GENETICA

Nr.

crt.

Enunţ şi variante de răspuns

1. Organitele citoplasmatice au rol în: a) înregistrarea informaţiei ereditare şi transmiterea acesteia pe cale

citoplasmatică la descendenţi; b) menţinerea structurii nucleului; c) asigurarea continuităţii genetice a

mitocondriilor.

2. Plastidele sunt: a) organite citoplasmatice specifice celulelor umane; b) organite citoplasmatice

specifice celulelor animale; c) organite citoplasmatice specifice celulelor vegetale.

3. Androsterilitatea reprezintă: a); însușirea unor plante de a se poleniza; b) însușirea unor plante de a

asigura continuitate genetică; c) însușirea unor plante de a nu forma polen.

4. Gena reprezintă: a) unitatea elementară a eredităţii; b) unitatea informaţională a proteinelor; c) unitatea

funcţională a mutaţiilor.

5. Codul genetic reprezintă: a) un element de codificare; b) un mecanism de comunicare între două surse:

una emiţătoare (ADN-ul) şi alta receptoare (proteina); c) un grup de trei baze azotate care codifică un

aminoacid.

6. Reproducerea sexuată poate transmite: a) o ereditate simplă; b) o ereditate complexă; c) o ereditate

multiplă.

7. Plantele autogame sunt plante hermafrodite care se polenizează cu: a) polen străin; b) polen propriu; c)

cu ajutorul albinelor.

8. Prin consangvinizare se înţelege: a) înmulţirea prin autofecundare a plantelor alogame; b) înmulţirea

prin polenizare străină a plantelor; c) înmulţirea prin înmugurire a plantelor.

9. Heterozisul se caracterizează prin: a) obţinerea de linii consangvinizate utile în cercetările de analiză

genetică; b) realizarea de genotipuri constante folositoare pentru ameliorarea plantelor; c) creşterea

vigorii organismelor hibride în prima generaţie, în comparaţie cu formele parentale.

10. Radiaţiile ionizante sunt: a) cel mai utilizat factor fizic pentru inducerea mutaţiilor; b) cel mai utilizat

factor chimic pentru inducerea mutaţiilor; c) cel mai utilizat factor biologic pentru inducerea mutaţiilor.

11. Autopoliploidia este fenomenul de: a) multiplicare a numărului propriu de genomuri al plantelor; b)

multiplicare a numărului de cromozomi; c) inducere experimentală a mutaţiilor.

12. Prin poliploidie are loc: a) o mărire a cantităţii de material ereditar; b) o reducere a dezvoltării

plantelor; c) apariţia de noi forme de plante.

13. Ca formaţiuni structurale, cromozomii prezintă importanţă genetică deosebită, deoarece: a) sunt

elemente nucleare constante, prezente în toate celulele cu nucleu; b) sunt elemente nucleare constante,

prezente în toate celulele fără nucleu; c) sunt elemente celulare, prezente în toate celulele cu nucleu.

14. Mitoza prezintă importanţă genetică pentru că: a) asigură obţinerea de organisme heterogene; b) asigură

diversitatea genetică de la un individ la altul; c) asigură continuitatea genetică de la o generaţie la alta.

15. Meioza este caracteristică celulelor: a) somatice; b) sexuale; c) suplimentare;

16. Numărul cromozomilor variază: a) de la o celulă la alta; b) de la un individ la altul; c) de la o specie la

alta.

17. Mitoza este procesul de diviziune celulară prin care se asigură: a) reducerea numărului de cromozomi;

b) multiplicarea numărului de cromozomi; c) păstrarea constantă a numărului de cromozomi.

18. Ribozomii sunt organite citoplasmatice cu rol în transmiterea eredităţii şi constituie: a) sediul de sinteză

al aminoacizilor; b) sediul de sinteză al proteinelor; c) sediul de sinteză al citoplasmei.

19. ARN-ul informaţional face legătura dintre: a) ADN şi proteine; b) ADN şi ribozomi; c) ADN şi ARN.

20. Bazele pirimidinice din ARN sunt: a) citozina; b) adenina; c) guanina.

21. Bazele purinice din componenţa ADN-ului sunt: a) citozina; b) timina; c) adenina.

22. ARN-ul de transfer are funcţia de a transfera: a) informaţia genetică de la ribozomi la aminoacizi; b)

aminoacizii din citoplasmă la ribozomi; c) informaţia genetică de la ribozomi la proteine.

23. În compoziţia chimică a cromozomilor intră: a) ADN; b) acizi graşi; c) albumine.

24. Molecula proteică este alcătuită din: a) zaharuri; b) aminoacizi; c) albumine.

25. Androsterilitatea citoplasmatică este determinată de: a) acțiunea unor gene nucleare și se comportă ca o

însușire recesivă; b) acțiunea unor gene citoplasmatice și se comportă ca o însușire dominantă; c)

acțiunea unor gene citoplasmatice și se comportă ca o însușire recesivă.

26. Câţi codoni sau triplete alcătuiesc codul genetic? a. 24; b. 34; c. 64.

27. Mutaţiile sunt: a) schimbări bruşte care apar în structura şi funcţiile materialului genetic; b) schimbări

care apar în urma recombinărilor genetice; c) schimbări datorate intervenţiei factorilor climatici.

28. În urma diviziunii meiotice are loc: a) dublarea numărului de cromozomi; b) reducerea la jumătate a

numărului de cromozomi; c) menţinerea constantă a numărului de cromozomi.

29. Aberaţiile intracromozomiale reprezintă: a) schimbări în interiorul aceluiaşi cromozom sau între

cromozomii omologi; b) schimbări reciproce de segmente ce au loc între cromozomii neomologi; c)

schimbări de cromozomi între organisme diferite.

30. Radiaţiile neionizante cuprind: a) radiaţiile roentgen; b) radiaţiile gamma; c) radiaţiile ultraviolete.

31. Mutaţiile dominante provin din transformarea: a) alelelor recesive în alele dominante; b) alelelor

dominante în recesive; c) alelelor sub influenţa condiţiilor climatice.

32. Organismele care au în celulele somatice un număr de cromozomi ce reprezintă un multiplu al

numărului de bază de cromozomi se numesc: a) diploide; b) poliploide; c) hexaploide.

33. Codonul reprezintă: a) un grup de două baze azotate; b) un grup de trei aminoacizi; c) un grup de trei

baze azotate.

34. Fenomenul heterozis se manifestă numai în: a) prima generaţie; b) a doua generaţie; c) a treia generaţie.

35. După câte generaţii de consangvinizare, se obţine o linie consangvinizată? a) 2; b) 4; c) 6.

36. La eucariote, reglajul genetic se realizează la nivelul: a) operonilor; b) genelor; c) cromozomilor.

37. În metafaza diviziunii mitotice, au loc următoarele procese: a) separarea cromozomilor omologi şi

deplasarea cromozomilor individuali la polii celulei; b) desăvârşirea duplicării cromozomilor; c)

ordonarea cromozomilor în zona ecuatorială a celulei şi formarea plăcii ecuatoriale.

38. Membrana celulară reprezintă: a) un complex de stări fizice; b) învelişul extern al celulei; c) sediul de

sinteză al proteinelor.

39. În perioada de pregătire a diviziunii mitotice au loc următoarele procese: a) deplasarea cromozomilor

spre centrul celulei; b) spiralarea filamentelor cromozomale; c) schimb activ de material şi energie între

nucleu şi citoplasmă.

40. Reglajul genetic la procariote se realizează prin: a) transcripţie genetică; b) translaţie genetică; c)

inducţie enzimatică.

41. Care dintre următoarele baze azotate sunt de natură pirimidinică: a) adenina; b) guanina; c) citozina.

42. Modificările de pot apărea în secvența unei cate ADN se transmite automat și în cealaltă catenă pe

baza: a) legii purității gameților; b) legii complementarității bazelor; c) legii segregării independente a

perechilor de caractere.

43. Reproducerea asexuată se realizează pe baza: a) polenizărilor entomofile; b) utilizării a doi indivizi de

sex opus; c) unei singure celule sau unui singur individ de la care se detașează diferite porțiuni sau

anumite organe specializate.

44. Genotipul unui organism reprezintă: a) totalitatea caracterelor morfologice; b) totalitatea genelor și

cromozomilor; c) totalitatea caracterelor fiziologice.

45. Plantele autogame sunt plante de tip: a) homozigot, care își asigură păstrarea constantă a numărului de

cromozomi; b) heterozigot, care își asigură păstrarea constantă a genotipului; c) homozigot, care își

asigură păstrarea constantă a genotipului.

46. Care din următoarele efecte se datorează fenomenului de consangvinizare? a) creșterea vigorii

organismelor hibride; b) desfacerea populației alogame în biotipurile componente, ca urmare a

segregării; c) combinarea de diferite însușiri aduse de gameți.

47. Proprietatea organismelor de a da naștere unor descendenți asemănători lor se numește: a) variabilitate;

b) ereditate; c) hibridare.

48. În care din următoarele etape ale diviziunii meiotice are loc fenomenul de unire a cromozomilor în

anumite puncte, fenomen cunoscut și sub denumirea de sinapsis: a) profaza I; b) profaza a-II-a; c)

anafaza I.

49. Codul genetic este un cod universal deoarece: a) sunt necesari trei nucleotizi pentru codificarea unui

aminoacid; b) codonii se citesc prin copierea de-a lungul mesajului, fără a fi despărțiți prin nucleotizi

necodificați, cu rol de separare a codonilor; c) aceeași codoni codifică aceeași aminoacizi,indiferent de

organismul de la care provine ADN-ul.

50. Plantele alogame dispun de o bază ereditară: a) heterozigotă; b) homozigotă; c) variabilă.

51. Gena este considerată a fi: a) o cale prin care se stabilizează transferul de material genetic și

recombinarea la bacterii; b) o porțiune din ADN sau ARN viral, care cuprinde în secvența nucleotidelor

sale întreaga informație genetică corespunzătoare determinării unui caracter ereditar și care în procesul

de transcripție condiționează succesiunea aminoacizilor într-un lanț polipeptidic în procesul de sinteză,

prin decodificarea informației genetice; c) o unitate de transfer unidirecțional a unui segment din

macromolecula de ADN, adică din cromozomul unei bacterii donatoare, la una receptoare.

52. Ribozomii sunt organite citoplasmatice cu rol în transmiterea eredității, iar cercetătorul care i-a descris

pentru prima dată a primit premiul Nobel. Acesta este: a) Thomas Morgan; b) G. E. Palade; c) Gregor

Mendel.

53. La reproducerea vegetativă, descendenții manifestă într-un grad pronunțat însușirile ereditare ale unui

organism de la care au fost luați: a) cromozomi; b) butași; c) gene.

54. Heterozisul somatic acționează asupra plantelor, iar acestea se caracterizează prin: a) habitus mai mare;

b) capacitate de adaptare mai ridicată la condițiile de mediu; c) sporirea însușirilor de rezistență.

