Sărbătorile lunilor Ianuarie, Februarie şi Martie

1 Ianuarie:

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului.

o În cea de a opta zi de la naşterea Sa, Hristos a primit tăierea

împrejur, aşa cum era prevăzut în Legea Vechiului Testament. De vreme ce Sfinţii Părinţi au stabilit ca naşterea Domnului să fie sărbătorită pe 25 decembrie, firesc a fost ca tăierea împrejur, care a avut loc după 8 zile, să fie prăznuită pe 1 ianuarie.

o Descrierea ceremoniei tăierii împrejur a lui Hristos se relatează pe

scurt în Evanghelia dipă Luca: ,, Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-l taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de îngeri mai înainte de a se zămisli în pântece,, ( Luca 2,21 ). Din acest text reiese că tăierea împrejur este strâns legată de punerea numelui.

Sfântul Vasile cel Mare.

o A fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei, din Asia Mică, unul

dintre marii învăţaţi ai Bisericii creştine din secolul al IV-lea. A fost hirotonit preot, iar în anul 370, a fost ales arhiepiscop al Cezareei, păstorind până la moartea sa, până la 1 ianuarie 379. Este autorul unei Liturghii care se săvârşeşte de 10 ori pe an, al unor lucrări teologice, dar şi iniţiatorul unor serii de binefacere, toate cunoscute sub numele de ,, Vasiliada,,.

6 Ianuarie:

Botezul Domnului ( Boboteaza).

o Sărbătoarea se referă la Botezul Mântuitorului Hristos în râul

Iordan săvârşit de Sfântul Ioan, numit şi Botezătorul. Acest eveniment a avut loc atunci când Hristos a ajuns la 30 de ani, vârstă care oferea drepturi ce implicau responsabilităţi publice,

~ 1 ~

când fiecare putea să înveţe în Sinagogi. Botezul Domnului mai este numit şi ,,Epifania,, ( arătarea ) sau ,, Teofania,, ( arătarea Domnului ). Cu acest prilej, în Biserica Ortodoxă are loc sfinţirea mare a apei de către episcop sau preot. Aghiasma mare de la Bobotează se consumă timp de o săptămână, dimineaţa pe nemâncate, iar în timpul anului doar atunci când se posteşte şi nu se mănâncă nimic până la orele 16-17 după- amiaza.

7 Ianuarie:

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul.

o Îndată după praznicul Botezului Domnului, se sărbătoreşte acela

prin care s-a săvârşit botezul şi anume Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, mare profet care s-a aflat la punctul de trecere dintre Vechiul şi Noul Testament. Cuvântul Ioan înseamnă ,, darul lui Dumnezeu,, , iar Înaintemergător înseamnă cel care deschide calea, adică cel care anunţă venirea lui Mesia.

30 Ianuarie:

Sfinţii Trei Ierarhi.

o Printre sărbătorile închinate Sfinţilor, se numără şi sărbătoarea

Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur sau Hrisostom. Ei sunt prăznuiţi şi aparte tot în cursul lunii ianuarie: Sfântul Vasile pe 1 ianuarie, Sfântul Grigore pe 25 ianuarie şi Sfântul Ioan pe 27 ianuarie.

2 Februarie:

Întâmpinarea Domnului.

o La patruzeci de zile de la naşterea Sa după Trup, Hristos a fost

adus la Templu, aşa cum cerea legea veche ca cel întâi născut de

~ 2 ~

parte bărbătească să fie închinat Domnului. Acolo a fost întâmpinat de dreptul Simeon, care, luându-L în braţe, a rostit binecuvântata rugăciune ,,Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne,, . Acest episod a avut loc, spune Sfânta Scriptură, sub inspiraţia Duhului Sfânt.

25 Martie:

Buna Vestire.

Buna Vestire (sau Blagovestenia, cum se mai numeşte în popor, cu vechiul termen slavonesc) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni - pană la Crăciun - cât Maria L-a purtat în pântece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani şi apoi dată în tutela dreptului Iosif (căci părinţii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil : “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei... Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema...” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: "Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38). Şi Arhanghelul l-a vestit în vis şi pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunată: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt...” (Matei 1, 20)

Preot Adrian Micu

~ 3 ~

BENEFICIILE MEDICALE ALE POSTULUI

Postul reprezintă reţinerea pentru o perioadă limitată de timp de la consumarea anumitor alimente de origine animală şi a anumitor băuturi sau chiar reţinerea totală de la consumarea alimentelor. Încă din timpuri foarte vechi, practicarea postului a fost legată de menţinerea şi de redobândirea sănătăţii, precum şi de purificarea spirituală.

Există mai multe tipuri de post alimentar:- postul negru - presupune abţinerea completă de la hrană pe o perioadă variabilă de timp; postul negru practicat în anumite zile din an ca Ajunul Bobotezei sau Vinerea Mare ajută la regenerarea ţesuturilor şi eliminarea toxinelor;- postul cu sucuri de fructe şi legume- postul musulman - este interzis consumul oricărui aliment de la răsăritul soarelui pâna la apus- postul creştin ortodox

Ce este postul ortodox?

Pentru mulţi, postul ortodox este o variantă de dietă vegetariană care include periodic peşte şi fructe de mare.

