Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

download Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

of 118

Transcript of Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    1/118

    M1

    UNITATEA DE NVATARE 1

    DOMENIUL DE REFERINTA, OBIECTUL SI DEFINITIA

    PSIHOLOGIEI

    PLAN DE IDEI:1. CONDITIILE EPISTEMOLOGICE ALE AROCAREISTIINTE;2. DE CE ESTE CONTESTAT STATUTUL DE STIINTA ALPSIHOLOGIEI? ;3. SPECIFICUL DE PSIHOLOGIE CA STIINTA:3.1. DOMENIUL DE REFERINTA;3.2. OBIECTUL PSIHOLOGIEI;3.3. DEFINITIA PSIHOLOGIEI;3.4. RAMURILE PSIHOLOGIEI;4. REZUMAT

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    2/118

    1.CONDITIILE EPISTEMOLOGICE ALE ORICAREI STIINTERigoarea epistemological impune ca accesul la statutul de stiinta al unui corpus decunostinte sa fie conditionat de:- delimitarea unui domeniu de investigare specific, unic si neintersectabil cu al altorstiinte;- stabilirea unui obiect de studiu, caruia sa-i identifice aspectele esentiale, relativstabile si repetabile;- utilizarea unei metodologii autentice, specifice domeniului si obiectului de studiuabordat;- stabilirea unui set de concepte, formularea unor legi proprii si a unor principii pebaza carora sa realizeze descrieri, clasificari, explicatii si predictii asupra evolutieifenomenelor investigate;- obiectivitatea discursului teoretic si practic asupra fenomenelor investigate, caretrebuie sa aiba un minimum de concretete si determinari sensibile, nemijlcitperceptibile siobservabile, pretabile operatiei de masurare/cuantificare care asiguraposibilitatea reproducerii si reluarii demersului de alti cercetatori.Si la momentul actual, fiecare din aceste aspecte este subiect de disputa; respectiv,psihologia este contestata ca stiinta, fiind acuzata a fi tributara speculatieifilosofice din care s-a desprins (abia la finele sec. al XIX-lea), medicinii prinnecesitatea explicatiilor anatomo - fiziologice necesare descrierilor functionale alesistemului nervos (n calitatea sa de suport al fenomenelor psihice) ,practic,tuturor stiintelor despre om, de la biologie si istorie, pna la sociologie siantropologie.* EPISTEMOLOGIE s.f. Parte a gnoseologiei care studiaza procesul cunoasteriiumane n cadrul diferitelor stiinte; teorie a cunoasterii stiintifice. [G.-D.epistemologiei] /

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    3/118

    A se vedea ct de " concreta" este fizica (de exemplu) si ct de "altfel" estepsihologia. Fizica se ocupa de "palpabil", domeniul sau de referinta fiind lumeaobiectiva, concreta Afirma ceva de genul: "un corp scufundat ntr-un lichid estempins de jos n sus cu o forta proportionala cu volumul.. " ( vezi LEGEA luiARHIMEDE). Pe cnd psihologia afirma relativ ca "un subiect cu acest profilpsihologic, n situatia ca este obosit va fi probabil irascibil, cu un comportamentinadaptat social".Asa cum se va vedea pe parcursul studiului, amplul proces de restructurare apsihologiei din ultimele decenii, simultan cu al celorlalte stiinte, se afla subinfluenta permanenta a noilor teorii si metodologii derivate din teoria generala asistemelor, cibernetica, teoria organizarii si,nu n ultimul rnd, teoria si practicaIT.Psihologia (ca si alte stiinte), se "rescrie" continuu dupa fiecare mare descoperirestiintifica (vezi, spre exemplu, implicatiile actuale ale fizicii cuantice si ale teorieirelativitatii,n definirea psihicului, dar si n biologie si biochimie).

    Statutul incert si natura "imponderabila" a obiectului sau de studiu au facut caabia din a doua jumatate a sec. XX ( anii 50), dupa mai multe etape de ezitari siclarificari epistemologice, sa fie circumscris domeniul si sa fie formulat mai precisobiectul de studiu al psihologiei.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    4/118

    2. DE CE ESTE CONTESTAT STATUTUL DE STIINTA ALPSIHOLOGIEI :Psihologia este contestata ca stiinta pentru ca, fata de alte stiinte:- domeniu sau de investigare pare a nu fi unic si neintersectabil cu al altor stiinte;si altestiinte studiaza omul (medicina, sociologia, istoria etc.) ;- metodologia si metodele sale nu par a fi autentice, specifice strict obiectuluiinvestigat; observarea, experimentul, ancheta , spre exemplu, sunt metode valide sipentru alte stiinte etc;- conceptele, legile proprii si principiilesale sunt vagi, speculative;- fenomenelor investigate (numite fenomene psihice) nu au un minimum deconcretete si determinari sensibile/ palpabile, nemijlcit perceptibile si observabile;psihicul poate fi studiat/ investigat numai indirect (prin teste psihologie, spreexemplu), pe cnd creierul, inima, sngele, ficatul sau bila - sunt concrete, palpabile, substantiale pentru ca apartin REALITATII OBIECTIVE, pe cnd psihiculuman este REALITATE SUBIECTIVA, informationala n primul rnd.Ce este REALITATEA?

    Ce este realitatea OBIECTIVA?Ce este realitatea SUBIECTIVA?ntrebarile de mai sus sunt din domeniul FILOSOFIEI! Foartegenerale si dificil de explicat.Totusi, sancercam sa acceptam, n prima instanta, urmatoareleafirmatii:

    - REALITATEA reprezinta TOT CEEA CE EXISTA, sau fiinteaza!

    O ramura a filosofiei, numita ontologie ( gr.ontos- existenta; logosdiscurs despre) are acest domeniu de referinta.n esenta, tot ceea ce exista estesimultan INFORMATIE, ENERGIEsi MATERIE / SUBSTANTA.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    5/118

    - Tot ceea ce exista, indiferent de forma este fie REALITATEOBIECTIVA (exista in afaravointei noastre si este ,n primul rnd,APARENT substantiala/ materiala), fie REALITATESUBIECTIVA ( o reflectare interna/ psihica, INFORMALA a

    realitatii obiective).

    - REALITATEA reprezinta TOT CEEA CE EXISTA, sau fiinteaza!O ramura a filosofiei, numita ontologie ( gr.ontos- existenta; logos-discurs despre) are acest domeniu de referinta.n esenta, tot ceea ce exista estesimultan INFORMATIE, ENERGIEsi MATERIE / SUBSTANTA

    - Tot ceea ce exista, indiferent de forma este fie REALITATEOBIECTIVA (exista in afara vointei noastre si este ,n primul rnd,APARENT substantiala/ materiala), fie REALITATESUBIECTIVA ( o reflectare interna/ psihica, INFORMATIONALAa realitatii obiective).

    3. SPECIFICUL PSIHOLOGIEI CA STIINTA :

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    6/118

    3.1. DOMENIUL DE REFERINTAConsidernd ntreaga existenta (Ex), lumea n vastitatea si diversitatea sa, ca fiindsimultan materie/substanta (S), energie(E) si informatie (I), domeniul de referintaal psihologiei circumscrie fenomene de natura energetic - informationala (denumiteFENOMENE PSIHICE) sau REALITATEA SUBIECTIVA (PSIHICA), nexpresiile sale interne si externe ca fapte, procese, stari, structuri, operatii etc.orientate spre realizarea adaptarii specifice a unei entitati biologice (animal sauom) la mediul sau de existenta.PRECIZARE: Exista tot attea posibile psihologii cte specii de animale exista,psihologia omului fiind evident diferita de cea a calului, cinelui sau maimutei. Concret, ospecie sau individ apartinator unei specii identificat ca avnd sistem nervos, sigur, va

    implicit aveas

    i "psihic"s

    i o "psihologie".Domeniului psihologiei umane l reprezinta omul sub ASPECTULPARTICULARITATILOR SALE PSIHO-COMPORTAMENTALE determinatede specificul sau ca individ apartinator speciei homo sapiens, caracterizat derationalitate, inteligenta si vointa (homo sapiens sapiens), producator si utilizatorde unelte (homo faber), membru al unei societatii care l integreaza (homo socius)prin comunicare (homo comunicant), cultura si valori pe care le produce/reproducesi dupa care se orienteaza (homo valens), utiliznd resursele potentiale decreativitate.CONCLUZIE: Domeniul de referinta al psihologiei omului este reprezentat defenomenele subiective ( psihice ) care se manifesta si exprima ca procese psihice,aspecte psiho-comportamentale, activitati specific uman de adaptare la mediulnatural si social de existenta, la care se adauga sistemul personalitatii, cudeterminarile sale biologice, psihologice, socio-culturale si spirituale, cu trasaturile,structurile si particularitatile acesteia.

    3.2. OBIECTUL PSIHOLOGIEI

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    7/118

    Ca stiinta fundamentala despre om, psihologia are ca obiect cunoasterea stiintifica,specializata a omului, sub aspectul REALITATII SALE SUBIECTIVE, interne,aspectele de natura energetic-informationala (viata psihica), conduita sicomportamentul sau ca fiinta concreta(denumita personalitate), n mediul social,aflat in situatii si mprejurari de viata habituale (normale) sau critice(situatii limita).Multe alte stiinte se ocupa cu studiul existentei umane, a omului si umanitatii.Psihologia omului studiaza, descrie, explica si ncerca sa formuleze legi desprefenomenele si nsusirile sale psihice. Circumscrierea si definirea obiectului de studiual psihologiei a suferit frecvente amendari si reveniri, fiecare viznd stabilireaproblematicii abordate ntr-o etapa istorica sau alta, ct si statutul disciplinei nsistemul general al stiintelor.Termenul, ca atare, de psihologie a fost introdus denvatatul german Rodolphe Goclenius n sec. XVI, utilizarea lui fiind sporadicapna n secolul XVIII; decoderea lui se facea pur etimologic: psihe = psihic; suflet;duh , la care se adauga logos = discurs; vorbire despre. Adica, psihologia estediscursul sau vorbirea despre psihic (suflet).Desprinderea de filosofie (1879), a fost foarte trzie (ultima din corpul stiintelordespre om!) si, paradoxal, desi omul a facut totdeauna apel la cunostintele(empirice) de psihologie, stiinta ca atare a avut o alta conditie. Altfel spus,psihologia are o viata lunga si o istorie scurta si este nca tributara filosofiei, dincare s-a desprins, medicinii care o completeaza cu aspectele de psihiatrie ( iartos =vindecare), biologiei pentru partea de bios din individul uman, practic, tuturorstiintelor despre om si umanitate.La debutul ca stiinta independenta, obiectul sau a fost considerat a fi studiulexclusiv al sferei constiintei, care era definita si interpretata fie din punctul devedere substantialist, constiinta fiind considerata ca un conglomerat de functii siprocese particulare avnd o existenta de sine statatoare, fie n viziuneepifenomenistspiritualista - n care constiinta era descrisa ca o lume pur subiectiva,de natura spirituala, ermetica, fara nici o legatura cauzala cu lumea externa, fiindaccesibila numai pe calea introspectiei.O asemenea ntelegere a psihologiei era nsa incompatibila cu metodele obiective de