55. Uracilul este o bază pirimidinică întâlnită numai în: a) ADN; b) ARN; c) ADN și ARN.

56. Biosinteza după tipul semiconservativ a ADN-ului, presupune că: a) una din catenele ADN servește

drept matriță pentru formarea sau sinteza celei de-a doua; b) orice moleculă de ADN se sintetizează din

nou, iar ca matriță servește vechea macromoleculă; c) mai întâi are loc desfacerea macromoleculei

vechi de ADN în părțile ei componente și apoi împreună cu materia primă aflată în celulă, servește

pentru sinteza a doi noi macromolecule de ADN, care conțin atât nucleotide vechi, cât și noi.

57. Pentru organismele alogame este specific următorul aspect: a) genotipul rămâne constant de la o

generație la alta; b) genotipul se schimbă de la o generație la alta; c) genotipul se multiplică de la o

generație la alta.

58. Reticulul endoplasmatic este un organit: a) celular; b) citoplasmatic; c) nuclear.

59. Biotipul unei populații reprezintă: a) totalitatea cromozomilor unui individ; b) totalitatea genelor unui

individ; c) totalitatea indivizilor cu același genotip.

60. Obținerea de genotipuri homozigote de la organisme alogame se realizează prin: a) hibridare; b)

heterozis; c) consangvinizare.

61. În practică, androsterilitatea se folosește pentru obținerea de: a) hibrizi de plante; b) soiuri de plante; c)

soiuri și hibrizi de plante.

62. Heterozisul este considerat un mijloc de: a) reducere a vitalității plantelor; b) sporire a producției

plantelor; c) controlare a genelor plantelor.

63. Mutațiile genice sunt determinate de: a) schimbări structurale la nivelul unei nucleotide; b)

fragmentarea transversală a cromozomilor; c) acțiunea unor factori mutageni fizici și chimici.

64. Sinteza naturală a ARN-ului mesager are loc în: a) nucleol; b) nucleu; c) citoplasmă.

65. Care din cele trei tipuri de androsterilitate este folosită pe scară largă în practică, la obţinerea hibrizilor

de plante, deoarece înlătură total munca de castrare manuală a inflorescenţelor mascule de la partenerul

luat ca mamă: a) androsterilitatea nucleară; b) androsterilitatea citoplasmatică; c) androsterilitatea

nucleo-citoplasmatică.

66. Formele androsterile de plante se folosesc în procesul producerii de sămânță de consum ca: a) genitori

materni; b) genitori paterni; c) nu se folosesc.

67. Care din următoarele efecte mutagene se datorează influenței radiațiilor ionizante: a) modificarea

numărului de cromozomi din celulă și tulburarea proceselor de diviziune; b) tulburări în sinteza ADN;

c) substituirea unei baze purinice cu una pirimidinică.

68. Sinteza naturală a ARN-ului de transfer are loc printr-un proces de: a) heterocataliză; b) biosinteză; c)

transcripție.

69. Fenomenul de autosindeză are loc în cazul în care cromozomii din celulele alopoliploidului: a) provin

de la părinți diferiți; b) se omologhează după sex; c) nu au nici-o posibilitate de omologare.

70. Androsterilitatea citoplasmatică se transmite la: a) 50% din descendenții primei generații; b) 75 % din

descendenții primei generații; c) 100% din descendenții primei generații.

71. În anafaza diviziunii mitotice are loc: a) despiralarea cromozomilor; b) dezintegrarea învelișului

nuclear; c) diviziunea centromerului.

72. Seriile poliploide cu număr impar de garnituri de cromozomi se reproduc prin: a) înmulțire asexuată; b)

înmulțire sexuată; c) înmulțire vegetativă.

73. Selecția, ca metodă genetică de ameliorare a plantelor nu este eficientă în cadrul: a) unei populații mici;

b) unei linii pure; c) unui hibrid.

74. Hibridarea presupune: a) unirea a doi gameți diferiți din punct de vedere genetic; b) polenizarea formei

mamă de către om cu polen de la altă formă; c) polenizarea cu ajutorul vântului.

75. Gradul de poliploidie se calculează după formula: a) 2n/X; b) F1-Pmaxim; c) 1-(1/2)n.

76. Din încrucișarea unei linii androsterile (forma mamă), cu o linie normală, v-a rezulta: a) un hibrid

simplu; b) un hibrid simplu androsteril; c) un hibrid dublu.

77. Cromozomii sexului variază: a) în funcție de specie; b) sunt mereu constanți; c) în funcție de tipul de

celule din care provin.

78. Cromozomii uriași au fost descoperiți la: a) șoarece; b) șobolan; c) musculița de oțet.

79. Prin cromozomi omologi înțelegem: a) un autozom și un cromozom al sexului; b) un cromozom matern

și unul patern; c) ambii cromozomi ai sexului.

80. Formarea și dezvoltarea nucleolilor este condiționată de o anumită parte a cromozomului, denumită: a)

centromer; b) placa metafazică; c) organizator nucleolar.

81. Procesul prin care secvența celor patru tipuri de baze azotate din ARN-m este tradusă într-o anumită

succesiune de aminoacizi în proteină, se numește: a) transcripție a mesajului genetic; b) translație a

mesajului genetic; c) transfer de informație genetică.

82. La încrucișarea dintre o formă androsterilă, cu una restauratoare a fertilității polenului, vor rezulta

numai descendenți: a) fertili; b) sterili; 50% fertili și 50% sterili (1:1).

83. În cazul androsterilității citoplasmatice, pentru obținerea de descendenți androsterili, la încrucișare se

folosesc: a) plante mascul sterile cu plante fertile; b) plante femel sterile cu plante fertile; c) plante care

posedă capacitatea de restaurare a fertilității polenului.

84. Soiurile sintetice ale culturilor alogame prezintă importanță practică deoarece: a) prezintă capacitate

mare de producție comparativ cu hibrizii simpli sau dubli; b) prezintă bază ereditară largă și capacitate

bună de adaptare la mediu; c) prezintă mare uniformitate.

85. Procesul de menținere pe o perioadă mai lungă de timp, a variabilității și structurii ereditare a speciilor

sălbatice, a celor primitive și a formelor cultivate moderne, se numește: a) selecție; b) diversitate; c)

conservare.

86. Totalitatea formelor de plante cultivate sau din flora spontană pe care amelioratorii le folosesc în

activitatea de creare a soiurilor și hibrizilor noi sau pentru îmbunătățirea celor existente se numește: a)

ameliorare; b) germoplasmă; c) selecție.

87. Descendența sexuată a unei singure plante autogame poartă numele de: a) hibrid; b) linie; c) familie.

88. Indivizii care alcătuiesc o clonă prezintă: a) genotip și fenotip identic; b) genotip și fenotip diferit; c)

genotip identic și fenotip diferit.

89. Descendența sexuată a unei plante alogame reprezintă: a) clona; b) linia; c) familia.

90. Forma de înmulțire, întâlnită la plantele superioare, la care noii indivizi iau naștere din organele

vegetative ale plantelor sau din părți ale acestora, se numește reproducere: a) apomictică; b) vegetativă;

c) amictică.

91. Hermafrodit este un individ care posedă organele reproducătoare ale: a) sexului mascul; b) sexului

femel; c) ambelor sexe.

92. Intensificarea la autopoliploizi a unor caractere precum rezistența la boli, temperaturi scăzute, sporirea

ritmului de creștere, etc., este un efect important pentru ameliorarea și este specific plantelor: a)

diploide; b) hibrizilor; c) poliploide.

93. O linie nerestauratoare de fertilitate poate fi transformată în linie restauratoare prin metoda: a)

hibridare, timp de un an; b) consangvinizare, timp de 5-6 ani; c) backcross, timp de 4-5 ani.

94. Mutațiile de genom determină modificări ale numărului de: a) cromozomi din celule; b) gene din

cromozomi; c) celule.

95. Teoria următoare susține că: informația genetică ce se găsește în ADN este transferată RN-ului prin

transcripție, iar prin translație este decodificată și transformată într-o secvență de aminoacizi. Aceasta

se numește: a) teoria biosintezei după tipul conservativ; b) teoria biosintezei după tipul

semiconservativ; c) teoria dogmei centrale a geneticii.

96. Materialul genetic responsabil de transmiterea ereditară a caracterelor este un/o: a) ADN; b) virus; c)

bacterie.

97. Acizii nucleici sunt substanțe macromoleculare alcătuite din unități mai simple denumite: a) baze

purinice; b) baze azotate; c) nucleotide.

98. Cea mai mică subdiviziune a genei, a cărei schimbare se soldează cu o mutație se numește: a) muton; b)

recon; c) cistron.

99. Cromozomii cu activitate genetică și influență vizibilă slabă asupra plantei se numesc: a) cromozomi

mitotici; b) cromozomi meiotici; c) cromozomi suplimentari.

100. Genele nealele capabile să interacționeze și să producă un fenotip dorit din cel care ar fi rezultat dacă

fiecare din ele își exercitau funcția în mod independent, se numesc: a) gene amplificatoare; b) gene

modificatoare; c) gene complementare.

FITOTEHNIE

GRÂUL

1.Epoca de samănat la grâu se stabileşte astfel încât:

a.plantele să aibă o perioadă de vegetaţie de 40-50 zile pâna la venirea iernii şi să acumuleze

450-5000 C pentru înflorire şi coacere;

b.să fie temperatura minimă de germinare;

c.să răsară cât mai rapid.

2.Densitatea de semănat trebuie să asigure la recoltare:

a.500-700 spice / m2;

b.800-1000 spice / m2;

c.1000-1200 spice / m2 .

3.Trecerea spre starea de”repaus de iarna” a culturilor de grau are loc in jur de:

a. 5-10 decembrie in Transilvania, jumatatea de nord a Moldovei, dupa 20 decembrie in sud-estul

Dobrogei, 10-20 decembrie in sudul si vestul tarii;

b. 11-20 decembrie in Transilvania, jumatatea de nord a Moldovei, dupa 20 decembrie in sud-

estul Dobrogei, 10-20 decembrie in sudul si vestul tarii;

c. 15-20 decembrie in Transilvania, jumatatea de nord a Moldovei, dupa 20 decembrie in sud-

estul Dobrogei, 15-20decembrie in sudul si vestul tarii.

4.După câte zile are loc răsărirea grâului de toamnă semănat la umiditatea şi perioada optimă?

a) 5-7 zile;

b) 4-5 zile;

c) 7-10 zile.

5.La ce temperaturi negative pot rezista plantele de grâu bine călite si înfrăţite?

a) până la -15...-200 C la nivelul nodului de înfrăţire, mai ales dacă solul e acoperit cu un strat de

zăpadă;

b) la -25...-300 C la nivelul nodului de înfrăţire şi a axului mezocotil, chiar şi pe sol lipsit de

zăpadă;

c) la -10...-200 C la nivelul nodului de înfrăţire şi a axului hipocotil, doar pe sol acoperit cu

zăpadă.

6.Care sunt temperaturile optime ale aerului la grâu în faza de alungire a paiului?

a) 10-1500 C;

b) 14-180 C;

c) 200 C.

