Câteva definiții uitilizate în economia turismului internațional

GEOGRAFIA TURISMULUI, ANUL I

Economia-definiții 1. SAMUELSON : • Știinta economică studiaza felul în care oamenii si societatea,

utilizând sau nu moneda, decid sa foloseasca resursele productive rare sau limitate în vederea producerii de bunuri si servicii. De asemenea, mai studiaza si modul în care acestea sunt repartizate între membri societatii în vederea consumului prezent sau viitor.

• 2. Stiinta economica studiaza • activitatile economice • modalitatile de folosire a resurselor si respectiv a factorilor de

productie • operatiunile de schimb ce implica satisfacerea nevoilor individuale • modul de repartizare a rezervelor productiei • modalitatile de acoperire a diferitelor nevoi sociale

Politica economica: reprezinta ansamblul deciziilor si a actiunilor puterilor publice pentru a influenta functionarea si evolutia economică, cu scopul realizarii anumitor finalitati.

Economia-definiții

• DEX: • ECONOMIE 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera

producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor.

• Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare.

• Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse.

• Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri.

• Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului.

Definiții

Trăsături ale economiei de schimb:

• specializarea agenţilor economici în producerea unor bunuri diferenţiate;

• • schimbul, ca rezultantă a specializării, necesar ca producătorii să-şi schimbe între ei surplusul de bunuri pentru satisfacerea nevoilor economice;

• • autonomia producătorilor;

• • concentrarea activităţii economice în jurul pieţei;

• • existenţa monedei (instituţionalizate) ce creează o nouă treaptă de organizare şi funcţionare a activităţii economice, şi anume producţia de mărfuri;

Definiții

• • desfăşurarea schimburilor economice sub forma unor tranzacţii bilaterale de piaţă (mişcări reciproce de bunuri şi bani între participanţii la schimb).

• Specializarea agenţilor economici într-o activitate a fost determinată de interese economice, tradiţii, obiceiuri, experienţă sau întâmplare, iar mai târziu, a fost cauzată de interese economice, de avantajul obţinut dintr-o activitate, comparativ cu alta.

Economia centralizata (de comanda)

Ex: Cuba, China, Coreea de Nord

• Caracteristici:

• Etatizarea: proprietatea publică este dominantă, aproape toate mijloacele de producţie se află în proprietatea statului, resursele fiind alocate prin plan;

• Birocratizarea - dispune de un mare aparat de stat caracterizat printr-un stil de muncă formalist;

• Ineficienta - bunurile nu sunt produse în raport cu cererea existentă, producătorii realizând bunuri decise de planificatori

Economia de piață

• Economia de piaţă: acea formă modernă de organizare şi funcţionare a economiei de schimb în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea economică în mod liber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot mai sporite, cu resurse economice limitate.

Economia de piață

• Condiţii pentru functionarea eficientă:

• • piaţa este cadrul general prin care se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă în condiţiile libertăţii de acţiune a agenţilor economici;

• • deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme, din interacţiunea acestora rezultând producţia globală şi consumul;

Economia de piață

• • concurenţa între agenţii economiei şi obţinerea unui profit cât mai mare reprezintă obiectivul major al activităţii şi criteriul esenţial în evaluarea eficienţei acestuia;

• • indivizii acţionează pe baza intereselor personale şi a principiului eficienţei maxime, atingerea acestor interese realizându-se prin mecanismul preţurilor, numai în măsura în care deciziile lor iau în considerare interesele şi dorinţele celorlalţi;

Economia de piață

• • formarea liberă a preţurilor bunurilor economice pe baza cunoaşterii de către agenţii economici, a cererii şi a ofertei;

• • proprietatea privată a pluralismului formelor de proprietate a agenţilor economici;

• • instituţionalizarea juridică şi economică a economiei de piaţă;

• intervenţia statului - rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă şi supravegherea funcţionării normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal şi a pârghiilor economice;

Economia de piață

• intervenţia statului având rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă şi supravegherea funcţionării normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal şi a pârghiilor economice;

• existenţa unei structuri tehnico-economice moderne (factori de producţie, mod de combinare a acestora, sistem financiar-bancar etc.) ca o condiţie a satisfacerii decente a nevoilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor.

