400 ore anual), radiaţia solară puternică, brizele, care sunt elemente ce atenuează excesele termice şi vehiculează aerosolii sunt elemente meteorologice a căror pecete hotărâtoare generează o „atmosferă" propice activităţilor recreative.

Resursele morfologice, dincolo de unduirile line ale formelor majore şi altitudinile modeste (467 m) ale Munţilor Măcinului, sunt reprezentate prin cheile Taiţei, Teliţei şi Chichirgeaua, precum şi printr-o serie de peşteri (Peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei, Peştera Limanu). Celebra peşteră de la Movile, adăpostind un tezaur faunistic de interes mondial, rămâne în afara exploatării turistice datorită unor condiţionări particulare (cavernament redus, inundat în proporţie covârşitoare, atmosferă bogată în gaze toxice etc.).

Obiectivele antropice înscriu pe hărţile turistice vestigiile cetăţilor antice Histria, Tomis şi Callatis; ale cetăţii feudale Enisala; mausoleul Trophaeum Traiani de la Adamclisi; Canalul Dunăre-Marea Neagră şi centrala atomo- electrică de la Cernavodă (unică în România), precum şi etnografia satelor dobrogene. în oraşul Constanţa, principalul centru urban al regiunii, punctele de atracţie sunt Muzeul de Istorie şi Arheologie, Acvariul, Delfinariul, Cazinoul, Moscheia, statuile lui Ovidiu şi Mihai Eminescu, mozaicul roman, portul, satul de vacanţă Mamaia etc. Infrastructura turistică, incluzând, în primul rând, bazele de cazare şi

57

alimentaţie publică, situează judeţul Constanţa pe primul loc din ţară, detaşat faţă de alte judeţe. Unităţile hoteliere, vilele, motelurile şi campingurile sunt situate în staţiunile Mamaia, Costineşti, Mangalia, Eforie Nord, Eforie Sud, Jupiter, Neptun, Saturn, Venus, Olimp, 2 Mai, Agigea, Năvodari. Un mare număr de hoteluri sunt în oraşul Constanţa, iar unităţi de cazare independente în oraşele mici (Medgidia, Negru Vodă, Cernavodă, Babadag), precum şi de-a lungul principalelor şosele de acces. Majoritatea absolută a bazelor a fost construită între 1960-1980, având categorii medii de confort (2-3 stele).Ceea ce caracterizează fluxul turistic pe litoralul românesc este pronunţata sa sezonalitate, momentul de vârf înregistrându-se vara (iunie- septembrie), iar cel minim iarna, când majoritatea bazelor nu funcţionează.

Histria (ruinele cetăţii)

Regiunea turistică a Podişului Dobrogei se caracterizează aşadar prin promovarea unui turism mixt, polivalent, al curei şi agrementului estival. Cu totul secundar apar şi activităţi specifice turismului cultural. Construirea autostrăzii Bucureşti-Constanţa va dinamiza circulaţia spre şi dinspre litoral, iar creşterea rolului Dunării şi al Canalului Dunăre-Marea Neagră în transportul fluviatil european se vor răsfrânge, cu siguranţă, asupra turismului regiunii, stimulându-1.

DELTA DUNĂRIIDelta Dunării se înscrie în rândul unităţilor turistice de prim ordin, atât la nivelul ţării,

cât şi la scara continentului european. Principala ei trăsătură este originalitatea peisajului, alcătuit dintr-o îmbinare a uscatului cu apa şi vegetaţia, ca element al eternei simbioze între fauna acvatică şi ornitologică de o bogăţie fără seamăn. Valoarea Deltei Dunării decurge şi din conservarea, aproape de limitele naturale, a biotipurilor sale, ceea ce nu este specific altor delte europene (Rhonului, Padului, Ebrului etc.).

Dacă terenurile emerse, neinundabile, ocupă doar 16% (680 km2), sub forma grindurilor longitudinale, transversale (Letea, Craorman, Sărăturile) sau continentale (Chilia), ele primesc, de la sine, atributul efectului de insulă, atât de preţuit şi de favorabil receptat de turişti. Mai mult, dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman, cu înălţimi de 6-13 m, generează, pe areale restrânse, un peisaj deşertic în miniatură, cu însuşiri pitoreşti neasemuite.