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    8/118

    cercetare, fapt ce a determinat, n prima parte a sec . XX, reluarea disputelor sicontroverselor privind obiectul acesteia.Cel mai radical punct de vedere a fost cel exprimat de J.B. Watson, care a impuscomportamentul ca fiind realitatea psihologica autentica, constiinta fiind declaratao simpla fictiune, un epifenomen asupra carei stiinta nu se poate pronunta. Numaicomportamentul ( behavior ), ca ansamblu de reactii de raspuns al organismului lastimulii externi, eraacceptabil ca obiect al psihologiei, dupa schema cauzalaunivoca S R, ce permitea integrarea psihologiei n stiintele obiective. Reactiilecomportamentale - motorii si verbale - pot fi masurate si cuantificate (intensitate,latenta, ritm, directie s.a.), iar predictibilitatea era asigurata de legatura cauzalantre stimul si reactie: un stimul (S) va determina o reactie (R) ce poare fi prevazuta( va fi predictibila); asa cum si observnd o reactie (R), putem cu usurinta saindicam stimulul care a determinat-o. Fara a putea nlatura din psihologieconstiinta, behaviorismul i-a ngustat mult sfera. Contributii ulterioare aucorectat relative behaviorismul.Formula S -> R, a devenit: C = f ( Ci x Is), unde C (comportamentul ) este functiede Ci (conditii interne) si Is (intensitatea stimularii). Prin aceasta corectie s-arelativizat negarea constiintei ca realitate ( Watson fundamentase o psihologiefara suflet), s-a admis rolul starilor interne ca variabile intermediare ( Ci), s-arecunoscut diferentele calitative ntre psihicul uman si cel animal, s-a ncercatrecuperarea rolului factorilor socio-culturali n determinismul psihicului uman. B.FSkinner, C. Hull, S. Stevens, J. Bruner, K. Pribram, C.Tolman ( n SUA), K.Lorenz ( n Germania) si H. Piron ( n Franta) sunt considerati ca reprezentanti aineo-behaviorismului.Puncte de vedere diferite, ce s-au impus n definirea obiectului psihologiei, au venitsi din partea orientarii psihanalitice (S. Freud, C. G. Jung , A. Adler, M. Ericssons.a.) care au ncercat sa demonstreze ca realitatea psihica nu se reduce la constiinta,ci ea include si o importanta componenta inconstienta, care trebuie sa devina obiectal psihologiei -(inconstientul fiind considerat componenta esentiala a vietii psihice).ntreaga dinamica a personalitatii si comportamentului, apreciaza psihanaliza,depinde de inconstient, iar central de greutate al cercetarii psihologice trebuiedeplasat la acest nivel.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    9/118

    Fiecare din etapele prezentate mai sus ( asociationismul, behaviorismul,psihanaliza) a fost limitativa; psihologia nu dispunea de obiect de studiu unitardelimitat si definit; practic, fiecare scoala si determina propriul sau obiect, care, decele mai multe ori, reprezenta exact opusul obiectului propus de alta scoala.A patra etapa (nceputa n anii 50) si care continua si astazi circumscrie obiectulpsihologiei si defineste psihologia - stiinta care studiaza legile generale aleexistentei, devenirii,functionarii si structurarii mecanismelor organizariipsihocomportamentale, pe scaraanimala si umana.Particularizat la om, obiectul de studiu al psihologiei l reprezinta organizareapsihicainterna n unitate contradictorie a constientului si inconstientului( sistemul psihic uman - SPU ), precum si reactia circulara dintre structurile psihiceinternesi actelecomportamentale externe.Sau, altfel spus, psihologia si propune cunoasterea stiintifica, specializata aomului, a realitatii sale subiective, interioare, aspectele de naturaenergeticinformationala (viata psihica), conduita si comportamentul sau ca fiintaconcreta (denumita personalitate) n mediul social, aflat in situatii si mprejurari deviata habituale (normale) sau critice (situatii limita).Functie de orientarea filosofica a "scolilor" de psihologie si a autorilor, de epoca ncare s-a realizat cercetarea exista, n sinteza patru perspective de abordarea aobiectului psihologiei (cf. M. Zlate, Introducere n psihologie, Ed."Sansa"-SRL,Bucuresti, 1996, p.60-82): a) viata psihica interioara; b) comportamentul; c)activitatea; d) omul concret.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    10/118

    3.3. DEFINITIA PSIHOLOGIEITIPURI POSIBILE DE DEFINITII :

    Butada: stiinta studiata de psihologi (Max Meyer, cf. M. Zlate (1996), p. 15);Metafora: stiinta ce trebuie facuta cu arta; o lumina indispensabila ntelegerii,apropierii si ascensiunii umane (V. Pavelcu , Drama psihologiei, p. 312);Negare : nu este fizica; nu este fiziologie; nu este sociologie (idem,p.16);Etimologie: psyche (psihic); logos (stiinta, logos);Comprehensiv logice;Stiinta vietii mentale, a fenomenelor si conditiilor vietii reale (W.James, Principiide psihologie, p. 16);O stiinta care se ocupa de fenomene si capacitati psihice urmarind descrierea siexplicarea acestora n baza unui ansamblu de legi, regularitati sau modalitatideterminative (Paul Popescu - Neveanu, 1987, p. 7);Stiinta ce explica conduita organismului ntr-o maniera verificabila (MauriceReuchlin, Psihologie, P.U.F. ,1988, p. 11); Formal: studiul stiintific alcomportamentului si proceselor mentale ale oamenilor si ale altor animale ( Crooks& Stein, 1991, p. 40).Concluzie: Psihologia este stiinta psihicului si comportamentului omului, ct siale tuturorfiintelor dotate cu psihic; stiinta care studiaza legile generale aleexistentei, devenirii, functionarii si structurarii mecanismelor organizariipsihocomportamentale, pe scara animal si umana.FINALITATEA PSIHOLOGIEI OMULUI :

    GENERALA - a stii ceva valid, autentic despre psihic sicomportament, pentrua puteamentine sau schimba cele constatate.SPECIALA - mbunatatirea conditiei umane.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    11/118

    3.4. RAMURILE PSIHOLOGIEIPSIHOLOGIA GENERALA- umana; - animala.PSIHOLOGIA UMANA- normala; - patologica.NORMALA - a individului; - socialaA INDIVIDULUI - Evoluat; - n dezvoltare- a vrstelor - a dezvoltariiEVOLUAT TEORETICA- analitica ( generala, fiziologica)- sintetica - a persoaneiPRACTICA

    - a muncii, a sportului; a transporturilor; cumparatorului etc.- medicala; pedagogica; judiciara etc.- militara, a artei, a creatiei etc.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    12/118

    4. REZUMATDOMENIUL DE REFERINTA al psihologiei omului este reprezentat defenomenele subiective ( psihice ) care se manifesta si exprima ca procese psihice,aspecte psiho - comportamentale, activitai specific umane de adaptare la mediulnatural si social de existenta, la care se adauga sistemul personalitatii, cudeterminarile sale biologice, psihologice, socio-culturale si spirituale, cu trasaturile,structurile si particularitatile acesteia.Ca stiinta fundamentala despre om, psihologia are ca OBIECT DE STUDIUcunoasterea stiintifica, specializata a omului, sub aspectul REALITATII SALESUBIECTIVE, interne, aspectele de natura energetic-informationala(viata psihica), conduita si comportamentul sau ca fiinta concreta(denumita personalitate), n mediul social, aflat in situatii si mprejurari de viatahabituale (normale) sau critice (situatii limita).Particularizat, obiectul de studiu al psihologiei umane l reprezinta organizareapsihica interna n unitate contradictorie a constientului si inconstientului( sistemul psihic uman - SPU) , precum si reactia circulara dintre structurile psihiceinterne si actele comportamentale externe.DEFINITIA PSIHOLOGIEI : stiinta care se ocupa de fenomene si capacitatipsihice urmarind descrierea si explicarea acestora n baza unui ansamblu de legi,regularitati sau modalitati determinative; in esenta, studiaza legile generale aleexistentei, devenirii, structurarii si functionarii mecanismelor organizariipsihocomportamentale, pe scara animala si umana.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    13/118

    M1

    UNITATEA DE NVATARE 2

    PRINCIPII, LEGI, TEORII SI STRATEGII DECERCETARE IN PSIHOLOGIE

    PLAN DE IDEI:

    1. PERSPECTIVE POSIBILE N PSIHOLOGIE;2. PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI CA STIINTA;3. SPECIFICUL LEGILOR PSIHOLOGICE;4. DESCRIERI, EXPLICATII SI PREDICTII INPSIHOLOGIE;5. PSIHOLOGIE NOMOTETICA SAU IDIOGRAFICA;5.1. TEORIILE PSIHOLOGICE;6. REZUMAT.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    14/118

    1. PERSPECTIVE POSIBILE N PSIHOLOGIEComplexitatea si specificul non-material, imponderabil al psihicului fac caidentificarea unui set de principii metodologice generale sa fie dificila, sa generezedispute si puncte de vedere diferite si, nu de putine ori, diametral opuse ntre autoriapartinatori unor scoli si curente filosofice sau psihologice.Se apreciaza ca de acest aspect depinde unitatea interna a psihologiei ca stiinta desine statatoare. Nevoia unui cadru epistemologic coerent impune o optiune cuprivire la cestudiaza psihologia, cum se constituie obiectul sau de studiu , dacapoate si cumpoate sasiargumenteze statutul sau ntre celelalte stiinte.O sinteza foarte esentializata indica cel putin urmatoarele abordari / perspectivediferite, existente n psihologie, fara a fi totdeauna explicite:a. perspectiva biologista centrata pe studiul material, neuropsihologic al proceselormintale si expresiilor comportamentale;b. perspectiva comportamentista (behaviorista) axata pe studiul comportamentuluiuman si animal;c. perspectiva cognitivista orientata pe cercetarea cu prioritate a proceselor mintale,cognitive;d. perspectiva psihanalitica cu merite mari n psihologia referitoare la bazelebiologice ale instinctelor si instantele functionale ale psihicului - inconstient,subconstient, constient;e. perspectiva fenomenologica/ experieniala focalizata pe experienta traita deindivid ;f. perspectiva umanista a omului capabil sa atinga maximum potenelor deevoluie;g. perspectiva trans-personala, o ncercare de reunire a elementelorfilosofice,religioase si terapeutice orientale cu pozitivismul fizicii subatomice silimbajul psihologiei occidentale prin care sa fundamenteze antropomaximologia -teorie si metodologie a comunicarii, a personalitatii eficiente, modalitate deinterventie pentru optimizatoarea psihicului si comportamentului uman.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    15/118

    2. PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI CA STIINTANumarul concret al principiilor este si el discutabil, dar nevoia de ordine epistemicasi coerenta logica converg la a accepta ca relativ evidente si obligatorii peurmatoarele:[*PRINCPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de baza pe carese ntemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita etc.Totalitatea legilor i a noiunilor de baza ale unei discipline; (concr.; cudeterminari) tratat care cuprinde astfel de legi i de noiuni. 2. Element primordial,cauza primara sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat ntrecut drept origine a lumii fizice .

