Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

117
: Istorie §i Civiliza{ie a Romane ima fica Ia$i, 1993 Frederic C. Nanu Politica externa a Romaniei 1918-1933 Traducere de Liliana RO§CA ?i Emanuela UNGUREANU BCU Cluj-Napoca ISTMO 2002 00350 Institutul European la?i, 1993

description

Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Transcript of Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Page 1: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

: Istorie §i Civiliza{iea Romaneim a

fica Ia$i, 1993

Frederic C. Nanu

Politica externa a Romaniei

1918-1933Traducere de Liliana R O § C A ?i Emanuela U N G U R E A N U

BCU Cluj-Napoca

ISTMO 2002 00350

Institutul European la?i, 1993

Page 2: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Cuprins

Nota osupro editiei in liinba ro inana .....................................................................p. 7

V. FI. Dobrinescu, Romania $i organizarea pacii europene.Aliantele sale politico-cliplomatice $i niilitare (1918-1939).................p. 15

Fredcric C. Nanu, Politico externa a Romdniei 1918-1939..................... p .41

P rc fa ja ..................................................................................................................P-45Introducere. Romania de la vrcmurile romane pina in 19 1 8 ..................p.47Capitolul I - Reglementarca pacii (1919-1920).........................................p.61Capitolul II - De la Trianon la L ocarno ..................................................... p.79Capitolul III - Romania §i sovicticii (1919-1925)..................................p .105Capitolul IV - De la Locarno la Hitler (1926-1932)...............................p .127Capitolul V - Cerul ramine innourat la ras3rit (1926-1932).............. p. 151

Indice de n u m e ...................................................................................................... p. 159

Rezumat in limba engleza

Page 3: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Introducere. Romania. De la romani pina la 1918Romania de azi era locuita, in zorii erei noastre, mai ales de triburile dacice

aparjinind grupului de popoare traco-ilirice* al caror habitat se intindea la nord vest pin3 in Boemia, la sud pina in Grecia, la est pina la Bug $i la vest pina la Adriatica.

in cursul secolului I al e.n., dacii au invadat, de repetate ori, provincia roma- na Moesia, cu a$a de mari reunite, incit romanii au gasit ca cste convenabil sa le plateasca o suma anuala, cumparindu-i. Dacii au atins culmea puterii lor catre sfir§itul secolului, sub regele Dccebal, dar §i Roma era atunci condusa de un im parat capabil, Traian, ale carei legiuni au traversal Dunarea §i au ocupat Dacia, care a devenit astfel provincie romana (160 e.n. )

Dacia Felix, cu bogate mine de aur §i parnint fertil, a devenit una din cele mai infloritoare provincii ale imperiului ; fiind a§ezata de-a curmezijul drumului cel mai scurt §i mai u§or dinspre Asia $i Rusia de sud pina la fabuloasele capitale ale Imperiului Roman, Bizan{ $i Roma; era inevitabil ca ea sa fie prim a victima in fata invadatorilor barbari care s-au succedat rapid unii dup3 aljii de-a lungul urmatorilor o mie de ani. Aurelian a decis sa se fixeze pe o linie strategica de aparare, Dunarea, a$a ca, in 275 e.n., el a ordonat evacuarea D acie i2.

Go{ii au stapinit Dacia o suta de ani, pina cind au trebuit sa cedeze in calea hunilor §i au migrat spre vest. Dupa moartea lui Attila, gepizii germanici au stapinit apoi, pina cind au fost alungaji §i ei de un alt trib germanic, longobarzii, care au fost apoi infrinji de avarii mongoli.

Nici unul din aceste popoare nu a lasat, totu§i, o urma trainica asupra populafiei autohtone, dacii latinizaji, cu un amestec variabil de colonijti din alte provincii romane. Dar, catre sfir§itul secolului al Vl-lea e.n., un nou val m igrator dinspre nord s-a abatut asupra Daciei, ceea ce avea sa infrumuse{eze considerabil caracterul §i limba poporului : triburile slave ?i-au inceput caiatoria catre sud. Tinta lor era Peninsula Balcanica §i, curind, ei au rupt re/.istenja forjelor bizantine §i au im pins pe unii locuitori romanizati catre sud §i est (unde traiesc pina azi, cujovlahi sau istro-romani) sau i-au absorbit, a§a cum s-a intim plat in Bulgaria §i Iugoslavia. Un numar apreciabil a r3mas in spate, in Dacia. Dar, contrar color intim plate la sud de Dunare, slavii au fost asimila{i de popula^ia ba§tina§a, iar procesul acesta de absorbfie s-a incheiat catre sfir§itul secolului al X l-lea .3 Proporjia pe care o au slavii la formarea etniei romane este, de aceea, similara aceleia a germanilor, in ce prive§te etnia franceza.

* Reprezentat azi de albanezi ^1 Este vorba de anul 106. Gre^eala de dactilografiere («. e d ).2 Istoricii unguri au formulat o teorie confonn careia evacuarea a cuprins intrega popuiajie, nu

doar armata, oficialii ji clasa bogata. Decurge ca maghiarii s-au ajezat in Transilvaniainaintea romanilor, care s-au reinfiltrat pe foslele lor paminturi mai tirziu ji au fost, de aceea, doar imigranji to!era|i. Teoria a servit la justitlcarea supremafiei maghiare in Transilvania, conform principiului «prin tempore potior jurcn §i este semnificativ faptul ca formularea sa coincide cu de§teptarea con^liintei najionale a romanilor. Greutatea argumeHtului anaiogiiior istorice probelor arheologice moderne, ca ji a altor dovezi $tiin|ifice favorizeaza, de departe, totuji, teoria continuita(ii. 'Pentru o prezentare completa, vezi: Gh. I. Bratianu, O enigma p un miracol istoric: poporul roman, Bucuresti. 1940 (n. a.).

3 Procesul de asimilare a slavilor s-a produs cu mull mai devreme (n. ed.).

Page 4: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

4 5 Frederic C. Nanu

Urmatoarca invazie, care a 13sat urme, a fost aceea a m aghiarilor mongoli (ungurii), care au traversat Carpajii in 896 §i, de-a lungul urm atoarelor trei secole, i-au subjugat pe voievozii romano-slavi ce conduceau citeva principate independente in Transilvania.

Cel mai vechi document, atestind existen{a statelor organizate din punct de vedere politic de pe teritoriul Romaniei de azi, este Cronica Notarului anonim al regelui Bela al II-lea al Ungariei (1131-1141).

Pentru a asigura mai bine frontierele de rasSrit, regii unguri au invitat colonijti germani (saxoni) s3 se a§eze in teritoriile cucerite.

In aceea§i perioad3, teritoriile de la est §i sud de Carpaji au fost ocupate mai inti, de pecenegi, apoi de cumani, inrudiji indeaproape cu ace§tia, ambii aparjinind raselor turce. Statul cuman §i-a intrerupt istoria datorita tatarilor, ale c3ror raiduri fulgeratoare, in 1241, au 13sat in ruina jum atate din Europa.

Invazia tatarilor a avut consecinje importante pentru romani. in anul urmator, ace§tia §i-au retras grosul arm atclor catre est, §i §i-au stabilit frontiera de vest pe creasta Carpajilor la extrcmitatea de vest a Valahiei, care a ramas sub dom inate maghiara. Situajia accasta a impiedicat orice alta incercare a unguri- lor de a-§i extinde controlul asupra Moldovei $i Valahiei, a?a c3 formajiunile locale, comparabile cu clanurile scojiene, s-au bucurat de o libertate aproape completa, sub conducatorii lor, cnczi sau voievozi, cu condijia de a-§i pl3ti regulat tributul. Cuno§tin(clc pe care le avem despre evenimentele care au avut loc in M untenia de vest la inceputul secolului al XlV-lea sint vagi, dar §tim precis c3, prin 1324, formajiunile din acea zona au fost unite sub conducerea unui voievod numit Basarab, intemeitorul dinastiei care-i poart3 numele 4. El a profitat de anarhia din Ungaria, dup3 moartea, in 1301, a ultim ului rege al Casei de Arpad pentru a rcspinge pretenjia acestora de a stapini vecinii mai slabi. incercarile ulterioare ale m aghiarilor de a recijtiga teritoriul au fost respinse. Inainte de moartea sa, in 1352, Basarab §i-a extins dominajia §i asupra Valahiei de est §i a Gurilor Dun3rii.

§apte ani mai tirziu, in 1359, principatul Moldovei a fost intemeial de Bogdan, un voievod din Mara mure? care a traversat Carpajii cu suita pentru a-§i fauri un nou principat, pe teritoriul liber dintre Munji §i Nistru. Cu ajutorul populafiei locale, care s-a supus de buna voie, el a putut s3-§i afirme indepen- denfa fa{3 de stSpinirea anterioara. Nepotul s3u s-a inchinat regelui Poloniei, pentru a obtine sprijinul acelui regat puternic. Unul dintre descendenjii s3i, Alexandru cel Bun (1400-1432), §i-a adaugat la teritorii Galijia de sud, pe care regele Poloniei a ccdat-o ca garanjie a unui im prum ut pe care nu 1-a (mai) putut pl3ti, precum ?i o fi?ie ingusta de pam int de la Gurile Dunarii, cucerita de la valahi pentru a-§i asigura accesul la Marea Neagr3 prin interrnediul porturilor Chilia §i Cetatea Alba (Akkerman). Aceast3 zon3 a fost cunoscutS, in continua- re, sub numele de Basarabia, extins apoi de ru§i, pentru a denumi partea de est a Moldovei, situat3 intre Prut §i Nistru.

Dup3 moartea lui Alexandru, a urm at o perioad3 de lupte civile intre candida(ii la tron, frecvent sprijini^i de puterile vecine Ungaria $i Polonia; turcii au profitat de situ a te pentru a forja Moldova s3 pl3teasc3 tribut (1451)5. Din nefericire, dreptul de primogenitur3 nu era recunoscut in Principatele romane, orice descendcnt masculin al unui prinj conduc3tor fiind posibil de alegere. De

4 Numele ar li de origine cmnana (n. a.).5 Moldova a inceput sa plaleasca tribut ill umia hotaririi Divamilui dc la Vaslui, din 1456 (n. ed).

Page 5: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politico Externit a Romania 49

aceea, exceptind cazul in care ur.ul dintre ei se spri jinea pe un grup foarte mare de adepti, in compara{ie cu rivalii s3i poten{iali, problem a era decisS prin mlcrmediul luptelor armate. Aceasta stare de lucruri nefericita, impreuna cu divizarea poporului roman in doua state - pentru a nu men}iona §i Transilvania - I contribuit mai m ult decit orice la siabirea treptata a puterii sale. Doar aparijia,

din timp in timp, a unui conducator exceptional a reu§it sa opreasca farimitarea.Moldova a produs un asemenea conducator in persoana lui §tefan cel

Mare (1457-1502)6 , in timpul caruia principatul a atins culmea puterii §i pros- pcritajii sale. §tefan a invins, intr-o serie de razboaie, pe regii U ngariei §i I’oloniei, pe tatari §i pe turci; cind ace§tia din urma §i-au adunat intreaga lor forja peniru un atac final, iar apelurile lui §tefan adresate vestului nu au prim it dccit cuvinte frumoase; de unui singur, el s-a inchinat in fa{a inevitabilului §i a l.lcut pace cu sultanul in(elegindu-si incapacitatea sa de a-1 opri (1492)7. Pre|ul a constat in reluarea piajii tributului §i cedarea Chiliei §i a Cet3{ii Albe. Ca o slaba com pensate, aliatul sau mai nou, regele Ungariei, i-a ccdat lui Stefan dona fortarc|e in Transilvania, impreuna cu teritoriile care le inconjurau. In 1529, unuia dintre fiii sai, lui Petru, i s-a cedat alte doua ora§e §i fortareje, dar dcclinul Moldovei era defmitiv trasat.

in Valahia, cea mai mare figura a perioadei mai vechi a fost M ircea cel Hatrin (1386-1418). Prin titlul sau intreg, el s-a putut descrie, in stilul epocii, ca «Eu... M ircea, autocrat, mare voievod §i conducator, prin voin{a lui Dumnezeu slflpin §i conducator al intregii Valahii §i al (arilor de dincofO de m un|i, a celor aflate linga teritoriile tatarilor»8, duce de Amla§ $i Fag3ra§9, stapin pe Banatul Scverinului §i pe ambele maluri ale Dunarii pina la Marea cea M are §i st3pin al fortare{ei D ristor10. Posesiunile sale includeau, deci, par^i din sudul Transilva- niei, ca §i Dobrogea, inclusiv Cadrilaterul. Marc parte din energie §i-a dedicat-o luptei impotriva puterii crescinde a turcilor; f3r3 indoiaia, tocmai datorita tena- cit3{ii §i a victoriilor repetate in lupte similare cu ale lui §tefan in Moldova, I’rincipatele romane nu au avut soarta Bulgariei §i a Serbiei. De§i Mircea, ca §i Stefan, a trebuit, in final, s3 recunoasca lipsa de §anse a luptei sale §i a acceptat s3 pl3teasc3 tribut, Valahia §i Moldova nu au fost niciodata reduse la statutul de provincii turce§ti. Conservatorismul turcilor §i faptul c3 M ircea a profitat de momentul cind puterea otoman3 era in declin, dup3 infringerea §i moartea lui liaiazid in 1402 $i anarhia care a urmat, pot explica pozijia privilegiata a Prin- cipatelor romane.

De§i succesorii lui Mircea s-au putut 13uda cu citeva succese militare straiucite im potriva turcilor §i ungurilor, ei nu au putut s3 opreasca extinderea olomanilor, indeosebi dup3 c3derea Constantinopolului, in 1453. O perioada de declin s-a instaurat pentru Valahia §i, pujin mai tirziu, §i pentru Moldova. Pro- cesul a fost grabit atunci cind Ungaria a fost redusa la statutul de provincie lurceasca, cind Transilvania, in 1541, a trebuit s3 accepte suzeranitatea turcilor, iar Principatele romane s-au aflat inconjurate din trei p3r|i. Cum pofta vine mincind, cererea turcilor de create re a tributului anual, in bani §i bunuri, a continuat mereu. Voievozii romani nu aveau alt3 solu|ie decit s3 m3reasc3 biru- rile, a§a c3 mul{i oameni liberi s3rflci{i au devenit iobagi. Cum influenza otomanS

ft 1504 §i nu 1502 (n. ed.).7 De fapt, in 1487 §tefan cel Mare, a incheiat pacea cu Poarta Otomana (n. ed.).K Partea de sud a Basarabiei (n. a.).') Sihiate in Transilvania (n. a.).10 Silistm do n/,i («, a.).

Page 6: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

50 Frcdcric C. Nanu

a crescut, capacitatea de a-i rezista a suferit un declin sim ultan, dreptul de a alege proprii conduction a devenit pur nominal, iar tronurile Principatelor ro­mane au devenit, din ce in ce mai mult, o sursa de venituri pentru tnalfii demni- tari turci. Candidatul invingatorera indeob§le, omul care, pe linga promisiunea de a create tributul, oferea cele mai gcneroase daruri. Cum pu{ini dintre ace§tia aveau averi personale suficiente, ei trebuiau s2 imprumute bani de la cSmatarii greci din Constantinopol, care-§i urmau apoi clienfii la Bucure§ti §i la Ia§i, aducind in urma-le un roi de subalterni pentru a se asigura plata datoriilor §i a ajuta la adunarea lor.

Firc§tc, voievozii au descoperit c;l-i bine s3 puna deoparte bani albi pcn- tru zile negre §i, de asemenea, s3 obtina un excedent peste plata tributului, pentru a ram ine in grajiile dem nitarilor turci. De asemenea, inevitabil, povara taxelor in cre§tere §i metodele aspre de adunare a lor au provocat numeroase rascoale, cu pre(ul multor vie(i.

Deoarece M area Neagra devenise un lac turcesc, iar Transilvania a cazul §i ea sub vasalitate turcfl, produsele J<1rii nu mai puteau fi exploatate liber, ca in trecut, la Venefia, Genova §i Leipzig. Orice surplus trebuia vindut turcilor la p re|uri fixate de ei, excepfie facind doar o mica parte, care mergea in Polonia.

Poporul roman a g<1sit totu§i puterea, in acest continuu declin economic, de a sus|ine o ultima incercare decisiva pentru a se salva din prapastia proastci administrSri turce$ti. Conduc3torul lor a fost M ihai, num it cel Viteaz, un nobil valah care a reu$it in 1593 sa fie numit de turci voievod al M unteniei, prin mijloacele obi?nuite. Prirnul s2u act a fost adcrarea la Liga anliotomana, care se forma in acel tim p sub auspiciile papei §i sub conducerea im paratului Austriei, Rudolf al 11-lea, dar ai carci membri activi crau, pe linga M ihai insu$i, voievozii Transilvaniei $i Moldovei. Victoria lui Mihai asupra turcilor, intrigile poloneze care au dus schimbarea conducatorilor Transilvaniei §i Moldovei, intrarea lui M ihai in Transilvania §i Moldova §i asasinarea lui mi§elcasca in 1601, din ordinul generalului imperial cu care a im parjit conducerea, este prea complicata pentni a fi redata aici in detaliu ; realizSrile sale, indiferent cit de pujin timp au durat, au exercitat o influenlil imensa asupra c^■enimentclor ulterioare. Mihai a fost primul p rin | care a unit toate provinciile romane§ti sub un singur sceptru, iar reu§ita lui nu a incetat niciodata s3 inspire genera|iile care au urmat.

De?i Principatcle romane s-au bucurat in secolul al XVIlI-lea de relative prosperitate sub conduction capabili, tendin{a generala a fost dcsccndenta; a- ceasta, in principal, datorita a doua evenimente de rau augur : unui a fost prim a invadare, in 1650, a Moldovei de catre cazaci, inainta§ii moscovijilor. Totu§i, ei erau inca departe de a stapini Ucraina - frontiera Nistrului a fost stabilita in 1792 - §i, pina cind aceasta s-a im plinit, ei s-au declarat prieteni, oferind o colaborare reciproc avantajoasa impotriva turcilor. in 1656,. s-au incheiat un tratat comercial §i unui de alianjS intre principclc Moldov ei ?i M arele Prin | al Moscovci stipulind : «X^rile, teritoriile §i fortaretele pe care turcii le-au luat Moldovei, ca Cetatea Alba, Chilia, Tighina §i provincia Bugeac vor fi recucerite de M arele prin( cu for}a armelor ?i inapoiate Moldovei ju re hereditario».

