G:\Documents And Settings\Gabi\Desktop\Ziar Dc\Ziar Dc

$: G:\Documents And Settings\Gabi\Desktop\Ziar Dc\Ziar Dc$
Pamflete ºi alte aroganþe

www.dailycotcodac.ro

Din secretele bucătăriei

Unde fug savanţii de acasă?

Specialiştii noştri vă recomandă cele mai bune soluţii de nutriţie în acele momente delicate când soţia vă trimite în bucătărie, să faceţi ceva de mâncare. Pagina 2

Vii de la serviciu. Sau

de la magazinul din colţ. Sau,

pur şi simplu, de la baie.

Nevastă-ta/amică-ta e întinsă

pe pat şi plânge de se zguduie

pereţii.

Rămâi perplex. “Ce s-a

întâmplat?”. Răspunde printre

sughiţuri: “Nu s-a întâmplat

nimic”. “Dar ce ai?”. “N-am

nimic”. “Atunci, de ce plângi?”.

“Nu plâng”.

Pagina 3

Mic ghid de suferit alături de nevastă

Anul 1, numărul 1 - dacă nu mai apare după numărul acesta, bucuraţi-vă, aveţi acum colecţia completă. Conţine 8 pagini.

Julius ConstantinescuRadu Pircă

Dintre toţi cercetătorii din lume, cei mai bătuţi de soartă ni se par matematicienii. Nu, nu e vorba de faptul că, spre deosebire de ceilalţi oameni de ştiinţă, ei prind prima pagină din Cancan maximum o dată pe an, şi atunci cu un titlu căznit ca “Fermat, ce teoremă uşoară ai avut!”. Adevărata lor problemă e alta: toţi oamenii de ştiinţă pot găsi o scuză cât de cât plauzibilă să mai iasă sâmbăta din casă, pretextând că au ceva de lucru, numai bieţii matematicieni nu. Ei, pentru a descoperi ceva, au nevoie doar de un pix şi o foaie de hârtie, eventual şi un calculator (calculator-calculator, nu d-ăla pe care se poate juca Starcraft), deci nu prea au unde pretinde că trebuie să plece. Aşa încât, dacă deschid gura, sunt imediat puşi la punct: “Da’ lucrează, dragă, nu te deranjează nimeni, dau şi singură cu aspiratorul. Ridici puţin picioarele să dau sub birou şi gata, ce atâta tevatură?”. Nu mai zicem că, atunci când toată descoperirea ta constă în nişte cifre mâzgălite pe o foaie de hârtie, te poţi aştepta ca nevasta să-ţi spună: “Hai, pune mâna şi tu pe o cârpă şi dă praful de pe dulap, că oricum aia nu e ştiinţă ce faci tu. E, să te fi văzut cu o eprubetă, cu un pahar Berzelius, atunci da, ziceam”.

Altfel stau lucrurile, de pildă, în cazul privilegiat al astronomilor. E vreunul invitat sâmbătă seara la masă de părinţii soţiei? Nimic mai simplu, sunt mii de alinieri ale planetelor ce nu se vor mai repeta în următorii 5.000 de ani, ceea ce face prezenţa la observatorul astronomic obligatorie. E chiar foarte posibil ca de fapt planetele să nu se alinieze niciodată şi

Soarele să se învârtă în jurul Pământului, cum credeau anticii, iar poveştile astea să fi fost inventate ca să poată ieşi băieţii: “Bă, le zicem alor noastre că diseară avem o aliniere”; “Mă, nu ţine, că toată lumea ştie că planetele sunt fixe pe cer, nu se mişcă”; “Lasă-l pe fratele tău Copernic, să vezi că le îmbârlig de nu se poate”.

Şi medicii, fizicienii sau biologii pot minţi oricând că au ceva de terminat în laborator. De fapt, dacă s-ar duce măcar în jumătate din cazuri, acum tumorile maligne s-ar trata cu sirop de cancer de la farmacie. Iar cel mai fericiţi trebuie că sunt chimiştii, ei chiar pot pleca oricând de acasă: “Dragă, am rămas fără hafniu, plutoniu şi zirconiu, dau o fugă până la colţ, poate găsesc cola.

Dacă n-au, vezi că mă duc până la McDonald’s, acolo sigur au de toate”. Ba chiar şi filozofii, care lucrează cu idei, mai pot pleca de-acasă: “Unde te duci, Blaise?”; “Pe malul lacului, să mă uit la nişte trestii. Am o idee şi vreau să verific ceva”.

Doar matematicienii nu au nici o scăpare. Şi pe bună dreptate: gândiţi-vă un pic că sunteţi madame Auguste Cauchy şi soţul vă zice: “Auzi, ies şi eu cu Buniakowski şi cu Schwarz, că avem de demonstrat nişte inegalităţi”. Să nu-i faci un ditai scăndălaul? “Eu singură curăţ toată casa asta, gătesc şi o suport şi pe mă-ta şi voi, trei oameni, nu sunteţi în stare să faceţi un rahat de inegalitate de juma’ de rând?”.

Din cuprins

Turnul Babel pe valuri

Cum se prezintă la doctor diverse naţii, de la italieni care s-au tăiat la deget şi sunt convinşi că îşi trăiesc ultimele clipe până la francezi plini de bravură, aşa cum îi ştim din istorie. Pagina 8

Allezles bleus!

File din istoria glorioasă a poporului francez. Pagina 7

Un burlacconvins

O explicaţie psihanalitică a ştirilor de la ora 5. Pagina 6

Totul despreGoogletarzi

Google te ajută, dar nu te face mai deştept. Pagina 5

18 octombrie1931 Moare Thomas Edison, autorul a peste 2.000 de invenţii, dintre care cel puţin jumătate erau scuze ca să poată ieşi cu băieţii la bere.

Sensibilitatea vânzătorului de fructe şi legume

Când am să fiu mare am să mă fac

Harley-Davidson

Totul despre bucătărie

15 Se naşte Agrippina Minor, mama viitorului împărat Nero. Deşi se spune că Agrippina l-a invitat la un moment dat în patul ei, Nero nici n-a vrut să audă şi a preferat s-o ucidă decât să se culce cu ea şi să spună lumea pe urmă că-s vreo familie de demenţi.

1620 Corabia “Mayflower” părăseşte Anglia şi se îndreaptă spre Lumea Nouă, avându-i la bord pe părinţii pelegrini. Indienii îi întâmpină cu căldură, bucuroşi că, în sfârşit, o să fie şi la ei democraţie.