7.Ce este ,,şiştăvirea” boabelor?

a) deficienţe de fecundare a florilor;

b) fenomenul prin care boabele nu se formeaza complet, ramân zbârcite din cauza vremii uscate

şi călduroase din timpul umplerii boabelor;

c) coacerea forţată a boabelor în condiţii de umiditate excesivă.

8.De câtă apă au nevoie boabele de grâu pentru germinaţie ?

a) 40-50 % ;

b) 60-65 % ;

c) 80-90 % .

9.Plante foarte bune premergatoare grâului de toamnă sunt:

a) floarea-soarelui, porumbul;

b) mazărea, rapiţa;

c) sorgul, iarba de Sudan.

10.Monocultura de grâu se poate practica în condiţii deosebite:

a. un an,

b. doi ani,

c. trei sau mai mulţi ani.

11.Care este cerinţa principală a graului de toamna pentru plantele premergătoare ?

a) să se recolteze dupa 20 septembrie;

b) să fie cu recoltare timpurie;

c) să nu lase solul infestat cu boli şi dăunători specifici culturii.

12.Azotul acţionează asupra plantelor de grâu prin:

a) creşterea conţinutului de glucide;

b) formarea mai multor fraţi;

c) rezistenţa mai bună la temperaturi scăzute.

13.Consumul specific (kg/ 100 kg boabe+ paie) de azot la grâul de toamnă este:

a) 9,0- 10,3 kg N;

b) 5,0- 6,0 kg N;

c) 2,3- 3,3 kg N.

14.Acţiunile principale ale fosforului asupra grâului de toamnă sunt:

a) favorizarea creşterii în înălţime;

b) îmbunătăţirea rezistenţei plantelor la iernare;

c) determinarea ramificării spicului.

15.Care sunt cerinţele grâului pentru pregătirea solului?

a) să fie arat la 25-30 cm pentru încorporarea completa a resturilor vegetale;

b) să fie afânat pe cca 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar fără bulgări, aşezat,

nivelat, fără resturi vegetale;

c) să fie bine marunţit şi tasat, astfel încât să asigure un contact foarte bun al seminţei cu solul.

16.Ce densitate trebuie asigurată la grâu ?

a) la recoltare să avem 500-700 spice/mp (se seamănă 450-600 boabe germinabile/ mp);

b) la recoltare să avem 650-800 spice/ mp (se seamănă 600-700 boabe germinabile/mp);

c) la recoltare să avem 400-500 spice/ mp (se seamănă 250-400 boabe germinabile/mp).

17.Care sunt factorii în funcţie de care se stabileşte densitatea la semănat pentru grâul de toamnă

?

a. conţinutul solului în NPK, textura şi structura solului;

b. capacitatea de înfrăţire a soiului, data semănatului, calitatea patului germinativ, umiditatea

solului;

c. rezistenţa soiului la temperaturi scăzute şi dezvoltarea sistemului radicular.

18.Pentru combaterea odosului la grâul de toamnă se recomandă erbicide pe baza de:

a. 2,4 D;

b. MCPA;

c. Fluorosipix (Tonigan 250 EC).

19. Ce dăunatori pot ataca, în anumite condiţii, plantele de grâu in toamnă:

a. Haplodiplozis marginata, Eurygaster ssp., Anisoplia s;.

b. Lema melanopa, Aelia ssp., Anisolia s;.

c. Zabrus tenebrioides, Schizaphis graminum, Agriotes spp.

20. Care sunt principalele boli care atacă plantele de grâu de toamnă:

a. Helminthosporium turcicum, Ustilago maydis, Sorosporium holci-sorghi;

b. Blumeria graminis, Fusarium graminearum, Mycosphaerella graminicola ( Septoria tritici).

c. Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Plasmopara helianthi.

PORUMBUL

21.Care este factorul limitativ pricipal pentru extinderea arealului de cultivare a porumbului?

a) căldura;

b) precipitaţiile;

c) fertilitatea solului.

22. Care este pragul biologic termic al porumbului?

a) 80 C;

b) 100 C;

c) 150 C.

23. Coeficientul de transpiraţie la porumb este:

a) redus, 230-440;

b) moderat, 300-350;

c) mediu spre mare, 400-500

24. Zonarea hibrizilor de porumb pe zone se face după:

a. constanta termică;

b. perioada de vegetaţie;

c. temperatura şi cantitatea de precipitaţii.

25.Fazele critice pentru apă la porumb sunt:

a) la germinaţie şi la înflorire;

b) la fecundare ţi următoarele 14 zile;

c) de la apariţia paniculului pâna la sfârsitul umplerii boabelor.

26. Monocultura la porumb determină înrăutăţirea însuşirilor solului prin:

a. creşterea valorilor pH şi a porozităţii solului;

b. reducerea conţinutului în humus, deteriorarea structurii, acidifierea solului;

c. compactarea solului şi modificarea texturii.

27. Consumul specific de elemente fertilizante al porumbului este :

a) 1,8 -2,8 kg N; 0,86-1,4 kg P2O5 si 2,4-3,6 kg K2O/100 kg de boabe+ producţia secundara;

b) 2,5-3 kg N; 1,56-2.4 kg P2O5 si 3,39-4,6 kg K2O/100 kg de boabe+ producţia secundară;

c) 35-40 kg N; 25,6-34 kg P2O5 si 43,9-50 kg K2O/t de boabe + producţia secundară.

28.În culturile de porumb se manifestă deseori carenţa în:

a. magneziu;

b. zinc;

c. bor.

29.Ce înseamnă fertilizarea „starter” ?

a) fertilizarea făcută la răsărirea plantelor pentru a stimula puternic creţterea acestora;

b) fertilizarea făcută o dată cu creşterea temperaturii, lunile mai-iunie, pentru stimularea formării

etajelor superioare de frunze;

c) fertilizarea localizată –odată cu semănatul ( în apropierea seminţelor).

30. Ce condiţii trebuie să îndeplineasca samânta de porumb pentru semănat?

a) puritate min. 98% si germinaţia min. 90%;

b) puritatea min. 99% si germinaţia min. 85 %;

c) puritatea min. 97%, germinaţia min. 93% si MMB min. 250g.

31.Epoca optimă de semănat a porumbului este atunci când la ora 7 dimineaţa, în sol, la

adăncimea de 10 cm se realizează:

a. 50 C si vremea este în curs de încălzire;

b. 80 C şi vremea este în curs de incălzire;

c. 120 C si vremea este in curs de incalzire.

32. Desimea optimă (mii plante/ha) la recoltare pentru hibrizii mijlocii de porumb, în condiţii de

neirigare este:

a. 45-55;

b. 55-60;

c.65-70.

33. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină cont la stabilirea densitatii culturilor de porumb

sunt:

a. regimul termic din zona de cultivare;

b. hibridul cultivat, umiditatea şi fertilitatea solului;

c. recolta prevazută a se obţine şi calitatea acesteia.

34. Care este principala lucrare de intreţinere a culturilor de porumb în ţara noastră?

a) controlul viermelui vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera);

b) controlul furaziozei;

c) controlul buruienilor.

35.Care este faza critică pentru combaterea buruienilor la porumb?

a) primele 2-3 săptamani după răsărire;

b) faza de creştere intensă a tulpinii;

c) la înflorit-fecundare.

36. Care dintre urmatoarele substanţe active se folosesc pentru combaterea buruienilor la

porumb?

a) metolaclor, acetoclor, alaclor, dicamba, fluroxipir, rimsulfuron;

b) cipermetrin, metalaxin, glifosat, glufosinat;

c) metribuzin, afalon, imidacloprid si glufosinat.

37. La porumb, pentru combaterea buruienilor mono si dicotiledonate, se utilizează postemergent

erbicidele:

a. Primextra 500FW, 6-10 kg/ha;

b. Butizin 40 EC, 6-10 kg/ha;

c. Titus 25 DF, 40-60 g/ha.

38. La porumbul pentru boabe, când se recoltează sub forma de ştiuleţi, umiditatea poate fi:

a. 10-15 %;

b. 30-32 %;

c. 40-42 %.

39. Când poate începe recoltarea mecanizată a porumbului boabe?

a) când umiditatea boabelor scade sub 25%;

b) doar când umiditatea boabelor scade sub 18 %;

c) doar când umiditatea medie a ştiuletului scade sub 20%.

40. Care este randamentul de boabe la porumb ?

a) 78-83%;

b) 65-75%;

c) 50-60%.

ORZUL

41.Raportat la cerinţele de temperatură orzul şi orzoaica de toamnă sunt mai sensibile:

a. decât grâul;

b. decât secara;

c. decât toate cerealele.

42. Momentul semănatului orzului este:

a. înaintea grâului;

b. după semănatul grâului;

c. înainte de semănatul rapiței.

43. Pentru prevenirea atacului de tăciune zburator al orzului (Ustilago sp.) se utilizează:

a. Sencor, 1,5 kg/t;

b. Vitavax 75, 2,0 kg/t;

c. Furadan 28,0 l/t.

44. Orzul cu două rânduri dă producţii de cea mai buna calitate:

a. în zonele de cultura din sudul ţării, cu un climat mai cald şi uscat;

b. în zonele de cultură cu un climat mai umed şi mai răcoros;

c. indifirent de zona de cultură, acolo unde se asigură îngrăşămintele cu azot în cantitate

corespunzătoare.

45. Care sunt zonele cele mai favorabile pentru cultivarea orzului?

a) Podişul Someşan, al Târnavelor şi NV ţării;

b) Sudul Olteniei și Munteniei, Băăganul, sudul Dobrogei și NE Moldovei;

c) Nordul Olteniei, Câmpia de NV şi NE

OVĂZUL

46. Ovăzul este o planta de climat:

a. umed şi răcoros;

b. umed şi cald;

c. uscat şi cald.

47. Ovăzul este frecvent atacat de :

a. Eurygaster ssp. şi Aelia ssp;

b. Lema melanopa;

c. Zabrus tenebrioides.

48. Care sunt zonele cele mai favorabile pentru cultivarea ovăzului ?

a) Câmpia de V, Câmpia Transilvaniei, Ţara Bârsei, văile Someşului şi Oltului, estul podişului

Sucevei;

b) sudul Câmpiei Române, estul Bărăganului, sud-vestul ţării şi sud-estul Dobrogei;

c) Muntenia, Oltenia, Nordul Transilvaniei, Câmpia de NV şi NE.

49. Suma temperaturilor medii zilnice necesare ovazului este de:

a. 1900-20500 C;

b. 1700-18000 C;

c. 1500-16000 C.

50. Cum este recoltatul ovăzului comparativ cu grâul?

a) mai uşor datorită MMB-ului mai mic al ovăzului;

b) mai dificil datorită coacerii neuniforme a ovăzului;

c) mai uşor datorită paleelor ce se desprind uşor la ovăz.

MAZĂRE

51.Distanţa de semănat între rânduri la mazăre este de:

a. 12,5-15 cm;

b. 25 cm;

c. 45 cm.

52. După răsărire, plantele de mazăre suporta temperaturi:

a. cel mult până la 00 C;

b. între -1 şi -20 C;

c.între -4 şi -60 C .

