Gazeta Basarabiei nr34

Iura Roşca& co – soldaţii din primalinie ai PCRM

gazeta

BASARABIEIZiarul migranţilor moldoveni

http://www.moldinit.com

Anul IV, Nr. 2, 1-15 februarie 2012

pag. 3

Acest proiect este finanţat de Uniunea Europeanăşi implementat de Agenţia Publică Suedeză de Angajare

PAG

4

PAG

5

PAG

6

„COSTACONCORDIA”a provocatun val depasiune civilă

Între mit şi realitate

Câtvalorează imigranţiiîn Portugalia?În milioane de euro

Ambasadorii Republicii Moldovaau început, în sfârşit, să construiascăo imagine pozitivă a ţării noastre

foto

: ww

w.p

un

kt.

md

Interviu cu Excelenţa Sa dl Oleg Serebrian, Am-basador al Republicii Moldova în Republica Franceză, Ambasador al Republicii Moldova la UNESCO, Preşedinte al Uniunii Latine

— Dle Ambasador, aţi fost numit în funcţia de Ambasador al RepubliciiMoldova în Repu-blica Franceză şi la UNESCO în iulie 2010. În acea perioa-dă, Republica Moldova era deja bine ancorată în criza politică şi constituţională care durează până astăzi. În aceste condiţii, ce aţi simţit atunci când Vi s-a propus să schimbaţi tribuna parlamen-tară pe un post în diplomaţia ţării noastre? Întâi de toate, speram că problema

va fi soluţionată – în vara anului 2010 eram înaintea Referendumului preconi-zat pentru septembrie 2010. În opinia tuturor, Referendumul urma să fie o soluţie care să clarifice situaţia. Deja se prefigurau alegeri parlamentare antici-pate, dar exista o speranţă alimentată de o realitate care voia să fie atunci la Chişinău, că alegerile vor fi simultan şi parlamentare, şi prezidenţiale. În orice caz, PCRM nu avea şanse să obţină nici majoritatea parlamentară, şi nicio vic-torie la prezidenţiale. Cei care au plecat în calitate de ambasadori în iulie 2010, plecau cu certitudinea unui mandat care începe cu un guvern al Alianţei pentru Integrare Europeană şi va conti-nua tot cu un guvern al AIE, indiferent de circumstanţe. Din păcate, Referen-dumul a eşuat şi asta a fost una dintre foarte marile scăpări şi regrete. Eşecul

gazetaBASARABIEI2 1-15 februarie 2012

„Gazeta Basarabiei” este o publicaţie în bază de voluntariat, fără apartenenţă politică şi non profit, care îşi propune să ia atitudine vizavi de: • Viaţa comunităţii basarabene peste hotare; • Evenimentele social-economice şi politice din R.Moldova şi ţările de reşedinţă ale migranţilor moldoveni; • Noutăţile legislative privind migraţia; • Invitaţii la evenimente culturale şi anunţuri.

La momentul actual, este unica publicaţie în limba română, realizată de către şi pentru migranţii moldoveni, deschisă tuturor doritorilor de a colabora cu noi. DIRECTOR: Olga COPTU REDACTOR-ŞEF: Jana RENIŢĂ REDACŢIA: Dorin DUŞCIAC (Franţa), Olesea TANASCIUC (Portugalia, tel. de contact: + (351) 910-909-910, E-maIl: [email protected]) , Oleg JOSANU, Aliona PURCI

CaRICaTURI: Veronica PINTEA-BET DESIGN: Corneliu COMENDANT MARKETING şi PUBLICITATE: Veaceslav ARAPAN DISTRIBUŢIE: Ghenadie CIUBARA, Silvia JOSAN, Ecaterina DAMIAN Opiniile exprimate în articolele ziarului aparţin autorilor. Publicaţia este distribuită gratis la Roma, Veneţia, Padova, Bologna, Torino, Milano, Treviso, Verona, Brescia, Rimini, Faenza, Parma, Florenţa, Paris (Franţa), Lisabona (Portu-

galia), Atena (Grecia); varianta electronică o puteţi primi scriindu-ne la adresa: [email protected] EDITOR: Asociaţia Obştească FAMILII MIGRANTE, Chişinău, Republica Moldova. Tel. de contact: 00 393 28 2167650.Tiparul este executat la editura „Universul” TIRaj: 5000 ex. P-publicitate, PP- publicitate politică. Redacţia nu poartă răspundere pentru conţinutul articolelor publicitare.

BILETE DE AVIONDe la 40 euro pâna la 100 euroVeneţia, Treviso, Milano, Bergamo, Torino, Cu-neo, Forli, Bologna, Pisa, Roma, Napoli, Bari, Catania, Spania – România, Anglia, Irlanda, Cipru, Franţa, Belgia, Olanda, Germania, Tel. 00 373 79 804 392 şi 00 373 79 888 079

franţa

Luni, 23 ianuarie 2012, mai mulţi cetăţeni ai Repu-blicii Moldova au organizat la Strasbourg un protest în faţa Consiliului Europei. În această zi şi-a început lucră-rile Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Manifestanţii au protes-tat contra ocupaţiei părţii

de est a Republicii Moldova (Transnistria) de către arma-ta rusă. Manifestarea a înce-put cu un minut de recule-gere în memoria lui Vadim Pisari, tânărul de 18 ani care a fost ucis la 1 ianuarie de către un ofiţer rus. Oratorii au evocat faptul că omorul acestui tânăr ne aminteş-

te dureros că în anul 2012 se împlinesc 200 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Rusia. Participanţii la protest au cerut retragerea imediată şi necondiţionată a armatei şi a armamentului rusesc de pe teritoriul RM.

La manifestanţi s-au alăturat deputaţii din RM, cu

excepţia celor comunişti. Se-natorul român Viorel Badea a venit şi el să discute cu basa-rabenii. Manifestanţii au dis-tribuit peste 500 de fluturaşi şi cerinţele lor au fost înţelese cu bunăvoinţă de aproape toţi deputaţii APCE şi angaja-ţii Consiliului Europei. De re-marcat faptul că unii deputaţi

Protestul moldovenilor continuă şi în faţa Consiliului Europei

Ne naştem oameni, aceasta însă nu este de ajuns, trebuie să şi de-venim. Unitatea noastră biologică are nevoie de o confirmare ulterioară, ceva asemănător cu o a doua naştere în care, prin propriile noastre eforturi şi relaţii cu alţi oameni, ne formăm şi ne cultivăm. Astfel, omul îşi constituie propria natură, se produce pe sine, iar perioada în care organismul se dezvoltă şi cristalizează relaţia sa cu mediul coincide cu pe-rioada formării Sinelui.

Procesul care contribuie la autoproducerea Sinelui, reprezintă educaţia. Ea pre-supune întregul act al vieţii sociale prin care un individ sau grup social învaţă să-şi dezvolte conştient, în cadrul şi în beneficiul comunităţii, ansamblul de capacităţi, ati-tudini şi cunoştinţe perso-nale. Educaţia poate trans-forma omul dintr-un corp, într-o personalitate care po-sedă corp.

Desigur, în „filoso-fia vieţii”, legile şi regulile etalonate în cărţile şi dic-ţionarele universale, nu îşi regăsesc de cele mai multe ori corespondenţa. Astfel, mulţi reprezentanţi ai tim-pului nostru moldovenesc, ce se pierde în viteză şi în goana după confortul ma-terial, vor opta prin exemple reale, pentru un minim de educaţie şi un maxim de ... noroc! Şi nu poţi să nu dai dreptate celor care susţin vechea maximă populară „prost să fii, noroc să ai”, în contextul în care (fără alu-zii directe), suntem conduşi

în orice domeniu – politic, economic, social – de către personaje tipice zicalei an-terioare. Acest fapt, însă, nu trebuie să descurajeze buna intenţie a părinţilor de a-şi educa copiii, fie acasă, fie în şcoli şi universităţi, deşi de-pendenţa noastră economi-că a transformat lăcaşurile educaţiei în instituţii corup-te, iar educaţia copilului – într-o investiţie amarnic de costisitoare şi fără un profit echitabil.

În această ordine de idei, apar cauzele migraţiei intelectuale: tineri „neîmpă-caţi” cu sistemul educaţional şi social din ţară, cu aspiraţii europene şi vise romanti-ce, predispuşi la sacrificii şi rezistenţi la presiunile din schimbările mediului, în că-utarea unui viitor decent, optează pentru completarea educaţiei lor în alte ţări sau continente.

Astfel, într-o capita-lă europeană cu renume mondial cum este Parisul, poţi regăsi cu mândrie ti-neri moldoveni, studenţi ai unor universităţi considera-te prime focare ale educaţiei mondiale. În condiţia lor de studenţi europeni au cunos-cut şi au învăţat experienţe total diferite de cele expuse acasă. Iar toate acestea şi-au lăsat destul de accentuat amprenta asupra modului lor de gândire, de acţiune şi chiar de a visa. În calitate de argumente se propun opini-ile, dorinţele şi acţiunile lor:

DE CE FRANŢA?

Dumitru Vicol, (Paris School of Economics, Eco-nomie): Am ales Franţa, deoarece este recunoscută

drept tărâm al studenţilor. După România, aici vin cei mai mulţi studenţi din Repu-blica Moldova. Franţa este ţara perfectă, dacă vorbim despre raportul dintre cali-tatea studiilor şi costul plătit de către student, deoare-ce aici studiile universitare sunt finanţate de către stat.

CE OFERă FRANŢA?

Aliona Secrieru, (Université Paris Est Cré-teil, Administration et Echanges Internationaux): Am ales să-mi continuu studiile în Franţa din două motive: ameliorarea nivelu-lui lingvistic şi deschiderea către o carieră internaţiona-lă. Experienţa a fost intensă atât pe plan pedagogic, cât şi pe plan uman. Pe lângă entuziasmul de a colabora în cadrul proiectelor univer-sitare cu studenţi din diferi-te colţuri ale lumii, organi-zarea timpului între cursuri şi descoperirea noii culturi, am constatat că sistemul de învăţământ francez este mult mai practic comparativ cu cel moldovenesc şi ro-mânesc, în special datorită efectuării stagiilor de practi-că cu durate corespunzătoa-re anilor de studiu. Aceste stagii reprezintă o aplicabili-tate a cunoştinţelor teoreti-ce acumulate şi o apreciere a exigenţelor actuale din partea angajatorilor, ceea ce facilitează adaptarea tineri-lor la cerinţele pieţei muncii.