    Determinismul extern n conformitate cu care psihicul este rezultatul unorinfluente, imediate si interactioniste, n care pe prim plan sunt influenteleexterne ce interactioneaza cu conditiile interne, pe o scala evolutiva, attfilogenetica ct si ontogenetica. La om determinismul vietii psihice atingecel mai nalt grad de complexitate din lumea viului, fapt datorat attmediului extern, ct si conditiilor interne. La componenta naturala initialase adauga cea socio-culturala, practica si axiologica. Conditiile interne au siele o dubla determinare - odata complexitatea organizarii structural -functionale a sistemului nervos central, n primul rnd a creierului uman,apoi experienta foarte diversa a vietii in cursul ontogenezei.Determinismul extern, odata acceptat, conditioneaza ntregul demersmetodologic de abordare a psihicului ca obiect al psihologiei.

    Relationarea neuro psihica conform caruia psihicul apare si evolueazapermanent ca functie a sistemului nervos. Creierul este suportul material alpsihicului, dar nu izvorul sau sursa sa; psihicul nu poate fi redus sauidentificat cu acesta; orice proces psihic este cu totul altceva dect proceselenervoase fundamentale (excitatia si inhibitia) care l mijlocesc. Reflectarea si modelarea informationala - afirma si explica ce reprezintapsihicul din punct de vedere ontic, ca realitate specifica si ireductibila. Inconformitate cu acest principiu, psihicul este o modalitate de reflectare simodelare informationala a obiectelor si fenomenelor externe siesi. Modelulintern, informational al lumii este deopotriva izomorf si homomorf, respectivexista o corespondenta biunivoca intre elementele multimii externe si cele alelumii interne, dar si selectie, o comprimare a acestora .

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    16/118

    Principiul actiunii si al unitatii constiinta activitate postuleaza doua tezeprincipale ce scot psihicul uman din sfera speculatiilor abstracte si sterile:prima forma primordiala, initiala de existenta si manifestare a psihiculuieste actiunea n plan extern, dezvoltarea structurilor psihice se desfasoaradinspre exterior spre interior; a doua - ntre constiinta (ca organizaresubiectiva interna) si activitate (ca manifestare obiectiva externa) exista orelatie de dependenta si conditionare reciproca permanent . La debutulexperientei cunoasterii, formarea unor structure psihice noi este precedata deactiunea externa cu obiecte, scheme sau imagini; actiunea precede constiintasi numai pe masura ce schemele de baza ale constiintei se constituie ele ncepsa preceada, sa pregateasca si sa planifice actiunea, care devine mediata,intentionata, deliberata, anticipata ca rezultat si efecte. Constiinta vasubordona activitatea, impunndu-i schemele sale logice deorganizare/desfasurare numai de atunci cnd va fi suficient de stabila sioperanta n plan abstract; interactiunea dintre interior (constiinta)- exterior(activitate) este circulara, complementara si reciproc convertibila nsuccesiunea secventelor temporare, a subiectivului si a obiectivului.

    Principiul genetic si al istorismului consacra ideea ca psihicul nu este undat pre-format, imuabil, ci un produs al evolutiei filogenetice siontogenetice, el reprezinta rezultanta maxima a lumii viului de a se informasi de a se adapta la mediul de existenta (aspectul filogenetic); evolutiastadiala, de maturizare a sistemului nervos si istoria personala aindividului uman, prin experienta cunoasterii si adaptarii la mediul socio-cultural n care vietuieste marcheaza forma de evolutie a vietii psihice(aspectul ontogenetic). Sistemicitatea n conformitate cu care psihicul, n ansamblul sau, precum sidiferitele sale elemente componente trebuie considerate sisteme; abordarea sa

    pe baza metodologiei sistemice, impune si respectarea exigentelor ce derivadin specificul sau calitativ, natura sa informational-energetica.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    17/118

    3. SPECIFICUL LEGILOR PSIHOLOGICECa orice stiinta, psihologia pentru a aspira la acest statut destiinta si a-si dovediratiunea de a fi, trebuie sa identifice un set de legi proprii fenomenelor pe caredeclara ca le studiaza (fenomenele psihice, activitatea psihica, subiectivitateaumana, organizarea psihica).Determinismul, ca teorie a conexiunii universale si temei metodologic alexplicatiilor si previziunilor, cu care opereaza stiintele, cunoastera umana ngeneral, a fost si nca mai este tributar (uneori) mecanicii fizicii clasice, n caredefinirea conceptului de lege a fost circumscrisa exclusiv relatiei cauzale univoce.Daca legea este interpretata ca legatura / relaie necesara, repetabila, invariantantre ceva (conditie, obiect, parte etc.) si altcevacu care este n relatie, atunci eaguverneaza doar acolo unde nu exista dect raporturi strict cauzale, univoce, de lacauza la efect (spre expl. legile mecanicii ceresti pe baza carora astronomia poateface previziuni foarte exacte cnd va avea loc o eclipsa de soare etc.), dar cndrelatiile dintre elementele avute n vedere sunt considerate ca integrative, deschise,plurisi multicazale sau sunt fenomene de masa, explicatia nu mai functioneaza.Aceasta nu nseamna ca acolo nu exista legitate, ci ca relatiile sunt de alta natura:complexe, pluricauzale si multiplu determinate.Orice aspect al fiintarii, al lumii abiotice sau biotice, orice realitate obiectiva sausubiectiva (ca cea psihica), practic, tot ce exista este guvernat de legii. Exista legiuniversale (ale universului, ale lumii), legi generale si legi particulare (dupa sfera decuprindere); legi dinamice si legi statistice etc. Stiintele , oricare le-ar fi obiectul destudiu, au ca obiectiv de prim plan sa identifice legi ale domeniului investigat, saformuleze si sa verifice teorii, pe baza carora sa descrie, sa explice, sa interpretezefenomene din domeniul lor de referinta.Legile se manifesta fie ca sunt sau nu sunt cunoscute. Cunoscndu-le, pot fiutilizateAceeasi lege , a electricitatii, spre exemplu, se manifesta si cndaprindem o lampa electrica si luminam o ncapere si cndsuntem curentati siizbiti de pereti! Nu confunda legile naturii, cum este legea gravitatiei, cuconventiile sociale (legi / acte normative emise de diferite foruri legiuitoare -parlament, guvern, minister).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    18/118

    Legile psihologiei sunt legi statistice, legi de probabilitate, deosebite de legiledinamice proprii altor stiinte, cum este fizica mecanica, astrofizica etc. n carefenomenele studiate pot fi considerate de tip organizare absoluta, prioritare fiindaspectele cantitative si dominant dependentei univoce, unicauzala.Legile psihologice pot fi si ele generale ale psihicului (aparitiei, functionarii siorganizarii lui) si particulare ale subsistemelor componente identificate la niveluldiferitelor procese etc.Ce legi generale poate invoca psihologia?a. Legea dezvoltarii stadiale ascendente a organizarii psihice;b. Legea comunicarii si schimbului energetico - informational cu lumea externa;c. Legea organizarii sistemice a vietii psihice;d. Legea interiorizarii si exteriorizarii ce guverneaza raportul activitate-constiinta;e. Legea motivatiei potrivit careia deficitul/excesul de energie interna determinaimpulsul spre activitate.Legi particulare n psihologie:a. L. senzatiilor (l. intensitatii, l. contrastului, l. adaptarii, l. exercitiului etc.);b. L. perceptiei (l. integralitaii si structuralitatii, l. semnificatiei, l. selectivitatii, l.constantei, l. configuratiei);c. L. memoriei (legea seriei, l. urmelor, l. inductiei etc.);d. L. gndirii (l. generalizarii, l. integrarii conceptuale ierarhice,l.convergenteidivergentei etc.);e. L. nvatarii (l. exercitiului, l. exemplificarii-concretizarii, l. ntaririi, l. esalonariioptime a repetitiilor etc.).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    19/118

    Specificul legilor n psihologie deriva din natura plurideterminata sisupradeterminata a psihicului, respectiv un fenomen psihic oarecare poate fi produsde fiecare dintre alte fenomene, prezenta lor facnd ca el sa fie supradeterminat; nfiecare moment al existentei, psihicul este determinat sincronic si diacronic detotalitatea din care rezulta si pe care o reflecta, iar legile existentei sale sunt nunumai probabilistice, ci si statistice. Cauzalitatea n psihologie trebuie acceptata cafiind si teleologica sau finalista, data de constiinta de sine a omului, deintentionalitatea sa, aspecte evidente n cazul motivatiei si atentiei care implica unscop si/sau efort voluntar.Francezul M. Pradines argumenteaza existenta a trei tipuri de legi ale fenomenelorpsihice:a. legi de functionare a fenomenelor psihice;b. legi de compozitie, de organizare sau structura;c. legi de dezvoltare ( psihogenetice ) asa cum sunt si multe alte puncte de vedere.La limita, legile psihologiei nu sunt pur psihologice, ci sunt mixte,constatarederivata din acceptarea psihicului ca aspect al vietii de relatie, ca interfatainformational-energetica ntre ceva si altceva; astfel, identificam: legipsihoneurologice, psihofizice, legipsihofiziologice, legi psihocomportamentale etc.Practic, ca orice realitate, si realitateasubiectiva, psihica este supusa legitatii,dificultatea este numai a cunoasterii stiintifice de a le formula satisfacator siriguros.Problematica legilor n psihologie ramne deschisa si actuala;complexitateaextraordinara a domeniului investigat face ca orice pretentie de elucidareexhaustiva sa fie, practic, putin posibila, dar ncercarea este absolut necesarapentru a construi modele descriptive, explicative si interpretative.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    20/118

    4. DESCRIERI, EXPLICATII SI PREDICTII IN PSIHOLOGIEO conditie fundamentala a acceptarii existentei unei stiinte este aceea de a ficapabila sa explice fenomenele studiate si sa faca predictii cu privire la cursul viitoral naturii investigate. Altfel spus, psihologia este somata sa realizeze descrieri,explicari si previziuni satisfacatoare despre natura umana.Descrierea (D) unui fenomen psihic implica raspunsul la ntrebarea ce este? sicum se desfasoara fenomenul psihic respectiv. Acest demers nu este deloc simplun psihologie data fiind natura realitatii psihice; fenomenele psihice, n esenta lor,nu sunt accesibile observatiei directe, masurarii si numararii. Stabilireadescriptorilor, a criteriilor n functie de care se va face clasificarea, ierarhizarea sauordonarea implica serioase probleme depinznd decisiv de modul n care se accepta afi natura psihicului. A descrie un fenomen nseamna a reproduce cu mijloace verbalesau alfel de simboluri o realitate tinznd spre o prezentare ct mai concreta,detaliata si sugestiva. Spre deosebire de definitie sau caracterizare, descrierea esteextensiva, detaliata si capabila de particularizari prin care sa se comuniceinteligibil ce si cum este fenomenul descris. Aceasta implica o ordonare sisistematizare a cunostintelor, precum si stabilirea unor criterii de relevare-grupare ansusirilor (descriptori), demers ce se soldeaza cu un model descriptiv (vezidescrierea senzatiei, perceptiei, gndirii etc.). Un tip special de d. ntlnit npsihologie este d. fenomenologica (E. Husserl), bazata pe metoda fenomenologica siteoria constiintei intentionale(constiinta ndreptata /orientata spre ceva).Dacaintentia stiintei este sa ajunga la fenomen (aici cu sensul de esenta data apriori ,independent de subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii) metoda recomanda:a) reductia fenomenologica sau punerea n parantezea lumii sensibile si atuturor cunostintelor stiintifice si filosofice (epoch); astfel lumea nceteaza de amai fi obiect de cunoastere;b) intuirea esentelor, prin care, independent de procesul cunoasterii logice, sesesizeaza nemijlocit esenta pura. Metoda fenomenologica n psihologie consta nprezentarea intuitive a ceea ce este ireductibil si esential referitor la un fenomenpsihic ce contine n orice forma intentionalitatea, orientarea spre ceva . Descriereafenomenologica renunta la demonstratie n favoarea prezentarii intuitive si lasistematizare n favoarea explicitarii structurilor intentionale implicite aleexperientei directe. In conceptia fenomenologica, adevarul este totul, ntregul; el nupoate fi schimbat sau conceptualizat, poate fi doar intuit, perceput, simtit.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    21/118

