*Recuperarea postoperator

ie a ligamentelor încrucişate

Este cea mai mare articulaţie a corpului omenesc;

Comparativ cu alte articulaţii mari (şold, scapulo-humerală), este mai puţin acoperită şi protejată de părţi moi, ceea ce explică frecventele sale expuneri la acţiunea factorilor nocivi externi;

Este foarte mult solicitată în statică şi locomoţie;

Are numeroase implicaţii în patologie, fiind sediul a numeroase traumatisme şi a unor procese inflamatorii şi tumorale.

Este o articulaţie sinovialǎ, condilianǎ, uniaxialǎ.

*Anatomia genunchiului

Articulaţia genunchiului este formată din trei articulaţii: două articulaţii între femur şi tibie şi o articulaţie între femur şi rotulă.

Suprafeţele articulare dintre femur şi tibie sunt condilii femurului şi cavităţile glenoide de pe feţele superioare ale condililor tibiei. Cum aceste suprafeţe articulare nu se potrivesc perfect, între ele se găsesc meniscuri sau fibrocartilaje care potrivesc suprafeţele articulare între ele; există un menisc intern şi un menisc extern.

Cele două meniscuri au forma semicircu lară şi sunt mai groase pe margini şi mai subţiri spre mijloc.

În articulaţia dintre femur şi rotulă, suprafeţele articulare sunt trohleea femurală şi suprafeţele articulare ale feţei posterioare a rotulei.

Capsula articulară – are forma unui manşon, care se fixează în sus pe conturul extremităţii inferioare a femurului, iar in jos, pe conturul extre mităţii superioare a tibiei. În partea posterioară, capsula este întreruptă şi înlocuită cu liga mente încrucişate.

Membrana sinovială a genunchiului prezintă unele expansiuni care se numesc burse sinoviale. Dintre acestea, cea mai dezvoltată este aceea situată între faţa anterioară a femurului şi tendonul cvadricepsului femural, purtând denumirea de bursa suprapatelară sau fundul de sac subcvadricipial; burse se formează şi pe părţile laterale ale articulaţiei.

Ligamentul rotulian este un ligament cu formă de lamă, care se fixează în partea superioară pe vârful rotulei, iar în jos, pe tuberozitatea anterioară a tibiei. Ligamentul rotulian este puternic şi trebuie considerat ca un tendon al muşchiului cvadriceps femural, în care este inclusă rotula, ca un os sesamoid.

* În alcătuirea articulaţiei genunchiului, mai găsim următoarele elemente:

Ligamentele încrucişate sunt două ligamente puternice, aşezate în incizura intercondiliană, fixate pe tibie şi pe condilii femu rali; prin poziţia lor, ele formează un X:

• ligamentul încrucişat anterior se fixează cu extremitatea inferioară pe partea anterioară a crestei intercondiliene a tibiei, iar cu extremitatea superioară, pe faţa medială a condilului lateral al femurului;

• ligamentul încrucişat posterior se fixează cu extremitatea inferioară pe partea posterioară a crestei intercondiliene a tibiei, iar cu extremitatea superioară, pe faţa laterală a condilului medial al femurului.

Ligamentele încrucişate

A-A1 = ligam. încrucişat posterior; B-B1 = ligam. încrucişat anterior; p = leg. osoasă formată din zona osoasă care solidari-zează punctele B1 şi A1.

Ligamentele colaterale sunt ligamente aşezate pe laturile articulaţiei, întărind capsula articulară:

• ligamentul colateral extern (ligamentul colateral fibular) se prezintă ca un cordon fibros care se fixează cu extremitatea superioară de condilul lateral al femurului, iar cu extre mitatea inferioară, pe capul fibulei, aproape de apofiza stiloidă;

• ligamentul colateral intern (ligamentul colateral tibial) se prezintă ca o lamă, care se fixează cu extremi tatea superioară pe condilul medial al femurului, iar cu extremitatea inferioară, pe condilul medial al tibiei şi pe faţa medială a corpului tibiei.

Meniscurile intraarticulare sunt două fibrocartilaje ce s-au dezvoltat la periferia fiecăreia din fosele articulare tibiale. Rolul lor este de a contribui la o mai bună concordanţă între suprafeţele condiliene femurale şi fosele articulare ale tibiei.

• Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet; el este întrerupt doar pe o mică întindere la nivelul eminenţei intercondiliene.

• Meniscul medial are forma unei semilune, deci cu o întrerupere medială mult mai mare. Cele două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o bandeletă transversală numită ligamentul transvers al genunchiului.

Secţiune transversală prin regiunea genunchiului

• În articulaţia genunchiului se pot face mişcări de flexie, extensie şi rotaţie. Aceste mişcări sunt limitate de poziţia diferitelor ligamente.

• Flexia – mişcarea prin care gamba se apropie de faţa posterioară a coapsei;

•se execută în jurul unui ax transversal care trece prin condilii femurali;

•în mişcarea de flexie a genunchiului trebuie luate în considerare trei eventualităţi: deplasarea tibiei pe femur; deplasarea femurului pe tibie sau deplasare simultană a ambelor oase, unul pe altul.

• Extensia este mişcarea opusă flexiei, adică de îndepărtare a feţei posterioare a gambei de faţa corespunzătoare a coapsei;

•se execută în acelaşi ax transversal ca şi flexia.

• Rotaţia – mişcarea de răsucire a gambei pe coapsă sau a coapsei pe gambă. Este executată în jurul unui ax vertical care trece prin centrul eminenţei intercondiliene tibiale.