DE CE ESTE DIFERITă FRANŢA?

Elena Baltaga, (Univer-sité Paris – Dauphine, Eco-nomie şi Management):

Orice experienţă contează pentru viitorul Moldovei, atâta timp cât noi dorim să realizăm ceva la noi în ţară. În realitate, nu contează ţara în care ne facem studiile şi nici specialitatea pe care o alegem, contează determi-narea şi dorinţa personală. Dacă ar fi să fac o compa-raţie între sistemul francez de educaţie superioară şi cel moldovenesc, desigur că aş găsi mai multe puncte po-zitive în cel francez: calitate înaltă la nivel de program, de pregătire, de profesori. În plus, sistemul francez oferă posibilitatea ori chiar obliga-ţia de a face stagii în firme şi bănci internaţionale, în timpul studiilor, ceea ce pre-supune un avantaj enorm faţă de sistemul nostru. Din acest punct de vedere (ca-litatea studiilor şi existenţa stagiilor), desigur că siste-mul francez este preferabil şi experienţa acumulată în urma acestor studii ar putea conta, în primul rând, pen-tru viitorul fiecăruia dintre noi şi, indirect, pentru viito-rul ţării.

Nicu Namolovan, (Ecole Nationale Supe-rieure d'Informatique pour l'Industrie & l'Entreprise): Sunt impresionat de serio-zitatea faţă de lecţii, lipsa gălăgiei în timpul lecţiei, aşa este cel puţin primul an, apoi studenţii devin mult mai relaxaţi. Apropo, un fapt curios despre învă-ţământul din Franţa: doar 50% din studenţi reuşesc să treacă în anul II. Ceea ce, în opinia mea, constituie cea mai mare diferenţă între stu-diile din Moldova şi Franţa. În Franţa nimeni nu trişea-

Ai noştri tineri la Paris învaţă!ză. Dacă ai învăţat, treci în anii următori, dacă nu – la revedere! Reieşind din asta, probabil, şi testele sunt mai adaptate. Profesorii nicioda-tă nu îşi vor permite să dea teste care depăşesc cu mult ceea ce s-a predat. Adică e o responsabilitate sporită din ambele părţi. Copiatul nu există sau cel puţin eu nu am văzut niciodată.

MOLDOVA SAU FRANŢA?

Denis Balan, (Univer-sité Paris – Dauphine, In-ginerie financiară): Sincer, îmi doresc să mă întorc în Moldova şi posibil că am s-o fac cândva, dar nu curând, nu în următorii zece ani.

În domeniul în care plănuiesc să activez nu pot să fac o carieră în Moldova, deoarece nu avem o piaţă financiară dezvoltată. Iar dacă m-aş întoarce acasă, ar fi doar pentru a-mi deschide o afacere, care cel mai pro-babil nu ar avea nicio legă-tură cu studiile mele de aici.

Dumitru Bocancea, (Sorbonne Graduate Busi-ness School, Marketing): După absolvire nu intenţi-onez să plec acasă, doresc să rămân în Franţa sau în altă ţară dezvoltată, fie în Europa Occidentală, fie în Statele Unite ale Americii.

Argumentul forte este că doresc să obţin aici expe-rienţă, o expertiză, şi doar apoi, în 3-5 ani, eventual să revin acasă, fiind cu adevă-rat competent, cu o diplomă cotată şi o maturitate re-spectivă.

Astfel, dacă cu două secole în urmă Mihai Emi-nescu, în poezia sa „Ai noştri tineri”, reprezenta o imitaţie a snobismului specific tim-pului şi a tinerilor plecaţi la studii în Paris: „Ai noştri tineri la Paris învaţă/ La gît cravatei cum se leagă no-dul,…”, atunci, iertată să ne fie îndrăzneala, noi, tinerii prezentului în criză financia-ră, schimbăm contextul po-eziei din sarcasm în drama-tism: învăţăm la Paris pentru un viitor real şi decent, con-siderând că suficiente per-soane sunt acasă care învaţă doar cum se leagă nodul la cravată!

Ne vom întoarce acasă, aceasta ne este menirea, dar aşteptaţi-ne să devenim mai puternici, căci vorba po-etului Lucian Blaga: „În cele din urmă, nici un popor nu e atât de decăzut şi de păcătos pentru a nu mai fi vrednic să te jertfeşti pentru el din mo-ment ce îi aparţii”.

Doina GuzunJeunes Moldaves, Paris

ruşi, chiar şi la Strasbourg, în-cercau să înveţe protestatarii care este originea şi istoria lor „adevărată”. Răspunsul a fost prompt şi puternic – „Russian army go home!” (armata rusă - acasă).

Gheorghe Bobeică, un organizator al mitingului, a cerut deputaţilor RM pre-zenţi la şedinţa APCE să fie mai consecvenţi în lupta lor politică pentru apărarea in-tegrităţii RM.

Vasile Calmaţui, un alt organizator, a amintit că anume CEDO a recunoscut că Estul RM este un teritoriu sub ocupaţie militară rusă şi a cerut autorităţilor Republi-cii Moldova să recunoască acest lucru.

Petru Băţ, un participant, a ţinut să remarce că protestul nu este îndreptat împotriva poporului rus, ci contra elitei sale politice, care tensionează relaţiile între R. Moldova şi Fe-deraţia Rusă.

Alexandru Leviţchi, pre-şedintele Clubului Liberal Paris, a spus că ambasadorul rus Kuzmin a făcut declaraţii obraznice şi mincinoase şi că trebuie expulzat din Re-publica Moldova.

Ion Cobzaru, un alt par-ticipant, a cerut autorităţilor ruse să-şi repatrieze toţi mer-cenarii şi criminalii din RM.

Toţi protestatarii au ho-tărât să continue protestele până nu vor fi respectate ce-rinţele lor.

gazetaBASARABIEI 31-15 februarie 2012

Gazeta Basarabiei aduce sincere mulţumiri asociaţiei InMoldova

Onlus pentru susţinerea acorda-tă la editarea ziarului.

Referendumului [din septem-brie 2010] îl mai consumăm şi astăzi. Aşa cum politica externă esteo continuare a politicii din ţară, asta nu poate să nu se răsfrângă asupra relaţiilor cu partenerii noştri din afară.

— Astăzi AIE ne propune un nou Referendum constituţional, pentru o „legalizare” a unei republici parlamenta-re autentice. Credeţi că acest nou scrutin va avea sorţi de izbân-dă?Îmi vine greu să spun,

pentru că, nefiind la faţa lo-cului, nu pot să judec despre starea de spirit sau tempera-tura din societate. Ceea ce ve-dem în presă nu e neapărat o reflectare a realităţii din teren. Întotdeauna am fost deprins să judec despre realitatea din Re-publica Moldova informându-mă din teren, direct de la sursă, fiindcă deseori presa din ţara noastră este influenţabilă, ca şi pretutindeni, de altfel. În orice caz, Consiliul Europei, se pare că este, de principiu, favorabil organizării unui Referendum, dacă asta ar conduce la soluţio-narea problemei. În fond, orice acţiune care conduce la clarifi-carea lucrurilor este bună.

— În absolut, dacă este să facem abstracţie de circumstanţele ultimelor luni de zile, care dintre căile po-sibile (republică par-lamentară, republică semi-prezidenţială cu un preşedinte ales de popor, alta ?) este cea mai bună pentru ţara noastră?Estegreu de spus. Dintre

toate, pâna acum noi nu am încercat doar monarhia consti-tuţională. Republicile – le-am încercat pe toate...

— Şi am eşuat...Părerea mea este că toate

modelele de guvernare pot fi bune. Depinde de conjunctu-ra internă, de tradiţia din ţară. În 2000, atunci când a fost modificată Constituţia, aşa s-a întâmplat că Preşedintele, fi-ind ales de către Parlament, a conservat nişte atribuţii foar-te importante, ceea ce pune oarecum la îndoială statutul de republică parlamentară veritabilă. Astăzi, noi nu sun-tem în definitiv nici republică parlamentară, şi nici nu am ieşit încă din republica semi-parlamentară. Este adevarat că sistemele semi-parlamentare,

Ambasadorii Republicii Moldova au început, în sfârşit, să construiască o imagine pozitivă a ţării noastre

gazetaBASARABIEI

SUNĂ ACUM: 00 39 328 2167650sau trimite mail: [email protected]

10% REdUCERE la spaţiu publicitarpentru toţi clienţii noi!

RECLAMă PENTRU TINE ŞI AFACEREA TA!

gazeta

BASARABIEIZiarul

migranţilor moldoveni


Anul IIINr. 1616-30 noiembrie 2011

Şi dacă Italia într-o perioadă de criză a

găsit personalităţi marcante pentru a scoa-

te ţara din impas, atunci în Republica Mol-

dova locul vacant de preşedinte nu ademe-

neşte pe nimeni. Alianţa pentru Integrare

Europeană nu a înaintat nicio candidatură

la funcţia de preşedinte pentru alegerile

fi xate pentru 18 noiembrie, nici opoziţia

comunistă nu a făcut acest lucru, suntem

punct şi de la capăt.

Mario Monti a ales o echipă în care nu

sunt prezente personalităţi politice pentru „a

evita anumite difi cultăţi şi pentru ca acest

guvern să aibă capacitatea de a acţiona inci-

siv în toate domeniile”.

La noi unii pledează pentru o candida-

tură non politică la funcţia de preşedinte,

alţii o vor anume din sânul partidelor, iar

până la urmă nici unii şi nici alţii nu au

susţinut nici măcar un candidat la funcţia

de şef al statului. Se caută un preşedinte,

Mergem la frigărui în ziua alegerilor, Fum

negru deasupra Parlamentului RM – cam

asta titrează presa despre Moldova şi toţi

se întreabă: quo vadis? Timp de peste doi

ani suntem într-o criză politică fără sfârşit,

politicienii pe care i-am votat nu reuşesc să

depăşească Criza Constituţională, sau in-

terpretările Legii Organice sunt prea varia-

te, rezultatul însă rămâne acelaşi: nu avem

nici preşedinte, nici o majoritate parlamen-

tară solidă. Avem criză de tot felul: socială,

demografi că, economică...