Modele şi tipuri ale economiei de piaţă

• Tipologia economiei de piaţă se face după criteriul mecanismului de stabilire a echilibrului economic, adică, modul în care sistemul economic tinde spre punctul de echilibru când se produce o dezechilibrare. După acest criteriu există două mari modele ale economiei de piaţă:

• NEOCLASIC ȘI KEYNESIAN

1. Modelul neoclasic • - sistemul economic se autoreglează, statul având o

intervenţie minimă în economie;

• - forţele pieţei asigură corelaţia necesară sistemului economic, care, datorită raportului cerere-ofertă va gravita în jurul punctului de echilibru;

• - rolul statului constă în asigurarea unei mase monetare în concordanţă cu nivelul producţie şi necesităţile circulaţiei;

• - variabila de comandă a sistemului economic este considerată a fi oferta, acest model vizând în special nivelul macroeconomic.

Modelul Keynesian • - sistemul economic nu poate fi în echilibru la

ocupare deplină ci poate exista un punct de echilibru la o anumită rată a şomajului;

• - statul trebuie să aibă rol activ în administrarea echilibrului astfel încât între şomaj şi inflaţie să existe un raport optim în diferite momente;

• - variabila de comandă a sistemului economic este cererea agregată, acest model considerând că este greşit să se extrapoleze funcţionarea nivelului microeconomiei la nivel macroeconomic, care trebuie modelat conform propriilor legităţi.

Bunuri economice

• Bunuri economice – ansamblul elementelor materiale şi al serviciilor de orice fel care pot satisface o anumită necesitate umană.

• 1. Bunuri materiale care se împart în:

• i. bunuri directe, de consum personal final (pâine, lapte etc.);

• ii. bunuri indirecte, de producţie (materii prime, energie etc.) care pot fi consumate în întregime în cadrul unui proces de producţie.

• 2. Servicii.

Eficiența economică

• Eficienţa economică reprezintă maximum de bunuri economice şi valoare nouă ce se poate obţine la un moment dat cu minimum de factori de producţie utilizaţi şi consumaţi.

• Activitatea unui agent economic este eficientă atunci când încasările obţinute din vânzarea bunurilor pe piaţă sunt mai mari decât cheltuielile care s-au făcut (încasări > cheltuieli).

Piața • PIATA=reprezinta toata gama de actiuni prin

care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii, indiferent de locul unde acestea se desfasoara. ELEMENTELE PIETEI: -piata este considerata un SPATIU ECONOMIC, cel in care se desfasoara activitatea economica insasi si in care actioneaza aceleasi persoane fizice si juridice, care formeaza agentii comerciali.

Piața • -piața = locul in care se intalnesc agentii economici

(cumparatori si vanzatori) -pe piata se exprima si se intalnesc cererea si oferta. - se formeaza pretul la care se vand si se cumpara bunurile economice si in functie de care agentii economici se orienteaza ce si cat sa ofere sau sa cumpere. -regulatorul pietei este concurența, relatiile dintre agentii care actioneaza in acelasi spatiu economic fiind relatii in cadrul carora fiecare urmareste sa-si realizeze activitatea si scopurile sale.

Piata • PURATORII CERERII= cumparatorii de marfuri,

iar PURTATORII OFERTEI = vanzatorii. - cele doua forte care se intalnesc si se confrunta pe piata, rezultand, din acest joc cele mai importante legitati ale economiei de piata

• cererea individuala=cantitatea variabila dintr-o anumita marfa care poate fi solicitata de un cumparator, cantitate ce difera in functie de variatia pretului unitar, intr-o perioada determinata de timp.

Piata

• Cererea totala=insumarea cererii tuturor cumparatorilor pe piata a unui anumit bun. Oferta =cantitatea dintr-un bun economic care poate fi vanduta in conditiile pretului existent. Legea generala a cererii arata raporturile de cauzalitate dintre modificarea pretului unitar al unui bun si schimbarea cantitatii cerute: - pretul creste => cererea scade - pretul scade => cererea creste

piata

• Pret de echilibru= pretul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, cand cererea si oferta se egaleaza la nivelul celui mai mare volum de vanzari si cumparari pe piata.

piata

• Cererea servicii defineste prin cantitatea de bunuri sau servicii pe care consumatorii o pot cumpara la un anumit pret, intr- o perioada de timp. Ea exprima ansamblul de cantitati cerute la diferite niveluri de pret.

