Frumusetea Intelepciunii 4

4
Buletin parohial, Biserica Sfânta Ecaterina din Bucure[ti, Paraclis universitar Nr. 04 Mai 2014 Tot cãutând într-una din zile prin multitudinea de acte normative care îmi erau necesare pentru soluþionarea do- sarelor, dau peste legile Sfântului Împãrat Constantin cel Mare, cel prin care “Dumnezeu a adus libertate religioasã în lume, a slãbit pãgânismul ºi idolatria ºi a întãrit Biserica ºi credinþa creºtinã pe pãmânt”, dupã cum spunea pãrintele Cleopa în predica la Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena. Fãrã îndoialã cã nu poþi rãmâne indiferent citind despre astfel de legi sau despre Edictul de la Milan, declaraþia imperialã emisã în anul 313, prin care se conferea creºti- nismului statutul de religie legalã sau licitã (religio licita). Vãzând ºi îndemnurile din finalul predicii amintite [“Deci, ºi noi, sã urmãm întru toate lui Hristos, Apostolilor, sfinþilor ºi înaintaºilor noºtri. Sã apãrãm cu bãrbãþie dreapta credinþã a Bisericii noastre Ortodoxe”], dincolo de mesajul de mãrturisire a adevãrului creºtin, m-am între- bat ce ar presupune în viaþa mea de zi cu zi aceste îndem- nuri, când se ivesc atâtea situaþii în care simplul fapt cã þii post ºi mergi la bisericã stârneºte hohote de râs ºi te supune unui “tir” continuu de ironii, presãrate pe alocuri cu epitete care mai de care mai pitoreºti, când compli- mente de genul “bisericoasã” trebuie sã le primeºti cu zâmbetul pe buze, venind de la persoane care, la salutul “Hristos a înviat!”, îþi rãspund, în cel mai fericit caz, cu o ironie, când mersul la o catehezã ºi la spovedit sunt con- siderate anormalitãþi ºi nu mai continui cu asocieri ºi com- paraþii, unele mai cuceritoare ca altele. Uneori mã minunez de lejeritatea cu care oamenii catalogheazã, tind sã dea normalitãþii caracter de anormalitate ºi de marile eforturi pe care le depun sã-þi explice ei cum e cu valorile moralei creºtine, cum e cu slujbele astea lungi, care ai impresia cã nu se mai terminã, ºi la care, mai mult, se mai stã ºi în genunchi, cum e cu ajunsul la Dumnezeu direct, fãrã inter- mediari, ºi enumerarea nu este exhaustivã. Cum sã reacþionezi? Eu, de cel mai multe ori, rãspund cu umor, fãrã prefãcãtorie, cu sinceritate ºi încerc, pe cât posibil, cu iertare, rãbdare ºi îngãduinþã. Pãrintele N. Steinhardt scria cã „dragostea – virtute creºtineascã supremã ºi singura perenã – este mijlocul fãrã greº care ne stã la îndemânã pentru a ne dovedi uma- nitatea ºi creºtinãtatea”, un mesaj care, deºi nu uºor de pus în practicã, mai ales cã tendinþa este sã îmbrãþiºezi ne- pãsarea ºi pasivitatea, atitudini tot mai promovate ºi des întâlnite, cel puþin mã ajutã sã mã strãduiesc, iar intrarea în contact cu vieþile sfinþilor, cum este cea a Sfântului Îm- pãrat Constantin cel Mare, sã nu rãmânã o simplã lecturã. Graþiela Tudose Bucur\-te, `ntre `mp\ra]i cel dintâi cre[tin! Citind si Mãrturisind ,

description

Buletinul parohial al Parohiei Sfanta Ecaterina, paraclis universitar, nr 4

Transcript of Frumusetea Intelepciunii 4

  • BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffnnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 0044 MMaaii 22001144

    Tot cutnd ntr-una din zile prin multitudinea de actenormative care mi erau necesare pentru soluionarea do-sarelor, dau peste legile Sfntului mprat Constantin cel

    Mare, cel prin care Dumnezeu a adus libertate religioasn lume, a slbit pgnismul i idolatria i a ntrit Bisericai credina cretin pe pmnt, dup cum spunea printeleCleopa n predica la Sfinii mprai Constantin i Elena.