Să vedem cum va reuşi Mario Monti să

conducă un guvern chemat să redea Italiei

demnitate, dar de ce nu am prelua modelul

italian şi în Republica Moldova, nu avem per-

sonalităţi? Olga COPTU

Punct şi

de la capăt

Mario Monti, alesul preşedintelui repu-

blicii Italiene Giorgio Napolitano, are o

misiune foarte delicată, şi anume recâşti-

garea încrederii creditorilor externi pen-

tru Italia. După demisia lui Silvio Berlus-

coni la 13 noiembrie curent, preşedintele

ţării Napolitano, partidele politice, dar şi

sindicatele împreună cu industriaşii ita-

lieni, mizează pe experienţa decenală a

lui „Grande Mario” în funcţia de Comisar

european, pentru a convinge europenii,

dar şi bursele, că Guvernul său (compus

din specialişti, profesori universitari, mi-

litari, economişti – cu toţii personalităţi

în domeniile unde urmează să obţină fo-

toliile de minsitru, cu o premieră pentru

Italia – nominalizarea unei femei, Paola

Severino, în fncţia de Ministru al Justi-

ţiei) este capabil să acţioneze pentru a

evita default-ul italian.

EdITORIAL

Destinul de a fi „badantă”:

discuţii şi refl ecţii la seminarul

tematic de la Modena (Italia)

Este o femeie, care în majorita-

tea cazurilor a venit în Italia din Eu-

ropa de Est şi îngrijeşte de bătrânii

italieni şi de casele lor. Îngrijeşte cu

sârguinţă, spală, calcă, găteşte bu-

cate, face cumpărături şi pe toate le

face cu dragoste, căldură şi sacrifi ciu

de sine. Anume aşa trebuie să fi e, al-

tfel italienii nu le doresc în casele lor.

Cum scrie Francesco Vietti în car-

te sa „ Il paese delle badanti” (Ţara

badantelor), acest cuvânt provine

de la verbul „badare”, care stă între

„a lucra” şi „a iubi”. Deci, munca de

badantă este una în care se depune

dragoste. După cele expuse nu cred

că cititorului îi va fi greu să înţeleagă

semnifi catul acestui termen, de ace-

Termenul de „badantă” a de-

venit pentru noi, cei din Italia,

foarte cunoscut, fi ind folosit

deseori de italieni, dar şi de

noi, fără deosebire de semni-

fi cat. „Badantă” ar însemna

asistentă familială, colabora-

toare casnică, îngrijitoare de

persoane, îndeosebi persoane

în vârstă.

ea voi folosi în continuare anume

cuvântul „badantă” pentru această

categorie de lucrătoare.

Despre badante, prin prizma bi-

ografi ilor şi destinelor acestora, s-a

vorbit la seminarul „Geografi i de în-

grijire” în oraşul Modena, pe data de

11-13 noiembrie, seminar organizat

de Provincia şi Primăria din Modena

în colaborare cu asociaţii şi fundaţii

italiene. În afară de cercetători, an-

tropologi, scriitori sau profesionişti

din domeniu, întâlnirile pe parcursul

celor trei zile s-au distins prin parti-

ciparea directă a martorilor implicaţi

în prima persoană, adică a badan-

telor. Au povestit experienţele lor

femeile din Ucraina, Rusia, Georgia

şi Republica Moldova făcând schimb

de opinii şi relatări semnifi cative

pentru publicul prezent. Printre par-

ticipanţii la eveniment au fost şi Na-

talia Petică de la asociaţia „Plai” din

Torino, Tatiana Nogailîc de la „Asso-

moldave” din Roma, Olga Coptu de

la „Gazeta Basarabiei” şi Ala Mîndîca-

nu, preşedintele Comunităţii Moldo-

veneşti din Canada. Fiind interesat

de tema seminarului, nu am putut

să lipsesc nici eu, participând cu plă-

cere la aceste trei zile de formare din

partea Centrului Diaspora Moldova.

Astfel am avut posibilitatea să afl u

şi părerile conaţionalelor noastre vi-

zavi de argumentele discutate.

Dna Natalia, sunt nespus de

bucuros să ne reîntâlnim după

conferinţa din august din r.

Moldova. Ştiu că dedicaţi mult

timp voluntariatului în cadrul

asociaţiei pe care o conduceţi,

dar cum s-a întâmplat să par-

ticipaţi şi la acest eveniment?

Am fost invitată de către unul

din organizatorii acestui forum,

Francesco Vietti, om de ştiinţă,

scriitor şi cercetător, autorul cărţii

„Il Paese delle badanti”, carte care

povesteşte despre destinele mul-

tor femei din Moldova venite în

Italia, care muncesc în calitate de

îngrijitoare de bătrâni. Francesco a

fost alături de noi din prima clipă

când am decis să fondăm prima

asociaţie de moldoveni din Torino

în 2007.continuare în paginile 2-3

PAG

2

PAG

4

PAG

5

Il 15°Censimento

dellapopolazione

e delle

abitazioni 2011

(Şi) Eu sunt

Român!Cu 2500 de ani în urmă, fi lo-

soful Diogene, plimbându-se

ziua-n amiaza mare pe străzi,

cu felinarul în mâini, spunea:

„Caut omul”. Străzile capitalei

antice erau, ca şi astăzi, pline

de oameni: bătrâni, tineri,

femei, copii, marinari, negus-

tori, etc. Fiecare dintre ei era

om, însă Diogene căuta ceea

ce era ascuns în ei, el căuta

personalitatea umană.

Habemus Папа?!

Din fericire, nu!

Aşadar, alegerile prezidenţiale

care erau programate pentru

data de 18 noiembrie 2011,

au eşuat. Parlamentul repu-

blicii Moldova trebuia să se

întrunească la acea dată într-o

şedinţă specială, în care cei 101

de deputaţi trebuiau să purcea-

dă la alegerea şefului statului.

gazeta

BASARABIEIZiarul

migranţilor moldoveni


Anul IIINr. 151-15 noiembrie 2011

pag. 2

Moldovenii din Italia: cifre, date

şi statistici conform Raportului

Dossier Statistico Immigrazione 2011Pe data de 27 octombrie

la roma şi în alte oraşe din Italia a fost prezentat

raportul Dossier Statistico

Immigrazione 2011. reali-

zat anual de către o echipă

de cercetători de la Caritas

Migrantes, raportul prezin-

tă estimări statistice referi-

tor la migranţii din această

ţară, fi ind una din cele mai

actualizate surse de infor-

maţii care conţine date, sta-

tistici, dar abordează şi alte

aspecte importante privind

imigraţia în Italia. raportul

vorbeşte despre o prezenţă

de aproximativ 5 milioane

de imigranţi în Peninsulă,

constituind un total de 7,5

procente din populaţia ţării,

sau chiar 10% în unele regi-

uni. Printre cele mai repre-

zentative naţiuni se numără

românii, albanezii, maro-

canii, chinezii şi ucrainenii.

Moldovenii, de asemenea,

fac parte dintre primele 10

comunităţi străine. Care

sunt cifrele şi despre ce vorbesc statisticile referitor

la cetăţenii moldoveni din

Italia, vedem din datele de

mai jos, elaborate în mare

parte în baza raportului

Dossier, dar şi din alte surse

importante.

pag. 3 pag. 7 pag. 2

„Ai noştri”, ca brazii

Mai ţineţi minte? „Cum stau ca brazi în

munte voinici sute de mii; / - / Bătrâni, băr-

baţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!”.

Sunt versuri din „Deşteaptă-te, române !”,

pe care mulţi dintre noi îl considerăm drept

imnul naţiunii din care facem parte, imnul

tuturor românilor.

„Gazeta Basarabiei”

a devenit o publicaţieprezentă permanentla bibliotecaorăşeneascădin Mestre-Veneţia

Moldoveniicucerescmediulde afaceriitalianprincuraj şiperseverenţă

gazetaBASARABIEI

Ziarulmigranţilor moldoveni


Anul IIINr. 1416-31 octombrie 2011

pag. 2

pag. 3

pag. 4

pag. 5

Aspecte problematice în activitatea cotidiană a emigranţilor moldoveni cauzate de lipsa acordurilorinterstatale între Moldova şi Italiadiscurs rostit în cadrul Conferinţei Internaţionale

„Cultura Toleranţei, Valorile Comune, dialogul Intercultural: 20 de ani de realizări”, 23-26 august 2011, Chişinău

Seminarul„Imigraţia înVeneto, migranţişi actori locali:întâlniri, idei şiresurse pentruco-dezvoltare”

Rodica Rusu –AutoportretIA, SUNT ŞI EU...

În ultimele două săptămâni Parlamentul Republicii Moldova s-a transformat într-un adevărat teatru de confruntare. Cel mai dureros este faptul că „linia fron-tului” desparte două grupuri de deputaţi, pe care am dorit să-i ve-dem împreună, apărând aceleaşi valori şi luptindu-se pentru ace-laşi ideal: integrarea europeană a Republicii Moldova. Însă, la fel cum s-a întâmplat de mai multe ori pe parcursul celor douăzeci de ani de independenţă ai ţării noastre, „ai noştri” nu se mai în-ţeleg. Utilizez cu bună ştiinţă ex-presia „ai noştri”, şi nu aş vrea să fi u învinuit de divizarea societăţii în „ai noştri” şi „alţii”. Sunt însă în drept să utilizez expresia aceas-ta, fi indcă atunci când am mers la votare în 2009 şi în 2010, fă-ceam foarte clar distincţia între partidele de orientare demo-cratică, pentru care integrarea europeană era un scop asumat în mod sincer şi Partidul Comu-niştilor, pentru care integrarea europeană nu a fost decât un truc electoral, utilizat pentru a convinge electoratul naiv de „schimbarea vectorului extern” al acestui partid după 2005. Acum trei săptămâni, prin declaraţia li-derului sau V. Voronin, PCRM-ul şi-a dat arama pe faţă, acest par-tid proclamând foarte clar şi fără echivoc opţiunea să pentru inte-grarea Republicii Moldova în...

Cine riscă să rămînă de unul singur în politica Republicii Moldova?

în pofida tuturor avantajelor pe care le au, sunt şi producătoare de conflicte, între un Preşedin-te suficient de puternic şi un Prim-Ministru la fel de influ-ent. Atunci când Preşedintele mai are şi o acoperire politică, ciocnirile pot fi destul de dure. Am văzut asta din exemplul mai multor ţări. Şi în Republi-ca Moldova, în perioada semi-parlamentarismului, ciocnirile dintre preşedinte şi premier erau un fenomen permanent. Haideţi să ne amintim doar de sfârşitul anilor 1990.

