Schema de principiu (schema bloc):

Schema bloc cuprinde :Stabilizator de tensiuneOscilator audio frecventaFormator semnal dreptunghiularEtaj amplificator-separator

1

Oscilatorul cu retea WienAsa cum se observa , circuitul principal al oscilatorului este amplificatorul cu

reactie negativa. Acest circuit are doua intrari: una inversoare , notata pe schema cu “-”, si una neinversoare notata pe schema cu “+“.Semnificatia lor este aceea ca amplificatorul amplifica de fapt diferenta semnalelor de la cele doua intrari ,cea neinversoare, respectiv cea inversoare. Astfel la iesirea amplificatorului vom avea un semnal :

Uies= A(Uin+-Uin

-)

Unde:Uies este tensiunea la iesirea amplificatoruluiUin

+ tensiunea la borna neinversoareUin

- tensiunea la borna inversoareA amplifiacrea amplificatorului in prezenta reactiei negative.

Inainte de a proiecta propriu-zis amplificatorul, vom proiecta reteaua de reactie negativa , ai carei paremetri vor determina proiectarea amplificatorului.Reteaua de reactie negativa este un circuit RC cu proprietati de selectivitate , in sensul ca prezinta un

maxim al caracteristicii de transfer, FW()= , unde Uies,Uin sunt tensiunile de iesire ,

respectiv de intrare ale retelei de reactie negativa .

Reteaua Wien este cel mai folosit circuit de reactie pozitiva din oscilatoarele RC:

Schema retelei Wien este urmatoarea:

Comportarea in frecventa a circuitului poate fi intuita tinand cont ca la frecvente joase condensatorul C1 reprezinta o intrerupere , iar la frecvente inalte C2 scurcircuiteaza la masa semnalul de la iesire . Astfel la frecvente extreme circitul are caracteristica de transfer nula in sensul ca la aceste frecvente circuitul “nu lasa sa treaca nimic”.Rezolvand analitic se obtine un factor de transfer

2

FW()= = .

Maximul acestei functii de este la frecventa la care termenul

este nul , adica 0= . La acesata pulsatie defazajul introdus de retea este nul.

Si acest aspect este important , pentru ca defazajul introdus de retea poate influenta caracterul reactiei (de exemplu , daca s-ar introduce un defazaj de 90 reactia nu ar mai fi pozitiva ci negativa).Alura caracteristicii de transfer FW() si a defazajului W() introdus de reteaua Wien este data in figura de mai jos:

In practica se aleg cele doua rezistente respectiv cele doua condensatoare de valori egale astfel incat R1=R2=R iar C1=C2=C . In acest caz se obtine pentru caracteristica de transfer a amplificatorului , la frecventa f0=0/2 valoarea de 1/3 adica atenuarea minima a retelei Wien este de 3 ori. Rezulta ca , pentru a indeplini conditia lui Bakhausen , care este in cazul nostru: FW() Av =1 trebuie realizat un amplificator cu amplificarea Av=3.

3

De o importanta deosebita sunt si aspectele legate de impedantele de intrare si iesire ale retelei Wien , care trebuie sa satisfaca anumite relatii impreuna cu impedantele de intrare , respectiv de iesire ale amplificatorului . Aceste relatii sunt legate de conditiile de idealitate in care a fost dedusa analitic caracteristica de transfer a retelei . In aceste conditii de idealitate , impedanta de iesire a amplificatorului ( considerat ca generatorul care ataca reteaua ) a fost considerata nula , iar impedanta de intrare la borna neinversoare a amplificatorului (considerata ca sarcina a retelei Wien) a fost considerata infinit de mare (reteaua in gol). Cum aceste valori nu pot fi obtinute , se va cauta ca rezistentele de intrare , respectiv iesire ale amplificatorului sa satisfaca conditiile de idealitate prin inegalitatile:

Ramplificatoriesire<< RWien

intrare

Ramplificatorintrare>>RWien

iesire

Se calculeaza analitic impedantele de intrare ale retelei Wien la 0:

RWienintrare=

Astfel se va proiecta amplificatorul , astfel incit conditiile de mai sus sa fie indeplinite.Realizarea unei retele Wien a carei frecvente f0 sa poata fi reglata in cazul

nostru pe o decada in jurul frecventei centrale de 5 KHz se va face prin introducerea , in locul rezistentelor din retea a unor rezistente variabile intre Rmin si Rmax astfel incat :Luam fmin=1kHz si fmax=10kHz

fmin> si fmax< .

