Genocidul Din Camobdgia - Ignorat Sau Sprijinit de Comunitatea Internationala

8/11/2019 Genocidul Din Camobdgia - Ignorat Sau Sprijinit de Comunitatea Internationala

http://slidepdf.com/reader/full/genocidul-din-camobdgia-ignorat-sau-sprijinit-de-comunitatea-internationala 1/64

1

Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea de Științe Politice

Genocidul din Cambodgia -

Ignorat sau sprijinit de comunitatea

internațională ?

Coordonator Absolvent

Prof. Univ. Dr. Niculescu Adrian Băzăvan Adrian

București, Iunie 2014



2

Cuprins

Lista abrevierilor …………………………….......................…………...…….............4

Introducere ………………………………………….………………..………....….….5

Rezumat. ………………………………………………..………………………......….7

Capitolul 1. Repere în istoria Cambodgiei

Cambodgia astăzi…………………………………....………..……..............………9 Înainte de independență…………………………………….....................…..…….10 1950-1969. Primele două decenii de independență…………….…..............…...…10 1969-1973. Bombardamentele americane. Regimul lui Lon Nol. Războiul Civil....11 1975-1979. Regimul Khmerilor Roșii….....................................…………...….…..13 1979-1989. Răsturnarea K.R. și reacția comunității internaționale. Război civil….14 1989-1993. Renunțarea la comunism. Primele alegeri libere....................................15 1993- prezent. Lovitura de stat din 1997. Alegeri libere. Moartea lui Pol Pot și

încheierea războiului civil…………….................................……………………...16

Capitolul 2. Regimul Khmerilor Roșii

Ideologie…………………………………………............................….……...........18 Mecanismul psihologic de acceptare………………………………………….……20 Implementarea ideologiei și consecințeleacesteia…………........................…....…20

Capitolul 3. Khmerii Roșii și comunitatea internațională …………............……....27

Relațiile sino-khmere………………………………………….............................…28

Sprijinul militar acordat de Marea Britanie…….......................................…………30

Capitolul 4. Rolul Statelor Unite ale Americii

1970-prezent. Repere istorice………........................................…………………....32 Asistența umanitară acordată gherilelor de rezistență începând cu 1979……….….34 Cooperarea cu China, Thailanda și Singapore pentrulivrarea de arme

KhmerilorRoșii.........................................................................................................36

Ajutor direct financiar și militar acordat aliaților K.R......................................……37 Schimburi umane directe, transfer de expertiză și întâlniri la nivel înalt……..……39



3

Ajutoare din surse private…………………………………………..…………...…40

Capitolul 5. Realismul în politica externă a Statelor Unite ale Americii față de

genocide

Premisele realismului……………....................................…………………………41 Doctrina Reagan……………............................................……………………...…44 Ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Prevenirea și

Pedepsirea Genocidului………............….................................…………………...45 Genocidul din Rwanda……………………..........................…………………...…46 Genocidul din Darfur …………………….....................................……………...…46

Capitolul 6. Judecarea conducătorilor Khmerilor Roșii

Încadrare juridică…………………………………...............................……………48 30 de ani de eșec și reticență în incriminarea vinovaților…………..………………49 Dificultățile constituirii primului tribunal……………………….…………………52 Funcționarea și rolul Tribunalului Khmerilor Roșii……………..........................…53

Concluzii …………………………………………………………........................……56

Bibliografie …………………………………………………........…………………....58



4

Lista abrevierilor

ANS – Armata Națională Sihanoukistă

ASEAN – Asociația Națiunilor din Sud-Estul Asiei

C.E.C.C. – Camerele Extraordinare ale Curții din Cambodgia

CIA – Central Intelligence Agency

CG – Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Prevenirea șiPedepsirea Genocidului(1948)

CGKD – Coaliția Guvernamentale al Kampuchei Democratice

FNEPC – Frontul national de Eliberare al Poporului Cambodgian

FUNCINPEC – Frontul Național Unit pentru o Cambodgie Independentă, Neutră,Pașnică și Cooperantă

GKU – Grupul Kampuchian de Urgență

K.R. – Khmeri Roșii/Khmerii Roșii/Khmerilor Roșii

M.B. – Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

O.N.U. – Organizația Națiunilor Unite

PPC – Partidul Poporului Cambodgian

R.F.G. – Republica Federală Germană

R.P. Chineză – Republica Populară Chineză

S.U.A. – Statele Unite ale Americii

TKR – Tribunalul Khmerilor Roșii

U.R.S.S. - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice



5

Introducere

Pe 17 aprilie 1975, gruparea lui Pol Pota intrat în Phnom Penh și a preluat puterea.RegimulKhmerilor Roșii a durat mai puțin de patru ani, timp în carea omorât aproapeo treimedin populația Cambodgiei.

Genocidul cambodgian demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, capacitatea șidisponibilitatea oamenilor de își chinui și extermina semenii, fără vreo urmă deconștiință, atunci când condițiile propice sunt îndeplinite.

Organizația Națiunilor Unite și sistemul de relații internaționaleîn sens larg s-audovedit inerte și incapabile de a produce securitate sau rațiune. Khmerii Roșii au fostaliați sau instrumente într -un joc al Războiului Rece în care atrocitățile din plan internnu au vreo relevanță.

Situația” a fost recunoscută cumare dificultate drept genocid, după aproape 20 de anide la încheiere. Comunitatea internațională fie a ignorat acțiunile Khmerilor Roșii, fiechiar le-a sponsorizat. Sprijinul R.P. Chineze pentru regimul lui Pol Pot este unanimrecunoscut, fiind contestat doar de puterea de la Beijing. Seignoră însă frecvent naturași importanța rolului jucat de alte mari puteri, în special de Statele Unite ale Americiișide Marea Britanie.

Lucrarea de față își propune să demonstreze ca puterile occidentale și democrate aucontribuit esențial la menținereaK.R. și a războiului civil, ignorând deliberatgenocidul. Astfel, în ciuda atrocităților comise, după prăbușirea regimului, K.R. aucontinuat să fie recunoscuți drept reprezentanții legitimi ai Cambodgiei la O.N.U.,împotrivă fiindU.R.S.S., India și un număr insuficient de alte state din sfera deinfluență sovietică. De asemenea gruparea lui Pol Pot a beneficiat de armele, sprijinullogistic și finanțarea necesare continuării războiului civil, în special din partea R.P.Chineze, S.U.A. și a M.B. Nu în ultimul rând, comunitatea internațională a consimțitmult prea târziu judecarea și condamnarea conducătorilor Khmerilor Roșii, aceștiafiind deja foarte bătrâni sau decedați.



6

Lucrarea nu sugerează sub nicio formăvreo superioritate morală a sovieticilor, acomuniștilor sau a altor oponenți ai S.U.A.. Ci din contră, înscriindu-se într-o abordarerealistă,lucrarea pleacă de la premisa că ideologiile și moralitateasunt irelevante, nuîși au locul în politica externă și în sistemul internațional, decât eventual la niveldiscursiv. Contextul internațional din 1975-1989 demonstrează că în funcție deinteresele geostrategice, cei mai diferiți actori din punct de vedere ideologic pot fi ceimaiapropiați aliați, iar actorii asemănători pot ajungeîn poziții puternic antagonice.

Întrucât subiectul principal al lucrării se constituie în analiza sprijinului și a politicilorfavorabile occidentale față de un regim genocidal, sursele academice, jurnalistice sauguvernamentale cele mai credibile sunt cele care provin chiar din S.U.A. sau din Marea

Britanie. De asemenea, tot acestea sunt cele mai variate și bogate. Aceasta întucâtsprijinul acordat de S.U.A. și de Marea Britanie regimului lui Pol Pot sunt largcunoscute și foarte rar contestate în spațiul public și academic din aceste țări. Lucrareade față devine relevantă întrucât literatura românească și conștiința publică în acestdomeniu este aproape inexistentă.



7

Rezumat

Lucrarea își propune să analizeze raporturile dintre Khmerii Roșii și comunitatea

internațională, acordând o atenție deosebită sprijinului extern militar, financiar șidiplomatic obținut de Pol Pot, în ciuda atrocităților comise. Toate faptele vor fi înțeleseîn contextul Războiului Rece și a luptei între marile puteri pentru supremația înIndochina.

În primul capitol vom rezumaistoria Cambodgiei la faptele și evenimentele strictrelevante analizei noastre.Vom urmări evoluția Cambodgiei de la un protectoratfrancez în 1950 la statul modern de astăzi. Vom menționa instabilitatea primelordecenii de independență, izbucnirea Războiului din Indochina și consecințele acestuia,evoluția khmerilor roșii și obținerea puterii din 1975. Continuăm printr -o prezentaresuccintă a regimului lui Pol Pot(reluată pe larg în Capitolul 2) și a relațiilor externe aleacestuia, urmat de intervenția vietnameză din 1979, răsturnarea regimului și războiulcivil ce a continuat timp de 19 ani. În 1989 Vietnam s-a retras, iar în Cambodgia s-ainstaurat o democrație cu multe probleme și în care membrii K.R. au continuat să joaceun rol important.

Capitolul 2este singurul care se distanțează de problematica relațiilor internaționale,conferind o perspectivă necesară despre ideologia K.R. și consecințele teribile aleimplementării acesteia. Deși nu se referă direct la interacțiunile din sistemulinternațional,amploareafără precedent a atrocitățilordin Cambodgia surprinde cudeosebită claritate lipsa oricărei legături între ideologie, moralitate, etică pe de-o parteși construirea concretă a politicii externe și a concepției despre interesul național, pe decealalată parte.

Capitolul 3se dedică problematicii centrale a lucrării, adică relațiilor dintre K.R., aliațiisăi interni și principalii susținători internaționali. Deosebit de interesant este statutulK.R. de reprezentanți legitimi ai Cambodgiei la O.N.U. până în 1989, precum șiizolarea internațională extremă a Cambodgiei după răsturnarea lui Pol Pot. Tot în acestcapitol vom analiza succint evoluția relațiilor cu R.P. Chineză și vomdiscuta sprijinulmilitar acordat de Marea Britanie regimului genocidal.



8

Problematica sprijinului acordat lui Pol Pot de Statele Unite ale Americii este maiconsistentă și va fi tratată separat în Capitolul 4.Acesta debutează cu un scurt istoric alrelațiilor khmere-americane, va prezenta condițiile care au favorizat preluarea puteriide către Pol Pot și principalele concesii făcute regimului de către Washington.Capitolul va trata pe rând transfer urile de arme, bani, informații și capital politic,directe sau prin interpuși, făcute în mod public sau secret de către guvernul StatelorUnite și chiar de actori privați.

Pentru a înțelege deciziile și acțiunile comunității internaționale și în specialaleS.U.A., este necesară o discuție despre modelul paradigmei realiste și despreaplicabilitatea acestuia în analiza politicii externe americane.Capitolul 5 susține

această abordare prin exemple concrete din istoria abordărilor S.U.A. față dechestiunea genocidelor.

În final, Capitolul 6abordează problematica întârzierilor și tergiversărilor încondamnarea conducătorilor Khmerilor Roșii. O.N.U. a recunoscut genocidul foartetârziu, în 1997, iar primul proces a început în 2008. Pol Pot a decedat natural la o vârstăînaintată în 1998, iar dintre toți conducătorii K.R., a fost condamnată până în prezent osingură persoană. În acest capitol vom discuta eficacitatea tribunalului internațional și

dacă într -adevăr, după mai mult de trei decenii de la comiterea faptelor, acesta își mai justifică existența.



9

Capitolul 1. Repere în istoria Cambodgiei

Cambodgiaastăzi

Regatul Cambodgiei este oțară relativ mică despre care auzim destul de rar. La primavedere, pare a fi integrată normal în economia mondială și în organizațiileinternaționale majore, precumO.N.U., Asociația Națiunilor din Sud EstulAsiei(ASEAN), Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, Fondul MonetarInternațional și Banca Asiatică pentru Dezvoltare.

La o analiză mai atentă însă, vom descoperi o țară puternic dependentă de asistență șide donații externe. În ciuda ratelor relativ mari de creștere economică din ultimii ani,economia Cambodgieise află încă în convalescentă după deceniile de războicucombatanți în diferite formule. Așadar, Regatul Cambodgiei este una dintre cele maisărace țări din Asia, ocupația principală a 80% din populație rămânând în continuare agricultura de subzistență. Mai mult de jumătate din populație trăiește cu mai puțin deun dolar pe zi iar majoritatea nu are acces la apă curată, adăpost și electricitate.

Malnutriția este endemică iar ratele mortalității infantile și maternale sunt cele maimari din Asia. Unul din cinci copii nu supraviețuiesc pînă la vârsta de cinci ani.Educația este mai degrabă un privilegiu decât o regulă.

Eforturile comunității internaționale pentru a reconstrui țara au eșuat, sărăcia nu ascăzut iar statul de drept nu s-a consolidat.Ajutorul acordat de Banca Mondială sau deFondul Monetar Internațional a presupus politici de liberalizare și privatizare care audeterminat explozia inegalităților economice și sociale.

Cambodgia însă recuperează. Economia sa înregistrează unele dintre cele mai mari ratede creștere, între 7 și 13 procente anual. Țara trece printr -o perioadă de relativăstabilitate și de creștere a încrederii. Reconcilierea a fost mai ușor de obținut întrucâtuciderile în masă au fost motivate mai degrabă politic decât rasial.



10

Înainte deindependență

În timpuri medivale Cambodgia a fost o mare națiune însud-estul Asiei, având ocultură bogată, influențată de marile religii indiene, budhismul și hinduismul. ImperiulKhmer(sec. VII-XIII) și-a atins apogeul în timpul dinastiei Angkor, după care a fostslăbit de invaziile Vietnamului și ale Siamului(Thailanda de astăzi). Cambodgia a intratsub protectoratul Franței în 1863, a devenit colonie și a păstrat acest statut până în1953.

1950-1969 - Primele două decenii de independență

Începând cu1950, tot mai mulți cambodgieni s-au alăturat grupurilor comunistevietnameze care se opuneau protectoratului francez. În 1953, după 90 de ani de protectorat francez,țara și-a recapătat independența sub conducerea Regelui NorodomSihanouk. Acesta a încercatsă mențină Cambodgia cât mai mult timp în neutralitatef ață de războiul de peste granițe(Vietnam 1954-1975). În politica externăa adoptat o poziție anti-americană și anti-chineză, în timp ce în plan intern era oprimat orice

oponent al monarhiei, comunist sau de altă natură. În primul an de laindependență, în Cambodgiase aflau doar144 absolvențide liceușinu exista nicio universitate.1 În 1954 s-a decis construirea primelor nouă universitățidin țară iar rata alfabetizării a început treptat să crească.

În această perioadă a anilor 1950 și 1960, societatea cambodgiană era relativ omogenădin punct de vedere etnic și religios: 80% din populație era de etnie khmeră și deconfesiune budistă. De asemenea, majoritatea cambodgienilor vorbeau limba khmeră.2 În 1969, la ultimul recensământ de dinainteavenirii lui Pol Pot, Cambodgia avea 7milioane de locuitori, dintre care 600 000 erau etnici chinezi și 400 000etnicivietnamezi.3

1 Kiernan Ben, “The Pol Pot Regime: Race, Power, andGenocide in Cambodia under the Khmer Rouge ,1975-1979”, New Haven: Yale University Press, 1996, p. 6 2

Ibidem , p. 43 Béréziat Gilbert, „Cambodge 1945 – 2005: Soixante années d’hypocrisie des grands”, Paris:L’Harmattan, 2009, p. 79



11

Viața politică cambodgiană era departe de maturitate, economia puțin diversificată iarnivelul mediu al educației era foarte scăzut.4 Așadar, 80% din populație era constituitădin fermieri cu studii primare sau inexistente.În rândul populației rurale se distingea ominoritate de fermieri săraci și îndatorați și o majoritate de mici proprietari de pământ. Numărul celor care nu dețineau pământ urma să crească de la 4% la 20% între 1969 și1973 ca urmare a bombardamentelor americane.5

Deși economia era sub-dezvoltată, Cambodgia excela totuși la exportul de orez. Din1964, contrabanda cu orez a luat amploare și a devenit o resursă foarte importantă pentru soldații vietnamezi. Însă, din cauza comerțului ilegal și a scăderii randamentuluieconomic al orezului(ratele de schimb valutar erau dezavantajoase), aprovizionarea cu

alimente din Phnom Penh s-a deteriorat până în pragul penuriei.

În plan extern, situația geopolitică a devenit deosebit de instabilă după destrămareaIndochinei, fostul protectorat francez care includea Cambodgia, Vietnam și Laos.În1955 Statele Unite au început un război cu Vietnam cea durat 20 de ani.

Tot în 1955 Sihanouk a renunțat la tron în favoarea tatălui său, devenind astfel prim-ministru și conducător al partidului dominant. După moatea tatălui său în 1960,

Sihanoukși-a asumattitlul de Prinț. Prințul Sihanouk decide în 1965 să rupă relațiile diplomatice cu Statele Unite caurmare a incursiunilor repatate ale S.U.A.alături de Vietnamul de Sud în teritoriulCambodgiei, precumși a creșterii influenței celor două state în rândurileforțelorarmate khmere.Legăturile diplomatice au fost reluateîncepând cu 1969.6

1969-1973. Bombardamentele americane. Regimul lui Lon Nol. RăzboiulCivil.

Perioada de relativă pace a duratdoar 17 ani. În 1969 S.U.A. a început bombardareaCambodgiei, în încercarea de a distrugerutele de transport și bazele militare alevietnamezilor comuniști. Operațiunea treabuia să se desfășoare în secret întrucâtS.U.A.

4 Kiernan Ben,op.cit. , p.45

Ibidem, p.76 Lum Thomas, „CRS Report for Congress: Cambodia: Background and U.S. Relations”, CongressionalResearch Service, 2007, accesat pe 20.04.2014, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL32986.pdf

http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL32986.pdf




12

nu era oficialîn război cu Cambodgia. În 1970, miniștrii conduși de generalul și prim-ministrul Lon Nol, l-au răsturnat de la putere pe Prințul Sihanouk, instaurând astfelRepublica Khmeră.Unul dintre principalele motive a fost politica lui Sihanouk de aignora șia permite tacittrupelor nord vietnameze să folosească teritoriul Cambodgieiîn războiul contraS.U.A.. Noul guvern al lui Lon Nol se opunea vehement Vietnamuluide Nord și cerea retragereatrupelor acestuia din Cambodgia.