Julius Constantinescu

Mă plimb cu mâinile la spate

printre tarabe, ca un adevărat profesor

Baltazar al legumelor şi fructelor, şi mă

opresc în dreptul unei grămezi de roşii

care, dacă ar fi să dăm crezare unui

carton mâzgălit cu pixul, ar trebui să fie

“f. f. gustoase”. Ridic o roşie cu două

degete şi o examinez cu atenţie: pentru

început, o miros, apoi apăs uşor,

încercându-i elasticitatea; în fine, îmi

trec uşor podul palmei peste ea,

încercând să o simt. În mijlocul acestei

expertize de înalt profesionalism, sunt

întrerupt cu brutalitate de micul

intermediar: “Ce te uiţi aşa, bă? Parcă

ai cumpăra un apartament!”. “Păi”, zic,

“costă cât un apartament”.

“Da’ ce-are, mă, roşiile mele?”,

urlă micul intermediar după mine prin

toată piaţa, acompaniat de colegi. “Are

coaja groasă şi nu e bune”, zic şi eu, în

timp ce mă îndepărtez prudent printre

tarabe. “Al dracu’, ziceai că cumpăra

apartament”, ţipă în cor vânzătorii de

roşii şi castraveţi, în timp ce eu mormăi

în barbă, că nu ştiam când îşi lasă ăla

colegii să-i păzească marfa şi se ia

după mine: “Să dai faliment, cretinule!”.

Vă daţi seama cam cum era să

mă trimită pe mine Spânul după salăţi

din grădina Ursului – trezeam Ursul şi-i

dădeam cu salata-n cap: “Bă

speculantule, varza asta ofilită zici tu

că-i salată? S-o mănânci cu mă-ta,

sta-ţi-ar în gât!”.

Adrian Călăraşu

Eram pe la Izvor când a oprit la stop o gaşcă de vreo 20 de motociclişti cu cruisere şi choppere care mai de care, de la 250 la peste 1500 de cmc. Bărboşi, pletoşi, care mai de care îmbrăcaţi în negru, piele, echipament, care mai de care, afară de unul. Ăsta era îmbrăcat în trening, fără cască, pe un scooter de 50! Şi cea mai mare gălăgie exact ăsta o făcea, scotea nişte zgomote infernale. Cred că-şi făcuse nişte modificări la tobă ca să se facă auzit, zgomot cu care să compenseze lipsa cailor putere, a gecii de piele şi a pletelor.

Ce nu îmi pot explica însă e ce mama naibii căuta el în gaşca aia?! Cine l-a primit cu motoraşul ăla care-i rămăsese mic precum o cămaşă cu mânecile prea scurte? Avea pile la capul bandei? Le dădea şpagă? Or l-au luat pe post de mascotă? Ce s-ar fi făcut în cazul unui drum lung, cu rotiţele alea mici ale lui? Sau îl ţineau intenţionat pe lângă ei doar ca să îi apere de câini, adică să-l latre şi să-l alerge ca să-l muşte de rotiţele alea mici doar pe el, care va rămâne, evident, mereu ultimul?

6 noiembrie 15 septembrie

Ovidiu Eftimie

L a c e r e r e a p u b l i c u l u i telespectator, în premieră, pe Daily Cotcodac, un articol despre bucătărie.

Bucătăria este acel loc prin care trecem când mergem spre beci ca să mai luăm o popică de vin. Acum, ajungând la adevăratul subiect al discu ţ iei, băutura, trebuie să dezbatem importanta problemă a vinului bun.

Vinul poate fi folosit în mâncare, o ceşcuţă în tava cu pui la cuptor, 10 ceşcuţe în bucătarul competent care supraveghează importantul procedeu. Dar cum îţi dai seama că un vin este bun? În primul şi primul rând trebuie să ne ferim de „vinul natural de la ţară”. Sub această egidă am băut unele din cele mai îngrozitoare poşirci posibile. Orice gospodar de oraş are câteva peturi (noi, beţivanii din Ardeal, le mai zicem popici, sună mai eco) cu un „vin bun de la ţară, de la cumnată-miu/taică-miu/socru-miu”.

Din explicaţiile gospodarului înţelegem că ruda respectivă, care a produs onorabila poşircă, este un oenolog renumit în cel puţin trei judeţe, care provine dintr-un neam ce a dat ţării cei mai buni specialişti în acest domeniu. Ramura familiei sale se trage direct din Burebista, zeci de invazii tătare, turceşti, hune sau vizigote au fost efectuate doar pentru a jefui via familiei sale. În plus, ruda asta de la ţară nu deţine niciodată un rahat de hectar de vie, ci minimum un deal. A doua zi dimineaţă te simţi învigorat, ca după o invazie tătară: te

doare capul ca şi cum ar fi încercat vreun han să ţi-l despice cu o sabie extrem de neascuţită.

Alte vinuri de evitat sunt celebrele vinuri din „Dealurile Chimiei”. Le ştiţi, nu le fac reclamă, genul de vinuri „Premiat”. Stai şi te întrebi cine a fost premiat la vinul ăla, ch im is tu l ca re a descoper i t combinaţia perfectă între alcool etilic, zahăr şi colorant? Sunt pline televizoarele de reclame la nişte crame de vin legendare. Şi cum să nu fie legendare când din 50 de hectare de vie reuşesc să extragă atâta vin încât sunt cel puţin 100 de litri în fiecare chioşc din România? Dacă boabele de struguri de acolo ar fi uraniu ar fi atâţia bani în România că până şi guvernanţ i i ar părea competenţi.

Înainte de masă, aperitiv aşa, e bună o ţuică. Pentru cine nu ştie,

absolut toată ţuica din România este făcută la Zalău. Până acum nu am întâlnit niciun om care să aibă altceva decât „o ţuică bună, de la Zalău”. Mereţi prin piaţă, trageţi un pic cu urechea la ce discută gospodarii: „Când vii pe la mine, că am o ţuică bunăăă, de Zalău, nu prostii”. La cantităţile de ţuică existente în România mi se pare evident că întreaga industrie a Zalăului este dedicată distilării de ţuică. Sunt convins că la meciurile echipei de fotbal Armătura Zalău ţiganca aia care trece printre scaune n-are seminţe în poală, ci un bol cu ţuică din care mai dă câte un păhărel de-ăla cu fund dublu microbiştilor.

Bucătăria mai poate fi folosită a doua zi dimineaţă când vom încerca să mâncăm, fără să ne tremure mâna, o ciorbă rece, de potroace sau de perişoare. Vă urăm poftă bună.

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 2 Pagini aburii

Caseta de redacţie


Radu Pircă

Ovidiu Eftimie

Dr. Ionuţ Şendroiu

Adrian Călăraşu

Groparu

Tiberiu Stăneci

Vlad Petreanu

Vivi Floricica

Dan Voiculescu

Visurât

Ovidiu Raeţchi

EVENIMENTULZILEI DE IERIEVENIMENTULZILEI DE IERI

părinţii lui, ca alţi copii (aici cam au dreptate, nu ştiu cum poate cineva să-şi piardă timpul cu toate fufele în loc să stea cu părinţii lui şi să audă că e un ratat).