4

Schema retelei Wien este data mai jos:

Asa cum se vede in figura potentiometrele P variaza sincron (fizic ele au cursoarele montate pe acelasi ax) iar cand cursorul e la minim, rezistenta potentiometrelor este nula iar R=Rmin. Cand cursorul e la maxim R=Pmax+Rmin , unde Pmax este valoarea maxima pe care o poate lua potentiometrul P.

Proiectarea Retelei Wien:

Calculam condensatorul retelei Wien

C == 1/(2*3.14*1010*10000)=15nf

Alegem C1=15nF 10%.

In cel mai defavorabil caz , atunci cand Rmin=1010 si C1=15nF +10%=16,5nF, frecventa maxima va fi:

fmax=1/(2*3.14*1010*16,5)=9555 Hz .

Calculam acum potentiometrul necesar.Valoarea sa maxima ,

Pmax= -Rmin=10K

5

Alegem Pmax=10k cu o toleranta de 20%.De mentionat ca in calculul acestei valori am considerat tot cazul cel mai defavorabil , adica:

Rmin=1010 si

C1=16nF

Calculam , in cazul cel mai defavorabil (C1=16nF , Pmax=10 k , Rmin=900 ), frecventa minima a oscilatorului.:

fmin==877 Hz ,

deci este atinsa oricum si frecventa minima de 1000Hz..

Cu acestea putem trece la proiectarea amplificatorului:

Proiectarea Amplificatorului:

Trebuie , asadar sa proiectam un amplificator cu intrare diferentiala si cu urmatorii parametri:

-Amplificarea in bucla deschisa av>>3

-Rezistenta de intrare la borna neinversoare >>1,557k

-Rezistenta de iesire <<1,51k

-Rezistenta de sarcina RL=75

6

Schema propusa este:

Etajul diferential de intrare este format din tranzistoarele Q1,Q2 care au in emitoare sursa de curent constant Q3 iar in colector au fiecare sarcini active realizate cu tranzistoarele Q4,Q5 in montaj “oglinda de curent”.Aceasta solutie face ca spre etajul urmator , Q6 sa treaca atat curentul din colectorul lui Q2 cat si cel din colectorul lui Q1 “oglindit “ de oglinda Q4,Q5, obtinandu-se o mai buna folosire a etajului diferential catre

7

etajul urmator. Etajul urmator este un etaj clasic cu sarcina distribuita care are in colector sarcina activa Q7.

Calculul elementelor de circuit:

Alegem tensiunea de alimentare de 11V astfel incat etajul de iesire sa poata livra tensiunea necesara de 1V fara ca nici unul din tranzistoare sa se blocheze sau sa se satureze.

Prin tranzistoarele Q1,Q2 alegem curenti de 0,5mA , deci prin Q3 va circula un curent de 1mA , suma curentilor din cele doua tranzistoare ,Q1,Q2.

Alegand dioda Zerner de 3,6V (DZ3V6) , putem dimensiona R3:

R3= 3k

Alegand caderi de tensiune pe rezistentele R1,R2 de 2V , obtinem valorile lor:

R1=R2=2V/0.5mA=4K

Alegem potentiale de +2.4V in colectoarele lui Q1,Q2

Curentul maxim prin Q6 pentru a asigura la bornele rezistentei de sarcina Rl

=U=1v este I6=6mA , deci R4 va fi:

R4=(Vcc-Va-Vbe)/I4=1,3 k

Putem calcula astfel si R5:

R5= 500

Rezistenta R6 polarizeaza dioda Zerner astfel incat prin ea sa circule curentul nominal de 5mA:

R6=[-(-Vcc)-Vz]/5mA=1,48k

Rp se alege astfel incat curentul de polarizare al bazei tranzistorului Q2 sa nu provoace o cadere semnificativa pe ea.Vom folosi tranzistoare cu factorul de amplificare in curent continuu h21e de minim 125 , deci ,alegand Rp=50k obtinem o cadere de tensiune pe Rp de:

URp=RpIB2=0,2V

De remarcat ca pentru a compensa aceasta cadere si a asigura o functionare simetrica in curent continuu a etajului diferential , bucla de reactie negativa va trebui sa fie in curent

8

continuu o rezistenta egal cuRp , intre iesire si masa. Astfel se asigura o deriva minima a tensiunii de iesire a amplificatorului de la valoarea de 0V , in regim static

Bucla de reactie negativa va avea schema generela din figura de mai jos:

Cf are practic o reactanta nula in banda de frecvente utila si se alege astfel incat

adica de unde rezulta Cf>>

unde este pulsatia minima la care va functiona (

=60Hz/2*3.14=9.55 rad/s)

Alegerea tranzistoarelor din circuit:

Alegem :

Q1,Q2,Q3,Q7=BC107 si

Q4,Q5,Q6=BC177 cu paramerii dati in tabelul de mai jos:

9

Tranzistor

VALORI MAXIM ADMISIBILE

h21eVCE max

[V]

IC max

[mA]

Pd max

[mW]

BC 107 45 100 300 125…300

BC 177 -45 -100 300 125…300

Alegerea rezistoarelor din circuit :

Pentru rezistoarele folosite am ales valorile standardizate din tabelul de mai jos:

Rezistor nr

Valoarea calculata

[k]

Rezistenta aleasa

Valoarea aleasa

[k]

Toleranta

[%]

Puterea disipata

[W]

R1,R2 4 4 E24 5% 0,25

R3 3 3 E24 5% 0,25

R4 1,3 1,3 E24 5% 0,25

R5 0,3 0,3 E48 5% 0,25

R6 1,48 1,5 E12 10% 0,25

Rp 50 50 E12 10% 0,25

10

Calculul parametrilor de curent alternativ

1.Calculul parametrilor in bucla deschisa

-amplificarea: av

Deoarece sunt folositi ambii curenti ai etajului diferential amplificarea circuitului diferential este:

avd=-gmRechiv

C2

undeRechivC2 este rezistenta din colectorul lui Q2

gm este transconductanta tranzistorului Q2 si este egala cu minim 40Ic=40510-4=0,02

Neglijand influenta oglinzii de curent se poate afirma ca RechivC2 este chiar rezistneta de

intrare a tranzistorului Q6.

Rezistenta de intrare a tranzistorului Q6 este (h21e+1)R4+r6=126800+

=100800+

+ =100800+312,5=101112,5

Rezulta ca amplificarea etajului diferential este de -gm (h21e+1)R4+r6 =

= -0,02*101112,5=-2022 ori .

Etajul urmator , realizat cu tranzistorul Q6 este un etaj cu sarcina distribuita si are

amplificarea de- . Deoarece rezistenta de iesire a tranzistorului Q7 est mult

mai mare decat RL , avem ca amplificarea etajului de iesire este de-

Rezulta amplificarea circuitului , av=-2022-1=2022. Aceasta valoare este convenabila deoarece este mult mai mare decat amplificarea necesara in bucla inchisa de valoare 3,deci se va folosi o reactie negativa puternica , care are avantaje:

-mareste rezistenta de intrare a circuitului amplificator ;

-micsoreaza rezistenta de iesire a circuitului;

-imunizeaza amplificatorul fata de factorii perturbatori (variatii de temperatura , variatii ale tensiunii de alimentare , etc. );

Calculam si ceilalti doi paremetri ai amplificatorului , in bucla deschisa:

11

-Rezistenta de intrare a circuitului este , daca consideram rezistenta de iesire a lui Q3 foarte mare fata de rezistenta de iintrare a lui Q2 , de valoare:

rin= 2r2//Rp=2

//50k=12500//50k=49k

ries=ro = =1507

Aceste valori sunt calculate in bucla deschisa , adica fara a conecta reactia negativa.In urma conectarii reactiei negative performantele amplificatorului se imbunatatesc , si anume:

Tinand cont de teoria reactiei negative , amplificarea in bucla deschisa este data de formula:

Av= unde av este amplificarea in bucla deschisa –2022 iar Av trabuie sa

fie , conform relatiei Barkhausen , egala cu 3. Rezulita un factor de reactie f =0,33.