Bombardamentele americane s-au intensificat treptat până în 1973. Așadar, între 1969 ș1973 au fost folosite aproximativ 2,75 milioane de tone de bombe,7 Cambodgiadevenind una dintre cele mai intens bombardate țări dinistorie.8 Se estimează că între50 000 și 150 000 de civili au fost victime.

Având în vedere precaritateaforțelor armate, Cambodgiaa încercat să rămână neutră pe toată perioada războiului din Vietnam. Totuși, nu a putut să prevină o serie deinsurgențe, însoțite de incursiuni străine, război civil și foametea”.9

Sihanouk, aflat în exil auto-impus, a coalizat cu gruparea K.R., care erau sprijinițidirect de comuniștii vietnamezi(și indirect de sovietici). Aceștia s-au angajat într-unrăzboi civilsângeros menitsă răstoarne guvernul lui Lon Nol, sprijinit la rândul său de

Statele Unite.Astăzi, mulți dintre foștii soldați aiK.R.spun că unul dintre principalelemotive pentru care au decis să se alăture gherilei a fost tocmai chemarea la armeadresată de Sihanouk.

Dacă inițial bombardamentele americane au fost menite să distrugă bazele militare aleViet Cong-ilor și ale armatei Vietnamului de Nord din jungla cambodgiană, treptat, așacum declara chiar Președintele Nixon, atacurile s-au reorientatcătre protejarearegimului lui Lon Nol și lupta împotriva comuniștilor cambodgieni. Ultima serie de

7 Owen Taylor și Kiernan Ben , “Bombs Over Cambodia”, înThe Walrus Magazine , Noiembrie 2006. pp.62-69, accesat la 18.03.2014, http://taylorowen.com/publications/#sthash.MAg0RIoz.dpuf8 cf hărților interactive elaborate de Universitatea Yale, în Interactive Geographic Database(CGEO),http://yale.edu/cgp/maplicity.html , accesat pe 14.04.2014sau cf hărții “Zones of American Aerial Bombardments”, din Kane Solomon, „Dictionnaire des Khmersrouges”, La Courneuve: Aux lieux d’être/IRASEC, 2007, p.56 9

Ross R. Russel(Ed.),Cambodia: A Country Study , Country Studies/Area Handbook Series(1981),Washington: Federal Research Division , organizație a Library of Congress, 1987, accesat pe 12.03.2014,http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/khtoc.html

http://taylorowen.com/publications/#sthash.MAg0RIoz.dpuf

http://yale.edu/cgp/maplicity.html


http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/khtoc.html






13

bombardamente din 1973 au avut ca obiectiv împiedicarea K.R.să ajungă în PhomPenh.10

După 5 ani de lupte,K.R. au dobândit controlul întregii țării, timp în care au epurat

aproape orice element vietnamez din rândurile sale și au omorât mii de Cambodgieni.Totuși, numărul victimelorK.R. din această perioada nu avea să fie comparabil cutorturile și crimele din următorii patru anila putere.

În total, pe parcursulcelor 6 ani de război în Indochina(cunoscut ca Războiul dinVietnam”, o nedreptate față de victimele din Laos și Cambodgia), au murit peste 600000 de cambodgieni.

Deși preluarea puterii de către K.R. a fost susținută de Vietnam, ei nu ar fi putut devenisuficient de puternicidacă bombardamentele americane nu ar fi adus Cambodgiei luiLon Nol grave prejudicii militare și economice. Nu putem ignora nicifaptul că unnumăr mare de cetățeni au aderat voluntar la K.R., ca urmare a furiei provocate de bombardamentele americane și a lipsei de reacție a pro-occidentalului Lon Nol.11 Dealtfel, noilor recruți li se mai spunea și că unele bombe aparțin chiar armatei lui Lon Nol din Phnom Penh, stârnind astfel o furie și mai mare împotrivaregimului existent.12

1975-1979. Regimul Khmerilor Roșii

Așadar, după retragerea americanilor din Vietnam în 1975, khmerii k oșii au capturatPhnom Penh-ul și au instaurat un regimgenocidal, numit Kampuchea Democratică șicondus de Pol Pot.

Khmeriiroșii au executat sute de mii de politiceni, birocrați sau profesori acuzați delegături cu vechiul guvern. În vederea instituirii unei societățicomunist-agrarieneutopice, orașe întregi au fost evacuateîn întregimeși părăsite, începând cu capitala

10 Owen și Kiernan , op.cit., p. 6711 ibidem și Kiernan, “The Pol Pot Regime…..”, pp.22-2412

Kiernan Ben, “‘Collateral damage’ means real people,”Bangkok Post , 20 Octombrie 2002,(acum în îngrijirea Genocide Studies Program, Universitatea Yale, accesat pe 20.03.2014,http://www.yale.edu/gsp/publications/collateral_damage.html)



14

Phnom Penh. Oamenilor li s-a spus că evacuarea era necesară pentru că americanii ar fiurmat să bombardeze orașele.13 Toți cei care aveau legături cu vechiul guvern, indiferentde nivel, au fost executați. Lafel și oamenii care păreau a fi educați, inclusiv studenții, profesorii sau doctorii. Unuldintre criteriile folosite pentru a îi identifica pe cei educați era purtarea ochelarilor ,indicator al capacității acestora de a citi.14

MoștenireaK.R. se ridică la peste 20 000 de gropi comune și 200 de centre penitenciare de tortură. Numărul celor executați se estimează a fi între 700 00015 și 1,1milioane.16 Alți un milion de oameni au murit de foame sau de boală.17

În tot acest timp, China a sperat și în final a reușit să reorienteze K.R. împotrivasovieticilor și a vietnamezilor. La sfârșitul anului 1977, Pol Pot a încetat oricecolaborare cu Vietnamul de Nord, inițiând relațiile diplomatice cu R.P. Chineză.

1979-1989. Răsturnarea K.R. și reacția comunității internațio-nale. Război civil.

Ca urmare a degenerării relațiilor dintre Vietnam și K.R., în ianuarie 1979 Vietnamul ainvadat Phnom Penh-ul. S-a instaurat un nou guvern pro-sovietic și pro-vietnamez, carea schimbat numele statuluiîn Republica Populară Kampuchea. Atacul a fost justificat dreptrăspuns la provocările militare de la graniță, dara fost defapt parte a unui efort mai larg al Vietnamului de a se impune ca hegemon regional înIndochina.

Invazia a fost aspru criticată de comunitatea internațională, aceasta nerecunoscândniciodată noul guvern din 1981 al Partidului PopularRevoluționar al Kampuchiei.18

13 Mam Teeda Butt, “Worms from Our Skin”, Children of Cambodia's Killing Fields: Memoirs bySurvivors, ed. Kim DePaul, Ed. Dith Pran, New Haven: Yale University Press, 1997, p. 1114 Etcheson Craig, „After the Killing Fields: Lessons from the Cambodian Genocide”, Westport,CT:Praeger Publishers, 2005, p.715 Luken-Roze Dominique, „Cambodge : Vers de nouvelles tragédies? Actualités du Génocide”, Paris:L’Harmattan, 2005, p. 123. 16 Etcheson, op.cit. , p. 6017

Luken-Roze,op.cit., p. 12318 Thompson R. William, „Cambodia”, în Asia & Pacific Review 2003/04: The Economic and BusinessReport , s.l., Ed. Kogan Page, 2003, p. 42



15

Gruparea lui Pol Pot, refugiată la granița cu Thailanda, a format alături de Sihanouk unguvern în exil ce a fost recunoscut drept singurul reprezentant legitim al Cambodgiei laO.N.U.

Alături de forțele naționliste(FNEPC) șide cele regaliste(ANS-ul lui Sihanouk), K.R.s-au angajat într-un război civil ce a durat 13 ani și a produs sute de mii de refugiați.19 Tactica CGKD era similară cu cea a gherilelor Contras din Nicaragua, terorizând populația rurală prin ambuscade și prin instalarea de mine terestre.

În acest timp, pe parcursul întregului deceniu IX,deși era o țară devastată de război,Cambodgiei nu i s-a permis accesul la niciun fel de asistență umanitară sau dedezvoltare din partea organizațiilor internaționale. Instituțiile financiare majore auinterzis orice înțelegere cu Cambodgia în domeniul comerțului sau al comunicațiilor șichiar și Organizația Mondială a Sănătății a refuzat să ajute în vreun fel.Singurii care au primitînsă ajutor au fost refugiațiiK.R.și aliații lor .

1989-1993. Renunțarea la comunism. Primele alegeri libere

Odată cu decăderea sprijinului sovietic, vietnamezii s-au retras din Cambodgia în 1989,guvernul lui Hun Sen a declaratcă renunță oficial la comunismiar numele țării s-aschimbat în Statul Cambodgiei.Războiul civil s-a încheiat printr-un acord de pacesemnat la Paris în 1991.Tot în același an Norodom Sihanouk se întoarce în PhnomPenh în calitate de rege.20 Acesta nu va condamna deschis niciodată regimulK.R..

În 1993 monarhia este restaurată iar numele statului se schimbă în RegatulCambodgiei. Alegerile sedesfășoară sub supravegherea O.N.U.(Autoritatea

Tranzițională a Organizației Națiunilor Unite în Cambodgia). FUNCINPEC(Frontul Național Unit pentru o Cambodgie Independentă, Neutră, Pașnică și Cooperantă), partidul Prințului Ranaridh(fiul lui Sihanouk), a obținut o victorie cei-ar fi permis săformezede unul singur guvernul. Aflat însă sub amenințarea că rezultatele nu vor firecunoscute de Partidului Poporului Cambodgian(PPC), partid pro-vietnamez condus

19 Lum Thomas, „CRS Report for Congress....” 20

Regele Norodom Sihanouk a abdicat pe 7 octombrie 2004 din motive de sănăta te. Consiliul Tronuluidin Cambodgia l-a ales drept succesor pe Prințul Norodom Sihamoni. Acesta și-a început domnia pe 29octombrie 2004.



16

de Hun Sen, FUNCINPEC a acceptat formarea unui guvern de coaliție în care PrințulRanaridh și HunSen se aflauîn poziții egale de co-prim-miniștri.

PPC este continuatorul Partidului Popular Revoluționar al Kampuchiei, forța politică

unică din timpul ocupației vietnameze. Ultimul conducător al PPRK și actualconducător al PPC, Hun Sen, și-a început carierade militar și politician în rândurileK.R., alături de care a activat până în 1977. A devenit viceprim-ministru odată cuinvazia Vietnamului din 1979, iar din 1985 până în prezent ocupă funcția de prim-ministru.

1993-prezent. Lovitura de stat din 1997. Alegeri libere. Moartea lui Pol P ot și încheierea războiului civil

Democrația cambodgiană incipientă era foarte fragilă și instabilă. MembriiFUNCINPEC erau conștienți de faptul că pârghiile militare și administrativerămăseseră în cea mai mare parte în controlul PPCși al lui Hun Sen. Pe parcursulguvernării, FUNCINPEC a făcut demersuri pentru a își recâștiga popularitatea inițialăși pentru a obține influență în armată și în administrație. Aceasta airitat PPC care a

recurs la lovitură de stat pe 5 iulie 1997, folosindu-se de mijloace militare violente.PPC și-a asigurat astfel dominația asupra unorcentre nevralgicedin armată șidinadministrație. Hun Sen a profitat defaptul că Prințul Ranariddh era plecat din țară și- l-a înlocuitîn poziția de co-prim-ministru cu Ung Huot, un personaj mult mai flexibil dinFUNCINPEC.

Alegerile din 1998au fost urmărite de sute de observatori internaționali care auconcluzionat, în majoritate, că alegerile au fost relativ libere(cu toate acestea,mulțiactiviști și susținători ai opoziției au fost bătuți crunt). Deși PPC a castigat, a fostdeparte de a obține o majoritate confortabilă. Prințul Ranariddh și Sam Rainsy, celălalt candidat al opoziției, au plecat din țară și au contestat vehement rezultatele alegerilor.În noiembrie cele două mari partide au căzut de acord pentru a forma un guvern decoaliție cu Hun Sen în calitate de Prim-ministru și Ranaridh în calitate de Președinte alAdunării Naționale.

Între timp, K.R. a devenit una dintre cele mai bogate grupări teroiste din istorie,ocupându-se, printre altele,de vânzarea de păduri și de pietre prețioase în Thailanda,



17

țară semnatară a acordurilor de pace. Tot în Thailnda și-au construit 4 noi baze și unspital complet echipat. Drumurilecătre bazele lor erau protejate chiar de soldațithailandezi.

După moartea naturală a lui Pol Pot în 1998, trupele K.R. au început să se dezintegreze, iar până în 1999 majoritatea soldaților s-au predat sau s-au integrat în armata regularăcambodgiană.

Alegerile din 2003 au fost câștigate tot de Hun Sen, dar i-au fost necesare 11 luni pentru a reuși să formeze un guvern de coaliție cu FUNCINPEC.Alegerile din 2008 aufost mult mai relaxate, PPC câștigând detașat față de partidul de pe locul 2 al lui SamRainsy.21 Deși la o diferență mult mai mică, PPC reușește să câștige alegerile și în2014.

Așadar, Hun Sen a condus neîntrerupt Cambodgia din 1985.. Este mândru astăzi derolul său în dezvoltarea recentă a Cambodgiei. Este adevărat faptul că sub conducerealui Hun Sen, Cambodgia a înregistrat rate solide de creștere economică, dar aceasta sedatorează mai degrabă donațiilor externe semnificative și veniturilor provenite dinindustria textilă și din turism. Pe de altă parte însă, inflația este deosebit de ridicată iar

nemulțumirile privind corupția endemică sunt din ce în cemai persistente.22

21

„Cambodian rulers claim poll win”, BBC online, 27 Iulie 2008, accesat pe 14.04.2014,http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/7527325.stm22 ibidem.



18

Capitolul 2. Regimul Khmerilor Roșii

... o Kampuchea independentă, unită, pașnică, neutră, nealiniată, suverană peste

teritoriul ei întreg, într-o societate în care fericirea, egalitatea, dreptatea și adevăratademocrație tronează, fără bogați sau săraci, fără clase exploatatoare sau exploatate, osocietate în care întreg poporul trăiește în armonie și măreață unitate națională și careconlucrează în efortul de a produce, construi și apăra țara.”- Preambul al ConstituțieiKampuchiei Democrate. 23

Pe 17 aprilie 1975, sub conducerea lui Pol Pot, K.R. au cucerit Phnom Penh-ul și au preluat puterea, constituind astfelKampuchea Democratică. Inițial au fost primițide populație cu euforie și optimism, întrucât venirea lor însemna sfârșitul războiului. Nu putem ignora nici sentimentul generalizatde ură față de americani și față de regimul luiLon Nol, cauzat de bombardamenteledevastatoare dintre 1969 și 1973.

Conducătorii K.R.s-au afișat foarte rar în public. Numărul unu în ierarhie era Pol Pot,24 succedat de cercul lui Khieu Samphan, Nuon Chea, Ieng Sary, Ta Mok și Son Sen.25

Ideologie

Ideologia K.R. era puternic inspirată de convingerile politice și economice maoiste. Ceimai importanți conducători, Saloth Sar(Pol Pot), Ieng Sary și KhieuSamphan, austudiat împreună la Paris în anii 50 și s-au implicat în mișcarea comunistă. Tot la Parisși-au conturat principalele idei și planuri pentru viitorul politic și economic alCambodgiei.26

Khieu Samphan afirma în teza sa de doctorat că sub-dezvoltarea Cambodgiei e cauzatăde dominația lumii dezvoltate și considera că singura cale pentru a îmbunătăți situația

23 Ponchaud François, “Le Kampuchéa démocratique : une révolution radicale,” în Mondes Asiatiques ,Paris, VI (1976), p. 15524 cu numele real de Saloth Sar(se pare că Pol Pot derivă din franțuzescul „politique potentialle”, poreclă pe care i -ar fi atribuit-o chinezii).25

Kane, „Dictionnaire des Khmers rouges”, p.12 26 Richer Philippe, „Le Cambodge: Une tragédie de notre temps”, Paris: Presses de la FondationNationale des Sciences Politiques, 2001, pp. 20-26



19

era auto-suficiența.27 Pentru a face aceasta era necesară o mișcare de masă a țăranilorcare să înfăptuiască revoluția socială, să reducă astfel rentele și să elimine dobânzilefoarte mari.28 Având în vedere contextul creat de Războiul dinIndochinași de regimullui Lon Nol, ideea de revoluție socială și a unei mișcări pașnice de masă s-a transformatîntr-o revoluție violentă. Pentru a face din Cambodgia o țară auto-suficientă și a ieșiastfel de sub dominația țărilor industrializate,K.R. aveau în vedere producția unorcantități enorme de orez pentru export. Subscriind teoriilor marxiste ale lui AndréGunder Frank, K.R.considerau că “orașele sunt paraziți ale mediului rural, că muncafizică e singura valoare adevărată, că orașele extrag surplusul de valoare din zonelerurale.”29

Khmerii roșii își propuneau să instaureze comunismulabsolut într-un timp foarte scurt,creând o societate perfectegalitară. Primul pas necesar era distrugerea deplină a vechiiordini. Oamenii noi”(orășeni, intelectuali, profesioniști, negustori sau etniciminoritari)trebuiau eliminați sau reeducați, pentru a deveni asemenea oamenilorvechi” – cei din mediul ruralcare au sprijinit gherilele khmere în timpul războiului.

Credința nestrămutată în acest tip special de comunism a impus renunțarea la orice altăvaloare împărtășită înainte. Destul de rapid s-a ajuns la concluzia că doar o parte a

populației este necesară pentru făurirea noii societăți, justificând astfel ucidereamultora dintre cei mai puțin utili”.

Genocidul nu a avut drept criteriu doar statutul socio-politic al victimelor(intelectuali,înstăriți sau foști funcționari ori militari din timpul regimului lui Lon Nol), ci șicaracterul etnic sau religios(vietnamezi, chinezi, cambodgieni musulmani și alții). Toțiacești oameni erau considerați trădători și trebuiau eliminați fizic, împreună cu familiilelor.