Celor trei braţe principale, Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, di se adaugă densa reţea de canale secundare, alcătuind astfel un mediu ideal pentru activităţile de agrement nautic şi transport turistic. Fauna terestră şi avifauna alcătuieşte o nepreţuită podoabă vie, care-i animă şi-i înnobilează peisajul dominat de vegetaţia hidrofilă (stuf, papură, sălcii, plop). Nu lipsesc unele animale de interes cinegetic, cum ar fi nurca, vidra, nutria, bizamul (vânate şi pentru blănurile lor), mistreţul, vulpea şi pisica sălbatică; 280 specii de păsări, ce vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, cuibăresc în desişurile stufului, între care pelicanii - declaraţi monument al naturii - pescăruşi, lişiţe, cormorani, stârci, egrete, lebede etc.

58

Delta Dunării

Delta Dunării este un paradis al pescuitului de agrement sau sportiv, grupei sturionilor (morun, nisetru, păstrugă) adăugându-se speciile comune (somn, crap, scobar, caras etc.) dintr-un număr de 110 specii ce vieţuiesc în lacurile, gârlele, canalele şi pescăriile amenajate ale Deltei. Din prezentarea resurselor sale se observă că Delta Dunării este o regiune tipică pentru turismul recreativ, bazat pe exploatarea frumuseţii peisajului prin călătorii de agrement, vânătoare, pescuit şi activităţi nautice diverse (înot, canotaj).

Infrastructura turistică are un caracter incipient, patrimoniul uriaş al Deltei nefiind pus în valoare la adevărata sa semnificaţie.

Acordarea statutului de rezervaţie a biosferei ridică în calea afirmării turismului cerinţe noi, derivate din imperativele conservării şi protecţiei peisajului, paralel cu exploatarea economică eficientă a regiunii. Necesitatea unei strategii de implantare graduală a turismului este acută, Delta fiind practic, la ora actuală, un teritoriu cu amenajări precare, majoritatea nefuncţionale.

Ca regiune turistică de destinaţie îndelungată într-un viitor previzibil, Delta Dunării poate beneficia de aportul fluxurilor de turişti aferente litoralului Mării Negre, în condiţiile realizării unei infrastructuri moderne şi a îmbunătăţirii substanţiale a accesului, prin mărirea parcului de ambarcaţiuni şi modernizarea lui. Concomitent, ea va putea fi inclusă pe harta croazierelor din bazinul Mării Negre şi al Mediteranei, ceea ce-i va spori mult audienţa în raport cu cererea turistică internaţională.

CONCLUZIIOptimism sau viitor incert în dezvoltarea turismului

românesc

Evoluţia turismului românesc, din păcate, încă pendulează între certitudinea unor rezultate meritorii obţinute în acest domeniu şi incertitudinea unor investiţii majore în acest domeniu (promise dar nealocate!). Or, până când se vor rezolva „problemele" turismului

59

românesc nu ne rămâne decât să admirăm sumele aduse de turism în conturile vecinilor noştri din Ungaria şi Bulgaria.

Dintre estimările pertinente vizând dezvoltarea turismului românesc o amintesc pe cea din 2006, când WTTC (World Travel and Turism Council) şi partenerii săi economici şi de cercetare - Oxford Economic Forecasting - au realizat un studiu privind simularea unui Cont Satelit în Turism pentru România (cercetare inclusă şi armonizată în Standardele Internaţionale de Conturi Satelit (Oficiul European de Statistică) şi aprobată de Comisia Naţiunilor Unite pentru Statistică în anul 2000).

Astfel, la Centrul Internaţional ROMATSA din Bucureşti au avut loc lucrările Seminarului Internaţional „Contul Satelit în Turism", desfăşurat în perioada 17-19 Noiembrie 2006 şi a fost organizat de MTCT (Ministerul Transporturilor, Comerţului şi Turismului) sub egida şi în colaborare cu Organizaţia Mondială a Turismului.

Cadrul Conceptual al Contului Satelit în Turism a fost definit de către Organizaţia Mondială a Turismului şi are ca principal obiectiv: "fixarea unor norme internaţionale pentru a măsura contribuţia turismului la economia unei ţări şi bunăstarea cetăţenilor". Organizaţia Mondială a Turismului a început dezvoltarea Contului Satelit pentru Turism încă din anul 1995.