• Înclinarea laterală şi medială – mişcare pasivă care se execută în felul următor: se fixează coapsa, iar gamba este dusă în semiflexie.

* Biomecanica articulaţiei genunchiului

Muşchii extensori ai gambei

• cvadriceps femural poartă numele după cele patru capete de origine, dintre care trei sunt uniarticulare (vastul medial, lateral şi intermediar); al patrulea, dreptul femural, depăşeşte în sus articulaţia coxo-femurală, fixându-se pe coxal. În jos, cele patru porţiuni se unesc într-un singur tendon, care înglobează patela şi se fixează prin intermediul ligamentului patelar pe tuberozitatea tibiei. Cvadricepsul are rol important în statică şi mers.

• tensorul fasciei lata – stabilizează genunchiul în plan frontal; O: creasta iliacă ext. şi spina iliacă antero-sup; I: turberculul extern tibial.

Muşchii flexori ai gambei pe coapsă

• biceps femural este situat în partea postero-laterală a coapsei. Este format din două porţiuni: una lungă cu origine pelviană (pe ischion) şi alta scurtă cu origine femurală; I: tuberozitatea externă a tibiei.

• Prin porţiunea lungă bicepsul este extensor al coapsei pe pelvis, dar cu rol principal în fixarea acestuia din urmă şi în bascularea lui înapoi. Ambele porţiuni ale bicepsului acţionează împreună ca flexori ai genunchiului. Când gamba e flexată, muşchiul mai are şi o componentă de rotaţie în afară.

* Muşchii articulaţiei genunchiului

• muşchiul semitendinos este situat superficial; O: pe ischion, I: pe faţa internă a tibiei. Ca şi bicepsul, dar cu putere mai mare, este extensor al coapsei şi slab rotator intern al gambei;

• muşchiul semimembranos este situat pe un plan mai profund decât precedentul; O: ischion, I: tuberozitatea intern ă a tibiei.

• muşchiul popliteu este scurt, de formă triunghiulară, situat în profunzimea fosei poplitee, cu O: faţa posterioară a tibiei. Roteşte intern gamba flectată.

• muşchiul croitor cu O: spina iliacă antero-sup şi I: faţa internă a tibiei;

• muşchiul gracilis cu O: pubis şi I: faţa internă a tibiei.

Rotaţia internă (medială) a gambei este realizată de:

•muşchiul semitendinos;

•muşchiul semimembranos;

•muşchiul popliteu;

•muşchiul croitor;

•muşchiul gracilis.

Rotaţia externă (laterală) a gambei este realizată de:

• muşchiul biceps femural

Sediul durerii în articulaţia genunchiului

*Kinetoterapia

combaterea durerii şi a procesului inflamator;

prevenirea şi combaterea tulburărilor vasculare şi a circulaţiei;

prevenirea şi combaterea poziţiilor vicioase, realinierea articulară;

ameliorarea tonusului muscular;

asuplizarea ţesuturilor moi şi refacerea mobilităţii articulare;

refacerea forţei musculare;

recuperarea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii;

recâştigarea coordonării uni- şi bipodale şi a siguranţei în mers;

respectarea regulilor de igienă ale genunchiului.

* Obiectivele recuperării

Faza I: 1-2 săptămâni

•DD: contractii izometrice ale cvaricepsului la începutul etapei 2 min într-o oră, iar la sfârşitul etapei 10-15 min; ex cu ap. Kinetec;

•ex pentru cvadriceps şi ischiogambieri; electrostimulare, dacă este necesar;

•mobilizarea rotulei;

•stretching fără încărcare pe triceps sural şi ischiogambieri;

•flexia şoldului cu genunchiul iniţial ortezat în extensie, până când cvadricepsul are o forţă suficientă de stabilizare;

•ridicare în ortostatism şi mers în carje fără sprijin pe membrul operat;

•mobilizări active ale membrului sănătos.

Faza a II –a: 2-4 săptămâni

•masajul coapsei;

•contracţii izometrice ale cvadricepsului;

•alunecări pe perete, “scăunelul” (300);

* Program de recuperare

• extensie în LKI (presă între 0-30 grade)

• ridicări pe vârfuri;

• se continuă stretchingul pe IG, se avansează la stretching de triceps sural în încărcare;

• se continuă atârnatul picioarelor în DV cu greutăţi progresive pe gleznă până când se obţine extensia completă;

• mers în cârje, cu încărcatură progresivă a membrului;

• bicicletă staţionară (se începe cu scaun înalt, tensiune scazută).

Faza a III – a: săptămâna 6 (luna 4)

•continuarea ex. de flexibilitate;

•progresia ex. de creştere a forţei musculare în LKI (pe vine într-un picior, presă 0-60 grade);

•stepper eliptic, cu scări;

•aparat eliptic de schi cross country.

Faza a IV – a

•continuarea exerciţiilor de tonifiere a cvadricepsului, mobilizarea activă a articulaţiilor coxo-femurale cu creşterea rezistenţei;

•genuflexiuni;

•urcarea scărilor şi a planului înclinat;

•mers normal, fără cârje;

•exerciţii pentru stabilitatea mersului, coordonarea uni- şi bipodală, parcurgerea unor obstacole.

Faza a V – a

•revenire progresivă în activitatea sportivă;

•alergare uşoară, progresivă;

•menţinerea programului de forţă, rezistenţă şi coordonare;

•ex. de agilitate şi abilitate specifice fiecărui sport.