27 W.E. Willmott,“Analytical Errors of the Kampuchean Communist Party”, în Pacific Affairs 54, nr. 2(1981), p.21628 Ibidem 29 Gregory H. Stanton, “Blue Scarves and Yellow Stars: Classification and Symbolization in the

Cambodian Genocide”, în seria Occasional Papers, Montreal: Montreal Institute for Genocide Studies,1989(acum în Genocide Watch Official Website, 02.04.2002, accesat pe 15.03. 2014http://www.genocidewatch.org/images/AboutGen89BlueScarvesandYellowStars.pdf)

http://www.genocidewatch.org/images/AboutGen89BlueScarvesandYellowStars.pdf




20

Mecanismul psihologic de acceptare

Desigur că atrocitățile în masă nu ar fi putut fi comise doar de conducătorii K.R.. Enecesar să ne întrebăm cum și de ce au consimțit un număr atât de mare de soldați,

prizonieri sau civili să își ucidă proprii semeni. Gregory Stanton, fondator alProgramului despreGenocidul Cambodgian de la Universitatea Yale, încearcă sărezume un răspuns foarte complex la această întrebare, în articolul său: Eight Stagesof Genocide”.30

Conform autorului, fiecare dintre etapele care conduc la genocid nu stârnește în sinemultă îngrijorare și pot deveni acceptabile cu relativă ușurință.31 Spre exemplu, princlasificarea oamenilor în minorități în funcție de mediul de origine, profesie, religie,educație ș.a.m.d., K.R. au divizat corpul social între noi” și ceilalți”. Clasificându-i șiatribuindu-le element identificatoare precum eșarfele colorate, oamenii au fostdezumanizați. Odată ce celălalt” încetează a mai fi om și devine ceva mai primitivdecât noi”, atunci devine mai ușor pentru cineva să îl ucidă fără mustrări de conștiință.

În final, e necesar ca societatea să fie polarizată cât mai mult, accentuând diferențele șiestompând asemănările. Khmerii roșii au opus țărănimea needucată populației urbane,

funcționarilor guvernamentali și elitelor. Cineva care se simte în pericoldin cauzaacestor clasificări devine mult mai predispus să se supună autorității, ucigând sautorturând pentru a își dovedi adeziunea.

Implementarea ideologiei și consecințele acesteia

Angkar Padevat(Organizația Revoluționară) era comisia formată din conducătorii de partid, responsabilă de a face diferența dintre oamenii noi” și oamenii vechi”, dintrecei fideli regimului și trădători.

Responsabilii de implementarea politicilor(aproximativ 120 000 de persoane în 1975)erau în cea mai mare măsura adolescenți, indivizi marginalizați sau intelectuali

30 Stanton H. Gregory, “The Eight Stages of Genocide”, Genocide Watch Official Website, 2006, accesat

pe 04.05.2014, http://www.genocidewatch.org/images/8StagesBriefingpaper.pdf31 Aceasta este mai degrabă o explicație succintă a analizei lui Stanton. Pentru o explicație completă enecesară consultarea articolului citat mai sus.



21

modești. De asemenea, la conducerea echipelor de muncă se aflau și notabilitățilesatelor .

Programul de Guvernare” alK.R.conținea următoarele elemente:

1.Evacuarea orașelor

Acestconținutideologic, combinat cuferocitatea maoistă inspirată de vizitele în Chinași de principiul scopul scuză mijloacele”, a condus la planul de a evacua întreaga populație urbană pe câmp pentru a lucraîn agricultură. Această măsură s-a luatcu toatăconvingerea că este un pas necesar în evoluția Cambodgiei.

Așadar, imediat după instaurarea regimului,K.R. au evacuat forțat marile orașe,începând cu Phom Penh-ul. Se estimează că un numărcupinsîntre 2 și 3 milioane deoameni și-au părăsit locuințele, iar zece mii au murit pe drum.32

2.Desființarea economiei capitaliste și renunțarea la bani

Era necesar să fie distrus orice element economic occidental. Aceasta includeaindustria, banii, orașele și proprietatea privată.

3.Suprimarea religiei

Singurul corp social valid era Angkar , adică organizația de masă a K.R.. Budismul aîncetat să fie religie de stat iar călugării care nu au fost omorâți imediat, au fost obligațisă renunțe la viața și la portul tradițional. Au fost nevoiți să adopte uniforma oficială șisă muncească până când mureau de boală,de malnutriție saude epuizare. Regimulconsideracă reușește astfelsă folosească fiecare om într -un mod productiv.

Deși convingerile religioase predominant budiste ale populației au fost foarte puținafectate, omorârea călugărilor a fost devastatoare pentru că aceștia erau singurii învățațidin Cambodgia. Odată cu călugării, un număr mare de texte șide artefactefundamentale pentru cultura și istoria Cambodgiei au dispărut pentru totdeauna.33

4.Munca forțată în cooperative

32 și Kiernan, “The Pol Pot Regime…..”, p.48 33

Kiernan Ben, “Coming to Terms with the Past: Cambodia”, History Today vol.54, nr. 9, (2004), p. 16(acum în Cambodian Genocide Program, Yale University, accesat la 28.04.2014,http://www.yale.edu/cgp/Cambodia11.pdf)



22

Cambodgienii folosesc frecvent expresia Câmpurile Morții” pentru a se referi laregimul K.R.. Câmpurile morții erau locurile unde erau îngropați cei care nu au reușitsă supraviețuiască muncii agricole desfășurată în condiții foarte grele, cu alimentațieextrem de precară și aflați sub amenințarea permanentă a execuției.

Aproximativ 3,5 milioane de oameniau fost organizați în cooperative agricole. Muncaforțată era elementul centralal procesului de reeducare.Populația Cambodgiei adevenit de fapt o uriașă forță de muncă neplătită.34 Programul de lucru începea la 6dimineața și se încheia la mijlocul nopții, fiind întrerupt doar pentru pauzele de orez. Întimpul exodului au murit sute de mii de oameni din cauza bolilor sau a subnutriției.35

Cinica metaforă a Tovarășului Bou” este foarte sugestivă:

Într -o parabolă frecvent auzită pe vremeaK.R., individul era comparat cu un bou:Vedeți boul, tovarăși, admirați-l! Mănâncă unde îi ordonăm noi să mănânce. Dacă îl

lăsăm să pască pe această pajiște, el mănâncă. Dacă îl ducem pe o altă pajiște unde nu esuficientă iarbă, el mănâncă la fel. Nu se poate deplasa aiurea, e urmărit. Când îispunem să tragă plugul, îl trage. Nu se gândește niciodată la nevasta sau la copiii lui.”Deseori, în timpul ședințelor, K.R. vorbeau despre Tovarășul Bou” ca despre un

revoluționar ideal. Tovarășul Bou nu a refuzat niciodată să muncească. Tovarășul Bouera ascultător. Tovarășul Bou nu se plângea. Tovarășul Bou nu se plângea când îi eraomorâtă familia.”36

5. Eliminarea inamicilor poporului cambodgian”

Victimele genocidului pot fi încadrateîn următoarele categorii:

1. Trădători naționali” și contra-revoluționari”, adică apropiații regimului lui Lon Nol

și ai Regelui Sihanouk.

2. Oamenii noi” – orășeni, intelectuali, capitaliști sau cei care dau dovadă dementalitate vestică”.

34

Kiernan, “The Pol Pot Regime…..”, p.16735 Béréziat, „Cambodge 1945 – 2005…”, pp.74-7536 Yathay Pin, „Stay Alive, My Son” , New York: Cornell University Press, 1987, p. 225



23

3. Vietnamezii cu corpuri de khmeri” – cambodgieni din zona de est, unde s-au purtatluptele cu Vietnamul de Nord. Locuitorii acestei zone erau percepuți a fi trădători.37 Eiau fost deportați în zona de nord-vest a țării și au fost obligați să poarte o eșarfăalbastră pentru a fi identificați.

4.Sabotori infiltrați – membri ai Partidului Comunist al Kampucheiacuzați de acte derezistență și de spionaj(neimplicați în crime). După 1978, pe măsură ce trupelevietnameze avansau și pericolul devenea iminent, epurăriles-au extins asupra tuturorcelorcare păreau în vreun fel suspecți de colaborare cu inamicul.

5.Budiști practicanți și călugări – aproximativ 25 000 de victime. Dintre călugări ausupraviețuit mai puțin de 5%.38

6.Minoritatea etnică Cham – predominant musulmani, constituind în 1975 aproximativ3% din populația totală a Cambodgiei. Aproximativ 90 000 au fost omorâți deK.R.,adică 36% din populația Cham a Cambodgiei, conform lui Kane.39 Alte surse estimeazăun număr de victime cuprins între 100 000 și 400 000. Cei care nu au fost omorâți, aufost forțați să mănânce carne de porc și au fost dispersați astfel încât să nu își mai poată practica ritualurile împreună.40

7.Creștini – 61 000, din care 95% erau etnici vietnamezi. Au fost executați toți preoții41 și toți cei car e nu consimțeau să se dezică de religie. Au supraviețuit doar 1 000 decredincioși.42

8.Vietnamezi – cei mai mulți au fost expulzați la începutul regimului.Cei care nu au plecat au fost executați începând cu 1976.

6.Expulzarea minorității vietnameze

Înainte de Lon Nol,minoritatea vietnameză reprezenta 7% din populația totală,numărând 450 000 de locuitori.43 Între 1970 și 1975, 300 000 vietnamezi au părăsit

37 Kane, „Dictionnaire des Khmers rouges”, pp.145, 410 38 Séra(Phoussera Ing),” Lendemains de cendres ”, Paris: Éditions Delcourt, 2007, p.6339 Kane,op.cit. , p. 58840 Duong Liai. „Racial Discrimination in the Cambodian Genocide”, în GSP Working Paper nr. 34, NewHaven: MacMillan Center for International and Area Studies, Yale University, 2006, p.15, accesat pe10.04.2014, http://www.yale.edu/gsp/publications/RacialDiscriminationInDK.doc) 41

Kane,op.cit. , p. 9442 ibidem., p.9543 Kane,Dictionnaire des Khmers rouges”, p.397



24

țara. În 1975, K.R. i-au expluzat și pe majoritatea celor care mai rămăseseră înCambodgia, cu excepția a aproximativ 10-15 000 persoane. Dintre aceștia, peste 40%au murit ca urmaredirectă a atrocităților regimului.44 Paradoxal, mulți dintrevietnamezii omorâți în timpul epurărilor erau revoluționari care au luptat cu loialitate pentru Pol Pot.45 Sintagma Ură pentru vietnamezi” este sugestivă pentru orientareaxenofobă a K.R..

7.Reeducarea

Procesul de reeducare s-a intensificat gradual, pornind de la supunerea față deAngkar(Organizația), la suprimarea oricărei forme de intelectualism și, în final, laexecutarea a milioane de oameni.Printre indicatorii condiției de intelectual, f iecareconstituind în mod individual suficient de execuție, se numărau cunoașterea unei limbistrăine, purtarea de ochelari sau abilitatea de a scrieși de a citi. Mulți oameni s-ausalvat pretinzându-se a fi ignoranți.

Bernard Plossu nota că În timpulK.R.ura obișnuită a căpătat proporții extraordinare. Nu avea niciun control sau limită. Asaltați de evenimente și de îndoctrinare, oameniiobișnuiți au devenit simpli executanți și și-au pierdut umanitatea în fața unei ideologii

criminale care genera anihilare. Dragostea filială sau sentimentală, compasiunea saumila, erau interzise de Angkar.”46

Familia, religia și proprietatea privată eraustrict intezise. Trebuia abandonată oriceurmă de individualism. Omul trebuia să se dedice Angkar -ului prin munca sa fizică șisă se decupleze absolut de orice valoare tradițională.

8.Influența asupra copiilor și adolescenților

Este esențial să reținem că scopul principal al regimului era să creeze o nouă populațieîndepărtată total de capitalism. Această societate se putea clădi cu un număr relativ micde indivizi. Așadar, un număr de 1 milion de tineri bine pregătițidin punct de vedereideologic ar fi fostsuficient și potrivit pentru construcția noii Cambodgie.47 În

44 ibidem. 45 Richer, „Le Cambodge: Une tragédie de notre temps”,p.69 46 Plossu Bernard, Prefață, în „Témoin S-21. Face au génocide des Cambodgiens” de Dominique

Mérigrad, Manosque(Franța): Le bec en air, 2008 47 Lingane Zakaria, „Comprendre les génocides du XXe siècle”, Montréal: Fondation de la tolérance,2006, p.102



25

consecință,K.R.nu găseau niciun motiv bine întemeiat pentru a nu omorî o mare partea populației mai greu de educat. Socializarea copiilor însă era o preocupare majoră.48 Familiile erau separate, iarcopiii erau implicați foarte activ în supravegherea și păzireaadulților care lucrau pe câmp.49 Era cea mai eficientă metodă de a îi învăța principiilenoilor khmeri.

9.Desființarea instituțiilor

Au fost desființate toate instituțiile judiciare50 și întregsistemul educațional și sanitar.51

10.Deportările

„Oamenii din zona de est erau recunoscuți după eșarfa pe care o purtau. Dacă aveai oeșarfă albastră, te omorau.”52 – Huy Rady, supraviețuitor

Într-un proces care neaduce aminte de pregătirea de către naziști a soluției finale”,cambodgienii din zona de est au fost obligați să poarte o versiune albă și albastră aeșarfei tradiționale a K.R.. Ceilalți cambodgieni trebuiau să poarte versiunile alb-roșiisau galben cu alb, fiindu-le interzis să poarte eșarfa albastră. Cei cu o astfel de eșarfăerau deportați către alte regiuni ale țării, primeau mai puțină hrană și erau forțați să

muncească mai mult, până când mureau. Vina lor era că locuiau în est, mai aproape deVietnam. Erau acuzați pentru că aveau corpuri de khmeri, dar capete de vietnamezi.”53

11.Centrele de tortură și de execuție

Tuol Sleng, cunoscut în timpul regimului drept S-21, este astăzi un muzeu foarteimportant pentur înțelegerea proporțiilor atrocitățilorcomise. În timpul regimului, fostașcoală S-21, a devenit cel mai mare dintre cele 189 de centre de tortură și execuție.

Victimele ajungeau aici pentru motive arbitrare precum zvonuri nedoveditecă ar avealegături cu Vietnam sau cu CIA. Prizonierii erau torturați până când recunoșteau acte

48 Documentarul lui John Severson, „A Perfect Soldier”(2010) , prezintă povestea lui Aki Ra care aplantat în timpul lui Pol Pot, la vârsta de 6 ani, mii de mine anti-personal. Astăzi se dedică curățăriicâmpurilor de mine. 49 Patrick Raszelenberg, “The Khmers Rouges and the Final Solution,” History &Memory, vol. 11, nr. 2(1999), p. 6750 Chandler David, „S-21 ou le crime impuni des Khmers rouges”, Paris: Éditions Autrement, 2002,p.14751

Béréziat, „Cambodge 1945 – 2005…”,p.76 52 Stanton, “Blue Scarves...” 53 Ibidem.



26

de trădare pe care nu le-au comis, își implicau propria familie și prieteni și consimțeau că nu sunt oameni ci animale.Tuol Sleng era o închisoare secretă, așa că pentru a nu fidesconspirată de prizonieri după eventuala eliberare, în final, indiferent de rezultateletorturii și de faptele admise, majoritate prizonierilor erau oricum executați.54

Interesant este faptul că angajații” centrelor de execuție precum S-21, conforminterviurilor acordate,55 se consideră astăzi victime ale regimului.56 Torționarii eraudefapt prizonieri privilegiați, conștienți de faptul că orice greșeală sau nerespectare aordinelorîi va conduce și pe ei la tortură sau la moarte.57 Peste o treime dintre pazniciiși prizonierii de la S-21 au fost executați acolo.58 Important de menționat este faptul cămajoritatea paznicilor erau adolescenți.

Dintre cei aproximativ 15 000-30 000 de prizonieri de la Tuol Sleng, nu au supraviețuitdecât 7-12.59 Conform lui Chandler, majoritatea prizonierilor S-21 erau tiner i provenițidin mediul rural.60 În schimb, oamenii noi” sfârșeau mai degrabă în închisori rurale.

Deosebit de violente sunt și modalitățile în care oamenii au fost omorâți: 53% auavutcraniul zdrobit prin lovituri repetate de ciocan sau de topor, 29% împușcați, 6%spânzurați sau ștrangulați, 5% au avut gâtul tăiat, 5% bătuți până la moarte și 2%

executați în public prin metode extreme, servind drept exemplu pentru ceilalți.

54 Fotografii cu prizonierii pot fi vizualizate pe www.tuolsleng.com55 În documentarul despre S-21, „The Khmer Rouge Killing Machine”, realizat de Rithy Panh. Tot în acestdocumentar putem găsi discursul lui Duch din fața tribunalului, când el se dezice de oriceresponsabilitate, susținând că doar a executat ordine.56 Plossu Bernard, Prefață, „Témoin S-21…” 57 Pentru fotografii ale victimelor torturate vezi: “Photographs and Exhibitions”, Site-ul oficial alDocumentation Center of Cambodia , 26.03.2006,http://www.dccam.org/Archives/Protographs/Photographs.htm, accesat pe 04.05.2014)58 Luken-Roze, „Cambodge : Vers de…”, p.124 59

Cel mai cunoscut este Vann Nath care a supraviețiut datorită talentului său de a desena portrete alelui Pol Pot.60 Chandler, „S-21 ou le crime…”, p.55

http://www.dccam.org/Archives/Protographs/Photographs.htm

http://www.dccam.org/Archives/Protographs/Photographs.htm



27

Capitolul 3. Khmerii r oșii și comunitatea internațională

Incapacitateasau lipsa de voință a comunității internaționale de a opri genocidul

cambodgian pune serioase semne de întrebare asupra modului în care funcționeazăsistemul de relații internaționale.Sprijinul oferit K.R. de mari actori ai sceneiinternaționale este impardonabil.

În cazul unor genocide, lipsa unei acțiuni din partea comunității internaționale se poate justifica prin argumentul că în momentul producer ii atrocităților, comunitateainter națională nu avea acces la suficiente dovezi. Cu siguranță însă acesta nu este cazulCambodgiei. Știrile despre masacreleK.R. au fost distribuite întregii lumi în timp realde jurnaliști precum François Ponchaud.61

După prăbușirea regimuluiK.R. în 1979, comunitatea internațională nu a recunoscutnoul guvern marionetă pro-vietnamez,continuând până în 1989 să îi considere pe K.R.drept reprezentanți legitimi ai Cambodgiei. Cei care au votat împotrivamențineriiK.R.în O.N.U. au fost U.R.S.S., India și un număr insuficient de alte state din sferasovietică de influență.