Motivul principal al creării CST 1-a reprezentat convingerea OMT că implementarea acestuia va ajuta la: creşterea şi îmbunătăţirea cunoaşterii în relaţiile din turism, în toate activităţile economice din ţările participante; furnizarea unui instrument adiţional important pentru dezvoltarea politicilor eficiente din ţări specifice şi crearea disponibilităţilor şi o mai bună înţelegere a importanţei cantitative a turismului în jurul a mai multor factori implicaţi direct sau indirect în turism. în prima zi a dezbaterilor s-au discutat următoarele teme: reacţia Contului Satelit la nevoile utilizatorilor, poziţionarea analizei turismului în cadrul analizei întregii economii, modalităţi de implementare a Contului, evaluarea datelor statistice. Contul Satelit în Turism reprezintă un ansamblu de tehnici utilizate şi autorizate de Organizaţia Mondială a Turismului care pot să autentifice cât mai exact posibil ponderea pe care o are turismul în Produsul Intern Brut. Interesul nostru pentru acest sistem este unul foarte mare. România nu are la ora actuală un sistem statistic care să cuantifice exact ponderea pe care o are turismul în PIB. Contul Satelit în Turism abordează dintr-o nouă perspectivă cheltuielile generate de turism începând cu cazarea, transportul, mesele, serviciile culturale, agrementul, serviciile de asigurări, produsele autohtone, serviciile turistice oferite de agenţiile de turism, ocuparea forţei de muncă din turism şi toate cheltuielile care duc la generarea fluxului monetar turistic. Dezvoltarea unei baze statistice generate de către Contul Satelit în Turism trebuie să vină în sprijinul Băncilor Naţionale care gestionează conturile de turism şi care pot urmări solicitările pieţelor, precum şi necesităţile acestora. La noi în ţară, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Turism, alături de MTCT şi Banca Naţionala au început din anul 2002 să creioneze interpretarea matricială şi tabelară recomandată de OMT privind implementarea sistemului. Consultanţii OMT au specificat că realizarea unui asemenea program se poate finaliza numai prin crearea unei "Platforme Instituţionalizate" care să reunească experţi din mediul financiar bancar, statisticieni, oameni de turism, care să-şi unească eforturile în realizarea unui cadru de lucru, care să poată implementa acest concept de evaluare statistico-financiar. În studiul realizat de OEF (Oxford Economic Forecasting) s-a urmărit crearea unui model prin intermediul căruia să poată fi măsurată contribuţia economică a Turismului şi călătoriilor la nivel naţional.

Conform datelor furnizate de acest studiu, industria de turism şi călătorii din România se preconiza să contribuie în 2006 cu:

- 1,9 % din total PIB (impact direct - industria turismului);- 4,8 % din PIB (impact direct + impact direct - economia turismului);- 3,1 % din total ocupare (industria turismului);- 5,2 % din total ocupare (economia turismului);- 5,2 % din total exporturi;

60

- 7,2 % din investiţiile totale de capital;- 4,3 % din cheltuielile guvernamentale.Previziunile WTTC pentru sectorul Turism şi Călătorii din România sunt în general

foarte pozitive. Prezentăm în cele ce urmează previziunile de creştere în următorii 10 ani exprimate ca rate medii de creştere în perioada 2007-2016:

- 7,4% a PIB în Industria Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 2,4% şi celei la nivel mondial de 3,2%;

- 6,7% a PIB în Economia Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 3,1 % şi celei la nivel mondial de 3,7%;

- 1,7%> a locurilor de muncă din Industria Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 1,0 % şi celei ia nivel mondial de 1,6%;

- 1,6% a locurilor de muncă din Economia Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 1,5 % dar inferioare celei Ia nivel mondial de 1,8%»;

- 7,9 % a cererii pentru turism şi călătorii superioare mediei Ia nivelul UE de 3,5% şi celei la nivel mondial de 4,2%;

- 8,5% a exporturilor vizitatorilor superioare mediei la nivelul UE de 4,3 % şi celei la nivel mondial de 4,9%;

- 6,2% a investiţiilor de capital superioare mediei la nivelul UE de 4,2 % şi celei la nivel mondial de 4,6%.

Concluzionând, studiul clasează România pe locul 4 din 174 de ţări în ceea ce priveşte ratele de creştere a cererii pe termen lung. Membră a NATO din 2002 şi aderarea la Uniunea Europeană în 2007 înseamnă o creştere a conştiinţei despre România la nivel mondial. Modernizarea, investiţiile şi promovarea sunt vitale ca România să devină o destinaţie turistică internaţională de succes.