Dar postul ortodox reprezintă un prilej de purificare spirituală - scopul este apropierea noastră de Dumnezeu, o mică jertfă pe care o aducem înfrînindu-ne de la mâncăruri fastuoase, gânduri şi fapte rele.

Postul este o detoxifiere a sufletului, a minţii şi a corpului. Postul complet este atunci când îl ţinem în plan fizic, material, trupesc şi

spiritual. Aceasta ne ajută cu adevarat la o reechilibrare a fiinţei, la comuniunea cu Dumnezeu. Curăţarea trupească ajută la curăţarea sufletească.

În religia creştină posturile reprezintă perioade în care credincioşii au ocazia să se debaraseze de excesul de proteine şi grăsimi de origine animală şi glucide rafinate. Renunţarea la plăcerile gastronomice este un mic act de smerenie care ne reaminteşte de moderaţie şi abţinerea de la tenţatii nesănatoase. Postul are un rol important asupra voinţei, ne ajută să ne controlăm impulsurile alimentare. Postul este singurul obicei prin care s-a păstrat funcţia de adaptare la lipsa hranei.

~ 4 ~

Există o ordine şi o întelepciune în asezarea posturilor:- Postul PAŞTELUI se ţine primăvara şi reprezintă cea mai bună şi mai radicală metodă de purificare- Postul SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL şi postul ADORMIRII MAICII DOMNULUI, deschid vara şi respectiv, anunţă venirea toamnei, ele fiind utile în cadrul igienei alimentare- Postul CRĂCIUNULUI este ultima perioadă de detoxifiere din cursul anului, iarna din cauza alimentelor sărace în fructe şi legume crude şi bogată în grăsimi şi proteine de origine animală şi lipsei activităţii fizice, se acumulează o cantitate mare de toxine.

BENEFICIILE MEDICALE ALE POSTULUI

1. Cel mai important efect al postului este cel de DETOXIFIERE a corpului şi minţii.

În mod normal organismul are capacitatea de a se detoxifia singur, însă o dietă bogată în carne şi slabă în legume şi fructe îngreunează această funcţie naturală a lui. Atunci când există un astfel de dezechilibru, rezidurile se acumulează în organism, putrezesc şi devin surse ale bolilor ucigaşe precum cancerul.

Datorită unui consum bogat în fibre şi lipsit de proteine şi grasimi de origine animală, în perioada postului organismul apelează la depozitele proprii de grăsimi, pe care le consumă. Postul începe când rezervele de carbohidraţi din organism sunt consumate pentru a genera energie

Consumul mare de fibre plus o hidratare corespunzatoare-2 litri apă pe zi, ajută la eliminarea excesului de hormoni, de metale grele şi a toxinelor, protejând organismul de boli degenerative şi cancer.

Detoxifierea este un proces natural prin care organismul neutralizează toxinele cu ajutorul colonului, ficatului, rinichilor, plăminilor şi pielii. Procesul este accelerat în timpul postului datorită aportului scăzut de toxine ingerate.Toate produsele de origine animală vin cu hormoni, toxine, metabolizarea lor solicitind organismul.

Excesul de carne din alimentaţie poate creşte agresivitatea şi cruzimea consumatorului, datorită hormonilor preluaţi de la animalele sacrificate, îndepărtându-l de la sentimente de iubire şi toleranţă.

O alimentaţie fără produse de origine animală scade procesele de fermentaţie şi putrefacţie din intestin.

Este interesant de observat cum sunt poziţionate posturile mari: primavara, înainte de Paşte, după iarnă în care alimentaţia este bazată pe alimente conservate şi de origine animală şi iarna, înainte de Crăciun, după o toamnă bogată în produse care ne ajută să ne pregătim pentru sezonul rece.

~ 5 ~

2. Un alt beneficiu al postului este VINDECAREA prin care se presupune că trece organismul atunci când evită anumite alimente.

Energia pe care tubul digestiv nu o mai consumă cu digestia alimentelor grele este îndreptată spre metabolism şi sistemul imunitar. Astfel, procesul de vindecare naturală începe. S-a constatat că producerea proteinelor este mai eficientă în timpul postului, ceea ce duce la o sănătate mai bună a organelor şi ţesuturilor.

Atunci când suntem bolnavi, pofta de mancare ni se taie. Explicaţia pentru acest fenomen este că organismul îşi canalizează energia alocată sistemului digestiv către sistemul imunitar pentru a se vindeca.

Prin post corect se pot vindeca afectiuni degenerative (artrite, hernia de disc, artroze), ateroscleroza, hipertensiunea arterială, boli de inimă, boli de piele, pancreatite, cancere, epilepsia, obezitatea.

Prin post se normalizează: glicemia, tensiunea, digestia, greutatea corporală, grăsimile din sânge, digestia, somnul, starea psihică şi mentală

3. Un alt beneficiu al postului este ÎNTINERIREA organismului şi CREŞTEREA DURATEI DE VIAŢĂ prin eliberarea de hormoi de creştere şi anti-îmbătrânire.

Aceste două fenomene sunt susăinute de scaderea ratei metabolismului, de canalizarea diferită a energiei, un sistem imunitar mai puternic şi o stimulare a producţiei de hormoni, printre care şi cei de autoconservare. Aparent, organismul nostru nu are nevoie de foarte multe surse pentru a se menţine viu şi sănătos, iar studiile susţin acest lucru.