53. Mazărea este o plantă care:

a. se pretează la cultivarea în monoculture;

b. nu este pretenţioasă la monocultură, dar se recomandă evitarea acesteia;

c. nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă.

FASOLE

54. Aplicarea azotului la fasole trebuie hotărâtă după:

a. 20-25 zile de la formarea nodozităților;

b. 5-7 zile de la formarea nodozităților;

c. 10-14 zile de la formarea nodozităților.

55. Tratarea seminţelor de fasole cu Rhyzobium phaseoli, folosind patru doze de Nitragin la

hectar, se face:

a. cu 4 litri de apa/ha, la soare;

b. cu 5 litri de apa/ha la umbră;

c. cu 2 litri de apa/ha, la umbră.

56. Fasolea se seamănă:

a. înaintea porumbului;

b. în acelasi timp cu porumbul;

c. după semănatul porumbului, cu 10 zile.

57. Calendaristic, semănatul la fasole se efectuează:

a. 25 martie-10 aprilie în sudul ţării şi 10 aprilie -10 mai în celelalte zone;

b. 10-20 aprilie în sudul ţării şi 20-30 aprilie în celelalte zone;

c. 25 aprilie-10 mai în sudul ţării şi între 1-20 mai în celelalte zone.

58. Numărul de plante /m2, la recoltare, pentru fasolea neirigata este:

a. 25-35;

b. 40-45;

c. 45-55.

59. Fasolea se seamănă la adâncimea de:

a. 2-4 cm;

b. 3-6 cm;

c. 7-9 cm.

60. Perioada critica pentru apă la fasole, când se cer efectuate udările este:

a. de la răsărit şi până se formeaza primele frunze;

b. de la formarea primelor frunze şi până la înflorit;

c. de la înflorirea plantelor pâna la umplerea seminţelor.

61. Cele mai bune plante premergătoare pentru fasole sunt:

a. porumbul erbicidat cu triazine;

b. cereale păioase;

c. floarea-soarelui.

62. Care sunt macroelementele ce nu se mai aplică la fasole dacă seminţele au fost bacterizate:

a. fosforul;

b. azotul;

c. potasiul.

63. Pentru combaterea postemergentă a buruienilor dicotiledonate la fasole, se folosesc

erbicidele:

a. Triflurom, 4-5 l/ha;

b. Lasso 48 CE, 6-10 l/ha;

c. Basagran, 2-3 l/ha.

FLOAREA-SOARELUI

64. Temperatura minimă şi optimă de germinare a florii soarelui sunt de:

a. 4-50 C respectiv 250 C;

b. 3-40 C respectiv 150 C;

c. 5-70 C respectiv 18-200 C.

65. Floarea soarelui are cerinţe faţă de lumină:

a. nu are cerinţe deosebite;

b. are cerinţe mari faţă de lumină;

c. este indiferentă la lumină putându-se cultiva în toate zonele de cultură de pe glob.

66. Comportamentul florii soarelui faţă de secetă:

a. este o plantă sensibilă la secetă;

b. nu este o plantă mare consumatoare de apă;

c. are o rezistenţă mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat, prezenţa perişorilor

protectori, ţesut medular etc.

67. Floarea-soarelui revine pe aceeaşi solă la un interval de:

a. doi ani;

b. 3-4 ani;

c. 5-6 ani.

68. Pentru stabilirea dozelor de azot la floarea-soarelui se ţine cont de:

a. producţia scontată;

b. gradul de îmburuienare;

c. asigurarea solului cu apa.

69. Epoca optimă de semănat la floarea-soarelui este atunci când temperatura în sol ajunge la:

a. 4-50 C;

b. 7-80 C;

c. 8-100 C.

70. Adâncimea de semănat la floarea-soarelui se stabileşte în funcţie de:

a. umiditatea solului, textura şi temperatura solului;

b. structura şi pH solului şi calitatea patului germinativ;

c. conţinutul solului în fosfor, potasiu şi calciu.

71. Desimea optimă la floarea -soarelui neirigată este:

a. 30-35 mii plante/ha;

b. 45-50 mii plante/ha;

c. 55-60 mii plante/ha.

72. Perioada critică pentru apa la floarea-soarelui este:

a. de la semănat la răsărire;

b. perioada creşterii intense;

c. diferențierea organelor florale, înflorire şi maturitate.

73. Principalul dăunator al florii-soarelui este:

a. Zabrus tenebrioides;

b. Tanymecus dilaticollis;

c. Orobanche cumana.

RAPIŢA

74.Rapiţa este o plantă a zonelor temperate caracterizate prin:

a. veri calde şi umede; ierni cu temperaturi scăzute;

b. veri răcoroase şi umede; ierni blânde;

c. veri caldeşi uscate; ierni umede.

75. Pentru rapiţa bune plante premergătoare sunt:

a. porumb, sfecla pentru zahăr, tutun;

b. cereale de toamnă, mazărea, borceagul de toamnă;

c. floarea-soarelui, soia, fasole.

76. Perioada optimă de semănat rapiţa este:

a. în sudul ţării 10-30 septembrie, iar in estul, vestul şi nordul ţării 10-20 septembrie;

b. în sudul ţării 10-20 august, iar în estul, vestul şi nordul ţării 1-10 august;

c. în sudul ţării 5-15 septembrie, iar în estul, vestul şi nordul ţării 1-10 septembrie.

77. Rapiţa germinează la temperatura minimă de:

a. 1-30 C;

c. 4-50 C;

c. 6-70C.

78. Condiţii ce trebuie îndeplinite de cultura de rapiţă la intrarea în iarnă:

a. cultura să fie uniformă ca dezvoltare;

b. stadiul de creştere avansată, cu o masă vegetală bună;

c. să fie în stadiul de rozetă (6-8 frunze), cu sistem radicular profound, 15-20 cm, în sol.

79. Polenizarea suplimentară la rapiţa se efectuează prin:

a. amplasarea a 2-3 familii de albine/ha în apropierea culturilor de rapiţă;

b. intermediul insectelor din entomonofauna spontana şi numai acolo unde aceasta lipseşte, cu

ajutorul albinelor;

c. amplasarea unei familii de albine/ha în culturile de rapiţă.

80. Recoltarea rapiţei este mai dificilă decât la alte culturi din cauza:

a. taliei mai mari a plantelor şi masei mari de materie vegetala care trebuie introdusa în combină;

b. sensibilitaţii mari la scuturare şi neuniformităţii de maturizare a silicvelor şi a seminţelor;

c. conţinutului ridicat de ulei din seminţe şi riscului pierderii calităţii.

CARTOFUL

81. Cartoful face parte dintre plantele cu cerinţe:

a. mari faţă de umiditate;

b. moderate faţă de umiditate;

c. scăzute faţă de umiditate.

82. Pentru cultivarea cartofului sunt recomandate solurile cu textura:

a. argiloasă;

b. nisipoasă;

c. luto-nisipoasă.

83. În general, optimul normei de plantare la cartof se situează între:

a. 150-300 kg/ha;

b. 1000-1200 kg/ha;

c. 2500-3500 kg/ha

84. Mobilizarea solului prin arătura, pentru cartof, se execută la adâncimea:

a. 15-20 cm+subsolaj suplimentar de 10-15 cm;

b. 20-25cm+ subsolaj suplimentar de 10-15 cm;

c. 28-30 cm+subsolaj suplimentar de 10-15 cm.

85. Epoca de plantare a cartofului este:

a. când în sol se realizează 40 C;

b. când în sol se realizează 6-70C;

c. când terenul s-a zvântat pe adâncimea de plantare, plus 3-4 cm.

86. Indicele optim al suprafeței foliare (ISF) pentru cartoful de sămânță este de:

a. 220-240 mii tulpini/ha;

b. 250-300 mii tulpini/ha;

c. 300-380 mii tulpini/ha.

87.Dintre erbicidele care se aplică preemergent la cartof fac parte:

a. Glean, 30g/ha;

b. Basagran, 3 kg/ha;

c. Sencor, 1 kg/ha.

88. Dintre erbicidele care se aplică postemergent la cartof fac parte:

a. SDMA, 1,5-2,0 l/ha;

b. Basagran, 3 l/ha;

c. Titus, 30 g/ha.

89. Degenerarea cartofului este produsă de:

a. tehnologia necorespunzătoare aplicată;

b. gândacul din Colorado;

c. factori patogeni (atacul de viruşi).

90. La sfârşitul încolţirii tuberculii trebuie să aibă colţi de:

a. 10-20 cm, subţiri şi verzi;

b. 5-6 mm, groşi şi verzi;

c. 1-1,5 cm, groşi şi de culoare caracteristică soiului.

SFECLA ZAHĂR

91. Temperatura minimă de germinaţie la sfecla de zahăr este de:

a. 1-20 C;

b. 3-40 C;

c. 7-80 C.

92. Frecvent, carenţa de bor la sfecla pentru zahăr apare pe solurile:

a. cu textura uşoară, slab aprovizionate în elemente nutritive, în anii cu veri ploioase;

b. cernoziomice şi aluvionale cu reacţie neutră, în anii cu veri secetoase;

c. cu reacţie acidă, mai slab aprovizionate cu elemente nutritive, în anii cu veri secetoase.

93. Cele mai bune plante premergătoare la sfecla pentru zahăr sunt:

a. cerealele de toamnă;

b. ovăzul;

c. iarba de Sudan.

94. Patul germinativ corespunzator sfeclei pentru zahăr este:

a. foarte măruntit pe adâncimea de 5 cm;

b. marunţit pe adâncimea de 10 cm;

c. marunţit pe adâncimea de 3-4 cm şi tasat mai jos.

95. Distanţa de semănat între rânduri la cultura de sfeclă:

a. 45 cm;

b. 70 cm;

c. peste 90 cm.

96. Numărul de plante recoltabile/ha, la recoltare, la sfecla pentru zahăr este de:

a. 60-80 mii la culturile neirigate şi 80-100 mii la culturile irrigate;

b. 100-110 mii la culturile neirigate şi 110-120 mii la culturile irrigate;

c. 120-150 mii la culturile neirigate şi 150-200 mii la culturile irrigate

97. Răritul la sfecla pentru zahăr se realizează la:

a. una-două perechi de frunze;

b. patru perechi de frunze;

c. cinci perechi de frunze.

98. Pentru combaterea postemergentă a buruienilor dicotiledonate anuale, la sfecla pentru zahăr

se utilizează erbicidele:

a. SDMA, 1,5-2,0 l/ha;

b. Betanal, 6,0 l/ha;

c. Fusilade super, 2,0 l/ha.

99. La sfecla pentru zahăr, combaterea buruienilor monocotiledonate şi a unor dicotiledonate se

face preemergent cu erbicidele:

a. Ro-Neet+Venzar, 6,0+1,0 l/ha;

b. Icedin forte 1,5 l/ha;

c. Fusilade super, 2,0-3,0 l/ha.

