Gânduri, rânduri-Bejliu Anne Marie

Bejliu Anne Marie

1

Gânduri, rânduri...

2

Bejliu Anne Marie

3


4

Bejliu Anne Marie

5


Un joc al mărului de aur...

un dans al focului rostogolit atemporal printre uimirile ritmului un timp nedefinit în umbra rotindu-şi discul, în care fontanela gândului sugar se adâncea tot mai mult când degetul sensurilor o apăsa curios...

în mine, El, e Iubirea...nu-l mai caut. îl ştiu de atâtea veşnicii încât,

bulzul dăruit acum sufletului meu vorbeşte la telefonul cu firul de aur fărâmiţat în picăturile atât de fine, de simple, de curate... de lumină...

nu răspunde... doar Tace... e un plin al cântecului celui ce sunt... în el, în plinul acela, îmi scald bucuria şi frumuseţea pe care nimeni nu o va şti... nu o voi şti...

6

Bejliu Anne Marie

Rug al Înaltului,

...dăruie-mi tulpina pe care gândurile suie uşor...

pe săniile - fir de argint, cuiburi adună în pumnii zorilor...

rătăcesc sunetele...

îmbrăţişează albastrul.

iar inima, inima florilor, în puls tainic, primeşte

arsura versurilor...

7


E rest în iarnă

...şi-n destin... de mai există astfel rostul... când treci prin flăcări, ningi a chin, priveşti cu luare-aminte postul...

adulmeci stări, adulmeci gând, te-arunci într-un cuptor de şoapte.

te-ntorci uşor, pe-o parte vrând, s-adormi mai mult decât o noapte...

în răsărit mai crezi acum.

apusul ţi-a furat o tâmplă şi doare ce-a rămas plângând...

ce mai contează?

se întâmplă...

spui tu, că-mi eşti dator acum, mai mult decât o sărbătoare?

dar oare, 8

Bejliu Anne Marie

ce-i în suflet blând, iubirea-n viaţă, dătătoare?

de reuşeşti să înţelegi, măcar că poţi trăi Iubirea, o sărbătoare ai în gând.

în inimă, porţi tinereţea...

în ochii tăi va râde blând, întreaga existenţă arsă, de a ta umbră fin curgând, printre nevoi şi patimi salbe.

iubeşte şi vei fi iubit...

nu de fiinţe ci, de Soare.

de floarea albă deschizând, miezul corolei, hrană culoare...

9


Mă topesc

în iarba ecourilor cuvintelor nespuse...

sună ramuri de apă iar rodul, alunecă tandru, uitând, uitându-se...

spini de pâine în grota tăcerilor, primesc palmele, când mângâierile mătură aerul distanţelor iar câinele aşteptărilor, muşcă tainele de poalele largi, opintindu-se

în pasul de lemn al aşchiilor visărilor.

aştept neaşteptările... cu braţele golite de sunete... pline doar, de rodul culorilor frământărilor.

nimic şi-un colţ de dinte.

urmă a plăcerilor, aruncate din curtea frumuseţilor nevăzute... ...auzite când şi când, zgâriind zidurile anoste ridicate de însingurări.

10

Bejliu Anne Marie

mă topesc în vrajba culorilor ierbii, când anotimpurile îşi aştern apăsat, paşii de frunze şi... sunetele glasurilor fanatice... ...umbre... ale încântării...

T rec zilele-n grabă,

Trec oamenii-n lemn, trec clipele stranii, trec visuri – infern.mă doare-o fărâmă, mă doare un tot...

sunt piatra de seră, sunt floare şi pot...

oglinda-mi clipeşte, imaginea creşte şi scade iar umbra... şi cresc în inel...

11


alunec pe ape, urc scara spre cer. o treaptă doar cade. o alta-i de fier. să tac?

suflet urlă.

prin păduri e mister.

glasul... ulucă... surâde în ger...