Nu vreau să-l scuz pe Nero, dar presupun că atunci când eşti împăratul Romei, cel mai puternic om din lume, şi zeu în viaţă pe deasupra, parcă nu-ţi pică tocmai bine s-o auzi pe mă-ta reproşându-ţi toată ziua: “Eşti un ratat, n-ai fost în stare să faci nimic până la vârsta asta, îmi crapă obrazul de ruşine când mă-ntâlnesc cu mama lui Jupiter”.

Dragoste de mamă

Mic ghid de suferit alături de nevastă

SHErlock Holmes


Cât e mic, orice mamă e convinsă că propriul copil e una dintre cele mai reuşite odrasle din lume. De pildă, la maternitate nu mai pridideşte să se minuneze de cât e de frumos, deşi oricine a văzut vreodată nou-născuţi ştie că aceştia sunt foarte urâţi, au capetele diforme, ochii bulbucaţi şi, în general, arată ca nişte broscoi (da, chiar şi mama micuţului Jabba credea că are un copil adorabil şi trăia cu spaima să nu i-l deoache careva).

Până pe la vârsta de şase anişori, absolut tot ce face ăla micu’ e extraordinar: dacă face căcuţă, va fi ceva deosebit, care merită povestit absolut tuturor pr ieteni lor şi cunoştinţelor (alţi copii fac căcuţă din aia urâtă, care pute); dacă vine cineva în vizită şi îi pune puţină căcuţă pe pantofi, e clar că are simţul umorului şi o să ajungă mai mare ca Seinfeld sau Jerome K. Jerome; în fine, dacă spune vreo propoziţie lipsită de orice fel de sens, propoziţia respectivă va fi memorată imediat de către mama lui şi citată mulţi ani de-acum încolo, ca o dovadă de precocitate. Tot în primii ani de viaţă, mersul, arătatul cu degetul şi gânguritul vor fi considerate realizări excepţionale şi vor fi puse pe seama inteligenţei ieşite din comun (doamna Einstein, de pildă, a ştiut că are un copil foarte deştept încă de când a reuşit să facă singur pipilică).


Vii de la serviciu. Sau de la magazinul din colţ. Sau, pur şi simplu, de la baie. Nevastă-ta/amică-ta e întinsă pe pat şi plânge de se zguduie pereţii.

Rămâi perplex. “Ce s-a întâmplat?”. Răspunde printre sughiţuri: “Nu s-a întâmplat nimic”. “Dar ce ai?”. “N-am nimic”. “Atunci, de ce plângi?”.“Nu plâng”.

Iată o situaţie banală, din viaţă. Cum procedăm?

În pr imul rând, nu se părăseşte sub nici un motiv încăperea. Dacă te scapă la baie, rabzi. Dacă sună telefonul, îl laşi să sune. Dacă e cutremur, măcar o să ai şi tu un motiv să plângi. Dar nu părăseşti încăperea. Dacă o faci, o să aibă extrem de des ocazia să-ţi amintească faptul că ai lăsat-o singură şi că nu ţi-a păsat deloc de suferinţa ei.

Nu-ţi faci de lucru prin cameră. Ştii că n-o ajuţi niciodată la curăţenie. Ce, acuma te-a apucat hărnicia?

Nu bei, nu fumez i . Ar însemna că te plictiseşti şi că abia aştepţi să termine cu bocitul. N-o

Adrian Călăraşu

Nu mă mai pot uita la filme poliţiste cu nevastă-mea!

L e - a m l u a t l a r â n d : Verdict:Crimă, CSI-urile, Lege şi ordine, Crimele din Midsomer, tot ce găseam pe la tv sau pe Odc!

La început era ok, priveam şi urmăream f i ru l evenimente lor împreună, ne dădeam timid cu părerea în legătura cu suspecţii şi presupuşii criminali.

Odată cu timpul, Raluca a început să fie mult mai atentă la detalii decât Adrian – care prefera să se scobească în nas şi să nu bage la cap nimic! Raluca a început să adune detalii, amănunte, indicii, tehnici, să le pună cap la cap, să facă diferenţa între o contuzie sau alta, o tăietură sau alta funcţie de arma folosită, reacţ i i le la diferitele tipuri de substanţe/otrăvuri, comportamentul criminal, etc.

Apoi a început sfios prin a face remarci şi a trage concluzii cu puţin înainte ca filmul să se sfârşească.Dar perseveren ţa a împins-o treptat până într-acolo încât a devenit capabilă să ghicească făptaşul în

primele secunde de la apariţia acestuia pe ecran! În prezent poate ghici de 8,5 ori din 10 cazuri încă din prima parte a filmului, numai Crimele din Midsomer reuşind s-o mai încurce câteodată şi asta numai din cauza faptului că acest serial englezesc beneficiază de scenarii mult mai e l a b o r a t e d e c â t p r o d u c ţ i i l e americane.

D-aia spun că nu mai putem urmări filme politiste împreună. Nu se poate abţine în a-mi face mărturisirea înaintea criminalului!

Şi ştii ce mă sperie? Un gând care îmi tot dă târcoale – la câtă experienţă a acumulat sunt convins ca ar fi capabilă să comită crima perfectă!

respecţi deloc. Nici să nu te gândeşti să deschizi vreo carte. Ar fi cea mai clară dovadă a nesimţirii tale să-i întorci spatele şi să citeşti.

Nu deschizi televizorul. Dacă ai şansa să fie deja deschis, nu schimbi canalul. Te uiţi discret, că dacă se prinde s-ar putea să-l stingă.

Stai întins pe spate, cu privirea în tavan, ca un gândac. Nu te poţi întoarce. N-ai voie să adormi. După ce nevastă-ta/amică-ta a terminat cu bocitul şi, în fine, se ridică, mai rămâi cel puţin zece minute în aceeaşi poziţie. Ai grijă să se vadă pe faţa ta că suferi.

În următoarele ore, vorbeşti doar dacă trebuie. Şi, oricum, cu voce scăzută. Nu uita că în casa aia s-a suferit recent.

Odată cu trecerea anilor, părerea mamei despre propriul plod începe să se schimbe semnificativ. Pentru început, va observa că nu e aşa cuminte ca alţi copii. Aici, are întotdeauna pregătit şi un exemplu; de pildă: “Să ştii că Manuel nu iese toată ziua afară ca tine, să se-nhăiteze cu toţi golanii”. Bineînţeles, exemplul nu e de natură să facă pe nimeni mai cuminte – dimpotrivă, un copil normal abia aşteaptă să-l prindă pe respectivul Manuel şi să-i umfle botul. Aceeaşi soartă îl paşte pe Manuel şi în următoarele cazuri: nu e mofturos la mâncare, ia note mari, cel târziu la opt e în casă, preferă să stea cu părinţii lui, nu să bată mingea toată ziua pe maidan, etc (probabil că micuţului Leonard Doroftei i-a venit ideea să se apuce de box după ce i-a bumbăcit pe toţi tocilarii din cartier).