100. Care sunt principalele boli care atacă plantele de sfeclă pentru zahăr:

a. Atomaris linearis, Botynoderes punctiventris;

b. Cercospora beticola, Erysiphe betae;

c. Mamestra brassicae, Plusia gamma.

GRILE - 2015

CULTURA PAJIŞTILOR ŞI A PLANTELOR FURAJERE

1. Lucrarea de curăţire a pajiştilor se poate executa:

a. manual

b. mecanizat

c. manual sau mecanizat

2. Strângerea pietrelor pe suprafeţe mari se realizează cu:

a. M.C.P.-1,6

b. S.M.-800

c. E.S.A.C.-3,6

3. Grăpatul pajiştilor este indicat să se facă:

a. numai pe pajiştile de deal

b. numai pe pajiştile de munte

c. numai pe pajiştile de luncă sau pe pajiştile inundabile

4. Epoca de aplicare a grăpatului pajiştilor este:

a. vara

b. toamna

c. primăvara devreme sau după cosit

5. După origine, muşuroaiele din pajişti sunt:

a. de provenienţă animală

b. de provenienţă vegetală

c. de provenienţă animală sau vegetală

6. Muşuroaiele de origine animală sunt formate de:

a. cioate ori buturugi

b. alte plante sau muşchi

c. cârtiţe şi furnici

7. Ce sunt marghilele?

a. muşuroaie formate de cârtiţe

b. muşuroaie formate de furnici

c. muşuroaie de origine vegetală, înţelenite, de dimensiuni mari, impuse de

configuraţia terenului

8. Fertilizarea unilaterală cu azot sau supraîngrăşarea organică (târlitul) favorizează:

a. instalarea speciilor oligotrofe

b. înmulţirea speciilor hidrofite

c. înmulţirea buruienilor nitrofile, lipsite de valoare furajeră

9. Buruienile din pajişti se pot combate prin:

a. fertilizare excesivă cu îngrăşăminte organice

b. lucrări de desecare

c. măsuri directe şi indirecte

10. Combaterea mecanică a buruienilor constă în:

a. aplicarea ierbicidelor

b. fertilizarea excesivă

c. plivirea, tăierea sau rănirea organelor subterane

11. Epoca de aplicare a erbicidelor selective este:

a. vara

b. primăvara în plină vegetaţie, până la înflorire

c. toamna, după ultima coasă

12. Când se aplică cosirile repetate „de epuizare” pentru eliminarea buruienilor?

a. primăvara

b. ori de câte ori înălţimea plantelor permite, întotdeauna înainte de formarea

seminţelor

c. după recolta a doua şi a treia

13. Supraînsămânţarea pajiştilor reprezintă o metodă eficientă de sporire a producţiei

pajiştilor prin:

a. aplicarea îngrăşămintelor

b. îmbunătăţirea compoziţiei floristice şi creşterea gradului de acoperire a terenului

cu menţinerea cel puţin parţială a vechii vegetaţii

c. combaterea eroziunii

14. Pregătirea terenului pentru a face supraînsămânţarea se execută cu:

a. plugul la adâncime mică

b. grapa cu discuri prin 2-4 treceri în sensuri perpendiculare până când 70-80% din

teren este mobilizat superficial

c. combinatorul urmat de tăvălug

15. Epoca optimă de semănat în cazul supaînsămânţării pajiştilor este:

a. după coasa I

b. primăvara, cât mai devreme sau la sfârşitul verii, fără a depăşi luna august, în care

sunt precipitaţii suficiente

c. toamna, când vegetaţia s-a oprit din creştere

16. Pentru supraînsămânţarea pajiştilor se pot folosi:

a. numai graminee perene

b. numai leguminoase sau amestecuri de graminee şi leguminoase care sunt

recomandate în zona respectivă

c. numai leguminoase perene

17. În anul supraînsămânţării pajiştilor doza de îngrăşăminte cu azot este de:

a. 100-120 kg/ha s.a.

b. 40-50 kg/ha s.a.

c. 70-80 kg/ha s.a.

18. În anul supraînsămânţării pajiştilor, pajiştea trebuie folosită numai:

a. prin păşunat

b. prin cosit

c. prin păşunat şi cosit

19. Se numeşte „consum specific”:

a. cantitatea de azot folosit de plante

b. cantitatea de elemente în kg, necesare pentru realizarea unei producţii de 1 tonă

s.u.

c. cantitatea de fosfor şi potasiu folosit de plante

20. Azotul este elementul mineral principal care intră în compoziţia proteinelor vegetale în

proporţie de aproximativ 16%, având un rol preponderent:

a. energetic

b. plastic

c. catalitic

21. Folosirea în hrana animalelor a furajelor cu un conţinut prea mic de fosfor, provoacă:

a. scăderea producţiei de lapte şi îmbolnăviri ale sistemului osos (rahitism)

b. scăderea producţiei de carne

c. scăderea producţiei de lână

22. Pentru pajişti cel mai important element este:

a. azotul

b. fosforul

c. potasiul şi microelementele

23. Ritmul de creştere a producţiei pajiştilor este mai ridicat la:

a. doze mici de azot

b. doze reduse de azot

c. doze mari de azot

24. Dozele economice de îngrăşăminte chimice aplicate pe pajiştile permanente sunt:

a. 100-150 kg/ha N; 50-60 kg/ha P2O5; 50-60 kg/ha K2O

b. 50-80 kg/ha N; 80-90 kg/ha P2O5; 30-40 kg/ha K2O

c. 200-250 kg/ha N; 100-120 kg/ha P2O5; 80-100 kg/ha K2O

25. Aplicarea îngrăşămintelor în complex, în doze raţionale, are totuşi efecte pozitive

asupra:

a. compoziţiei floristice, ducând la creşterea proporţiei de graminee bune furajere

b. leguminoaselor perene, ducând la creşterea proporţiei acestora în compoziţia

floristică

c. speciilor diverse

26. Îngrăşămintele cu azot determină:

a. o creştere a conţinutului de Na şi K din furaj şi o diminuare a proporţiei de Ca şi

Mg

b. o îmbogăţire a furajului în fosfor

c. o creştere a conţinutului în potasiu

27. Sub acţiunea îngrăşămintelor scade:

a. proporţia de celuloză din plante, ceea ce are implicaţii pozitive asupra calităţii

furajului

b. conţinutul plantelor în fosfor şi potasiu

c. consumabilitateaşi digestibilitatea

28. Pentru desţelenire şi reînsămânţare, terenul trebuie să îndeplineacă următoarele

condiţii:

a. solul să fie suficient de adânc, să nu prezinte fragmente de schelet la suprafaţă

b. panta de peste 25-300

c. pânza de apă freatică mai mică de 0,5 m adâncime

29. Regenerarea rapidă a pajiştilor poate fi adoptată numai când:

a. arătura de desţelenire este bine executată, cu introducerea ţelinii la fundul brazdei

b. arătura de desţelenire se face vara

c. arătura de desţelenire se face primăvara

30. Pe terenurile plane sau uşor înclinate, mobilizarea solului se face:

a. pe întreaga suprafaţă, dar diferenţiat în funcţie de grosimea stratului de ţelină

b. pe direcţia curbelor de nivel

c. în benzi alternative cu fâşii nelucrate (benzi tampon) paralele cu curbele de nivel

31. Fertilizarea de bază pentru înfiinţarea pajiştilor temporare în locul pajiştilor permanente

degradate se face

a. numai cu îngrăşăminte organice

b. numai cu îngrăşăminte cu azot

c. fie cu îngrăşăminte organice, fie cu îngrăşăminte chimice, ori prin tratamente

combinate organo-minerale

32. Pe solurile foarte acide, cu pH sub 5,2 se recomandă corectarea acidităţii:

a. prin folosirea îngrăşămintelor cu azot şi fosfor

b. prin folosirea îngrăşămintelor cu azot şi potasiu

c. prin folosirea amendamentelor în doză de 6-8 t/ha CaCO3 sau 4-6 t/ha CaO

33. Pentru semănatul pajiştilor temporare, înfiinţate în locul pajiştilor permanente

degradate, în condiţiile ţării noastre, cele mai valoroase amestecuri sunt:

a. amestecurile formate numai din graminee

b. culturile pure de graminee sau de leguminoase

c. amestecurile formate din graminee şi leguminoase

34. În funcţie de modul de folosire a pajiştilor temporare înfiinţate în locul pajiştilor

permanente degradate se alcătuiesc:

a. amestecuri cu durată scurtă de folosire

b. amestecuri cu durată lungă de folosire

c. amestecuri pentru păşunat, pentru cosit şi pentru folosire mixtă

35. Pajiştile temporare care urmează a fi folosite prin păşunat se alcătuiesc din:

a. specii de talie înaltă cu multe frunze tulpinale

b. specii cu tufă rară sau stolonifere

c. specii de talie joasă sau mijlocie, cu multe frunze bazale, rezistente la călcat şi

smulgere, cu capacitate bună de regenerare, care formează o ţelină elastică

36. Epoca de semănat a amestecurilor de graminee şi leguminoase pentru înfiinţarea

pajiştilor temporare cea mai sigură este:

a. în epoca a II-a, când în sol s-a realizat 10-120

b. toamna în luna octombrie

c. primăvara timpuriu, imediat ce terenul permite pregătirea patului germinativ

37. Adâncimea de încorporare a seminţelor de graminee şi leguminoase perene trebuie să

fie:

a. de 4-6 cm

b. de 5-7 cm

c. de 1-3 cm

38. Combaterea buruienilor la pajiştile temporare înfiinţate în locul pajiştilor degradate se

face prin cosiri repetate manuale sau mecanice, la înălţimea de:

a. 10-12 cm

b. 3-4 cm

c. 6-8 cm

39. Folosirea pajiştilor temporare înfiinţate în locul pajiştilor permanente degradate,

începând cu anul al II-lea de vegetaţie se face prin:

a. numai prin cosit

b. numai prin păşunat

c. cosit, păşunat sau în regim mixt alternativ

40. Pajiştile temporare înfiinţate în teren arabil în condiţii intensive se folosesc:

a. numai prin cosit

b. numai prin păşunat

c. fie prin cosit pentru fân, masă verde la iesle sau însilozare, fie prin păşunat

41. Momentul optim de declanşare al păşunatului este:

a. când producţia este de 3-4 t/ha s.u.

b. când producţia este de 1-1,5 t/ha s.u.

c. când producţia este de 5 t/ha s.u.