Îl cunosc pe "nu"

din sunet şi din întâmplări nescrise.

toamnei, frigul din culise, scene, arii i-am cântat...

sufletul mi-i frământat de-un gheţar ce-n clipe, umbra, îl transformă-ntr-un vulcan.

12

Bejliu Anne Marie

jar mocnit, prezentul, tumba, şi-o prezintă într-un act.

pe alei porneşte gândul...

porţile le las deschise...

plină ochi de-atâtea vise, poarta-n timp s-a răsturnat...

tot bat blând, la ea, să-nceapă, a-mi fi,

spre lumină, Cale...

oare un poet se-ndreaptă?

sau... urmează-n cursuri, jale?

starea mi-e de-a fi un unu, dintr-un doi neterminat...

din cuvinte-aştept tandreţe.

în minciuni, m-am tot scăldat...

13


i-o iluzie-aşteptarea?

i-un triumf tăcerea aspră?

e o cale arsă-n boluri?

sufletu-n lumină-adastă?

ce-i aceea o mireasă?

am fost doar păpuşă vie, într-un ritual în care, coroniţa-mi era

rece... din metal contrafăcut...

aurul uitat în vremuri, printre pumni a încăput...

orbi în ale frumuseţii, şi-ale văilor Iubirii, inventat-au rugul sorţii...

cununia...

ce prostie!

14

Bejliu Anne Marie

când în mine creştea floarea, ce unea sufletu-mi, dulce, de femeie albă-n şoapte cu acel bărbat... tot mire... sau... mai bine zis, din mine...

caut umbra.

fuge-n clipe.

din greşeli mă-ndrept spre Casă.

vino pe alei de fire!

voi mima...

că-ţi sunt mireasă...

15


"Un război numit pace"

"Abia câte-un semn mai pot face Spre umbra fiinţei ce sunt, Trăiesc un război numit pace Ca frunza-n bătaie de vânt."- Vasile Ionac

...mă frânge...

fug de iluzii din zori şi-n noapte ating continentul...

din vis,

rădăcini urcă-n nori.

mi-e cerul atins de nevoie. în mine zac vulcanii de dor.

un dor fără trup, fără stână, fără lapte curgând din miori...

i-un dor ce va să ajungă, coroană de gânduri prin flori şi câmpuri de sete m-alungă, în ritmul cald de viori...

16

Bejliu Anne Marie

viori ce sunt spicele verii...

aurii desfătând trecători, ce-şi umplu buzunarul din tâmplă, cu tainicul blândul fior...

un foşnet, încet mă ascultă...

un tropot se-apropie-n zori...

armăsarul iubirii mă-ntâmplă...

trăiesc.

sunt vulcan de culori...

17


Oricât am construi

...în firi, o altă eră, un alt ţărm, suntem legaţi de un cuvânt şi arşi de vii-n acelaşi tropot...

acelaşi fulger ne creează.

acelaşi vine, dezmembrează...

din picături de sete suntem.

din falii largi, de foame, creştem...

venim, doar poposim, plecăm... şi-n ţărmul prea dospit în tâmple, rodeşte un copac stingher, un trup de vis prin zări albastre...

ne curmă glasul a mister...

o dulce adiere, şoapte...

18

Bejliu Anne Marie

noi alergăm cătând mereu, spre braţul liniştii din noapte.

în răsărit, pleoape mor.

se redeschid poteci de irişi.

prin câmpuri largi de maci, străbatem, prin gânduri roşii, albe creştem...

scădem...

... în ape-adânci, albastre... în peşteri, oasele ne dor...

şi cântă frica-n noi, s-adaste, zborul şi dorul...

de-a fi doi...