D ar satisfacfia pentru aceasta recunoa§tere a N istnilui drept g rani (a a Moldovei a fost, totuji, de scurta durata. M arturia prin(ului a ajuns la noi, destul de simbolic, printr-o scrisoare catre rcgele Suediei, datata 24 decembrie 1664, in care el dcplinge amarnic rcaua credin(a a aliatului moscovit

11 Text in Eudoxiu de Hunnuzachi, Documcnlc privitoare la isloria romanilor, Bucurejti, 1891-1916, vol. IX, pnrtcn I, (n. a ): . '

Page 7: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politico Externa a Romaniei 51

Cel de al doilea eveniment a fost, in mod paradoxal, declinul treptat al puterii otomane, mai ales dupa infringerea lor sub zidurile Vienei (1683). Lupta dintre im periile in ascensiune ale Austriei §i Rusiei, pentru a profita de pe urmele «bolnavului Europei», urma sa aiba consecinje pe termen lung, dar aeum incepea dcja sa se faca sim |ita. Rezultatul nea§teptat a fost ca amestecul turcilor in treburile rom anilor a crescut corcspunzator, intrucit loialitatea principilor romani devenea mai importanta pentru ei. Pe de alta parte, in tim p ce continuau obijnuitele interventii ale regatelor vecine pentru sustincrea unui pretendcnt sau altul la tronurile romane§ti, Principatele s-au gasit, treptat, implicate in virtejul politicii marilor puteri.

Spiritul rdzboinic al romanilor, atit de puternic in secolele trecute, a slabit in secolul al XVII-lea, odata cu puterea armatelor. M ercenarii au inlocuit treptat oamenii libcri ai perioadelor trecute §i, cum nobilimea i§i sporise averea §i educa(ia, ea §i-a pierdut calitajile razboinice. In aceasta privin(a, evolutiile din Romania au fost paralcle celor din vestul Europei. Secolul al XVII-lea a fost epoca de aur a literaturii romane, caracterizata de o rcac|ic puternicfl impotriva folosirii slavonei ca lirnba a claselor educate.

La sfir§itul veacului, Principatele romane au pierdut privilegiul de a duce o politica independents. Mai ales dup2 tratatul de pace de la Karlowitz (1699), care a consacrat victoriile Austriei asupra turcilor §i dobindirea de cStre ei a Ungariei §i Transilvaniei 12, libertatca de actiune a principilor romani a fost sever lim itata de necesitatea de a ghici in p e rm an en t care dirifre marile puteri, Rusia, Austria sau Turcia (in Moldova trcbuie, de asemenea, avuta in vedere Polonia) vor fi victorioase in urmatorul razboi; ca atare, ei se declarau deschis de partea presupusului invins, de obicei turcii, pentru a-i asigura de susjinerea sccrcta a cauzei lor.

Nu inscam nil ca valahii §i moldovenii erau oportuni§ti $i nu aveau incli- najii sau convingeri personale ca sa se alature de partea aceluia a c3rui victorie ar scrvi mai bine interesele {arilor lor. Cind, spre sfir§itul secolului al XVIII-lea, avansul ru$ilor catre sud-vest i-a adus la o mica distanja de (arile danubiene ei §i-au atras o simpatie considerabila. Nu erau ei cre$tini ortodoc?i, ca §i romanii, §i destui de puternici pentru a-i elibcra de sub jugxil PSginului ?

Totu§i, aceasta faza nu a durat foarte mult. Citeva campanii rusc?ti pe teritoriul Romaniei, citeva ocupa{ii samavolnice, ca $i inlelegerea crescinda a faptului ca scopul lor nu era sa-i indcp.1rteze pe turci pentru a elibcra Balcanii, ci pentru a-$i insu§i zona, au dus la schimbarea treptata a scntimentului. Puterea in declin a turcilor a facut ca ei sa apara drept primejdia cea rtiai slaba. Austria, dc§i §i-a anexat partea de vest a Valahiei, Oltenia intre 1718-1739 §i in 1775 partea de nord a Moldovei (Bucovina), se pare ca nu a inspirat scntimente putcrnice de nici un fel. Ea nu era decit un factor ce trebuia introdus in jocul putcrilor politice, obligatoriu in acelc timpuri.

Pentru {arile slabe, inconjurate de A ecini putcrnici, aceasta pflrea calea cea mai tentanta. Dar prezenta §i pcricolele ei. O ilustrare nefericitS fu destinul prinjului Constantin Brancoveanu al Valahiei (1688-1714), unui din cei mai capabili §i mai luminaji conducatori ai vremii sale, dccapitat de turci impreuna cu cei patru fii ai sai, datorita simplei suspiciuni de a simpatiza cu Austria.

12 In anii care nu urmat, numeroji coloni^ti din Germania do sud au lost a;cza(i do austrieci in Manat, pcnlm a rcpopula accst tcritoriu fortil dupa ravagiile rfl/.boiului. I-'i au fost cunoscuji sub numolo do yvnhi, doos i.).

Page 8: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

52 Frederic C. Nanu

Contcmporanul s3u, prin{ul Cantemir al Moldovei a fost mai norocos. De§i a caleulat gre$it momentul sa-$i urmeze in siguran^a inclina{iile §i sa se alature lui Petru cel Mare In r2zboiul s3u impotriva T'urciei in 1711, el a reu§it sa fuga in Rusia. De un interes considerabil este tratatul pe care 1-a semnat cu Jarul, prin care acesta din urma a promis ca, in cazul victoriei, s3 restabileasca frontierele vechi ale Moldovei, la M area Neagra §i Nistru - ceea ce inseamna ca turcii ar fi putut fi determinaji sa inapoieze fortare{ele §i teritoriile anexate pe care le dejineau pe malul drept al acelui riu (a§a numitele «raiale») §i s3 lase Moldova drept singura stapina a Basarabiei de azi.

Fuga prinjului Cantemir §i situa{ia Principatelor romane - sau dunarene dupa cum erau ele adesea numite - la rascrucea de drumuri a patru puteri au cauzat o schimbare a politicii turcilor fa{3 de vasalitatea lor. Ei au hotarit s3 nu mai puna conducatori ba§tina§i pe tronurile Moldovei $i Valahiei, ci s3 numeas- ca greci din Constantinopol in care socoteau ca pot avea mai multa incredere. Foarte probabil c3 ideea aceasta le-a fost sugerata chiar de greci, care intrejineau afaceri §i legaturi de familie cu Principatele §i se bucurau astfel de o s itu a te privilcgiata, incit dragomanul era invariabil recrutat dintre grecii de seama, a§a numi{ii „fanario{i”, dupa suburbia in care locuiau.

Perioada 1711-1821, cind principatele dunarene au fost conduse sau, mai degraba guvernate, de greci, a fost cunoscuta sub numele de „epoca fa- nariota” . Din motive practice - fiecare numire fiind prilej de bac§i$uri mari - §i pentru a preveni ata§area prinfilor de Jara guvernata, durata numirii lor era scurta: o medie de trei ani. Dar, adesea, beneficiarul era mtitat dintr-un principat in altul. Datorita acestui sistem au avut loc 40 de schimbari de domnie in Valahia §i 36 in Moldova in aceasta perioada de 110 ani. Totu$i, Constantin M avrocordat, de exemplu, a domnit de 6 ori In Valahia §i de 4 ori in Moldova.

Perioada fanariota este, in mod firesc, privita in Romania ca o decadere national a. Principatele au coborit practic, de§i nu ?i de drept, la statutul de pro­vincii turce§ti, bucurindu-se doar de autonomie interna. Oamenii de curaj §i caracter au disparut, iar corupjia s-a intins pretulindeni. Taxele §i munca foifata au devenit din ce in ce mai ap3satoare pentru a satisface cererile turcilor de bani, griu, vite $i transporturi militare. Totu$i, fanariofii nu pot fi blamaji pe de-a-n- tregul pentru aceste condijii vitrege; mulji dintre ei erau oameni de cultur3 care au introdus reforme valoroase. Cea mai importanta a fost acordarea pentru §erbi a dreptului de a-§i cump3ra libertatea - o ini(iativ3 a lui Constantin M avrocor­dat. Au intem eiat ?i inzestrat §coli, acadeniii, biblioteci publice §i spitale gra- tuite. Totu§i, din punctul de vedere strict al romanilor, fanariojii sc fac vinovaji de a fi ocrotit limba ?i cultura greac3 ?i nu romana, §i de a fi adus cu ei grupuri de concet3(eni, unii dintre ei asimilaji, dar mul^i contribuind la jefuirea J3rii.

Faptul c3 Principatele romane au suferit primele pierderi teritoriale in timpul prinjilor fanariofi a fost, de asemenea, motiv de plingere im potriva acestora de§i, f3r3 indoiaia, pufini ar fi putut s3 le previna. Prinjul Grigorc Ghica al Moldovei a fost executat de turci in capitala sa pentru c3 a protestat fa{3 de cedarea p3r{ii de nord a Moldovei Austriei in 1775 (care a dat noii ei provincii numele de Bucovina), ca o recompens3 pentru c3 adoptase o atitudine ameninjatoare fa{3 de Rusia in timpul ultimului r3zboi oprind astfel inaintarea acesteia. Rusia a obtinut, totu§i, o arm3 care-i va fi de folos mai tirziu : dreptul de a interveni in favoarea Principatelor §i a cre$tinilor ortodocfi din Imperiul Otoman. Turcii au fost astfel fortaji s3 acorde libertate comerjului pe uscat §i pe Dun3re.

Page 9: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politico Externa a Romaniei 53

De aitfel, avansul a fost curind reluat iar pacea de la Ia§i (1792) a adus-o la N istru datoritS euceririi teritoriului dintre N istm §i Bug.

Urmatorul pas a fost anexarea, in 1812, a jum ata(ii de est a Moldovei - teritoriul dintre Nistru §i Prut pe care 1-au numit Basarabia. Doar declarajia de rSzboi a lui Napoleon fa{3 de Rusia a salvat Principatele de coinpleta anexare (la care cei doi im paraji consimjisera la Erfurt).

Pe de alta parte, secolul al XVlII-lea a adus o cre§tere substanjiala a armatei romane, ca rezultat al trezirii con§tiin(ei na(ionale a rom anilor din Transilvania. in ciuda atitudinii simpatizante a noilor conducStori incepind cu 1699 - im parajii Austriei — §i a majorit3{ii lor numerice, romanii nu au putut s5 objina egalitatea cu cele trei najiuni care monopolizasera puterea politick in Dieta Transilvaniei incepind cu 1437: nobilimea maghiarS, saxonii §i secuii 15. Valahii erau doar §erbi toleraji. Ei au incercat sa-§i imbuniUa{easca soarta inaintind propuneri la Viena de a se uni cu Biserica Romei ; singurul rezultat - de nedisprejuit - a fost ins3 faptul c3 tinerii preo(i, trimi§i sa studieze la Roma, au realizat ca apar|in unui neam la fel de nobil ca §i cel al stapinilor lor, §i identic cu cel al romanilor liberi din Principate. O rascoalS singeroas<1 im potri­va nobilimii maghiare (1784) a fost totu$i sortita e§ecului.

Anul 1821 a marcat o cotitura in istoria Romaniei. De atunci, Revolujia a fost ascendenta. In acelaji an, Tudor Vladimirescu, fiul unui rSze?, i-a adunat pe {aranii nemultumiji ai Valahiei §i a mar$aluit c3tre Bucure§ti impotriva marii boierimi §i ai oficialilor compji, dintre care cei mai uri{i erau grecii. Foarte curind, revolujia a cdpatat caracter national anti-grecesc §i a coincis cu Eteria, printr-o ironie a soartei, o mi§care na{ionalista greaca ini{iata in Moldova de Ipsilanti pentru a elibcra Grecia de sub jugul turcesc cu ajutorul grecilor aflaji in Principate. Vladimirescu a fost tradat de oamenii lui Ipsilanti §i omorit, dar curind eteri§tii au fost goni{i de turci din Principate. Vladimirescu nu a murit in zadar. Turcii au hotSrit ca vremea domnilor greci s-a sfir$it $i au numit, de atunci, doar voievozi pam inteni, in timp ce alte reforme au fost stabilite impre- un<1 cu Rusia §i cuprinse in Conventia de la Akkerman (1826). Ei au consimtit la noi reforme prin tratatul de la Adrianopole (1829), dupa ce au pierdut alt rSzboi impotriva Rusiei. Una din cele mai importante reforme a fost liberalizarea comertului prin Strimtori, timp de cinci ani adica pina In momentul cind Turcia $i-a platit indemnizatia de ra/.boi stability. Aceasta ocupajie ruseasca s-a dovedit benefidi. Au fost elaborate constitutii pentru ambele principate ; ele stabileau iniisuri pentru adunari generale alese (dind 4/5 din locuri boierimii) §i pentru alegerea pe viaja a voievozilor paminteni.

Urmatorii ani au fost lipsiti de evenimente, exceptind prima emigrare in numSr mare a evreilor, din Galijia in Moldova ; valul revolujionar, care a maturat intreaga Europa in 1848, a implicat §i Principatele. L'^m entele efer- vescente aparfineau mai ales claselor bogate: tincri boieri care studiaserS in strSinatate, indeosebi in Franja, §i cercau reforme hberale, cum ar fi: egalitatea ccultenilorin fa(a legii, reprezentare parlam entara a tuturorClaselor, garantarea drepturilor pcrsonale, abolirca iobagiei, imbunata(irea situa{iei Jaranilor etc. in Moldova, (elurilc revolutionarilor au inclus ?i unirea cu Valahia.

Principii p.lmintcni au consimtit la o parte din reforme dar cum mijcarca dcvenca nnli-iusenscfl - protcctoratul Rusiei se Rcca rcsimtit nu numai pentru

1.1 Scum ». mi ml i h i iiinuliiiuii, dnr s-mi n ;c/a l in c.slul Trnnsilvanioi in moil independent $i |i iiu iiM'Vi|miiiI i i i I m I i I i m i i i i i h iticliv i i I i k i I iliiton lor politica (n, <#.).

Page 10: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

hrodarlc C. Nanu

c.l ca s-a opus la loatc rcformcle libcrale - ru§ii au trim is trupc sa ocupe Frincipatclc 51 au prctins ca turcii, in calitate de suzerani, sa procedcze la fel. Rcprczcntarea parlam cntara a fost insa restrinsa $i s-au numit noi prin(i.

in Transilvania, mi§carca a fost inca $i mai violent^. Ungurii, sub condu- ccrca lui Kossuth, s-au rcvoltat impotriva imparatului austriac dar, atunci cind §i-au proclamat indcpcndcnja, au dccis ancxarca Transilvaniei. Romanii s-au opus §i, in mai multc intruniri, au dcclarat loialitatea faja de im parat H, cerind egalitatea in drepturi a tuturor locuitorilor Transilvaniei, libertatea presei, §coli $i alte reforme. Dar, in pofida ajutorului priinit din partea rom anilor condu$i de un tinar student Avram Iancu, ungurii au fost pc punctul de a Jnvinge armatele austriece. Doar intervenjia trupclor ruse§ti, la ccrerca im paratului austriac, i-a salvat pe ace§tia de la infringere §i a pus capat represiunii singcroase impotriva «rcbelilor» romani.

Abia in 1863 austriecii §i-au (inut promisiunea §i i-au recunoscut pe romani ca «na(iune», cu acclea§i drepturi ca §i celclaltc trci.

Anul 1853 a opcrat modific5ri importante pc e$ichicrul politic. Dc la pozijia de mar al discordici intre cele trei puteri vecine, Principatele Dun2rcne au devenit o problems europeana. Franja §i Anglia - iar mai tirziu Sardinia - au dccis c3 orice altS ofensiva a Rusiei cStre Strimtori stinjcnc$te intercselor lor vitale in M cditerana , a§a ca au intcrvenit dc partea turcilor in r,1zboiul cu Rusia.

in ccea ce prive§te Principatcle, Tratatul de pace de la Paris (1856), care s-a incheiat dupS razboiul Crimeii, stipula : rctrocedarea cclor trei judc |e (din sudul) Basarabiei Moldovei, cu intenlia de a indepSrta Rusia de la Gurile Dunarii, declarata cale de acccs internajionaUI; sfir§itul protectoratului Rusiei, Principatele raminind sub suzeranitatea Turciei ?i sub 0 garan(ie interna|ionala ; rcvizuirea constitujiilor, in acord cu dorinfele poporului, exprimate prin adunari reprczentind toate claselc.

Cea mai stringent^ dorinja, dc acest fel, era Unirea Principatelor. Cu opozilia Austriei §i Turcici, dar cu ajutorul Fran(ei ?i Sardiniei, M arile Puteri au adoptat 0 solujie hibrid.1 : Unire, dar principii s3 fie ale§i scparat. Adunarile Moldovei §i Valahiei au gasit 0 solujic simpla : au ales, in unanim itate, aceea§i pcrsoan3: colonclul Alexandru Cuza, care nici m3 car nu fuscse candidat (1859). Principatclc s-au unit, astfel, intr-un stat care a luat numele de Romania.

Sub prinjul Cuza, (ara a inregistrat progrese mari. Cea mai importanta rcforma a fost abolirca iobSgiei ?i im proprietarirea fo§tilor §erbi cu pamintul cxpropiat din domeniile mari particulare §i de la mdnastiri. Pentru a realiza acest obiectiv, Domnul a trebuit, totu§i, sa restring3 puterile Parlamentului. in mod inevitabil, el a fost acuzat dc tendinje dictatoriale §i, impreuna cu ncregulile financiare, aceasta vina i-a subminat serios pozijia. O conspirajie de palat s-a format impotriva lui §i a fost forjat s3 abdice (1866).

O veche dorinja a romanilor era sa fie condu?i de un prin{ apar{inind uneia dintre casclc domnitoare din vest; se punea astfel capat rivalita(ii dintre familiile autohtone, care se pretindeau fiecare cu drepturi la tron - ceea ce ar fi dus la instabilitate §i chiar la ra/.boaic civile. Tronul Romaniei a fost, de aceea, oferit contelui de Flandra, fratcle regelui Bclgiei §i, cind acesta a refuzat, prinjului Carol deHohcnzollern din ramura catolica a familiei, ruda prin mama sa cu Napoleon al III-lea - Carol a acccptat.

14 Saxonii protestau 51 ei impotiva anexiirii («. a.)

Page 11: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExternA a Romaniei 55

A fost promulgate o noua §i pentru acea vreme liberala constitu te , dupa modelul celei a Belgiei.

Prin}ul Carol I - a?a a fost numit in Romania - nu avea nici o in tense s5 ramina vasal al turcilor. Cind, in 1877, a izbucnit un alt razboi intre Rusia §i Turcia s-a semnat la Bucure§ti, la 16 aprilie, o convcn|ic care acorda ru§ilor trecere libera prin Romania. In schimb, ru§ii s-au obligat sa respecte §i sa apere intcgritatea tcritoriaia a (arii. Cind forjele romane nu au facut nici o tentative de a-i opri pe ru§i, turcii au bombardat orajcle rom anejti de la Dun3re. Raspunsul s-a sfir§it prin proclamarea indcpcndcn(ei Romaniei. Dupa succese inijiale, armatele ruse$ti s-au izbit de rcplici nea$tcptate ; asislenta militarS a Romaniei, care fusese cu dispre} respinsS la primele ofertc, a fost atunci cerutS insistent. For^ele unite au infrint Turcia, iar pacca s-a inchciat la San Stefano, in februarie 1878. Clauzele sale teritorialc, carc ar fi creat un stat bulgar marioneta intins pina la Strimtori, aveau s<1 fie drastic revizuite la Congresul de la Berlin, din iulie 1878. Ca §i la San Stefano, Romaniei nu i s-a acordat un loc la masa conferinjei. Delegajilor sai li s-a pretins doar sa protesteze in van impotriva rcanexSrii sudului Basarabiei la Rusia, in flagrant dezacord cu in}elegerea inijiala15.