Marimea

T=avf , numita castig pe bucla are valoarea T=20220,33=674.

Rezistenta de iesire are , in prezenta reactiei negetive , valoarea de

R ies= =1507/674=2,23 ,

iar cea de intrare are valoarea

Rin=riesT=50k674=33.7M,

valori care verifica relatiile de proiectare:

-Rezistenta de intrare la borna neinversoare >>15 k

-Rezistenta de iesire <<1,5k

Putem alege acum si condensatorul de la intrarea amplificatorului ,

12

C1>> = =5,4nF. Alegem C1=100nF10%

Veificarea functionarii sigure a componentelor active:

Tensiunile la care functioneaza 11V la care adaugam amplitudunea maxima de 1V nu pot pune in pericol functionarea tranzistorilor care suporta tensiuni maxime de 45V.

Curentii de colector nu pot depasi nici ei valoarea maxima admisa de 100mA deoarece in regim static curentii de colector sunt foarte mici.

Verificari in putere :

Q1,Q2:

Q1,Q2 functioneaza la VCE=2,8V si la IC=0,5mA deci disipa P= VCEIC=2.80,510-3

=1,4mW<300mW deci functioneaza in zona sigura din punct de vedere a puterii disipate.

Q3:

Q3 functioneaza la VCE=4,4V si la IC=1mA deci P=4,4.10-3=4,4 mW

Q5,Q4:

In mod analog rezulta P=10,510-3=0,5mW

Q6,Q7

La acesti tranzistori se pune problema luarii in calcul si a coponentei alternative a puterii ce trece prin ei mai ales datorita rezistentei de iesire mici.

La momentele de timp cand tensiunile ating valori extreme de 2V curentul maxim prin

tranzistorul Q6 va fi de Ic7+ =10mA+10mA=20mA.Tensiunea VCE are valoarea

maxima de 5V, deci puterea disipata de Q6 nu depaseste 100mW.

La Q7 curentul de colector este constant , de -10mA iar tensiunea maxima , VCE=-5V deci puterea disipata este de 50mW.

Deci toate componentele functioneaza in zona de siguranta.

Reactia negativa:

Acest circuit este realizat cu TEC-J si are rolul de a mentine amplificarea circuitului la valoarea 3 atunci cand semnalul la iesire este de 1VVV.Atuci cand el tinde sa creasca , amplificarea circuitului scade , iar cand semnalul scade , amplificarea creste.Acest circuit

13

de autoreglare este necesar deoarece conditia de oscilatie a semnalului este o egalitate ( relatia Barkhausen ) , imposibil de obtinut practic.

Schema retelei de reactie negativa:

Functionare:

Dioda Df redreseaza tensiunea de la iesirea oscilatorului , astfel ca la bornele condensatorului Cf2 de obtine o tensiune continua , negativa proportionala cu amplitudunea semnalului de iesire . Aceasta tensiune comanda poarta tranzistorului care isi modifica transconductanta si influenteaza reactia negativa , asa cum a fost descris.

Alegem TEC-J-ul de tip BF 256 cu urmatorii parametri de catalog:

IDSS=6..10 mA , VT=-1..-3V , VDsmax=30V.

Deoarece am ales RF1=Rp1=50k trebuie ca rezistenta echivalenta a circuitului format din Rf2 in paralel cu restul circuitului sa fie de circa 25k , pentru ca factorul de transfer sa fie 1/3=25 k/25 k+50 k

Cand semnalul de iesite are valoarea OV (conditie initiala ) , TEC-ul are transconductanta:

gm= ;

14

Cum VGS=0 rezulta ca gm=- =- =8 mA/V

Rezistenta echivalenta a TEC-J-ului este rech= =0,125 k=125.

Estimam transconductanta TEC-J-ului la VGS=-1V:

gm=- (1- )=4mA/V

Rezistenta echivalenta in acest caz este de 250.

Alegem Rf2 ceva mai mare decat valoarea de 25k :

Rf2=27 k

Putem calcula acum Rf3:

Rf3 este inseriata cu rech si acestea doua , in paralel cu Rf2 trebuie sa aiba rezistenta de 25k;

rech=este considerata la VGS=-1V.