19


A tropot – cerb

mi-e datul firii...

aleargă în ninsori solia şi printre văi adânci şi aspre, îmi port alene veşnicia...

mă-ntorc mereu spre punctul galben, din vârf de stea ce-a ars în zori şi glas, şi stepa din popasuri...

tăceri albastre-s

între noi...

nu văd prezent, nu văd nici pasul...

un următor, galeş iar pas...

pe drumul vieţii trece-n grabă un anotimp din ce-a rămas...

mi-e tropot - cerb de gânduri, clipa şi-n cântec fost-a prins un ram... un corn al cerbului

20

Bejliu Anne Marie

e luna, cu ramuri argintii în glas. altu-i e soarele... iar... cornul îl caută prin timp, iubind.

lumina sa, în aur tace.

o azimă în pumn am prins.

s-a copt demult noaptea şi clipa aşteaptă-n trupu-i răsărit. în nume am primit sclipire.

în suflet, tandru asfinţit. în inimi ne suntem apusuri. în spirit, veşnic foc, viu cânt...

21


Cresc marginile sferei trăirilor

înghiţind suprafeţele goale, golite de trăiri anoste, de şerpii de apă, de foc, de pământ, de metal sau de lemn, jucării ale spiralelor desenate odată, într-o clipă de alunecare, de mâna Lui...

îmi strecor oboseala anilor pământeni printre inele răscolite de atâtea compoziţii haotic aruncate prin

gândurile arme...

...albe, negre...

culori ale pământului şi universului deopotrivă...

caut... ....un colţ de Iubire în care,

cuvintele să nu aibă fixate la buzele flămânde de sunete, de vibraţii profund lămuritoare, lacăte... aspre lacăte induse în vâltoarea existenţei, de corbi...

22

Bejliu Anne Marie

de pietrele afumate, întoarse mereu cu tăişul spre inimă, spre suflet, spre miezul pământului ce sunt...

ajung să-mi strâng la piept căldura ce-mi rămâne şi să adorm... pe un petic de cer... senin...

în oameni, apele au îngheţat.

monştri ai adâncurilor le-au devenit chip...

lumina lor fuge în spirala cuvintelor nerostite, a gândurilor albe uitate nenăscute în firimitura de pâine, în azima albastrelor aşteptări, a galbenului bob de grâu, împlinit, înainte de atingerea flăcărilor...

mojarul aşteaptă sufletul să-şi readune boabele de aur , pentru a-i frământa înălţarea... spre... Nimic...

23


Undeva,

n colbul gândurilor, rătăcesc mângâierile... ecoul foşnetului palmelor cuvintelor... şi... o rătăcită creştere-descreştere a timpilor netrăiţi... iluzii... ale şoaptelor sufletelor, îngândurând tâmplele existenţei, cu încă un freamăt...

degetele anotimpurilor ochilor nevăzuţi, au împlântat vârful crucii

în memoria cuvintelor şi-a imaginilor, şi-a sunetelor...

apatică cenuşă a zâmbetului, doar simţit... o atât de puternică forţă a bobului de rouă, rătăcit de pe petala miezului inimii... trecut...

...învăluit în tainele sale, nivelează nisipului zborul...

spre alte ţărmuri... însorite...

24

Bejliu Anne Marie

tainele Soarelui surâd vieţii, Acum.

Un singur drum

îşi mai răsfiră trupul îmi desenează-apatice mişcări...

le înţeleg, le cern şi le ascult cuminte...

dar... doar privesc...

doar gându-i călător...

aştept o piatră să-şi aline vina, de-a fi veciei martor.

poate un pridvor... 25


în firele de taină se întâmplă, aşchii de vânt, de viaţă, risipiri, când două fire de nisip, în cruce, se-mbrăţişează-n piatra gândului... stârnind vag, viitor...

oare chiar este-n timpu-mi, spaţiul de pauză... un pridvor?

aştept un prag,

un salt în sinea-mi cu ochii larg deschişi...

amăgitor...

amăgitor mi-e ramul ce îl strâng în pumnu-mi, cu spini ciudaţi, cu-arome de prezent..

am obosit să fiu o tâmplă-n cale... un pumn să mă cuprindă, să nu plâng...

timpanul surd ascultă cum te-ntâmpli, şi cum mă întâmplu, fir de gând-pământ...

26

Bejliu Anne Marie

mă-ntreb în oboseala-mi sufocantă: ce rost mai am, eu, oare,-acum?

tac.

sunt.