În jurul vârstei de 30 de ani, cel mai reuşit copil din lume devine, în sfârşit, un ratat. Nu s-a însurat nici până acum (se ştie că dacă n-ai o nevastă isterică şi doi plozi uşor retardaţi n-ai cum să fii un tip de succes; dacă vă uitaţi cu atenţie la decernarea Oscarurilor, o să vedeţi că lumea îşi dă coate cînd apare George Clooney şi strâmbă din nas: “Uite-l, dragă, şi pe ratatul ăla”). Apoi: n-a făcut nimic în viaţă, i-au luat-o alţii înainte (de pildă, Bill Gates, deşi e mai prost ca el, nici măcar facultatea n-a fost în stare să şi-o termine). Plus că nu-i place să-şi petreacă timpul cu

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 3Din lumea celor care prea cuvântã

1963 Valentina Tereşkova, prima femeie care a zburat în spaţiu,

se întoarce pe Pământ, şi ce găseşte? Ca la porci!

28 iunie28 iunie

23 octombrie23 octombrie

1577 se naşte pictorul flamand Peter Rubens, cel care a rostit

nemuritoarele cuvinte: “Nu există femei grase, ci doar vopsea puţină”.

1910 Blanche Scott devine prima femeie care pilotează un

avion. Zborul decurge fără probleme, cu excepţia aterizării, când Blanche

loveşte puţin avionul în parcare.

3 august3 august

1924 Moare Joseph Conrad, scriitor englez de origine poloneză care-şi

luase acest pseudonim fiindcă nevesti-sii îi era cam greu să strige

toată ziua din bucătărie: “Josef Teodor Nalecz Konrad Korzeniowski, du-te să

duci gunoiul”.

18 iunie18 iunie

1767 Căpitanul englez Samuel Wallis descoperă insula Tahiti, dar se întoarce dezamăgit şi-i spune

nevesti-sii: “Oribilă insulă, dragă! Numai ţânţari şi fiare sălbatice, a fost groaznic”. Vă lăsăm pe voi să ghiciţi ce s-a întâmplat un picuţ mai târziu,

după ce doamna Wallis a văzut tablourile lui Gauguin.




19 iunie19 iunie

VisUrât

www.visurat.ro

SebastianBârgău

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 4 Publicitate

Google te ajută,dar nu te face mai deştept

Viitorul eîn iaurt


�diferenta dintre barbati fideli si cei care inseala - în principal, neatenţia şi memoria slabă.�a r e f o t o g r a f i i p o r n o p e calculator ce sa ii fac? – spaţiu pe hard disk, să aibă loc şi de filme.�este obligat za dai declarati la politie – dagă buz bomb la getăţean izraelian, da.�cine imi da si mie muzica emo – nimeni, acum sinucide-te.�fete bune de 15 ani - în principiu, da, cam de atunci, da’ nu ştii de la noi.�am baut bere si vodka de la ce ma doare rinichiul – după ce ai băut bere şi vodkă, te-ai legat cumva de prietenele unor motociclişti?�tibi topor pisica – dacă vrei să faci

Radu Pircă

Copiii se joacă în parcul din spatele blocului domnului P. Ne găsim în Berceni, deci e foarte plauzibil că ţâncii sunt pe afară şi din alte motive decât acela că n-au ce face în timp ce li se instalează Windowsul. Unul din puşti începe să urle “nino, nino”. Domnul P. simte că îl aşteaptă o zi lungă: pe vremea lui, joaca de-a maşina poliţiei dura ore în şir, până î n c e p e a “ L e c a n o ş d e ţ a ” . Surprinzător, copilul se opreşte după doi de “nino” şi urlă “Danonino!”.

�o pisică să sufere, dragă Tibi, nu-i crăpa capul cu toporul, mai bine ia-ţi un câine şi n-o mai băga pe urmă deloc în seamă - asta o să doară mai mult.�universul teluric mesaje de sarbatori – eşti prieten cu Oreste şi nu prea ştii ce să-i urezi, aşa-i?�cat este de buna pasta de dinti super cristal – e şuper, nu mai am nişo carie de când o foloşeşc.�filme porno cu femei care umilesc barbatii – dacă ăsta e fetişul tău, n-ar fi mai simplu să te însori?�ce face una de 27 nu face alta la 17 – ciorbă.�problemele lui busu - e bărbat, are 40-50 de ani, burtă, şi prezintă meteo.�ce sa nu faci in grecia – mai multe lucruri. De pildă, încearcă să nu fugi cu nevasta unui rege, oricât de frumoasă ar fi. Apoi, nu-i fă curte unei

Domnului P. nu-i vine să creadă. Se bagă în spatele perdelei şi se lipeşte cu urechea de geam – poate mai logic ar fi fost să se lipească de perete, deoarece în Berceni termopanele sunt de câteva ori mai groase ca zidurile. “Nino, nino” răcneşte iar agasant copilul, apoi, izbăvitor “Danonino”.

În sufletul său mic şi meschin de pensionar, domnul P. se bucură. Nu numai că a scăpat de o după-amiază de “nino, nino, nino” urlat obsesiv – căci în imaginaţia copiilor,

�femei în speranţa că bărba-su nu se mai întoarce. În fine, nu te căsători sub nicio formă dacă nu ştii sigur cine-i mă-ta.�ce nu trebuie sa faci cand esti pe ciclu - pe deşteapta.�probleme din gazeta matematica – aş vrea să cred că nu eşti un nătărău notoriu şi că ai adăugat până la urmă: “rezolvate de porno-profesoara din Zalău”.�intrebari inteligente de pus baietilor – “îmi chemi un taxi, te rog?”.�cum sa te porti cu unu care a profitat de tine – depinde cum a fost; dacă ţi-a plăcut, îl mai poţi lăsa să profite de vreo două ori.�cu cine se ingana codrul cel pustiit – te chinuie ăştia rău de tot la şcoală, nu?�ce salariu are un pornostar - crezi că n-aduce toţi banii acasă?�porno grase cu caini – nu eşti un picuţ cam nişat?�la cati ani e bine sa te insori ca barbat? – prima oară?�cum sa iti intelegi mai bine nevasta – de ce??�cum se recunosc ciupercile otravitoare - îţi apar nişte bale verzi la gură.�teste sa vezi cum o sa-l cheme pe sot – teste de sarcină, aşa le zice.�id-uri de baieti din adunati copaceni – da’ nu mai bine ieşi tu puţin pe uliţă şi ţipi că eşti disponibilă?�explicatie la anii tai se par ca veacuri – căsnicie?�profa de romana e super buna – dă-ne nouă numărul ei şi tu marş la lecţii.

poliţia n-are nimic mai bun de făcut decât să urmărească tâlhari toată ziua – dar acum ştie şi că viitorul puştilor e pecetluit. În vreo zece ani, gândeşte domnul P, când copchilul ăsta o să se ascundă pe vreo stradă întunecoasă din Stuttgart, cu un laptop nou în braţe, o sacoşă de parfumuri sau o ogl indă de bemveu, ce-o să gândească atunci când o să audă “nino, nino” în spatele lui? “A, i-auzi, trece maşina cu iaurt, poate îmi iau şi eu unul cu fructe de pădure”.