In com pensate, Romaniei i s-a dat cea mai mare parte a Dobrogei: un teritoriu intre Dunarea de Jos $i Marea Neagrii, locuit dc o populajie ameste- cat3 : turci, bulgari, romani §i lipovcni16. ^

Un lucru, insa, nu au putut M arilc Puteri sa rcfuze Romaniei : rccunoa§- terea independenjei Jarii faja de turci, dupa 450 de ani dc vasalitate. Trei ani mai tirziu, Romania s-a autoproclamat rcgat. Dar raminea sarcina salvgard3rii indcpcndenfei recent cucerite. Firesc, tratamentul prim it de Romania, in 1878, din partea aliatci sale a afectat-o. M ai mult decit atit, Tratatul de la San Stefano era o dovada, daca mai era ncvoie de inca una, ca doar for[a ar opri drumul Rusiei catre Constantinopol, un drum in care romanii ar fi primele ei victime. Ar fi fost absurd, din partea Romaniei, sa spere a dcjuca politica Rusiei lara ajutorul unor aliaji puternici, iar singurclc Puteri care indcplincau condijiile neccsare: proximitate geografica §i forja militara corcspunzatoare, erau Austro- Ungaria §i Germania. Regcle Carol s-a hotarit, de aceea, sa adere la alian(a dintre cele doua |ari (1883), alianja care a devenit Tripla Alianja prin aderarea Italiei. Era o decizie spinoasa intrucit relajiile cu Austro-Ungaria erau foartc incordale. In ciuda loialitajii pe care romanii din Transilvania au aratat-o im pa­ratului in 1848, cl a hotarit Ausgleich-ul17 cu Ungaria creind monarhia dualista §i incluzind, printre alte conccsii, daruirca Transilvaniei.

Daca pina acum, prin simpla ascendenta nmnerica, romanii putusera sa faca progrcsc intr- un principal autonom guvernat dc Vicna, ei sc vedcau acum rcdu§i la o minoritate, intr-un regat inaghiar - ccca ce nu i-a impiedicat sa continue lupta pentru egalitatein drepturi, cu amaraciune sporit' Erau sprijiui|i in aceasta nazuinja, in mod fircsc, dc simpatia deschisa a rom patuoplor lor din Romania libera.

in aceasta situajie dificila, prins intre necesitatea de a apara existenja (<1rii sale §i putcrnicu! sentiment popular impotriva unuia dintre protectori, dar

15 Uimitoarea «juslilicare» a acestei ac(iimi, ofcvita de cancelarul Rusiei, prin{u! Gorceakov, trimisului roman la St. Pelersburg, mcrita sa lie men|ionat,i: ru§ii ar ii inl .-ies sa garanleze integrilatea teritoriului Romaniei impotriva eventualelor pretenjii ale turcilor. (Corcspon- danfa gvncraluluilancu Ghicu, 13ucurc;ti, 1930, p. 16!)

16 Meiiilnii unci socle inter/ise in Rusia care fugisera de tcama persecu|iilor.,17 I'.slo vmlia do eompromisul do la 1X67. cind s-a inlaplull dualismul nuslro-ungar (n e d )

Page 12: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

56 Frederic C. Nanu

sperind cS, ungurii i§i vor da seama in timp de gre§eala lor, regele Carol a hotarit sa mcn(ina secret tratatul, pina cind aceasta opjiune avea sa fie vazutS intr-o lum ina favorabila. Doar premierii sai au cunoscut secretul pe care multi dintre mini§trii sfli de externe nu 1-au cunoscut.

Pentru prim a data in istoria lor, romanii s-au bucurat de o perioada lung3 de pace §i libertate : 34 de ani. J a ra a facut progrese remarcabile, in toate dome- niile, §i a atins o prosperitate extraordinary datorita surplusului de griu exporta- bil §i exploat3rii petrolului.

Pe nea§teptate - caci secretul era bine pastrat - perioada de aur a p3cii in Europa s-a term inat in 1912, prin atacul rapid lansat de Bulgaria, Serbia, Grecia §i M untenegru asupra Turciei. Romania, neavind nici o dispute cu Turcia, a r3mas ncutra. Dar, cind invingdtoarele au inceput sa aib3 nein{elegeri privind im parjirea avantajelor ci§tigate $i Bulgaria §i-a atacat alia(ii, Romania a inter- venit la cererea acestora §i a forjat Bulgaria sa capituleze. Conform unui obicei incetajenit in asemenea situa|ii, Romania a cenit §i a objinut, la Conferinja de pace de la Bucure§ti (1913), pre}ul victoriei : partea de sud a Dobrogei, Cadrila- terul de la Silistra (Dristor-ul lui M ircea cel Batrin) la Balcicul M arii Negre care con}inea, pe linga bulgari §i romani, o numeroasa p opu la te turca. Romania §i-a adus in sprijin argumentul ca bulgarii in§i§i nu manifestasera nici o rezerv3 in incercarea de a-§i largi teritoriul, prin for}a armelor, pe seama vecinilor sai.

Regele Carol ajunsese in culmea prestigiului. In vara lui 1914, {arul i-a trim is bastonul de mare$al al Rusiei §i i-a facut o vizita oficiala. Citeva luni mai tirziu, dupa o doinnie de 48 de ani, el a inchis ochii pentru totdeauna, dar nu inainte de a fi intristat de un conflict tragic: izbucnirea prim ului razboi mon­dial.

Pozi{ia in care se gasea Romania, in august 1914, era extrem de dificila. Pe de o parte, regele Carol legase (ara, de§i secret, de Tripla Alianja ; mai mult decit atit, gruparea opusS: Tripla ln|elcgerc (Antanta) includea Rusia, despre ale cSrei intenjii rSzboinice pujini romani mai aveau vreo iluzie dupa experien- {ele din 1812 ?i 1848 : acestea includeau, nu in ultimul rind, domina{ia asupra Strimtorilor care ar fi lim itat efectiv grani|ele Romaniei pin3 la M area Ncagra ?i ar fi dat Rusiei avantaj decisiv in comer}; apoi, Germania era clientul cel mai bun al Romaniei.

Pe de alta parte, resentimcntul popular impotriva Ungariei, datorita Tran­silvaniei, era atit de puternic, incit un razboi care, daca se term ina cu o victorie, promitea doar consolidarea puterii m aghiare, con}inea in sine probabilitatea unei noi revolte ulterioare. Mai mult decit atit, in vechea du§manie franco- -germana opinia publica din Romania nu era deloc neutra. Pentru cei mai mul}i dintre romani, Fran}a era o sora mai mare, iubita §i admirata, caci rela}iile dintre ea §i Romania nu au fost, ca cele dintre Fran{a §i alte surori latine, ca Spania §i Italia, inveninate de conflicte privind frontierele sau suprema}ia. intr-adev3r, este greu de gasit un exemplu paralel cu ata§amentul Romaniei la Fran}a, exceptind poate acela al Bulgariei §i Serbiei fa}a de Rusia. Faptul ca, incepind cu prima jum atate a secolului al XlX-lea, marea majoritate a tinerilor romani, care doreau s3-§i perfec}ioneze educa}ia in strainatate, alegeau Parisul §i ca lcgaturile de prietenie care s-au inchegat atunci au infiuen{at adesea, mai ales in timpul lui Napoleon al III-lea, politica franceza in favoarea Romaniei, a contribuit sensibM la intarirea sentimentului francofil.

in aceste circumstanjc - la care mai trebuie ad3ugata lipsa arnlamentului modern ?i a facilit3}ilor dc a-1 produce singur3 - nu ar fi fost surprinz3tor ca in

Page 13: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 57

Consiliul de Coroana, convocat de regele Carol la 1 august 1914, s3 se manifeste o majoritate in favoarea neutralitajii. peutru care milila §i primul m inistru .I.I.C . Bratianu. Obiecjia ca Romania era constrinsa de tratat s3 lupte de partea Puteri- lor Centrale nu avea multa pondere, intrucit tratatul, care ignora chiar simpla lui existenja, nu primise validitatea constituJionalS §i, orieum, casus foederis aparea doar in eventualitatea unui atac armat impotriva A ustro-U ngariei18.

Cind regele Carol a murit, in octombrie 1914, situajia s-a simplificat, intrucit regele Ferdinand nu era ingrSdit de vreo garanjie personals faJ3 de Germania §i Austro-Ungaria, in tim p ce regina M aria, englezoaica prin na§tere, i§i exereita intreaga ei influenja in favoarea aliajilor. Germanii puteau avea foarte pujine iluzii in ceea ce privc§le permanenja neutralit3Jii Romaniei. Ei $i-au dat seama c3, exceptind cazul in care Austro-Ungaria ar face concesii excepjionale, intcrvcnjia militara a Romaniei avea s3 fie iminenta dc indata ce armatele lor aratau vreun semn de siabiciune. Berlinul a lacut presiuni s3 influ- enjeze Viena, dar decizia s-a luat la Budapesta : singurul lucru la care ungurii au consimjit a renunja a fost partea de sud a Bucovinei, care aparjinca Austriei. In ceea ce prive§te Transilvania, in locul autonomiei regionale complete pe care o cerusera M aniu §i Vaida, ei acceptau s3 fac3 doar slabe concesii in ceea ce prive§te dreptul la vot al populajiei romane §i folosirea mai larga a limbii romane in procedurile tribunalelor.

in acest timp, diplomajia aliata nu r3m3sese inj.ctiv3. Ru§ii, presaji in aceasta privin{3 §i probabil deranjaji de o con§liin{3 nelini§tita, au fost primii care au luat inijiativa §i deja, in toamna lui 1914, 1-au informat pe Bratianu c3 erau preg3ti{i, in schimbul unei promisiuni de neulralitate binevoitoare, sa ofere orice schimbare in statu-quo-ul teritorial al Romaniei §i s3 recunoasca dreptul acestcia de a anexa teritoriile Austro-Ungariei locuite de romani. Dar Br3tianu nu putea uita u§or c3 tatal s3u, ca prim ministru in timpul razboiului din 1877, primise §i el de la ru?i o garanjie a integritafii teritoriale ; acum el era hotarit s3 ob(in3 contrasemn3tura Franjei ?i Marii Britanii, ca $i o delimitare precisa a tcritoriului de objinut in cazul victoriei. El spera sa anticipeze, astfel, certurile obi§nuite dintre invingatori. Mai mult decit atit, el, ca §i regele Ferdinand, credea c3 e necesar ca beneftciile teritoriale ale Romaniei sa fie «ratificate de singele solda{ilor care aveau sa moara in asaltul de pc platoul Transilvaniei 19.

Dar, fiind desparjita de vestul care oferea singura sursa posibiia de mij- loace militare §i echipament, in ten enjia Romaniei trebuia s3 Fie fixata cu grija.

Pretenjiile teritoriale ale Romaniei includeau Bucovina, Banatul, T ran­silvania propriu-zis3 §i p3rjile Maramure§ului §i Cri§anei, care se intindeau la vest, pina la Szeged §i Debre{in.

Negocierile secrete cu Puterile Antantei s-au term inat in vara lui 1916, cu acceptarea cererilor Romaniei. Unui dintre cele mai mari obstacole era insistenja acesteia privind pozijia cgal3, fa}3 de M arile Puteri, la conferinja de pace - pozijia aceasta i-a fost acordat3 f3r3 tragere de inim3. Ambele parti au acceptat s3 nu incheie o pace separat3. Guvernul roman nutrea temeri mari in ceea ce prive§te lipsa de armament modern $i nmnitii dar, avind de-a face cu un posibil ultim atum al Aliajilor, cuplat cu necesitatea de a sincroniza intervenjia Romaniei cu ofensive puternice in Bucov ina, Galijia ?i Macedonia, M arile Puteri au scmnat tratatul de alianja la 17 august 1916, $i au declarat imcdiat r3zboi.

IS Vestoa cn Italia a adoptat aceasta atitudine a sosit In timp ce Consiliul era inca in jedinfa 51 intaroa argumentul (n. a.)

19 (111 I Itifltinnu. Originas etform ation de I'UniteRottmainc, Bucurejti, 1941, p. 286 (n. a . ).

Page 14: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

58 Fred eric C. Nanu

Rezistenja austro-ungani a fost u§or deposits, dar fronlurile de la Salonic §i rusesc nu numai ca au ramas inactive dar divi/.iile ruse§ti, care trebuiau sa colaboreze la pastrarea Dobrogei, nu au ap«1rut la timp, pcrm itind Comanda- mentului German sa concentreze forte supcrioare 111 Transilvania §i Bulgaria. Romania a fost prinsa intre doua focuri. Cu timpul, au apSrut for|e ruse§ti substantiate in Moldova, mai mult de 2/3 din |arfl fiind ocupata, de§i armata §i guvernul roman nu au putut sa paraseascS Moldova de sud, cea mai saraca parte a tarii. Din fericire, in vara lui 1917 a sosit din Franfa arm am ent modern §i 0 misiune m ilitara, a§a ca 0 incercare germana de patrundcrc a fost respinsa cu succes.

Succesul acesta aducea doar un ragaz temporar pentru Romania, indi- ferent cit dc mult putuse ea sa potoleasca presiunea din partea altor fronturi aliate. Dupa ci§tigarea puterii; in octombrie 1917, bol§evicii au incheiat un arm istijiu cu Puterile Centrale. Partea dreapta a armatei romane a fost «lasata in acr». Inca mai rau, 0 parte substanjiala a trupelor - care nu ascultau incitarile la dezertare ce-i cople§eau din partea tovarajilor ru$i de arme - a trebuit sa fie deviata in ariergarda, pentru a proteja ora§ele de bandele de soldafi ru§i vaga- bondind spre casele lor. Romania nu avea alta §ansa decit sa urmeze exemplul ru§ilor $i sa adere la arm istijiu (28 noiembrie 1917). Ea a avut satisfacjia de a primi, citeva zile mai devreme, un mesaj de la pre§edintele Wilson care 0 asigura ca, «indifcrcnt ce se intim pla, Statcle Unite ii vor restitui, pina la urma, inde­p e n d e n t de care nemjii §i bol§evicii o lipseau» 20.

Guvernul roman a trebuit sa aleagS intre variantele unei alternative : aceea a predarii sau aceea a negocierilor pentru 0 pace separata. Din punctul de vedere al Alia(ilor vestici nu exista, aici, decit o mica diferenja. Dar pentru Romania problema se punea daca era mai im portant pentru jara sa evite orice discujie asupra validitajii tratatului din 1916 de la Conferinja de pace, sau s3 aiba un guvern organizat ?i un nucleu de forje armate capabile de acjiune 111 timpul haosului care avea sa urmeze caderii Puterilor Centrale in vest, §i care agrava condijiile deja create de revolujia bol§evic3 la frontiera de est a tarii. Aceasta ultima solujie avea sa fie adoptala. Guvernul roman era increzator in faptul ca ar putea sa pledeze cu succes in apararea accstcia, mai ales pentru ca Puterile vestice §i-au evitat cu grija responsabilitatea, ab(inindu-se de la orice protest. Dimpotriva, 0 nota colectiva din 21 decembrie 1917, semnata de mini§- trii Franfei, Angliei, Italiei §i StatelorU nite, conjinea urm atorulpasaj : «...Daca Romaniei ii este imposibil sa rezolve hotarirea sa exprimata continuu de a-§i evacua integral sau partial armata, sau chiar de a organiza plecarea familiei regale §i a guvernului, Antanta va trebui sa considere ca Aliata ei §i-a facut datoria §i §i-a Jinut loial toale prom isiunile»21.

A§a cum baronul Sonnino a explicat m inistrului roman de la Roma, Alia(ii nu putcau decit foarte greu sa mcarga mai departe 51 sa aprobe explicit o pace separata. Dar el a adaugat : «Domnul Bratianu ar trebui sa §tie ca biserica ofera uneori absolvirea dupa pacat, niciodata inainte». Guvernul roman a injeles aluzia §i, cum razboiul civil violent din Rusia lacea imposibila indeplinirea

20 Harold W. V. Temperley, A History o f the Pace Conference o f Paris, London, 1920, 1, p. 198 («. a.).

21 Observations by the A llied Ministers o f the lassy with regard to the Conditions o f Peace imposed upon Roumania by the Central Powers, London, Published by His M ajesty’s Stationary Office, 1918 (n.ed.)

Page 15: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 59

«proiectului nebunesc» 22 de a cauta salvare dinspre rasarit, Bratianu a demisio- nat la 8 februarie 1918, pentru a face loc unui nou cabinet, condus de generalul Averescu, basarabean prin na§tere, care trebuia sa negocieze cu Puterile Cen­trale. Generalul i§i ci§tigase popularitate prin aceea ca se opusese la solu |ia rezistenjei pina la ultima picatura de singe, un gest eroic dar nefolositor. care fusese intenjionat la un moment dat.

*

* *

Dreptul na|ionalita(ilor la autodeterminare, proclamat dc revolu(ia din Rusia, a condus in Basarabia la proclam area, la 2 decembrie 1917, a unei «Republici Federative Democrate Moldovene$ti». Totu§i, ca §i in alta parte, elementele bol§evice, imboldite de succesul Revolujiei din noiembrie la Petro- grad §i Moscova, au incercat sa rcpete isprava §i sa dobindeascS controlul ele- mentelor moderate. La inceputul lui ianuarie, Consiliul Directorilor §i Sfatul p ir i i (Sovietul Basarabean), au trebuit s3 fug3 din capitala. Chi§inaul a fost ocupat de bol§evici, iar unitajile bol?evice mse, conduse de Racovski au facut o incercare de a aresta guvernul in Ia§i23.

Controlul bol$evic in Basarabia inseinna sfir§itul Romaniei libere. Deo- dat3, toate parfile interesate au cazut de acord. Puterile Centrale doreau sa slabeasca Rusia ?i sa compenseze Romania pentru cedarea tcritoriala pe care ele o pretindeau prin eventuala Unire cu Basarabia. Conduc5torii basarabeni au injeles ca ajutorul furnizat de Romania era suficient ca s3-i faca sa reziste bol§evicilor; au trim is deci o de legate numeroasS la Ia§i sa ceara asistenja. Guvernul roman a fost, in mod firesc, doritor sa-§i ajute com patrio|ii, iar Aliajii nu se puteau arata mai anti-rom ani decit germanii. Pe linga aceasta, ei preferau ca hrana §i munijiilc depozitate in Basarabia s3 fie in m iinile rom anilor decit in acelea ale nemjilor sau bol§evicilor. Tocmai de aceea, «cu aprobarca explicita a Puterilor Aliate»24, la 13 ianuarie 1918, o divizie romaneascS a traversat Prutul §i a curajat Basarabia de forjele bol§evice.