Eu nu sunt deloc adeptul unor reforme cardinale, care ne-ar face să revenim la o re-publică prezidenţială, aşa cum declară unele voci. Consider că sistemul parlamentar tre-buie să fie ameliorat, să avem cu adevărat o republică par-lamentară funcţională. Să nu intervenim prea tare, însă, pe problema de fond, pentru că ne epuizăm, dacă schimbăm în fiecare zi regimul de guver-nare. Cred că reducând din competenţele şefului statului şi mărind competenţele premie-rului, vom ajunge la o veritabilă republică parlamentară.

— Haideţisă vorbim şi despre comunitatea basarabenilor noştri care sunt instalaţi aici, în Franţa. Care a fost, după părerea Dumneavoastră, rolul diasporei basara-bene în schimbarea democratică ce s-a produs în septembrie 2009 şi în menţinerea

la putere a guvernării democratice în urma alegerilor din noiem-brie 2010?Imens. Şi nu doar în sens

numeric, ci mai ales în sens moral. Fără îndoială, putem spune că cei din afară, votând aşa cum au votat, au influen-ţat incontestabil şi opinia pu-blică din Republica Moldova, poate chiar mai mult decât presa sau întreaga campanie electorală. Activismul civic al acestor oameni din afară a jucat un rol extraordinar. Re-publica Moldova datorează foarte mult acestor oameni. Am vorbit întotdeauna des-pre aportul lor la stabilizarea economică a ţării. Desigur, în acest sens rolul emigranţilor este crucial, dar în afară de asta, cred că votul diasporei a fost un semn de susţinere morală a unui anume curs politic al Republicii Moldo-va. Nu vorbesc de susţinerea anumitor partide politice, ci de susţinerea unui curs politic al ţării. Oamenii din afară au votat în favoareaa unui mesaj geopolitic foarte clar şi cred că toţi cei care se gândesc la o nouă campanie electorală trebuie să-şi pună întrebarea referitor la aşteptările acestor oameni. Modificarea cursu-lui politic propus înainte de alegerile din 2010 nu poate, în niciun caz, să figureze pe agenda niciunei forţe politice din ţara noastră.

— Apropo de vizibilita-tea ţării noastre: ce imagine are Republi-ca Moldova în Franţa? Cum contribuiţi Dum-neavoastră împreună cu colegii Dumnea-voastră din corpul diplomatic acreditat în Republica France-ză la îmbunătaţirea acestei imagini?Imaginea Republicii Mol-

dova sau nu există, sau nu este proastă, acolo unde există. Am constatat ultimul lucru cu o anumită satisfacţie. Poate e şi din cauza că presa franceză nu ne-a acordat întotdeauna prea multă atenţie. Presa, în ultimul timp, caută foarte des senza-ţionalul, iar senzaţionalul este un mare distrugător de imagi-ne. Nu veţi găsi multe articole pozitive despre ţări din zona noastră. Este una din marile probleme –crearea imaginii. E foarte greu să creezi o imagi-ne şi foarte uşor să o distrugi. Vreau să spun că acolo unde suntem cunoscuţi, unde au existat contacte cu Republica Moldova, oameni care ne-au vizitat ţara, oameni care intră în contact cu reprezentanţii comunităţii noastre, părerea e foarte bună. Dealtminteri, co-munitatea joacă un rol esenţial în crearea imaginii unei ţări. Francezul de rând judecă des-pre ţara de provenienţă după oamenii pe care îi vede.

Eu vorbesc despre comu-nitatea moldovenilor de aici cu o mare satisfacţie. Sunt oa-meni care, acolo unde sunt, nu au creat niciodată probleme. Mi s-a spus asta foarte deschis şi la Ministerul francez de Inter-ne: comunitatea moldovenilor este o comunitate care nu cre-ează probleme în Franţa. Nu este o comunitate „vizibilă”, despre care se vorbeşte în ter-meni negativi. Sunt foarte mul-ţi medici moldoveni: recent am fost într-un spital de provincie în Soissons, unde lucrează câţiva medici extraordinari din Republica Moldova. Mă bucură faptul că în Franţa lucrează nu numai oameni care vin semi-legal, se angajează la munci necalificate, la negru. Sunt şi foarte mulţi oameni care au o bună pregătire profesională: tineri profesori, medici, artişti plastici. Ei sunt cei care produc această imagine pozitivă a ţării noastre.

Sigur că am încercat pe parcursul acestui an şi jumăta-

te să vorbesc mai mult despre Republica Moldova şi am făcut acest lucru cu ajutorul tribune-lor oferite de către universităţi, ONG-uri, etc. Pâna acum, nu era în tradiţia Ambasadei să vorbească public despre ţară. Pe parcursul unui an şi jumă-tate am avut în jur de 15 ieşiri în afara Parisului. Acum câteva zile am avut o conferinţă publi-că la Universitatea din Strasbo-urg. Pe mine mă interesează ca la astfel de conferinţe să vină mai mult străini, pentru că anume lor le sunt adresa-te. Cu moldovenii organizăm manifestări în sânul comuni-tăţii. Până nu demult ideea era că partenerul, interlocutorul Ambasadei este Ministerul de Externe şi instituţiile franceze de stat. La asta ne limitam. Însă noi nu putem schimba opinia publică din Franţa co-municând doar cu instituţiile publice. Evident că partenerul privilegiat este Guvernul, sunt instituţiile de stat pe lângă care suntem acreditaţi. Dar lucrul în teren, daca pot spune aşa, este cel mai important. În iu-nie vom organiza în zona Lyo-nului (departamentul Rhône) Zilele Republicii Moldova. Cu Camera de Comerţ şi Industrie vom organiza prezentări ale produselor moldoveneşti, vom face o masă rotundă la care să vină oameni de afaceri din Republica Moldova, vom or-ganiza un spectacol la Teatrul din Villefranche-sur-Saône, o expoziţie de pictură în atelie-rul pictorului Tvi Milstein, care ulterior va veni şi el în Repu-blica Moldova. Cred că în felul acesta, prin provincie, e posibil să cucereşti Franţa – a încerca să o cucereşti prin capitală este foarte greu. Organizarea unor manifestări culturale la Paris se reduce deseori la evenimente în sânul comunitaţii. Scenele din provincie pot fi pentru noi un pas înainte de mare folos. E importantă şi comunicarea cu presa locală – în Bordeaux, Saint-Etienne, Nice, Lille, etc. Crearea imaginii unei ţări e o problemă de decenii, dacă nu chiar de secole. Imaginea unei ţări este frecvent legată de ste-reotipuri şi cel mai greu este spargerea acestor stereotipuri.

— Apropo de diasporă. Putem vorbi astăzi despre existenţa unei comunităţi bine organizate, solidare şi care îşi face vocea

auzită atunci când este nevoie?Cred că la Paris, poate mai

mult decât în altă parte. Deşi în Franţa comunitatea moldo-venilor este pulverizată, există un nucleu care este centralizat pe capitală. Asta spre deose-bire de Italia, unde sunt multe oraşe cu comunităţi impor-tante. Nu ştiu dacă mai sunt exemple identice celui fran-cez. Eu judec şi după numărul de acţiuni publice, organizate de comunitatea moldovenilor din Paris. Chiar şi acţiunile de protest, de atitudine civică pe care le iau – am sentimentul că astfel de acţiuni au loc doar la Paris. Asta vorbeşte despre o anumită organizare şi o poziţie civică, o anumită maturitate a acestei comunităţi. Cred că, deşi comunitatea poate nu este perfect organizată (şi este normal acest lucru, fiindcă sunt oameni cu diferite intere-se, diferite sfere de activitate, etc.), există oameni care men-ţin legături, comunică eficient între ei şi sunt capabili să ia şi să exprime o atitudine autono-mă.

— Vă mulţumesc mult pentru timpul pe care aţi binevoit să ni-l acordaţi. Ce le doriţi cititorilor noştri la acest început de an?Lucruri tradiţionale: îna-

inte de toate sănătate lor şi familiilor lor, prosperitate, cu-raj, pentru că avem nevoie de mult curaj pentru înfruntarea tuturor problemelor cu care ne confruntăm şi vedem că ele sunt tot mai multe. Încredere – ceea ce ne lipseşte frecvent nouă, basarabenilor, este în-crederea în forţele proprii, în-crederea în sine. Manifestăm de multe ori un anumit pesi-mism nativ, dacă pot spune aşa. De asemenea, le doresc stabilitate pentru toţi şi stabili-tate în ţară. Sper că anul 2012 va aduce mai multă stabilitate politică. Rezultatele economice înregistrate de ţara noastră pe fundal european sunt departe de a fi cele mai proaste, dar, întâi de toate, avem nevoie de stabilitate politică şi de încre-dere într-un viitor mai sigur şi într-un viitor european, bine-înţeles.

Interviu realizat de Dorin Duşciac

30 ianuarie 2012, Paris, Franţa

FOTO

: UN

ESCO


Comandantul De Falco îl cheamă la telefon pe căpita-nul „Concordiei” la 01.46, sâmbătă. Schettino se afla într-o şalupă, împreună cu câţiva ofiţeri din echipaj:– Alo, sunt De Falco, de la Livorno. Dumneata eşti căpitanul?– Da, bună seara, comandante De Falco.– Spune-mi te rog numele dumitale.– Sunt căpitanul Schettino.– Schettino? Ascultă-mă, Schettino. Au mai rămas oameni izo-

laţi la bord. Mergi cu şalupa la proră, partea dreaptă. Găseşti o scară de funii. Dumneata urci pe scara ceea şi mergi pe bord. Urci deci la bordul navei şi-mi raportezi câte persoane mai sunt acolo. E clar? Te avizez că această convorbire se înregistrează, căpitan Schettino.

– Uitaţi, comandante, vreau să vă spun ceva...– Vorbeşte mai tare! Pune mâna în faţa microfonului şi vor-

beşte mai tare! Clar?– Comandante, în acest moment nava e înclinată... – Am înţeles. Dar ascultă-mă. Pe scara de la proră vei vedea

oameni ce coboară. Ei bine, dumneata scara aia vei parcur-ge-o în sens invers. Vei urca pe navă şi-mi vei spune câte per-soane mai sunt la bord! Ai înţeles? Îmi spui dacă sunt copii, femei sau oameni care au nevoie de ajutor medical. Şi-mi spui numărul persoanelor din fiecare categorie. E clar?.. Uite ce, Schettino, nu mă mai călca pe nervi. Poate că ţi-ai salvat pielea de la înec, dar îţi promit că te ia naiba dacă nu urci la bord! Urcă la bord, drace!