În plus,în ciuda faptului că țara era devastată, Cambodgieii s-a interzis accesul la oricefel de asistență umanitară sau de dezvoltare. De altfel Cambodgia estesingura țară dinlumea a treia din istorie căreiaO.N.U. i-a retras ajutorul umanitar.

În 1982,sub presiunea Statelor Unite, a R.P. Chineze și a ASEAN,cele 3 forțe derezistență din Cambodgia și-au oficializat colaborarea sub egida CoalițieiGuvernamentale al KampucheiDemocratice(CGKD). Așadar, ANS și FNEPC, careaveau o imagine politică respectabilă, au preferat asocierea politică și militară cuK.R..Totuși organizația nu era în fapt nici o coaliție, nici un guvern, nici democratică și nicimăcar în Cambodgia. Oficial la conducerea CKGD se afla Prințul Norodom Sihanouk,dar K.R.dominau clar cele două facțiuni necomuniste”. Paradoxal, chiar K.R. sunt ceicare par în curând să aibă și cea mai mare legitimitate politică, din moment ce ei vorreprezenta CGKDla Organizația Națiunilor Unite. Thaoun Parasith, ambasadorul

61 François Ponchaud, “Le Kampuchéa démocratique...“, p. 60



28

regimului lui Pol Pot la O.N.U.între 1975 și 1979, și-a continuat pur și simplulmandatul.62

În 1989, după retragerea trupelor vietnameze,O.N.U. s-a angajat în coordonarea

procesului de pace din Cambodgia. Înaintea de începerea negocierilor pentru stabilireanoii conduceri,în mediul public și cel diplomatic se insista mult asupra puteriiK.R.,menită să justifice ulterior includerea lor în noul guvern. Așadar, oficiali aiO.N.U.,diplomați australieni șiamericani,susțineau că există un număr de 35 000 – 40 000 de persoane active efectivîn organizațiaK.R.. O astfel de forță nu putea fi deci exclusă.

După ce K.R. au fost primiți pașnic înapoi în Phnom Penh, aceștia au refuzat să participe la alegeri, întrucât nu erau de acord cu termenii dezarmării propuși de O.N.U..Acesta este momentul în care discursul comunității internaționale s-a schimbat radical,diplomații considerându-i brusc pe K.R. terminați” și slăbiți fără speranță”.

Relațiile sino-khmere

Pe 21 februarie 2009, Regele Cambodgiei a afirmat despre China că este cel mai de

încredere prieten” al Cambodgiei și a mulțumit pentru sprijinul permanent, asistențaeconomică și contribuția adusă de China pentru reconciliere națională, pace șidezvoltare.63

Conform lui Tith Naranhkiri, un economist cambodgian stabilit în S.U.A., China arenevoie de Cambodgia[…] Dacă apare o problemă de securitate, un războicu Vietnamspre exemplu, China ar putea avea nevoie de Cambodgia[…]În al doilea rând, dinmotive economice, având nevoie de gaz și de petrol.”64

Preocuparea majoră a Chinei pentru această țară săracă din Asia de Sud Est nu este onoutate. Timp de decenii, indiferent de natura guvernului de la Phom Penh, alianțastrânsă cu China a fost o constantă. China a sprijinit Cambodgia încă de la obținerea

62 Tharoun Parasith este cel care în 1975 a făcut apel la expatriații khmeri să se întoarcă în țară, urmândca dintre cei care s-au întors, foarte mulți să „dispară”.63 „Top Chinese Political Advisor Meets Cambodian King”, pagina electronică a Ambasadei RepubliciiPopulare Chineze în Ngara Brunei Darussalam, accesat pe 15.03.2014,

http://bn.chineseembassy.org/eng/zgxw/t538479.htm) 64 Mudie Luisetta „China’s Growing Presence in Cambodia”,Radio Free Asia, 28.05.2008, accesat pe03.04.2014, http://www.rfa.org/english/ news/cambodia/cambodia_china-05232008092653.html)

http://bn.chineseembassy.org/eng/zgxw/t538479.htm

http://www.rfa.org/english/

http://www.rfa.org/english/




29

independenței, fiind percepută ca un fel de frate mai mare. Pol Pot a devenit un adeptconvins al idealurilor maoiste, inspirat fiind de Marele Salt Înainte și de RevoluțiaCulturală.

În anii 70 R.P. Chineză concura cu U.R.S.S. pentru influență în Vietnamul de Nord.Așadar, guvernul chinez a facilitat o colaborare între premierul nord-vietnamez șiPrințul Sihanouk, ce va conduce în final la o alianță a K.R. cu Sihanouk îndreptatăîmpotriva lui Lon Nol.65 După ce relațiile sino-vietnameze s-au deteriorat ireversibil,China și-a propus să se folosească de K.R. pentru a contracara creșterea influențeiregionale a Vietnamului și a U.R.S.S., obiectiv împărtășit și de S.U.A.. Colaborarea îndintre S.U.A. și China în chestiunea Indochinei este subliniată de Nixon și de Kissinger

la o întâlnire cu Președintele Suharto al Indoneziei: China nu are obiectiveexpansioniste acum... principala lor grijă este U.R.S.S. iar a doua este Vietnam.”66

Așadar, China a menținut o delegație permanentă în Kampuchea Democratică și asprijinit K.R. cu bani, arme și aproximativ 15 000 de consilieri civili și militari. Undiplomat occidental din Asia de Sud-Est spunea că 2 treimi din ajutorul în armeacordat forțelor necomuniste pare să provină de la Beijing. Acestuia se alătură un ajutorîncă și mai substanțial acordat luptătorilor comuniști…”. De asemenea, se estimează

că R.P. Chineză cheltuie între 60 si 100 de milioane de dolari anual cu ajutorul tuturorrezistenței anti-Vietnameze.”67

Cu toate acestea, guvernul chinez continuă să nege și astăzi orice responsabilitate pentru crimele comise în perioada lui Pol Pot.68

În 1979, după ce Vietnam a invadat Cambodgia, China a declanșat ofensiva asupraVietnamului. În Cambodgia a urmat un deceniu de război civil, timp în care relațiile cu

R.P. Chineză s-au deteriorat grav.

65 Leifer Michael, “The International Dimensions of the Cambodian Conflict”,International Affairs 51 ,Nr. 4, 1975, p. 53666 Departamentul de Stat al S.U.A., “American Embassy Jakarta Telegram 1579 to Secretary of State, 6December 1975”, National Security Archive Electronic Briefing Book Nr. 62, ed. Burr William Burr șiEvans L. Michael, 6.12.2001, accesat pe 04.03.2014,http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB62/doc4.pdf67

Oberdorfer Don, „Shultz Opposes Military Aid for Guerillas in Cambodia”,Washington Post ,11.06.1985(apud. Colhoun, „On the Side of Pol Pot…”) 68 Kane, „Dictionnaire des Khmers rouges”, p.84

http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB62/doc4.pdf




30

Relațiile s-au relansat spectaculos însă după încheierea ocupației vietnameze din1989,China jucând un rol major în dezvoltarea Cambodgiei moderne. Spre exemplu, dupălovitura de stat a lui Hun Sen din 1997 și incetarea ajutoarelor bilaterale directe din partea Statelor Unite, China s-a oferit rapid să acopere nevoia de sprijin. Chinanu acriticat niciodată politicienii khmeri, alegerile sau nerespectarea drepturilor omului. S-aocupat de inițiative economice și nu de retorică. La schimb, imediat după lovitura destat din 1997, Hun Sen a expulzat diplomații Taiwan-ului din Phnom Penh, pe motiv căar fi sprijinit în secret forțele FUNCINPEC.69

China a devenit așadar unul dintre cei mai mari investitori din Cambodgia, fiind înacelași timp un partener comercial major în toate domeniile, mai ales în cel militar. De

fapt, cooperarea dintre cele două țări excelează și în comerțul cu refugiați. În 2009Phnom Penh-ul a cedat la cerințele Beijingului și a trimis 20 de refugiați uighuri înapoiîn China. Câteva zile mai târziu, Cambodgia a primit din partea R.P. Chineze asistențăeconomică în valoare de 1,2 miliarde de dolari.

Așadar, indiferent de contextul politic extern sau intern din cele două țări, politicileChinei față de Cambodgia rămân neschimbate: este irelevant cum și cine conduceCambodgia, atât timp cât regimul întărește poziția strategică a Chinei în zonă.

Sprijinul militar acordat de Marea Britanie

So, you‟ll find that the more reasonable ones of the Khmer Rouge will have to playsome part in the future government, but only a minority part”70 – Margaret Thatcher,Prim-Ministru al Regatului Unit în perioada 1979-1990

Britanicii, prezenți cu forțe militare speciale în Asia de Sud-Est începând cu al DoileaRăzboi Mondial, au fost la puternic implicați în sprijinirea forțelor militare ale lui PolPot. Rolul M.B. a devenit cu atât mai important după izbucnirea în S.U.A. a

69 Marks Paul, „China’s Cambodia Strategy”,Parameters , Vol. 30, Nr. 3, Toamnă 2000, p. 92 –108.70

Interviu acordat lui Caron Keating, Decembrie 1988. Disponibil pe pagina electronică oficială aArhivelor Naționale ale Regatului Marii Britanii și al Irlandei de Nord, editat pe 28 iunie 2007, accesat la18.03.2014, http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.number10.gov.uk/Page12166



31

scandalului Irangate din 1986, 71 moment în care întreaga responsabilitate a antrenăriiforțelor de rezistență din Cambodgia a căzut în sarcina britanicilor.

Așadar, Guvernul M.B., condus de Margaret Thatcher, a trimis comandouri înalt

calificate dinSpecial Air Service(SAS) pentru a îi instrui pe K.R. , susținând public înacelați timp că nu are nicio legătură cu K.R. Pe 25 iunie, guvernul britanic a recunoscutcă SAS a antrenat în secret rezistența” încă din 1983. RaeMcGrath, expert înexplozibili al armatei britanice și co-câștigător al Premiului Nobel pentru Pace, a scris pentru Asia Watch un raport detaliat despre cum SAS i-a pregătit pe K.R. în folosireadispozitivelor explozive improvizate, a capcanelor militareși a dispozitivelor detemporizare”72

71 Schimb ilegal de ostatici contra arme între S.U.A. și Iran, intermediat de Israel 72 Pilger John, “How Thatcher gave Pol Pot a hand”,The New Statesman 129, Nr. 4482, 2000, p.22



32

Capitolul 4. Rolul Statelor Unite ale Americii

1970-prezent. Repere istorice

Cambodgia a devenit relevantă pentruS.U.A. în special din cauzagraniței lungi cuVietnam. Bombardarea în secret a Cambodgiei a fost cauzată de folosirea diferitelorteritorii de către vietnamezii comuniști care se considerau în siguranță într -o țarăneutră.

Generalul Lon Nol a preluat puterea în 1970 printr-o lovitură de stat, întimp ce RegeleSihanouk se afla în străinătate.Politicile pro-americane ale lui Lon Nol au fost foarte

nepopulare în rândul populației, având în vedere foametea și distrugerile cauzate de bombardamentele. Susținerea acordată de Lon Nol este de altfel una dintre cauzele pentru care oamenii au decissă se alăture sau să sprijineK.R..

S.U.A. aufăcut eforturi consistente pentru a salva regimul militarist al lui Lon Nol,însă după ce acesta a fost răsturnat în 1975, Președintele Gerald Ford, Secretarul deStat Henry Kissinger și Secretarul Apărării au fost foarte flexibili și s-au reorientat pentru a îi susține pe K.R..73

Colaborarea dintre Statele Unite șiK.R.a început odată cu înfrângerea în războiul dinVietnam. Dupăce Saigonul a fost pierdut în 1975, Statele Unite erau îngrijorate denoua balanță de putere din Asia de Sud Est. Ralierea dintre China și Statele Unite cuscopul comun de a limita influența sovieto-vietnameză a avut un efect dezastruos înCambodgia.

Ca actor dominant în sfera occidentală,S.U.A. a contribuit decisiv la decizia

comunității internaționale de a sprijini K.R., în detrimentul guvernului sponsorizat deVietnam, deși se cunoșteau foarte bine atrocitățile comise de regimul lui Pol Pot.74 S.U.A. și aliații săi au continuat să sprijine K.R. prin toate mijloacele chiar și după

73 Kiernan Ben, “The Cambodian Genocide and Imperial Culture”, în Aztag Daily, aprilie 2005, Beirut

(acum în Cambodian Genocide Program, Yale University, http://www.yale.edu/cgp/us.html, accesat pe08.03.2014)74 Ibidem.

http://www.yale.edu/cgp/us.html




33

răsturnarea regimului din 1979, în încercarea de a limita pe cât posibil intrareaCambodgiei în sfera de influență sovietică.75

1.S.U.A. a refuzat publicsă creadă mărturisirile evadaților din Thailanda despre

atrocitățile comise deK.R..

2.Atât în timpul administrației lui Carter cât și în cea a lui Reagen,S.U.A. a votat pentru menținerea diplomaților lui Pol Pot ca reprezentanți oficiali Cambodgiei laO.N.U. până în 1989.

3. În 1989 Secretarul de StatJames Baker a susținut preluarea puterii de către unguvern ce îi includea pe K.R..76

4. S.U.A. a protejatconducătoriiK.R., opunându-seoricărei încercarede a îi aduce înfața justiției și refuzând orice caz împotriva K.R. la Curtea Internațională de Justiție.77

5. S.U.A. i-a sprijinit pe K.R.și pe aliații lor în mod direct, cu alimente și asistențămilitară, pe perioada întregului război civil, aflându-se de fapt într-un război prininterpuși cu Vietnam și cu Uniunea Sovietică.

Instituțiile financiare majore, organizațiile umanitare,World Food Program, au

întrerupt orice colaborare cu Cambodgiadupă 1979. În S.U.A., guvernul a interzisgrupărilor religioase să mai trimită jucării și cărți orfanilor din Cambodgia. Deasemenea, S.U.A.a aplicat Actul Comerțului cu Inamicul, o lege veche din PrimulRăzboi Mondial. Nici măcar Cuba sauU.R.S.S. nu au avut parte deasemenea sancțiunidin partea S.U.A.în domenile umanitar și cultural.

Relațiile diplomatice dintreS.U.A. și Cambodgia au fost reluate în 1991, după oîntrerupere de 16 ani. Statele Unite au oferit ajutor financiar important, condiționat deo bună guvernare de tip democratic, respectarea drepturilor omului, reducerereaamenințărilor teroriste, facilitarea comerțului și judecarea conducătorilorK.R.78

75 Kiernan, “The Pol Pot Regime…..”, p.487 76 VAN DER KROEF JUSTUS M., „Cambodia in 1990: The Elusive Peace”, în Asian Survey, vol. 31, nr. 1,

ianuarie 1991, s.n.: University of California Press, pp. 94 –10277 Kiernan,op.cit., p. 48878 Lum Thomas, „CRS Report for Congress…”



34

După lovitura de stat a Prim-ministrului Hun Sen din 1997, S.U.A. a încetat acordareaoricărui ajutor bilateral direct Cambodgiei. Situația a rămas neschimbată până în 2007când relațiilediplomatice au reînceput să se îmbunătățească.

Asistența umanitară acordată gherilelor de rezistență începând cu 1979

După intervenția vietnameză în Cambodgia și răsturnarea K.R. din ianuarie 1979,S.U.A. a luat toate măsurile pentru a sprijini gherila de rezistență. Agențiileinternaționale umanitare au fost presate să distribuie asistențătrupelor K.R. refugiate înThailanda. Pentru mai mult de un deceniu, K.R.au folosit taberele de refugiați drept

baze militare. Conformlui Roger Brown și Lindei Mason care au studiat ajutoareleumanitare primite de refugiații cambodgieni din Thailanda:

… organizațiile umanitare au aprovizionat mișcarea de rezistență a Khmerilor Roșiicu mâncare și medicamente… În toamna anului 1979, Khmerii Roșii erau cei maidisperați dintre toti refugiații veniți la granița dintre Thailanda și Cambodgia. Pe parcursul anilor ´80 însă, starea lor de sănătate s-a îmbunătățit rapid și organizațiileumanitare au început să se îndoiască de legitmitatea hrănirii lor. Khmerii Roșii,recâștignându-și puterile… au început luptele cu vietnamezii. Organizațiile auconsideratcă sprijinirea în continuare aK.R. este incompatibilăcu scopurile lorumanitare. Însă Thailanda, gazda operațiunilor de ajutorare, alături de guvernulamerican carefinanța majoritatea operațiunilor, au insistat pentru continuarea hrăniriikhmerilor.”79

În 1980, la presiunile S.U.A., prin intermediul armatei thailandeze,World Food

Program a distribuit K.R. alimente în valoare de 12 milioane de dolari. Conform luiRichard Holbrooke, Secretar de Stat Adjunct, între 20 000 și 40 000 de luptători aigherilei lui Pol Pot au beneficiat de ajutor.”80

Pentru a masca războiul purtat în secret față de Cambodgia, Washington a înființatGrupul Kampuchean de Urgență(GKU) în ambasada din Bangkok și pe granița

79 Mason Linda și Brown Roger, „Rice, Rivalry and Politics: Managing Cambodian Relief”, South Bend:

University of Notre Dame Press, 1983, pp. 135-13680 Shawcross William, „The Quality of Mercy: Cambodia, Holocaust and Modern Conscience”,Londra:Andre Deutsch, 1984, pp. 289, 345, 395



35

Thailando-Cambodgiană. GKU avea rolul de a administra distribuirea de ajutorumanitar occidental, asigurându-se de hrănireaK.R. prin intermediul ofițierilor delegătură cuK.R. ai Task Force 80” din armata thailandeză.Linda Mason și RogerBrown vor explica că” GuvernulS.U.A. a insistat ca K.R.să fie hrăniți.S.U.A. preferaca aceștia să beneficieze de credibilitatea unei misiuni umanitare internaționale.”81

Șefii organizației umanitare” GKU erau înalți specialiști în domeniul informațiilor șial războiului în Indochina. Spre exemplu, la începutul anilor 1980, la conducerea GKUse afla Michael Eiland care în 1969-1970 făcuse parte dintr -o organizație clandestinăde forțe speciale cu numele de cod Daniel Boone”, responsabilă de recunoașteri deteren în Cambodgia pentru bombardamentele americane.82 Sarcinile umanitare”

îndeplinite din Bangkok l-au propulsat pe Eiland la conducerea Departamentului pentruRegiunea Asiei de Sud-Est în cadrul Agenției de Informații pentru Apărare, de altfeluna dintre cele mai importante poziții din spionajul american.