Raspunsul Sovietelor din Moscova a fost declarajia de r3zboi adresatS Romaniei §i confiscarea rezervei de aur a Bancii Najionale, expediata la Mos­cova pentru pastrare, sub garan{ie aliata, in momentul inaintarii germ anilor25.

Intre timp, Ucraina i§i proclamase independenta pe baza recunoa§terii, de cdtre Guvernul sovictic, a drepturilor la autodeterminare a tuturor popoarelor inclusiv dreptul la scpararca complete ; la 6 februarie 1918, exemplul a fost urmat de Basarabia. Dar basarabenii §i-au dat curind seama c3 erau prea saraci pentru a ram ine independenti, a§a ca singura solujie raminea unirea cu compa- triojii lor, care a fost votata in Sfatul J3 rii, la 6 aprilie 1918, cu o majoritate de 86 la 3 §i 36 abpneri. Romania a trebuit sa accepte, totuji, sa respecte legea foarte radicals a reformei agrare, drepturile minoritafilor, votul universal, ca §i acordarea autonomiei provinciei §i declararea amnistiei generale.

22 Robert Seaton Watson, History o f the Rumanians, Cambridge, 1934, p. 498 (n. a.).23 lnforma|ie transmisa de Misiunea militara franceza de la Petrograd. (Arhivele Ministerului

Roman al Afacerilor Exteme) (n.a.).24 A. J. Toynbee, Survey o f International Affairs, 1920-1923, p. 276 (n.a.).

V. F. Dobrinescu, llatalia diplomatic5 pentru Basarabia (1918-1940) Iaji, Junimea, 1991, p. 76 (n. ed.).

Page 16: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

u v Frederic C. Nanu

** *

Negocierile cu Puterile Centrale au condus la scmnarea prelim inariilor de la Buftea, la 7 martie, trei zile dupa scmnarea tratatului de la Brest-Litovsk. Negocierile au fost purtate dc Al. M arghiloman, iar tratatul a fost seninat la Bucure§ti, la 7 mai 1918. Clauzele erau severe : Romania trebuia sa cedeze Dobrogea §i o fi§ie de-a lungul frontierei austro-ungare, care includea creasta strategic^ a Carpafilor; ea trebuia, de asemenea, sa accepte raspunderea pentru intreaga c ircu la te monetara einisa de puterile de ocupajie, sa cedeze controlul petrolului, al producjiei de griu §i al expedierii lor. Dar Regele a refuzat sa semneze documentul, care nu a fost nici ratificat de Parlament, iar Puterile Centrale erau prea absorbite cu altc probleme §i prea divizate in opiniile vizind problema romaneasca pentru a rezolva dilema fara echivoc. Germanii §i austri- ecii nu erau cu totul de acord cu ungurii §i bulgarii, in ceea ce prive§te destinul Romaniei.

Chiar inainte de caderea cortinei, la actul final al dramei, ungurii s-au vazut pu§i in defensiva. La 18 octombrie, domnul Vaida s-a ridicat in Parla- mentul m aghiar §i a citit o declarajie a parjii romane, afirm ind intenjia ei de a-§i folosi dreptul la autodeterminare, a$a cum fusese proclamat de pre§edintele Wilson. La sfir§itul lunii, domnul M aniu se intorcca de pe front §i infiinja, cu alfi conducatori romani, «Consiliul National Roman al Transilvaniei §i Unga- riei» de la Arad. Statul auslro-ungar insu$i incctase sa mai existe, caci la 17 octombrie ungurii proclamasera completa lor separare de Austria. Ei fusesera precedaji de polonezi, cehoslovaci §i iugoslavi, incurajaji de aserjiunea pre§edin- telui din 28 iunie, intarita in 18 octombrie, in idcea c3 «toate ramurile etniei slave se pot elibera complct de sub conducerea germana §i austriac3».

In aceste circumstanje, nu-i deloe surprizStor c3 oferta intirziata a auto- nomiei, lansata, la 10 noiembrie, de Oscar Jaszi, noul «m inistru al najionali- ta(i!or» in guvernul Karolyi, avea sa fie respinsa dispre|uitor. Domnul Jaszi §i-a afi§at oferta §i a propus indcpendenja pentru Transilvania, in cadrul unei fede- ra{ii dunSrene. Dar cl a fost informat ca romanii nu erau satislacuji decit cu separarea complete de Ungaria §i Unirea cu Romania. Ar fi fost, intr-adev3r, ciudat dac<1 romanii, singurii dintre na(iile monarhiei dualiste, ar fi ales s3 fie parteneri cu fo§tii lor conducatori §i nu ar fi profitat de dreptul de separare invocat chiar de maghiari.

Dup3 colapsul ma§inii dc rSzboi a Putcrilor Centrale nu mai exista nici un motiv ca Romania sa se supuna ocupa}iei inam icului. La 6 noiembrie, cabinetul M arghiloman a demisionat §i trci zile mai tirziu noul guvcrn, condus dc Ion I. C. Bratianu, a remis un ultimatum Comandamentului German de la Bucure§ti: s3 evacueze jara:". Dar, inainte ca acesta din urma s3 poata raspunde, arm istijiul dc la 11 noiembrie punea capat pentru moment aspirajiilor militare.

26 Idem, Rclalii romdno-cngtczc. 1914-1933, Ia$i, 1986, p. 12 (n. ed.).

Page 17: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Capitolul I

Reglementarea pacii (1919-1920)

Saptaminile care au urmat incheierii arm istijiului au fost caracterizate de o activitate intensa in fosta monarhie austro-ungara - activitatea guverna- inentala se intrenipsese §i era urgent sa se stabileasca baze pentru structurile noi care trebuiau sa ia fiinja. Printre romani nu se simjea nici o ezitare in ceea ce prive§te dorinjele lor, dar ele ramineau s;1 fie formulate cu solcmnitatea nece- sar<1 .

Congresul najional al romanilor din Bucovina a avut loc la CernSu(i, la 28 noiembrie, §i a proclamat unirea necondijionata a .provinciei cu Regatul Romaniei. Consiliul national german al provinciei a facut imediat publica o proclamajie exprim ind adeziunea populajici germane la dccizia romanilor.

Dupa doua zile, romanii din Ungaria au votat o rezolu{ie care se incheia cu urmatoarele cuvinte :

«Adunarea Na{ionala a tuturor rom anilor din Transilvania, Banat §i „Ja ra ungureasca”, intrunita la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, decreteazS Unirea cu Romania a tuturor acestor romani §i a intregului teritoriu pe care ei locuiesc». Ca §i compatrio{ii lor din Bucovina, gcrm anii din Transilvania (sa?ii) au votat o declarajie similar^ la Mcdia§ (8 ianuarie 1919).

Concomitent, Sfatul Ja r ii din Basarabia, urm ind excmplul Bucovinei §i Transilvaniei, a hotarit, la 10 decembrie 1918, s3 inlaptuiasca necondi{ionat Unirea. Principiile votului universal §i drepturile egale pentru toji cetajenii fiind votate de Parlamentul Regatului, nu se mai faccau necesare garanjii specifice.

La sflr§itul anului 1918, a§a-zisul miracol al unirii tuturor rom anilor intr-un regat independent fusese realizat, dar §ansele de cliberare sim ultana a romanilor din imperiile rivale, austro-ungar §i rus, p3reau a fi foarte mici. Mai mult decit atit, revolutia din Rusia eliberase Romania de un co§mar : controlul rus asupra Strimlorilor, pe care Franja ?i Anglia il acceptasera prin tratatul secret din martie 191527.

Dar r3minea sarcina dificiia de a stabili grani|elc exacte ale Romaniei Mari. Acesta trebuia sa fie prcrogativul Conferinjci de Pace ?i era deja evident c3 apareau confiicte nu doar cu fojtii inamici, dar ?i cu alia{ii invecinaji, §i cu Marile Puteri.

Dar mult inainte ca pregatirile Conferinjci sa fi intrat in stadiul final, in Ungaria s-a declan$at un conflict serios. A rm istijiul cu aceasta {ar3 fusese

27 Arh. M. A. E., fond 71, Londra, vol. 29, 1914-1924 (t. ur. 213 4/A martie 1915, M. Bocrcscu cfllrc Extomc dc la Londra f. 34-35 (n. cd.).

Page 18: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

62 Frederic C. Nanu

semnat la 13 noiembrie la Belgrad, in numele comandantului §ef francez al forjelor aliate din Europa de sud, de un general francez §i unui sirb. in aceste condi|ii, nu e surprinzator ca nu fusesenl suficient formulate intereseleRom aniei §i ale Cehoslovaciei; zona sirba de ocupa(ie se intindea mult dincolo de preten- fiile ei teritoriale, incluzlnd intregul Banat. Aproape jum atate din Transilvania §i regiunile inconjuratoare, cu o popu la te roman;! m ajoritara, au ram as in m iinile maghiarilor. Este adevarat ca prin Conven{ie se prevSzuse dreptul de a extinde zona de ocupajie atit cit era necesar §i de asemenea dreptul a demobiliza arm ata ungara, cu excepjia a 8 divizii, dar o mare parte a neinjelegerii putea fi evitata daca liniile de dem arcate ar fi fost trasate corect de la inceput28.

Aceasta s itu a te concreta a creat un handicap suplim entar pe care dele- gatul roman a trebuit sS-1 suporte la Conferinja de Pace de la Paris. C3ci Ion I. C. Bratianu care conducea, inca o data, guvernul, hotarise sa se sprijine pe tratatul din august 1916, iar vc§tilc dc la Paris erau dcparte de a fi roze.

V. Antonescu, ministrul roman in Franja, a telegrafiat la 23 noiembrie1918, sesizind o ezitare considerabiia in cercurile diplomatice aliate de a recu- noa§te Romania ca aliat, in ciuda faptului ca prin convenjia de armisti(iu, din 11 noiembrie, se anulase, explicit tratatul - neratificat - al Bucure$tiului cu Puteri­le Centrale. «Ma tem, a adaugat el, c3 asemenea metode ascund intenjia de a ne lipsi de lucrul dorit, ca mijloc de presiune pentru a ne subordona §i a ne face mai maleabili»29. Devenise, de asemenea, din ce in ce mai clar ca prejedintele W ilson n-ar recunoa§te validitatca nici unui tratat secret inchciat in timpul r3zboiului. §i, in fine, se cuno$tea ca la Paris Consiliul (Na(ional) Roman50 discutase deja despre o reglementare de compromis cu sirbii. Consiliul (National) Roman se compunea dintr-un num3r de romani mai mult sau mai pu(in cunoscu{i, care ajunsesera la Paris dupa pacea de la Bucure§ti §i ap3rau neoficial interesele cona- {ionalilor. Dc fapt, Consiliul se rczuma la Take Ionescu, conducatoml laturii pro-aliate a Partidului Conservator, cu prieteni mulji la Londra §i Paris. In 1918, el sprijinise «crearea unei alianje largi a puterilorinvingatoare cuprinzind terito­riul dc la M area Egee la Marea Baltica». Diplomatul vedea o asemenea alianja «ca cel mai eficient cordon sanitar care s-ar putca pune intre Ungaria ?i Rusia, Bulgaria §i Ungaria §i a?a mai departe». Take Ionescu intuise, de asemenea, c3 «puterile cu interese limitate» s-ar afia intr-o pozijie dificiia, daca i-ar infrunta singure pe «Cei Trei Mari» la viitoarea conferinta de pace, pe cind un bloc, alcatuit din Polonia, Cchoslovacia, Romania, Serbia §i Grecia, a r putea vorbi cu autoritatea unei puteri - de aici, preocuparea sa de a indcp3rta cauzele posibilelor fric|iuni intre puterile mai mici. Dupa cum vom vedea mai tirziu, concepjia supradimensionata a lui Take Ionescu a trebuit sa fie inlocuita cu scopurile mai modeste, §i deci mai u§orde atins, ale Micii Antante, dar, in acela§i timp, dorinja sa de a pregati bazele pentru un proiect cu bataie mai lunga 1-a determinat sa promita sirbilor c3 va susjine pretenjiile lor vizind partea de vest a Banatului, singurul teritoriu important in disputa dintre Romania §i alia{ii ei invecinap. Aceasta ini^iativa unilaterala 1-a adus in contradic{ie cu politica lui Bratianu, care insista asupra respectarii tratatului din 1916 §i 1-a format, pe cel din urm3, sa renunfe la inten{ia sa de a-1 include pe Take Ionescu in dclegafia romana - ceea ce avea s3-i aduca, insa, dificultaji sporite pentru Bratianu la Conferinfa de pace.

28 Arh. M. Ap. N, fond 3 831, dosar 7, 1919, Pozijia 2 688, f. 5 (n. ed.)29 Gh. I. Bratianu, Origines, p. 300 (n. a.).30 Harold Nicolson, Quand on fciisait le Paris, Paris, 1936, p. 6-7 (n. a.). John D. Crane, The

Little Entente, New York, 1931 (n. a.).

Page 19: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei <3i

Bratianu s-a decis sS piece imediat la Paris. «Fac un ultim efort, a telegrafiat el, la 7 ianuarie 1919, de a face injeleasa situa|ia Romaniei §i sint deci decis sa demisionez chiar la Paris, daca tratatul nostra nu este recunos- cut» 3I. Pe drum, Bratianu, s-a oprit la Belgrad pentru o intilnire cu prinful regent Alexandru, pe care a incercat sa-1 convinga de faptul cS Dunarea era singura frontiers capabilS sS previnS conflicte viitoare intre Romania §i Serbia. Prinjul Alexandru a fost rczervat, dar unui corespondent al lui Temps el i-a exprim at nedumerirea ca Bratianu nu menjionase infelegcrca dintre Take Io­nescu §i Pa§ici: dc a ceda Scrbiei partea de vest a B ana tu lu i32.

«in aceastS privintS, scrie Gh. I. Bratianu ” , nu exists nici o indoiala ; ca §i in 1878, dar mult mai zgomotos §i spectaculos, metoda compromisului §i oportunis^mului a infruntat intransigenja in problema realizarii depline a unitSJii romane. In mod traditional, ca $i prin temperament, §eful dclega^iei Romaniei nu a putut sa nu priveasca problema Banatului altfel decit a f3cut-o tatal sau, in cazul Basarabiei de sud, la Congresul de la Berlin». Circum stan|elc puteau fi ostile, dar ccca ce era dc drept trebuia aparat : «cind sint implicate probleme mari, dcclara el mai tirziu, probleme care afectcaza teritoriul unui popor, intcre- sele sale najionale §i onoarca sa, nu exista nici un motiv oportunist sau comer- cial, care sa trebuiasca sa determ ine pc cineva sa le primejduiasca renunfind la principiile de securitate».

BrStianu §i-a dat seama, imediat ce a ajuns la Paris, cS, pentru a-§i susline cauza, trebuia sa foloseascS alte argumente dccit tratattrl din 1916 pe care M arile Puteri, cu exccpjia Italici, nu-1 mai recunojteau datoritS faptului cS fusese de- clarat nul §i neavenit prin pacca separata semnala de Romania, in expunerea sa verbala, din 31 ianuarie 1919, el a amintit «discutiile care au precedat semnarea tratatului de alian(a», dar a folosit ocazia de a intari argumcntajia in favoarea drcpturilor Romaniei cu argumente suplimentare, dc o naturS mai generals. «Acestc prctenjii sint legitimate dc principiul etnografic. Tocmai le-am formu- lat in virtutea acestui principiu al dreptului nostra la unitatea nationals. Dar acest principiu trcbuie sS coincidS cu celelalle necesitSji ale viejii unui popor».

intr-un memorandum, inaintat citcva zile mai tirziu, BrStianu s-a explicat mai in dctaliu : «Daca s-ar pune problema sa se aplice, in mod absolut, principiul gruparii ctnografice §i ling\ istice, atunci Romania ar fi trebuit sa prctmda. larS discu^ii ulterioare, unirea sutelor de mii de romani prin limba, obicciuri $i inima carc loeuiese in grupuri compacte pc malul sting al Nistrului 51 in teritoriile de dincolo dc Bug pinS la Nistru. Ea ar fi trebuit sa pretindS sutelor dc mii dc romani ce trSiesc dincolo dc Dunare, in Serbia, intre vSile Timoc-ului $i Mora- vei, aproapc 0 suta de mii pe malul bulgaresc al DunSrii, satcle romane?ti rSspindite pe cimpia ungara pina la Tisa $i intr-un num ar de provincii ale Imperiului |arilor. Ea ar fi trebuit sS aducS in discutie §i cxisten(a vechilor a§ez3ri romane§ti din chiar inima Balcanilor. Pretinzindu-i pe to<> ace§ii romani, ea ar fi clarificat u?or chcstiunea clcmcntclor strainc care s-au stabilit intre frontiercle naturale ale patriei romane. Dar Romania ar fi construil, astfel, un stat artificial §i ncinchegat, a canii dezvoltare economica ar Fi intilnit, poale, dificultSji insurmontabile, §i a carui ajczare tcritoriala ar.fi fost sursa dc con­flicte infinite cu (arile vecine (...) Romania nu ccre includerca in statul roman a31 Take Ionescu a fost invitat in jara pentru consultari §i o eventuala numsre In dclcgafie, dar a

refuzat (n. ed.).32 Aih. M. A. K., fond 71, Conf. Pacii, 1919, dosar 222, f. 75 (t. de la Belgrad 31 decembrie 1918/

13 ianuarie 1919, semnatd I. I. C. Br&tianu {n. ed.)33 (»li I 1 tiAtiiinii, Origincs, p. 301 (n. a.)

Page 20: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

64 Frederic C. Nanu

tuturor acestor oameni de dincolo de Dunarc, Nistru §i Tisa, nici chiar a acelora de care e separata doar de albia unui riu. Romania nu cere vecinilor s3i decit s3 arate aceea§i m oderate §i sd consimtS la accla$i sacrificiu in intcrcsul pScii, al dezvoM rii libcre a popoarelor $i al progresului economic al Europei»34.

intr-un memorandum trimis, apoi, Prc§edintelui american la sfir§itul lui aprilie, Bratianu afirma mai raspicat ca «pcntru a realiza frontiere naturale putcrnice, romanii s-au abfinut de la a pretinde aproximativ un milion de compa­tr io t de-ai lor...» 33

La 22 februarie, frontiercle romane au fost supuse unui scrutin dc sondaj dc catre Comisia pentru Afaccrile Romane, condusS de Tardicu. Discu^iile au fost rezumate de Gh. I. Bratianu dupa cum urmeaza ;

« in ceea ce privc$te Basarabia, BrStianu a enumcrat condi|iile in carc se realizase inapoierea acestei provincii anul trecut, cit §i situa^ia din punct de vedcre etnografic, care arata o majoritate romana de 72%, in timp ce restul de 28% e rcpartizat in trei grupuri diferitc: gcrmanii, bulgarii - recent a$ezati - §i clemcntul nitcan in nord, a carui prczenja sc datoreaza unui fcnomcn de interfe- rcn|S rcciproca, intrucit dincolo dc Nistru se afla aproape 500.000 de romani (...) in ceea ce prive§te frontiera dc vest, s-a declan$at o discujie indelungata asupra linici de calc ferata Satu M arc-Carei-Oradea-Arad, pc carc romanii voiau s-o pastreze in frontierele lor. Unitatea Banatului a fost aparata energic de delega(ia romana : «(...) o frontiera a r tif ic ia l ar producc cele mai grave depla- s3ri sociale, ar dezorganiza agricultura §i ar impicdica activitajilc industriale». Bratianu a g3sit raspuns pentru toate obiecjiile ; «Sirbii sc pling, a adaugat el, impotriva abanaonarii com patrio|ilor lor dincolo dc DunSre, dar romanii din valca Timocului nu r3min in Serbia ?»