    Explicatia n psihologie, ca si n alte stiinte, presupune o descriere concreta a ceeace este de explicat (explicandum), la care se adauga relevarea modului dedeterminare a unui fenomen sau categorii de fenomene, pentru identificareadeterminarii producerii fenomenului explicat.Psihologia utilizeaza diverse tipuri de explicatii si modele explicativecauzale,structurale, genetice, teleologice, probabilistice etc., prin care se raspunde lantrebarea de ce? si se vizeaza surprinderea dinamicii si interactiunii fenomenelorpsihice si a comportamentelor.O explicatie ofera un plus de ntelegere, se origineaza ntr-o teorie prin care suntspecificate cauzele si conditiile aparitiei fenomenului, ct si factorii de care seleaga, inclusiv de posibila interventie a hazardului prin intersectia a doua seriicauzale independente (efectul Cournot, Bourdon-1948).Predictia (pre-nainte; dicere- spunere (lat.) sau previziunea este una din conditiileesentiale ale unei stiinte. A prevedea nseamna a anticipa intelectiv modul cum vaevolua un fenomen, ceea ce implica cunoasterea legilor care l regizeaza si ceea ce lconditioneaza. Taria unei teorii si a unei stiinte sta n asigurarea posibilitatii unorpreviziuni corecte, validate de practica.PREDICTIA se ntemeiaza pe un proces logic discursiv si consta n formulareaunor propozitii ordonate ntr-o descriere ce anticipeaza un eveniment sausuccesiune de evenimente, procese, schimbari nainte de producerea lor efectiva; esteo functieprincipala ateoriilor stiintifice, alaturi de explicatie, sistematizare etc. Indomeniul stiintelor socioumane, inclusiv al psihologiei p. implica un grad deincertitudine si, mai mult, adusa la cunostinta publicului poate modifica chiarcursul evenimentelor prin efectul Oedip ( tendinta de modificare a cursuluievenimentelor prin p. si conformare la ceea ce s-a prezis!).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    22/118

    Intelegerea ( lat. intellectio) este mai mult dect explicatie ( pe care o presupune),este o modalitate de a opera cu vechile cunostinte n vederea dobndirii unorcunostinte cu ntelesuri noi. Are grade diferite - de la nivelul ntelegerii implicite,prin care se poate realiza o descriere globala, nesistematica, superficiala, apoinivelul descrierii si explicatiei autentice, pna la interpretari formulatoare de legisau teorii noi.Interpretarea consta n activitatea intelectiva de stabilire a unor semnificati sisensuri; o decodificare conceptuala sistematica; cea de-a patra faza a procesuluiperceptiv prin care ceea ce se percepe (perceputul) este integrat verbal si semnificatcategorial.Prin re-interpretarea unor cunostinte se poate ajunge la re-semnificarea unuidomeniu si formularea unei noi teorii, inclusiv n psihologie. I. este si un instrumentpsihoterapeutic, ca n cazul psihanalizei, prin care psihoterapeutul determinasubiectul bolnav sa constientizeze propriile tendinte inconstiente, sa le puna nlegatura cu starea sa prezenta si cu efectele sale asupra conduitei, sau npsihoterapia fenomenologica, n care actul terapeutic consta si n re-semnificarealumii.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    23/118

    5. PSIHOLOGIE NOMOTETICA SAU IDIOGRAFICADisputa dintre nomotetic si idiografic n psihologie ramne o problema discutata sidisputata.Pozitia psihologiei nomotetice (gr. nomotetikos = promovarea legilor) implicaasertiuni ca:

    explicatiile cauzale sunt si n psihologie la fel de valide ca si n alte stiinte,printr-un limbaj analitic bazat pe operationalizarea variabilelor siconceptelor; pe modelele de tip strict cauza - efect; se urmareste cuantificarea proceselor mentale si comportamentale; propozitiile cauzale sunt formulate pe baza studiului subiectilor alesi lantmplare; foloseste n larga masura experimentul de laborator; prin studiul cu metodeleidiografice se pot face doar ilustrari, deoarece aceste date sunt nesistematice,bazate pe bunul simt si, mai ales, sunt calitative; legile descoperite sunt deductive si probabiliste, ofera explicatii functionale

    ale fenomenelor.Psihologia idiografica ( gr. idios = propriu, specific; a nu se confunda cuideografic care deriva din idee ) se bazeaza pe metode si asertiuni opuse:

    studiaza extensiv si profund, un timp ndelungat un singur caz, observa sievalueaza curentele singulare ale acestuia n toata complexitatea lor; exploreaza specificatiile individuale, deoarece tocmai diferentele individuale

    sunt considerate determinantii primari ai comportamentului; favorizeaza n cercetare unele metode relativ nestructurate, deschise,proiective si interpretative (analiza documentelor, a biografiilor, cercetareanaturalista etc.), doar acestea permitnd subiectului sa fie el nsusi, sa fixezentelesurile proprii siesi, sa constieintizeze experientele personale.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    24/118

    Controversa dintre nomotetic si cea idiografic a fost preluata si n antropologie.Astfel, Keneth Pike (1954), P. J.Pelto (1970), introduc distinctia dintreinvestigatiile de tip etic si cele de tip emic ( denumiri preluate din termenii fonetic sifonemic, folositi n lingvistica pentru a diferentia cercetarile controlate deobservator de cele care reflecta modelele constiente sau inconstiente ale subiectilorinvestigati) .Cercetarile de tip etic sunt exterioare, comparative, transculturale, centrate pesurprinderea si evidentierea a ceea ce este comun, universal si nu pe ntelegereaconfiguratiilor specifice, unice din interiorul unei culturi.Studiile antropologice de tip emic, dimpotriva, studiaza ntelesurile culturale dininterior, cautnd sa acopere categoriile cognitive si sistemele de clasificare pe caremembrii culturii respective le utilizeaza. Deci, investigatiile etice generalizeaza,cele emice particularizeaza; primele cauta absoluturi, celelalte surprindsingularul si particularul, extrag si evidentiaza relativitatea.

    Eticul corespunde n psihologie nomoteticului, iar emicul ideograficului.Contributii interesante n controversa dintre nomotetic si ideografic au (si)americanul Gordon W. Allport si francezul J.P. Sartre (1963). Primul, referindu-sela psihologia personalitatii, spune: Psihologia persoanei nu este exclusivnomotetica, nici exclusiv ideografica. Ea cauta un echilibru ntre cele douaextreme orice viata individuala are legi, caci ea dezvaluie propriul ei procesordonat si necesar de dezvoltare. Supunerea fata de lege nu depinde de frecventasau de uniformitate, ci de necesitatea interna ( Structura si dezvoltareapersonalitatii, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1981, p. 566-567) .Francezul J.P.Sartre propune o metoda progresiv - regresiva prin care cauta santeleaga un subiect sau o clasa de subiecti n cadrul unui moment istoric dat.Deplasnd-se nainte si napoi, prin studiul n timp si spatiu al subiectului sauclasei sunt dezvaluite diferentele unice din viata persoanei, ct si elementele umanesi similitudinile proprii celorlalti (clasei). Metoda sartriana este concomitentanalitica si sintetica, nomotetica si idiografica, etica si emica.Concluzie: Nu exista o solutie unica; disputa nomotetic - idiografic poate fi,probabil, solutionata numai printr-un compromis ntre cele doua extreme, lund nconsiderare si scopul cercetarii, specificul diferitelor ramuri ale psihologiei si, poate,rafinarea metodelor de sondare a psihicului.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    25/118

    5.1. TEORIILE PSIHOLOGICETeoria psihologica (t.p) reprezinta o constructie conceptuala ce sintetizeaza,generalizeaza si sistematizeaza cunoasterea psihologica n vederea formularii unorprincipii explicative, orientarii cercetarii si organizarii datelor empirice, astfel nctsa fie posibile identificari, descrieri, explicatii, interpretari si/sau predictii asuprafenomenelor psihice. Prin teorii, o stiinta si legitimeaza statutul si si ndeplinestefunctiile de cunoastere.Tipologia t.p. este generata de mai multi factori / criterii.9

    Dupa specificul demersului parcurs n constituire- inductiv sau deductiv - pot ficatalogate: t. inductive-intuitive (pleaca de la fapte si constatari empirice si tinde sa sesubordoneze logicii inductive); t. deductiv-formale (pleaca de la premise si conventii abstracte si seproiecteaza asupra faptelor pe care tind sa le integreze si asimileze printr-ologica formala, deductiva);

    Dupa gradul de generalitate, exprimat prin continut si sfera de aplicabilitate: t. de maxima generalitate(ale psihicului, ale personalitati, alecomportamentului; t. de medie generalitate (ale cognitiei, ale motivatiei, ale afectivitati ; t particulare unui proces (expl. teoriile senzatiei, perceptiei, gndirii .

    Dupa modul de ntelegere si definire a naturii obiectului investigat (psihiculuman),identificam:

    t. biologistice si culturologice; t. nativiste si t. genetice; t. psihofiziologice ; t. psihoneurologice .

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    26/118

    O teorie, fie ea si psihologica, trebuie sa fie capabila sa asigure: condensarea sisistematizarea informatiilor, explicarea prin principii si legi si prevederea viitoruluicurs al fenomenului la care se refera.Ca expresie a cunoasterii stiintifice, ea are functii referentiale (se refera la fenomenesi procese psihice), descriptive ( face posibile descrieri adecvate, realiste alefenomenelor psihice), explicative (fundamenteaza o explicatie coerenta, logica sirelativ completa) si predictive ( pe baza ei, cu grade diferite deprecizie/incertitudine se pot face predicii, anticipari ale evolutiei fenomenuluiteoretizat).Sub influenta filosofiei cunoasterii stiintifice (epistemologiei), ndeosebi arealismului critic (K. Popper), n evaluarea lor critica se poate distinge si ntre:teorii ale realului psihologic si teorii despre teorii sau metateorii.Dupa acest criteriu legat de specificul activitatii explicative a cercetatorului sedisting (cf. Ernest Nagel, 1961):

    t. analogice (vezi, spre expl. analogia si relatia de similitudine dintreinteligenta naturala si inteligenta artificiala) ; t. descriptive ce nu depasesc limitele datelor empirice concrete (expl. Teoriacalitatilor senzoriale circumscrisa proprietatilor perceptibile ale stimulilormodali specifici etc.) ; t. instrumentaliste (unde se utilizeaza concepte formal-abstracte si relativfictive, dar care aici au functia de unelte de lucru, de operatori ideali nprocesul rationalizarii (ex. subiect idealetc.) ; t. realiste, bazate pe generalizari de rang superior, conceptele lor exprimnddeterminatii esentiale si necesare ale fenomenului, relevate nu att senzorial-concret ct logic-formal( ex. teoria recunoasterii formelor, teoria generala arezolvarii problemelor etc.) .