4. Alte beneficii ale postului asupra sănătăţii noastre.Datorită faptul că organismul nostru se curate de tot felul de reziduri,

pielea noastră capată strălucire, este mai sănătoasă, corpul nostru este mai plin de energie, calitatea somnului creşte, scăpăm de anxietate, tensiune, starea de sănătate ni se îmbunătăţeşte, durerile musculare şi stările de disconfort dispar şi digestia se îmbunătăţeşe.

Postul actionează asupra tuturor stucturilor fiinţei.

~ 6 ~

Ce trebuie ştiut când ţinem post:- alimentaţia trebuie să fie echilibrată în nutrienţi, nu trebuie consumat

mai multe zile un singur aliment;- în vegetale sunt toti nutrienţii necesari organismului: proteinele animale

se înlocuiesc cu cele vegetale din leguminoase (năut, soia, linte), ciuperci;

- glucidele rafinate se înlocuiesc cu cereale, fructe, miere;- grăsimile animale cu uleiuri vegetale, seminţe de susan, în, floarea

sorelui, nuci, alune, migdale, fistic;- se consumă cel puţin 0,5 kg fructe şi legume crude;- se consumă cel puţin 2 litri apă pe zi ;- nu se consumă preparate de post din comerţ cu conţinut de conservanţi

şi aditivi alimentari.- postul trebuie evitat de personale foarte slăbite, gravide, diabetici, mame

care alaptează, personale anemice, anorexici;

După încetarea postului se evită:- excesul de grăsimi animale şi supraalimentaţia;- excesul de alimente acre - pot afecta splina, stomacul, cavitatea bucală; - excesul de alimente amare – pot tulbura aparatul respirator şi intestinul

gros (diaree); - excesul de alimente dulci - pot provoca boli ale rinichilor, vezicii

urinare şi sistemului osteoarticular ;- excesul de alimente picante - pot afecta ficatul, colecistul, ochii,

tendoanele;- excesul de alimente sărate - atacă aparatul cardiovascular şi intestinil

subţire.

De asemenea nu trebuie uitat controlul gândurilor, al faptelor şi RUGĂCIUNEA !!!

Medic Primar, Medicină de familie: Dumitru Elena

~ 7 ~

Superstiţii

Superstiţiile sunt obiceiuri false sau credinţe neconforme legilor naturii şi adevărului, care însoţesc anumite manifestări ale omului.

Superstiţiile sunt un produs ocult, parazitar care se răspândesc în ascuns, evitând critica şi adevărul. Acestea sunt deosebit de numeroase şi variate, mai ales în mediul sătesc, unde ignoranţa şi incultura nu au fost înlăturate în totalitate.

Fenomenul superstiţiilor aparţine vieţii noastre sufleteşti negative. Fie prin imitaţie, fie datorită obiceiului moştenit de la alţii, individul rămâne cu anumite poziţii psihice faţă de împrejurări, lucruri şi oameni.

Individul crede, astfel, că în ziua cutare a avut ghinion, sau a întâlnit o pisică neagră, sau a păşit cu piciorul stâng trebuie să apeleze la practici vrăjitoreşti, la babe meştere în descântat, la astrologi etc.

După cum urmează, superstiţiile sunt de mai multe feluri:

A) Supravieţuiri individuale sau colective.

Aici putem menţiona:

- credinţa în puterea negativă a numerelor 7,9,13; 13 fiind locul lui Iuda, la Cina cea de Taină;

- spargerea oglinzii, deoarece în vechime erau foarte scumpe, prin urmare era supărare mare din această cauză;

- vărsarea sării, pentru că în vechime mirodeniile erau aduse de la mare depărtare şi, de asemenea, erau scumpe;

B)Superstiţii individuale sau colective organizate.

Acestea presupun practicarea magiei şi obscurantism, credinţa în puteri ascunse, prin aşa zişi reprezentanţi.

Printre aceste superstiţii regăsim:

~ 8 ~

- Chiromanţia, adică cititul în palmă, care leagă soarta omului de liniile mâinii. Se spune că se pot preciza anii vieţii şi întâmplări însemnate din viaţă;

- Necromanţia se ocupă cu interpretarea viselor;

- Vrăjitoria, care este combinată de obicei cu chiromanţia şi necromanţia, se practică de către persoane ce pretind că ştiu să ghicească în mână, în cărţi sau în zodii şi ghioc, lucruri ce atrag oamenii creduli. De multe ori, unele coincidenţe si pronosticuri evazive întăresc credinţa oamenilor ignoranţi în puterea ocultă a vrăjitoarelor. Spre propria nenorocire, nu sunt rare cazurile când vrăjitoarele folosesc aghiazmă sfinţită sau invocă puterea divină.

- Astrologia sau cititul în stele, din a căror configuraţie astrologii pot vedea viitorul indivizilor.

- Spiritismul, este denumit şi practica chemării spiritelor celor morţi, pentru a ne descoperi viitorul sau a comunica cu ei pentru aşa zisa linişte sufletească.

- Hipnotismul, care aduce individul într-o stare de hipnoză şi latergie, pentru lămurirea anumitor aspecte ale vieţii.