– Comandante, vă rog frumos...– Nu, te rog eu frumos pe dumneata să urci la bord. Promite-

mi-o.– Eu sunt aici, cu ajutoarele, nu mă duc nicăieri, sunt aici.– Ce faci, căpitane?– Coordonez ajutoarele.– Nu ai ce coordona acolo. Urcă pe punte. Vei coordona aju-

toarele de pe punte. Dumneata refuzi?– Nu, nu refuz.– Dumneata refuzi să urci la bord, căpitane?– Nu, nu.– Atunci să-mi spui din care motiv nu urci? [...] Dumneata ai

declarat abandonarea navei, acuma sunt eu cel care coman-dă. E un ordin. Urcă la bord. Vei găsi acolo un salvator trimis de mine cu elicopterul.

– Unde se află salvatorul dumneavoastră?– Salvatorul meu e la proră. Hai, înainte! Sunt deja cadavre,

Schettino.– Câte cadavre sunt?– Nu ştiu. Ştiu de unu. Am auzit că a fost găsit unu. Dar anu-

me dumneata trebuie să ştii câte cadavre ai la bord, o Dum-nezeule!

– Dar vă daţi seama că aici e întuneric şi nu se vede nimic?– Şi ce, vrei să te duci acasă, Schettino? E întuneric şi vrei aca-

să?.. Deci, ai să te urci la proră pe scară şi ai să-mi spui ce e de făcut, câţi oameni sunt şi de ce au nevoie. Imediat. [...]

Naufragiul frumoasei „Costa Concordia” a trezit în Italia un enorm interes. Dar nu spectacolul în sine a suscitat participarea sufletească a italienilor, cu toate că nici spectacolul nu a fost neglijabil: o enor-mă balenă a mărilor, un oraş plutitor plin de lumini strălucitoare, de restau-rante şi piscine, populat de mai bine de patru mii de oameni, eşuează în mod lamentabil pe stânci şi se răstoarnă pe o coastă. Iar pasagerii, fericiţii care crezuseră de a fi cumpă-rat la doar 340 de euro o distracţie de milioane, s-au văzut pe neaşteptate în întuneric şi cu un colac de salvare la gât.

Nu, ceea ce a impresionat la maximum nu a fost tragedia propriu zisă, ci exprimarea ei mediatică. Tragediile, mai mari sau mai mici, au existat şi vor exista întotdeauna. Dar cele mai multe din aceste tragedii sunt acoperite de colbul uită-rii, pentru că nu se găseşte un poet care să le cânte. „Concor-

„COSTA CONCORDIA” a provocatun val de pasiune civilă

dia” însă a fost, din acest punct de vedere, norocoasă. Pentru că tragedia ei a fost exprimată imediat, concomitent cu des-făşurarea evenimentului, într-o operă pe care o cred înzestrată cu o frumuseţe epică sublimă. O operă care mă duce cu gândul la Homer şi Eschil. Această ope-ră este dialogul telefonic dintre căpitanul „Concordiei” Frances-

co Schettino şi comandantul că-pităneriei portului Livorno Gre-gorio de Falco. Îl voi reda mai jos scris şi tradus (după http://lanuovasardegna.gelocal.it/sardegna/2012/01/18/news/li-vorno-questa-la-trascrizione-in-tegrale-del-dialogo-telefonico-tra-il-comandante-5550810), dar farmecul său e mai ales de natură audio. E vocea lui De Fal-

co care te răpeşte prin tonul ei decis, prin supărarea greu stă-pânită, prin punerea la punct a interlocutorului care se bâlbâie şi nu mai ştie ce vorbeşte. Dia-logul merită ascultat chiar dacă nu înţelegi italiana. Iată linkul: http://www.youtube.com/watch?v=VtnesXFt1UE Italia a ascultat acest dialog înregis-trat de căpitănerie cu o emoţie rară. Aşadar, Comandantul De Falco îl sună pe căpitanul „Con-cordiei” Francesco Schettino. Naufragiul deja avusese loc. „Costa Concordia” se apropiase de insula Giglio prea tare şi cu o viteză excesivă. Căpitanul nu vrea decât să facă un „inchino”, să salute adică cu sirenele insu-la şi pe un prieten al său. Când observă reciful, face o manevră bruscă la dreapta. Stânca însă îi taie babordul ca un cuţit. Sala maşinilor e inundată, genera-toarele de electricitate ies din funcţiune, pe navă se întro-nează haosul si întunericul. Dar căpitanul ezită să dea semnalul SOS. Pasagerilor li se spune că e doar o defecţiune electrică. Între timp corabia eşuează la ţărm, puternic înclinată pe bor-dul drept, sunt aruncate anco-rele. Incidentul avusese loc la 21.45, vineri, 13 ianuarie 2012. Cu aproape o oră după incident, când deja pasagerii chemaseră prin telefoanele mobile ajutoa-rele de pe ţărm, când echipajul începuse evacuarea pasagerilor din proprie iniţiativă, iar în jurul „Concordiei” roiau şalupele şi elicopterele salvatorilor, abia acum căpitanul Schettino recu-noaşte că a naufragiat.

Căpitanul nu a mai înde-plinit ordinul lui De Falco. A fost arestat şi însoţit direct la închi-soare. Dar ziceam că dialogul de mai sus este o operă epică. Da, pentru că eroii lui au căpă-tat măreţie de simbol şi sunt contrapuşi unul altuia într-o perfectă antiteză romantică, cu o deosebită măiestrie artisti-că. Cât fac numai cuvintele lui Schettino „Dar vă daţi seama că aici e întuneric şi nu se vede ni-mic?”!

Personajul Schettino e ti-pul meridionalului arivist, şiret, dominat de pasiuni şi vanitate, care pentru italieni s-ar preta de minune şi pentru un rol de

mafiot. Încalcă reguli şi legi pentru a face favoruri prieteni-lor şi spune minciuni pentru a fugi de responsabilităţi. A făcut o carieră frumoasă, dar nu da-torită unor calităţi nobile, ci cu-metrismului şi aranjamentelor. Are o familie respectabilă, dar numai în aparenţă, căci cultivă multe legături extraconjuga-le. Iar atunci când, din prostie, combină un dezastru şi zdro-beşte de stânci frumoasa sa navă, Schettino se dovedeşte a fi pur şi simplu un laş. Abando-nează nava cu pasageri la bord, în loc să-şi asume toate respon-sabilităţile şi, eventual, să moa-ră, precum o făcuse căpitanul de pe „Titanic”.

Din contra, personajul Gregorio De Falco, comandan-tul căpităneriei din Livorno, este tipul unui nordic demn, dotat cu un simţ milităresc, în sens bun, al datoriei şi cu simţul sacrificiului. Oamenii din cate-goria lui au luptat cu Garibaldi pentru eliberarea şi unitatea Italiei, au fost exploratori ca Marco Polo şi Umberto Nobile, ori magistraţi căzuţi în lupta cu mafia, ca Giovanni Falcone şi Paolo Borsellino. În viaţa pri-

vată este simplu, modest, soţ model şi tată iubitor. Acest per-sonaj a trezit un val de pasiune civilă şi a redat într-un fel Italiei demnitatea pierdută prin nau-fragiul „Concordiei” şi loviturile crizei economice.

Prototipurile eroilor aces-tui dialog s-ar putea să fie foar-te diferite de personajele care îi reprezintă pe marea scenă mediatică, De Falco poate că are şi el slăbiciunile sale, iar Schettino poate că a avut şi el o zi proastă în viaţa lui, nu e ticălosul ce pare. Dar lucrul acesta nu mai are importan-ţă pentru masele populare aşezate în faţa televizoarelor precum anticii în amfiteatre. Mulţimile l-au ovaţionat pe De Falco ca pe un erou, ca pe un model social demn de urmat. Vorbele cu care acesta se adre-sează lui Schettino, „Vada a bordo, cazzo!”, au devenit cu-vinte înaripate. Iar Francesco Schettino a fost huiduit ca un laş şi i s-a arătat degetul mare cu vârful în jos. Să vedem dacă prototipurile nu se vor prăbuşi sub povara personajelor.

Victor Druţă, Roma


Sub presiuneşi sectorul privat

ServICII

• Consultanţă în domeniul migraţiei pentru cetăţenii mol-doveni din Italia (legislaţia migraţională, informaţii con-sulare şi instituţionale).

• Asistenţă pentru reînnoirea permisului de şedere, reîn-tregirea familiei, solicitarea cetăţeniei, înscrierea la in-stituţiile de învăţământ italiene.

• Traducerea şi legalizarea actelor moldoveneşti în Italia.• Suport la constituirea, legalizarea şi acivitatea asociaţii-

lor moldoveneşti din Italia.

Venezia, Padova, BolognaTelefon de contact: (+39) 380 7321603e-mail: [email protected]

Centrul Diaspora Moldova-Italia

Aşa cum era de aşteptat, iniţiativa Alianţei pentru Inte-grare Europeană de a organi-za un Referendum constituţi-onal în aprilie 2012 a stârnit un şir de reacţii adverse în rândul opoziţiei. Lucru abso-lut firesc, acceptabil şi chiar inevitabil într-o societate li-beră şi democratică. Opoziţia pentru asta şi este „în opozi-ţie” – pentru ca să nu fie de acord cu Puterea, pentru a o critica şi pentru a reprezenta un punct de vedere diferit, contrariu. Toate bune şi fru-moase până aici. Cu excepţia unui „detaliu”: în Republica Moldova practic nu există o Opoziţie demnă de acest ca-lificativ.