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 5Googletarzi

23 noiembrie23 noiembrie

14 iulie14 iulie

1789 Masele revoluţionare cuceresc Bastilia. Cu această ocazie, este

eliberat şi marchizul de Sade, care se plânge la Amnesty International de

regimul inuman de detenţie din Bastilia: celule mari şi luminoase, cu paturi comode, gardieni simpatici şi politicoşi şi, mai ales, nici un fel de

bătaie sau pedepse corporale.

20 februarie20 februarie

16 ianuarie16 ianuarie

1893 Thomas Edison brevetează becul. După ce încearcă în zadar

câteva nopţi să stingă lumina suflând în bec, Edison e nevoit să breveteze

şi întrerupătorul.

127 î.Hr. Octavian primeşte titulaturile de “Augustus” şi “Imperator Caesar

Augustus divi filius”. În fapt, putea să-şi spună direct împărat, însă şi-a luat toate aceste titluri pompoase după ce doi tipi de la o multinaţională făcuseră toată seara mişto de el că e un pârlit

de Caesar, nu ditamai Expense Reporting Analyst sau Tresury and

Payment Coordinator, ca ei.


1859 Se naşte celebrul bandit Billy the Kid, un copil obraznic şi

prost crescut, la care strigau toată ziua vecinii de pe geam: “Nu ţi-e

ruşine? Pleacă şi împuşcă la scara ta, golanule!”.

Amar de Ziun blog de Vlad Petreanu

www.petreanu.ro

DENISUCA.COM

www.denisuca.com

Un burlac convins

Cumnatul sunăîntotdeauna de două ori

Un ginerede coşmar

Un masajerotic


Fănel T. avea 25 de ani şi nici un gând de însurătoare. De la o vreme, însă, pe Fănel îl bătea la cap să se-nsoare nu numai tac-su, ci şi vecină-su Gheorghe M. – care ţinea atât de mult ca Fănel să se aşeze la casa lui o dată în calitate de vecin, iar a doua, pentru c-o lăsase gravidă pe fie-sa. Fănel nu era însă sensibil la argumente de-astea, tăindu-i-o scurt lui Gheorghe: “Lasă-mă, bre, în pace, că nu mă-nsor. Io cu fata lu’ matale avem orizonturi aspiraţionale complet diferite. S-o iau ca să ce? După un an, să eşuăm în incomunicabilitate?”. “În ce, mă?”, a căscat Gheorghe ochii. “Vezi, mai eşti şi ţăran prost…”, s-a scârbit Fănel.

Din cauza faptului că Fănel nu vroia s-o ia pe fie-sa de nevastă, Gheorghe era mai mereu mâhnit (sau beat, cum se mai spune în mediul rural). Vineri, după ce consumase o cantitate considerabilă de alcool, Gheorghe plecase de la cârciumă mâhnit mort. S-a oprit la poarta lui Fănel şi a început să-l strige: “Fănele, ia hai, tată, pân’ la poartă, că vreau să-ţi spun ceva”. Ştiind că-l poate domina verbal la orice oră, Fănel a ieşit încrezător, abia la poartă aflând că Gheorghe îşi luase şi grebla cu el, ca argument în plus. “Ia zi, mă”, îl întreba Gheorghe, croindu-l cu grebla, “cum e cu incomunicabilita-tea? Văzuşi la căminu’ cultural filmele alea ale lu’ Michelangelo Antonioni şi-ţi păru că semeni cu Marcello

Mastroianni? Zi, mă, ‘tu-ţi incomu-nicabilitatea mă-tii!”. “Hai, bre, m-ai chemat aci să-mi faci cronică de film sau ai să-mi zici ceva serios?”, l-a luat Fănel din nou peste picior. “Mă, de fapt vroiam să-ţi spun că-mi pare bine că n-ai luat-o pe fie-mea de nevastă”. “De ce, bre?”. “Păi”, i-a răspuns Gheorghe, ridicând grebla, “cam în trei minute de-acu’ încolo ar fi fost văduvă”.

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 6 Tentativa moarte n-are

5 aprilie5 aprilie

7 februarie7 februarie

1979 Moare, în Brazilia, Josef Mengele, doctorul lagărului de la

Auschwitz. Moartea sa a survenit la 35 de ani după ce aliaţii i-au anunţat

decesul în luptele pentru cucerirea Berlinului. Hitler şi Bormann au refuzat să participe la înmormântare, spunând

că nu vor să alimenteze tot soiul de teorii conspiraţioniste.


1820 Este descoperită celebra statuie “Venus din Milo”. Se pare că statuia a fost descoperită de Alinuţa din Milo,

care a fugit imediat cu ea acasă, strigând: “Uite, mami, fără mâini!”.

Un tânăr basarabean a fost prins de grăniceri în vreme ce trecea Prutul înot în judeţul, aţi ghicit, Vaslui. Poliţiştii de frontieră l-ar fi trimis înapoi în ţara lui, dar şi-au dat seama imediat că tânărul are ceva de ascuns atunci când acesta a pretins ca ar fi venit în Vaslui “pentru a-şi găsi ceva de muncă”.


Dumitru Tânjală (38 de ani) şi Tănase Neagu (28 de ani), ambii din satul Izvoarele, judeţul Galaţi, erau vecini şi prieteni buni, aşa cum se întâmplă adesea cu oamenii pe care-i leagă pasiuni comune (dacă ar fi să fac o presupunere, aş merge pe mâna pasiunii comune pentru băuturică, însă, neavând probe suficient de solide care să susţină o asemenea idee nebunească, vă las să vă închipuiţi că liantul acestei prietenii consta în pasiunea celor doi pentru filatelie şi romanul rus).