    Fr ndoial c nu poi rmne indiferent citind despreastfel de legi sau despre Edictul de la Milan, declaraia

    imperial emis n anul 313, prin care se conferea creti-nismului statutul de religie legal sau licit (religio licita).Vznd i ndemnurile din finalul predicii amintite [Deci,i noi, s urmm ntru toate lui Hristos, Apostolilor,sfinilor i naintailor notri. S aprm cu brbiedreapta credin a Bisericii noastre Ortodoxe], dincolode mesajul de mrturisire a adevrului cretin, m-am ntre-bat ce ar presupune n viaa mea de zi cu zi aceste ndem-nuri, cnd se ivesc attea situaii n care simplul fapt c iipost i mergi la biseric strnete hohote de rs i tesupune unui tir continuu de ironii, presrate pe alocuricu epitete care mai de care mai pitoreti, cnd compli-mente de genul bisericoas trebuie s le primeti cuzmbetul pe buze, venind de la persoane care, la salutulHristos a nviat!, i rspund, n cel mai fericit caz, cu oironie, cnd mersul la o catehez i la spovedit sunt con-siderate anormaliti i nu mai continui cu asocieri i com-paraii, unele mai cuceritoare ca altele. Uneori m minunezde lejeritatea cu care oamenii catalogheaz, tind s deanormalitii caracter de anormalitate i de marile eforturipe care le depun s-i explice ei cum e cu valorile moraleicretine, cum e cu slujbele astea lungi, care ai impresia cnu se mai termin, i la care, mai mult, se mai st i ngenunchi, cum e cu ajunsul la Dumnezeu direct, fr inter-mediari, i enumerarea nu este exhaustiv.

    Cum s reacionezi? Eu, de cel mai multe ori, rspundcu umor, fr prefctorie, cu sinceritate i ncerc, pe ctposibil, cu iertare, rbdare i ngduin.

    Printele N. Steinhardt scria c dragostea virtutecretineasc suprem i singura peren este mijloculfr gre care ne st la ndemn pentru a ne dovedi uma-nitatea i cretintatea, un mesaj care, dei nu uor depus n practic, mai ales c tendina este s mbriezi ne-psarea i pasivitatea, atitudini tot mai promovate i desntlnite, cel puin m ajut s m strduiesc, iar intrarea ncontact cu vieile sfinilor, cum este cea a Sfntului m-prat Constantin cel Mare, s nu rmn o simpl lectur.

    Graiela Tudose

    Bucur\-te, `ntre `mp\ra]i cel dinti cre[tin!

    Citind siM rturisind

    ,

  • 2n Duminica de dinaintea prazniculuinlrii lui Hristos, Biserica ne nfieazEvanghelia omului orb din natere. Aicisunt dou aspecte ce trebuie lmurite.

    Primul, referitor la cuvintele Mn-tuitorului privind motivul pentru careomul s-a nscut orb. Cnd le-a rspunsucenicilor, El a afirmat c nu pentru p-catele lui sau ale prinilor lui a primitorbirea, ci pentru ca Dumnezeu s se sl-veasc prin el. Cu alte cuvinte, potrivitcuvintelor lui Dumnezeu nsui, bolilesau handicapul nu sunt cau-zate n toate situaiile de p-catele personale sau alealtora, ci pot fi ngduitepentru ca slava lui Dum-nezeu s se evidenieze.

    Se nelege acest aspectdin vieile unor oameni dez-avantajai. Ei i vd dez-avantajul ca pe o provocare;o provocare care poate dez-vlui ceea ce este mai bundin ei. Ne gndim, ca iexemplu, la copiii cu sin-dromul Down; ei sunt incre-dibil de blnzi i iubitori, cu mult maimult dect dac s-ar fi nscut normali.Toi stim exemple de incredibil curaj iiubire printre oamenii dezavantajai. Darde ce? Pentru c ndurarea lui Dumnezeueste cu ei: ca s se arate n ei lucrrile luiDumnezeu.