42. Păşunatului neorganizat (continuu) îi sunt specifice trei metode, şi anume:

a. păşunatul prin rotaţie extensiv

b. păşunatul liber, păşuntul în front şi păşunatul liber intensiv

c. păşunatul dozat

43. Posibilitatea păşunii (capacitatea de păşunat) se determină cu formula:

a. PUVM/ha = 100

KxC

b. PUVM/ha = N

Pr - 25(30%)

c. PUVM/ha = C

Pr x 100

44. Momentul optim de declanşare al păşunatului este:

a. când producţia pajiştii este de 15-20 t/ha masă verde

b. când producţia pajiştii este de 5-10 t/ha masă verde, înălţimea să fie de 10-15 cm

şi solul să nu fie umed

c. când înălţimea plantelor este de 20-25 cm

45. Înălţimea optimă până la care trebuie permis păşunatul este de:

a. 5-7 cm de la nivelul solului pe pajiştile permanente

b. 3-4 cm de la nivelul solului pe pajiştile permanente, cu specii de talie scundă, de 4-

5 cm la speciile de talie înaltă şi de 6 cm la pajiştile temporare

c. 7-8 cm de la nivelul solului pe pajiştile permanente şi temporare

46. Epoca optimă de recoltare a pajiştilor prin cosit este:

a. când plantele din pajişte au format seminţe

b. în funcţie de faza de vegetaţie a speciei dominante din pajişte (când specia

dominantă este între înspicare şi îmbobocire)

c. când plantele din pajişte au înălţimea de 15-25 cm

47. Înălţimea de recoltare a fâneţelor este de:

a. 5-6 cm la pajiştile permanente şi 7-8 cm la pajiştile temporare

b. 3-4 cm la pajiştile permanente şi 5-6 cm la pajiştile temporare faţă de nivelul solului

c. 1-2 cm la pajiştile permanente şi 2-3 cm la pajiştile temporare

48. Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura trifoiului roşu sunt:

a. porumbul tardiv, cartofii târzii, sfecla furajeră

b. culturile furajere anuale (rapiţa de toamnă şi primăvară, borceagurile de toamnă şi

primăvară), cerealele de toamnă, cartofii timpurii

c. alte leguminoase perene

49. Pentru combaterea dăunătorilor la trifoiul roşu se folosesc insecticide ca:

a. Vitavax 201 sau Benit 4,75DS

b. Fastac 10CE (0,15 l/ha), Decis 2,5CE şi Karate 2,5 (0,3 l/ha)

c. Dithane M45Plus

50. Semănatul la ghizdei fără plantă protectoare (distanţa, adâncimea, norma de

semănat):

a. distanţa de 20-25 cm, adâncimea de 4-5 cm, cantitatea de sămânţă de 20-25

kg/ha

b. distanţa de 12,5-15 cm, adâncimea de 1,5-2 cm, cantitatea de sămânţă 12-15

kg/ha

c. distanţa de 30-40 cm, adâncimea de 4-5 cm, cantitatea de sămânţă 6-8 kg/ha

51. Combaterea buruienilor dicotiledonate în primul an de vegetaţie la ghizdei se face cu:

a. Basagran 1,5-2 l/ha şi Pivot 0,7-0,8 l/ha în faza de 3-5 frunze

b. Dual 4 l/ha, Diizocab 5-6 l/ha

c. Eradicane 4-5 l/ha

52. Norma de semănat la mazărea furajeră în cultură pură:

a. 180-200 kg/ha

b. 100-150 kg/ha

c. 80-100 kg/ha

53. Recoltatul la culturile pure de mazăre se face:

a. în faza de înflorire

b. când plantele au format păstăi

c. când plantele au înălţimea de 15-20 cm

54. Desimea de semănat la porumbul siloz este de :

a. 60-70 mii plante/ha pe soluri fertile şi îngrăşate şi 50-60 mii plante/ha în zonele

secetoase

b. 40-50 mii plante/ha pe soluri fertile

c. 80-90 mii plante/ha pe soluri în zone secetoase

55. Pe terenuri îmburuienate, porumbul pentru masă verde şi fân se seamănă la:

a. 60-80 cm între rânduri, cu o normă de semănat de 30-50 kg/ha

b. 40-50 cm între rânduri

c. 20-25 cm între rânduri

56. În cultură principală, porumbul pentru nutreţ verde se seamănă:

a. la o distanţă între rânduri de 25-30 cm cu o desime de 400-600 mii plante/ha în

cultură neirigată şi la o distanţă de 30-40 cm între rânduri cu o desime de 250-300

mii plante/ha la cultura irigată

b. la o distanţă de 50-60 cm între rânduri cu o desime de 300-400 mii plante/ha

c. la o distanţă de 60-80 cm între rânduri cu o desime de 100-200 mii plante/ha

57. Premergătoarele bune pentru sfecla furajeră sunt:

a. cartoful, cerealele păioase, plantele anuale şi perene furajere şi leguminoasele

b. culturile de porumb boabe, iarba de Sudan

c. sorgul

58. Îngrăşămintele chimice care se aplică la sfecla furajeră pe terenurile neirigate sunt:

a. 100-130 kg/ha N; 50-70 kg/ha P2O5; 40-60 kg/ha K2O

b. 140-180 kg/ha N; 60-80 kg/ha P2O5; 70-80 kg/ha K2O

c. 150-200 kg/ha N; 100 kg/ha P2O5; 100 kg/ha K2O

59. Semănatul la sfecla furajeră (distanţa şi densitatea):

a. în benzi la 45-50 cm între rânduri şi 60-70 cm pe urma roţilor tractorului sau la

distanţa uniformă de 50-60 cm, realizând densitatea de 80-100 mii plante/ha

b. 70 cm între rânduri şi 60 mii plante/ha

c. 25-30 cm între rânduri şi 120 mii plante/ha

60. Pentru combaterea unor boli la sfecla furajeră se recomandă tratamentul în timpul

vegetaţiei cu:

a. Benlate 50WP, Derosal 50WP90 (3 kg/ha)

b. Promet 666SCO (25 l/ha)

c. Sinoratox 35CE (3,5 l/ha)

61. După lucrarea de curăţire este necesară:

a. nivelarea şi mobilizarea superficială

b. supraînsămânţarea pajiştilor

c. niveralea, mobilizarea superficială şi după caz, supraînsămânţarea sau

reînsămânţarea.

62. Grăpatul pajiştilor se recomandă:

a. numai împreună cu fertilizarea

b. numai împreună cu amendarea

c. numai în complex cu alte lucrări, şi anume: fertilizarea, amendarea,

supraînsămânţarea, distrugerea muşuroaielor etc.

63. Muşuroaiele de origine vegetală sunt formate pe:

a. alte plante sau muşchi

b. suprafeţele formate de cârtiţe şi furnici

c. cioate sau buturugi rămase în sol, sau datorită prezenţei gramineelor şi rogozurilor

cu tufă deasă.

64. La o frecvenţă prea mare a muşuroaielor este indicată:

a. nivelarea pajiştilor

b. fertilizarea pajiştilor

c. desţelenirea terenului şi înfiinţarea pajiştii temporare.

65. Cauzele care duc la îmburuienarea pajiştilor:

a. fertilizarea excesivă a pajiştilor

b. cositul prea timpuriu al pajiştilor

c. excesul sau deficitul de umiditate, micşorarea rezervei de minerale, exploatarea

neraţională, fertilizarea necorespunzătoare.

66. În pajiştile cu procent redus de leguminoase, sunt recomandate următoarele erbicide

sistemice:

a. Basagran (Bentazon) 3-6 l/ha

b. Acetadin (Dinoseb acetat) 6-8 l/ha

c. Sare de amină (2,4D), Dicotex (MCPA) sau Icedin, în doze de 4-6 l/ha

67. În pajiştile cu procent ridicat de leguminoase, se recomandă:

a. Sare de amină (2,4D) 4-6 l/ha

b. Icedin în doză de 5-6 l/ha

c. Basagran (Bentozan 3-6 l/ha) sau Acetadin (Dinoseb acetat) 6-8 l/ha

68. În zonele mai înalte, de deal şi munte, probleme mai deosebite pune:

a. Euphorbia cyparissias

b. Agrostis capillaris

c. Feriga (Pteridium aquilinum) – specie care elimină plantele valoroase

69. Avantajele pe care le oferă supraînsămânţarea pajiştilor, compararativ cu alte metode:

a. necesită cantităţi mari de îngăşăminte chimice

b. vegetaţia veche creşte mai încet

c. este posibilă pe terenuri care nu pot fi desţelenite, în anul în care se face lucrarea

diminuarea producţiei este nesemnificativă, necesită cantităţi mici de seminţe,

costurile sunt mai reduse

70. Pe pantele pronunţate, unde tractoarele nu au acces, se folosesc:

a. grape cu discuri prin 2-4 treceri

b. scarificatorul şi grapele cu discuri

c. grape cu tracţiune animală, iar semănatul se realizează manual, prin împrăştiere.

71. Norma de semănat în cazul supraînsămânţării pajiştilor poate fi:

a. de 100% pentru pajiştiştile semănate la deal

b. la jumătate sau 3/4 din cantitatea folosită pentru pajiştile temporare

c. de 25% in cantitatea pentru pajiştile temporare

72. Măsurile de contracarare a concurenţei care duce la eliminarea tinerelor plante în

cazul supraînsămânţării:

a. fertilizarea excesivă cu azot

b. păşunatul ras sau cositul cât mai aproape de sol, erbicidarea cu Gramoxone 5 l/ha

pe întreaga suprafaţă sau în benzi

c. folosirea la supraînsămânţare numai a gramineelor.

73. Pentru vegetaţia pajiştilor, azotul interesează deoarece are un rol:

a. important în reacţiile de sinteză şi oxidare bioecologică

b. decisiv în formarea şi creşterea biomasei, stimulează înfrăţirea gramineelor şi

asigură regenerarea rapidă a plantelor şi creşterea conţinutului de substanţe

proteice

c. în metabolismul aminoacizilor, lipidelor etc.

74. Pe pajiştile bogate în leguminoase, se recomandă raportul N:P:K

a. 1 : 0,5 : 0,5

b. 1 : 1 : 1, prin reducerea dozei de azot, pentru a nu stimula prea mult gramineele

c. 1 : 0,7 : 0,7.

75. Îngrăşămintele cu azot se aplică:

a. numai primăvara

b. primăvara, vara şi chiar toamna

c. numai toamna

76. Pentru târlire, suprafaţa necesară este de:

a. 3 m2/ovină şi 4,5 m2/taurină

b. 1-1,5 m2 pentru o ovină adultă şi 2,5-3 m2 pentru taurine

c. 0,5 m2/ovină şi 1,5 m2/taurină

77. Pe terenurile în pantă cu potenţial erozional, partea mijlocie, cu panta până la 450:

a. se pregăteşte cu grapa cu discuri la circa 10 cm adâncime

b. se pregăteşte în benzi alternative cu fâşii nelucrate (benzi tampon), paralele cu

curbele de nivel

c. se pregăteşte cu freza la 10-12 cm adâncime

78. În funcţie de modul de folosire a viitoarei pajişti, se alcătuiesc amestecuri:

a. de graminee

b. pentru păşunat, pentru cosit şi pentru folosire mixtă

c. de leguminoase.