Daca almosfera in carc sc stabilcau frontierele Romaniei era dcparte de a fi lini§tita, ca nu se prczenta mai bine nici la fajajocului. Pe Nistru, raidurile bol§evice trcbuiau sa fie respinse in pcrm ancn|a. in vest, situajia era inca mai nesatisfiScatoare «linia de armistifiu in Ungaria fund fixata doar de-a lungul riului Murc§». De fapt, o zona delimitind Romania ?i incluzind ora§clc Cluj §i Sighet sc afla sub controlul batalionului rccmtat dc Consiliul National Roman §i intarit dc trupe romane§ti regulate care trecusera Carpa(ii in prima zi a lui no- icmbrie, dar se oprisera din rcspect pentru Marile Puteri. O mare parte a pro- vinciei era inca sub ocupa(ic maghiara, in dispre{ul total al declarajiei de in- dependenja a locuitorilor. Ar fi fost iluzoriu sa se fi a§tcptat la altceva. Altfel, ungurii trcbuiau s3-i considerc rebeli §i sa-i trateze in consecinja. Din respect pentru protestul puternic al Romaniei §i pentru dovada ce arata ca, «for|ele maghiarc, regulate sau neregulate, tcrorizau parjile romane§ti ale Ungariei r3- mase sub ocupajie m aghiara»36, Confcrinja a decis sa mute linia de ocupa{ie catre vest, a§a incit s3 includa cele 3 ora§e: Arad, Oradea §i Satu Mare, pentru a coincide aproximativ cu frontiera pe care urmarea s-o stabileasca. Trupele un- gare trcbuiau rctrase pe linia trasata dc tratatul din 1916, in timp ce zona dc in te rv e n e trebuia neutralizatS. Acest aranjamcnt, s-a explicat, era provizoriu §i nu prejudicia decizia finaia a Confcrinlci de Pace privind frontiera permanenta.

Comunicatul Consiliului Suprcm a fost inm inat, la 19 martie, contelui Karolyi, §eful guvcrnului maghiar, de colonclul Vix, §eful francez al misiunii

34 Arli. M. A. E., fond 71, Conf. I’Acii, 1919, vol. 181, f. 94 (n. ed.).35 «Marile Puteri, aprecia Bratianu, fac conipromisuri in detrimentul micilor state* (Idem, vol.

222, f. 133-134) (n. ed.)36 II. W. V. Temperlcy, op. cit. vol. II. p. 353 (n. a.).

Page 21: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 65

militare de la Budapesta. Contele Karolyi se pare c3 a luat acest aranjam ent tcmporar ca un pretext binevenit pentru a face loc comuni§tilor, c3ci §i-a explicat dcmisia prin incapacitatea de a accepta «fronticre injuste». RezultS clar c3 pozifia comuni$tilor era mai prielnica ap3r3rii intereselor maghiare - evident, cu ajutorul Rusiei.

La 21 martie, in ziua urmStoare, noul guvern comunist s-a constituit sub prc§edin(ia lui Garbay, dar sub controlul lui M oritz Kohn alias Kun Bela, care $i-a anun{at imediat intenjia dc a se alatura Cruciadei bol§evice pentru o revolu- (ie mondiaia §i a neglijat s3 r3spund3 cererii Alia(ilor, bazatS pe arm istijiu, de a retrage trupele maghiare pc linia specificata.

Faptul cS la Paris Consiliul Suprcm era con§tient de pcricolele situa|iei este demonstrat de urmatoarele extrase din memorandumul, inaintat lui Lloyd George, la 25 martie 1919 : «...Intrcaga Europ3 este str3b3tut3 de spiritul dc rcvolu{ie (...) Dac3 Germania trece de partea Spartaki§tilor37 ea va trebui inevi- tabil s5-$i puna soarta in joc alaturi de bol§evicii ru?i. Odata ce se intim pia aceasta, toata Europa de est va fi atrasa pe orbita revolujiei bol§evice §i, in aproximativ un an, vom putea asista la spectacolul a aproape 300.000.000 de oameni organizaji intr-o vasta Armata ro$ie condusa de (...) generali germani (...) §i pregatita pentru a reinnoi atacul asupra Europei de vest (...). Iar ve§tile care au venit ieri din Ungaria arata dureros de clar c3 aceasta primejdie nu este o fantezie». Dar, de§i riscul dc a-i 13sa pe comuni§tii maghiari s3-?i consolideze puterea §i s3-?i uneasca for|ele cu sovieticii era evident38 iar mare§alul Foch cerea s3 se treac3 la acjiune military imediata impotriva Budapestei cu trupe franceze §i romane, M arile Puteri au fost inexplicabil de ezitante39.

Romanii doreau s3 acjioncze in interesul comun §i Br3tianu putea s3 fie mindru c3 evenimentele ofereau J3rii sale un prilej favorabil s3-§i imbunata- JcascS pozijia fa|3 de M arile Puteri. Dar, probabil,ele nu se gr3beau s3-§i asume ob liga ti fa{3 de Romania §i aceasta aversiune poate furniza cel pujin o explicate parjiaia a deciziei nea§tcptate de a-1 trimite pe generalul Smuts la Budapesta s3 aduc3 r3spuns la cererea lor. Ca o stimulare suplimentar3 injelegerii, generalul Smuts a oferit concesii importante. Dac3 ungurii consimjeau sS se retrag3, linia ncutr3, specificatS, ar fi fost ocupat3 de forjele aliate §i 13rgit3 prin reducerea zonei romane de ocupatie. Dar, aceste concesii au fost apreciate ca insuficiente de la Bela Kun; romanii, a insistat el, trebuie s3 se rctrag3 inc3 mai m ult pe linia Mure§. Generalul Smuts a g3sit inacceptabile aceste condi(ii §i s-a intors la Paris40._

inainte ca Alia{ii s3 poata stabili ce au de f3cut in continuare, ungurii au atacat la 16 aprilie linia romaneascS §i cehoslovac3. Totu$i, ei au fost infrinji repede §i la 2 mai trupele romane au ajuns la Tisa. Drumul c3tre Budapesta era

37 Bavaria a fost ocupatS de comuni;ti la 5 aprilie (n. a.).38 La 26 martie, Vatzetis, comandaritul $ef sovietic, a ordonat $efului sectorului Kiev sS se in-

drepte spre Galijia §i Bucovina, pentru a stabili un contact direct cu comunijtii unguri (citat din Arhivele Comisariatului Sovietic de Razboi, dupS Louis Fischer in The Soviet in World Affairs p. 194). De asemenea, nu era o simple coinciden(3 nici faptul cS, la 112 mai, Cicerin $i Racovski au trimis prin radio un ultimatum la Bucurejti, cerind evacuarea Basarabiei ;i a Bucovinei in 48 de ore. Romania a fost aten|ionat3 cS «muncitorii din Ucraina nu pot suportao BucovinS inrobitS intre Ungaria $i Ucraina» (Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe). Se poate adSuga cS ultimatumului nu i s-a acordat nici o aten|ie (n. a.).

39 Arh. M. A. E., fond 71, Conf. PScii, 1919, vol. 58, f. 87 (telegrams din 4 iulie 1919, colonel Tomn Dumitrescu ciitre I. I. C. Bratianu) - (n. ed.).

40 V. 1\ Dobrinoncu, Retain..., f. 58 (n. ed.).

Page 22: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

66 Frederic C. Nanu

liber §i condueatorii comuni§ti se pregateau s3 fuga. Dar ei, evident, subaprecia- sera sim patiile de care se bucurau la Paris - sau dizgrajia in care se aflau romanii. C3ci, dup3 cuvintele doctorului E. J. Dillon, «Clemenceau a triinis dupa Bratianu §i a votat impotriva mar§ului in termeni peremptorii, care faceau foarte pu{in3 dreptate serviciilor §i sacrificiilor aduse de statul roir an». Se §optea c3 aranjam cnte secrete avuseserS loc intre agen(i ai Puteritor (Aliate) §i Kun. In momentul respectiv nimeni nu a in^eles motivul schimbSrii subite de disparijie m anifestata de Aliaji fa{3 de bol§evicii m aghiari. Puterile Aliate au ramas absolut inactive §i au lipsit pe romani de posibilitatea de a-i im piedica pe bol§evici s3 prcgatcasca un nou a ta c 41.

Inc3 mai r3u decit atit, s-au inijiat planuri pentru a-1 invita pe dictatorul comunist la convorbiri la Paris - singurul dintre conducatorii natiunilor invinse care aveau privilegiul de a participa la negocierea pacii. Astfel, pozi|a lui Bela Kun in {ar3 s-a intarit, c3ci atitudinea Consiliului Suprem i-a dat acestuia «prilejul de a impr3$tia, prin toata Ungaria, ideca c3 forumul era de partea lui, impotriva Romaniei» 42.

^_G uvernul Roman era conjtient de pcricolul situajiei, dar a decis s3 se incline in fa |a ordinului Consiliului Suprem $i §i-a oprit arm atele la Tisa. C3ci mai erau §i alte lucruri ce trcbuiau avute in vcdere. Decizia finaia, privind vii- toarele frontiere ale Romaniei, raminea s3 fie stabilita a§a c3 Br3tianu a crezut c3 e infelcpt s3 nu incing3 rela(iile deja tensionate dincolo de punctul lor maxim. Intr-adevSr, relatiile Consiliului Suprem nu erau, cu nici un alt cabinet prezentat la Conferinja de Pace, atit de incordate cum erau cele cu guvernul roman - un fapt despre care m3rturisesc toate cronicile de «istorie intimS» a Conferin{ei. Principalul motiv trebuie c3utat in tratatul «secret» din 1916 de prejudiciile cauzate Puterilor vcstice, cu excep(ia Italiei, care avea §i ea un tratat secret de sus(inut, §i de insistenja lui Bratianu privind validitatea acestui tratat.

Englezii erau, in mod spccial, incomodaji pentru c3 fuscsera de acord cu frontierele. Balfour, de exemplu, a explicat laudativ Camerei Comunelor, la 20 iunie 1918, c3 «ele fuseser3 stabilite datorit3 unor motive care ar fi deterininat orice guvern la putcre s3 ia accca§i decizie sau una similar3». Asquith a declarat c3 «acestea erau aranjamente in slujba obiectivului vital de a aduce Italia §i, apoi, Romania de partea Alia(ilor». Dar, insista acesta, «el era pregatit s3 demonstreze, in orice circumstanje ale cazului, c3 oricare dintre aceste condi(ii erau justificate pe baza unor considerajii etnice, istorice sau strategice 44. Totuji, pre§edintele W ilson nu era de aceea§i opinie, sau cel pujin a simjit c3 principiile etnice fusesera nejustificat subordonate ultim elor dou3 §i cind s-a ajuns la oferirea aplic3rii lor stricte, Anglia §i Franja, nu nefiresc, au preferat s3 lupte pentru excep(iile pe care le crcdcau mai vitale pentru interesele lor ; de exemplu, Anschluss-ul, Sudeten-land, Tirolul etc. Obiecjia c3 ei erau legaji cu Romania printr-o convenfie scris3 a fost data de o parte cu argumentul c3, ratificat3 sau nu §i fara sa vizeze vis moise, Romania semnase o pace separatS §i, deci, din punct de vedere tehnic, violase tra ta tu l45.

41 H. W. V. Temperley, op. cit., II, p. 183 (n. a.)42 Ibidem, p. 355 (n. a.)43 E. J. Dillon, op. cit.; Stephen Bonsai, Sociators and Suppliants, New York, 1946, Harold

Nicolson, op. cit. (n. a.).44 Cuvintare red.it,i in «The Manchester Guardiann, din 6 februarie 1920. Ultima propozi[ie a

fost spusS in legSturi cu tratatul italian, dar e rezonabil sS conchidein ca se aplica ji la tratatul cu Romania (n. a.).

45 II. W. V. Temperley, op. cit., vol. IV, p. 222 (n. a.).

Page 23: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 67

>vTotu§i, se poate eonstata c3 oamenii de stat ai Puterilor vestice aveau un sentiment de inconfort pentru c3 mai intii semnasera tratatul, iar apoi nu au HScut nici un efort de a-1 aplica dacS, a$a cum pretindeau Balfour §i Asquith, el fusese justificat din toate punctcle de vedere. Mai exista o precizare In tratatul din 1916, care a cauzat fric{iuni ; egalitatea la masa Conferin(ei promise Roma­niei. Aceasta explica partial de ce Bratianu a protestat foarte clar im potriva tratamentului disprejuitor acordat §efilor de guvern ai puterilor mai m ic iA6. Alt motiv a fost c3, spre deoscbire de Polonia §i Cehoslovacia, care erau in tr-un fel crea{ii ale Consiliului Suprem, Romania era un stat suveran de mai mult3 vrcme, obi§nuit s3 fie tratat radical diferit la intilnirile interna{ionale. Observatorii din Paris 47 au inregistrat aceasta impresie, cS Romania, in general, a fost de la inceput handicapata din pricina unei pretinse lipse de democra{ie §i a antisem i- tismului care ar fi caracterizat-o. Daca este adevarat, atunci s-ar confirm a criticile frecvente aduse conducatorilor Puterilor vestice, intrucit erau extrem de prost in fo rm al asupra condijiilor din afara {Srii lor. Ei nu erau constienji de faptul ca «oligarhia» romana mersese in trecutul apropiat atit de departe $i atit dc repede pe linia democra|iei sociale $i politice, incit se pusese de acord cu bunul sim{. Partidul liberal, condus de Bratianu, objinuse majoritatea, in alege- riled in martie 1914, pebaza unei platform ece includea, ca proiecte principale: votul universal §i exproprierca suprafejclor mari, care trebuiau s3 fie divizate in loturi mici - doar izbucnirea primului razboi mondial a format am inarea lor. Trebuie s3 se sublinieze c3 aceste masuri au fost adopTate in tim p de pace §i calm international, cu trei ani inainte de izbucnirea revolutiei din Rusia, §i au fost aprobate de un electorat controlat sub un sistem de privilegii lim itate §i bine cintarite chiar de marii mo$ieri care au dat, astfel, un exemplu de sacrificare voluntara a intereselor lor politice §i economice, far3 precedent in istorie 18. R3zboiul a im picdicat emitcrca imediata a lcgilor necesare, dar principiul ex- propierii pam intului a fost votat in 1917, iar actcle respective au fost promulgate curind dupa arm isti|iul de la 14/15 decembrie 1918. Din lipsa de timp, votul universal, hotarit, in principiu, in 1917, a fost stabilit prin decret la 2 iunie1919. Drepturile de ceta}enie fusesera dcja acordate tuturor evreilor la 27 mai, in acela§i an. Dar aceste fapte au fost evident ignorate la Paris.

Una dintre consecinjele nefericite ale punctelor de vedere divergente ale guvemului roman §i ale celor trei M ari Puteri, aiaturi de lipsa de informa^ii privind condijiile din Romania, a fost «o antipatie personaia fa{3 de delegajii romani, cu care §efii anglo-saxoni foarte rar au purtat convorbiri» 49. Multe neinjelegeri poate c3 nu ap3reau niciodatS dac3 s-ar fi purtat mai multe conver- sa{ii particulare de la bun inceput. Cind accstea au fost angajate, ele puteau cu greu duce la o mai bun3 intelegere, a§a cum ilustreaz3 convorbirea lui Br3tianu cu colonelul House, de care a fost in final primit in locul lui Wilson, datorita «aversiunii» pre§edintelui pentru e l ; «Pledoaria lui a inceput printr-o relatare violent3, dar deloc neadev3rat3, a modului in care Romania, dup3 intrarea in

46 Textul Tratatului de la Versailles, de exemplu, le-a fost inminat, la 7 mai 1919, cu cinci minute inainte de a-1 semna. Cind, in alt£ ocazie, anumite clauze ale tratatului de pace le-au fost citite, iar Britianu a ridicat obiecjii, Clemenceau 1-a infonnat ca se afla acolo «pentru a asculta ;i nu pentru a comentaw. Multe alte exemple sint citate de autorii mentionafi mai sus (n. a.).

47 Cf. E. J. Dillon, op. cit., p. 539; pe care Seton Watson il descrie ca pe un «observator excep­tional de fidel» (n. a.).

•18 Abondonorea de cStre nobilimea francezS a privilcgiilor lor, in 1789, s-a produs dupS izbucnirea revolu|iei (n. a.).

49 Cf. I.. J Dillon, op. cit., p. 199 (n. a.).

Page 24: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

6 8 Frederic C. Nanu

r3zboi, a fost parSsita de Alia^ii «plini de promisiuni». «Dar ei n-au invafat leejia §i aceasta ne-a costat devastarea complete a |Srii noastre ; deci, pentru restaurarea ei, cerem, in mod firesc, ceva mai substantial decit prom isiuni verbale. Acum §tim cit valoreazS ele» 50 . Este, f3r3 indoiaia, ironia soartei c3 tocmai atitudinea vehementa §i categoric^ a lui Bratianu §i insisten(a lui privind repetarea principiilor, printre care acela al tratatelor, i-a adus asemenea nepopu- laritate in cercurile anglo-saxone, care s-au plins intotdeauna de viclenia, opor- tunismul §i lipsa de principii ale politicienilor est-europeni.

Trcbuie aratat, totu§i, c3 nu exista nici o proba care s3 demonstreze ca prevederile tratatelor de pace, in masura in care afectau Romania, au fost influ­e n c e de pozijia sau personalitatea lui Bratianu. Totu$i, sc poate ca ele s3 fi avut o influen{a distincta asupra atitudinii Consiliului Suprem in ceea ce prive§te conflictul ungaro-roman ?i «gra(iilc misterioase» indreptate spre bol§evici (...), nicaieri mai evidente decit in tratarca Romaniei la Conferin(a»31. Dar au existat far3 indoiaia al{i factori cu pondcrc mai mare.

La fel ca toate {3rile «inapoiate» din punct de vedere tehnic, suferind de o suprapopula[ie ruraia, Romania a trebuit s3 se confrunte cu problemele exploa- tarii resurselor naturale §i ale industrializarii cu capitalul strain in timp ce evita «colonialismul» - o linie dificil de urmat in orice caz. Partidul liberal, condus de Bratianu, se temea pentru indepcndenja economica a (arii. Ei luau in nume de r3u orice ar fi putut constitui o «afacere» - concesii economice in schimbul recunoa§terii a ceea ce ei considerau a fi drepturile juridice sau morale ale {3rii §i este clar c3 asemenea incercari nu au lipsit. Rezultatul inevitabil a fost c3 lui Bratianu i s-a confirmat convingerea c3 atitudinea M arilor Puteri nu era dictata doar de principii»32.