E un fluviu intens

...în aceste culori...

o curgere-ardere...

esenţe de glasuri, petale de flori, ramuri de tei, picurate înfrângeri, în simple idei...

şi gânduri se spulberă prin umerii goi, ai clipei renaşterii, veşniciei din noi...

şi visul e pasăre, 27


şi inimii-n doi... prin pleoape, doar frunze

firide din ploi...

Bucuria gândului

(Ioanei Dobre, cu caldă şi sinceră prietenie)

...în petalele timpului şi un colţ al odihnii, în desăvârşita alcătuire a clipelor seninului...

gust uitat în scorburile teilor părăsiţi, în curţile caselor din care-au rămas doar umbrele...

patima zorilor sufletului...

28

Bejliu Anne Marie

adâncimi nebănuite, doar văzute cu ochiul clar

al nevăzutului...

o virgulă sau un punct prelungit în care, răsăritul de lună aşteaptă îmbrăţişarea Răsăritului, când fuga cornului argintiu

din haloul aşteptărilor, regăseşte cuminte, aşezat în răsuflarea ierbii,

cuvântul...

înţelesul

rămâne doar vibraţie. culoarea... este ascunsă în inimile pline. de rouă...

29


Mi-ai spus să urc.

nu mi-ai spus care scară dar inima a construit simpla cărare...

am privit.

am primit mişcarea odată cu visul şi dorul, şi ruga... mai mult vibraţie a sufletului, când filele au foşnit a viaţă.

început şi sfârşit

într-un pumn.

de pământ.

liniştea?

nu-i cunosc oaza.

caut.

doar Tu... mă îndrumi!

30

Bejliu Anne Marie

Părinte,

visu-mi se destramă...

din roua dimineţii,

în privire,

s-a înălţat uimirea -

adâncă-n fire,

cătând iar Cerul...

prin ceaţa trupului

privire...

Copilă,

visul nu e stâncă,

e doar nisip ce îşi adună

firele din gânduri,

din simpla ta privire,

din Privire,

şi din tulpina de tăceri,

râzând uimire

spre-a Soarelui

sublimă revenire...

când alb 31


e datul Soarelui să-ţi fie,

velinţă sufletului,

în a ta pornire,

gândul se-mpacă

şi furtuni de stele,

coboară-ncet

prin rodul câmpului...

şi iele

încearcă timpului,

măsura-n fapte...

de-aceea ele

se arată doar în noapte,

când pleoapa,

tâmpla o aşterne între perne,

când trupul obosit

i-un bulz în piele,

când sufletul

aleargă printre lumi

când tu nu poţi să cânţi,

32

Bejliu Anne Marie

să te aduni...

Copilă,

destrămarea-i doar poveste...

visul se-nalţă-ntreg,

zăpadă fină-n creste...

şi munţii

îl alintă,-l cresc pe frunţi,

tu doar,

încearcă veşnic,

să-l ajungi...

Părinte,

în tâmpla stângă-mi arde,

inima câmpului

şi geana mi se zbate,

de câte ori aştern pe-o pernă,

capul...

mintea-mi adoarme

dar sufletul, săracul,

nici eu nu ştiu pe unde întâlneşte,

33


herghelii...

în tropot surd l-aud,

prin vijelii...

când roua-n palmă,

blândă mi se-aşază,

Lui doar,

îi spun că trupu-mi este

doar o bază,

un zid în care,

sufletul frământă,

tot ce e dor,

ce-i lest,

ce-i sfântă,

Iubirea,

bucuria de a fi,

printre legende,

fir de clipe vii...

Copilă,

lasă candela să ardă...

astrele-ascultă 34

Bejliu Anne Marie

ruga ta înaltă

şi vin pe rând,

prin îngeri te-nconjoară,

cu aripa de vis,

te cheamă,

te-nfioară...

şi-ţi cresc în tine,

Dorul călător,

de a trăi în ceru-ţi,

senin izbăvitor...