În 1987, sub conducerea aceluiași Colonel Eiland al Defence Inteligence Agency,GKUs-a transformat în Grupul de Lucru în Kampuchea și a fost însărcinat cu furnizarea cu planuri de luptă, materiale de război și informații din satelit a forțelor de rezistențănecomuniste”

În primul rând însă, permisiunea dată deS.U.A. K.R.și aliaților lor de a folosi taberelede refugiați drept baze de război, le-a servit pentru a își recruta forțele de gherilă dintrerefugiați. Această resursă umană a fost fundamentală pentru capacitatea de luptă a celor3 forțe militare: Khmerii Roșii, Armata Națională Sihanoukistă(ANS) și Frontul Național de Eliberare al Poporului Cambodgian(FNEPC, condus de Son Sann).

81 Mason și Brown, op.cit. ,pp. 135, 15982 Shawcross, op.cit.



36

Cooperarea cu China, Thailanda și Singapore pentru livrarea de arme Khmerilor Roșii

Cât timp a fostConsilier de Securitate Națională, Zbigniew Brzezinski a avut un rolimportant în deciziile privitoare la sprijinirea gherilelor lui Pol Pot. Elizabeth Becker,expert în Cambodgia, spune că în 1981, în timpul administrației Carter, Brzezinskiînsuși susținea că a avut idea de a convinge Thailanda să coopereze strâns cu China înefortul de a reconstitui Khmerii Rosii… Brezinski a spus I-am încurajat pe chinezi săîl sprijine pe Pol Pot. I-am încurajat pe thailandezi să sprijine KampucheaDemocratică. Întrebarea era cum să ajutăm poporul cambodgian. Pol Pot era ocatastrofă. Noi înșine nu l-am fi putut sprijini sub nicio formă, dar China putea.”. TotBrzezinski spune că S.U.A. făcea cu ochiul în public” Chinei care trimitea arme K.R. prin intermediul Thailandei”83

În timp ce Washington asigura finanțarea și armata thailandeză se ocupa de sprijinullogistic, Singapore era principalul intermediar pentru transportul de arme. Prim-ministrul Lee Kuan Yew era unsusținător hotărât al poziției sino-americane conformcăreiaK.R. trebuiau să fie implicați cu necesitate în orice înțelegere.Acesta considera

că jurnaliștii sunt vinovați de demonizarea excesivă a K.R.. Fiind întrebat dacă armele din Singapore au vreo legătură cu banii din S.U.A., undiplomat american din Asia de Sud Est răspunde că: Problema se pune astfel. DacăS.U.A. aprovizionează luptătorii de guerilă cu alimente, atunci e posibil ca ei săfolosească banii dealimente în orice alt scop.”84

Armele transportate prin Singapore care au fost capturate de la K.R. proveneau dinS.U.A., R.F.G., Suedia sauerau produse sub licență în Singapore de o companiecontrolată de guvern numită Chartered Industries. Aceasta filieră a fost folosită și întimpul administrației Bush, sustrăgându-se cu abilitate legii adoptate de Congres în

83 Becker Elizabeth, „When The war was Over: The Voices of Cambodia´s Revolution and Its People”,

New York: Simon and Schuster, 1986, p. 44084 Dinah Lee, “Singapore Breaks into Arms Trade with Inexpensive Assault Rifles,”Washington Post, 15decembrie 1982(apud. Colhoun, op. cit. )



37

1989 prin care se interzicea orice ajutor cu arme letale acordatchiar și indirect lui PolPot.85

Ajutor direct financiar și militar acordat K.R. și aliaților acestora

Începând cu 1982, S.U.A. a aprovizionat ANSși FNEPC, sub acoperire sau în regimdeschis, cu ajutor militar umanitar” și non-letal. Crescând îngrijorarea că ajutoareleacordate forțelor non-comuniste din Cambodgia, ANS și FNEPC, îi foloseau de faptarmatei lui Pol Pot, s-a pus problema sistării acestora. Republicanul Stephen Solarz areușit însă să convingă Congresul că Pol Pot nu a beneficiat în vreun fel și că aliații

acestuia nu se află nici măcar în apropiere de K.R..

Jack Wheeler, republican ce a ocupat numeroase poziții în structurile guvernamentale,militare și în administrația prezidențială americană, a susținut deschis acordarea desprijin politic și material FNEPC. Într -un articol dinWashington Times, Wheelerafirmă că: După ce petreci o săptămână cu FNEPC în Cambodgia… ajungi inevitabilla concluzia că FNEPC este într -adevăr o a treia alternativă necomunistă pentruCambodgia… [dar] FNEPC e… într -o criză serioasă de arme și muniție. Cel mai răustau cu lipsa de muniție pentru puști, lansatoare de rachete, mitraliere și mortare.”86

În 1985 Congresul S.U.A. autoriza ajutorul de 5 milioane de dolari pentru ANS șiFNEPC cu mențiunea că interzicea folosirea ajutoarelor …pentru scopul de sau cuefectul promovării, susținerii sau stimulării, direct sau indirect, a capacității K.R.… sădesfășoare operațiuni militare sau paramilitare în Cambodgia sau oriundealtundeva…”. Desigur că ajutorul acordat ANS și FNEPC a fost o sursă majoră pentru

K.R., care era forța principală politică și militară a CGKD.

Până în 1989 bugetul pentru ajutor non-letal secreta ajuns undeva între 20 și 24 demilioane de dolari anual, iar cel în regim deschis a ajuns la 5 milioane de dolari.87

85 Pilger John, Documentarul Cambodia: The Betrayal , Central Independent Television, 1990, accesat la08.04.2014, http://johnpilger.com/videos/cambodia-the-betrayal86 Ibidem. 87

Erianger Steven, „Aid to Cambodian Non-Communists is Detailed”, înNew York Times , 16.11.1989,accesat pe 14.04.2014, http://www.nytimes.com/1989/11/16/world/aid-to-cambodia-non-communists-is-detailed.html;



38

Armatele lui Sihanouk și ale lui Son Sann cooperau în cel mai deschis mod cu K.R.. Defapt, khmerii erau puternic infiltrați și dominau structurile politice și militare alecelorlalte două grupuri. Sihanouk însuși confirmă colaborarea militară dintre ANS,FNEPC și Khmerii Roșii într -un mesaj radio emis în Cambodgia:”Aș vrea în primul săfelicit modul în care cele trei armate ale noastre cooperează cordial… Ne sprijinim unii pe alții în orice situație și cooperăm pe câmpul de luptă al patriei mamăCambodgia...”.88 Sihanouk va menționa concret locurile bătăliilor principale în carecele trei forțe militare au cooperat: Battambang, Siem Reap și Oddar Meanchey.Coaliția CGKD nu ar fi fost decât o glumă fără cei 25 000 militari bine antrenați șimotivați ai lui Pol Pot. Chiar Norodom Ranariddh, comandantul militar și fiulPrințului Sihanouk afirma că în atacul asupra Siam Reap, Khmerii Roșii…sunt forțaofensivă majoră”89. pe ale căror victorii le-am sărbătorit ca și cum ar fi fost alenoastre.”90

De asemenea, S.U.A. au sponsorizat Khmerii Roșii și în mod direct. Surse dinCongresul American dezvăluiau în 1986 că S.U.A. sprijinise K.R. până în acel momentcu 85 milioane de dolari. Jonathan Winer, consilier al senatorului John Kerry(membrual Comisiei de Relații Externe), într -o scrisoare adresată lui Larry Chartienes, director

al asociațieiVietnam Veterans of America, cita informații aleCongressional ResearchService”, și descria ajutoarele acordate K.R., constând în asistență de dezvoltare,asistență alimentară, sprijin economic, narcotice medicale și asistență militară”. Odatăajunse publice, Jonathan Winer nu a dezmințit informațiile. Administrația Reagan adevenit vehementă în acest caz, iar Winer, în mod inexplicabil, s-a răzgândit și a negatinformațiile, deși nu a contestat niciodată că acestea proveneau de laCongressional Research Service.

88 U.S.Foreign Broadcast Information Service, Transmisiune radio clandestină în Cambodgia, East AsiaDaily Report , 11.10.1989, p. 31(apud. Colhoun Jack în „On the Side of Pol Pot: U.S. Supports KhmerRouge”, în Covert Action Quarterly magazine, vară 1990) 89 Associated Press, 11.10.1990;Indochina Digest, 6.10.199090 Sunday Correspondent, Londra, 5.11.1989, coloana 872(apud. site-ul oficial al Parlamentului

Regatului Unit am Marii Britanii și al Irlandei de Nord, accesat pe 08.03.2014 ,http://www.parliament.the-stationery-office.co.uk/pa/cm199091/cmhansrd/1991-07-22/Debate-10.html)



39

Schimburi umane directe, transfer de e xpertiză și întâlniri la nivel înalt

Deși nu este recunoscut oficial, există indiciisolide pentru contactele directe întreS.U.A.și K.R.. Se pare că în 1980Ray Cline, directorul adjunct al CIA, a vizitat otabără din Cambodgia. Ministrul de Externe al Thailandei a negat că Ray Cline ar fitraversat în mod ilegal granița în Cambodgia. Totuși, conform Los Angeles Times,alțioficiali thailandezi auconfirmat informația.91 De altfel, vizita lui Clineîn tabăra lui PolPot a fost dezvăluită și într -un comunicat de presă al diplomațilorK.R. la O.N.U.. Mairelevator este însă un interviu al lui Sihanouk în 1989: Acum o lună am primitinformații despre prezența consilierilor americani în taberele din Thailanda aleK.R.,mai ales în tabăra B… Specialiștii CIA îi învață peK.R. despre drepturile omului! CIA

vrea să îi transforme în pisicuțe!”92

Pe 15 octombrie 1989 London Sunday Correspondent nota:”Avem informații despreconsilieri americani care ajută și antrenează gherilele rezistenței necomuniste aK.R.șise pare că le-au însoțit recent și în Cambodgia… Informații despreintensificarea participării americane parvin și din partea oficialilor locali care spun că au văzut patruoccidentali acompaniând gherilele în atacul asupra orașului de luna trecută”.93 Același jurnal afirmă că FNEPC a beneficiat de un transport american de arme, inclusiv dearuncătoare de grenede, M-16 șimitraliere cu recul.94 Statele Unite ar fi ajutat FNEPCși cu fotografii de înaltă rezoluție din satelit. Nu în ultimul rând, comandanți ai FNEPCafirmă că am primit americani să antreneze 40 de gherile de elită pentru a folosisofisticatele rachete anti-tanc Dragon produse în America, într-un curs de patru luni ces-a încheiat luna trecută”. În timpul puternicei ofensive din 30 septembrie 1989, au fostzăriți mulți oficiali americani înzonagraniței, în apropiere de bătălie.95

91 „Thais Furious at Cambodians for Disclosing Visit by Reagan Aide”,Los Angeles Times, 5 Decembrie,1980(apud. Haas Michael, „Genocide by Proxy: Cambodian Pawn on a Superpower Chessboard.”, NewYork: Praeger Publishers, 1991)92 Le Figaro, Interviul lui Sihanouk, 30 decembrie 1989(apud. Colhoun, „On the Side of Pol Pot….”) 93 Sunday Correspondent, Londra, 15 octombrie 1989(apud. J. Colhoun,op.cit. )94

ibidem. 95 Bangkok Post, “FNEPC Leaders: U.S. Role Grows in Khmer Fighting”, 13.10.1989(apud. Haas Michael,op.cit. )



40

Sichan Siv -membru al delegației diplomatice conduse de K.R., devenit consilier prezidențial al lui George Bush

O legătură chiar oficială între Washington și gherila de rezistență dinCambodgia s-a

realizat în 1989 când unul dintre diplomații FNEPC, Sichan Siv, a devenit consilieradjunct al Președintelui George Bush. În 1976, Siv a fugit din Cambodgia înS.U.A.,unde a fost recrutat de FNEPC. A servit drept diplomat la O.N.U.între 1983 și 1987,fiind parte a delegației GCKD care era condusă de reprezentanțiiK.R..

Sichan Siv s-a implicat intens în formularea politicilor S.U.A.față de Cambodgia. Dealtfel, a fost consilier senior al delegațieiS.U.A. la o conferință despre Cambodgiaținută în 1989 în Paris. La această conferințăS.U.A.a susținut înlocuirea guvernului luiHun Sen cu o coaliție interimară formată din patru partide, dintre care unul era cel alK.R..

Viziunea lui Sichan Siv despre necesitatea unei implicări americane directe înconflictul din Cambodgia este evidentă și în poziția adoptată la o conferință a LigiiMondiale Anti-Comuniste în Dallas, Texas, septembrie 1985.96 La această conferințăFNEPC susținea necesitatea unei pregătiri din exterior, spr ijin cu informație și

capacitate logistică de distrugere.”, informație pe care analistulJ. Colhoun susține că a preluat-o de la Sichan Siv într-un interviu telefonic.

Ajutoare din surse private

Ajutorul american acordat gherilelor de rezistență a avut și caracter privat. Spreexemplu RevistaSoldier of Fortune a sponsorizat o călătorie în Cambodgia în sprijinulFNEPC. În articolul scris despre vizita pe front, se făcea apel la cititori pentru acontribui cu donații trimise la o adresă din Bangkok: Orice cetățean privat care vrea săofere mai mult decât sprijin moral pentru a ajuta rebelii FNEPC, poate trimite bani. Nuar fi un efort mare. Patruzeci de dolari ajung pentru a cumpăra două uniforme, o pereche de încălțăminte, două perechi de ciorapi, un rucsac, așternut de plastic și oeșarfă pentru un soldat. Nu e rău deloc.”97

96 Clarkson Fred, „Behind the Supply Lines”,Covert Action Information Bulletin, 25.11.1986(apud.

Colhoun, „On the Side of Pol Pot…”) 97 Mills David și Andrade Dale, „Hanoi Hits Hard and Holds: A New Wrinkle Along The Thai-CambodianBorder”, Soldier of Fortune , Iulie 1985, pag. 51(apud. Colhoun, op.cit.)



41

Capitolul 5. Realismul în politica externă a Statelor Unite ale

Americii față de genocid

„În politică primează interesele şi forţa,nu considerentele morale.”98

Premisele realismului

Printr-un proces pe care Giddens îlnumește structuralizare”,99 realismul modelează șieste modelat în acelați timp de oameni și de acțiunile lor.Structuralizarea esteînsădezechilibrată, realismul având tendința de a influența oamenii și acțiunileîntr-omăsură mai mare decât acestea influențează realismul. Cu alte cuvinte, oamenii

reproduc structurile realiste înloc să le transforme consistent, iar deși oamenii suntagenții politicii externe, acțiunile lor individuale rareori produc schimbări de profunzime în sistem.100 Mai simplu spus, ideile realiste din politicaamericană tind săse stabilizeze drept principii fundamentale necontestate, devenind astfel fapte în sine.Predominanța acestui curent de gândire influențează evident modul în care guvernulamerican percepe și interacționează cu cazurile de genocid.

Există evident numeroase forme de realism, însă am putea spune că toate împărtășesc

trei premise: 1) sistemul internațional este anarhic; 2) actorii principali sunt statele;3)statele suntactori raționali și maximizatori de putere.101

Dacă sistemul internațional este anarhic, atunci cea mai înaltă autoritate este statul, care beneficiază de suveranitate națională, adică de ultimul drept de control față de teritoriulși de cetățenii săi. Ideea de suveranitate națională este frecvent folosită ca argumentîmpotrivaintervenției comunității internaționale în țările în care se produc atrocități.Totuși în Articolul 1 al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Prevenirea șiPedepsirea Genocidului (prescurtat în continuare cu CG”) din este stipulat că: seconfirmă că genocidul…este o crimă de drept internațional pe care părțile contractante

98 Machiavelli Niccolo, „Il Principe”, trad. Nina Façon, București: Humanitas, 2006 99 Hays Sharon, "Structure and Agency And the Sticky Problem of Culture," înSociological Theory,Vol.12, Nr.1, Martie 1994, pp. 57-72, accesat la 03.03.2014, http://links.jstor.org/sici?sici=07352751-%28199403%2912%3A1%3C57%3ASAAATS%3E2.0.CO%3B2-J100

ibidem.101Gilpin Robert, „Global Political Economy: Understanding the International Economic Order”,Princeton University Press, 2001



42

se angajează să o prevină și să o pedepsească”102, ceea ce înseamnă că, într-un astfel decaz, comunitatea internațională este responsabilă și trebuie să răspundă. Așadar, pentrua evita să intervină atunci când nu dorește și nu are intenția de a interveni, comunitateainternațională evită să definească conflictele drept genocide”.103

Cea de-a doua premisă a realismului atribuiestatelor rolul cel mai important însistemul internațional, mult mai important decât al indivizilor sau al instituțiilor. R eieseașadar că cel mai relevant mobil de informații sau de schimbări este cel al comunicăriiîntre state și între conducătorii lor, diplomația în sens larg, chiar și în cazul stateloracuzate de genocid. Șefii de state sunt cei care discută, chiar dacă unii dintre ei sunt, în plan intern, implicați în activități genocidale.Acest fapt este ilustrat de Samantha

Power caredescrie atitudinea administrației Clinton față de genocidul din Rwanda:

Înainte și în timpul masacrelor, diplomația americană și-a relevat preferința pentrustate și negocieri. Întrucât majoritatea contactelor oficiale se produc între reprezentanțiai statelor, oficialii americani erau predispuși să se încreadă în asigurările date deoficialii rwandezi, dintre care câțiva se ocupau totușide organizarea genocidului. Ceidin guvernul american care cunoșteau Rwanda cel mai bine, au privit violențacrescândă din Rwandadintr-o perspectivă diplomatică care i-a lăsat… orientanți

instituțional către guvernul rwandez.”104

Ce-a de-a treia și ultima asumpție majoră a realismului este că statele sunt actoriraționali, maximizatori de putere,care iau deciziile exclusiv în funcție de propriulinteres. Ronayne explică că Atenția acordată de realiști importanței puterii și a propriului interes ne ajută să înțelegem și chiar să prezicemfaptulcă o administrațieamericană s-ar putea dovedi reticentă în a interveni în cazurile de genocid, motivatăfiind de diferite priorități geostratetice șide chestiuni de politică internă.”.105 Spreexemplu, S.U.A. refuză să colaboreze cu Tribunalul Penal Internațional, în ciudafaptului că susținerea și contribuția financiară în cazul judecării a doi mari arhitecți aicrimelor din Darfur ar fi maimult decât legitimă. Human Rights Watch explică aceasta

102 Organizația Națiunilor Unite- Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului, „Convenția privindPrevenirea și Pedepsirea Genocidului”, 9 Dec. 1948, accesat la 08.03.2014,http://www.hrweb.org/legal/genocide.html.103 În planul de pace al O.N.U. pentru Cambodgia din 1991, se folosește eufemismul „politici și practiciale trecutului recent” în loc de „genocid”. De asemenea, Refuzul SUA de a defini conflictul rwandez

drept „genocid”, „folosind în schimb termenul „acte de genocid” este un alt exemplu foarte bun.104 Power, „Bystanders to Genocide", p.90105 Ronayne Peter, „Never Again?: the United States…”, p.4



43

prin frica adânc înrădăcinată a S.U.A. că Tribunalul Penal Internațional și-ar puteafolosi jurisdicția pentru a efectua investigații motivate politic și a pune sub acuzareoficiali militari si politici americani.”106 Așadar, o concepție pervertită despresecuritatea națională primează asupra securității umane în general.107

Desigur că post-factum, genocidul este considerat o problemă îngrozitoare căreiaS.U.A. e hotărâtă să nu îi permită a se repeta. Totuși, discursul idealist se îmbină cugândirea realistă, iar cea din urmă tinde să devină predominantă, așa cum observă șiKissinger: A studia geopolitica americană înseamnă a studia contradicțiile în derulareale unui stat care articulează concomitent în politica externă atât realismul cât șiidealismul, un stat care funcționează în general în funcție de propriul interes, însă se

consideră a fi ultima mare speranță a Pământului”.108

Realismul este o teorie ce servește mai degrabă menținerii actualului sisteminternațional decât producerii de transformări. În ciuda faptului incontestabil că stateleau eșuat până în prezent să oprească genocidele, gândirea realistă nu își propune săaducă nicio modificare modalității în care comunitatea internațională reacționează încazurile de genocid. Scopul ultim al realismului este de fapt să se asigure dereproducerea premiselor sale fundamentale, cele ale unui joc anarhic între state

raționaliste si maximizatoare.