- Dubla vedere prin intermediul viselor. Majoritatea oamenilor consideră că visele au legătură cu întâmplări viitoare şi prin intermediul lor pot afla răspunsul cu privire la anumite aspecte.

Biserica Ortodoxă nu aprobă nicio credinţă falsă, nici un obicei fals ce are legătură cu morala sau învăţătura sa.

Privite din punctul de vedere al religiei creştine, absolut toate superstiţiile sunt de condamnat şi de înlăturat, pentru că ele se rezemă pe alte dogme, pe alte temeiuri de credinţă, opuse celor adevărate şi bune.

Cât, despre noroc, pentru a înţelege mai bine nenorocirea pe are o exprimă acest cuvânt, trebuie ştiut faptul că, el este zeul căruia se rugau romanii pentru fericire şi bunăstare. Statuia acestuia era purtată într-o căruţă cu două roţi, în spatele căreia se afla un cuptor de aramă şi o tigaie de aramă. La spate i se dădea foc statuii până se încingea şi tigaia şi aceasta. Pe lângă car, stăteau slugile sale care aveau în mâini securi mari.

~ 9 ~

Lui noroc i se aduceau jertfă numai copiii sugari de la mamele lor!!! Doamne fereşte de aşa ceva! Şi slugile lui noroc strigau prin sate: ,, cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui noroc…,,. În felul acesta, nebunesc şi inconştient, poate, femeile îşi dădeau copiii de la sân pentru a fi tăiaţi în bucăţi şi aruncaţi la prăjit. Zeci de copii erau jertfiţi dintr-un foc.

Când vă rugaţi, de acum înainte, nu mai cereţi noroc! Dumnezeu nu vrea răul nici celui mai mare păcătos. Aşa că, Domnul să ne lumineze mintea şi sufletul, să putem face diferenţa între bine şi rău.

Preot Cătălin Tudor

~ 10 ~

Păzitu' fântânii

“ - Tii, ce bucurie..., ce vremuri mai erau..., şi pe deasupra eram flăcău la mama... Veneam de la biserică cu mama, cu tata şi cu toţi ai mei, primeniţi aşa ca de sărbătoare. După ce mâncam şi mulţumeam lui Dumnezeu pentru toate, ne lua mama şi ne încărca braţele la fiecare: care snopi de păpuşoi, care cu papură, stufăriş, cetină de brad, etc.

Eeh, ce să mai zic, era frumos. Ne duceam la fântâna de la poartă – căci era făcută de „Bunul” tatălui meu şi tare bună mai era apa din ea. Tata cu uncheşiul şi cu câţiva vecini împodobeau fântâna, puneau şi o icoană cu Botezul sau Sfântul Ioan, iar mama şi vecinele se îngrijeau de aşezatul meselelor. Noi copiii radiam de bucurie şi ne ţineam de glume şi giumbuşlucuri cu gândul la noaptea pe care urma să o petrecem lângă cei mari.

Cum însera se făcea un foc straşnic..., iaca unul ici, altul colo şi tot aşa era tot satul luminat şi treaz. Da, taică, erau treji cu toţii..., nu numai că nu dormeau, dar nici nu se îmbătau..., că dacă ar fi vrut taica, cum îi ziceam, sa bea un pahar în plus, îl trăgea baba de mânecă şi îi amintea că nu trebuie să se facă de râs că îl văd şi copiii...Dar azi...ce să mai zic..., că de la Crăciun şi până azi nu s-au mai trezit din beţie nici fi-miu, nici nepotu-meu. Cred că acum totu-i cu susul în jos. Nimeni nu mai păzeşte fântânile, ci toţi păzesc sticlele şi damigenele.

Nu ştiu, taică, pe timpuri fântânile se păzeauca să nu vină „răul” să strice apele, iar focurile se făceau pentru a lumina calea străbunilor care fuseseră de sărbători cu neamurile lor, iar în noaptea dintre Bobotează şi Sfântul Ioan se întorceau în lumea lor, a duhurilor.

Azi nimic nu mai e la fel. Păi cine păzeşte fântânile de rău când ei înşişi se îmbată criţă şi îi seamană celui rău, se iau la ceartă, la bătăi..., Doamne fereşte! Câte se mai întâmplă...”

Cu ochii privind în gol, în trecut, cu fruntea brăzdată de ani, moş Ion oftează din adâncul sufletului. Un suflet de ţăran curat, autentic, care îşi păstrează seninătatea şi la cei 93 de ani. A prins alte vremuri când tradiţiile erau curate şi când nu pătrunsese încă şmecheraşul care visează să aibe bani şi „puicuţe tunate” fără număr si care vrea doar să se distreze (îmbete).

Cu durere în suflet, am constatat că moş Ion avea dreptate. Ştia de ce ofta. De Sfântul Ioan, făcând un drum de la Poiana Mare la Calafat..., câte fântâni tot atâtea focuri fumegânde, mese întinse, hore, dar mai ales oameni care abia se mai ţineau pe picioare, cu feţe schimonosite, lipsite de orice urmă de demnitate. Oare se întreabă vre-unul dintre aceşti petrecăreţi şi „păstrători de tradiţii” ce părere au străbunii lor care trebuie să se întoarcă pe lumea cealaltă, sau Răul de care trebuie să apere fântânile ce zice? Sau oare, mai are

~ 11 ~

ce strica, când ei singuri îi slujesc lui prin faptele lor şi astfel, ei înşişi strică apele?