• Nu trebuie confundata cererea cu cantitatea ceruta, intrucat aceasta indica doar un moment al cererii, referindu- se la un singur nivel al cererii in functie de un anumit pret.

Piata

• legea ofertei: cresterea pretului determina cresterea cantitatii oferite; reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite.

Produsul intern brut

• Produsul intern brut (PIB): un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei ţări în decurs de un an. Acesta se poate calcula şi la nivelul unei regiuni sau localităţi.

Produsul intern brut

PIB= suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private şi a organizaţiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiţii, a cheltuielilor statului, a investiţiilor în scopul depozitării, ca şi câştigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.

• PIB = consum (privat+public) + investiţii + exporturi − importuri

Inflatia

• Inflaţia = un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.

Masuri de reducere a inflatiei

• A. Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:

• - politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;

• - politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menţinerea la un nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, şi spre ridicarea, în anumite limite, a nivelului impozitelor şi taxelor, care să frâneze creşterea cererii şi a preţurilor;

Masuri de reducere a inflatiei a

• - politica dobânzilor la credite, prin care să nu se ajungă la o micşorare artificială a ratei dobânzii şi la ieftinirea creditului;

• B) Măsuri de stimulare a creşterii ofertei:

• - o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obţinute prin muncă, prin care să se evite creşterea costurilor medii;

• - creşterea capacităţii de adaptare a aparatului de producţie la cerinţele pieţii;

Masuri de reducere a inflatiei

• - stimularea extinderii potenţialului de producţie, prin investiţii de capital în mijloacele de producţie performante, prin forţa de muncă într-o structură de calificare nouă, inovaţii, prin creşterea productivităţii factorilor de producţie.

Deflatia • Deflatia= o scadere prelungita a preturilor, de

obicei cauzata de cantitatea monetara aflata pe piata.(Limitarea creditului poate duce la deflatie).Este opusul inflatiei.

• Impactul deflatiei asupra economiei: cresterea somajului (este afectata cererea de produse, bunuri si servicii de pe piata)

• poate duce la depresie economica.

• Interv. guv. prin scaderea ratelor de interes, prin creare de credit, pt. a creste lichiditatea.

Somajul

• Șomajul = termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (locurilor de muncă) pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă.

• - o parte din populație este în căutare a unui loc de muncă.

• Rata mare a somajului - apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creșterea cheltuielilor sociale de întreținere a șomerilor.

Masuri active pentru reducerea somajului

• la noii angajați este un timp de probă, timp în care primesc o retribuție mai mică, flexibilitate a timpului de lucru, ușurarea desfacerii contractului de muncă și tarife de salarizare flexibile după conjunctura economică

• instruirea si trening-ul șomerilor în felul în care trebuie să-și caute un loc de muncă

• ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor

Criza economica D.Afaceri: Situatie in care economia unei tari trece brusc printr-o scadere a fortei sale, scadere adusa de regula de o criza financiara.

Consecinte: o scadere a PIB, o evaporare a lichiditatilor si o crestere / scadere a preturilor din cauza unei inflatii / deflatii. Crizele economice pot lua forma unei stagflatii, unei recesiuni sau unei depresii economice, si uneori poate duce la colaps economic.

•

Recesiune • Forma severa de criza economica; Declin general al

nivelului activitatii economice si al cresterii economice, caracterizat prin somaj, devalorizare, inflatie, scadere a nivelului de trai. Biroul National de Cercetare Economica din SUA (NBER) defineste recesiunea ca un declin semnificativ al activitatii economice in intreaga societate, ce dureaza mai mult de cateva luni, declin vizibil prin scaderea produsului intern brut (PIB), a veniturilor reale ale

populatiei, a numarului de angajati din economie, a productiei industriale si a vanzarilor cu amanuntul (en detail) si cu ridicata (en gros);

Depresiune economica

• O recesiune mai indelungata duce la depresiune economica. O regula acceptata de majoritatea analistilor este ca se considera a fi recesiune in cazul in care cresterea produsului intern brut (PIB - gross domestic product - GDP) este negativa mai mult de doua sau mai multe trimestre.