Un conflict inca mai serios a aparut in privin |a protectiei minorita{ilor.Mijlocul de a ob(ine recunoajterea de c3tre M arile Puteri a noilor state

prin acceptarca achizijiilor teritoriale ale puterilor mai mici §i prin acceptarea clauzelor pentru protejarea minorit3(ilor nu era o inven}ie, c3ci fusese deja aplicat in 1830, in cazul Greciei. in 1878, el fusese folosit in cazul Romaniei cu privire la evrei. Pe linga clauzele asigurind libertatea cultului §i nediscriminarea supu$ilor puterilor str3ine Articolul 44, din tratatul de la Berlin, interzicea discriminarea pe baza rcligiei.

Totu§i, s-a intim plat c3 majoritatca evreilor, fiind recent im igraji din Galijia austriaca, nu erau supu§i romani, pentru c3 prefcrasera s3-§i p3streze cetajenia str3in3 care le oferea, la un moment dat, anumite avantaje 33 Cind mai tirziu aceasta a devenit un handicap, ei s-au confruntat cu o lege care f3cea naturaliza- rea o chcstiune individuals §i cu o alta intcrzicind pentru strSini dobindirea pSmintului sau a vinzarii bauturilor in com unitajile rurale. Nu exista o baza pentru a protcsta impotriva unor asemenea legi, care nu erau aflate numai in Romania, dar evreii le-au luat in nume dc r3u §i pentru a scapa dc efectele lor au cerut neutralizarea in mas3. Principala plingerc, pe care au afirm at-o deschis §i

50 Stephen Bonsai, op. cit., p. 169 (n. a.)51 Robert Seton-Watson, op. cit., p. 538 (n. a.)52 Cf. «Le Temps», 8 iulie 1919; «probabil Romania ar fi fost mai bine tratata daca ar fi consimjit

la unele propuneri de imprumuturi in termeni zdrobitori sau ar fi acceptat anumite cereriprivind eoncesiuni ale petrolului». Cf. St. Bonsai, op. cit., p. 543, care vorbe§te de «pretinseincercari de a smulge Romaniei concesii industriale pe termen lung pentm un grup de bancherievreo-americani, sub amenin|i»rea de a picrde suportul Americii la ConferinJa». In mod similar, Dillon, op. cit., p. 200 i urmfltoarcle (n. ci.).

53 De aici apelativul popular «tirtan», din Ostcrrcichischcr (n. a.).

Page 25: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei

cu o oarecare justificare, a fost supunerea lor la legea serviciului m ilitar obliga- toriu in momentul in carc recrutarea non-cetajenilor nu era acceptata in practice. Ei s-au plins, de asemenea, de discriminare social^ dar, ca in nici o alta {arS, nici in Romania prcjudecatile rasiale nu ar fi putut fi legiferate. In Romania, nu s-au cunoscut cazuri de lin§aj sau pogromuri impotriva evreilor, a§a cum au aparut in Rusia. De aceea, opinia publica din Romania a fost practic unanimd in credinja ei; in timp ce lupta descendcn(ilor em igranjilor evrei pentru o egalitate completa era de in |eles, situa^ia lor nu se com para nefavorabil cu aceea a grupurilor similarc din democrajii mult mai avansate. Totu§i, evreii au apelat persistent la Puterile Stniinc pentru a objinc presiuni in favoarea lor $i au fost adesea, poate nu pe ncdrept, suspectaji de a fi responsabili pentru atitudini nefavorabile cu care nu aveau nimic de-a face. A rezultat un cerc vicios. Cu cit ei stirneau resentimente impotriva Romaniei in strSinSlate, cu atit deveneau mai ncpopulari §i aveau mai multe motive sa se plinga 3\

Relajiile intre cele doua najii s-au inrSuta{it in timpul rSzboiului, c5ci m ul|i evrei din Romania nu §i-au putut ascunde op|iunea pentru o victorie a Austro-Ungariei §i Gcrmaniei, unde nu aveau de ce s3 se plinga, fa{a de o victorie a tabcrei care includea Rusia §i Romania. Simpatiilc lor nu erau deplasate, caci Articolele 27 §i 28 ale tratatului de la Bucure$ti din 1918 au stipulat drepturi egale pentru toate religiile, inclusiv drepturi politice §i civile, cu rcfcrire expli- cita la evreii «statenlose». O lege imperiala urma sa fie promulgata chiar inainte de ratificarea tratatului, garantind, in general, cet2[eme deplina acclora care luptasera in armata in timpul razboiului. In acest caz, cel putin, germ anii aratau o neobi§nuita marinimie.

V ictoria finala a A liatilor, carc a insem nat anularea tratatului de la Bucure§ti §i faptul ca Transilvania, Bucovina §i chiar Basarabia, cu numeroasa ei populate evreieascS, ar putea deveni romane§ti, a provocat o alarm a serioasa in cercurile evreiejti de pretutindcni. Ele erau, de asemenea, tematoare fa}a de destinul unei populajii inca mai numcroase de evrei din Polonia. §i, alaturi de evrei existau §i altc m inorita|i numcroase in statclc ce trcbuiau sa se formeze sau s3 se extinda intrucit era imposibil sS se aplice strict §i oriunde principiul autodctcrminarii. De aceea multi gindeau c3 M arile Puteri aveau datoria de a furniza cel pu |in garanjii internajionale, pentru to |i ce erau supujii conducerii unei m ajorita|i straine. Nimeni ne se indoia, desigur, ca unele state i§i vor fine promisiunile dcmocratice, dar se afirma ca garanfii adijionale nu provoacS nici un nlu.

Totu§i, era evident ca aceste slate ar obiecta vehement fa{a de un trata- ment discrim inatoriu aplicat suveranitatii lor, $i «nu erau, in acel moment, rnulji care sa susjina cererile germanilor, m aghiarilor sau bulgarilor. Dar evreii erau o nafie cu prieteni influenti, persistenfi §i infiacarafi : evreii din Europa de Vest §i din America. Problema a fost, intii, adusa atentiei Consiliului Suprem la sfir§itul lui aprilie, dc dclcgajiile am ericana §i britanica. Americanii au atras atenjia asupra nccesitajii de a apara egalitatea religioasa in Polonia, facind referire specials la po/.i}ia evreilor»55. Cum era prea tirziu sa se formuleze clauze

54 Sursa «problemei» evreie§ti 111 Romania (ca §i 111 Polonia) a fost numarul relativ mare de evrei111 anumite regiuni, mai ales in Moldova, unde ei monopolizasera comerful §i deci personificau, in ochii Jaranilor, exploatarea urban#. Cind la inceputul secolului al XlX-lea, grecii ob|inuser5o pozifie similar# in Valahia - aceasta a condus la o rascoala populara, ceea ce aratS ca acelea§i cauze pot produce acelea$i efecte. Nepopularitatea chinezilor, ori de cite ori apar in numar mare, este un alt exemplu (n. a.).

55 II. W, V, Temperley, op. cit., vol. 5, p. 122-123 (n. a.).

Page 26: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

6 8 Frederic C. Nanu

r3zboi, a fost parSsita de Aliapi «plini de promisiuni». «Dar ei n-au invajat lec{ia §i aceasta ne-a costat devastarea complete a (ani noastre ; deci, pentru restaurarea ei, cerem, in mod firesc, ceva mai substantial decit prom isiuni verbale. Acum §tim cit valoreaz<1 ele» 50 . Este, f3ra indoiaia, ironia soartei c2 tocmai atitudinea vehementa §i categories a lui Bratianu §i in s is te n t lui privind repetarea principiilor, printre care acela al tratatelor, i-a adus asemenea nepopu- laritate in cercurile anglo-saxone, care s-au plins intotdeauna de viclenia, opor- tunismul §i lipsa de principii ale politicienilor est-europeni.

Trebuie aratat, totu§i, c3 nu exista nici o proba care s3 demonstreze c3 prevederile tratatelor de pace, in m3 sura in care afectau Romania, au fost influ­e n c e de pozijia sau persona I ita tea lui Bratianu. Totu§i, se poate ca ele sa fi avut o influenjS distincta asupra atitudinii Consiliului Suprem in ceea ce prive§te confiictul ungaro-roman §i «gra|iile misterioase» indreptate spre bol$evici (...), nicaieri mai evidente decit in tratarea Romaniei la Conferin{3»51. Dar au existat far3 indoiaia a lp factori cu poridcre mai mare.

La fel ca toate jarile «inapoiate» din punct de vedere tehnic, suferind dc o suprapopulajic ruraia, Romania a trebuit sa sc confrunte cu problemele exploa- tarii resurselor naturale ?i ale industrializarii cu capitalul strain in timp ce evita «colonialismul» - o linie dificil de urmat in orice caz. Partidul liberal, condus de Bratianu, se temea pentru in d ependen t economica a J3rii. Ei luau in nume de r3u orice ar fi' putut constitui o «afacere» - concesii economice in schimbul recunoa§terii a ceea ce ei considerau a fi drepturile juridice sau morale ale (3rii §i este clar c3 asemenea incercari nu au lipsit. Rezultatul inevitabil a fost c3 lui Bratianu i s-a confirmat convingerea c3 atitudinea M arilor Puteri nu era dictata doar de principii»52.

Un conflict inc3 mai serios a aparut in privin |a protectiei minorit3{ilor.Mijlocul de a objine recunoa§terea de catre M arile Puteri a noilor state

prin acceptarea achizijiilor teritoriale ale puterilor mai mici $i prin acceptarea clauzelor pentru protejarea m inorita |ilor nu era o inven(ie, c3ci fusese deja aplicat in 1830, in cazul Grecici. in 1878, el fusese folosit in cazul Romaniei cu privire la evrei. Pe linga clauzcle asigurind libertatea cultului §i nediscriminarea supujilor puterilor straine Articolul 44, din tratatul de la Berlin, interzicea discriminarea pe baza religici.

Totu§i, s-a intim plat c3 majoritatea evreilor, fund recent imigraji din Galijia austriaca, nu erau supu§i romani, pentru c3 prcferasera s3-§i pastreze cctajcnia straina care le oferea, la un moment dat, anumite avantajc Cind mai tirziu aceasta a devenit un handicap, ei s-au confruntat cu o lege care facea naturaliza- rea o chestiune in d iv id u a l $i cu o alta intcrzicind pentru straini dobindirea pamintului sau a vinz3rii bauturilor in comunita{ile rurale. Nu exista o baza pentru a protcsta impotriva unor asemenea legi, care nu erau aflate nurnai in Romania, dar evreii le-au luat in nume de r3u §i pentru a sc3pa de efectele lor au cerut neutralizarea in mas3. Principala plingere, pe care au afirmat-o deschis §i

50 Stephen Bonsai, op. cit., p. 169 (n. a.)51 Robert Seton-Watson, op. cit., p. 538 (n. a.)52 Cf. «Le Teinps», 8 iulie 1919; «probabil Romania ar fi fost mai bine tratata daca ar fi consim|it

la unele propuneri de Imprumuturi in termeni zdrobitori sau ar fi acceptat anumite cereri privind concesiuni ale petrolului». Cf. St. Bonsai, op. cit., p. 543, care vorbe§te de «pretinse incercari de a smulge Romaniei concesii industriale pe termen lung pentru un grup de bancheri evreo-americani, sub amenin|area de a pierde suportul Americii la Confcrin|a». In mod similar, Dillon, op. cit., p. 200 §i urm<1toarele (n. a.).

53 De aici apelativul popular «tirtan», din Ostcrrcichischcr {n. ct.).

Page 27: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern^ a Romaniei

cu o oarecare justificare, a fost supunerea lor la legea serviciului m ililar obi toriu in momentul in care recrutarea non-ccta(cnilor nu era acceptatS in praclicfl Ei s-au plins, de asemenea, de discriminare sociala dar, ca in nici o alt A |ar3, nici in Romania prcjudcca[ilc rasiale nu ar fi putut fi legiferate. in Romania, nu s-au cunoscut cazuri de lin§aj sau pogromuri impotriva evreilor, a§a cum au aparut in Rusia. De aceea, opinia publica din Romania a fost practic unaniniS in credinja ei; in timp ce lupta desccndenjilor cm igran|ilor evrei pentru o egalitatc completa era de injeles, situajia lor nu se com para nefavorabil cu aceea a grupurilor similare din dem ocra|ii mult mai avansate. Totu§i, evreii au apelat persistent la Puterile StrSine pentru a objinc presiuni in favoarea lor §i au fost adesea, poate nu pe nedrept, suspcctaji de a fi responsabili pentru atitudini nefavorabile cu care nu aveau nimic de-a face. A rezultat un cerc vicios. Cu cit ei stirneau resentimente impotriva Romaniei in strainatate, cu atit deveneau mai ncpopulari §i aveau mai multe motive sa se plinga 54.

Rela(iile intre cele doua najii s-au inr5utatit in timpul razboiului, cSci mul^i evrei din Romania nu $i-au putut ascunde op(iunea pentru o victorie a Austro-Ungariei $i Germaniei, unde nu aveau de ce sa se plinga, fa{3 de o victorie a taberei care includea Rusia §i Romania. Simpatiile lor nu erau deplasate, caci Articolele 27 §i 28 ale tratatului de la Bucure$ti din 1918 au stipulat drepturi egale pentru toate religiile, inclusiv drepturi politice §i civile, cu referire expli­cits la evreii «statenlose», O lege im perials urma sS fie promulgatS chiar inainte de ratificarea tratatului, garantind, in general, cetattnie deplinS acelora care luptaserS in armatS in timpul rSzboiului. In acest caz, cel pu{in, germ anii arStauo neobi§nuit3 mSrinimie.

V ictoria finala a Alia{ilor, care a insem nat anularea tratatului de la Bucure§ti §i faptul cS Transilvania, Bucovina §i chiar Basarabia, cu numeroasa ei p opu la te evreieascS, ar putea deveni romane§ti, a provocat o alarm s serioasS in cercurile evreie§li de pretutindcni. Ele erau, de asemenea, temStoare fat3 de destinul unei populajii incS mai numeroase de evrei din Polonia. §i, alSturi de evrei existau §i alte minoritSJi numeroase in statcle ce trebuiau s3 se formeze sau sS se extindS intrucit era imposibil sS se aplice strict §i oriunde principiul autodetcrminSrii. De aceea mulji gindeau c3 M arile Puteri aveau datoria de a furniza cel pu{in garan^ii interna|ionale, pentru to^i ce erau supu§ii conducerii unei majoritSti strSine. Nimeni ne se indoia, dcsigur, cS unele state i§i vor fine promisiunile dcmocratice, dar se afirma c3 garan^ii adijionale nu provoacS nici un rSu.

Totu§i, era evident cS aceste state ar obiecta vehement fajS de un trata- ment discrim inatoriu aplicat suvcranit3{ii lor, §i «nu erau, in acel moment, mulji care sS susJinS ccrerile germanilor, m aghiarilor sau bulgarilor. Dar evreii erau o najie cu prieteni influenji, persislen(i §i infiac3rati : evreii din Europa de Vest §i din America. Problema a fost, intii, adusS atcn[iei Consiliului Suprem la sfirjitul lui aprilie, de delegajiilc americanS §i britanicS. Americanii au atras aten{ia asupra necesit3{ii de a apSra egalitatea religioasS in Polonia, facind referire specials la pozijia evreilor»” . Cum era prea tirziu s3 sc formuleze clauze

54 Sursa «problemei» evreie§ti in Romania (ca §i in Polonia) a fost numarul relativ mare de evrei in anumite regiuni, mai ales in Moldova, unde ei monopolizasera comerjul §i deci personificau, in ochii Jaranilor, exploatarea urban#. Cind la inceputul secolului al XlX-lea, grecii objinuser#o pozijie similar# in Valahia - aceasta a condus la o rascoala popular#, ceea ce arat# c# acelea§i cauze pot produce acelea§i efecte. Ncpopularitatea chinczilor, ori de cite ori apar in num#r mare, este un alt exemplu (n. a.).

55 II. W, V. Temperley, op. cit., vol. 5, p. 122-123 (n. a.).

Page 28: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Ictaliate, Inscrato in limp util in tratatul german, Poloniei i s-a t a u t cn a iceeptat includerea unci clauzc generate, cc o obliga sA scnm c/c un tratat ;on(inind prevederi privind protejarea drepturilor minoritaiilor, cum ar li accla it libcrl<1(ii tranzitului. Mandatul original al cclui angajat s3 elaboreze detaliile rebuia sa aibS In vedere «Polonia $i alte state noi», dar a fost amplifieat mai irziu referindu-se §i la statele Europei de sud-est care urmau sS fie recunoscute llterior.

Polonia nu a acceptat f3r3 proteste clauzele m ino rita ilo r ; fund un stat nie §i trebuind s3 infrunte M arile Puteri, rczistenja ei a fost m ult mai slaba lecit aceea a Serbiei §i, mai ales, a Romaniei care §i-a asumat iniliativa unei >pozitii organizate fata de Consiliul Suprcm»56. Ele au fost invitate s3-§i prezinte >arerile privind tratatcle la Sesiunea plenara din 29 §i 31 martie 1919. Princi- talul obieetiv al statelor mici era caracterul unilateral al rezolu{iei pe care ele o onsidcrau a fi o discriminare umilitoare, c3ci nu se aplica pentru toate statele em natare ale Pactului Ligii Na(iunilor. R3spunsul dat acestei critici a fost ca Consiliul Suprem nu pretinde s3 apcre principii gencrale cu aplicare u n iv e rsa l,i trateaza «doar anumite dificultaji pozitive urgente ale aplicarii lor»37. Liga Ja[iunilor ar fi putut Intr-adev3r s3 fie chemat3 s3 garanteze respectarea clau- elor m inoritatilor dar «nu in virtutea vreunei autorit3{i generale, care ar fi sigurat o bun3 guvernare (...) ci pur §i simplu, ap3rind $i garantind anumite repturi specifice cerute de diverse tratate»5S.

In importantul s3u discurs, in sesiunea din 31 mai 1919, pre$edintele Vilson a dezvoltat ideea c3 nimic nu mai poate s3 distruga pacea lumii decit atamcntul care ar fi aplicat m inoritatilor $i c3 M arile Puteri erau indrept3tite 5 spun3: «dac3 sintem dc acord cu aceste alipiri de teritorii, atunci avem dreptul5 insist3m asupra unor garantii de pace» ; c3ci, «in ultima analiz3, puterea iilitar3 ?i naval3 a M arilor Puteri va fi garanjia ultim3 in lume». Pre§edintcle mers inc3 mai departe cu afirm a{iile; «Toate aceste tranzac{ii, subliniazS

)eran(a Romaniei, Cehoslovaciei §i a Serbiei c3, dac3 nu se respects nici una in aceste prevederi ale injelegerii, Statele Unite i$i vor trim ite arm atele §i avele pentru a controla dac3 ele sint respectate».