Toţi cei ca moş Ion să ne trăiţi, iar pe noi să ne treziţi!

Cristina Gîtan

~ 12 ~

Şcoala de Duminică

La sfârşitul lunii noiembrie a anului trecut, cu binecuvântarea lui Dumnezeu la Biserica noastră au început cursurile de Limba Engleză.

Printre obiectivele noastre în legătură cu acest curs, este atât dorinţa de a aduce cât mai mulţi copii către Biserică, dar şi de a-i învăţa ceva ce îşi doresc şi le va fi util mai târziu. Deşi copiii sunt de vârste diferite, am început predarea cu noţiuni simple, pentru începători, astfel încât cei mici să poată învăţa, iar ceilalţi prin repetiţie să aprofundeze mai bine. În timpul cursului atmosfera este una degajată, de prietenie, jocurile fiind principala metodă de învăţare. Încercăm să ieşim din stilul tradiţional ,, dictat-învăţat,, , deoarece acest proces se întâmplă deja în cadrul şcolii.

Nu ştiu în ce măsură am reuşit până acum, timpul fiind relativ scurt, dar vreau ca ei să abordeze învăţarea într-o manieră relaxată, să fie un proces uşor şi distractiv. Nu trebuie ca ei să îndese şi să stocheze informaţii, ca apoi să fie prea uşor uitate.

Organizarea învăţării este totuşi dificilă. Copiii trebuie să înţeleagă, dar mai ales părinţii- pentru că ei reprezintă suportul volitiv al copiilor - că ,,a învăţa,, este o problemă personală, deoarece este nevoie de mult efort propriu. Putem spune că este vorba de autodeterminare, pentru că noi doar le arătăm, îi îndrumăm, îi corectăm, dar ei sunt singurii care pot găsi drumul corect şi sigur către învăţare.

O primă activitate, desfăşurată de aceşti minunaţi copii a fost serbarea din a doua zi de Crăciun. După încheierea Sfintei Liturghii, aceştia, împreună cu preoţii, au cântat colinde după care au primit cadouri.

Şcoala de Duminică, este locul unde copilul învaţă, nu doar engleză, ci şi reguli de bun simţ, bune maniere, în mod subtil, care nu produce reacţii de respingere faţă de ceilalţi. Toate acestea îi asigură o bună dezvoltare spirituală şi socială.

Le mulţumim copiilor că sunt alături de noi şi că ne demonstrează de pe acum grija lor pentru dezvoltarea personală, dar şi părinţilor pentru că vor să dea societăţii oameni de bine.

~ 13 ~

Îndemn

Hai cu toţii, copilaşi,

Fete şi voi băieţaşi

Hai la şcoală să-nvăţăm

Şi frumos să ne purtăm.

Cine-i bun şi-nvaţă, are

Bucurie când e mare.

Cui i-e lene azi să-nveţe

Va fi trist la bătrâneţe. Amin.

Andreea Tudor

~ 14 ~

Fără Dumnezeu, nimic nu se poate!

În viaţa mea au existat două momente decisive cu privire la viitorul meu, mai exact ,, ce vreau să fac când voi fi mare,,.

Primul moment a fost în clasa a doua a, când doamna învăţătoare ne-a întrebat cum ne vedem la maturitate. Ne-a dat câteva zile timp de gândire, apoi a venit mult aşteptata oră… . Eu am răspuns ferm că vreau să urmez Facultatea de Drept pentru a deveni avocat, pentru că în acest fel voi câştiga mulţi bani pentru a ajuta copiii nevoiaşi. A fost impresionată şi la câteva zile a avut ocazia să vorbească şi cu părinţii mei. Aceştia erau foarte mândri, aşa încât eu chiar îmi hrăneam ambiţia cu sentimentele lor faţă de scopul şi dorinţele mele. Dar gândul că există copii care pot avea nevoie de mine prima. În acest fel toţi ştiau care va fi viaţa mea.

Se pare că Dumnezeu a vrut mai mult de la mine şi al doilea moment s-a petrecut chiar la Biserică. Atunci am fost pentru prima dată moaşă. Am mers cu nepoata pentru a comunica Părintelui data botezului, şi s-a întâmplat ceva… nu ştiu ce nici acum, pentru că simţeam o părticică din Rai acolo, lângă mine. Când am plecat, m-am oprit în pridvor, m-am întors cu faţa către Altar şi am zis că vreu să fiu preoteasă. Era o cerere şi o dorinţă prea mare pentru cineva ca mine, ce aveam ca unică legătură cu cele Sfinte, conştiinţa că moşul meu era preot şi trebuie să am o anumită conduită. Mai târziu, la dezvoltarea mea religioasă a contribuit şi minunata mea profesoară de limba franceză. Deşi, nu am reuşit să învăţ această limbă, sunt convinsă că este bucuroasă de creşterea mea spirituală.

Nu am crescut într-o familie religioasă, dar din punct de vedere moral şi social, consider că am primit o educaţie bună. Deşi, atitudinea mea faţă de biserică nu era luată în serios mai de nimeni, mi-am dorit să-L cunosc pe Dumnezeu mai de aproape şi pentru puţin timp am făcut parte dintr-un grup de tineri de la o Biserică din Craiova.