Spuneam într-un articol precedent că Partidul Comu-niştilor – cel mai mare dintre partidele care nu se află actu-almente la guvernare – este un partid anti-sistem. Am adus şi argumente în favoa-rea acestei teze. În ultimele două săptămâni, am primit cu toţii o confirmare a faptului că PCRM nu poate face parte dintr-un sistem democratic. În loc de a se pronunţa în mod civilizat împotriva Referendu-mului iniţiat de către AIE şi de a aduce argumente serioase în acest sens, comuniştii au demarat un adevărat proces de obstrucţionare a puterii legitime din Republica Mol-dova. PCRM cheamă deschis populaţia republicii la (nici mai mult, nici mai puţin!) „ne-supunere civică”. Boşii prole-tar-milionari din acest partid au îmbrăcat iarăşi tricourile cu Che Guevara peste blănu-rile de mii de euro şi colindă satele noastre, chemând po-pulaţia şi autorităţile publice locale la „nesupunere”. Unii dintre ei îşi permit chiar să se compare pe ei înşişi şi pe co-legii lor de partid cu somităţi din istoria mondială, care au devenit adevărate referinţe, puncte de reper în lupta pen-tru drepturi civice, împotriva tuturor discriminărilor şi pen-tru echitate socială – Martin Luther King, Mahatma Gan-dhi, ş.a. În afară de faptul că o astfel de atitudine de auto-adorare miroase foarte urât a laudă deşartă, suntem siliţi să constatăm totala incoerenţă a discursului comuniştilor. Ştim cu toţii că PCRM s-a pronunţat vehement împotriva adop-tării Legii anti-discriminare, care ar interzice în societa-te discriminarea pe criteriul apartenenţei la orice tip de minoritate (etnică, rasială, religioasă, sexuală, etc.). Is-teria provocată de către co-munişti şi amalgamurile cre-ate prin invocarea continuă a factorului religios (ce are

Grecia a acceptat un nou acord de împrumut în sumă de 130 mld euro, ceea ce presupune noi măsuri de austeri-tate sub forma unui nou memorandum.

Memorandumul din 2009, semnat de Guvernul Papandreu, prevedea re-dresarea economiei până la sfârşitul anului 2011 şi ieşirea la pieţile economi-ce până la sfârşitul anului 2011 – începutul anului 2012. Însă Ellada se con-fruntă cu o depresiune adâncă.

Creşterea indicilor de somaj arată că sectorul privat şi, în special, între-prinderile mijlocii nu pot menţine acelaşi nivel de ocupare cu acelaşi cost sa-larial. Scăderea preponde-rentă a ciclului de ocupare a forţei de muncă, împreu-nă cu imposibilitatea de a asigura finanţare băncilor, determină mii de înterprin-deri să facă concedieri în masă, să micşoreze salari-ile şi să încalce drepturilor fundamentale, atât eco-nomice, cât şi sociale ale muncitorilor.

Analiştii economici susţin că ”Grecia nu se con-fruntă doar cu problema financiară a statului, dar are şi problema deficitului curent de tranzacţii. Asta ar însemna că nu este sufi-cientă consolidarea fiscală,

trebuie să crească compe-titivitatea internaţională a sectorului privat, iar pen-tru a câştiga bani pe piaţa globală, trebuie să fie aco-perite nevoile de bază şi să fie finanţat managementul datoriei excesive”.

Efectele crizei au in-fluenţat direct şi migranţii moldoveni care muncesc în Republica Elenă, an-gajaţi în sectorul privat la întreprinderi mici şi mijlo-cii. Salariul mediu al unui muncitor din sectorul pri-vat la momentul actual este de la 700 la 1.200 Euro, asigurarea lunară fi-ind acoperită cu 300-700 timbre. Cei care plătesc mai mult criza econimică sunt lucrătorii din sectorul privat. Potrivit unui studiu realizat de Institutul Naţio-nal al Muncii, costul forţei de muncă în întreaga eco-nomie a Greciei a scăzut cu 14,3 %, de la primul trimestru 2010 până la al treilea trimestru 2011, cu toate acestea, în adminis-traţia publică, asigurarea socială a scăzut cu 5,6%. În toate ramurile din sectorul privat, din cauza concedie-rilor şi scăderea numărului locurilor de muncă, costu-rile de muncă au fost redu-se de la 11,2 % la 32,5%. Costurile non-salariale au scăzut cu 19,3%.

Svetlana Lisagor Vergis, Atena

Încă un pas spre apropie-rea de Uniunea europea-nă şi încă o uşă deschisă spre noi oportunităţi. De această dată, în dome-niul ştiinţific şi tehno-logic.

Din anul curent, Repu-blica Moldova are statut de ţară asociată la al Şaptelea Program Cadru al Comu-nităţii Europene pentru cercetare, dezvoltare teh-nologică şi activităţi demon-strative (PC7), iar la 27 ianu-arie 2012 a avut loc lansarea oficială a acestui statut. La evenimentul desfăşurat la Academia de Ştiinţe a Mol-dovei a participat Vicemi-nistrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Natalia Gherman. De menţionat că R. Moldova este prima ţară din cadrul Parteneriatului Estic care a obţinut statutul de asociat la acest program.

Referindu-se la benefici-ile asocierii la acest Program, Natalia Gherman a reliefat impactul pozitiv al acestuia asupra promovării unei co-

laborări mai structurate şi în concordanţă cu politicile europene în domeniul cer-cetării. Astfel, comunitatea ştiinţifică, mediul de afaceri, societatea civilă vor avea mai mult acces la oportuni-tăţile oferite pentru coope-rare în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, precum şi pen-tru creşterea rolului cercetă-rii şi inovării pe agenda pu-blică naţională. Extinderea participării RM în cadrul altor Programe şi Agenţii UE, con-siderate un instrument util în procesul de implementa-re a prevederilor viitorului Acord de Asociere RM-UE, preluarea bunelor practici şi stabilirea contactelor cu experţi din UE, este una din priorităţile de pe agenda di-alogului moldo-comunitar.

Republica Moldova a semnat Memorandumul de Înţelegere cu Uniunea Eu-ropeană privind asocierea la PC7 pe data de 11octombrie 2011.

Sursa: Serviciul de Presă

al MAEIE

Viceministrul NataliaGherman la lansarea oficială a statutului de ţară asociată a R. Moldova la Programul ştiinţific PC7

Iura Roşca & co – soldaţii din primalinie ai PCRM

oare în comun această lege cu credinţa?) nu îi fac deloc să arate bine în postura auto-declarată de „luptători pentru democraţie”. Fideli unor prin-cipii goebbelsiene verificate de istorie, comuniştii nu ezită să repete de zeci de mii de ori pe zi anumite formule-tip, cum ar fi: „uzurparea puterii de stat”, „Alianţa nelegitimă”, „Moldova este guvernată din exterior”, etc. Cu bună ştiinţă, aceştia se prefac a uita nişte adevăruri simple: actuala Ali-anţă de guvernare a venit la putere în urma unor alegeri libere şi democratice, recu-noscute de către comunitatea internaţională. În condiţiile în care în ţara noastră Preşedin-tele este ales în funcţie de către deputaţi şi nu de către popor, Parlamentul este prac-tic singurul organ al puterii centrale care îşi bazează le-gitimitatea pe voinţa poporu-lui, care se pronunţă în cadrul sufragiului universal. Durata

unui mandat al Parlamentului este de patru ani, iar actualul Parlament a fost ales la 28 noiembrie 2010. Nu a trecut nici măcar un an şi jumătate de la formarea coaliţiei AIE-2 şi de la numirea în funcţie a Guvernului actual. Curtea Constituţională a legiferat fără echivoc în 2010: Preşe-dintele interimar al Republicii Moldova are aceleaşi atribuţii şi aceleaşi competenţe ca şi un Preşedinte ales. În aceste condiţii, este clar pentru orice om cu logică elementară că elucubraţiile comuniştilor re-feritor la „uzurparea puterii de stat” reflectă un singur lucru: dorinţa lor nemărginită de a reveni la putere. Obişnuiţi cu abuzurile de toate felurile timp de opt ani, boşii prole-tarilor, milionarii ghiftuiţi ai generalului de miliţie Voro-nin de-abia asteaptă să se întoarcă înapoi, la guvernare. Pentru a-şi atinge scopul, ei nu ezită să utilizeze sărăcia şi

naivitatea oamenilor simpli. Sărăcie pe care, de altfel, tot ei au provocat-o în perioada conducerii PCRM.

Pentru început, comu-niştii au aplicat o tactică mai puţin obişnuită, care le per-mite să „testeze” societatea, să vadă care va fi interesul oamenilor faţă de eventuale proteste împotriva guvernă-rii. Astfel, i-au pus în funcţie pe vasalii lor ideologici, care au format un fel de „club al rataţilor din politica moldo-venească”. Nume sonore de persoane compromise fac parte din acest club foarte restrâns – Iurie Roşca, Ana-tol Plugaru, Alexei Tulbure, etc. Fiecare dintre membrii acestui club are pete negre pe biografie. Recent, sau un pic mai demult, fiecare dintre ei s-a făcut vinovat de abuzuri în postul pe care l-a ocupat. Alexei Tulbure, de exemplu, a încercat să angajeze un cu-mătru de-al său la oficiul Re-publicii Moldova la ONU, fapt pentru care a fost alungat din funcţie. Anatol Plugaru a lăsat pe drumuri câteva zeci de fa-milii din Chişinău, luându-le banii pentru construcţia unui bloc de locuit şi lasându-i pe toţi şi fără bani, şi fără locuin-ţe. Iurie Roşca... De Roşca nu mai scriu nimic, stiţi cu toţii ce a făcut acest individ.

Aşadar, cam astea sunt „forţele”, avangarda aruncată de comunişti pe linia întâi. La începutul lunii februarie, mai mulţi fruntaşi ai comuniştilor au organizat nişte scanda-luri la Guvern, la sediul mai multor ministere, la Procu-ratura Generală, etc. Nu ştiu ce anume vor să obţină, dar cert este că Alianţa trebuie sa fie puternică şi să meargă înainte. Doar ea este capabilă să ne păstreze ţara pe drumul către integrare europeană. Pe drumul către Occident, către civilizaţie, către democraţie şi libertate.

Dorin DuşciacParis, Franţa

gazetaBASARABIEI6 1-15 februarie 2012 portugalia

În contextul acţiunilor întreprinse de Ambasadă în vederea promovării ima-ginii ţării, Ambasadorul Va-leriu Turea a avut o întreve-dere cu un grup de oameni de afaceri portughezi şi ex-perţi în branding din cadrul cunoscutei agenţii „Born”. Interlocutorii şi-au expri-mat disponibilitatea de a ajuta Republica Moldova să-şi promoveze produsele pe piaţa portugheză, pre-cum şi să realizeze proiecte de imagine, care ar facilita percepţia pozitivă a ţării noastre nu doar în Portu-galia, ci în întreg spaţiul iberic.