Deci:

25k= rezulta Rf3:

Rf3= =337k deci alegem Rf3=350 k.

Se doreste obtinerea unei tensiuni la intrarea etajului formator de impulsuri dreptunghiulare de aproximativ 5V. Pentru aceasta se realizeaza un divizor de tensiune format din rezistenta Rf si potentiometrul Pf ,calculate astfel:

Vg=Pf*Vo/Pf+Rf =>Pf=1,5K ,Rf=6,8K

Alegem condensatorul Cf2 astfel incat:

Cf2>> = =42F Alegem un condensator electrolitic de 100F20%

la tensiune de lucru de16V.

15

Alegem Cf1>> = =21F Alegem Un condensator de 10F 20%

la tensiune de lucru de 16V.

Mai alegem dioda Df de tip 1N4148 care suporta 200mA si o tensiune inversa maxima de 75V

ETAJUL FORMATOR DE IMPULSURI DREPTUNGHIULARE:Schema etajului este dată în figura :

3.1 Funcţionarea circuitului şi relaţii de proiectare

Triggerul Schmitt poate fi considerat un CBB cu structură asimetrică.Circuitul se compune din două tranzistoare cu cuplaj în emitor (prin rezistenţaR5).Circuitul prezintă particularitatea că starea bistabilului e determinată de valoarea tensiunii aplicate la intrare .

Considerând Ui=0, Q1 e blocat, iar Q2 e în conducţie datorită curentului de bază dat de divizorul R1,R3,R4. Se poate calcula valoarea tensiunii UR5:

UR5=E[R4/(R1+R3+R4)]-VBE2

Crescând Ui, Q1 se va menţine blocat până când Ui atinge valoarea de prag:Ui1=UR5+VBE1= E[R4/(R1+R3+R4)]

16

În acest moment ,Q1 trece în conducţie şi forţează Q2 blocat; din acest moment tensiunea la ieşire are valoarea Uo2max=E, şi ramâne constantă ,oricât de mult am creşte Ui.

Bascularea inversă se face atunci când UR4-UR5VBE:UR4=R4/(R1+R3+R4)*(E-R1IC1)

Valoarea curentului de colector pentru Q1 este:IC1Ui/R5.

Rezultă următoarele expresii pt. pragurile de basculare:

Ui2=

Ui1=

Tensiunea de ieşire este:

Uiesmin= =3,85V

Uiesmax11V

Alegând pragurile de basculare Ui1=4V şi Ui2=3V şi, tinând cont de valorile tensiunii de ieşire,rezultă valorile componentelor din schemă.Toate rezistoarele se aleg din clasa E24 (5%),de tip RCG 1025.

Condensatorul C are rolul de a accelera procesul de comutaţie,valoarea sa se alege astfel încât |XC|<<R3, la frecvenţe egale cu frecvenţa semnalului de intrare.Practic, pentru C=1F se obţine o scădere a timpului de basculare cu cca. 35%.

Pentru a ajusta cu precizie pragurile de basculare, R5 şi R3 se pot înlocui cu potenţiometre semireglabile de 5k.

Tensiunea maximă de intrare e dată de intrarea în saturaţie a lui Q1:

Ui max= 4V,

.

Tranzistorii Q1 şi Q2 se aleg de tipul BC107 (=125...400,Vcesatmax=0,6V la Ic=100mA, Pmax=1W, Icmax=500mA).Ţinând cont de tipul de tranzistoare folosite,se obţine o rezistenţă de intrare :

-foarte mare,când Q1 e blocat;- R5=125*3,6k450k (minim), când Q1 e în conducţie.

17

2.Etajul de ieşire

Schema etajului de ieşire este dată în figura 3.

Fig.3-Etajul de ieşire.

În continuare se va descrie funcţionarea etajului de ieşire .

2.1.Funcţionarea etajului

Dacă tensiunea de intrare în acest bloc este mare,de cca. 8V (vezi secţiunea 3.1) atunci Q1 este saturat,având joncţiunea B-E polarizată direct.Ca urmare,în baza lui Q2 există un potenţial scăzut şi acesta,fiind de tip pnp,se va satura.Un fenomen asemănător se petrece şi la nivelul lui Q3,deci şi acesta se va satura.Tensiunea la ieşire va fi maximă: uo= E-VEC3sat=7V .