Am vrut să ajut, am vrut să le arăt oamenilor drumul către Dumnezeu, chiar dacă eu nu îl cunoşteam bine. În felul acesta, am fost naşă pentru prima dată, am fost naşa prietenei şi colegei mele Irina, care nu fusese botezată niciodată, deoarece părinţii ei sunt de altă religie. Drumul până la botez a fost

~ 15 ~

cu multe emoţii, dar când tatăl ei mi-a zis ,, de azi să ai grijă de ea pentru că îi eşti ca o mamă,, , a fost ,nu doar binecuvântarea lui în legătură cu primirea Ortodoxiei pentru fiica sa, ci şi o binecuvântare de Sus pentru viitorul meu.

În fel minunat pentru mine, ciudat sau normal pentru alţii până acum am reuşit. Am terminat Facultatea de Drept, am botezat, sunt preoteasă ( pe Părinte l-am cunoscut chiar la Biserica Sfântul Nicolae unde l-am cerut), dar mai ales sunt MAMĂ.

Dincolo de aceste cuvinte, probabil plictisitoare, au fost supărări, lacrimi şi mai ales deznădejde care se ţine de mine ca scaiul. M-a urmărit şi cu ceva timp în urmă, când mergeam spre Biserică şi am văzut copii minunaţi, cu o frumuseţe aparte, dar ascunsă de murdărie şi analfabetism. Sunt copii care au gânduri măreţe şi îşi doresc o viaţă bună, dar nu au şansa să meargă la şcoală din diferite motive. E datoria noastră să-i ajutăm să găsească drumul către civilizaţie şi mai ales către Dumnezeu.

Nu cred în noroc, dar am fost un copil cu şansă de reuşită, pentru că alţii au crezut în mine şi Slava Domnului că mă iubeşte şi mă ajută, deşi uneori mă ceartă.

Prin toate acestea, am vrut să spun că fără educaţie nu îl putem cunoaşte corect pe Dumnezeu. Deşi este un pleonasm, ,, educaţia corectă,, este cea care ne trebuie şi ne lipseşte şi nu artificiile şi animalizarea care ne sunt impuse la cel mai înalt rang în scara educaţiei.

Dar mai preţios decât viaţa, este mântuirea! Aceasta trebuie câştigată prin toate gândurile, faptele şi atitudinile noastre. Noi suntem ceea ce gândim, nu există provocare mai mare ca valorificarea maximă a potenţialului personal, profesional şi mai ales spiritual!

Andreea Tudor

~ 16 ~

Fără Religie nu se poate face educaţie completă

Educaţia religioasă ocupă un loc bine definit în procesul complex al formării caracterului uman prin intermediul şcolii, corespundând unei laturi evidente a fiinţei umane. Cum şcoala pregăteşte sistematic persoana în perspectiva intelectuală, morală, civică, estetică şi igienică, componenta religioasă se adaugă acestora în mod firesc şi organic, urmărindu-se complementaritatea şi continuitatea de ordin instructiv şi formativ. O pregătire temeinică şi complexă a elevului nu poate fi lipsită nicidecum de componenta ei religioasă, cel puţin la nivel informativ şi cultural. Educatia este un proces evolutiv si complex desfasurat pe parcursul mai multor etape si vizand o anume finalitate, finalitate care are in vedere formarea si dezvoltarea insusirilor intelectuale, morale si fizice ale copiilor si ale tineretului, ale oamenilor si ale societatii. Dacă educaţia morală reprezintă acea latură a procesului de pregătire a copilului pentru viaţa care are în vedere cunoaşterea, întelegerea şi practicarea binelui în viaţa socială şi adaptarea la viaţa comunităţii, educaţia religioasă trebuie privită într-o stransă legatură cu educaţia morală acordându-i fundament divin. Educaţia moral-religioasă trebuie să înceapă încă din primii ani de viaţă în familie. Apoi se continuă potrivit nivelului de înţelegere a copilului pentru a se forma în sufletul acestuia impresii, deprinderi de conduită şi sentimente cu ajutorul cărora să devină o adevarată persoană deschisă comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii. Educaţia religioasă promovează valori durabile în timp, formează copilul sub diferite aspecte, determinându-l să conştientizeze adevăratele virtuţi şi modele într-o societate tot mai mult bântuită de falsuri şi de tendinţe moderniste, distrugătoare atât pentru trupul, cât şi pentru sufletul individului. "Educaţia religioasă promovează, în acelaşi timp, credinţa şi modelul creştin, sensibilizează şi deschide sufletul spre sentimente şi valori veşnice, cultivă virtuţile pe care fiecare le aşteaptă de la semenul său, care crează pacea şi armonia. Bunătatea, răbdarea şi iubirea sunt valori promovate în cadrul orei de Religie. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: "Fără Mine nu puteţi face nimic. Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!". Astfel, tânărul, elevul de liceu, chiar şi de gimnaziu, care reclamă iubire, răbdare şi bunătate, începe treptat să le şi trăiască, să cunoască modelele şi căile de însuşire a vieţuirii creştine. Fără Religie nu se poate face educaţie completă, nu poţi deveni un om deschis spre valori, cu competenţe de integrare în societate", mai arată doamna profesor Orzetic.