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    27/118

    O metateorie are ca obiect de referinta sistemul de teorii apartinator unuidomeniu sau altul cunoasterii. In cazul psihologiei, metateoria vizeaza sastabileasca si sa explice modulde elaborare si natura teoriilordesprerealitatea psihica, sa realizeze o analiza critica asupra conditiilor deacceptanta ale acestora, adica daca ntrunesc urmatoarele conditii: au consistenta si coerenta logica interna (prezinta sau nu contradictii ntreafirmatii, ntre conditii, premise si concluzii, ntre date si generalizarii etc.); ndeplinesc functia de adevar pretinsa ( adica exista compatibilitate ntreceea ce afirma teoria si realitatea nsasi; secvential si pe ansamblu afirmatiilesale sunt verificabile; gradul de confirmare a predictiilor este satisfacator); gradul de formalizare sau nivelul de maturitate al teoriei este suficient

    ( aici este vulnerabilitatea maxima a teoriilor psihologice, spre deosebire deteoriile fizicii; fiind exprimate n limbaj natural si nu unulmatematic-formalizat, gradul lor de maturitate aste redus semnificativ.La momentul actual, psihologia sufera cel mai mult n plan teoretic din cauzarelativitatii preciziei conceptuale;polisemantismul termenilor este o piedica serioasan calea unificarii conceptuale si comunicarii veritabile n domeniu.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    28/118

    6. REZUMAT1.PERSPECTIVE POSIBILE N PSIHOLOGIE:

    perspectiva biologista centrata pe studiul material, neuropsihologic alproceselor mintale si expresiilor comportamentale;perspectiva comportamentista (behaviorista) axata pe studiulcomportamentului uman si animal;perspectiva cognitivista orientata pe cercetarea cu prioritate a proceselormintale, cognitive;perspectiva psihanalitica cu merite mari n psihologia referitoare la bazelebiologice ale instinctelor si instantele functionale ale psihicului - inconstient,subconstient, constient;perspectiva fenomenologica/experientiala focalizata pe experienta traita deindivid;perspectiva umanista a omului capabil sa atinga maximum potentelor deevolutie;perspectiva trans-personala, o ncercare de reunire a elementelor filosofice siterapeutice orientale cu pozitivismul fizicii subatomice si limbajulpsihologiei.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    29/118

    2. PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI CA STIINTA

    determinismul extern psihicul este rezultatul unor influente , imediate siinteractioniste, n care pe prim plan sunt influentele externe ceinteractioneaza cu conditiile interne.

    relationarea neuro- psihica conform caruia psihicul apare si evolueazapermanent ca functie a sistemului nervos. Creierul este suportul material alpsihicului, nu izvorul sau sursa sa.reflectarea si modelarea informational psihicul din punct de vedere ontic esteo modalitate de reflectare si modelare informationala a obiectelor si

    fenomenelor.principiul actiunii si al unitatii constiinta activitate conform caruia formaprimordiala, initiala de existenta si manifestare a psihicului este actiunea nplan extern, dezvoltarea structurilor psihice se desfasoara dinspre exteriorspre interior; ntre constiinta (ca organizare subiectiva interna) si activitate(ca manifestare obiectiva externa) exista o relatie de dependenta siconditionare reciproca.principiul genetic si al istorismului consacra ideea ca psihicul nu este undat pre-format, imuabil, ci un produs al evolutiei filogenetice siontogenetice.sistemicitatea n conformitate cu care psihicul, n ansamblul sau, precum sidiferitele sale elemente componente trebuie considerate sisteme.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    30/118

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    31/118

    M1

    UNITATEA DE NVATARE 1

    CONCEPTE FUNDAMENTALE DIN PSIHOLOGIE

    PLAN DE IDEI:

    1. INFORMATIE2. PSIHIC UMAN3. CONSTIINTA4. STRUCTURA5. PROGRAMUL6. STARE PSIHICA7. CIBERNETICA8. PROCES PSIHIC9. PERSONALITATE10. COMPORTAMENT11. CONDITIA12. ACTIVITATE13. MOTIVUL14. SCOPUL15. OPERATIA

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    32/118

    1. INFORMATIEInformatie este ocategorie de maxima generalitate ce semnifica unul din celetrei aspecte ale existentei (substanta/cmp, energie, informatie) si desemneaza untip de relatie(informationala) ce face posibila comunicarea ntre doua sau maimulte entitati (sisteme), din care cel putin unul este capabil de codificare/decodificare si semnalizare a proprietatilor celorlalte; orice relatie informationalaeste mijlocita prin purtatori materiali (semne si semnale) si modificari energetice(N.Wiener-1948), dar nu depinde cu necesitate de natura suportului substantial-energetic; acelasi mesaj putnd fi transmis pe variate cai si stocat prin diversemijloace. Prin natura sa, psihicul este informatie, ce implicit produce si este produsde modificari substantial-energeticen suportul sau material(sistemul nervos) si,totodata, este un aspect si o forma a vietii de relatie. Cele mai evidente relatii suntcele dintre psihic si materia superior organizata (creier), a carei functie este, celedintre psihic si organism , al carui instrument de adaptare este; psihic si realitateafizica, ontica pe care o reflecta ca imagine subiectiva, ca traire, vibratie a ntreguluiorganism, ca efort de adaptare la o anumita situatie, ct si cea dintre psihic simediul sociocultural, din care, prin stimuli sociali, in cursul ontogenezei, omul preianorme comportamentale si valori socioculturale.2. PSIHIC UMANPsihic uman

    (p.u) este o realitate subiectiva de natura informational energetica; un sistem de maxima complexitate, dotat cu posibilitai perfectionate deautoorganizare, autoreglaj si autoprogramare prin nsasi functionarea sa, a careifinalitate este informarea, comanda sicontrol interactiunii dintre om si mediul saude existenta. Altfel spus, psihicul este instrument al adaptarii specific umane; estedeterminat filogenetic (prin informatiaereditara ce determina aspecte majore aleanatomiei si fiziologiei sistemului neuro-umoral) si ontogenetic (prin procesareainformatiei n cursul experientei vietii si permanentanregistrare, prin nvatare, anoi programe de functionare).Ca sistem de natura informationala, p.u. este un sistem deschis(apartinator lumii vii), hipercomplex (aspectevidentiat cel putin de complexitateasuportul sau material-creierul uman, ce include ctevamiliarde de unitatianatomo-functionale/neuroni aflate ntr-o si mai complexa retea deconexiuni/sinapse) si subiectiv-ideal (:un model subiectiv al lumii obiective).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    33/118

    Fiind systemviu, este si energetic, pentru ca implica modificari si transformaribioenergetice (impulsuri nervoase), tensiuni si modalitati neuropsihice permanente.Totodata, este caracterizat de:ambilateralitate informationala (relatiile informationale specifice suntntretinute simultan cu exteriorul/lumea obiectiva si cu propriul organismsau persoana; se cunoaste pe sine concomitent cu cunoasterea realitatiiobiective;antiredundata capacitate operatorie de a se autoproteja prin selectiainformatiei si eliminarea informatiei de prisos( vezi si rolul SRAA);prezenta dispozitivelor antialeatorii, prin care elimina haosulinformationalsi pune ordinein cmpul informatinal care l asalteaza;principalul dispozitiv antialeatoriu este ratiunea- constructie subiectiva,mentala, riguroasa (relativ) prin care se asigura adoptarea deciziei si face caomul sa aibe acces la libertate si autodeterminare;autoreglaj si coordonare, realizate prin comenzi si control, prin retro-aferentatie (conexiune inversa dintre un subsistem executiv si un altul

    dirigent prin care se asigura relativa identitate ntre cerinta continuta ncomanda si starea reala n care se afla subsistemul executiv); calitate ce faceca S.P.U. sa fie un sistem cibernetic.3. CONSTIINTAConstiintaeste o expresie a activitatii ansamblului de functii, stari si procesepsihice senzoriale, intelective si reglatorii n unitatea lor functionala; o sintezaintegratoare de fenomene psihice ce permit subiectului (individul uman) sa fiecapabil sa aibe pereceptia imediata si continua a existentei sale, a actelor salecomportamentale si a consecintelor lor nlumeaexterioara. Prin c. datele siinformatiile din simturi si memorie sunt organizate astfel nct neautopercepem casituare n spatiu si timp, sa avem cunostinta de starea prezenta si sa neraportamla lumea perceputa, direct si imediat. C. este fara interioritate si exterioritate,pentru ca ea se raporteaza la lumea perceputa si nu exista dect acum si aici;este

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    34/118

    conditionata decisiv de starea specifica de constienta (vigilenta si atentie), opusacelei de somn si inconstientului. H. Bergson o asimila cu atentia, S. Freud cuperceptia, C.G. Jung cu starea de veghe, iar neuropsihologii cu functia de vigilitate.Etimologic, notiunea con-stiinta- evidentiaza faptul ca actul constient esteexpresia unei cunoasteri (stiinta) sociale (con-cu altii) si este un raport / relatieinformationala mijlocita de cunostinte si experienta anterioara de care subiectuldispune deja. Altfel, la baza c. stau memoria selectiva, starea de vigilenta siatentie, iar sub raport energetic c. este sustinuta de motive si emotii . Sunt prezenteintentia si vointa care orienteaza cmpul c. spre scopuri ce impun efort voluntar nsituatii dificile, iar imaginatia extinde cmpul de constiinta (rezultanta asuprapunerii peste cmpul perceptiv a unui cmp semantic caracterizat desemnificatii acordate perceptiilor) ce asigura constiintei o tematica globala, darsi una selectiva, cu anumite dominante si focalizari.Tot ce devine constientizat dobndeste un nume si are o semnificatie, proces n carese produc salturi sau efecte specifice proprii diferitelor stari de constiinta ( stare deiluminare prin apariia unei corelati noi ntre fenomenele percepute sisemnificatia lor; integrare verbala si recorelare a imaginilor cu semnificatia lorpentru subiect; ntelegere si coordonare de semnificatii, altfel spus re-semnificarealumii).Avnd caracter procesual, c. exista n diferite grade si nivele de constiinta. J. Delaydistinge sapte nivele de constiinta rezultat al activitatii creierului n diferite staride frecventa. Cel mai nalt corespunde hiperrectivitatii creierului (vigilenta excesivaasociata cu emotii puternice), iar cel mai de jos starii de coma, n care excitatiilesenzoriale nu provoaca dect foarte slabe reactii motrice. Intre aceste extreme sesitueaza vigilenta atenta, vigilenta difuza, reveria sau semi-adormirea, somnulusor si somnul profund. Ceea ce numim de obicei constiinta se situeaza deasupranivelului ce precede somnul.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    35/118