Cu timpul, Tănase se îndrăgostise nebuneşte de fata cea mică a lui Tânjală, care avea doar 15 anişori (se cunoaşte faptul că nu există fete minore, ci doar băutură puţină). Tânjală nu s-a opus acestei relaţii, ba chiar a încurajat-o (când fie-ta are 15 ani, cu cine ai putea s-o ştii mai în siguranţă decât cu un hăndrălău de 28?). Iar tânărul hăndrălău Tănase nu i-a înşelat deloc aşteptările şi, ca să-i dovedească faptul că are intenţii serioase cu fie-sa, nici nu s-a cuplat bine cu ea, că a şi lăsat-o gravidă (intenţiile lui Tănase erau atât de serioase, încât a lăsat-o gravidă direct în luna a treia). În loc să pună mâna pe par şi să plece în peţit, aşa cum se


Dacă Gheorghe Furdui l-ar fi cunoscut pe Tănase C. în împrejurări cât de cât normale, cum ar fi la cârciuma din sat, probabil că l-ar fi plăcut şi chiar s-ar fi împrietenit cu el încă de la a doua sticlă; însă, oricât de sociabil ar fi fost Gheorghe, nu prea se

putea împrieteni cu un tip pe care-l găsise în propria lui şură, cu pantalonii-n vine, mai ales că imediat sub el o descoperise şi pe fie-sa. În aceste împrejurări delicate s-au cunoscut, practic, cei doi. Totuşi, chiar şi aşa, Gheorghe n-a uitat de etichetă, care îi cerea să se prezinte, aşa că a pus mâna pe un par şi s-a recomandat simplu: “’tu-ţi morţii mă-tii, ce cauţi, mă, la fie-mea?”. Analizând cu realism

situaţia, Tănase şi-a dat seama pe loc că n-are nici un rost să-i spună că are gânduri serioase cu fata lui - deşi avea -, mai ales că era într-o evidentă criză de timp: dacă vroia să mai plece pe picioarele lui acasă, trebuia să se grăbească, pentru că Gheorghe mânuia parul cu multă tenacitate. Din păcate, oricât de mult îşi dorea Tănase s-o ia din loc, tehnic vorbind îi era aproape imposibil, orice încercare

de a se ridica de la pământ fiindu-i retezată din faşă de Gheorghe, care suplinea cu lovituri de picior ceea ce nu izbutea cu parul, într-o coordonare perfectă. Aflat în legitimă apărare, Tănase a lăsat deoparte orice sfială şi a contraatacat energic, urlând la intimidare: “Nu mai da, nea Gheorghe, că mă omori”. “Păi da’ tu ce credeai că vreau, mă”, i-a răspuns Gheorghe, “să-ţi fac masaj?”.

obişnuieşte în astfel de cazuri, Tânjală, om cu scaun la cap, a vrut să afle mai întâi şi ce gândeşte satul despre treaba asta, aşa că a comandat un exit-poll la ieşirea de la cârciumă, unde se pare că cele mai multe sufragii le-a întrunit varianta: “Bă Dumitre, nu ştiu ce să spun, că aud că Tănase cam trăieşte şi cu nevastă-ta”. Aşa că Tânjală a alergat într-un suflet acasă şi l-a strigat pe Tănase peste gard: “Tănăsică tată, hai repede pân’ la mine, că fusăi ieri pe la Humanitas şi mi-am luat două cărţi de Şolohov şi una de Valentin Rasputin”. Auzind de Şolohov, moartea lui, Tănase a dat fuga. După ce-au dat gata câteva capitole, între cei doi a izbucnit un conflict, principalele acuze pe care Tânjală i le-a adus lui Tănase fiind că a lăsat-o pe fie-sa gravidă, că trăieşte cu nevastă-sa şi, nu în cele din urmă, că Şolohov e un impostor ordinar şi că “Donul liniştit” clar nu e scris de el. Tănase a încercat să se apere, însă, în cele din urmă, a fost nevoit să cedeze în faţa argumentelor solide invocate de Tânjală - printre care şi un cuţit de bucătărie, argument destul de greu de demontat, oricât de tare ai fi la logică.

O oră mai târziu, Tânjală l-a urcat pe Tănase, aflat acum sub formă de cadavru, în căruţă şi l-a aruncat pe un câmp, după care l-a acoperit cu crengi şi frunze. Cum au descoperit poliţiştii cadavrul lui Tănase rămâne un mister, ştiut fiind că, dacă acoperi un cadavru cu crengi şi frunze, practic e imposibil să-l mai găsească cineva.


Florin S. trăia o frumoasă poveste de dragoste cu Ioana C., lucru cu atât mai plăcut cu cât nevastă-sa era plecată la ai ei, la ţară. Marţi noaptea, taman când cei doi amorezi se simţeau mai bine (probabil se uitau la OTV), a sunat soneria. „Hait”, a sărit Ioana ca arsă, „sper că nu-i paraşuta de nevastă-ta!”. Din păcate, n-avea Florin norocul ăla: la uşă era cumnatu-su, Daniel P. Or, lu ’ cumnatu-su nu-i putea spune că nu ştie ce-a fost în capul lui şi că, de fapt, pe el îl iubeşte – cumnatu-su era un tip mai puţin sensibil, care i-ar fi crăpat capul dacă-l prindea c-o înşeală pe sor-sa. Neavând altă idee mai bună, Florin a stins televizorul şi luminile, sperând ca, în cele din urmă, cumnatu-su să se plictisească şi să plece. Ca să nu se plictisească însă, Daniel P. şi-a făcut de lucru cu uşa lui Florin, în sensul că a spart-o, după care a năvălit peste cei doi. „Da’ ce-ai, cumnate, eşti fudul de urechi?”, l-a întrebat Daniel pe Florin, în timp ce-i bătea obrazul cu un scaun. „Da’ asta cine e, că parcă nu-i sor-mea?”, l-a întrebat în continuare Daniel, lovind cu piciorul în Ioana, ca să i-o arate. „Cumnate, nu mai da”, urla Florin, „că regret!”. „Mă, dacă urli, să ştii că n-aud ce spui”, l-a dojenit Daniel, în timp ce mânuia pumnii cu iscusinţă.

În jurul orei 3 dimineaţa, Daniel a obosit şi s-a oprit să-şi tragă sufletul. Văzând că Florin nu mai mişcă, l-a întrebat cum se simte. Neprimind nici un răspuns, Florin a clătinat din cap: „Vezi, dacă urli? Ai răguşit”.

Allez les bleus!Allez les bleus!


6 februarie1778 Franţa recunoaşte Statele

Unite şi câştigă astfel un prieten pe viaţă. Spre deosebire de prietenii ăia care mereu îţi cer câte ceva, francezii se dovedesc rezonabili şi nu apelează la americani decât foarte rar, de două ori să-i scoată dintr-un război mondial şi o dată să le reconstruiască ţara.

8 februarie1807 Napoleon îi învinge pe ruşi

la Eylau, bătălie în urma căreia trage concluzia, perfect îndreptăţită, că ruşii sunt foarte uşor de bătut iarna.

21 februarie1916 Începe bătălia de la Verdun,

cea mai lungă bătălie din istorie. Ea a fost câştigată de comandanţii francezi cu ajutorul unei tactici numită “războiul tranşeelor”: câmpuri minate şi înţesate de sârmă ghimpată care îi împiedicau pe soldaţii francezi să se predea.