De aceea, când a avut responsabilitatea de a adopta legislație sau decizii anti-genocid,Consiliul de Securitate al O.N.U. s-a lovit întotdeauna de veto-ul unuia dintre membriiale cărui interese naționale erau afectate. De aceea numărul vinovaților de genocidcondamnați vreodată de tribunale internaționale este atât de mic. Așa se face căindiferent de câte informații ar fi avut în prealabil, statele democrate nu s-au implicat șinu au prevenit genocidele.

106 Human Rights Watch, "The United States and the International Criminal Court", accesat la14.03.2014, http://www.hrw.org/campaigns/icc/us.htm107 Un alt exemplu pentru a înțelege concepția americană despre securitatea națională este politica împărtățirii de informații dintre S.U.A. și Sudan. Vezi Prendergast John și Jensen Thomas Colin, “Blowingthe Horn” în Foreign Affairs , Vol.86, Nr.2, Martie/Aprilie 2007, p.60, accesat la 08.03.2014,http://www.foreignaffairs.com/articles/62448/john-prendergast-and-colin-thomas-jensen/blowing-the-horn

sau Prendergast și Jensen, “A Plan B With Teeth for Darfur”, Enough Project , 10.05.2007, accesat la03.03.2014, http://www.enoughproject.org/publications/plan-b-teeth-darfur108 Kissinger Henry, „Diplomacy”, New York: Simon & Schuster, 1995, pp. 17-18



44

Paradigma realistă ne explică că în sistemul internațional nu funcționează nicio logicămorală, superioară celei de putere, iar majoritatea statelor, nu ar interveni față de ungenocid în niciun fel în care i-ar fi afectate interesele naționale. Genocidul poate fioprit sau chiar încurajat exclusiv în funcție de concepția ambiguă despre interesulnațional. Pentru ca politica externă să fie acceptabilă, discursul public este predominatde fraze precum compasiune sinceră pentru oamenii din …”, adâncă îngrijorare pentru civili inocenți”, sau angajamentul nostru ferm pentru a încheia criza”.109 Totuși, în forurile decizionale și de negociere, a vorbi despre oameni și suferința loreste o lipsă de eficiență.110

Doctrina Reagan

Conform Doctrinei Reagan, S.U.A. își propunea să îndiguiască expansiunea sovietică,sprijinind grupări contra-revoluționare” în Nicaragua, Angola, Cambodgia etc. șideterminând eventual retragerea U.R.S.S.. În timpul mandatului lui Reagan, grupurilecare solicitau intervenția în țările aflate sub influență sovietică au devenit din ce în cemai active. Liga Mondială Anti-Comunistă, Freedom Research Foundation, Heritage

Foundation și multe altele sprijineau luptătorii pentru libertate”. Heritage Foundation, într-un raport numit Mandate for Leadership II: Continuing the Conserative Revolution, solicita în 1984 administrației Reagen să intervină în luptele contra-revoluționare, adică … să angajeze forțe paramilitare pentru a le slăbi pe cele aleregimurilor comuniste sau necomuniste care trec deja prin faze timpurii de insurgențăîn propriile teritorii și care amenință interesele S.U.A.. … Cambodgia, Laos, Vietnam,Angola, Ethiopia, Afghanistan, Nicaragua, Iran și Libia întrunesc astfel de condiții”.111

Jack Wheeler, republican ce a ocupat numeroase poziții în structurile guvernamentale,militare și în administrația prezidențială americană, declara în 1984 că în lumeaa treiase poartă în prezent 8 războaie de gherilă anti-sovietice… mai devreme sau mai târziu,

109 Frazer E. Jendayi, Sub-Secretar de Stat în Departamentul pentru Afaceri Africane,„An Open Letter tothe American People: Peacekeeping Support for Darfur”, 10.05.2007, accesat la 04.03.2014,http://2001-2009.state.gov/p/af/rls/rm/84613.htm110 Lake Anthony, and Morris Roger, "The Human Reality of Realpolitik", Foreign Policy 4, 1971 , p. 160,accesat pe 12.04.2014,

http://www.jstor.org/discover/10.2307/1147744?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104305854263111 Butler Stuart M., Sanera Bichael și Weinrod W. Bruce, „Mandate for Leadership II: Continuing theConservative Revolution”, Wasington DC:Heritage Foundation, 1984, p.268



45

una dintre aceste mișcări va învinge… Primul succes în răsturnarea unui regim-marionetă al Moscovei ar putea să declanșeze un efect de domino, răsturnându-le perând și pe celelalte”.112

Pentru S.U.A., Războiul civil început început în 1979 era ocontinuarea Războiului dinVietnam, tehnic pierdut cu 7 ani înainte. Bleeding the Vietnamese white on the battlefields of Cambodia” era o expresie larg răspândită în cercurile decizionaleamericane. Scopul final era sufocarea economiei vietnameze și, eventual, răsturnarearegimului din Hanoi. Așadar, indiferent de atrocitățile comise și de evidentaincompatibilitate ideologică, regimul lui Pol Pot era un instrument foarteîn eforturileS.U.A. de a limita influența sovietică în Indochina și de a își impune propria

supremație.

Ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Prevenirea și Pedepsirea Genocidului

În ciuda retoricii vehemente împotriva încălcării drepturilor omului, istoriaS.U.A. ecaracterizată mai degrabă de inacțiune în cazurile de genocid. După cel de-al doilea

Război Mondial și încheierea Holocaustului,S.U.A. părea un aprig susținător alintervenției în cazurile de genocid. Delegația americană laO.N.U. a avutun rolcentral”113 în adoptarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Prevenirea șiPedepsirea Genocidului(CG), convenție care definește genocidul dreptun anumitcomportament, îl cataloghează drept criminal și îi declară pe membri comunitățiiinternaționale responsabili să lupte și să pedepsească crima”.114 După eforturilerealizate de delegația S.U.A. pentru redactarea convenției, nimeni nu părea să

anticipeze vreo dificultate” în ratificarea Convenției chiar de cătreS.U.A.115

Totuși, aufost necesari 39 de ani de dezbateri interminabile, de audieri la Senatși de întâlniri delucru în diferite comitete pentru ca documentul să fie în final ratificat de Președintele

112 Wheeler Jack, „Robin hood Commandos Battle Odds In Cambodia”,Washington Times,10.08.1984(apud. Colhoun J., „On the Side of Pol Pot….”) 113 Ronayne Peter, „Never Again?: the United States and the Prevention and Punishment of Genocide

Since the Holocaust”, Rowman & Littlefield, 2001, p.15 114 ibidem. , p. 14115 ibidem., p. 17



46

Reagan. Chiar și așa, Convenția a avut în continuare numeroși opozanți, îngrijorați de posibile atingeri aduse suveranității și intereselor americane.116

Genocidul din Rwanda

Un exempluedificator despre politica externă aS.U.A. față de atrocități este cazulGenocidului din Rwanda. Deși se afla în bună cunoștință de cauză despre crimelecomise de etnia Huțu,117 administrația Clinton nu doar că nua acționat trimițând trupe,ci a făcut toate demersurile necesare pentru a scoate trupele de menținere a păcii careerau deja în Rwanda. S.U.A. a fost deosebitde insistentă pentru a împiedica autorizarea

unei întăriri a contingentelor O.N.U. în Rwanda. De asemenea, S.U.A.a refuzat săf olosească tehnologia disponibilă în teren pentru a bruia transmisiunile radio aleforțelor Huțu, fără de care genocidul nu ar fi putut fi coordonat. Și în ciuda faptului căîn fiecare zi erau omorâți în jur de 8 000 de rwandezi,S.U.A. au evitat pe cât posibilcalificarea conflictului dreptgenocid”, pentru a nu fiastfel nevoită să intervină.118

Genocidul din DarfurÎn trecut, atunci când nu avea interesul de a interveni, S.U.A. pur și simplu ignoragenocidele, invocând insuficiența informațiilor, iar ulterior le deplângeași condamna,așa cum s-a întâmplat în cazurile Cambodgiei și al Rwandei. În prezent însă informațiaestemult mai rapidă și mai penetrantă, iar atrocități precum Genocidul din Darfur suntcunoscute aproape în timp real de întreaga lume. Pentru a nu fi acuzat de inacțiune, guvernul americanadoptă o politică diferită. Mai exact, atrage atenția asupra eforturilor

depuse și le acuză în același timp pe celelalte state de inacțiune.

În privința propriilor eforturi, sunt frecvente replicile de genul folosim toate resurseleguvernamentale și diplomatice disponibile pentru a obține o pace durabilă”.119 În

116 ibidem. p. 42117 Power Samantha, "Bystanders to Genocide", în The Atlantic Monthly Group, Vol. 288, Nr. 2, Septem-brie 2001, p. 84, accesat la 14.03.2014, http://www.theatlantic.com/doc/200109/power-genocide/4118 ibidem. 119

Frazer E. Jendayi, Sub-Secretar de Stat în Departamentul pentru Afaceri Africane, „An Open Letter tothe American People: Peacekeeping Support for Darfur”, 10.05.2007, accesat la 04.03.2014,http://2001-2009.state.gov/p/af/rls/rm/84613.htm



47

practică însă, perspectivă realistă asupra politicii externe este neschimbată. Delegațiamericani s-au întâlnit cu reprezentanții ramurii executive a regimului lui Khartoum,reiterând faptul că statele sunt cei mai importanți actori în sistemul internațional. Deși S.U.A. a oferit un ajutor umanitar consistent victimelor genocidului,nu a acționatconcret în niciun fel a opri genocidul. Nu în ultimul rând, criza din Darfur nu a condusla nicio alterare a relațiilor diplomatice cu țările care sprijină incontestabil guver nulsudanez, așa cum este R.P. Chineză. Mai mult, chiar guvernul de la Washington acolaborat fructuos cu Khartoum-ul. În timpul războiului civil dintre Nord și Sud,Osama bin Laden s-a refugiat în Sudan. Având în vedere nevoiade informații despre bin Laden, S.U.A.a menținut o bună colaborare cu serviciul sudanez de informațiiMukhabarat. În timpul administrației Bush, chiar Generalul Gosh, șeful serviciilor deinformații din Khartoum și care se află pe lista suspecților de crime împotrivaumanității în Darfur, a făcut o vizită în Washington pentru întâlniri la nivel înalt”120

Toate aceste forme crize nu sunt provocate de S.U.A.. S.U.A. este însăcel maiimportant actoractorul din sistemul internațional, fiind capabil, auto- proclamat șigeneral acceptat drept responsabil de a interveni oriunde, în special în cazuri degenocid. Dintr-o astfel de poziție, inacțiunea este o formă de violență în sine.

120 Booker Salih și Colgan Ann-Louise, "Africa Policy Outlook 2006",Foreign Policy in Focus ,14.03.2006,accesat la 04.04.2014, http://fpif.org/africa_policy_outlook_2006/



48

Capitolul 6. Judecarea conducătorilor K.R.

Încadrarea juridică

Convenția privind Prevenirea și Pedepsirea Genocidului, adoptată deO.N.U. în 1951,enunță următoarele:

În Convenția de față, genocid înseamnă oricare dintre următoarele acte comise cuintenția de a distruge, în întregime sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religiosastfel:

(a) Omorând membrii grupului;(b) Cauzând răniri grave fizice sau mentale membrilor grupului; (c) Afectând deliberat condițiile de viață ale grupului în așa manieră încât să îi cauzezedistrugerea parțială sau totală; (d) Impunând măsuri de natură să prevină nașterile din grup; (e) Transferând forțat copiii grupului la alt grup.”

De abia în anul 1997 O.N.U.a recunoscut șiîncadrat pentru prima dată crimele în masădin Cambodgia în categoria genocidelor,alăturide Holocaust, de Genocidul Armean,de atrocitățile dinBosnia-Herzegovina șidin Rwanda. Faptele se încadrează încategoria juridică a crimelor împotriva umanității.121 Regimul K.R. a fost genocidalîntrucât înplinește cumulat următoarele condiții: 1. Victimele erau membri ai unui

grup național, etnic, rasial sau religios”; 2. membrii acestor grupuri au fost ucise sau persecutate din cauza apartenenței lor, prin orice mijloc necesar îndeplinirii acestuiscop; 3. Genocidul a fost o crimă colectivă, planificată și executată de cei aflați la

putere, în numele lor sau cu consensul puterii, expres sau tacit.”122

Majoritatea victimelor, însă, erau etnici khmeri și aproape toți” au fost uciși [...] cainamici politici, o clasificare care este omisă în mod delierat de către textulO.N.U.”123 În ceea ce privește elementele ideologice rasiste, discriminarea era motivată de

121

Kane,„Dictionnaire des Khmers rouges”, p. 144122 Lingane Zakaria, „Comprendre les génocides du XXe siècle”, p.20 123 Kane,op.cit. , p.14



49

suspiciunea trădării și de stereotipuri precum cel de capitaliști afluenți asociat etnicilorchinezilor.124

După 3 decenii de încercări, s-a putut stabili într-un final un tribunal pentru a îi judeca

pe cei care se facvinovați(și care sunt încă în viață) de genocid și de violări grave aledrepturilor omului în timpul regimului K.R.. Cazurile sunt judecate de CamereleExtraordinareale Curții din Cambodgia (C.E.C.C.), instanță cunoscută în mod obișnuitdrept Tribunalul Khmerilor Roșii(TKR). Acesta este un tribunal hibrid” alcătuit deO.N.U.în colaborare cu curți locale cambodgiene.

30 de ani de eșec și reticență în incriminarea vinovaților Condamnarea foștilorK.R. se încheieo lungă istorie de frustrări și de încercări perseverente ale su praviețuitorilor genocidului și ale comunității internaționale. Așadar,timp de 30 de ani nu a avut loc niciun proces public recunoscut oficial în Cambodgia,în ciuda cererilor venite chiar de la guvernul Cambodgian.125 De asemenea, nu s-aadoptat vreodată nici vreun act internațional de condamnare. Tribunalul Revoluționaral Poporului constituit în Phnom Penh a decis în 1979 condamnarea in absentia lamoarte a lui Pol Pot șia lui Ieng Sary, conducătoriiK.R., învinuiându-i de genocid.Sentința nu a fost însă recunoscută internațional și nici aplicată, din cauza unor obiecții procedurale și din cauza izolării diplomatice a Republicii Populare Kampuchea.126

124 Duong Liai, „Racial Discrimination in the Cambodian Genocide”, în GSP Working Paper nr. 34, NewHaven: MacMillan Center for International and Area Studies, Yale University, 2006, accesat pe

10.04.2014, http://www.yale.edu/gsp/publications/RacialDiscriminationInDK.doc, p.3125 Etcheson C. Craig, „After the Killing Fields: Lessons from the Cambodian Genocide”, Westport, CT:Praeger Publishers, 2005, pp. 129-139. Realizează o analiză comprehensivă a încercărilor de a face justiție în perioada 1979-1999, inclusiv încercări de inițiere a cazului la Curtea Internațională de Justiție;legea lustrației adoptată de Cambodgia în 1994; acțiuni americane printre care Cambodian Genocide Justice Act din 1994; etc.Pentru incercările Australiei din 1986 de a face apel la legea internațională pentru genocidulCambodgian, nereușite sub presiunile sua, ASEAN și China, vezi și Fawthrop T. și Jarvis H., „GettingAway with Genocide? Elusive Justice and the Khmer Rouge Tribunal”, Sydney: UNSW Press, 2005, pp.77-82 126 Vickery M. and Roht-Arriaza N., „Human Rights in Cambodia”, înImpunity and Human Rights inInternational Law and Practice , Ed. N. Roht-Arriaza, New York: Oxford University Press, 1995, p. 246.

Vezi și Marks P., “Elusive Justice for the Victims of the Khmer Rouge”, în Journal of International Affairs ,Vol. 52, Nr. 2, Primăvară 1999, pp. 691-718.

http://www.yale.edu/gsp/publications/RacialDiscriminationInDK.doc




50

Înainte de 89, comunitatea internațională s-a abținut să condamne regimul genocidal,constrânsă fiind de logica Războiului Rece, de imperativele politicii externe și eventualchiar de intenția de a respecta suveranitatea națională a Cambodgiei. Dar chiarși dupăsfârșitul Războiului Rece, actorii comunității internaționale au rămas inerți, captivi încăîn logici geopolitice dartemători de a nu fi trași chiar ei la răspundere pentru sprijinuloferit K.R..