Părinte,

...firul de aur al timpului frământă bulzul în care cuvântul, prin sunetul, culoarea, vibraţia lui, atinge sufletul în plin zbor...

în cuptorul de argint, firul creşte, se înalţă, ca o mână albă a anotimpurilor trăite şi netrăite...

agaţă uşor tâmplele anilor pământeni...

35


şi trupul...

covrig al necunoaşterii, aşteaptă azima răsuflării Tale...

Părinte,

ce e teama?

o umbră a răsadului în care seminţele... ...nu rodesc?

o culoare a pământului, combinaţie nereuşită a iluziilor?

Părinte...

sunt teama acum...

alungă-mă şi prinde-mă în buchetul înţelepciunii Tale, să prind în gând particula şi aroma a ceea ce sunt...

Copilă,

răspunsul va veni în bobul de muştar de la poalele muntelui de întrebări... caută la rădăcina stejarului, în miezul ghindei risipite

36

Bejliu Anne Marie

rod, necunoaşterii, bobul de muştar... în ploaie, timpul l-a rătăcit...

vântul i-a aprins culoarea

iar păsările...

i-au dăruit trilul bucuriei zborului...

absoarbe-l în pulsul inimii tale...

trăieşte în floarea vieţii strângând uşor, în palmă,

bucuria focului în plin zâmbet... al inimii...

37


Părinte,

ştergarul ce păstrează Chipul Tău, devine icoană, curgând ne-ncetat în fântânile Dorului de Lumina Ta...

...acea fărâmă, tainic curgând prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire, în tăcere ascultând foşnetul culorilor, devenite brazi şi cer, şi ochi,

şi aură, şi inimă, în pieptul înfăţişărilor ce dau viaţă veşniciei... ...căutărilor din oameni...

ascultă sunetul, gândul meu, când alerg suflet printre miriardele de picături din trup de albastru, împletind bucuria cu auriul cernut din pocalul dărniciei Tale.

Părinte, inima mea te caută mereu în adâncurile pădurilor, în care pulsează inimile

38

Bejliu Anne Marie

gemene, ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor, Numele Tău.

Părinte, uimitoare aşternere de viaţă

surâde răsăritului, din palma fulgului obosit să mai zboare...

aşternut cu tâmpla pe inima unei frunze, celulele râd şi îi cântă cu Glasul Tău, până când îl văd strălucind, până când firele de iubire din el,

tresaltă a Dor... de Zbor...

Copilă, Tac.las firul cuvintelor tale să curgă...

pietrele râului de foc freamătă în sufletul tău... Lumină din Lumină cerne timpului tău, nisipul din care, perla bucuriei de a fi Om se va naşte, va străluci Soarelui cerul din adâncul inimii tale

39


aşteaptă.

ascultă.

uimeşte clipa.

taci. iartă.

Visuri, atingeri sau uimiri...

..în faţa firilor de miri, mirese-n unicul Cuvânt...

pare a fi un blând veşmânt, pentru un suflet rătăcit, ce-şi arde-n timpuri fir mocnit, de căutări, de aşteptări, reînvăţând încet tăceri,

40

Bejliu Anne Marie

prin tainicile încercări...

Doamne!

câte cărări, câte.. cărări...

în palme-albite de frumos, de-un sunet aur, preţios, de-un Glas ce cântă-ncetişor, atunci când eşti trezit uşor sau ars de Dor de Zbor uimit, priviri reînfloreşti în mit...

şi cauţi sensuri...

nu le vezi.

dar ştii să întăreşti ce Crezi, ce ştii că ai trăit cândva, fulg doar, smerit, în palma Sa...

şi simţi scânteia clipei care, te-a transformat secundei, soare venind în bulzul de pământ, tot căutând

41


cerul răsfrânt, în miez de trup, de suflet blând, iubirea... ...tainic luminând...

petreci prin visuri culegând, mirajul vieţii alergând, să te ridice-nfiorând, întreg castelul... nisip în vânt...

visuri, atingeri, dezmierdări iluzii timpului în dări dureri ce trec,

dureri ce vin, dureri ce sapă-adânc în noi, dacă rămânem mereu goi şi seci târâm pe-un ţărm nebun, lăsând în urmă guri de tun, neastupate-n veci de alb...