Indiferent dac3 scepticul Bratianu §i-a imaginat sau nu M unchenul din J38 - fapt este c3 el a r3mas neconvins: el a declarat c3 nu poate s3 accepte earea a difcrite clase printre statele suverane §i nici ca responsabilitajile atelor s3 nu fie intodcauna propor{ionale, cu mSrimea lor. «fn prezent, a >ntinuat el, Romania, de exemplu, este obligata sa asigure cu arm ata ei ap3ra- a nu doar a frontierelor sale, ci §i o cauza care intereseaza Europa Centraia». ratianu a resimjit puternic neincrederea de care „se bucura” guvernul Roman. ; informase Consiliul in acest sens, la deschiderea sesiunii. Problema a ramas

suspensie. Clasificarea trebuia sa vina in septembrie, cind tratatul de la lint Germain a fost gata pentru semnat.

Sperind s3-§i imbunatajeasca relajiile cu M arile Puteri, Bratianu a oprit ansarea trupelor romane pe Tisa in mai, iar Bela Kun a profitat imediat de easta aminare, ca §i de evidenta rezistenja a M arilor Puteri in a lua m3suri lergice impotriva lui, pentru a-§i reorganiza armata §i a incepe'alta ofensiva lpotriva Cehoslovaciei, care p3rea a fi cea mai vulncrabiia. Mai intii, ea nu se cura de avantajul unei linii la fel de favorabile ca aceea de la Tisa §i, apoi, «in

Ibidem, vol. V, p. 129 (n. a.)Ibidem, (n. a.)Ibidem, p. 130 (n. a.)

Page 29: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

i fiium I'virrnn n i\<>mnniri

armata cchoslovatft nn exista doar o lipsS de arinc $i m uni|ii, ci $i o anumitS npatie $i un curcnt socialist#59, slAbiciunc dc carc armata Romaniei a fost, din fcricirc, ocolitS.

Obicctivul ungar imediat era reocuparea minclor de cSrbuni de la Salgo- trtrjan §i Miskolcz. Dar, scopul strategic il facca proiectul de a separa pe ceho- slovaci de romani §i de a merge alSturi de armatele sovietice. In citeva sSptSmini, ungurii avansasera adinc in Cchoslovacia. In acest moment, Conferin(a a decis sit impun3 o acjiune fcrm3. Ea a luat forma unui ordin c3tre romani, trim is la 10 iunie la Bucure§ti, prin radio, din partea primului m inistru de la Paris, de a cvacua linia Tisei §i de a se retrage in spatele noii frontiere romane$ti. Br3tianu a rSspuns cS Tisa constituia o linie de aparare strategics, la fel cum fusese Rinul pentru Puterile Vestice §i ca, pc linga aceasta, lui nu i se comunicasera noile frontiere Aceasta neatenjie a fost corectata in ziua urmStoare, iar harta i-a confirmat lui Bratianu c3 frontiera, la carc consimjise in 1916, fusese modifica- tS considerabil in favoarea maghiarilor.

Ungurii au prim it un ordin similar, s3 se intoarcS la noua frontiers ceho- slovacS. Decizia lor de a se supune a fost foarte u§or de luat cSci arm ata cchoslo- vacS i$i rcvcnise deja, sub indrumarea unei misiuni militare franceze. Dar, acum ungurii insistau cS romanii ar trebui $i ei sS se retrag3. Romanii au ar3tat cS ungurii ar trebui sS respcctc articolul din convenjia de arm istijiu $i s3 demobili- zcze toate forjele ce dep3§eau cclc opt divizii permise. Intre timp, Alia|ii au trebuit sS accepte cS exista o justificare in afirma(iile Romaniei, chiar dac3 «politica gcneral3 a lui Bela Kun ajunsese la coinplcta violare a tcrm enilor armisti{iului»61.

Dac3, pentru moment, situajia in Ungaria rSminea neschimbat3, la Con- ferinta de la Paris diferendele dintre Consiliul Suprem §i romani au crescut, caci, imediat dupS ce problema m inoritajilor a fost tcm porar abandonat3, ches- tiunea Basarabiei a fost adus3 in discu{ie. AceastS tcmS va fi dezbStutS intr-un capitol ulterior §i este suficient sS se menjioneze aici cS nici o injelegere nu a putut fi ob(inut3, a§a cS la 2 iulie, BrStianu a pSrasit Parisul pentru a se rein- toarce la Bucurejti. La 11 iulie - o luna fiind deja trecutS de la cea mai recentS dcplasare pe tabla de $ah maghiarS - Consiliul Suprem a decis sS mai facS un pas $i i s-a dat mare$alului Foch sarcina formSrii unei forje interna{ionale suficiente pentru a invinge Armata Ro§ie, iar principalul contingent a fost furnizat de Romania. Dar, ca rSspuns la cererea formulatS la 17 iulie, sub am cnintarca cu intcrvenjia militarS, cS Bela Kun ar trebui s3 dcmisioneze §i sS fac3 loc unui guvcrn democratic, accsta a lansat inopinat o ofensivS impotriva frontului romanesc de pe Tisa. El avusesc timp sS conCentreze diviziile retrase de pe frontul din Cchoslovacia $i s3 recrutcze mul(i ofiteri activi ai fostei armate austro-ungare. Ofensiva surprinzStoare a fost mai intli victorioas3 §i, in prim ele ore ale lui 20 iulie, Armata Ro§ie traversase riul §i incepuse inaintarea de-a lungul cimpici. Dar, contraatacaji pc ambcle flancuri, ea a trebuit sS se rctragS in dezordine, traversind Tisa (26 iulie).

Ce trebuia sS fac3 guvernul roman mai departe? CQnsiliul Suprem era evident inclinat la indulgen|3. La 25 iulie, Confcrinja a declarat formal cS este

59 Ibidem, «Noi nu avem - declara Bratianu - nici un interes dc a consolida vreun guvem ungar inainte ca el sa nu-ji fi luat angajamcntul sa recunoasca revendicarile noastre ?i sa colaboreze la dezvoharea rela(iilor amicale cu noi» (Arh. M. A. E., fond. 71, Conf. Pacii, 1919, vol. 181, f. 125) - («. ed.).

60 Arh. M A. E„ fond 71, Conf. PScii, 1919, vol. 222, f. 207 - (n. ed.).61 H. W. V. Temperley, op. cit., V, f. 356 (n. a ).

Page 30: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

72 Frederic C. Nanu

prcg3tit3 sa inceapa negocieri de pace cu Ungaria, dac3 ea ar stabili un guvern reprezentativ62. Dar romanii au simjit ca nu exista nici un motiv pentru a le da timp com unijtilor s3-§i refac3 inc3 o data forjele. La 30 iulie, armata romana a trecut Tisa §i la 3 august avangarda a intrat in Budapesta, de unde Bela Kun a fugit in Rusia; la 8 august toata Ungaria de la est la Dunare fusese ocupatS. Telegrama Conferinjei, cerind ca arm ata romana sa-§i opreasca inaintarea, a fost am inata «nejustificat» in transmitere, §i primita dupa ocuparea Budapestei.

Sirbii evacuasera sim ultan Timisoara, intr-o cuvintare, {inuta cu acea ocazie la Consiliul National al Transilvaniei, la Sibiu, Bratianu a spus ; «Un popor trebuie s3 aiba con§tiin{3 elara a ceea ce reprezinta el, pentru a §ti clar ce trebuie s3 realizeze (...) in lupta cre$tinat3{ii impotriva turcilor soldajii lui §tefan cel Mare s-au b3tut nu doar pentru apSrarea Moldovei, ci §i a intregii cre$tinata(i (...). Astazi, soldatul roman pe Tisa $i in spatele ei ap3r3 nu doar frontierele Romaniei, ci ajuta civilizajia europeana ap3rind-o impotriva potopului destruc- tiv al bol§evismului. Tocmai pe Tisa §i pe Nistru trebuie oprit3 amenin(area adus3 Europei Centrale..,»63. La Paris, reacjia fa{a de acjiunea Romaniei a fost contradictorie. Efectul ei printre delegajii puterilor mai mici este descris dc Stephen Bonsai, care admite c3 Bratianu sc bucura de pujina popularitate ; «Cind arm atele sale au invadat U ngaria ?i au spulberat veto-ul Consiliului Suprem, mulfi delcga{i ai ISrilor care ar fi vrut s3 fac3 acela?i lucru au indr3znit sa-1 aclame pe Br3tianu - ccl pujin in sinea lor». Totu$i, in cercurile cele mai inalte ale Conferinjei, reac{ia a fost clar nefavorabilS ; o misiune, compusa din patru generali, a fost trimisa la Budapesta s3 supravegheze ca dezarmarea s3 fie realizata ?i s3 impiedice ca armatele romana §i iugoslav3 s3 ia «vreo m3sur3 astfel incit s3 prClungeascS existenja condijiilor perturbate din Ungaria»64; in acela?i timp, au fost trimise la Bucure§ti mai multe note protestind impotriva term enilor arm istijiului impus Armatei Ro§ii §i cerind ca Romania s3 demon- streze, de acum inainte prin fapte, c3 a acceptat de bun3 credin{3, «politica elaborat3 de Conferinta». in particular, Bratianu ar fi remarcat c3 aceasta este prima data cind vede cum Confcrin|a are, intr-adev3r, o politic3 faJ3 de Ungaria; in r3spunsul s3u oficial, el a dat asigurari c3 {ara sa este decisa s3 «ac{ioneze in concordan{3 cu politica pe care Conferinja o formuleaz3 de acum inainte fa(3 de Ungaria, aceasta datorita noii situafii create prin intervenjia armatei romane», Romania fiind totu§i convinsa c3 a contribuit masiv la restabilirea p3cii.63

Romania a fost atacata violent pentru severele rechizijii de resurse ma­ghiare, dar s-a ap3rat spunind c3 Puterile Centrale au stors de vlag3 (ara §i c3 era pe deplin indrepta(it3 s3-§i ia inapoi ceea ce ii fusese furat. Romanii au ridicat, de exemplu, peste dou3 milioane de tone de griu, cantit3{i neinregistrate de §eptel §i 1.150 din ccle 1.200 de locomotive ce fusesera ale lor. Pe ling3 aceasta, Romania trebuia s3 duc3 un al doilea razboi cu Ungaria, in mare m3sur3 datorita politicii gre§ite a Consiliului Suprem, care-i solicita sacrificii sporite.

Conferinja a fost ner3bd3toare s3 forjeze Romania s3 evacueze Ungaria, caci, pe ling3 problema prestigiului implicat, francezii se grabeau s3-l instalaze

62 H. W. V. Temperley, op. cit., p. 356 (n. a.).63 Gh. I. BrStianu, op. cit., p. 317 (n. a.).64 H. W. V. Temperley, op. cit., II, p. 356 (n. a.)65 Robert Seton Watson, History o f the Roumanians, p. 546. «F3r5 indoialS ca BrStianu, eunos-

cind din interior povestea dezonorantS a vitizSrii de concesii ;i in Banat, Ucraina ji alto zone, a simjit cii nu exista un prestigiu moral in izbucnirile Consiliului Suprem impotriva sa» (n. a.).

Page 31: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern^ a Romaniei 73

la Budapesta pe amiralul Horlhy care, sub protecjia lor, strinsese in jurul sau la Szeged elementele administrajici §i ale armatei sale viitoare. Ungurii, in§i§i, erau sfi§ia|i de emo(ii conflictuale, dupa cum se ilustra izbitor, in raportul §Cfului de personal al am iralului Horthy, generalul Soos, care, la 28 august 1919, protestind impotriva ocupa(iei romane, a prevenit misiunea inter-aliata de peri- colui unci evacuari pripite, intrucit «semnele unei noi erup|ii de bol§evism ar fi din nou acute». El a cerut doar evacuarea treptata a Transdanubiei, rom anii m enlinind, totu$i, un pod dincolo de Budapesta, pentru a fi gata in caz de urgen|a».

Ungurii au trait atit sub ocupa(ie comunista cit §i sub ocupajie roman3; evident, au preferat-o pe cea din urma, cel mai mic dintre relcle posibile. Dar Consiliul Suprem a fost prea tare lovit de afront §i §i-a asumat responsabilitatea de a dicta puterilor mai mici, aliate sau inamice, sa poata «sesiza sau recunoa$te ceea ce intreaga Europa de sud est simte, §i anume ca Romania, prin acjiunea ei hotarita, a salvat toata acea parte a lumii de comunism sau anarhic»66. Sir George Clerk a fost triinis la Bucure$ti pentru a for{a o rezolvare atit in problema inaghiara cit $i privind tratatul de la Saint Germain, pe care Romania refuzase sa-1 semncze67. Bratianu a demisionat in ziua sosirii acestuia, la 11 septembrie, informind ca nu ar putea accepta condi(ii care erau, dupa parerea sa, «incompa- tibile cu demnitatea, indepcnden{a §i interesele economice $i politice ale Roma­n ie s . Ordinul in care Bratianu §i-a scris obiecjiile asupra tratatului, ne ofera cheia pentru intelegerca atitudinii sale fa^a de Consiliul'Suprem . Dupa aceea, regele a incredinjat unui guvern f3r3 partid, condus de generalul Vaitoianu, misiunea de a organiza alcgeri gcncrale. Libcralii au fost infrinji de Partidul N ajional, condus de M aniu §i Vaida, care a ci$tigat cea mai mare parte a locurilor in Transilvania, in timp ce tinarul Partid Taranesc condus de M iha- lache, in v e s to r de jar3, dc origine {ar3neasca, a invins in Regat §i in Basarabia. Imediat, cele doua partide au inchciat o alianja §i au format Blocul Najional Jaranesc, care a ob|inut o majoritate parlam entara covir^itoare. Nimeni nu a contestat libertatca accstor alcgeri, susjinute pentru prima data in istoria roma­nilor sub vot secrct §i universal. Intr-adcvar, a r fi fost dificil sa fie ele puse sub semnul intrebarii c3ci rezultatul a fost o infringere severa pentru Partidul Liberal condus de un om ale c3rei legaturi strinse cu Bratianu erau cunoscute de toji. in arena internajionaia, sem nificajia acestor alegeri a constat in aceea ca ele constituisera un virtual plebiscit §i nici una din provinciile noi nu s-a zbatut pe o pozi{ie reaia semnificativa pentru secesiune.

Situatia politica interna, creata de alegeri, se complicase. Era'evident ca, la Paris, for|ele care se opusescra hotarit politicii intnichipate de Bratianu vor predomina ?i c3, daca Romania persista in aceasta conduita, era de necvitat o ruptura deschisa. Dar, conducatorii Partidului Na{ional Transilvanean, care impreuna cu alia^ii s3i, faranijtii, au dobindit o majoritate parlam entara covirji- toare, «au ezitat s3-§i asume responsabilitatea nepiacuta a acceptarii cererilor Alia(ilor §i a tratatului minorita(ilor»6S. Guvernul Vaitoianu a continuat deci sa func[ioneze dar, in ciuda evacuarii Budapestei la 14 noiembrie, politica sa ncglijenta a provocat un ultim atum din partea M arilor Puteri care au pretins Romaniei s3 aleaga intre conformarea la cererile lor sau ruperea coinpleta a rclajiilor. Dc aceea, Vaitoianu a dem isionat; cum M aniu a prcferat s3 ramina

66 H. W- V. Temperley^ op. c i t vol. IV, p. 232 (n. a.)67 Cclclaltc Puteri Aliate, cxccptind Iugoslavia, 1-au semnat la data dc 10 septembrie (n. a.).68 II. W. V. Temperley, op. cit., p. 235 (/?. a.).

Page 32: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

74 Frederic C. Nanu

in afara cabinetului, Dr. Vaida a fost insarcinat, la 5 decembrie, cu formarea noului guvem ce-i includea pe conducatorii Partidului Jaranesc.

Patru zile mai tirziu, delegajia romana la Paris a semnat tratatul de la Saint Germain, carc-i recuno§tea Romaniei Bucovina; ca §i o infelcgere obli- gind statele succesoare sa contribuie, cu anumite sume69, la plata «eliberarii teritoriilor fostei m onarhii austro-ungare» ce fusese pretinsa de M arile Puteri; §i tratatul pentru protejarea minoritafilor, din care lipsea referinja la tratatul de la Berlin din 1878. Tratatul de la Ncuilly sur Seine cu Bulgaria, care nu a adus nici o modificare teritoriaia, fusese apoi semnat la 27 noiembrie de guvernul Vaitoianu.

Intrucit §i guvernul Vaida fu de acord cu evacuarea estului Ungariei, M arile Puteri au fost satisfacute. Cind, pu(in dupa aceea, Dr. Vaida a venit la Paris §i la Londra, el a fost bine primit. Relajiile sale cu Lloyd George au fost, «in mod special, cordiale»70. Este adevarat ca el a trebuit s3 justifice.increderea acordata oferind o «atitudine conciliatorie» 71 in controversa privind frontierele cu Serbia §i intr-o mica disputa privind frontiera cu Cchoslovacia, care s-a tcrm inat prin divizarea Banatului $i rcnun}arca la citeva sate romane$ti din Carpafi, dar a fost rccompcnsat prin rccunoa$terca, la 3 martie 192072, a Basa- rabiei ca parte integranta a Romaniei. Totu$i, datorita unei schimbari de guvern, pe motive politice interne, sub conduccrea guvernului Averescu, succesorul lui Vaida, s-a semnat tratatul de la Trianon cu Ungaria - cel mai important dintre tratatele de pace ale Romaniei.

Frontiera dintre cele doua (3ri a r3mas a§a cum fusese facuta publica la l'3 iunie 1919 §i a constituit opera unci comisii de experji, compusa din cite doi mcmbri desemnali de America, Anglia, Franja $i Italia, care au luat ca baza a propunerilor statisticile oficiale maghiare; aceste propuneri au fost adoptate de Confcrin|a far a schimbari. «Considcra(iile etnice au ocupat primul loc in deter- m inarea deciziilor Comitetului, dar nu au putut fi exclusiv etnice, intrucit existau anumite principii largi de geografie $i economie, anum ite considera{ii imperative privind transporturile §i comunica(iile, carora trebuia s3 li se permita s3-§i joace rolul lor»73.

Tocmai acestea din urma i-au determ inat pe experji s3 traseze linia la citeva mile vest de cele trei ora§e cu majoritate m aghiara74: Satu M are, Oradea, Arad, de§i frontiera dintre ccle doua na(ii mergea mai la est dc ele. §i aceasta pentru c3 prin ele trccca principala linie de calc fcrata legind nordul §i sudul Transilvaniei, care trebuia, insa, s3 ocolcasca drumuri de acccs. Construirea unei linii paralcle, de-a curmezi§ul lor, ar fi fost foarte scumpa §i ar fi durat mulji ani. D ar intr-un singur loc, intre Salonta ?i Kisjeno, se putea construi o linie dc rezerva de-a lungul cimpiei, iar aceasta rcgiune a fost, in consecinja, acordata Ungariei.