22 februarie1797 O mică armată formată din

irlandezi şi francezi invadează Marea Britanie. În total, erau doar 1400 de soldaţi, dar mizau probabil pe faptul că unii erau foarte lucizi, iar ceilalţi foarte viteji.

9 martie1831 Regele Franţei Ludovic Filip

înfiinţează Legiunea Străină, arătând că Franţa a depăşit cu bine ideea nebunească a lui Napoleon de a se baza pe o armată formată din luptători francezi.

28 martie1967 Franţa lansează primul său

submarin atomic, “Le Redoutable”. Ulterior, francezii vor fi nevoiţi să construiască un alt submarin atomic pentru că “Le Redoutable”, încolţit în dreptul plajei şi copleşit numeric, se va preda unor înotători germani aflaţi în vacanţă.

18 aprilie1941 Franţa părăseşte Societatea Naţiunilor scârbită, nedorind să facă

parte din aceeaşi organizaţie cu tot soiul de naţiuni pline de ifose care, ce să-ţi spun, nu colaborează cu ocupantul.

25 aprilie1214 Se naşte Ludovic IX –

Sfântul Ludovic -, singurul rege al Franţei care a fost canonizat. De-a lungul vieţii, a săvârşit mai multe minuni, cea mai mare dintre ele fiind aceea că a ajuns pe tronul Franţei fără să fie cretin sau măcar nătâng.

11 iunie 1147 Regele Franţei Ludovic al

VII-lea pleacă în cruciadă de unde se întoarce după 2 ani mândru tare pentru că a pierdut întreaga armată, a luat bătaie de la turci, a tocat tot bugetul statului, nu a cucerit absolut nimic iar nevastă-sa s-a culcat cu altul. Probabil vă gândiţi că măcar această din urmă chestie era inevitabilă, că doar nu era să rabde, săraca femeie, singură 2 ani de zile până se întoarce nebunul de bărba-su. Doar că, de fapt, Ludovic chiar o luase cu el în cruciadă.

14 iunie1775 Una dintre cele mai faste

zile din întreaga istorie militară franceză: se înfiinţează US Army.

3 august1914 Germania declară război

Franţei, întrucât de la războiul franco-prusac trecuse deja ceva vreme şi mulţi tineri germani nu vizitaseră niciodată Franţa.

4 august1914 Ca să facă puţin mişto de

francezi, Statele Unite îşi declară neutralitatea în Războiul mondial.

29 august 1475 Tratatul de la Picquigny

pune oficial capăt Războiului de 100 de ani şi consfinţeşte victoria franceză. Aceasta constă în faptul că practic Franţa nu pierde niciun teritoriu, ci doar trebuie să plătească nişte bani pentru ca regele Angliei, aflat în vacanţă pe litoralul francez, să nu-i ameninţe cu lopăţica pe soldaţii regelui Franţei.

1 septembrie1939 Nemţii invadează Polonia

înainte de a ataca Franţa, pentru că vroiau să-şi testeze noile tancuri pe o armată care opune măcar puţină rezistenţă.

5 septembrie1793 Robespierre instituie

regimul Terorii în Franţa. Regimul a purtat acest nume deoarece francezii erau obligaţi, sub ameninţarea cu ghilotina, să se spele des, să mai câştige din când în când câte o bătălie şi să facă maşini bune.

25 octombrie1415 Bătălia de la Agincourt:

armata franceză, de patru ori mai numeroasă şi mult mai bine echipată decât cea engleză, înregistrează un succes răsunător. Succes însemnând că, de data asta, regele Franţei nu mai cade prizonier, iar mai mult de jumătate dintre cavalerii francezi reuşesc să scape cu fuga de pe câmpul de luptă – oarecum logic, pentru că, la fiecare patru soldaţi francezi, exista un singur englez care să-i urmărească.

2 noiembrie1954 Francezii trimit trupe în

Algeria pentru a pune capăt tulburărilor din colonie. Soldaţii francezi nu reuşesc nici de data asta să învingă, însă, ce-i drept, algerienii erau foarte greu de bătut, întrucât loveau mişeleşte cu pietre şi picioare de scaune, după care, înainte să poţi riposta, dispăreau imediat pe bicicletele lor rapide.

9 noiembrie 1799 Napoleon Bonaparte ajunge

la putere graţie loviturii de stat din 18 Brumar şi repune pe picioare Franţa. După care are ideea nefericită ca, dacă tot merge toată treaba bine, de ce să nu şi atace diverse popoare mici, precum nemţii sau ruşii, folosind renumita armată franceză?

25 noiembrie1965 Franţa devine cea de-a

patra naţiune care zboară în spaţiu. La vederea francezilor, extratereştrii îşi freacă mâinile de bucurie, pentru că îşi dau seama că, în caz că vor să invadeze Pământul, există un popor gata să se predea imediat şi să colaboreze cu ei.

25 decembrie 800 Regele franc Carol cel Mare

se proclamă împărat la Roma după ce învinge un popor cel puţin la fel de curajos ca francezii: italienii.

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 7French Total War

23 septembrie23 septembrie

Lavoisier:“Uite, mami, fără cap”

Lavoisier:“Uite, mami, fără cap”

Pe 8 mai 1794, chimistul francez Antoine Lavoisier este ghilotinat de către regimul iacobin. Într-o ultimă încercare de a fi de folos omenirii,

Lavoisier îl roagă pe asistentul său să numere de câte ori clipeşte după ce

capul îi va fi despărţit de trup, pentru a stabili cât timp creierul poate funcţiona

independent. Conform consemnării asistentului său, Lavoisier a mai clipit

de 15-20 de ori, însă nu vom şti niciodată dacă a făcut-o conştient sau pur şi simplu îl orbise soarele şi avea mânuţele prea departe ca să se poată

freca la ochi.

30 august30 august

1797 Se naşte scriitoarea Mary Shelley, autoarea celebrului roman “Frankenstein”. Dacă aţi citit cartea, atunci ştiţi desigur că personajul său era un monstru odios, care nu scăpa

nici un meci şi venea seara acasă duhnind a bere.


Turul Franţei 1940Turul Franţei 1940

480 î.Hr Se naşte Euripide. A avut două neveste şi a scris 92 de tragedii, dar, desigur, nu se poate stabili cu exactitate vreo legătură

între aceste două lucruri.