Dacă tensiunea de intrare în acest bloc este mică (egală cu cca. 2,2V-vezi secţiunea 3.1),atunci Q1 este blocat şi, printr-un mecanism asemănător cu cel de mai sus, rezultă Q2 şi Q3 blocaţi. În acest mod rezultă că tensiunea la ieşire este minimă,u0=0V,deoarece prin sarcină nu circulă curent.

2.2 Dimensionarea circuitului

Q3 va lucra saturat/blocat şi în starea saturat va suporta un curent de 4V/300=13mA.Din catalog se alege Q3 de tip 2N5872 (=20...100,VECsat max=1V la Ic=4A, Pmax=117W, Ic max=15A) .Se justifică astfel de ce am ales E=u0max+ VECsat max=5V.

Determinăm Ib3satmin=13mA/20=0,6mA, curent care este suportat de Q2.R1 închide curentul rezidual de colector al lui Q2;căderea de tensiune pe R1 este de maxim 0,7V, astfel încât IR1<=0,7mA.

18

Se ia Ic2sat=2mA,pentru o saturare sigură a lui Q3.Alegem Q2 de tip BD140/25 (=170...300,VCEsat max=1V la Ic=0,5A, Pmax=12,5W, Ic max=1A).

Din relaţia : E=VEB3+VEC2sat+R5Ic2sat rezultă,prin înlocuire numerică, R5=4,7K .Avem Ib2sat min=2mA/17012uA,care este suportat de Q1.Q1 suportă curentul de bază al lui Q2,deci alegem Q1 de tipul BC107 (=125...400,Vcesatmax=0,6V

la Ic=100mA, Pmax=1W, Icmax=500mA).Dacă se ia R2 suficient de mare, Q1 suportă doar curentul de bază al lui Q2, R2 având rol de închidere a curentului rezidual de colector al lui Q1.Se ia Ib2=30uA, suficient pt. saturarea lui Q2.

Căderea de tensiune pe R3,cu Q1 saturat,este:UR3=E-VEB3-VEB2-VCEsat15-0,7-0,7-0,63V

deci R3=UR3/Ic1=3/0,03100k.R2 se dimensionează astfel încât curentul prin R2,cu Q1 saturat,să fie mult mai mic decât Ib2,pt, a

nu influenţa PSF-ul calculat pentru Q1.Practic se ia IR4=Ib2/100=0.3A.Cunoscând UR4=VEB30,7V,rezultă R4=0,7V/0,3A2.3M.La saturaţie,Q1 are Ic1=30uA,deci Ib1sat min=30uA/1000,3A.Etajul formator ,cu Q2|form

blocat,poate suporta fără nici un dubiu acest curent.

Apar probleme în starea Q2|form saturat,când formatorul nu mai trebuie să livreze un curent mai mare ca Ib1sat min, pt. a nu-l satura pe Q1.

Problema e rezolvată înseriind între colectorul lui Q2|form şi Q1 un rezistor R1 de valoare mare,astfel încât suma căderilor de tensiune pe R1,pe joncţ. B-E a lui Q1 si pe R3 să fie foarte apropiate de E:

R1Ib1sat min+VBE1+R3Ic1sat min=11V.Rezultă:

R1709k, practic se ia R1=720k.La saturaţie,Q3 disipă PQ3=2A*1V=2W,deci radiatorul se va proiecta pt. cel puţin 5W.Q2 disipă la saturaţie PQ2=0,2*1,1=0,22W; este bine ca şi Q2 să fie fixat pe un radiator în formă

de “U”.Q1 disipă doar 12mW la saturaţie,deci nu necesită radiator.Avem: PR5=(Ic2sat)2R5=1,28W, deci se ia R5 de 2W.Astfel se aleg R1...R4 cu valorile precizate,din clasa E24(5%),de tip RCG1025,iar R5 din

aceeaşi clasă,dar de tip RMG1100.