Profesor, Învăţământ primar , Onica Tudor

~ 17 ~

Dumnezeu prin muzică

"Între artă şi religie există o strânsă legătură, întru cât ambele compartimente sunt atât de profund umane încât vizează cu insistenţă transumanul prin cele două forme, care definesc sacralitatea căii lor de acţiune: inspiraţia (favoarea divină) şi revelaţia (acţiunea directă a divinităţii)." (P. Tutea)

Eu am ales să vă vorbesc despre ceva ce mă reprezintă în totalitate, ceva ce mă ajuta sa exprim cu uşurinţă şi în acelaşi timp cu emoţie toate trăirile mele,am ales să vă vorbesc despre muzica populară. Acest gen muzical îşi are rădăcinile în muzica tradiţională (folclorică) şi muzica lăutărească. Ea poate fi interpretată atât vocal, de către interpreţii de muzică populară cu studii, dar şi de către bunicii noştri care atunci când îşi păstoreau turmele de mioare doineau, iar când în sat era hora mare lăsau treburile şi mergeau pentru a juca şi a canta alături de întregul sat; dar şi cu ajutorul instrumentelor muzicale, a tarafurilor.

Legătura strânsă dintre artă şi religie se poate explica astfel: vorbind despre inspiraţie (favoarea divină) îmi vin în minte momentele în care mă aflu într-o stare de revelaţie şi simt nevoia să scriu un cântec pe care ulterior să îl interpretez. Uneori, reuşesc să scriu cu uşurinţă acele versuri, deoarece Dumnezeu îmi este alături şi îmi oferă inspiraţia necesară de a crea, alteori când gândurile îmi sunt răsfirate şi nu reuşesc să mă adun, creaţia nu este chiar una excepţională, deoarece gândurile mele nu se îndreaptă în acel moment către Dumnezeu.

Alte momente în care îl simt pe Dumnezeu alături, sunt acele momente în care urc pe o scenă, fie ca şi concurentă într-un concurs, fie ca interpret într-un spectacol. Înainte de a urca pe scenă, în culise spun rugăciunea "Tatăl nostru" şi mă rog ca prestaţia mea să fie una impecabilă, făcându-mi semnul Sfintei Cruci, iar cu ajutorul Tatălui Ceresc, reuşesc să alung orice urmă de emoţie ca şi interpretarea mea sa vină chiar din suflet pentru sufletele care stau şi ascultă.

~ 18 ~

Oamenii privesc aceasta artă în diferite moduri. Unii dintre noi o văd folositoare pentru a face o conexiune între sufletul celui care o interpretează şi cel căruia i se adresează, fie Dumnezeu, ori o persoană dragă, care a trecut în lumea celor fără de dor, fie publicului , dar alţii o percep ideală doar la petreceri, distracţii, fără a şti să facă diferenţa între muzica autentică şi cea comercială.

Atât versurile unor cântece care fac trimitere la Divinitate cât şi anumite tradiţii ne ajută să fim într-o strânsă legătură cu Dumnezeu exprimându-ne direct sentimentele. Ca de exemplu obiceiul specific zonei noastre " Paparudele", transmite rugăminţile oamenilor faţă de Dumnezeu prin intermediul copiilor, deoarece ei reprezintă puritatea acestui pământ, cerându-I ploi în timpurile secetoase. Această invocare este făcută tot prin intermediul cântecelor autentice, fiind transmise prin viu grai de către bunici, nepoţilor. Femeile la ţară, în momentul în care frământă pâinea şi o lasă să se dospească o închină pentru ca aceasta să crească şi să fie hrană pentru întreaga familie.

După cum ne dăm seama nimic în lume nu este posibil fără ajutorul lui Dumnezeu. Înainte de orice activitate pe care o realizăm, gândul nostru fuge către El, iar dacă facem acel lucru din tot sufletul, cu ajutorul divin nu ne putem confrunta cu o nereuşită.

Alina Tudor

~ 19 ~

Învăţături de credinţă

Sfânta Sofia, nevoitoarea din Klisoura ( 6 mai ):

Căutaţi şi găsiţi pe cei săraci, şi adunaţi-i şi ajutaţi-i. Asta vrea Dumnezeu, nu să mergeţi la Biserică şi să vă faceţi că vă rugaţi.

Milosteniile să fie în taină, doar de Dumnezeu ştiute.

O, de aţi şti ce a pătimit Domnul în Marea Miercuri şi Vineri, n-aţi mai pune nimic în gură! Nici pâine nici untdelemn. Să nu călcaţi postul de miercuri şi vineri.

Preasfânta plânge, plânge în fiecare zi. Îi zice Fiului său: ,, Fiul meu şi Dumnezeul meu, dăruieşte lumii înţelepciune! Iartă lumea!

Stareţul Leontie din Sfântul Munte Athos:

Orice face omul, oriunde ar merge, toate le împlineşte cu Rugăciunea lui Iisus.

Conştiinţa curată singură dă întâietate vieţii lăuntrice faţă de cea exterioară.

Cel ce are ascultare şi smerenie înaintează în viaţa duhovnicească fără să-şi dea seama.

Trebuie să avem neîncetat pomenirea morţii şi lacrimi, căci aceasta este calea pocăinţei, altă cale în afară de ea nu există.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful:

Singura filozofie sigură şi folositoare este creştinismul.