Imediat după izbucnirea Războiului din Golf în ianuarie 1991, Președintele Bush îlcaracteriza pe Saddam Hussein drept un Adolf Hitler reedidat” și solicita un nou proces Nuremberg”127 unde să fie judecat pentru încălcări grave ale CG.Astfel deafirmații par ironice după ceS.U.A. a sprijinit o adevărată rețea de dictatori neo-

hitleriști”, printre care îi putem enumera pe Suharto în Indonezia, Mobutu în Zair și pealți dictatori latino-americani, absolvenți aiUS Army School of the Americas. Totuși,Pol pot este singurul care a fost identificat cu hotărâre de comunitatea internaționalădrept un criminal de talia lui Hitler. Tot despre Pol Pot un raport al Comisiei pentruDrepturile Omului a O.N.U.din 1979 specifica că este cel mai grav caz de oriunde înlume de după nazism.”128 Paradoxal dar Pol Pot a fost protejat, trupele sale au fosthr ănite, aprovizionate și antrenate, iar delegații săi au beneficiat de toate privilegiile

diplomatice.Și spre deosebire de Saddam Hussein, lui Pol-Pot i s-a asigurat imunitatea pe întreaga durată a vieții.

Pol Pot și-a primit asigurările public în 1991atunci când Sub-comisia O.N.U. PentruPromovarea și Protejarea Drepturilor Omului a renunțat la întocmirea unui draft derezoluție despre atrocitățile ajunse la nivel de genocid, comise în special în timpulconducerii K.R.”.129 S-a retras astfel decizia conform căreia statele membre ar trebui să

detecteze, aresteze, extrădeze sau să aducă în fața justiției pe cei care au fost

reponsabili de crime împotriva umanității în Cambodgia. Guvernele încetau să mai fieresponsabile de a preveni întoarcerea în poziții guvernamentale a celor care au fostresponsabili de acțiuni genocidale în perioada 1975-1978”.130

127 The Guardian, Londra, 16.10.1991(apud. Pilger, “How Thatcher gave Pol Pot a hand”,The NewStatesman 129, Nr. 4482, 2000)128 Citat de Penny Edwards, The Guardian, 4.11.1989(apud. Pilger, op.cit. )129 Agence France Presse report from Geneva, 30.08.1990( apud. Pilger, op.cit. )130

Kiernan Ben, „The Cambodian Genocide: Issues and Responses”, înGenocide: Conceptual andHistorical Dimensions, Ed. Andreopoulos George, Philadelphia: University of Pensnsylvania Press, 1994,p. 28



51

Deși O.N.U. a adus o contribuție importantă la restabilirea păcii în Cambodgia,organizația nu a doritsă facă nicio referire la justiție sau la reconciliere înAcordul dePace de la Paris din 1991. De altfel, în planul de pace elaboratinițial de membriiConsiliului de Securitate și mai exact de cătreS.U.A., pentru a nu aduce vreo atingereintereselor R.P. Chineze - principala susținătoare a lui Pol Pot, textul evita oricefolosire a termenului de genocid” și îl înlocuia cu eufemismul politici și practici aletrecutului recent”.131Această înțelegere permitea participarea liberă aK.R. la alegerileelectorale și nu îngrădea sub nicio formă deținerea de poziții oficiale de către persoanele asociate regimului 75-79(khmerii s-au retras voluntardin discuțiile de paceși au renunțat să participe laalegeri).

Hammer și Urs132

consideră că eșecul în judecareaK.R. se datorează politiciiideologiei” în perioada 1975-1989 și politicii reconstrucției” între 1989 și 1996. Așacum bine menționează Etcheson, “problemele de justiție tranzițională și judecarea pentru violări aleDrepturilor Omului sunt întotdeauna chestiuni intens politizate.”133

În acest timp, K.R.și-au menținut și și-au întărit bazele din localitățile apropiate degranița cu Thailanda. Au continuat luptele de gherilă și au beneficiat de impunitate până la moartea lui Pol Pot în 1998, moment în care au defectat doiconducătoriai

K.R., Noun Chea(“Fratele Numărul 2”) și Khieu Samphan.Primind garanția amnestiei,Ieng Sary(“Fratele Numărul 3”) a defectatîn 1996, iar alți doi conducători, Ta Mok șiDuch, au fost arestați de guvernul Cambodgian în 1999.Ultimii doierau acuzați de trădare, crimă, tortură, genocid, precum și de încălcarealegii din 1994 care interziceaactivitatea K.R.. Ta Mok a murit în 2006 înainte de a fi judecat de TKR. Procesele luiIeng Sary, Nuon Chea,Duch, Khieu Samphan și Ieng Thirth au început în 2007. Primii patru au fost acuzați de crime împotriva umanității, în timp ce Ieng Thirth era judecată

pentru violări grave ale Convenției de la Geneva. Ieng Thirth a fostînsă eliberată în2012 pentru motive medicaleși a murit în 2013 înainte de sentință. Procesele lui NuonChe și Khieu Samphan sunt încă în desfășurare. Așadar, singurul care afost condamnat

131 ibidem., p.29132 Hammer J. Peter și Urs Tara, „The Elusive Face of Cambodian Justice”, înBringing the Khmer Rougeto Justice: Prosecuting Mass Violence Before the Cambodian Courts, Ed. Ramji Jaya și Van Schark Beth,Ontario: Edwin Mellen Press, 2005, pp. 13-58133 Etcheson, „After the Killing Fields…”, p.182.

Etcheson analizează în detaliu politicile referitoare la justiție în cazul acestui genocid(pp. 141-166) șidiscută motivele pentru care guvernul cambodgian și comunitatea internațională au eșuat în a încheiaimpunitatea khmerilor(pp. 137-138)



52

vreodată definitiv pentru crimele din Cambodgia este Duch, fostul comandant al S-21,care a primit închisoare pe viață. Procesele lui Nuon Che și Khieu Samphan sunt încăîn desfășurare, dar având în vedere vârsta foarte înaintatăa acestora, e posibil sănu fiecondamnați în timp util.134

Dificultățile constituirii primului tribunal

Deși se produc foarte târziu, în 1994, adoptateaCambodia Genocide Justice Actdecătre Congresul American și trecerea în ilegalitate aK.R. în Cambodgia au fost punctede cotitură în evoluția către incriminarea vinovaților de genocid. În 1997 O.N.U. a

început demersurile pentrualcătuirea unuitribunal internațional iar în ceteva luni și co- prim-miniștrii Hun Sen și Prințul Norodom Ranariddh au solicitatde asistențaO.N.U. pentru formarea unui tribunal. Totuși, a fost deosebit de dificil să se găsească o țară cucompetența legală și disponibilitatea de a îl menține sub arest și a îl judeca pe Pol Pot.În noiembrie 1998,raportul unui grup de experți O.N.U. recomanda constituirea ad hoca unui tribunal internațional. De abia în martie 1999 Secretar ul General O.N.U. a trimisConsiliului de Securitate și Adunării Generale o propunere oficială pentru întocmirea

tribunalului.135

Procesul a fost însă mult întârziat din cauza dezacordului dintreO.N.U.și guvernulcambodgian asupra componenței și a modului de funcționare al tribunalului. În cele dinurmă Hun Sen a refuzatîn mod oficial ideea constituirii unui tribunal internațional justificândcă acesta arreprezenta o mare amenințare pentru reconcilierea națională.Hun Sen prefera în schimb constituirea unuitribunal național,cu asistență juridică dinafara țării.

În această perioadă erau destuicambodgieni,chiar fără legătură cu K.R., careîmpărtășeau opinia lui Hun Sen și se temeau că procesul ar degenera în violențe. Mulțialții însă considerau această opinie drept propagandă a K.R. menite să protejezeconducătorii.

134 Pentru profilurile conducătorilor Khmerilor vezi Fawthrop și Jarvis, „Getting Away with Genocide…”,pp. 254-269)135

Organizația Națiunilor Unite, „Report of the Group of Experts for Cambodia established pursuant toGeneral Assembly resolution 52/135”, A/53/850, New York, 16.03.1999, accesat la 04.03.2014,http://www1.umn.edu/humanrts/cambodia-1999.html



53

Un pas important s-a realizat în 2000 când John Kerry, senator în acel timp, a facilitat oînțelegere între Cambodgia șiO.N.U. pentruconstituirea unui tribunal cu componențămixtă, cambodgiană și internațională. O.N.U. a propus Cambodgiei in iunie 2000 Memorandum of Understanding,dar Cambodgia a adoptat ianuarie 2001 un pachetlegislativ care intraîn contradicție unele prevederi-cheie ale memorandumului.136. Prinurmare, O.N.U.a anunțat în februarie 2002 că se retrage din negocieri, motivând că înactuala viziune curtea cambodgiană nu ar garanta independența, imparțialitatea șiobiectivitatea necesare ca O.N.U.să poată coopera”. O.N.U.și alte țări și-au exprimatîngrijorarea că sistemul cambodgian de justiție este corupt și slab pregătit, nef iindcapabil să producă un verdict corect și imparțial”.137

În urma presiuniiguvernului american și a altor state, Cambodgia șiO.N.U. au rezolvatdiferendele și au reluat negocierile în 2003,138 semnând un acord în același an. Au maifost însă necesari alți doi ani pentru a stabili modalitățile de finanțare a tribunalului șicomponența finală. Acordurile s-au finalizat în noiembrie 2005 iar numirea judecătorilor și a procurorilor s-a finalizat în mai 2006.

Crimele judecate includ homicidul, tortura și persecuția religioasă conform definițiilordin dreptul cambodgian; genocidul conform definiției Conveției despre Genocid din

1948; crime împotriva umanității conform Statutului de la Roma al Curții PenaleInternaționale; crime de război drept grave încălcări ale Convenției de la Geneva din1949; și crime împotriva proprietății culturale definite de Convenția de la Haga din1954.139 Proceseletrebuiau să înceapă până la jumătatea lui 2007, însă în decembrie2008 se purcese doar la audierile preliminare(ante-proces).

Funcționarea și rolul Tribunalului Khmerilor Roșii

TKR este unul dintre puținele tribunale hibride formate deO.N.U. în colaborare cu unguvernnaționale.140 Din cauza întârzierilor incredibile, C.E.C.C.a ajuns să fie singurul

136 Köchler H., „Global Justice or Global Revenge? International Criminal Justice at the Crossroads”,Viena: Springer-Verlag, 2003, p.125137 Mydans Seth, „UN Ends Cambodia Talks on Trials for Khmer Rouge”,New York Times, 9.02.2002138 Chhang, Y. , „The Thief of History – Cambodia and the Special Court” , International Journal ofTransitional Justice, Vol.1, Nr.1, 2007, p.163 139 Fawthrop și Jarvis, „Getting Away with Genocide…”, pp. 221-228140Constituirea de tribunalele hibride de către Kosovo, Timorul de Est, Cambodgia sau Sierra Leone sunt

percepute ca av ând mai degrabă scopul de a întări suveranitea națională decât de a condamna vinovați.(Roper și Barria, „Designing Criminal Tribunals…”, p.29). Tendința a fost sprijinită și de alte statemembre O.N.U. care au avut în vedere creșterea costurilor pentru finanțarea tribunalelor



54

tribunal susținut internațional din istorie care condamnă crime comise în perioadaRăzboiului Rece. De altfel, este primul tribunal care își începe activitatea dupăconstituirea Curții Penale Internaționale. Din variate motive, a întâmpinat maridificultăți în atragerea finanțării, în gestionarea întârzierelor și, evident, încondamnareaunor crime comise cu mai bine de 30 de ani în urmă.

C.E.C.C. poate reușește să funcționeze conform normelor legale și operaționale recunoscute, însă e mai degrabă necredibilîn scopul propus de a furnizacambodgienilor dreptate, justiție și mai ales o mai bună înțelegere a modului în care s-au produs crimele.Jurisdicția temporală aC.E.C.C. nu îi permite judecarea crimelordin timpul regimului lui Lon Nol, a actorilor internaționali și a statelor implicate în

sprijinirea regimului K.R.și nicia crimelor comise în perioada lui Hun Sen. C.E.C.C.nu îi poate judeca decât peconducătorii din vârful ierarhiei Kampuchei Democrate și pe cei mai responsabili de crimele și încălcărilegrave ale drepturilor omului”.141 Evident că nu îi mai poate judeca pe cei care au decedat deja precum Pol Pot, Ta Moksau Ieng Sary. De fapt, după condamnarea lui Duch și eliberarea lui Ieng Thirith,singurii în curs de judecată rămân Nuon Che și Khieu Samphan.

Unii cambodgieni, consideră că mai bine banii s-ar folosi pentru politici de combatere a

sărăciei decât pentru un tribunal foarte scump care nu mai poate judeca decât două persoane. Președintele Ligii Cambodgiene pentru Promovarea și Apărarea DrepturilorOmului, Kek Galabru, se întreba dacă tribunalul va aduce într -adevăr dreptate poporului cambdogian și va lupta împotriva culturii impunității sau este doar un proces-spetacol pentru comunitatea internațională, menit să atragă donatori?”

Astăzi mulți foști membri aiK.R. locuiesc liniștiți în Cambodgia, ascunzandu-și saunerecunoscându-și identitatea. Mulți dintre Cambodgieni s-au resemnat cu ideeaincapacității și inutilității unor pedepse pentru responsabili,sperând în schimb la o

internaționale ad hoc pentru fosta Iugoslavie sau Rwanda. Acestea au fost constituite prin rezoluții aleConsiliului de Securitate si finanțate din bugetul O.N.U.. În schimb, tribunalele hibride funcționează pebaza contribuțiilor voluntare(Köchler, op.cit. , p.132).141 Meijer E., „The Extraordinary Chambers in the Courts of Cambodia for Prosecuting CrimesCommitted by the Khmer Rouge: Jurisdiction, Organization, and Procedure of an Internationalized

National Tribunal”, înInternationalized Criminal Courts: Sierra Leone, East Timor, Kosovo, andCambodia¸ Ed. C. P. R. Romano, A. Nollkaemper and J. K. Kleffner, Oxford:Oxford University Press,2004, , pp. 214



55

înțelegere aprofundată a fenomenului genocidal în sine.142 Totuși,este greu de crezutcă actualii incriminați ai C.E.C.C., cei care cunosc realitățile cel mai bine, vorrecunoaște greșelile și vor explica sincer evenimentele, renunțând la a susține că auacționat întotalitate în interesul cambodgienilor.

Așadar, e posibil ca în loc să satisfacă nevoia de dreptate și să crească încrederea în justiție, noul tribunal să producă de fapt efectul invers.Khieu Samphan, deși în 2003își recunoaște într-o scrisoare deschisă responsabilitatea pentru uciderea sistematică”,în 2004 scrie o carteîn care pretinde că nu ar fi știut nimic despre lagărul Tuol Sleng șică oricum nu ar fi putut opri crimele.143 Nuon Chea pe de altă parte, nu se considerăresponsabil de nimic greșit,144 admițând doar că regimul a făcut câteva greșeli, pentru

care vinovați sunt mai degrabă vietnamezii.145

Desigur că toți înculpații îl învinuiesc pePol Pot.

Așadar, deși majoritatea cambodgienilor resimt necesitatea înfăptuirii unei justiții târziidar puternic simbolice,alții contestă desfășurarea procesului conform legislației și procedurilor străine, de tip occidental. Mulți cambodgieni, în special de confesiune budhistă, percep normele universale” de justiție drept o gravă atingere adusă culturiikhmere.146 Se simt trădați de străini și își doresc revenirea la o abordareîn conformitate

cu tradiția șicu identitatea khmeră. Pe de altă parte însă, PoKempner consideră că defapt majoritatea cambodgienilor susțin o implicare internațională cât mai mare, astfelîncât cazul să capete aceeași importanță și atenție precum genocidele din Rwanda șiBosnia.147

142 Maguire P., „Facing Death in Cambodia”, New York, NY: Columbia University Press, 2005, pp. 192-193143 Fawthrop și Jarvis, „Getting Away with Genocide…”,p.250 144 ibidem., p.251 145 Maguire, op. cit. , p.192146 Harris I., „Onslaught on Beings: A Theravada Buddhist Perspective on Accountability for CrimesCommitted in the Democratic Kampuchea Period”, în Bringing the Khmer Rouge to Justice: ProsecutingMass Violence Before the Cambodian Courts, Ed. Ramji Jaya și Van Schark Beth, Lewiston, NY: EdwinMellen Press, 2005, p.80147 PoKempner D., „The Tribunal and Cambodia’s Transition to a Culture of Accountability”, înBringing

the Khmer Rouge to Justice: Prosecuting Mass Violence Before the Cambodian Courts , Ed. Ramji Jaya șiVan Schark Beth, Lewiston, NY: Edwin Mellen Press, 2005, p.354



56

Concluzii

Genocidul din Cambodgiarămâne una dintre cele mai îngrozitoare și sângeroasedecăderi din istoria umanității. Cu toate acestea, nu este un eveniment izolat pentruistoria recentă. Holodomorul, Holocaustul, Genocidul din Rwanda, din Bosnia șiHerțegovina sau atrocitățile din Darfur demonstrează că astfel de evenimente sunt posibile și repetabile în diferite zone și culturi. Devinedeci imperativ să studiem și săînțelegem modul în care genocidele funcționează și care sunt condițiile de care aunevoie.

Lucrarea de față se ocupă de Genocidul Cambodgian din perspectiva sistemului derelații internaționale.Aceastaeste o temă prea puțin cunoscută în spațiul românesc, precum este de altfel întreaga regiune a Indochinei.

S-ar putea spune că problematica abordată este una controversată iar punctul de vedereexprimat în această lucrare este unul non-conformist. Cu riscul de a aduce atingere percepției deoriginalitatea lucrării, este important de menționat faptul că în spațiulacademic și în conștiința publică americană și vest-europeană sprijinul acordat de

comunitatea internațională Khmerilor Roșii este relativ larg cunoscut și aproapenecontestat. Chestiunea este dezbătută de peste 30 de ani în nenumărate cărți, jurnalede specialitate, precum și în dezbateri publice și pe canalele de știri de larg consum.Faptul că o astfel de abordare surprinde în Româniadenotă o oarecare lipsă deinformare și imatur itate a gândirii îndomeniul relațiilor internaționale, atât în mediulacademiccât și încel public nespecializat.