Doamne!

mai lasă-mi trupul slab, casă a sufletului sfânt...

42

Bejliu Anne Marie

Iubirea voi trăi pornind, spre-al tău Cuvânt uitat de mult, durerii pradă în tumult...

şi lasă-mi, Doamne,- un fir de gând!

doar unul...

să devin curgând, cascadă-a bucuriei mir... simpla lumină... prin destin...

m-oi împlini într-un cerdac

în prag de zi, un pui de dac păstrând în suflet Ler Cel Sfânt... Credinţa - rod şi legământ...

un Dar primit...

în sânge, mit...

43


Albastru spre albastru

...râde şi timpul cerne roduri noi, peste-aparente începuturi, în gânduri răscolite-n zori...

şi vis de vară-toamnă -ncepe, cu ploaia fulguind a flori...

în alb se-mbracă suflet - Magul

reconstruind din doruri noi, porţi neştiute-n lumi terestre... furând tăceri... lumini din noi...

44

Bejliu Anne Marie

Priveşte cu picătura de rouă

...din floarea inimii, gândul... un fir de lămâiţă se va strecura ager, printre pietrele ascuţite ce-ţi sfâşie căldura, în fiecare trup al clipelor distanţei... umbre încolţind lacrimi, se vor dizolva în palmele iubirii şi în frumuseţea caldarâmului aşteptărilor... un copil

rostogoleşte boabe de timp dându-le strălucire prin praful de aur al zâmbetului său... undeva, într-un spin rotunjit, glasul inimii împlineşte gândul, în dansul plin de vigoare al petalelor lotusului, în buzunarul răsăritului...

45


Adună-mi, Doamne, fluturi...

să-mi fie soli mai blânzi...

să-mi poarte-un gând pe ţărmuri, în care doar contururi, de candizi cai ce-şi poartă trapul, prin lumile rebele, din mine să alunge amarele nisipuri, din fiare prea-numite în litere cenuşă...

frici...

iar valuri...

să îmi spele... paşii... acum timizi...

arde-mă, Doamne,-n floarea, ce albă plânge-n sine... ce n-a ştiut prin aripi, -petalele caline- să îşi păstreze pacea... şi... a pornit prin lume, vărsând în vad de vremuri, doar frumuseţe-n

46

Bejliu Anne Marie

ceruri...

un câmp de linii strâmbe, în care, limitată i-a fost mişcarea vie, înghite-n cercuri strâmte, sufocă dar îmbie, gingaşa înflorită...

se va întoarce, Doamne, un univers de viaţă, în care să-nfiripe din fire de lumină şi din vibraţii fine, inelele-n spirala ce urcă-n liber spaţiu? acolo să îi fie, mai cald, mai viu,

mai tandru, accentul de culoare, şi sunetul, cuvântul, ce poartă-n lume Viaţa, nedefinit... Iubire?

47


Tăcută clipă-a rugii creşte

o cruce mi se zbate-n palma stângă a sufletului năuc de mult prea greu aş vrea să ştiu să tac o rugă-n pietre sfinte dar aşchii-mi spulberă-acum şi gândul seu...

cuvânt înalţ atât cât îmi e dat spre ceruri aleargă-n mine zmeul unui veac îmi sunt fărâmă inimă pulsând cuminte

şi zbatere în van în bolul dat

mă cheamă-acum departe-o goarnă mută aud doar firul de metal eliberat şi-o aşchie-mi pictează-n tâmpla stângă o cruce, o icoană şi-un ram de flori uscat...

48

Bejliu Anne Marie

49


50

Bejliu Anne Marie

51


52

Gânduri, rânduri-Bejliu Anne Marie

Documents

Transcript of Gânduri, rânduri-Bejliu Anne Marie