În 2016 se aşteaptă ca industria de turism şi călătorii să reprezinte 6,2 miliarde RON (3,4 miliarde USD) ajungând la o contribuţie de 2,4% din PIB. In acelaşi timp economia turismului şi călătoriilor va genera 48,4 miliarde RON (4,5 miliarde USD) cu o contribuţie de 5,8% din PIB.Evoluţia contribuţiei la PIB a domeniului Turism & Călătorii în perioada 2006-2016

Politica Guvernului României în domeniul Turismului apreciază că turismul naţional va fi orientat şi integrat în tendinţele regionale şi mondiale, din punct de vedere al dinamicii şi orientării în structurarea ofertei.

Obiectivele pe care Guvernul României şi le-a fixat în domeniul turismului sunt:- creşterea circulaţiei turistice pe teritoriul României;- diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice.Prin aceste obiective Guvernul României îşi propune cel puţin o dublare a veniturilor

din turism.Principalele măsuri pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea

potenţialului turistic naţional privesc următoarele aspecte:

61

- definirea şi promovarea unui brand turistic naţional pentru individualizarea, personificarea şi asigurarea unei atractivităţi specifice ofertei naţionale, atât pentru consumatorii finali, cât şi pentru investitori;

- stabilirea priorităţilor în dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelaţie cu dezvoltarea infrastructurii generale;

- cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat pentru promovarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunătăţirea procesului de instruire şi protejarea mediului natural;

- funcţionarea organismelor de consultare dintre industria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local;

- transferarea către sectorul privat, în conformitate cu practica internaţională, a activităţilor de marketing şi promovare, licenţiere, brevetare şi clasificare în turism;

- utilizarea unei cote părţi din fondurile pentru conversia profesională a persoanelor aflate în şomaj, pentru şcolarizarea şi pregătirea acestora în meserii şi ocupaţii specifice turismului;

- îmbunătăţirea şi finanţarea formelor educaţionale de profil (licee şi facultăţi de profil): - informatizarea acţiunii de promovare a turismului.România, în topul creşterii cheltuielilor vizitatorilor străiniCererea totală pentru servicii româneşti de turism va genera 27,7 miliarde lei (10,9

miliarde dolari) în 2007 şi va creşte anual, în medie, cu 7,7% până în 2017, ritm superior avansul global, a arătat un raport al Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC), consultat de News In . (Studiu dat publicităţii pe data de 14 Martie 2007).

Astfel, în 2017 afacerile din turism vor genera 76,2 miliarde lei (25,5 miliarde dolari), a estimat raportul

În acest an, cererea totală pentru servicii turistice va creşte cu 9,5% în România, estimează WTTC. Cota de piaţă a României în industria globală a turismului şi călătoriilor este de peste 0,15% şi va creste până la aproape 0,2% până în 2017. Cota de piaţă a României în funcţie de cererea totală de turism şi călătorii este în creştere, au remarcat analiştii WTTC - World Travel&Tourism Council.

România ocupă locul 58 în lume după mărimea absolută a industriei turismului şi călătoriilor şi se clasează pe locul 157 din 176 de ţări, după criteriul contribuţiei relative a turismului la economia naţionala. Din punct de vedere al perspectivelor de creştere a industriei turismului şi călătoriilor, România ocupa locul şapte din cele 176 de ţări incluse în raportul WTTC. Contribuţia industriei româneşti a turismului şi călătoriilor în produsul intern brut (PIB) va creşte cu 16,6% în acest an, iar aceasta cifră clasează România pe locul şapte în lume, la egalitate cu Azerbaidjanul.

Contribuţia la PIB al României a industriei turismului şi călătoriilor va fi de 2,1% în 2007 sau de 7,9 miliarde lei. Aceasta va creste, până în 2017, în termeni nominali la 22,5 miliarde lei sau 2,9% din PIB. Contribuţia directă şi indirectă a industriei va fi în 2007 de 5,5% din PIB sau 20,2 miliarde lei şi va creşte până la 6,7% - 52,7 miliarde lei în aceeaşi perioadă.