79. În funcţie de pretabilitatea la folosire, în pajiştile utilizate ca fâneaţă, se introduc:

a. specii cu talie joasă şi mijlocie

b. specii de talie înaltă, cu multe frunze tulpinale şi capacitate mare de regenerare

c. specii cu frunze bazale, rezistente la călcat şi smulgere

80. Amestecurile complexe pentru înfiinţarea pajiştilor semănate sunt formate din:

a. 3 specii dintre care o leguminoasă

b. 4-6 specii dintre care 1-2 leguminoase

c. 2 specii dintre care o leguminoasă

81. Păşunatul organizat se aplică în următoarele variante:

a. prin rotaţie extensiv (simplificat), prin rotaţie intensiv (clasic), dozat şi în fâşii

b. păşunatul liber, păşunatul în front

c. păşunatul dozat, păşunatul extensiv.

82. Păşunatul în fâşii se realizează cu:

a. folosirea firului electric montat pe lăţimea tarlalei, delimitând o porţiune de iarbă

lată de 0,5-1 m

b. nu există restricţii în ceea ce priveşte starea terenului

c. delimitarea cu garduri de sârmă

83. Ciclul de păşunat:

a. este timpul în zile de la intrarea animalelor pe o tarla până la revenirea lor în

acelaşi loc

b. reprezintă timpul, în zile, de la ieşirea animalelor de pe o tarla

c. reprezintă timpul, în zile, de la intrarea animalelor pe o tarla

84. Prin intensitatea păşunatului se înţelege:

a. înălţimea până la care pot fi păşunate plantele

b. numărul de cicluri de păşunat

c. păşunatul grupat pe tarlale

85. Un fân de calitate bună poate conţine:

a. 60-70% unităţi nutritive şi 6-8% proteine digestibile

b. 80% unităţi nutritive

c. 3-4% proteine digestibile

86. Pregătirea fânului pe suporţi se face:

a. în regiunile cu ploi frecvente, unde fânul nu poate fi uscat pe sol

b. în regiunile de câmpie

c. în zonele de şes cu ploi suficiente

87. Uscarea fânului cu ajutorul curenţilor de aer (prin ventilare) este:

a. metodă modernă, al cărui principiu constă în acţiunea curenţilor de aer rece sau

cald, împinşi de un ventilator în masa vegetală

b. metodă de uscare ce foloseşte anumite substanţe sicative

c. metodă clasic, uşor de efectuat, dar cu pierderi mari de substanţe nutritive

88. Umiditatea de păstrare a fânului este de :

a. cel mult 17% pentru a evita fenomene negative

b. cel puţin 20%

c. cel mult 25%

89. Cantitatea de sămânţă utilă pentru semănat la trifoiul roşu este de:

a. 18-20 kg/ ha, asigurând o densitate de 1000 seminţe germinabile/m2

b. 12-15 kg/ha

c. 25-28 kg/ha

90. Combaterea buruienilor dicotiledonate din cultura pură de trifoi roşu se face cu:

a. Dual 4 l/ha, Diizocab 5-6 l/ha, Eradicane 4-5 l/ha

b. Pivot 100 LC-RV 0,5-0,7 l/ha

c. Basagran 2,0-2,5 l/ha

91. Dozele optime recomandate de îngrăşăminte chimice pentru cultura de ghizdei sunt:

a. N50P40K40

b. N30P30K30

c. N30-50 + P60 şi K60 – pe solurile podzolice

92. Combaterea buruienilor din culturile mai vechi de ghizdei se face cu:

a. Eradicane 4-6 l/ha

b. Basagran 1,5-2,0 l/ha

c. Kerb 4 l/ha şi Etazine 6 kg/ha, aplicate toamna după încheierea vegetaţiei.

93. Borcegul de primăvară se seamănă cu o normă de sămânţă de:

a. 120 kg/ha mazăre şi 100 kg/ha ovăz

b. 80 kg/ha mazăre şi 80 kg/ha ovăz

c. 150-210 kg/ha, din care 100-150 kg/ha mazăre şi 50-60 kg/ha ovăz.

94. Recoltarea pentru masă verde a borceagului poate începe:

a. când plantele de mazăre au înflorit în masă

b. la formarea primelor păstăi

c. când înălţimea minimă a lanului este de 40-50 cm, iar producţia a depăşit 10-15

t/ha masă verde şi continuă până la înspicarea cerealei.

95. Dozele optime de îngrăşăminte chimice aplicate la porumbul pentru siloz sunt:

a. N50P100K40

b. N40P120K70

c. N70-l00 + P50-60 pe cernoziomuri şi soluri aluvionare, şi P80-90 pe celelalte soluri

96. Combaterea buruienilor dicotiledonate din cultura de porumb pentru siloz se face cu:

a. Dual Gold 1-1,5 kg/ha

b. Mistral 1-1,5 kg/ha

c. Sanrom 375 SC – 1 l/ha, 2,4D Sare de amină 1,5-2 l/ha

97. În cultură principală porumbul pentru masă verde se seamănă la:

a. distanţa de 50 cm cu 200 mii pl/ha

b. distanţa de 70 cm cu 150 mii pl/ha

c. distanţa de 25-30 cm, cu o densitate de 400-600 mii pl/ha la cultura neirigată şi 30-

40 cm, cu o densitate de 250-300 mii pl/ha

98. Temperatura optimă de semănat pentru sfecla furajeră este:

a. 4-50C

b. 10-120C

c. când la adâncimea de 3-5 cm ,temperatura a ajuns la 7-80C

99. Pentru prevenirea putrezirii plantelor la sfecla furajeră se fac tratamente la sămânţă

cu:

a. Heptaclor 1,25 g/kg sămânţă

b. Duplitox

c. Tiradin sau Criptodin (0,8 g/kg sămânţă)

100. Silozurile construite la suprafaţa solului, pentru păstrarea sfeclei furajere, pot avea

dimensiuni de:

a. 4 m lăţime, 1 m înălţime, 10 m lungime

b. 1 m lăţime, 3 m înălţime, 5 m lungime

c. 1,5-3 m lăţime, 1,5-2 m înălţime şi 20-25 m lungime, cu un canal lat de 40-50 cm şi

adânc de 30-40 cm

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ ȘI HORTICULTURĂ

GRILE LICENȚĂ MONTANOLOGIE 2015 DISCIPLINA ZOOTEHNIE

Nr. crt.

Enunţ şi variante de răspuns

1. Precocitatea reprezintă însuşirea animalelor de ajunge la o vârstă cât mai tânără la: a) maturitatea sexuală; b) înălțimea optimă; c) greutatea de sacrificare.

2. Prolificitatea constituie atributul speciilor multipare cum sunt: a) cabaline; b) suine; c) taurine.

3. Temperamentul vioi este caracteristic animalelor de: a) carne; b) viteză; c) muncă.

4. Urechile constituie un caracter de recunoaştere a raselor: a) la porcine; b) la cabaline; c) ovine

5. Greutatea corporală cea mai mare o realizează rasele de taurine pentru producţia de carne: a) Charolaise; b) Friză; c) Brună.

6. Randamentul la tăiere reprezintă raportul procentual între: a) greutatea vie şi greutatea carcasei; b) greutatea carcasei și greutatea animalului sacrificat: c) greutatea carcasei şi greutatea animalului viu.

7. Randamentul la sacrificare la taurinele din rasele de carne este de: a) 60 - 65 %; b) 50-55 %; c) 70-75 %.

8. Cum este randamentul la sacrificare la animalele monogastrice faţă de cele poligastrice: a) mai mic; b) mai mare; c) egal.

9. Producţia individuală de carne este influenţată de: a) prolificitate; b) precocitate; c) gradul de îngrăşare al animalelor.

10. Gradul de îngrăşare la animale influenţează: a) aptitudinea reproductivă; b) randamentul la tăiere; c) raportul carne/ oase.

11. Presiunea atmosferică influenţează pozitiv creşterea cât şi dezvoltarea: a) la altitudini mari; b) la altitudini mici; c) numai la altitudini mari

12. Umiditatea aerului influenţează funcţia organismului animal de: a) termoreglare; b) creştere; c) reproducere.

13. Maturitatea sexuală la viţele se instalează, la rasele precoce, la vârsta de: a) 8-10 luni; b) 12-14 luni; c) 16-18 luni.

14. Viţele sunt apte pentru reproducţie, numai după ce au atins un anumit procent din greutatea corporală de adult şi anume: a) 40-50 %; b) 30-40 %; c) 70-80%.

15. Însămânţarea vacilor după fătare trebuie să se facă: a) la cel mult 3 luni; b) la cel mult 2 luni; c) la cel mult 4 luni

16. Însămânţările şi fătările grupate se aplică de obicei în fermele de vaci cu bază furajeră: a) medie; b) abundentă; c) deficitară.

17. Momentul optim de însămânţare de la începutul căldurilor este de: a) 2-3 ore; b) 4-8 ore; c) 10-12 ore.

18. Repausul mamar optim la taurine, trebuie sa fie de: a) 60 zile; b) 90 zile; c) 120 zile.

19. În primele 3 săptămâni de la naştere, hrana de bază a mieilor o constituie: a) colostrul; b) laptele matern; c) colostrul şi laptele matern.

20. Începând de la vârsta de 3 săptămâni, mieii se obişnuiesc cu: a) concentrate; b) suculente şi fibroase; c) concentrate, suculente şi fibroase.

21. Înţărcarea timpurie a mieilor se face când aceştia au vârsta de: a) 28 - 30 zile; b) 15-20 zile; c) 35-40 zile.

22. Gestaţia la ovine durează: a) 9 luni; b) 5 luni; c) 7,5 luni.

23. Lactaţia la bovine are o durată medie de: a) 6 luni; b) 10 luni; c) 3 luni .

24. Cantitatea de lapte suptă de un miel în prima săptămână de viaţă, este de: a) 1-1,2 kg/zi; b) 0,4 – 0,6 kg/zi; c) 0,6 - 0,9 kg/zi.

25. Bovinele efectuează pășunatul: a) oriunde și orice fel de plante; b) selectiv; c) numai pe pajiști naturale.

26. Când se realizează producţia maximă de lapte la rasele de taurine specializate pentru lapte: a) în lactaţia I ; b) în lactaţia II-III ; c) în lactaţia IV-V.

27. Rasa Bălţată românească s-a format prin încrucişări de absorbţie între : a) tauri din rasa Simmental cu vaci din rasa Sură de stepă ; b) tauri din rase de culoare roşie cu vaci din rasa Sură de stepă ; c) tauri din rasa Simmental cu vaci de tip Fiză.

28. Ce culoare are rasa Blanc Belgian Blue: a) roşie; b) bălţată alb cu bleu ; c) bălţată alb cu galben.

29. Forma sălbatică în care îşi are origine rasa Ţurcană este: a) Ovis orientalis; b) Ovis montana; c) Ovis vignei arkar.

30. Depunerea adipoasă de la baza cozii este o caracteristică specifică a) raselor cu o constutuţie slăbită; b) raselor cu lînă uniformă; c) raselor de pielicele.

31. Varietăţile de culoare din cadrul rasei Ţurcană sunt: a) albă, neagră, ruginie şi brumărie; b) sură, albă şi bucălaie; c) albă, sură şi neagră.

32. La buclajul de bună calitate fineţea fibrelor trebuie să se încadreze între limitele următoare: a) 32 – 34 µ; b) 18 – 24 µ; c) 35 – 38 µ.