~ 20 ~

Pr. Arsenie Boca:

Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce eşti.

Hristos vine oriunde este chemat şi-L cheamă iubirea.

Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti, nu şi ce gândeşti, şi ţi le nimiceşte.

Pr. Cleopa Ilie:

Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii.

În tinereţe am crezut că pe Hristos Îl pot afla în rugăciune, în aspre nevoinţe şi singurătate, azi am înţeles că El este în lume, în fapte şi în "nebunia" credinţei. Nu trăim vremuri de contemplare, ci de acţiune, deşi fără Harul primit prin comuniunea cu Dumnezeu nici mărturisirea Lui în lume nu va fi puternică.

Pr. Arsenie Papacoic:

Omul se grăbeşte... degeaba se grăbeşte... totul este să plece la timp!

Nu se supără Dumnezeu pe noi atât de mult când facem anumite greşeli, cât se supără când suntem nepăsători.

"Viaţa e drum în deal şi vale... şi trebuie să ştii că e mai uşor drumul la deal decât la vale."

Pr. I. Rojdes:

Cel dintai cuvant despre Dumnezeu trebuie să-l spună copilului fiinţa căreia copilul îi dăruieşte primul lui zambet.

Pr. Atanasie Ştefănescu:

-Starea morală a copiilor atârnă aproape pentru toată viaţa în cea mai mare parte, de influenţa morală pe care o are mama asupra lor. "Daţi-ne mamele cele mai bune", a spus cineva- " şi vom avea cei mai buni oameni".

~ 21 ~

-Ca entitate în faţa lui Dumnezeu e neamul şi în cadrul neamului individul. Relaţia individ-neam-Dumnezeu este indestructibilă.

Iulia Micu

~ 22 ~

MAXIME ŞI CUGETĂRI

-Dacă cel ce crede în Dumnezeu se înşală şi după moarte nu există decât tăcere şi întuneric, el nu va şti niciodată că s-a înşelat. Dacă în schimb cel necredincios este cel care se înşală, fiindcă Dumnezeu există, dar se declară ateu, atunci el va suporta o veşnicie efectele necredinţei sale- osânda iadului. ( Blaise Pascal )

-Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea prieteni ireproşabili. ( Ernest H. )

-Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii care nu îl aşteaptă. ( Woody Allen)

-Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu un om extraordinar. ( Peter O Toole )

-Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi. Te afli în ambele tabere; Dacă este greu să crezi în Dumnezeu, este o absurditate să nu crezi.( Voltaire )

-Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită numai privind înainte. (Kirkegaard )

-Nu trebuie să fii trist că nu ai fost remarcat. Fii trist că nu ai făcut nimic remarcabil. ( Confucius)

-Ateul este ca un animal muritor care vine de nu ştie unde şi merge nu ştie unde. ( Petre Ţuţea)

-Viaţa unui popor şi puterea lui depind de atitudinea pe care a luat-o faţă de Biblie. ( Goethe )

-Cea dintâi trebuinţă a omului este credinţa, vai de cel ce nu crede în nimic. ( Victor Hugo )

-Cerul înstelat,ordinea lui şi glasul tainic din conştiinţa mea mă fac să spun că Dumnezeu există. ( Kant )

~ 23 ~

-Biblia este o carte care ca soarele ne încălzeşte şi ca pâinea ne hrăneşte. Cine a pierdut pe Dumnezeu îl poate găsi în această carte. ( Heinrich Heine, poet evreu convertit la creştinism)

-Viaţa nu este nici simplă nici complicată, nici limpede nici mohorâtă, nici contradictorie nici coerentă. Este- şi atâta tot. Numai limbajul o ordonează sau o complică, o luminează sau o întunecă, o diversifică sau o unifică.

-Cel mai mare lucru pe care îl poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogăţiile tale, ci să i le scoţi la iveală pe cele care sunt ascunse în el însuşi. ( Benjamin Disraeli)

Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se plânge că nu are logică. (La Rochefoucauld)

Cine vrea să mişte lumea, să se mişte mai întâi pe el însuşi. ( Socrate )

Educaţia trebuie să se facă cu iubire şi fermitate, nu cu răceală şi moliciune. ( Joseph Joubert )

Omul care trăieşte ignorând sufletul, este asemenea unui orb care trăieşte în întuneric, purtând o torţă stinsă. ( Victor Hugo )

Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ( Petre Ţuţea )

Iulia Micu

~ 24 ~

Mister

Sub umbra bătrânilor stejari,

Duhovnici nelipsiţi de-atâta vreme…

Tu Doamne, prea frumos apari

Şi harul Tău peste noi toţi se cerne.

Şi-i o tăcere ca din rai venită,

Natura tremură văzându-ţi chipul;

Nu tremură de teamă, nici de frică,

Ea tremură văzându-ţi infinitul!

Şi Tu eşti blând, şi stai şi rabzi,

Făptura toată pare amorţită…

Pe toţi îi vezi frumoşi ca nişte brazi,

Iubind cu dragoste nemărginită!

Şi verşi o pace, neînţeles de clară,

Şi lumea toată -Ţi cade la pământ

Dar pentru mulţi prezenţa Ta e rară,

Şi lumea Ta e rece ca un mormânt!

Preot Cătălin Tudor

~ 25 ~