La capitolul perspectivelor de creştere a turismului şi călătoriilor în interes personal, România se clasează pe locul cinci în lume, cu o creştere anuală medie de 7,7% în perioada 2007-2016, la egalitate cu Sudan şi Libia. China, Maldive şi Letonia sunt înaintea României în topul WTTC. România este a doua ţară din lume la creşterea cheltuielilor făcute de turiştii străini, după Emiratele Arabe Unite, cu o creştere de 19,9% în acest an. Cererea totală de servicii turistice şi de călătorii din România va creşte în perioada 2008-2017 cu 7,4%), ceea ce clasează ţara pe locul şapte în lume la acest capitol.

Numărul celor care lucrează direct sau indirect în sectorul turismului şi călătoriilor va fi de 574.925 în 2007 sau 6,6% din totalul angajaţilor din România. Aceasta cifră ar trebui să crească la 690.000 în 2017 sau 8,1%) din totalul angajaţilor. Industria turismului şi călătoriilor

62

va angaja 295.000 în acest an, iar WTTC estimează că numărul angajaţilor din acest sector va creşte în 2017 la 366.000 sau 4,3% din totalul angajaţilor din economie.

„Guvernul român a înţeles rolul important pe care turismul şi călătoriile îl pot juca în viitoarea dezvoltare economică a ţării", a declarat, într-un studiu despre România publicat anterior, preşedintele WTTC, Jean-Claude Baumgarten. "Contribuţia este semnificativă, însă potenţialul de creştere al industriei nu trebuie considerat ca fiind garantat", a spus Baumgarten. Potrivit reprezentantului WTTC, există încă unele impedimente importante care limitează dezvoltarea turismului şi călătoriilor la potenţialul maxim. "Aceste probleme trebuie rezolvate pentru o dezvoltare stabilă a turismului şi călătoriilor, cu beneficii maxime pentru toţi participanţii. Provocările includ dezvoltarea infrastructurii şi capitalului uman, îmbunătăţirea calităţii produselor şi a serviciilor şi să beneficieze de sprijin din interiorul guvernului şi de cel al oamenilor".

Centrul şi estul Europei au o cerere totală de servicii turistice de 302,8 miliarde dolari în acest an şi va creşte anual cu 5,3%, la 700,5 miliarde dolari până în 2017, au estimat analiştii WTTC. Regiunea ocupă locul patru din 13 regiuni ale lumii ca mărime absolută şi tot poziţia a patra din punctul de vedere al perspectivei de creştere. La nivel mondial, cererea totală de turism şi călătorii va genera în acest an activitate economică de 7.060,3 miliarde dolari şi va creşte anual cu 4,3% în 2008-2017, până la 13.231,6 miliarde dolari.

România alocă pentru turism doar 1% din PIB faţă de Ungaria care dă 5%, însă cu toate acestea specialiştii estimează că industria se dezvoltă pe fondul creşterii numărului mare de turişti care vor alege ca destinaţie de vacanţă România, potrivit unui articol apărut recent în Financial Times.

România ocupă poziţia 76 din 124, în primul clasament mondial al turismului şi călătoriilor, cu o nota de 3,91 din şapte, între Azerbaidjan şi El Salvador, potrivit unui top, realizat de World Economic Forum, care măsoară potenţialul de dezvoltare a turismului în diferite ţări. Raportul World Economic Forum a fost publicat pe 1 martie. „Indicele nu este un concurs de frumuseţe sau o apreciere a atractivităţii unei ţări", a declarat, cu aceasta ocazie, economistul World Economic Forum, Jennifer Blanke. „Din contră, indicele măsoară factorii care fac atractivă dezvoltarea industriei turismului şi călătoriilor în ţări individuale".

Viitorul turismului românesc este incert şi imprevizibil...Dintre greutăţile momentului se remarcă, în primul rând, necesitatea îmbunătăţirii

legislaţiei, astfel ca aceasta să capete conţinutul necesar. Faptul că guvernul consideră turismul, ramura economică prioritară, este încurajator...

Turismul trebuie să se dezvolte prin efortul propriu şi cu un management-marketing coerent, despovărat de cutume şi deschis spre imagine şi calitate europeană, atuuri ce vor poziţiona turismul românesc în alte ierarhii şi topuri ce „va să vină" într-o lume în care „călătorului îi stă bine cu drumul" şi turistului cu satisfacţia unui act turistic de calitate, durabil.

63