Născ

ut d

in sp

erm

atoz

oizi c

ampio

niSu

nt u

n om

dint

r-o b

ucat

ă. U

na d

e cr

eier

www.groparu.rowww.zoso.ro


Pe plaja din 2 Mai, o familie compusă din tată în maieu şi burtică de maestru emerit al tablelor, ţoapă coafată cu bigudiuri, costelivă, genul care nu se-ngraşă de-a dracu’ ce e şi copil de tip Goe, gălăgios şi enervant, îşi caută un loc unde să-şi pună cearşaful şi restul bulendrelor. Cară după ei calabalâcul standard – o sticlă de Timişoreana pentru campion, Frutti Fresh pentru loază şi o revistă de integrame pentru mă-sa, că e intelectuală. “Mamă, mamă”, urlă Goe, “aici, aici!”. Titanul tablelor îşi înfige călcâiele în nisip şi, din cauza burţii, frânează anevoie, ca autobuzele cu burduf, în timp ce mă-sa, femeia pe faţa căreia se ghiceşte o bunătate sufletească rară, se întoarce şi e gata să-l pleznească. “Mamă, mamă, aici am stat şi ieri”, zice Goe. “Uite coaja de la banană şi sticla noastră de cola” (ieri s-au respectat). Mă-sa se convinge că, într-adevăr, coaja de banană şi sticla de coca-cola pe care le aruncaseră ieri sunt tot acolo, se întoarce spre bărba-su’ şi zice, plină de scârbă: “Băi frate, câtă nesimţire! Îţi dai seama că ăştia nu fac curat pe plajă??”.

Peisaj marincu mitici

Pamflete ºi alte aroganþe Pagina 8 Postul nu e post destul

Turnul Babel pe valuriDr. Ionuţ Şendroiu

Lucrez pe o navă al cărei echipaj e format din 150 de oameni din 25 de ţări, de pe 5 continente. Limba oficială la bord este engleza, stâlcită de limba materna a fiecăruia. Când spun limba oficială la bord, mă refer la engleza marinărească şi engleza de câmp petrolier, vorbită de tipii de la foraj. Atunci când îşi dau cu ciocanul peste degete, toţi vin la mine vorbind şi gesticulând în păsăreasca lui. Experienţa mi-a arătat că, în astfel de situaţii, cea mai eficientă strategie pentru un diagnostic corect este să laşi pacientul să se exprime în limba lui şi în stilul naţiei din care face parte, decât să îl constrângi să se chinuie într-o limbă din care nu cunoaşte decât cuvinte gen şurub, valvă, babord ş tribord.

Să luăm, de exemplu, o banală durere de cap. Pentru aşa deranj, nu se prezintă decât naţiile latine.

Pacientul sud-americanEste un martir. De obicei intră în

cabinet cu aerul lui Iisus care şi-a lasat crucea la uşă.

“Hola, Doctor!! Tengo un grrrrran dolorrrr de cabeza!”. Când zice “grrrrran” tremură hubloul. Gesturi largi cu degetele răsfirate, chestie care, în condiţii de tangaj, presupune o anumită concentrare. Nu e chiar simplu, mai ales dacă te doare capul. Descrierea durerii te face să crezi că în locul lui ai fi murit deja de o jumatate de oră: “Es un dolor appppplassssante”. La applasante (apăsătoare) încep să zdrăngăne fiolele prin sertare. Cel puţin jumătate dintre ei folosesc adjectivul “infernal”, pronunţat IN-FER-NAL, pentru o durere a cărei intensitate este de obicei descrisă de un pacient român cu expresia “naşpa, frate!”.

Pacientul italianE întotdeauna pe moarte. Nu

vine singur, ci însoţit de trei, patru conaţionali. Toţi italienii de la bord ştiu că a plecat la infirmerie şi sună în timpul consultaţiei să afle cum se simte. Nevastă-sa sună de obicei după un sfert de oră, dar nu te poţi înţelege cu ea, pentru că maica-sa plânge pe fundal, iar două, trei mătuşi ţipă să o liniştescă. Consultaţia decurge greu, durează, este foarte fragmentată. Bolnavul priveşte tavanul şi îşi blesteamă soarta de 3-4 ori pe minut. “Porca madona!”. Gesticulează doar din antebraţe, ţinând coatele lipite de corp. Nu mai are energie, e copleşit de suferinţă. Colegii gesticuleza în schimb pentru el. Unul preia întotdeauna telefonul şi îi ţine la curent pe cei care sună. “Îi face o injecţie! Salvatore s-a aşezat pe pat şi doctorul a desfăcut o seringă. Salvatore, să nu-ţi fie frică! Nu, nu e palid, doamnă, e plin de curaj. Salvatoooore, să nu te uiţi, priveşte peretele!”.

Pacientul francezE dezolat. Durerea lui este unică

în analele medicinei, trebuie investigată în profunzime. Nu ştie pe nimeni să fi avut aşa ceva, iar în cazul lui este a paisprezecea oară în ultimul an. O ecografie? Nuuu, e totuşi prea banal, dacă nu se vede? Un tomograf sau ceva mai sofisticat, ar putea fi o şansa. Cum? Nu avem tomograf pe vapor?! Oh, ce tragedie! Ar putea fi un cancer, sau un Sindrom-African-Necunoscut. Cum e posibil să funcţionăm fără tomograf pe navă?! E inacceptabil. Nici măcar un scintigraf? Oh, mon Dieu! Dacă e o decom-pensare hydro-electrolitică, cu efecte imprev iz ib i le , devasta toare?! Cunoaşte pe cineva din Lyon care a avut tot aşa, deşi nici pe departe atât de grav, dar foarte, foarte similar şi la scintigrafie au depistat un sindrom. Ce sindrom? Cum ce syndrome? Un sindrom …

8 noiembrie8 noiembrie

794 Capitala imperială japoneză este stabilită la Kyoto. Iniţial, oraşul se

numea Heiankyo, ceea ce în limba japoneză înseamnă “Capitala păcii şi a liniştii” – lucru perfect justificat, pentru că, în afara celor două, trei cutremure zilnice, în Heiankyo era foarte multă

linişte.

8 octombrie8 octombrie

1434 Cea mai veche atestare scrisă a curţii domneşti din Iaşi, datând din

vremea lui Alexandru cel Bun. Conform unor surse istorice, cronicarul moldovean notase: “Astăzi, Măria Sa

şi-a cumpărat o pereche de tenişi meseriaşi din Siraj şi toată curtea s-a

perindat să-i admire”.


6 septembrie6 septembrie

1901 Preşedintele SUA William MacKinley este asasinat în timp ce vizita Expoziţia Pan-Americană din

Bufallo. Dat fiind că în 1901 nu existau CIA, Mafie, KGB sau fundamentalişti arabi pe care să se dea vina pentru

asasinat, până la urmă americanii au fost nevoiţi să dea vina chiar pe

criminal.

graphics&layout

www.gabin.roDESIGNDESIGN

G:\Documents And Settings\Gabi\Desktop\Ziar Dc\Ziar Dc

News & Politics

Transcript of G:\Documents And Settings\Gabi\Desktop\Ziar Dc\Ziar Dc