    4. STRUCTURAStructuraeste un concept ce desemneaza modul relativ stabil de organizare aelementelor unui sistem; n psihologie,termenul se refera la configuratiile perceptive(modelul schematic al imaginii), schemele intelectuale, organizarea emotionala,dispozitia trasaturilor de character etc. Practic, orice obiect sau fenomen este unsistem ce include o structura, adica un mod de dispunere a elementelor care lcompun.5. PROGRAMULProgramulpsihicului - un ansamblu de structuri invariante (constante) sistocul de informatii aferent de care acesta dispune; ca sistem cibernetic, psihiculfunctioneaza n multe din aspectele sale algoritmic, dupa un program nscris nmemoria speciei (instinct, reflex necondiionat etc.), sau nvatat, dobndit (reflexconditionat, deprindere etc.)6. STARE PSIHICAStare psihica sunt caracteristicile de ansamblu ale vietii psihice ntr-unmoment al existentei, cu sensul de regim energetic si functional n care se aflasistemul psihic ( concentrare,relaxare,oboseala, echilibru-dezechilibru etc.).7. CIBERNETICACibernetica este o stiinta care se ocupa de comanda si controlul n sistemeleinformationale vii sau artificiale; din perspectiva c. putem explica cum informatiase poate transforma n informative de comanda care se adreseaza unei instante deexecutie, cum este posibil autoreglajul sistemelor informationale, autooraganizareasi autoprogramarea psihicului.8. PROCES PSIHICProces psihic (p.p) este un concept care denumeste o succesiune de fazen functionarea psihicului; orice p.p. constituie un subsistem de activitateinformationala care este dotat cu autoreglaj. P.p. se diferentiaza dupa:- continutul lor informational;- structurile functionale si operatorii;- modul n care se organizeaza si functioneaza.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    36/118

    Psihologia studiaza procese psihice. Lund n considerare cele trei aspecte, seconstata existenta urmatoarelor procese: senzaii, perceptii, reprezentari, gndire,memorie, imaginatie, emotie, vointa. La acestea se adauga atentia si limbajul, carenu sunt p.p. propriu - zise pentru ca nu furnizeaza informatii specifice, cifaciliteaza desfasurarea altor procese. P.p. nu se desfasoara niciodata izolat, ci ninteractiune, simultan, sistemic; n consecinta, un p.p. include un ansamblu (sistem)de elemente de natura informationalenergetica aflate n interactiune ordonata(non-aleatorie), din care rezulta proprietati si caracteristici ale ansamblului, diferitede proprietatile elementelor componente. Numai dinratiuni didactice, p.p. pot fidivizate si studiate unul cte unul,ca procese psihice cognitive si procese psihicereglatorii etc.P.p. cognitivesunt :- psihosenzoriale (senzatii, perceptii, reprezentari);- intelective sau logice/ superioare (gndire,memorie, imaginatie).P.p. reglatorii includ emotiile, motivatia si vointa..Un p.p. este definit prin trei parametri:- continutul informational;- functii si structuri operationale specifice de realizare;- modalitati subiective de existenta si evolutie:- imaginea pentru perceptie;- ideea pentru gndire;- trairea subiectiva pentru emotie;- orientarea spre scop si efortul pentru vointa.9. PERSONALITATEPersonalitateadesemneaza omul n totalitatea determinarilor sale bio-psiho-sociale si spiritual-cosmice; din p.d.v. psihologic p. reprezinta ceea ce estestabil, sintetizat, cristalizat n sistemul psihic uman ( nsusiri psihice-temperament, caracter, aptitudini, Eu integrator).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    37/118

    10. COMPORTAMENTComportamenteste un ansamblul reactiilor adaptative, obiectiv -observabile, pe care un organism, prevazut cu sistem nervos, le executa ca raspunsla stimulii din mediu (ambianta), care sunt, deasemenea, obiectiv- observabili.Echivalent (engl.) al termenului behaviour. In sens larg, reacie globala a unuiorganism, prin care el raspunde la o situatie traita, n functie de stimularilemediului si de tensiunile sale interne si ale carui miscari succesive sunt orientatentr-o directie semnificativa ( Lenhardt). H. Piron, evidentiaza ca (c). este modulde a fi al animalelor si omului; manifestari obiective ale activitailor lor globale, iarP. Janet introduce termenul de conduita, caruia i acorda o semnificatie maicomplexa.11. CONDITIAConduitasemnifica activitatea sau actiunea sub toate formele lor intern-subiective si externmotorii, aspect prin care P. Janet evidentiaza unitatea dintrepsihic si faptele de comportament. In definirea c. accentul se pune pe modul de a seconduce si de a actiona mintal si motor al subiectului ntr-o situatie data. Spredeosebire de comportament, care include sfera reactiilor obiective si obsevabile, c.cuprinde si fenomenele interne subiective, deci reuneste organic faptele psihice cucele de comportament. In aceasta perspectiva, procesele psihice (senzoriale,intelective, emotionale si volitionale) sunt conduite. C. se ierarhizeaza caelementare, intermediare si superioare ( primare, secundare si tertiare). DupaP.Janet, c. constituie obiectul psihologiei. Astfel, se disting si c. individuale si c.sociale. Filosoful si psihologul romn M. Ralea releva faptul ca factura si mediulsocio-cultural determina c. individuale si constiinta, chiar autoreglajul activitatiiintelectuale este derivat din sistemul de autoreglaj social, c. intelectuale rezulta dininteriorizarea unor c. motorii structurate social etc., iar comunicarea umana este, deexemplu, o conduita psihosociala ce vizeaza transmiterea cate ceilalti a uneiinformatii, prin utilizarea limbajului, mimicii, atitudinilor, gesturilor etc.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    38/118

    12. ACTIVITATEActivitatedesemneaza, la om, modul n care care este organizatcomportamentul si sunt integrate faptele psihocomportamentale. A. include ierarhicmai multe actiuni, care sunt nvatate n cursul vietii, sunt determinate socio-cultural, au o complexitate variabila, implica existenta unui motiv, a unui scop si aunei structuri operationale.13. MOTIVULMotivuleste un impuls, un imbold care declanseaza, sustine energetic siorienteaza actiunea.14. SCOPULScopuleste anticiparea mintala a rezultatului actiunii sau a efectelor acesteia ;unui scop i- se asociaza, de regula, mijloce si procedee de actiune si un scenariude derulare a actiunii ; aparitia mintala a scopului asociaza si un acceptorpsihologic( P.K.Anohin) al actiunii dupa care se evalueaza secvential si finalrezultatele si efectele actiunii.15. OPERATIAOperatiaeste un mod de actiune, un instrument de lucru; ca expresie interna,psihologica aceasta este un mod specific de prelucrare a informatiilor(asociere-disociere, selectie, reunire-separare, seriere, identificare de asemanari sideosebiri etc.)

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    39/118

    M1

    UNITATEA DE NVATARE 1

    METODE SI METODOLOGII IN PSIHOLOGIE

    PLAN DE IDEI :

    1. METODA OBSERVATIEI;2. METODA AUTOOBSERVATIEI;3. METODA EXPERIMENTULUI;4. METODA CONVORBIRII;5. METODA ANCHETEI;6.METODA BIOGRAFICA;7. METODA ANALIZEI PRODUSELORACTIVITATII;8. METODELE PSIHOMETRCE;9. METODA SIMULARII SI MODELARII.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    40/118

    In conformitate cu rigorile cercetarii stiintifice obiective si necesare demersuluiteoretic si practic, teoria cunoasterii stiintifice (epistemologia) impune delimitarileconceptuale necesar a fi realizate ntre metoda, metodologie, tehnica de lucru siprocedeu. Astfel: metoda reprezinta chiar calea, itinerariul, structura de ordine sauprogramul dupa care se regleaza demersul teoretic - intelectiv si/sau practic-instrumentaladoptat n vederea atingerii unui scop; metodologia (gr.metodos &logos- discurs, stiinta,cunoastere) cercetarii denumeste stiinta despre metodederivata din teoria stiintifica ametodelor de cercetare si conceptia generala(filosofia) despre obiectul investigat. Sub acestaspect, fiecare din curentele sauscolile psihologiei prezinta si o m. ce apare ca origine adoctrinei lor; procedeu sautehnica de cercetare - un mijloc, un mod de operare n cadrul uneimetode (modusoperandi). Complexitatea, natura ideala, subiectiva a obiectului de cercetare alpsihologiei se repercuteaza si asupra metodelor pe care aceasta le utilizeaza. Spredesebire de stiintele naturii, denumite exacte, al caror obiect este material,concret, bine delimitat, iar cecetatorul este n afara lui, n domeniul stiintelorsocio-umane, n care se nscrie si psihologia, gradul de obiectivitate este mai redus,faptul psihosocial studiat l include pe cercetator, de la starea sa de moment siexperienta personala, pna la nevoile, asteptarile si idealurile sale. Ab initio,primuleste pe tarmul concret al materialitatii si obiectivitatii, n timp ce al doilea(cercetatorul faptelor psihologice) trebuie sa demonstreze ca este n zonaobiectivitatii etc. Astfel, cunoastere psihologica are ca specific urmatoarelecaracteristici:- nu se realizeaza direct, ci indirect, mediat prin manifestarileexterioare ale subiectului, care sunt considerate indicatori ai starilor de moment,interne, subiective;- depinde att de capacitatea si posibilitatea de exteriorizare asubiectului cercetat, ct si de capacitatea de evaluare si de interpretare acercetatorului - exista situatii, cum ar fi imaginea despre sine, cunoasterea de sine,constiinta de sine, n care obiectul de cercetat se identifica cu subiectul carecerceteaza.Exista mai multe criterii dupa care se pot clasifica metodele psihologiei.Dupa scopul vizat, metodele pot fi mpartite n mai multe categorii:- metode de recoltare a informatiilor si metode de prelucrare si interpretare;- metode de investigare intensiva si extensiva;- metode de diagnoza si metode de prognoza;- metode de cercetare si metode aplicative.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    41/118

    Metodologiile sunt, de asemenea, clasificate dupa mai multe criterii (ex.Metodologii obiective, despre comportament si metodologii interpretative;metodologii mixte,obiectivsubiective.METODELE PSIHOLOGIEICaracterul obiectiv si mijlocit al cercetarii psihologice se coreleaza cu adoptareaunei conceptii stiintifice despre psihic si natura umana. Ca stiinta experimentala,psihologia a trecut pe plan secund introspectia si s-a orientat spre adaptarea laspecificul sau a metodelor proprii stiintelor naturii. Intre biologie, neurofiziologie,medicina, sociologie, etnologie, antropologie, pedagogie si psihologie exista unpermanent schimb de metode. In acelasi timp s-a consolidat sistemul disciplinelorcare se raporteaza la mixajul dat de psiho, ce indica dependentele si relatiilepsihicului cu expresiile sale mai concrete: psihofiziologia,psihoneurologia, psihofizica, psiholingvistica, psihopedagogia, psihosociologia,psihocibernetica etc.Metodele psihologiei, pentru a asigura caracterul obiectiv al cercetarii, pleaca de laurmatoarele consideratii:- faptele de comportament sunt indicatori ai starilor si relatiilor interne, subiective;- natura stimulilor si evaluarea lor sunt obiecte ale reflectarii;- este necesara confruntarea datelor subiective(dependente evident de cercetator)cu cele obiective;- subordonarea aspectelor functionale celor genetice (datele genetice considerate caprioritar implicate in functionarea psihicului si determinarea starilor sale);- abordarea precumpanitor sistemica - personologica a faptelor elementare siaprecierea dialectica a relatiei constiinta-activitate;- considerarea psihicului ca instrument al adaptarii specific umane;- fiinta umana este demna de respect; tehnicile si procedeele de cercetare vor finoninvazive, iar demnitatea subiectilor va fi ntotdeauna respectata;- nici o metoda nu este infailila; cunoasterea psihologica este relativa, ca orice alttip de cunoastere, iar pentru obiectivitatea cercetari este indicata utilizarea maimultor metode corelate;- prezenta cercetatorului poate modifica datele si informatiile colectate;- diagnoza si prognoza pot determina modificarea fenomenelor investigate;- psihologia este stiinta cu cele mai numeroase, diversificate si plastice metode decercetare, diagnoza si aplicare.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    42/118