    Pe de alt parte, tim de oameni cumari avantaje. Spre exemplu: femeiextrem de frumoase i brbai foarte bo-gai, care nu sunt n stare s i gseascbucuria n csnicie. Ei sunt nconjurai deindivizi ce nu au niciun interes n per-soana lor, ci doar caut s profite detrupul lor sau de conturile din bnci. Deasemenea, putem s ne gndim la oamenifoarte inteligeni i educai, crora iste-imea li s-a urcat la cap i au fost orbiide arogan, ajungnd de rsul lumii.Astfel avantajul lor s-a transformat n celmai mare handicap, obstacol pentru oricefel de fericire.

    ntorcndu-ne la omul orb din na-tere, toat viaa lui nu fusese altcevadect pregtirea ntlnirii cu Hristos. Nunumai c sufletul lui devenise att de cu-rit, lustruit de handicapul lui de o via,

    nct s poat primi vindecare de la Dum-nezeu, dar a putut s l mrturiseasc peEl, Fiul lui Dumnezeu, astfel artndlucrarea lui Dumnezeu. i, n final, i-amrturisit credina c Hristos este Fiul luiDumnezeu unul din primii din Evan-ghelie s o fac.

    Cel de-al doilea aspect pe care tre-buie s l lum n seam, referitor laEvanghelia de astzi, este felul n careHristos l-a vindecat pe orb. El a scuipatjos i a fcut tin din scuipat. La fel

    vedem n toate tainele vindectoare aleBisericii: apa nu poate vindeca, i totuiapa botezului vindec, pentru c apabinecuvntat e purttoare de DuhulSfnt; uleiul nu poate vindeca, i totuiuleiul de la Mirungere i miruire vindec,pentru c e plin de harul lui Dumnezeu; obucat de pnz nu poate vindeca, itotui vemntul unui preot poate vinde-ca prin harul lui Hristos, la mrturisireasincer a pcatelor i intenia plin depocin de a nu pctui din nou; pineai vinul nu pot vindeca, i totui pinea ivinul devenite Trupul i Sngele luiHristos vindec prin Duhul Sfnt.

    Hristos ne-a artat atunci c putemfolosi toate lucrurile spre vindecarea ifolosul i mntuirea noastr, doar c eletrebuie s fie atinse n prealabil de harulLui. Aa, trupurile noastre, simple leg-turi de carne i oase i snge, se pot facepurttoare de Hristos. Aa i noi, mpre-un cu orbul din natere, vom putea zice:Am fost orb i acum vd. Amin.

    (text preluat de pe site-ul orthodoxengland.org.uk i tradus

    de ctre Mihai Zaharescu)

    CCuuvvnntt llaa DDuummiinniiccaa oorrbbuulluuii ddiinn nnaa[[tteerreeVVoouu\\ ccuumm vv\\

    vvoorrbbee[[ttee DDuummnneezzeeuu??

    Editorial

    Paul Negoi]\

    Un pustnic spunea cndva c fiecare cretinpoate spune Evanghelia sa, vestea lui bun a n-tlnirii cu Dumnezeu. Omul duhovnicesc vede isimte purtarea de grij a lui Dumnezeu n tottimpul i n tot locul. O simte ntr-o adiere devnt, ntr-o rsuflare, ntr-un zmbet. Chiar i cuochii acetia de lut vedem daruri pretutindeni imulumim pentru ele. Natura i frumuseea lumiintregi d mrturie de iubirea nemrginit a luiDumnezeu. Ne scldm n lumina soarelui, nentindem pe iarba moale i privim cerul att decalm, lsndu-ne mngiai de Cel Care ne iu-bete cum nimeni altcineva n-o va face vreodat.