33. Precizaţi care din criteriile de mai jos sunt folosite la clasificarea raselor de taurine, în precoce, semiprecoce şi tardive: a) după origine; b) după gradul de ameliorare; c. după gradul de precocitate.

34. Care este randamentul de spălare a lânurilor groase: a) peste 50 %; b) 40 - 45 %; c) 32 – 42 %;

35. Rasa Bălţată românească este specializată pentru: a) producţia mixtă lapte-carne; b) producţia mixtă carne-lapte; c) producţia de lapte.

36. Cum este ugerul la rasa Brună de Maramureş: a) abdominal; b) globulos; c) asimetric.

37. Durata gestației la vaci are variații cuprinse între: 260-275 zile; b) 278-290 zile; 280-293 zile.

38. Taurii se pot întreține: a) în sistem legat sau liber; b) doar în sistem legat; c) doar în sistem liber.

39. Întreţinerea viţeilor în creşă se face până la vârsta de: a) 14 zile; b) 6 luni; c) 3 luni.

40. În primele şapte zile de viaţă viţelul este hrănit : a) cu lapte integral; b) cu lapte normalizat; c) în exclusivitate cu colostru.

41. În funcţie de locul unde se efectuează mulgerea mecanică a vacilor se disting : a) instalaţii de muls în adăpostul de exploatare, în săli speciale şi la păşune; b) instalaţii de muls în adăpostul de exploatare şi în săli speciale; c) instalaţii de muls în adăpostul de exploatare şi la păşune.

42. Întreţinerea nelegată a vacilor se practică în următoarele variante tehnologice: a) doar în tabere de vară; b) în adăposturi semideschise, închise şi tabere de vară; c) doar în adăposturi semideschise.

43. Lucrările tehnologice în sistemul extensiv de exploatare a vacilor sunt mecanizate: a) total; b) parţial sau total; c) nu sunt mecanizate.

44. Îngrăşarea viţeilor pentru carne albă se face : a) în exclusivitate pe bază de lapte; b) lapte şi nutreţ combinat; c) lapte şi fân de lucernă.

45. Care sunt varietăţile de culoare la rasa Merinos transilvănean : a) neagră, albă şi brumărie; b) brumărie, cafenie şi piersicie; c) albă.

46. Care este producţia principală la rasa Karakul de Botoşani : a) pielicele; b) lapte; c) lână.

47. Care sunt sistemele de întreţinere practicate în creşterea ovinelor: a) pe păşune, în semistabulaţie şi în stabulaţie permanentă; b) doar pe păşune; c) pe păşune şi în semistabulaţie.

48. Precizaţi sistemele folosite la îngrăşarea mieilor : a) intensiv, semiintensiv, extensiv; b) semiintensiv şi extensiv; c) intensiv şi semiintensiv.

49. Digestia chimică intestinală este datorată : a) bilei și insulinei; b) sucului enteric; c) Sucului gastric.

50. Stomacul la animalele poligastrice este alcătuit din compartimentele: a) foios și cheag; b) colon și rect; c) duoden și ileon.

51. Câte subgenuri cuprinde genul Bos: a) 4; b) 2; c) 6.

52. Când se realizează producția maximă de lapte la rasele specializate pentru lapte: a) în lactația II-III; b) în lactația IV-V; c) în lactația VI și peste.

53. Care este structura optimă pe stări fiziologice a efectivului matcă într-o fermă de vaci: a) 80 % vaci în producţie; 50 % recent fătate şi recent montate; b) 60 % vaci în producţie; 75 % recent fătate şi recent montate; c) 50 % vaci în producţie; 50 % recent fătate şi recent montate.

54. Câţi incisivi superiori se întâlnesc la bovine: a) 8; b) 6; c) 0.

55. Ce culoare are rasa Bălțată Românească: a) bălțată alb cu roșu; b) bălțată alb cu galben; c) neagră cu pete mici albe.

56. Forma sălbatică din care derivă Ţigaia este: a) Ovis vignei arkar; b) Ovis musimon; c) Ovis argali.

57. Tehnologia de îngrăşare recomandată în cazul tineretului ovin aparţinând raselor precoce este: a) extensivă; b) semiextensivă; c) intensivă

58. Dintre rasele autohtone potenţialul lactogen este mai ridicat la: a) Karakul de Botoşani; b) Merinos de Palas; c) Ţigaie.

59. Sistemul intensiv de exploatare a ovinelor se poate realiza prin: a) transhumanţă şi semitranshumanţă; b) stabulaţie permanentă; c) furajare pe bază de amestec unic.

60. Prolificitatea, în cazul ovinelor, se stabileşte în funcţie de : a) numărul femelelor reţinute pentru prăsilă; b) numărul total de miei obţinuţi de la oile care au fătat; c) numărul total de miei obţinuţi de la oile repartizate la montă.

61 La rasele specializate pentru ouă, lapte sau viteză, temperamentul este: a) limfatic; b) vioi; c) linistit.

62 Rezistenţa la boli şi intemperii este mai mare la rasele: a) primitive; b)ameliorate; c) perfectionate.

63 În urma digestiei bucale bolul alimentar este împins cu baza limbii în faringe, prin actul numit: a) masticare; b) deglutiție; c) prehensiune

64 Fermentul ptialină se găsește în: a) sucul gastric; b) sucul enteric; c) salivă.

65 Lipaza gastrică , în mediul acid, hidrolizează : a) grăsimile; b) proteinele; c) celuloza.

66 La porcine insalivația este: a) superficială; b) moderată; c) puternică.

67 La cabaline digestia gastrică este: a) intermitentă; b) continuă; c) puțin activă.

68 Bolul miricic este pasta rezultată în urma proceselor mecano-fizice care au loc în : a) rumen; b) foios; c) cavitatea bucală

69 Păsările fac parte din categoria animalelor: a) monogastrice; b) poligastrice; c)

erbivore

70 Stomacul triturator este caracteristic animalelor: a) rumegătoare; b) păsărilor; c) monogastrice.

71 Factorii care influenţează producţia individuală de lapte, pot fi împărţiţi în: a) factori interni și factori externi; b) factori externi si factori de mediu; c) factori interni si factori genetici

72 La taurine, rasa Friză produce în medie: a) 7500 - 9000 l lapte cu 4 % grăsime; b) 2500-4000 l lapte cu 4,8% grăsime; c) 10.000-14.000 l lapte cu 5,8-6% grăsime.

73 Rasa Sură de stepă produce pe lactaţie:a) 4000-5000 l lapte cu 3,8-4% grăsime; b) 700 -1000 l lapte, cu 4,5 - 4,6 % grăsime; c) 3500-4000 l lapte cu 5,2-5,8% grăsime.

74 Laptele de vacă contine în proporție de :a) 65-70% apă; b) 45-50% apă; c) 87-88% apă.

75 Temperatura optimă pentru producția de lapte la vaci este de: a) 18-200 C; b) 22-240 C; c) 9-160C.

76 Care din rasele de taurine sunt specializate pentru productia de lapte: a) rasa Charolaise; b) rasa Bălțată cu negru Românească; c) rasa Bălțata Românească.

77 Care din rasele de taurine sunt specializate pentru productia de carne: a) rasa Hereford; b) rasa Brună; c) rasa Jersey

78 Care din rasele de ovine sunt specializate pentru productia de lapte: a) rasa Merinos de Palas; b) rasa Țurcană; c) rasa Corriedale.

79 Care din rasele de ovine sunt specializate pentru productia de carne: a) rasa Romney-Marsh; b) rasa Țigaie; c) rasa Merinos Transilvănean.

80 Care este greutatea minimă de sacrificare la tineretul ovin ingrășat: a) 40-50 kg; b) 35-40 kg; c) 40-45 kg.

81 Care este greutatea minimă de sacrificare a porcinelor pentru carne: a) 105-120 kg; b) 115-130 kg; c) 130-140 kg.

82 Care este greutatea minimă de sacrificare a puilor pentru carne: a) 1,450-1,800 Kg; b) 1200-1350 kg; c) 1100-1250 kg.

83 Care este greutatea minimă de sacrificare a vițeilor pentru carne albă: a) 80-100 kg; b) 160-180 kg; c) 130-150 kg.

84 Care este greutatea minimă de sacrificare a vițeilor pentru carne crescuti in sistem intensiv baby-beef: a) 700-800 kg; b) 450-550 kg;c) 650-750 kg.

85 Rasa Pinzgau de Transilvania inregistreaza pentru ingrășare sporuri medii zilnice de: a) 400-500 g; b) 600-800 g; c) 500-600 g.

86 Rasa Holstein-Friză are un potential productiv pentru lapte de: a) 9000-12.000 l lapte; 8000-10.000 l lapte; c) 7000-9000 l lapte.

87 Rasa Aberdeen Angus supusă îngrășării realizează sporuri medii zilnice de: a) 700-800 g; b)1000-1300 g; c) 800-1000 g.

88 Rasa de taurine Limousine, aparține tipului productiv de: a) carne; b) lapte; c) mixt.

89 Proporția de carne în carcasă la rasa Blanc Belgian Blues este de: a) 75-78%; b) 70-75%; c) 60-65%.

90 Producția de lână la berbecii din rasa Merinos de Palas este de: 6-8 kg; b) 10-12 kg; c) 5-7 kg.

91 Producția de lapte la rasa Țurcană este de:a) 200-300 l lapte; b) 100-200 l lapte; c) 80-100 l lapte.

92 Rasa Merinos Australian are finețea lânii de ; a) 20-24 microni; b) 24-29 microni; c) 35-40 microni.

93 Rasa Polwarth face parte din tipul productiv mixt: a) lână semifină-carne; b) carne-lână fină; c) carne- lână groasă.

94 La nastere vițeii din rasa Holstein Friză cântăresc: a) 30-35 kg; b) 40-45 kg; c) 20-25 kg.

95 Rasa Charolaise îngrășată intensiv poate realiza la 10 luni greutăți de: a) 300 kg; b) 200 kg; c) 500 kg.

96 Rasa Brună consuma hrana pentru 1 l lapte, astfel: a) 1-1,3UNL/l; b) 1,5-1,6 UNL/l; c) 0,8-0,9 UNL/l.

97 Rasa Friză consuma hrana pentru 1 l lapte, astfel: a) 1-1,3UNL/l; b) 1,5-1,6 UNL/l; c) 0,8-0,9 UNL/l.

98 În cadrul sistemului de îngrășare intensiv al mieilor înțărcați, acestia trebuie să realizeze un spor mediu de crestere pe zi de: a) 240 g/zi; b) 330 g/zi; c) 170 g/zi.

99 În cadrul sistemului de îngrășare intensiv al mieilor până la vârsta de 100 de zile, acestia trebuie să realizeze un spor mediu de crestere pe zi de: a) 240 g/zi; b) 330 g/zi; c) 170 g/zi.

100 În cadrul sistemului de îngrășare semiintensiv al mieilor , acestia trebuie să realizeze un spor mediu de crestere pe zi de: a) 240 g/zi; b) 330 g/zi; c) 170 g/zi.