    1. METODA OBSERVATIEIObservatia(lat. ob- nainte, servare- a se pastra, situa, tine) consta n urmarireaatenta, intentionata si nregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari aleindividului, ca si a contextului situational n care acestea se produc, n scopulidentificarii unor aspecte esentiale ale vietii psihice; implica perceptia si ntelegerea,iar ca demers practic, poate fi auxiliata (armata) de mijloace tehnice ( microscop,luneta, calculator, film, magnetofon etc.) care amplifica posibilitatile de perceptie siasigura fixarea informatiilor.Continutul observatiei:simptomatica stabila - trasaturile bio-constitutionale ale individului si trasaturilefiziognomice;simptomatologia labila - comportamentele si conduitele flexibile, mobile aleindividului (conduita verbala, motorie, mnezica, varietatea expresiilor:gesturile,mimica, mersul, particularitatile limbajului etc.atitudinile si comportamentul social - modalitatile n care interactioneaza cu ceilatiin diferite contexte sociale; aspecte care releva unele din caracteristicilepersonalitatii celui observat.Obsevatia este o metoda comuna mai multor stiinte si ramne un instrumentstiintific valid al psihologiei; nu reclama o aparatura sofisticata si este prima nordine cronologica pe care cunoasterea psihologica le-a utilizat. Dupa ce psihologias-a constituit ca stiinta, s-a impus necesitatea distingerii ntre observatia spontanasau cotidiana si cea stiintifica;prima apartine cunoasterii comune, nu se planifica,se declanseaza situational si nu vizeaza obiective precise,anticipate.Observatia stiintifica se desfasoara pe baza de plan de cercetare, n care sementioneaza obiectivul sau scopul, conditiile de loc si de timp, durata generala aactiunii, modul de nregistrare-fixarea a manifestarilor (imediat sau post hoc, cu ceaparatura etc.), ct si modalitatile de prelucrare-interpretare. De regula,cercetatorul se instuieste anterior de cel ce eventual conduce un program de

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    43/118

    cercetare, ocazie cu care se stabileste si o modalitate unitara de actiune. Pentrueficienta si autenticitatea informatiilor colectate, observatia mai trebuie sandeplineasca si alte conditii, cum ar fi: discretia, desfasurarea sistematica,veridicitatea (data de nregistrarea cu exactitatea faptelor observate),sistematizarea datelor sesizate si retinute care sa permita un minim de cuantificaresi prelucrare statistico-matematica, sa se poata repeta pentru a permite relevareaaspectelor semnificative, esentiale, relativ invariabile.Avantajele acestei metode sunt naturaletea si autenticitatea fenomenelorinvestigate, economicitatea si simplitatea efectuarii.Dezavantajele decurg din insuficienta rigoare n izolarea variabilelor, mascarearelatiilor dintre cauza si efect, limitarea posibilitatilor de a comunica cu subiectulinvestigat, asteptarea ndelungata (uneori) a producerii fenomenelor vizate.Formele observatiei - pot fi clasificate dupa diverse criterii: orientarea observatiei:observatie externa (orientata spre exterior spre ceilalti) si autoobservatie (orientataspre propria persoana); prezenta sau absenta observatorului: directa, indirecta, cuobservator ignorat (uitat), cu observator ascuns; implicarea sau neimplicareacercetatorului: pasiva, participativa; durata observatiei: continua (diacronica),discontinua; obiective urmarite: integrala (viznd mai multe aspecte deconduita),selectiva.Calitatile observatiei depind de mai multi factori, majoritatea incluznd calitatilede observator ale cercetatorului, experienta sa anterioara: particularitatilepsihoindividuale ale observatorului (calitatile atentiei, n principal); tipul deperceptie al cercetatorului: tipul descriptiv (minutios, exact, sec); tipul evaluativ (tinde sa faca estimari, interpretari); tipul erudit (tinde spre enciclopedism si generalizari) tipul imaginativ-poetic (tinde sa nlocuiasca si sa deformeze realitatea prinimaginative.Conditiile unei observatii stiintifice:- claritatea si precizia scopului;- selectia corecta a formelor utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare;- rigoarea planului (stabilirea ipotezelor, durata si locul desfasurarii);- evitarea omisiunilor sau distorsiunilor, prin notarea imediata;- numarul optim de observatii n conditii ct mai diverse;- discretia cercetatorului ( subiectul sa nu constientizeze ca este observat).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    44/118

    2. METODA AUTOOBSERVATIEIAbsolutizata la debutul psihologiei ca stiinta si declarata ca singura autentica decatre psihologia subiectivist-spiritualista, introspectia a fost respinsa ca metoda decunoastere stiintifica (A.Comte), cu argumentul ca subiectul cunoscator nu poate fisimultan obiect si observator. Spre deosebire de introspectia clasica, autoobservatiadevine o modalitate de cunoastere mijlocita, prin care se vizeaza descrierea sirelevarea manifestarilor comportamentale si a trairilor afective proprii diferitalorsituatii. In cercetarea curenta se foloseste ca metoda auxiliara, asociata cu o altaconsiderata de baza sau principala. Definita ca privire n interior, efectuata cuochii mintii asupra trairilor si starilor interne ale constiintei, aceasta metodatinde sa fie reconsiderata de psihologia actual.3. METODA EXPERIMENTULUIExperimentul consta n provocarea unui fapt psihic, n conditii bine determinate cuscopul de a verifica o ipoteza. Alaturi de observatie, este o metoda centala inpsihologie. Deosebirile dinte observatie si experiment sunt date, n principal, deposibilitatea cercetatorului de:- a provoca fenomenul prin interventie activa;- izolarea variabilelor independente de variabile dependente;- modificarea conditiilor de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza mai binerelatiil dintre variabile;- repetarea experimentului pentru stabilirea legitatilor de manifestare;- compararea rezultatelor obtinute de grupul experimental cu cele ale grupuluimartor sau de control.Variabila este orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fiecantitativ, fie calitativ. Exista urmatoarele tipuri de variabile:- independente, la care variatia este influentata direct de experimentator pentru anregistra consecinte;- dependente, la care variatia este n functie de variabila independenta.La grupul experimental variabila independenta este prezenta, iar la cel de controleste absenta.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    45/118

    Tipuri de experiment posibile:e. de laborator, se realizeaza n conditii artificiale, subiectul este scos din ambiantacotidiana si introdus ntr-un loc special amenajat (laborator pentru experimentare,iar sarcinile cu care se confrunta sunt de asemenea artificiale). Avantajul pentrucercetare consta n precizia si controlul riguros a situatiei experimentale de catrecercetator.e. natural se realizeaza n conditii naturale, firesti; sarcina este naturala, deoarecesubiectul se manifesta in vivo; este mai imprecis dect primul, dar mai autentic,mai realist.Pentru limitarea distorsiunii rezultatelor si evitarea greselilor sa se aiba n vedere:- motivatia subiectilor inclusi n grupele experimentale;- asigurarea reprezentativitatii esantionului de subiecti;- stabilirea unor grupe experimentale echivalente.4. METODA CONVORBIRIIConvorbirea (sau interviul ) este o discutie premeditata dintre un specialist(psiholog) si subiectul investigat si presupune: Relatia directa dintre cercetator si subiect; Schimbarea locului si rolului partenerilor; Sinceritatea subiectului, evitarea raspunsurilor incomplete si a tendintei dedisimulare; Se bazeaza pe capacitatea de introspectie a subiectului si pe capacitatea deempatie apsihologului; Necesita o motivatie corespunzatoare a subiectilor; Crearea unei atmosfere de compatibilitate dintre partener si psiholog.Deosebiri dintre convorbire si observatie sau experiment: convorbirea vizeazaaspectele interioare ce determina comportamentul (intentii, opinii, atitudini,interese, convingeri, aspiratii etc.), iar observatia si experimentul reactiileexterioare.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    46/118

    Formele convorbirii: C. standardizata, dirijata, structurata se bazeaza pe formularea acelorasintrebari, n aceeasi forma si aceasi ordine pentru toti subiectii; C. semistandardizata sau semistructurata, n care se poate schimba formaintrebarilor, succesiunea sau se pot pune intrebari suplimentare; C. libera sau spontana nu presupune folosirea unor ntrebarii anteriorstandardizare, ci se adapteaza situatiei hic et nunc; C. psihanalitica (S.Freud) se bazeaza pe metoda specifica psihanalizei denumitaasociatia libera de idei si este folosita pentru analiza si interpretarea viselor sau adiferitelor probleme ale pacientului; C. non-directiva ( propusa de C. Rogers) implica crearea conditiilor psihologice cefaciliteaza relatarile spontane ale subiectului, fara ca acesta sa fie permanentinterogat.Conditiile unei c. metodice: preocuparea psihologului spre esential, autentic, real psihologic; adecvarea continua la relatarile subiectului; atmosfera permisiva, destinsa, favorabila comunicarii autentice.5. METODA ANCHETEIAncheta psihologica consta n inventarierea sistematica a unor informatii despreviata psihica a unui individ sau grup social si interpretarea acestora n vedereadesprinderii unor semnificatii relevante stiintific.Tipuri de ancheta psihologica:Ancheta bazata pe chestionar implica mai multe etape: stabilirea obiectului (scopului); documentarea; formularea ipotezei; determinarea populatiei; esantionarea; alegerea tehnicilor de redactare a chestionarului; pretestarea; definitivarea chestionarului; alegerea metodelor de administrare a chestionarului; analiza rezultatelor; redactarea raportului de ancheta.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    47/118

    Dupa continutul ntrebarilor incluse n chestionar pot fi: factuale sau de identificare (vrsta, sex, studii etc.); de opinie, atitudini, cunostinte etc.Dupa tipul de ntrebari utilizate: cu raspunsuri nchise ( da, nu); cu raspunsuri deschise ( la initiativa subiectului/ respondenului); cu raspunsuri n evantai ( mai multe raspunsuri din care subiectul alege);Greseli posibile la formularea ntrebarilor: limbaj greoi, artificializat, prea generale,tendentioase, care sugereaza raspunsul etc.Ancheta pe baza de interviu implica derularea unui dialog pe o tema data, fiecareparticipantpastrndu-si locul de emitator sau receptor.Tipuri de interviu: individuale; de grup; clinice (centrate pe persoana); focalizate (centrate pe tema investigata).Ancheta, de orice fel, are avantajul ca permite investigarea unui numar mare desubiecti,ntr-un timp scurt, cu obtinerea unui material bogat, relativ usor de prelucrat.6.METODA BIOGRAFICAVizeaza colectarea informatiilor esentiale despre evenimentele principale din viataunui subiect, relatiile dintre aceste evenimente traite de individ si stabilireasemnifica-tiilor lor, n vederea cunoasteriiistoriei personale a subiectului.Este prin excelenta evenimentiala, nu se confunda cu autobiografia, se centreazape evenimente scop, pe evenimente mijloc, pe evenimente macaz( care n opinia subiectului i-au schimbat viata). Poate fi si o forma de(auto)terapie, subiectul constientiznd leitmotivul vietii personale( vezi Mitul personal- I. R-Tomsa). Contestata de unii autori, metoda areavantajul naturaletii si autenticitaii, reconstituind trecutul, poate explicaatitudini si comportamente din prezent si din viitor.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    48/118

