Gândirea care se gandește pe sineCe ne transmite

conștiența?

Facultatea de EconomieMaster Economie Europeană

Barbu MădălinaCojocaru IrinaEnache CiprianGușă VeronicaLiță AndreeaMărgărit CristianRăduț Marius

ANUL I

Încercarea limitelor

•Omul a recurs la gândirea rațională pentru a ieși din limitele ontologice.

•Gândirea raționala=“stiința este putere”(Francis Bacon)

•Accesul la adevăr se realiza prin experiment nelimitarea cognitivă

Cunoașterea experimentală nu există contradicții in spatiul rațional și cel real, din laborator.

Instrumentalizarea cunoașterii a dus la unilateralizarea căii cognitive, apărând astfel o limită gândirea rațională

Paradox: “Ca parte a realului, omul nu ar trebui să

aibă limite cognitive,în timp ce ca partea care gandește, omul întampină o varietate de limite, de la modalitățile de exprimare până la modelele explicative. “

a trăi rațional a trăi natural Iluminismul rațional este”victima” altor

căi cognitive: ordonarea lumii lucrurilor și a ideilor după un criteriu absolut.

Metafora ceasornicului

IluminismViziune mecaniscistă

asupra lumiiiOMUL are o

predeterminare funcţională

Fizicistă (marshalliană) Ipotetică”Homo oeconomicus” Empirică Randamentală Eliminarea intersubiectivităţii

Economia “iluministă”

ECONOMIA Producătoare de obiecte POLITICA Distribuirea obiectelor

ECONOMIE = POLITICĂ

Imposibilitatea predicţiei

Transformarea Economiei în Politică

NECESITATEA PREDICTIBILITĂŢII

Cogniţia arehetipală

Tipologia cogniției

Cogniţia contingentă

Cogniţia transcendentă

Cogniţia contextuală

Tetraedrica primei modernităţi

Inversiunile cogniției

Tetraedrica celei de-a doua modernităţi

Inversiunile cogniţiei

Cezura timpului

Alfa și Omega perpetue

Cezura timpului exprimă preocuparea omului de a nu închide cunoașterea și semnifică renunțarea la situarea ad absurdum pentru a înțelege și explica unilateralizarea pornită din fundamentarea cunoașterii.

Ideea de cristalizare sugerează paraconsistentă, configurarea

operatorilor logici in formule vagi de relaționare ne arată că suntem

departe de echilibru.Autonomia cunoașterii apare ca

temă de reflecție ca ultima încercare de contopire a materiei și spiritului, când vorbim de ființe vii.

•Cunoașterea este nedesăvârșită și prin urmare implică tetraedre conceptuale. Se știe ca formele perfecte sunt în natura cristalelor.•Orice acțiune din natura se poate încheia înaintea sau după dimensiunea fizică, obiectuală însă nu prezintă posibilitatea de a se încheia când vizează dimensiunea spirituală.•Reflexivitatea cunoașterii prezintă tendința de a nu se realiza perfect și de asemenea necunoașterea nu poate fi înlaturată.

Insuficiența tetraedică și cristalul neterminat

Multumim pentru atenție!