    Chiar i cnd n mod pedagogic ne priveazde cele pe care ni le dorim i ne rzvrtim, fiindsupui patimilor i poftelor, El st rbdtor lngnoi, dornic s ne ncununeze. La nvrtoarea ini-mii noastre El este cel care ne druiete lacrimicuritoare. Din suspin culegem bucurie i dinuscciune aflm izvor de ap. Cum vom dezn-djdui cnd tim dulceaa Sfintei Liturghii, cndtim c Hristos ni se druiete Trup i Snge sprevia venic?! n necazul nostru strigm ctre Eli ne aude, adap sufletul nostru obosit i saturtoat inima amrt. Chiar acoperii de pcate indrtnici cum suntem, ne minunm de desf-tarea de care avem parte. Hristos ne vorbete ninim, acolo unde caut sla, i vine naintea noas-tr prin fiecare srac pe care l ntlnim n cale.

    Rspunznd chemrii Sale, ne ridicm dinpulbere i slvim pe Proniatorul nostru. ntr-olume secularizar i dominat de consumism,cnd omul caut la putere i la rang pentru a daaproapelui o iubire fals i pieritoare, Domnulcaut la inim i cerceteaz pe cel care l iubetei are ndejde pentru a-i da ce s-a pregtit pentruel mai nainte de ntemeierea lumii.

    Ai czut? Nu e nimic, scoal-te i ia-o de lacapt. tii c ai greit i te-a cuprins dezndej-dea? Iari, mai bine s cazi i s te ridici dects rmi n picioare i s nu te pocieti.Umplui de ndejde, s fim demni de chemarealui Hristos care ne ntinde smerit mna s nescoat din mocirla pcatelor i abisul netiinei.Chiar dac am czut, El tot ne ateapt. CndAdam i Eva au czut, Dumnezeu nu i-a prsit,ci le-a fcut mbrcminte de piele nainte de a-iscoate din Eden.

    Astfel nu-mi rmne dect s m ntreb... Noice facem?

  • 3Dincolo de msurile luate pentruaprarea dreptei credine i legile date nfavoarea cretinilor, este de netgduit cactul Sfntului mprat Constantin celMare cu o semnificaie deosebit, care aschimbat direcia istoriei, rmne Edictulde la Milan. Prof. Dr. Emilian Popescune descrie contextul istoric al emiterii luii modul n care a fost pus n aplicare.

    n legtur cu acest edict, pn s ajun-gem n 313, la Constantin cel Maresesizm o evoluie, ncepnd cu semnareaactului dat de Galeriu, deci nainte de ar-tarea semnului Sfintei Cruci la Roma, faptcare l-a marcat fundamental pe Constantin.Aceast artare sau viziune a avut loc ntimpul zilei, n amiaza mare, iar n noapteaurmtoare i s-a artat Mntuitorul Hristosi i-a lmurit semnificaia Crucii, spunn-du-i c aceasta este un semn de biruin ic, pus pe steagurile armatei i mbrc-mintea ostailor, Crucea va aduce victoria.

    Drumul lui spre religia cretin a fostpregtit totui, cu mult nainte de 311.Trebuie s inem seama c mpratulConstantin era fiul lui Constantius Chlor.Acest mprat din Apus nu a persecutat pecretini. n momentul n care Constantinse ntorcea din Galia, trecnd Alpii cu ar-mata obosit, a ajuns spre Roma i, infor-mat c armata rivalului su este puternici odihnit, spune Eusebiu, l-a apucat frica.Atunci s-a rugat dumnezeului tatlui su,monos theos, adic singurului dumnezeu.

    Primul contact al lui Constantin cucretinismul

    Constantin a fost dat ca ostatic lacurtea lui Diocleian de la Nicomedia, nvremea cnd tatl su era doar cezar alApusului pe lng mpratul Maximian.Ostatic la Nicomedia, Constantin avearangul de tribun i participa la rzboaie. Aluptat n Rsrit mpotriva perilor, remar-cndu-se ca un bun militar. Se spune cDiocleian chiar l-a pus la grele ncercri,cu gndul c poate Constantin va muri iaa va scpa de el. Faptele acestea s-au n-tmplat nainte de 303-304, cnd a nceputpersecuia.