Experţii în branding au prezentat un proiect de strategie de promovare a Republicii Moldova şi au afirmat că în perioada co-lectării materialului docu-mentar au găsit informaţii deosebit de interesante, practic, din toate domenii-le. Ei şi-au exprimat dorinţa de a întreprinde o vizită de

documentare la Chişinău.Ambasadorul a mulţu-

mit pentru interesul mani-festat faţă de ţara noastră şi a specificat că obiectivul principal al Ambasadei este următorul: mai mul-tă Moldovă în Portugalia şi mai multă Portugalie în Moldova. Făcând referinţă la capitalul de simpatie pe care portughezii îl au faţă de moldoveni, el a propus crearea unui grup de pri-eteni ai ţării noastre care s-ar putea denumi „Hai, Moldova!”. Propunerea a fost acceptată cu interes, interlocutorii asumându-şi rolul de nucleu al viitorului grup. În activitatea aces-tuia vor fi atraşi oameni de afaceri, reprezentanţi ai mediilor academice, de creaţie, administraţiei pu-blice, cu care Ambasada întreţine strânse relaţii de cooperare.

Sursa: www.portugalia.mfa.md

Africa 61.971

Angola 14.180

Capul Verde 22.021

Guineea-Bissau 11.632

Mozambic 2.631

São Tomé şi Príncipe 5.446

Altele 6.061

America 97.093

Brazilia 92.344

Venezuela 1.548

Altele 3.201

Asia 21.753

China 9.466

India 3.994

Pakistan 1.575

Altele 6.718

Europa 95.464

Germania 3.271

Spania 5.778

Franţa 3.542

Marea Britanie 4.138

Bulgaria 4.889

Moldova 8.841

România 19.800

Rusia 3.038

Ucraina 33.200

Altele 8.967

Oceania 136Imig

ran

ţi în

scri

şi la

Si

stem

ul S

ec. S

oci

ale

co

nfo

rm n

aţi

on

ali

tăţi

i (20

10)

„Hai, Moldova!”

Pe data de 18 ianuarie curent a avut loc ceremo-nia de inaugurare a repre-zentanţilor comunităţilor de imigranţi în funcţia de consilieri în cadrul Consiliu-lui Consultativ pentru Pro-blemele Imigraţiei (COCAI) pentru trienala 2012 -2014.

Acest organ colsultativ prezidat de Înaltul Comi-sariat pentru Imigraţie şi Dialog Intercultural (ACI-DI) urmăreşte să asigure participarea şi cooperarea asociaţiiilor reprezentative de imigranţi, a partenerilor sociali, dar şi a instituţiilor de solidaritate socială în contextul integrării politice şi combaterii excluziunii so-ciale, având, de asemenea, şi misiunea de a decide asupra proiectelor de legi referitoare la drepturile imi-granţilor, de a participa la definirea politicilor de inte-grare socială şi a acţiunilor care vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii imigranţilor.

În cadrul acestui Con-siliu, comunitatea moldavă din Portugalia este repre-zentată de dl Oleg Boghen-co, Preşedintele Centrului Cultural Moldav din Casca-

is. „Mă aflu pentru prima dată în postura de consilier în acest grup consultativ şi îmi voi aduce contribuţia cu sârguinţă în tot ceea ce ţine de promovarea şi îmbunătăţirea condiţiilor pentru imigranţi, inclusiv pentru cei din ţara noastră. Peste câteva zile va avea loc prima şedinţă şi vom lua cunoştinţă mai detaliat cu planul de activităţi ce urmează a fi întreprins în următorii trei ani”, a menţi-onat dl Boghenco.

La ceremonie a fost prezent şi Consulul Republi-cii Moldova în Portugalia, dl Oleg Nica, împreună cu alţi reprezentanţi diplomatici ai diferitor ţări acreditaţi în Re-publica Portugheză.

Înaltul Comisar, Rosa-rio Farmhouse, a salutat prezenţa diplomaţilor şi a subliniat importanţa Con-siliului Consultativ pentru promovarea dialogului dintre comunităţile de imi-granţi şi instituţiile publice sau private care reprezintă aceste etnii în ţara gazdă.

Olesea Tanaşciuc,Lisabona

Consiliul Consultativ din Portugaliapentru Problemele Imigraţiei 2012-2014

Sistemul Securităţii Soci-ale din Portugalia a bene-ficiat în 2010 de un total de 316 milioane de euro datorită imigranţilor.

Conform ultimului stu-diu „Imigranţii şi Securitatea Socială în Portugalia”, rea-lizat recent de către Înaltul Comisariat pentru Imigraţie şi Dialog Intercultural (ACI-DI), contribuţiile străinilor rezidenţi în Republica Por-tugheză se menţin superi-oare în raport cu beneficiile pe care aceştia le primesc din partea statului, iar rolul lor în economia portugheză continuă a fi pozitiv.

Contribuţiile cetăţeni-lor străini faţă de Securita-tea Socială au crescut, iar prestaţiile sociale de care beneficiază aceşti contribu-abili, şi mai mult. Chiar şi aşa, în 2010 s-a înregistrat un excedent de 316 milioa-ne de euro. „Pe timp de criză imigranţii sunt protejaţi de stat, dar aduc şi beneficii sistemului nostru contribu-ind cu un total net suficient de amplu” a specificat João Pixoto, economist/profesor universitar şi coordonatorul principal al studiului.

Comparativ cu anul 2002, când totalul contri-buţiilor imigranţilor faţă de statul portughez constituia 433,4 milioane de euro, în 2010 observăm un total de 580,2 milioane de euro. S-au majorat, însă, şi prestaţiile oferite imigranţilor de la 29,9 milioane în 2002 la 211,6 milioane de euro în 2010.

Studiul arată că, în pofi-da etapei dificile pe care Por-tugalia o parcurge, statul ga-rantează sprijin pentru mulţi imigranţi, fapt ce le permite să reziste crizei.

Prestaţiile familiale, care cuprind diferite tipuri

Între mit şi realitate

Cât valorează imigranţiiîn Portugalia?În milioane de Euro

de alocaţii, precum cele pentru copii, creşterea şi îngrijirea acestora, orfani, etc., se poziţionează în frun-tea clasamentului cu un to-tal de 73.623 de beneficiari.

Şomajul este cea de-a doua categorie unde imi-granţii sunt suprareprezen-taţi în vederea solicitării prestaţiilor sociale, înregis-trând o creştere semnifica-tivă de la 6.866 solicitări în 2002, la 41.601 în 2010. Urmează alocaţiile de boală cu 22.966 solicitări în 2010, fiind urmate de indemnizaţi-ile pentru susţinearea fami-liilor în dependenţă de venit şi de cele de maternitate cu 10.813 şi, respectiv, 9.780 cereri înregistrate la finele lui 2010.

Cea mai slab reprezen-tată categorie este cea a beneficiarilor de pensii. Dat fiind faptul că imigraţia în Portugalia este un fenomen relativ recent, deocamdată, imigranţii cântăresc cel mai puţin la acest capitol (0,3 % din total).

Contrar miturilor şi afir-maţiilor nativilor xenofobi care ignoră imigranţii con-siderând că aceştia le ocu-pă locurile de muncă, şi nu numai, studiul arată în mod convingător că pentru statul portughez „Imigranţii valo-rează bani”.

Olesea Tanaşciuc, Lisabona


TRANSPORT DE MĂRFURI ŞI PASAGERIMoldova-Italia-Moldova

Roma: C IN 850 Marin Godonoagă, tel. 328 0945569Torino: Lev Tolstoi 33, Ruslan 079990441,Eugen 328 0092107tel. 388 5620521, Imperia, Arma di Taggia, San Remo tel.3206815864Verona: Vasile Alecsandri 1, of 550 Grigorie tel.068936729 Florenţa: str. Vasile Alexandri, 1 oficiu 320 tel. 069167537 Perugia: SRL "PROVIRAJ" Creanga 6/3 tel. 74 87 61Brescia: Tel. 069372396 sau 069168150 Dima şi IonTrento: BUS-767 , 69102773 sau 79252001Bologna: Bulevardul Decebal 99, tel 7838688 sau 069095937 Milano: Italia-star.md, Vlad 069247308 şi Tudor 069175716 Rimini şi Faenza: Str.Vasile Alexandri 13 tel. 069114311; 729222Asti: Ion 069723551, Tamara 320 3286333Como: Sergiu Mirciu tel. 069131027

Transport Grecia Natalia Travel, str. Ismail 27/1, tel. 27 23 46

Transport Portugalia Lisabona: str. Lev Tolstoi 56, tel. 92 95 49, 69175033

Transport de mărfuri şi pasageri Moldova-FranţaParis: Nation +33 688 176 488 (Vitalie); +33 672 971 385 (Nina);+33 670 987 686 (Anatol)

italia

supărat Ahmed atunci când Maria nu a vrut să întrerupă sarcina, dar, până la urmă, a acceptat şi chiar se juca ade-seori cu copilul. Parcă era totul bine. Maria muncea ca infir-mieră într-o instituţie privată, Ahmed, însă, îşi pierduse locul de muncă. Şi era straniu că ori-ce serviciu îi găsea Maria, nu îi era pe plac....

Aşa au început certurile şi chiar bătăile. Părinţii fetei erau foarte îngrijoraţi de si-tuaţia creată, dar nu puteau să se implice, fiindcă fiica lor susţinea ferm că îl iubeşte. Pi-cătura care a umplut paharul răbdării a fost atunci când i-au anunţat că fiica lor este inter-nată de urgenţă cu hemora-gie intracraniană. Atunci au şi mers bieţii părinţi la poliţie şi l-au denunţat pe ginere. Mare le-a fost mirarea când poliţiştii le-au spus că nu este pentru prima dată când marocanul e acuzat de astfel de escrocherii.