Proiectarea sursei de alimentare:

Sursa de alimentare va asigura cele doua tensiuni de alimentare , direct de la reteaua de 220V

Schema bloc:

19

Pentru o buna functionare a stabilizatorului va trebui ca la intrarea acestuia , adica la iesirea redresorului sa avem o tensiune mai mare cu cativa volti fata de cea stabilizata. O tensiune mare duce de obicei la cresterea factorului de stabilizare a stabilizatorului prin cresterea amplificarii amplificatorului de eroare, dar scade randamentul sursei. Uzual , pentru tensiuni mai mici de 12V se alege tensiunea mai mare cu circa 2V. Vom avea , asadar o tensiune de 11V dupa redresor si filtru.Aceasta este obtinuta prin redresarea si filtrarea unei tensiuni sinusoidale si este de obicei egala cu valoarea de varf a tensiunii alternative.Astfel , putem calcula valorile efective ale tensiunilor date de transformator:

Vef=Vintr,stabilizator=13V/1,41=9,2V. Vom dimensiona un transformator cu priza mediana care are cele doua tensiuni secundare de 9,2Vef.

a) proiectarea transformatorului

Transformatorul va fi confectionat din tole “E+I” care au cotele standard in figura:

20

Grosimea pachetului de tole va fi de dimensiune 2a. Vom calcula parametrii transformatorului , care sunt:-dimensiunea a-numarul de spire pe volt-grosimea conductorilor folositi:

Pentru a cacula parametrii transformatorului , tinem cont ca pe cele doua ramuri curentul de varf nu depasaete 350 mA. Proiectam transformatorul la o putere de 350mA25=3,5W

Sectiunea miezului de tole este Sf unde f este fercventa retelei , 50Hz

Rezulta , cu aceasta formula o sectiune de : 1,4cm2. Cu valoarea acestei sectiuni alegem tola necesara. Alegem tola de tip E16 cu a=16mm

21

Pentru acest tip de tole se calculeaza numarul de spire pe volt

nv= ,unde B este inductia maxima in miez si care se considera 0,6…1,2 T

pentru B=0,6 , cazul cel mai nefavorabil , nv=29 spire pe volt (in primar se vor lua cu circa 10% mai multe).Rezulta pentru primar n=29*9.2=266 spirePentru o incarcare in curent a conductorilor de 2A/mm2 , alegem pentru secundar diametrul conductorullui de 0,7 mm la curentul maxim de 350mA.

In primar curentul este de =9,09mA. Alegem diametrul conductorului din

infasurarea primara de 0,08 mm.. A rezultat un transformator cu urmatorii parametri:

Marimea Prmar Secundar

Tensiunea: 220Vef 2X9,2Vef

Nr.de spire 6380 sp 2x266 sp

Curentul: 9,09mA 350mA

Puterea 3,5W110%=3,85mW 3,5WDiametrul conductorului 0,08mm 0,7mm

Marimea lui “a” 16mmSuprafata sectiunii miezului 2,56mm2

b) Proiectarea redresorului si a filtrului:

Schema propusa:

22

Alegem puntea de diode DB =1PM05 cu un curent maxim admis de 1A si o tensiune maxima admisa de 50VAlegem condensatoarele electrolitice de filtraj Cr1=Cr2=1500F/16V.

c) proiectarea stabilizatorului:

Schema propusa:

Calcului elementelor schemei :

La acest tip de satabilizator tensiunea de iesire este de Uies=Uz-2VBE Cum VBE=0,6V, vom alege dioda Zerner de 12V (DZ12 ) care are un curent nominal de 5 mA. Alegem T1=BC107 , cu h21 = 125 minim , T2=BD135 cu h21e=70 minim , deci IBs11=300mA/70=4,28mA si rezulta un curent de baza pentru T1=4,28mA/125=0,034mA. Caderea de tensiune pe R este Vin-Vz=13V-12V=1V , iar curentul prin R este IZ+0,034 mA=0,534 mA

Putem calcula R=1V/0,534mA=1,87k E24 , 10%.

Pentru stabilizatorul de –11V toate componentele isi schimba polaritatea:

-T1 se schimba cu T3 , complementarul sau BC 108

-T2 se schimba cu T4 , complementarul sau BD136

-Dioda Zerner isi schimba anodul cu catodul

23

Schema obtinuta este

Calculul rezistentei de iesire:

Ro=(R//Rz)/400

Ro<0,03 , deci conditia de proiectare este satisfacuta.

24