    Att de puternic era credina creti-nilor din Nicomedia, nct acetia ifcuser o biseric chiar lng palatul im-perial. i, ne spune Lactaniu, cnd a ieitcomandantul armatei i marii demnitari n

    piaa public cu edictul de persecuie il-au citit, aveau ordinul de a da foc la bise-ric, de a-i confisca odoarele, mai ales si-mulacrum dei pentru pgni, adic icoanaMntuitorului pentru a le distruge. nscretinii de la palat aflaser de planurileticluite mpotriva lor i i-au informat pecei de la biseric pentru a ascunde tot ceera de pre, vase i cri. Nici bisericiipgnii nu au putut s-i dea foc, pentru caceasta era foarte aproape de palat, iarincendiul era posibil s cuprind ireedina imperial. Acesta era contextulistoric al acelor vremuri.

    Constantin ia hotarrea de a da libertate deplin cretinilor

    Cine urmrete parcursul vieii luiConstantin cel Mare constat un progrescontinuu pe linia cretinismului. Lucrulacesta e evident mai ales dup aceaviziune de la Roma, naintea luptei curivalul su, Maxeniu. Viziunea l-a mar-cat foarte tare. De aici nainte observmfapte palpabile privind apropierea sin-cer a mpratului de credina cretin,dovedite cu documente arheologice inumismatice.

    n februarie 313, la Mediolanum(Milan), Constantin a srbtorit nuntasurorii sale vitrege, Constania, cu mpra-tul Liciniu. Acolo s-a luat hotrrea ca sse dea libertate deplin cretinilor. O atitu-dine pro-cretin a lui Constantin se ma-nifestase, cum am mai spus mai nainte, n311, cnd Galeriu, cel mai mare persecu-

    tor al cretinilor, ginerele mpratuluiDiocleian, s-a mbolnvit de un cancerteribil n zona abdomenului. Istoricul Eu-sebiu mrturisete c mpratul se um-pluse de viermi i din pricina mirosuluigreu nu se putea apropia nimeni de el. Ceidin anturajul lui i-au spus c persecuiacretinilor ar putea fi motivul bolii salegrave. n aceast situaie disperat, Ga-leriu d un edict de toleran pentru cre-tini. Ce spunea acest act? Li se acord li-bertate cretinilor pentru a exista, cu obli-gaia de a se ruga lui Dumnezeu pentrusntatea mpratului i bunstarea impe-riului. Acest act a fost semnat de Galeriuca mprat de Rsrit i de Constantin careprezentant al Apusului.

    Primul act oficial prin care se acordtotal libertate de credin cretinilor

    Edictul de la Mediolanum prevedealibertatea de contiin religioas pentrutoi cetenii imperiului, fr deosebire. nceea ce i privete pe cretini, ei pot de acums-i manifeste credina n care cred c sepot mntui. i toate acestea vor contribuila consolidarea pcii i bunstrii nimperiu.

    Cretinilor li se ddeau napoi i bunu-rile confiscate, biserici, cimitire, imobileale comunitilor cretine. Prin acestemsuri, Biserica devenea o instituie pu-blic licit. Mai trziu, dup nlturarea luiLiciniu, dispoziiile lui Constantin, publi-cate de Eusebiu, consemnau alte drepturin favoarea cretinilor.

    Edictul de la Mediolanum reprezintastfel primul act oficial prin care se acordtotal libertate de credin cretinilor. Cele-lalte culte existente se menin n continuare,dar nu mai sunt favorizate de mprat.

    Constantin, un strlucit strateg i mili-tar, i-a pstrat titlul de pontifex maximus,titulatur care a mai fost purtat pn lampratul Teodosie I de toi mpraii. Dece? Imperiul era mai mult de jumtatepgn. Or, n acea vreme, era imposibil caun mprat cretin s domneasc peste unimperiu cu tradiie pgn. Dar Constantini-a ridicat dintre cretini mari demnitari ia sprijinit sub diferite forme credinacretin, care a devenit i credina lui.

    Invitatul lunii

    Prof. dr. Emilian Popescu, membrude onoare al Academiei Romne

    Constantin cel Mare si Edictul de la Milan,

  • 4Program liturgic:

    Vineri, orele 17.00, Taina Sfntului Maslu [i Taina Spovedaniei;

    Smb\t\, orele 07.00, Utrenie,

    Sfnta Liturghie [i Parastas;

    orele 17.00, Vecernie

    Duminic\, orele 08.00, Utrenia

    [i Sfnta Liturghie.