Astfel, părinţii Mariei au decis imediat să-şi convingă fiica să locuiască la ei. Ahmed era deja plecat când bunicii au luat-o şi pe Amelia, după ce Maria deja îi aştepta acasă. Aşa au descoperit că Ahmed din asta trăia. Casa, fiind în-registrată pe numele lui, i-a rămas, la fel şi ceea ce aveau ei pus deoparte timp de patru ani. Maria nu l-a mai văzut de câteva luni şi nu mai vrea să

ştie nimic de el. „A fost un vis urât. Acum sunt bine, am pă-rinţii aproape şi copilaşul care este totul pentru mine!” Am văzut tristeţe în ochii fetei, dar şi poftă de viaţă. A trecut prin ceva de neînchipuit, dar a avut forţa să meargă mai departe. Maria susţine că ceea ce a ră-mas frumos din această po-veste se numeşte Amelia, care va creşte fără tată, dar încon-jurată de dragostea mamei şi a bunicilor.

Oare câte femei ca Maria sunt? Câte femei care mun-cesc peste hotarele ţării plâng că nu îşi pot vedea copiii, câte femei şi-au pierdut familiile lă-sate acasă şi aici nu au reuşit să îşi găsească fericirea... Oare suntem noi deosebite de ce-lelalte femei? Cum ar fi dacă am fi mai atente, mai puţin credule şi am preţui mai mult ceea ce se află în interiorul nostru? Am avea o viaţă mai bună, un trai mai decent? Am avea oare lumină în ochi, care a cam dispărut în ultimul timp din cauza dificultăţilor cu care ne confruntăm zi de zi? Sunt întrebări la care e greu de găsit răspunsuri. Ceea ce trebuie re-marcat este faptul că fericirea se construieşte zi de zi, prin muncă asiduă, implicare sufle-tească şi cu multă demnitate, şi nu trebuie căutată în braţele unui Ahmed!

Aliona PURCI, Padova

Sărut, femeie, mâna ta…Povestea unei moldovence înşelată de soţul escroc

La 7 ianuarie 2012, la Teatro delle emozioni din roma, a avut loc spectacolul muzical cu participarea artiştilor din republica Moldova valentin şi Luminiţa Dra-gomir, a tinerei interpre-te Isabelle Haile, Ansam-blului „Arţăraş”, director artistic Lidia Bolfosu, a artistei italiene Cristiana Lauri şi a profesoarei de limbă română Nina Popescu.

Evenimentul a fost or-ganizat de către Asociaţia „Dacia” în colaborare cu Aso-ciaţia „Propatria”, Preşedinte Nicu Moraru, cu patronajul Ambasadei Republicii Mol-dova şi susţinerea financiară a Primăriei Romei.

Concertul a fost deschis dna Nina Popescu, care a citit dedicaţia lui Eminescu scrisă de poeta Leonida Lari, pe fundalul sunetului arpei celtice mânuite cu măiestrie de către Cristiana Lauri.

Isabelle Haile împreu-nă cu mama Tatiana Chiriţă au interpretat pe două voci colindul „Vino, gazdă”. Au adus colinde culese din po-por de către Lidia Bolfosu şi membrii Ansamblului „Ar-ţăraş”, care au prezentat un

fragment scenic din dansul Caprei.

După evoluarea artiş-tilor din Roma, spectatorii au avut ocazia să asculte piesele interpretate de către Valentin şi Luminiţa Drago-mir, care au fost selectate cu grijă de către artişti. Atât publicul român, cât şi cel italian a apreciat măiestria duetului Dragomir, un cuplu artistic elegant, de o rară fi-neţe şi armonie. Valentin şi Luminiţa Dragomir sunt un cuplu real, căsătoriţi de mulţi ani, au şi doi copii la fel de talentaţi. Poate de aici vine autenticitatea sentimentelor transmise de către artiştii noştri publicului de la Roma, alcătuit din multe femei, care înfruntă în singurătate greutăţile cotidiene. Fiind departe de familie, departe de soţi, pentru aceste femei povestea dragostei cântată de Dragomiri răsare ca o is-torie autentică a unei familii ce a ştiut nu numai să cânte iubirea, dar şi s-o trăiască, aducând speranţă şi credinţă celor din jur.

Acest eveniment a inau-gurat activităţile Asociaţiei „Dacia” în Anul Culturii Ro-mâneşti în Italia. În această ordine de idei am premiat cu cărţile autorilor români Mir-

cea Cărtărescu, Paul Goma, Valentina Varvara Corcodel oaspeţii evenimentului. Un cadou special, un prosop din colecţia Mariei Cristea, a fost oferit familiei Gramatic, care de ani de zile este printre cei mai activi susţinători ai Asociatiei „Dacia” şi printre iniţiatorii acestui proiect. La întrebarea redactorului şef de la „Adevărul” Alina Ţurca-nu, care este scopul acestui eveniment, am răspuns că dorim să serbăm cele mai importante momente din viaţa noastră ca acasă şi cu cei de-acasă, fiind deschişi faţă de gazdele, promovând valorile culturale şi purtând, în acelaşi timp, în Europa adevărul despre apartenenţa noastră la spiritualitatea ro-mânească.

Obiceiurile şi tradiţiile noastre de Crăciun sunt prin-tre cei mai grăitori martori ai unităţii neamului românesc. Italienii au apreciat mult cele văzute la concertele dedica-te Crăciunului, în vocea lor am auzit o notă de regret pentru faptul că ei nu ţin atât de mult la tradiţii, nu conser-vă cu atâta sfinţenie patri-moniul folcloric şi nu mai în-grijesc de costumul naţional.

Tatiana Ciobanu, Roma

Am cunoscut-o pe Maria întâmplător, când aştep-tam o prietenă să iasă de la dentist, şi primele cuvinte pe care mi le-a spus, după ce am între-bat-o de ce era aşa de tristă, au fost: „vreau să plec acasă. Îl urăsc!”.

Conlocutoarea mea era o femeie de 33 de ani, din Tele-

neşti, îngrijită, frumoasă şi de-şteaptă... Mi-a spus că a venit în Italia în urmă cu şapte ani. Acasă merge mai rar, deoare-ce nu mai are la cine, părinţii, fratele, copilul fiindu-i alături. Singurul motiv pentru care ar vrea să se întoarcă acasă, este să-l uite pe cel care i-a distrus viaţa.

Maria a făcut cunoştinţă cu Ahmed în urmă cu patru

ani. La început părea un băiat de treaba, avea casă şi un loc de muncă. În pofida faptului că urma o altă religie şi avea altă culoare a pielii, Maria s-a îndrăgostit şi, după doar două luni de la prima lor întâlnire, s-au căsătorit. Pentru aceas-tă dragoste eroina noastră a trecut peste tot: dezacordul părinţilor, ieşirile nocturne ale soţului, palme şi lipsuri.

Traiul în comun al tineri-lor însurăţei a început frumos. Au deschis un cont comun în bancă, au obţinut un credit şi şi-au cumpărat o casă. Greşea-la Mariei a fost că a scris casa pe numele soţului, pentru că aşa considera ea că ar trebui să fie într-o familie unită şi fericită. Nu peste mult timp a apărut pe lume şi Amelia, care acum are doi anişori. S-a cam

Crăciun la Romacu duetul Dragomir Ideea de a comemora po-

eţii noştri a apărut când a plecat din viaţă poetul Grigore vieru. Atunci ne-am adunat spontan la propunerea membrilor asociaţiei noastre, Basa-rabia, la care au răspuns toate asociaţiile mol-doveneşti şi româneşti din Torino. Am recitat, cântat, plâns împreună plecarea poetului.

În 2011 ne-am propus să organizăm un concurs pen-tru evocarea poeţilor M. Emi-nescu, G. Vieru şi Adrian Pău-nescu, care decedase recent. La concurs au participat atât copiii, cât şi maturii şi l-am avut ca oaspete de onoare pe poetul Viorel Dinescu din Galaţi.

În acest an, asociaţia Basa-rabia şi-a asumat rolul de orga-nizator, dar am invitat să parti-cipe toate asociaţiile româneşti din Torino. Am propus ca acest concurs, cu genericul „De dor şi drag de ţară”, să fie dedicat copiilor, deoarece copiii româ-nilor din Italia, după o şedere mai lungă în peninsulă sau cei născuţi aici, refuză să vobească limba română, se tem să fie discriminaţi la şcoală, în socie-tate. Încearcă sa fie „ca toţi cei-lalţi”. Nu mai vorbim de poezie – sunt foarte puţine familiile unde copiii au posibilitatea să cunoască poeţii români şi po-eziile lor.

Concurs de poezie la Torino

La concurs au participat 21 copii, începând de la vâr-sta de cinci ani şi până la 15 ani. Toţi au fost pregătiţi foarte bine, au recitat frumos. Specta-torii s-au emoţionat ascultând „Scrisoarea a III-a” de Eminescu în recitarea Ariadnei Cioata-Burduja, care a luat premiul I al doilea an consecutiv. Lora Cibotaru, care a recitat poezia „Cămaşele” de G. Vieru, a luat premiul special oferit de Se-natorul Viorel Badea. Şi ceilalţi participanţi au ales poezii foar-te frumoase, ca „Luceafărul”, „Criticior mei”, „Rugăciune”,” Glossă” ş.a.

Premiile au fost oferite de către persoane care iubesc po-ezia, atât români, basarabeni, cât şi italieni, care au fost foarte surprinşi să vadă sală arhiplină la un concurs de poezie.

De asemenea, toată lu-mea a apreciat faptul că eve-nimentul a fost deschis cu un moment de reculegere şi un Parastas de pomenire, oficiat de Părintele Victor de la Bise-

rica Ortodoxă Sf. Maxim din torino.

Cu toate greutăţile pe care le avem aici în acest moment de criză, care a creat foarte mulţi şomeri în rândul străini-lor, am avut şi sponsori pentru un bufet bogat, cu multe dul-ciuri şi băuturi pentru copii.

Pe toată durata concursu-lui a domnit o atmosferă caldă, de sărbătoare. La sfârşitul eve-nimentului am primit cuvinte de mulţumire din partea pă-rinţilor, care şi-au admirat cu lacrimi în ochi copiii, şi a oas-peţilor. Aceste cuvinte ne dau încrederea că ceea ce facem este important şi forţe pentru a continua.

Senatorul român Viorel Badea, Preşedinte al Comisiei Românilor de Pretudindeni, a oferit un premiu bănesc. Pre-şedintele comisiei, scriitoarea Claudia Partole, a cucerit ini-mile noastre cu recentul ro-man „Totendanz sau viaţa unei nopţi” (jurnalul menajerei).

Larisa Olărescu, Torino


gazetaBASARABIEI8 1-15 octombrie 2011

Gazeta Basarabiei nr34

Documents

Transcript of Gazeta Basarabiei nr34