    7. METODA ANALIZEI PRODUSELOR ACTIVITATIISunt vizate potentele, fortele psihice, nsusirile si capacitatile subiectului asa cumele sunt materializate n produsele oricarui tip de activitate, de la desene, simpleadnotari sau compuneri, pna la creatii literare sau stiinifice. Prin aceasta metodase obtin numeroase informatii despre dinamica si nivelul de dezvoltare psihica,atitudinea fata de sine, fata de munca si utilitatea sa sociala. Fiind desprins desubiect, produsul investigat poate fi obiectul analizei psihologice si a unorpersonalitatii disparute.8. METODELE PSIHOMETRCEAici sunt incluse toate demersurile metodice destinate masurarii capacitatilorpsihice individuale n vederea evaluarii prezentei/absentei lor si mai ales a graduluide dezvoltare a acestora la un subiect. Cea mai cunoscuta si raspndita metoda estecea a testelor psihologice.Testul psihologic este o proba relativ scurta ce permite cercetatorului strngereaunor informatii obiective despre subiect, pe baza carora sa poata diagnosticanivelul capacitatilor masurate si formula un prognostic asupra evolutiei saleulterioare.Termenul de test a fost introdus n psihologie de J.Mc Keen Cattell (1860-1944);testele au fost mai ni utilizate n determinarea dezvoltarii intelectuale a copiilorde catre Binet (1857- 1911), apoi s-au extins la cele mai diverse functii si domeniide activitate.Obiectivitatea testelor impune sa se ndeplineasca urmatoarele conditii: validitatea (adica sa masoare exact ce si propune); fidelitatea ( sa permita obtinerea unor performante relativ stabile si la o nouaaplicare); standardizarea ( sa puna toti subiectii n aceleasi conditii). etalonarea (adica stabilirea unui etalon, a unei unitati de masura a rezultatelorobtinute)Fac obiectul standardizarii: continutul probei; modul de conduita al cercetatorului; durata probei.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    49/118

    Criterii si clasificari ale testelor:- dupa durata:a. cu timp strict limitat;b. autotempou ( la initiativa subiectului);dupa modul de aplicare:a. individuale;b. colective.- dupa materialul folosita. verbale;b. nonverbale;- dupa scopul urmarit si continutul masurat:a. teste de performanta; ( cu subdiviziuni-t. de cunostinte; t.de nivel intelectual; t.de aptitudini);b. teste de comportament .Dintre acestea cele mai complexe sunt testele de personalitate sub forma dechestionar sau inventar de personalitate.Chestionarele de personalitate pot fi bifactoriale sau multifactoriale. J.H.Eysenck astability printr-un chestionar cu 57 de itemi tipurile de personalitate extravertite siintrovertite;Woodworth si Metheus, pe baza a 76 de ntrebari, au determinat 8tendinte psihonevrotice ale personalitatii (hiperemotivitate, impulsivitate,instabilitate tec), R. Cattell, cu un chestionar de 187 de ntrebari, a stabilit 16factori de personalitate ( chestionarul denumit PF 16) .Aplicarea lor necesita luarea unor masuri speciale: solicitarea subiectului sa serefere la nsusirile dominante; cerinta de a fi sincer n raspunsurile date; asigurareaconfidentialitatii etc. In afara chestionarelor sau inventarelor se pot utiliza testeprin care se solicita completarea unor propozitii (fraze) sau o descriere(vezi testul celor 20 de propozitii ce ncep cu formularea Eu sunt- propus deH.M. Kuhn si T.S.Mc Portland-1954).

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    50/118

    Multe din limitele testelor de personalitate deriva si din posibilitatea diverselordistorsiuni aparute la aplicarea lor pentru alte populatii dect cele pentru care aufost create, ignorarea diferentelor socioculturale, confuziile si ambiguitatile pe careunele le contin.Pentru ca eficienta lor sa creasca este necesara respectarea urmatoarelor conditii: utilizarea testelor n baterie ( nu singular); corelarea rezultatelor cu informatiile obtinute prin alte metode; coroborarearezultatelor cu produsele activitatii practice; crearea unor teste noi n concordanta cu specificul sociocultural al populatiei ceurmeaza a fi investigata.9. METODA SIMULARII SI MODELARIIDeriva din progresul general al stiintelor, n special din dezvoltare ciberneticii siinteligentei artificiale. Prin modelare se vizeaza crearea unor copii operational -paradigmatice sau obiectuale ale unor functii si procese psihice care sa includaprincipii, reguli si criterii de ordin logico-matematic si statistic ce limiteazadistorsiunile si ambiguitatea sau reproduce analogic (homomorfic) diferitecomponente psihice si simuleaza derularea lor.Modelarea simulativa a inceput cu procesele perceptive, cele rezolutive ale gndirii,trecndu-se recent la simularea unor procese complexe afectiv-motivationale si chiarale dinamicii generale a personalitatii!

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    51/118

    M1

    UNITATEA DE NVATARE 1

    PSIHICUL UMAN

    DOMENIU DE CERCERARE ALPSIHOLOGIEI

    PLAN DE IDEI:

    1. CARACTERIZARE GENERALA;2. PSIHICUL FORMA A VIETII DE RELATIE;3. MODELE EXPLICATIV- INTERPRETATIVEPRIVIND RELATIA PSIHIC- CREIER;4. REZUMAT .

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    52/118

    1. CARACTERIZARE GENERALAPsihicul uman este o realitate subiectiva de natura informational-energetica, cepoate fi conceput ca un sistem de maxima complexitate, dotat cu posibilitatiperfectionate de autoorganizare, autoreglaj si autoprogramare prin nsasifunctionarea sa. Ratiunea sa de fiintare (finalitatea) este informarea, comanda sicontrol interactiunii dintre om si mediul sau de existenta. Altfel spus, psihicul esteinstrument al adaptarii specific umane; cu determinari filogenetice (prin informatiaereditara ce determina aspecte majore ale anatomiei si fiziologiei sistemului neuro-umoral) si ontogenetice (prin procesarea informatiei n cursul experientei vietii sipermanenta nregistrare, prin nvatare, a noi programe de functionare).Ca sistem de natura informationala - este un sistem deschis (apartinator lumii vii),hipercomplex (aspect evidentiat cel putin de complexitatea suportul sau material-creierul uman, ce include cteva miliarde de unitati anatomo - functionale/neuroniaflate ntr-o si mai complexa retea de conexiuni/sinapse) si subiectiv-ideal(unmodel subiectiv al lumii obiective). Fiind sistem viu, este si energetic, pentru caimplica modificari si transformari bioenergetice (impulsuri nervoase), tensiuni simodalitati neuropsihice permanente.Totodata, este caracterizat de ambilateralitatea informationala - relatiileinformationale specifice sunt ntretinute simultan cu exteriorul/lumea obiectiva sicu propriul organism sau persoana; se cunoaste pe sine concomitent cu cunoasterearealitatii obiective. Dispune de dispozitive de antiredundata - capacitate operatoriede a se autoproteja prin selectia informatiei si eliminarea informatiei de prisos- side prezenta dispozitivelor antialeatorii, prin care elimina haosul informationalsipune ordinein cmpul informational care l asalteaza. Principalul dispozitivantialeatoriu este ratiunea - constructie subiectiva, mentala, riguroasa (relativ)prin care se asigura adoptarea deciziei si face ca omul sa aibe acces la libertate siautodeterminare. Psihologia comparativa afirma ca ratiunea este principalcaracteristica a omului ( homo sapiens) . Avnd capacitate de autoreglaj sicoordonare, realizate prin comenzi si control, prin retroaferentatie (conexiuneinversa dintre un subsistem executiv si un altul dirigent prin care se asigurarelativa identitate ntre cerinta continuta n comanda si starea reala n care se aflasubsistemul executiv), putem spune ca S.P.U.( sistemul psihic uman) are toatecaracteristicile unui sistem cibernetic.

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    53/118

    O caracteristica evidentiata de ultimele cercetari este polaritateasa. Cele maisemnificative polaritati sunt: caracterul concomitent obiectiv si subiectiv; este obiectiv din punct de vedereontologic, ca fiintare existenta independent de vointa si reprezentare noastra sisubiectiv ca existenta efectiva; psihicul este deopotriva material si ideal; este material prin suportul sau,sistemul nervos central - si ideal prin natura lui, fiind saturat de un continutimagistic si ideatic, idei dobndite n procesul cunoasterii si experimentarii vietii; este deopotriva proces, ct si produs; exista si functioneaza ca succesiune de stari( proces), dar n fiecare moment este si produs, rezultanta a functionarii; cele douaaspecte trec unele n altele, ceea ce la un moment dat este un produs se instituie capremisa sau veriga ntr-o succesiune viitoare; psihicul are att o stare lenta (ascunsa, interiorizata), ct si una manifesta(exteriorizata); cele doua nu sunt totdeauna convergente, starea latenta, virtualanu coincide cu starea manifesta, ceea ce creaza mari dificultati n interpretareacomportamentului, a relatiilor dintre trairile psihice si corelatele lorcomportamentale. functioneaza normal, firesc, dar si surprinzator, patologic; practic granita dintrenormalitate si patologic este dificil de trasat; pe un fond normal putem ntlnimanifestari bizare, ciudate, fara ca persoana sa fie psihopata; la fel pe un fondpatologic ntlnim suficiente momente de normalitate si luciditate, fara casubiectul sa poata fi catalogat ca normal; cercetatorii propun sa se renunte ladelimitarea unei granite fixe, rigide dintre normal si patologic, n locul acesteiavorbind de un continuum, de o trecere treptata, graduala de la unele la altele; psihicul este att determinat (produs si influentat de factori si conditii din afarasi interiorul sau), ct si determinant, cu initiative modificatoare de factori siconditii;la nivelul sau determinari polimorfe trec n autodeterminari, cu diverseforme de libertate, creatie si autotransformare.La toate aceste aspecte de bipolaritate se adauga relatia spirit-corp si psihic - creier,astfel spus, poate determina o anumita stare psihica modificari n plan somatic,corporal? Cu certitudine, da. Cele mai evidente argumente sunt din domeniulpsihosomaticii,psihoneuroimunologiei, al matematicii inimii, al terapiei stresului etc

  • 8/2/2019 Fundamentele Psihologiei (m1-m2)-Ion Radu

    54/118

    2. PSIHICUL FORMA A VIETII DE RELATIELegea universala a vietii este legea adaptarii; fiintele vii exista doar att timp ctpot sa ntretina un permanent schimb de informatii, energie si substanta cu mediulde existenta.Pentru aceasta ele dezvolta functii de semnalizare, de mediere a reactiilor sicomportamentelor vitale pentru supravietuire. Semnalizarea poate fi de diferiteniveluri ( iritabilitate, excitabilitate, sensibilitate, reflectivitate etc.) si face partedin sfera viatii de relatie. nca din antic