    Biserica este deschis\zilnic, `ntre orele

    08.3019.00.

    Dragii mei,Pe 27 mai este prznuit Sfn-

    tul Ioan Rusul i, de aceea, avrea s v povestesc puin des-pre viaa sa i o mare minunesvrit de el n timpul vieii.

    Sfntul Ioan s-a nscut ntr-unsat din Rusia, n jurul anului1690. n timpul rzboiului m-potriva turcilor a fost luat pri-zonier i apoi a fost vndut unui

    ofier turc din oraul Procopie,din Asia Mic. Sfntul Ioan nu avrut s se lepede de credina nHristos i a rbdat cu smerenierobia i batjocura. ntr-o zi, eli-a spus stpnului:

    - Dac m lai n credinamea, i voi ndeplini toate po-runcile, dar dac m sileti s-milepd credina, mai degrab pois-mi tai capul. Cretin m-amnscut i cretin voi muri!

    Sfntul era rnduit s ngri-jeasc vitele i i petrecea nop-ile n rugciuni i privegheri.Cteodat, noaptea, mergea la obiseric din apropiere i se rugamult n pridvorul bisericii. Totaici mergea n fiecare duminic,se spovedea i primea Sfntamprtanie.

    Vznd credina i mrtu-risirea lui Ioan, Dumnezeu a n-muiat inima stpnului su,acesta ajungnd cu timpul s lndrgeasc pe sfnt pentrublndeea i smerenia lui. ntr-ovreme, stpnul turc a hotrt

    s fac un pelerinaj n oraulMecca. La puin timp, soia apregtit o mas la care a invitatrudele, pregtind i un pilaf carei plcea foarte mult turcului.Stpna i-a zis lui Ioan:- Ct de mult s-ar bucura st-pnul tu s guste acest pilaf!Atunci Ioan a cerut o farfurie cupilaf, spunnd c o va trimitestpnului su la Mecca. Toi au

    rs, dar stpna a poruncit s i seaduc, gndind c vrea s o m-nnce sau s o dea vreunui srac. Sfntul a luat farfuria i, mer-gnd n staul, a ngenuncheat is-a rugat din adncul inimii, cusmerenie i mult credin.Domnul l-a ascultat, iar farfuriaa disprut din faa ochilor si.Apoi s-a ntors la mas i a spusc a trimis pilaful. Toi invitaiiau rs de cuvintele lui.

    Spre uimirea tuturor, stpnuls-a ntors, aducnd cu sine i far-furia de aram, fr s neleagcum a ajuns tocmai la Mecca.Atunci toi au fost cuprini despaim, iar soia i-a povestit totul.

    Sfntul Ioan s-a mutat laDomnul n ziua de 27 mai, n anul1730. Civa ani mai trziu, prinminune dumnezeiasc, au fostdescoperite moatele sale, rspn-dind mireasm. Sfntul IoanRusul svrete i astzi nenu-mrate minuni, druind tmduirecelor ce i se roag cu credin.

    Magdalena Punoiu

    Sfntul Ioan Rusul i puterea credinei

    Comitetul de redac]ie:

    Constantin Andreiemail: [email protected]; Tel. 0740.029.028Gra]iela Tudoseemail: [email protected]; Tel. 0743.517.510

    PREO}I SLUJITORI:Pr. Paroh Adrian Ni]\email: [email protected]; Tel. 0749.288.889Pr. Spiritual Georgian P\[email protected]; Tel: 0741.736.556 Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: [email protected]; Tel. 0740.230.574

    Infinit pentru mamade Maria Petrescu

    Eu te voi iubi mereu,Din tot sufleelul meu!Alt mam nu a vrea,Eti marea comoar a mea!

    De-i soare sau de-i furtun,Vom fi mereu mpreun!Un infinit de pupici i-a da,Orict de departe a pleca.

    Chipul tu ca un tabloul in n sufletul meu.Nicicnd nu te voi uita,Mmica mea!