Având în vedere constrângerile intelectuale și de timp inerente dar și în necesitatea de a păstra coerența și consistența argumentelor,lucrarea s-a concentra în special asupra politicii externe americane în chestiunea Genocidului Cambodgian. Aceasta deoareceS.U.A. se remarca ca actor dominant în sistemul global, alături de U.R.S.S, având ceamai putere de a produce schimbări și fiind deci, cel mai relevant stat. Desigur că șiceilalți actori direct implicați, actorii colaterali și sistemul internațional în ansamblulsău merită aceeași atenție pentru o înțelegere mai bună a fenomenelor.

Pentru a proteja obiectivitatea lucrării, având în vedere caracterul moral preponderentnegatival elementelor evidențiate din politica externă occidentală, am folosit aproape



57

exclusiv documente, articolesau declarații din spațiul american britanic sau francez.Desigur însă că pentru o analiză mai coerentă, ar fi de asemenea necesar să studiemsurse provenite din celelalte țări implicate, în special din Thailanda, U.R.S.S., R.P.Chineză.

Evenimentele din Cambodgia sunt recente iar repercursiunile lor regionale vor fi foarte persistente. Mai mult decât atâtînsă, acestea atrag atenția asupra modului în carefuncționează sistemul internațional, asupra motivațiilor și asupra comportamentuluiactorilor celor mai importanți. România are nevoie să își construiască deciziile de politică externă pe baza unor analize aprofundate, mai pragmaticeși diversificate,despre sistemul internațional în ansamblul său și despre fiecare actor și regiune în

parte.Problematica Genocidului Cambodgian în contextul său internațional ar putea fio resursă de cunoaștere foarte importantă pentru o mai bună înțelegere a actorilorexterni cu care România interacționează.



58

Bibliografie

1) Becker Elizabeth, When The war was Over: The Voices of Cambodia´sRevolution and Its People”, New York: Simon and Schuster, 1986

2) BéréziatGilbert, Cambodge 1945 – 2005: Soixante années d‟hypocrisie desgrands”, Paris: L‟Harmattan, 2009

3) Butler Stuart M., Sanera Bichael și Weinrod W. Bruce, Mandate for LeadershipII: Continuing the Conservative Revolution”, Wasington DC: HeritageFoundation,1984

4) Etcheson Craig, After the Killing Fields: Lessons from the Cambodian

Genocide”, Westport, CT:Praeger Publishers, 2005 5) Fawthrop T. și Jarvis H., Getting Away with Genocide? Elusive Justice and the

Khmer Rouge Tribunal”, Sydney: UNSW Press, 2005

6) Gilpin Robert, Global Political Economy: Understanding the InternationalEconomic Order”, Princeton University Press, 2001

7) Haas Michael, „Genocide by Proxy: Cambodian Pawn on a SuperpowerChessboard”, New York: Praeger Publishers, 1991

8) KaneSolomon, Dictionnaire des Khmers rouges”, La Courneuve: Aux lieuxd‟être/IRASEC, 2007

9) Kiernan Ben, “The Pol Pot Regime: Race, Power, and Genocide in Cambodiaunder the Khmer Rouge, 1975-1979”, New Haven: Yale University Press, 1996

10) Kissinger Henry, Diplomacy”, NewYork: Simon & Schuster, 1995

11) Scott M. James, Deciding to Intervene: The Reagen Doctrine and AmericanForeign Policy”, Durham, NC: Duke University Press, 1996

12) Lingane Zakaria, Comprendre les génocides du XXe siècle”, Montréal: Fondationde la tolérance, 2006

13) Luken-Roze Dominique, Cambodge : Vers de nouvelles tragédies? Actualités duGénocide”, Paris: L‟Harmattan, 2005

14) Maguire P., Facing Death in Cambodia”, New York, NY: Columbia UniversityPress, 2005



59

15) Mason Linda și Brown Roger, Rice, Rivalry and Politics: Managing CambodianRelief”, South Bend: University of Notre Dame Press, 1983

16) Ramji Jaya și Van Schark Beth(Ed.), „Bringing the Khmer Rouge to Justice:Prosecuting Mass Violence Before the Cambodian Courts” , Lewiston, NY: EdwinMellen Press, 2005

17) Richer Philippe, Le Cambodge: Une tragédie de notre temps”, Paris: Presses de laFondation Nationale des Sciences Politiques, 2001

18) Ronayne Peter, Never Again?: the United States and the Prevention andPunishmentof Genocide Since the Holocaust”, Rowman & Littlefield, 2001

19) Roper D. Steven și Barria A. Lilian, Designing Criminal Tribunals: Sovereigntyand International Concerns in the Protection of Human Rights”, Londra: Ashgate,2006

20) Séra(Phoussera Ing),”Lendemains de cendres”, Paris: Éditions Delcourt, 2007

21) Shawcross William, The Quality of Mercy: Cambodia, Holocaust and ModernConscience”,Londra: Andre Deutsch, 1984

22) Yathay Pin, Stay Alive, My Son” , New York: Cornell University Press, 1987

Articole academice de specialitate

1) Booker Salih și Colgan Ann-Louise, "Africa Policy Outlook 2006", Foreign Policyin Focus, 14.03.2006, accesat la 04.04.2014,http://fpif.org/africa_policy_outlook_2006/

2) Chhang, Y. , The Thief of History – Cambodia and the Special Court” ,

International Journal of Transitional Justice,Vol.1, Nr.1, 2007, p.163

3) Duong Liai. Racial Discrimination in the Cambodian Genocide”, în GSPWorking Paper nr. 34, New Haven: MacMillan Center for International and AreaStudies, Yale University, 2006, accesat pe 10.04.2014,http://www.yale.edu/gsp/publications/RacialDiscriminationInDK.doc

4) Gregory H. Stanton, “Blue Scarves and Yellow Stars: Classification andSymbolization in the Cambodian Genocide”, în seria Occasional Papers, Montreal:

Montreal Institute for Genocide Studies, 1989(acum în Genocide Watch OfficialWebsite, 02.04.2002, accesat pe 15.03. 2014

http://fpif.org/africa_policy_outlook_2006/



http://fpif.org/africa_policy_outlook_2006/



60

http://www.genocidewatch.org/images/AboutGen89BlueScarvesandYellowStars.pdf)

5) Hays Sharon, "Structure and Agency And the Sticky Problem of Culture," în

Sociological Theory,Vol.12, Nr.1, Martie 1994, pp. 57-72, accesat la 03.03.2014,http://links.jstor.org/sici?sici=07352751-%28199403%2912%3A1%3C57%3ASAAATS%3E2.0.CO%3B2-J

6) Kiernan Ben, "Conflict in Cambodia: 1945-2002", Critical Asian Studies, Vol. 34,2002

7) Kiernan Ben, “Coming to Terms with the Past: Cambodia”, History Today vol.54,nr. 9, (2004), p. 16 (acum în îngrijirea Cambodian Genocide Program, YaleUniversity, accesat la 28.04.2014, http://www.yale.edu/cgp/Cambodia11.pdf)

8) Lake Anthony și Morris Roger, "The Human Reality of Realpolitik", ForeignPolicy 4, 1971, p. 160, accesat pe 12.04.2014,http://www.jstor.org/discover/10.2307/1147744?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104305854263

9) Langren I. V., Cambodia in 2000: New Hopes Are Challenged”, Asian Survey,Vol. 41, Nr. 1, Ianuarie/Februarie 2001, pp. 156-163

10) Leifer Michael, “The International Dimensions of the Cambodian Conflict”, International Affairs 51, Nr. 4, 1975, p. 536

11) Marks Paul, “Elusive Justice for the Victims of the Khmer Rouge”, în Journal of International Affairs, Vol. 52, Nr. 2, Primăvară 1999, pp. 691-718.

12) Marks Paul, China‟s Cambodia Strategy”, Parameters, Vol. 30, Nr. 3, Toamnă2000, p. 92-108

13) Ponchaud François, “Le Kampuchéa démocratique : une révolution radicale,” înMondes Asiatiques, Paris, VI (1976), p. 155

14) Power Samantha, "Bystanders to Genocide", înThe Atlantic Monthly Group, Vol.288, Nr. 2, Septembrie 2001, p. 84, accesat la 14.03.2014,http://www.theatlantic.com/doc/200109/power-genocide/4

15) Prendergast John și Jensen Thomas Colin, “Blowing the Horn” în Foreign Affairs,Vol.86, Nr.2, Martie/Aprilie 2007, p.60, accesat la 08.03.2014,http://www.foreignaffairs.com/articles/62448/john-prendergast-and-colin-thomas- jensen/blowing-the-horn



http://links.jstor.org/sici?sici=07352751-%28199403%2912%3A1%3C57%3ASAAATS%3E2.0.CO%3B2-J


http://www.yale.edu/cgp/Cambodia11.pdf

http://www.jstor.org/discover/10.2307/1147744?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104305854263


http://www.theatlantic.com/doc/200109/power-genocide/4

http://www.theatlantic.com/doc/200109/power-genocide/4



http://www.yale.edu/cgp/Cambodia11.pdf







61

16) RicherPhilippe, Le Cambodge: Une tragédie de notre temps”, Paris: Presses de laFondation Nationale des Sciences Politiques, 2001, pp. 20-26

17) Thompson R. William, Cambodia”, în Asia & Pacific Review 2003/04: The

Economic and Business Report, s.l., Ed. Kogan Page, 2003, p. 4218) Van der Kroef Justus M., Cambodia in 1990: The Elusive Peace”, în Asian

Survey, vol. 31, nr. 1, ianuarie 1991, s.n.: University of California Press, pp. 94 – 102

19) W.E. Willmott, “Analytical Errors of the Kampuchean Communist Party”, înPacific Affairs 54, nr. 2 (1981), p.216

Raporte, analize și documente din surse guvernamentale oficiale 1) Ambasada Republicii Populare Chineze în Ngara Brunei Darussalam, accesat pe

15.03.2014, http://bn.chineseembassy.org/eng/zgxw/t538479.htm

2) Arhivele Naționale ale Regatului Marii Britanii și al Irlandei de Nord, interviuacordat lui Caron Keating, Decembrie 1988, Editat electronic pe 28 iunie 2007,accesat la 18.03.2014,http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.number10.gov.uk/Page12166

3) Departamentul de Stat al S.U.A., “American Embassy Jakarta Telegram 1579 toSecretary of State, 6 December 1975”, National Security Archive ElectronicBriefing Book Nr. 62, ed. Burr William Burr și Evans L. Michael, 6.12.2001,accesat pe 04.03.2014,http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB62/doc4.pdf

4) Frazer E. Jendayi, Sub-Secretar de Stat în Departamentul pentru Afaceri Africane,An Open Letter to the American People: Peacekeeping Support for Darfur”,

10.05.2007, accesat la 04.03.2014, http://2001-2009.state.gov/p/af/rls/rm/84613.htm

5) Lum Thomas, CRS Report for Congress: Cambodia: Background and U.S.Relations”, Congressional Research Service, 2007, accesat pe 20.04.2014,http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL32986.pdf

6) Organizația Națiunilor Unite- Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului,Convenția privind Prevenirea și Pedepsirea Genocidului”, 9 Dec. 1948, accesat la

08.03.2014, http://www.hrweb.org/legal/genocide.html


http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.number10.gov.uk/Page12166



http://2001-2009.state.gov/p/af/rls/rm/84613.htm



http://www.hrweb.org/legal/genocide.html

http://www.hrweb.org/legal/genocide.html










62

7) Organizația Națiunilor Unite, Report of the Group of Experts for Cambodiaestablished pursuant to General Assembly resolution 52/135”, A/53/850, NewYork, 16.03.1999, accesat la 04.03.2014,http://www1.umn.edu/humanrts/cambodia-1999.html

8) Ross R. Russel(Ed.),Cambodia: A Country Study, Country Studies/AreaHandbook Series(1981), Washington: Federal Research Division, organizație a Library of Congress, 1987, accesat pe 12.03.2014,http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/khtoc.html

Reviste și surse electronice

1) Human Rights Watch, "The United States and the International Criminal Court",

accesat la 14.03.2014, http://www.hrw.org/campaigns/icc/us.htm

2) Kiernan Ben, “„Collateral damage‟ means real people,” Bangkok Post , 20Octombrie 2002,(acum în îngrijirea Genocide Studies Program, UniversitateaYale, accesat pe 20.03.2014,http://www.yale.edu/gsp/publications/collateral_damage.html)

3) Kiernan Ben, “The Cambodian Genocide and Imperial Culture”, în Aztag Daily,aprilie 2005, Beirut (acum în Cambodian Genocide Program, Yale University,http://www.yale.edu/cgp/us.html, accesat pe 08.03.2014)

4) Owen Taylor și Kiernan Ben , “Bombs Over Cambodia”, înThe Walrus Magazine, Noiembrie 2006. pp. 62-69, accesat la 18.03.2014,http://taylorowen.com/publications/#sthash.MAg0RIoz.dpuf

5) Patrick Raszelenberg, “The Khmers Rouges and the Final Solution,” History &Memory, vol. 11, nr. 2 (1999), p. 67

6) Pilger John, “How Thatcher gave Pol Pot a hand”,The New Statesman 129, Nr.4482, 2000

7) Prendergast și Jensen, “A Plan B With Teeth for Darfur”, Enough Project ,10.05.2007, accesat la 03.03.2014,http://www.enoughproject.org/publications/plan-b-teeth-darfur

8) Universitatea Yale, Interactive Geographic Database(CGEO),http://yale.edu/cgp/maplicity.html , accesat pe 14.04.2014

http://www1.umn.edu/humanrts/cambodia-1999.html


http://www.hrw.org/campaigns/icc/us.htm


http://www.yale.edu/gsp/publications/collateral_damage.html



http://www.enoughproject.org/publications/plan-b-teeth-darfur




http://www.enoughproject.org/publications/plan-b-teeth-darfur



http://www.yale.edu/gsp/publications/collateral_damage.html



http://www1.umn.edu/humanrts/cambodia-1999.html



63

9) Stanton H. Gregory, “The Eight Stages of Genocide”, Genocide Watch OfficialWebsite, 2006, accesat pe 04.05.2014,http://www.genocidewatch.org/images/8StagesBriefingpaper.pdf

Articole de presă, jurnale și documentare

1) BBC Online, Cambodian rulers claim poll win”, 27 Iulie 2008, accesat pe14.04.2014, http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/7527325.stm

2) Erianger Steven, Aid to Cambodian Non-Communists is Detailed”, în New YorkTimes, 16.11.1989, accesat pe 14.04.2014,http://www.nytimes.com/1989/11/16/world/aid-to-cambodia-non-communists-is-detailed.html;

3) Los Angeles Times, Thais Furious at Cambodians for Disclosing Visit by ReaganAide”, 5.12.1980(apud. Haas Michael, „Genocide by Proxy: Cambodian Pawn ona Superpower Chessboard.”, New York: Praeger Publishers, 1991)

4) Mudie Luisetta China‟s Growing Presence in Cambodia”,Radio Free Asia,28.05.2008, accesat pe 03.04.2014,http://www.rfa.org/english/news/cambodia/cambodia_china-05232008092653.html)

5) Mydans Seth, UN Ends Cambodia Talks on Trials for Khmer Rouge”, New YorkTimes,9.02.2002

6) Pilger John, DocumentarulCambodia: The Betrayal , Central IndependentTelevision, 1990, accesat la 08.04.2014, http://johnpilger.com/videos/cambodia-the-betrayal

7) Rithy Panh, Documentar The Khmer Rouge Killing Machine”, 2003

8) Severson Jon, Documentar A Perfect Soldier”, 2010

Surse secundare

1) Agence France Presse report from Geneva, 30.08.1990(apud. Pilger,op.cit.)

2) Bangkok Post, “FNEPC Leaders: U.S. Role Grows in Khmer Fighting”,13.10.1989 (apud. Haas Michael, „Genocide by Proxy: Cambodian Pawn ona Superpower Chessboard”, New York: Praeger Publishers, 1991)

http://www.genocidewatch.org/images/8StagesBriefingpaper.pdf

http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/7527325.stm

http://www.rfa.org/english/news/cambodia/cambodia_china-05232008092653.html


http://johnpilger.com/videos/cambodia-the-betrayal






http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/7527325.stm

http://www.genocidewatch.org/images/8StagesBriefingpaper.pdf



3) Clarkson Fred, Behind the Supply Lines”,Covert Action Information Bulletin,25.11.1986(apud. Colhoun Jack în On the Side of Pol Pot: U.S. Supports KhmerRouge”, în Covert Action Quarterly magazine, vară 1990)

4) Dinah Lee, “Singapore Breaks into Arms Trade with Inexpensive Assault Rifles,”Washington Post,15 decembrie 1982(apud. Colhoun,op.cit.)

5) Le Figaro, Interviul lui Sihanouk, 30 decembrie 1989(apud. Colhoun ,op.cit.)

6) Mills David și Andrade Dale, Hanoi Hits Hard and Holds: A New Wrinkle AlongThe Thai-Cambodian Border”,Soldier of Fortune, Iulie 1985, pag. 51(apud.Colhoun,op.cit.)

7) Oberdorfer Don, Shultz Opposes Military Aid for Guerillas in Cambodia”,Washington Post , 11.06.1985(apud. Colhoun,op.cit.)

8) Penny Edwards,The Guardian,4.11.1989(apud. Pilger,op.cit.)

9) Sunday Correspondent, Londra, 15 octombrie 1989(apud. Colhoun ,op.cit.)

10) Sunday Correspondent, Londra, 5.11.1989, coloana 872(apud. site-ul oficial alParlamentului Regatului Unit am Marii Britanii și al Irlandei de Nord, accesat pe08.03.2014 , http://www.parliament.the-stationery-

office.co.uk/pa/cm199091/cmhansrd/1991-07-22/Debate-10.html)

11) The Guardian, Londra, 16.10.1991(apud. Pilger, “How Thatcher gave Pol Pot ahand”,The New Statesman 129, Nr. 4482, 2000)

12) U.S.Foreign Broadcast Information Service, Transmisiune radio clandestină înCambodgia, East Asia Daily Report , 11.10.1989, p. 31(apud. Colhoun ,op.cit.)

13) Wheeler Jack, Robin hood Commandos Battle Odds In Cambodia”,WashingtonTimes,10.08.1984, (apud. Colhoun,op.cit.)

Genocidul Din Camobdgia - Ignorat Sau Sprijinit de Comunitatea Internationala

Documents

Transcript of Genocidul Din Camobdgia - Ignorat Sau Sprijinit de Comunitatea Internationala