In Banat, unde disputa se purta intre Romania §i Iugoslavia, cel mai vestic dintre tcritorii: Torontal, in care sirbii dejincau o relativa majoritate, a69 Contribu|ia Romaniei a fost fixata, mai tirziu, la 235.000 de franei aur de catre Comisia Repa-

ra(iilor(n. a.).70 R. Seton Watson, op. cit., p. 350 (n. a.).71 Ibidem, (n. a.).72 Despre misiunea lui Al. Vaida-Voevod, vezi: V. F. pobrinescu, Batalia..., f. 82-85 (n. ed.).73 H. W. V. Temperley, op. cit., p. 227 (n. a.).74 Totuji, preponderen(a maghiara nu a fost atit de mare pe cit a aparut caci, statisticile maghiare

i-au cuprins pe evrei ca maghiari, iar e\Teii erau numero^i in cele trei orase. Mai mult decit atit, o parte din populafia maghiara era formats din reprezentan|ii guvemamentali ?i familiile lor care a^teptau sit sc mute inapoi in Ungaria (n. a.).

Page 33: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 75

fost cedat lugoslaviei, dar aici principiul aplicat la trasarea frontierei cu Ungaria a fost neglijat, iar ora$ele Vrscc §i Bela Orkvo au fost acordate lugoslaviei; consecinja a fost ca se intrerupca comunicarea intre Dunare §i cele mai mari ora$e romane§ti: Timisoara §i Arad, in detrimentul economiei locale».

Comunicarea tcrmenilor tratatului a fost mult intirziata de lipsa unui guvern m aghiar recunoscut pina la 26 noiembrie 1919 $i abia la 16 noiembrie 1920, delegajia m aghiara, condusa dc contele Apponyi, s-a prezentat pentru a primi condijiile p3cii. Contele Apponyi a protestat, cum era $i de ajteptat, impotriva clauzclor teritoriale §i a rechizijiilor romane, ca §i a imposibilit3{ii de a face apel! Mai pujin a§teptat a fost argumentul sau in favoarea p3str3rii provin- ciilor fostei Ungarii pe baza culturii supcrioare a maghiarilor. In fine, el a cerut un plebiscit in toatc teritoriile ce trcbuiau cedate.

Obiec{iile scrise ale delcga(iei maghiare, prezcntate la 10 februarie, au acopcrit, in general, acelea$i probleme. Dar, protcstul impotriva oricarei ampu- tari teritoriale a fost rcpctat - oricum, fara plebiscite - $i suplim cntat de oferirea «unei largi autonomii culturale §i teritoriale a maghiarilor §i a unci, deocamdata neformulate, solujii speciale pentru Transilvania»; s-a pus accentul, in mod special, pe pierderea a 1.800.000 de maghiari care, dupa cum se afirma, trdiau in zone invecinate cu teritoriul ungar §i pe jum atatc de milion de secui ce traiau in partea cca mai estic3 a Transilvaniei, pe frontiera cu Romania. S-a propus unirea acestei insulc maghiare cu Ungaria printr-un coridor care ar fi inclus Clujul - capitala provinciei. S-au ridicat obiec(ii $i asupra rcparajiilor, a redu- cerii for(elor arm ate la 35.000 de oamcni (se dorea cre§terea num arului la 85.000), asupra inadccv3rii m3surilor de protectie pentru protccfia minorit3{ii maghiare etc.

in raspunsul lor, la 6 mai, trim is cu o adres3 inso{itoare semnata de pre§edintele M illerand, Puterile au afirm at c3 orice modificarc a frontierelor publicate la 13 iunie 1919 va fi privita ca o tradare din partea statelor succesoare §i era, deci, imposibiia. Adresa insojitoare ad3uga c3, in opinia Puterilor, plebis- citele nu erau necesare, intm cit ele nu puteau decit s3 notifice concluziile la care ajunsesera expcrjii. «V oin|a popoarelor a fost exprimat3 in zilele din octombric/§i noiembrie 1918, cind monarhia dualists s-a nSruit $i cind popula{ii de mult timp oprim ate s-au unit cu fra[ii lor romani, iugoslavi §i cehoslovaci». («...) Dreptul istoric nu funcJioneaz3 impotriva dorinjei popoarelor, iar in aceas- t3 parte nu incape indoial3»75.

Puterile admit totu§i c3, pentru anumite cazuri, frontierele trasate de ele nu pot corespunde precis necesit3(ilor etnicc sau economice §i c3 o cercetare la fa{a locului va ar3ta probabil nevoia dc a modifica prevederile din tratat, intr-un anumit loc». Dar Comisia de Dclimitare a raportat c3 nu orice aspect pe care 1-a avut in vedere «corespunde neccsitSJilor etnice §i economice» iar Liga Najiuni- lor §i-a oferit, atunci, oficiile pentru a aranja o rectificare prin acordul prietenesc al par^ilor.

Puterile Comisiei de Dclimitare au fost specificate in Articolul 29 care a ap3rut in forme similare in tratatelc austriac, bulgar §i turc $i autoriza s3 revizu- iasc3, «cind este cazul», - «zonele definite prin lim ite administrative», «avind in vedere,cit se poate de mult, interesele economice locale», $i stipulind s3 «urmeze, cit mai fidcl, rcformuiarilc din tratatc»

Singura diferent3 dintre drepturile cclor patru na(iuni invinse, in ccca ce privc$tc frontierele, a fost privilegiul acordat Ungariei, in scrisoarca prc$cdintc-

75 II. W, V Tumpcrloy, op. cit., vol. IV, p. 229 »fi R. Set011 Watson, op. cit., p. 543 (n. a.).

Page 34: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

76 Frederic C. Nanu

lui M illcrand, de a apcla la bunelc oficii ale L ig ii; s-a procedat la rectificari minore «pentru anumite cazuri special©). Dar acest comproinis a fost permanent interpretat de unguri ca o promisiune a revizuirii tratatului pe scar3 larga §i, in masura in carc a incurajat false speranfe in Ungaria, cl a contribuit, in mod nefericit §i far a folos, la cre§terca fricjiunii in acea parte a lu m ii; orice altccva s-ar putea spunc, in favoarea revizuirii tratatului, im plinirea unci prom isiuni a Alia{ilor nu era un argument valid.

Celelalte ccreri ale m aghiarilor au fost sau rcfuzatc, exceptind cazul unor modific3ri minore, sau 13satc far3 raspuns. S-a crezut cS nu e necesar, de exemplu, sa se arate ca acea «cultura superioar3» a populajiei m aghiare, prin care se indica probabil o rat3 mai mare de oaincni educaji (carc §tiau sa scrie §i s3 citeasc3), se datora lipsci masive de §coli elcmentare ?i suprim3rii §colilor superioare ale nafiilor ne-maghiare dc c3trc oficialii unguri75.

Tratatul de la Trianon a fost semnat dc Ungaria la 4 iunie 1920. Unirea teritoriilor romane§ti, inceput3 in 1859 cu unirea Valahiei §i a Moldovei, fusese realizata, dar costul platit era foarte mare. Picrderea dc vieti om enejti, doar pin3 in mai 1918, a fostestim ata devon Kuhlmann, secretarul gennan cu afaccri externe, intre 800.000 §i 1.0 0 0 .0 0 0 , ca rezultat al razboiului §i al epidemiilor care au urm at77, la care trebuie addugatc picrderilc din cam pania ungara. Pc dc alta parte, Romania era acum dublata in intindcre §i populate. inainte de r3zboi, :a avea o suprafaja de 139.000 de km §i o popu la te de 7 1/ milioane. in 1920 Jinclusiv cu Basarabia) suprafafa ci crcscuse la 295.000 km, iar popula(ia ci la peste 16 milioane. Potrivit datclor furnizate de profesorul Temperley, carc se :>azeaz3 pe statisticile austro-ungare §i ruse§ti din 1910, din 8.593.000 de ceta- reni noi, 4.809.000 erau romani, pc cind 3.784.000 aparjincau minoritajilor. Dintre acc§tia, 1.560.000 erau m aghiari, 670.000 germ ani, 510.000 ruteni, 138.000 m?i, 470.000 evrei79; mai existau mici enclave de bulgari, sirbi, Jigani :tc. Potrivit statisticilor romane de dupa razboi, cifrele erau aproxim ativ mai »c3zute, mai ales in ceea cc-i prive§te pe m aghiari, datorita repatricrilor vo- untare.

A§a cum s-a menjionat, schimbarca de gm crn din Romania, in martie1920, s-a datorat mai ales unor cauzc politice interne. Politica lui Vaida, dc ini§tire §i dc intclegere cu M arile Puteri, a fost aprobata dc majoritatca romani- or, care au in(cles c3 o |ar3, in situajia Romaniei, nu putea spera s3 supravieju- asc3 f3r3 prictcni puternici §i ca dc aceea argumentele lui BrStianu nu convcni- ;cr3 Consiliul Suprem ; nu exista alta solujic decit s3 cedeze. Dar Romania era imenin(at3 atit dc pcricolc interne cit §i externe. De§i evolujiilc din ultimii trei ini dcmonstrascrS c3 romanii, cu un grad marc de im unitate naturala fa{3 dc iomunism, se putea obsers a c3 luarea puterii de catre sovietici in Rusia a fost irmata dc o scrie dc conccsii c3trc stinga.

Regele a sim{it, lar3 indoiaia, c3 exista o limita dincolo de care reformele levin jocuri dc copii pentru extrcmi§ti §i c3 unii dintre oamcnii «noi» §i necxpc- im entaji din cabinetul lui Vaida, dau semnc c3 se apropie in mod pcriculos dc

6 Ibidem, p. 424 (n. a.).7 vNordentsche Altgemeine Zeilungn din 23 mai 1918 (n. a ).8 H. W. V. Temperley, op. cit., vol. II, («. a ).9 Temperley da cifra de 390.000 de e\rei pentru Basarahia ;i Transilvania. dar nu menJioneazS

nici unui in cazul Uucovinci, care avea o populate evrciasca numeroasA, prohabil 10% ca $i Basarabia. De aceea, se avansa cil'ra de 80.000, iar numSrul de germani ftisese redus in mod corespunzfilor (n. a.).

Page 35: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern^ a Romaniei 77

acca lim its80; accjtia, in ccea cc-i prive§te, au sim(it cS tocmai rcformele supli- mcntare, mai ales o noua cxpropicre de pSmint, mai radicals, a r imbunSt3(i condi{iile sociale §i ar preveni orice pericol dc revolts violentS81. Cu alle cuvinte, apSrea vechea dilem Srpace §i ordine prin concesii sau prin fcrmitate?

Regele s-a decis in favoarea solu{iei din urmS §i a cerut lui Vaida sS dcmisioneze ;demisia i-a fost prezentata la 15 martie 1920. Formarea noului guvern a fost incredinJatS lui Averescu, care nu a contestat ultim ele alegeri, §i a cSrui popularitate §i prestigiu fusese recunoscule larg la alegerile din iunie 1920 ; noul sSu Partid al Poponilui a ob(inut majoritatea, iar cabinetul sSu a devenit mult mai puternic prin includerea lui Take Ionescu ca m inistru al Afacerilor Externe $i a lui Titulescu - ca ministru de f in a le .

Sarcina principals a Conferinjci de pace fusese, in acea perioadS, indepli- nitS cu o singurS excepjie : tratatul de la Sevres cu Turcia, care a fost semnat la10 august, dar nu s-a aplicat niciodatS §i nu a afectat interesele imediate ale Romaniei, de§i interesele ei pe tcrmcn lung erau puternic implicate in mSsurile dc prccaujie pentru controlul Strim torilor - controlul ii revenea prin tratat Angliei, o solujic ce convenea perfect Romaniei. Totu$i, mai apSrusera anumite acorduri, ca acela privind plata repara{iilor §i teritoriile pierdute de Austro- -Ungaria, ce trebuiau irtcluse intr-un tratat formal, cSci m ajoritatea teritoriilor fuseserS ccdate in bloc «Alialilor principali §i Puterilor Asociate», §i rSmSseserS sS fie atribuite formal statelor succesoare.

Acesta a fost obiectul «Tratatului rclativ la anumite frontiere din Europa CentralS», semnat la Sevres, la 10 august 192082 dar, care, totu§i, nu s-a aplicat, dcoarece ratificSrilc neccsare nu s-au rcalizat. Frontiera romaneascS cu Ceho- slovacia a fost stabilita, in final, in Protocolul de la 4 mai 192183, iar cu Iugosla- via - intr-o serie de protocoale, primul la 20 septembrie 1921, iar ultim ul la 13 martie 1933. Se stabileau aici mSsuri pentru o rectificare a frontierei pe baze etnice, in mare inasura in avantajul lugoslaviei. Cu Polonia, linia exacts de frontiers nu a fost acceptatS pinS la 10 octombrie 1928.

Un ecou al nein(clegerilor inijiale intre Romania §i Puterile Vestice s-a resimjit la Conferinja de la Spa84, in privin{a rcparafiilor ce trebuiau platite de inv in § i; - nesatisIacutS de cota-parte rcpartizatS, Romania a refuzat sS semneze in{e!egerilc din 16 iulie 1920. Refuzul a aruncat doar o umbrS trecatoare asupra rclajiilor Romaniei cu M arile Puteri §i, la 28 octombrie 1920, aranjam entul din martie, a fost cuprins intr-un tratat formal, rccunoscind unirea Basarabiei cu

80 Faptul ca Vaida ini|iase convorhiri cu sovicticii a lost, dc asemenea, menjionat drept o cauza ce a contribuit I? formarea impresiei ca el s-a inclinat prea mult spre stinga. Totu§i, aceste convorhiri au fost continuate de guvernul Averescu (Vezi partea a Ill-a, cap. 2) - (n. a.).

81 Cf. R. Seton Watson; «Factorul decisiv, in ceea ce a fost, intr-adevar, o loviturS de stat u$or mascata - era problema agrarS». Dc$i foarte critic la adresa acestui episod, A adauga faptul c3 a doua expropriere de pamint, realizata in 1921 de guvernul Avere n «<doji nu a fost dusS atit de departe cum spcrasera spiritele cele mai ar/atoare (...) poate 11 clar desci is5 ca un compro- mis rezonabil». Ca rezultat, 80,4% din pamintul arabil era de|inut in ferme de mai pu|in de 125 acri («. a.).

82 El a fost semnat de Romania la 28 octombrie 1920, in acela§i timp cu tratatul rccunoscind Unirea cu Basarabia. Polonia nu a semnat. («. a.).

83 Arh. M. Ap. N., fond 950, dosar 2, 1921, Pozijia 22, f. 651-652; Bibl Acad., Arh. Ion I. C. Bratianu II Varia 3, f. 27 (n. cJ.).

84 Romania a trebuit sil imparta cu Grecia $i alji reclamanji, aici nespecilicajii, 1,5% din repara|iile germano, iar cu Grecia, Iugoslavia i al(i reclamanji, nici 30% din rcpara|iile austriece, ungare $i bulf’arc, mai pujin decit valoarea rechizijiilor din Ungaria. Pe de altfl parte, Romania a trebuit sfl plAb iiNvA Principatelor Puteri Aliate o cotfl parte din costurile «cliber<1rii» (n. a.).

Page 36: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

h'raJerlc C. Nanu

Romania. Toalc fronlicrclc noii Romanii au otyinut astfel ratificarea interna- (ionaia. Fre/cntarea relajiilor Romaniei cu vccinul ei redutabil va face obiectul unui capitol viitor.

t

.

Page 37: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Capitolul II

De fa Trianon Sa Locarno (1920-1925)

La Paris, pre§edintele W ilson nu fusese satisfacut de tratatele care stabi- leau condijiile de pace caci, impasibil la ejccul unei incercari sim ilare facute cu un secol mai devreme, marea sa ambijic era sa ofere un sistem care ar asigura pastrarea unci paci realizata cu un pre( atit de scump; a crezut ca gase?te acest sistem in Liga Nafiunilor. Articolul 10 al C onvened ii dctcrmina pc toji mcrn- brii sa respecte §i sa menjina intcgritatea teritoriala in faja oric3rei agresiuni teritoriale §i, de asemenea, independenja politica a tuturor membrilor Ligii, in limp cc Articolul 16 dezvolta §i dcfinca principalcle-flc|iuni colective impotriva agresiunilor.

Pre§cdintclc W ilson a mcrs §i mai departe. Am vazut ca la 31 mai, pentru a dcpa§i obiecjiile lui Bratianu privind tratatul minoritafilor, prc§cdintcle dadu- se asigurari ca, in cazul in care oricare dintre clauzele tratatelor vor fi fost violate, Statele Unite ar trim ite armata §i flota sa pentru a salvgarda respcctarca lor. Aceasta asigurare a fost lansata fara referire la Liga N aliunilor §i a putut fi interpretatS ca o extindcre a doctrinci M onroe85. O garanjie suplim entara a pacii §i a stalu-quo-u\ui a fost furnizata de dezarmarea najiunilor invinse.

in ultimul rind, tratatul spccial anglo-american, garantind ajutor Fran(ci impotriva oricarei agresiuni germane ncprovocate, constituia o garan |ic adijio- naia, dc§i indirecta, a sccuritajii Romaniei. Fran(a fusese aparatom l fircsc al statu-quo-ului pc continentul europcan §i orice acjiune ce intarca pozijia ci era in bencficiul statelor imparta§ind acela§i intcres.

Garanliile im potri\a agresiunii uncia, §i nu cea mai formidabila, dintre najiunile im inse, Rusia, care nu fusese dczarmata §i nici constrinsa prin vrco proinisiune, erau dcci mai slabc. Ele sc bazau pc masurile dc prcvcdcrc privind asistenja reciproca formulata de C om cnlic §i pc asigurarea de ajutor a prc?c- dintelui Wilson.

Dar, sentimentul sccuritajii, al faptului c3 lumea primise asigurari pcnim dcmocrajie a avut via(3 scurta. Tratatul de la Versailles, care includca §i Pactul Ligii, a fost semnat la 28 iunie 1919. La mai pujin de cinci luni dup3 aceea, la 19 noiembrie, Senatul le-a respins, iar aceasta a implicat §i dcccsul garanpci anglo-americane pentru Franja. Totu§i, nu s-a mers inapoi. Najiunile victorioasc ale Europci au trebuit s3 sc sprijine pe propria lor sccuritatc §i s3 sc slr3duiasc3

85 Al cincilea pre§edinte al S.U.A. a propus, la 2 decembrie 1823, anularea oricArui drept pentru yteo putere europena de a interveni sau de n eoloni/a pe continentul american; reciproc, ol angajn S.U.A. sa se ab|in«1 de la orice intervenjie in Kuropn ( 7. od).

Page 38: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

80 Frederic C. Nanu

sa mentina pacea impotriva inccrcarilor de a li se pune hotaririle sub semnul inlrebarii.

Din punct de vedere geografic, ele au intrat in doua g ru p u ri; M arile Puteri vestice : Franja §i Anglia, §i Puterile estice mai mici : Polonia, Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia $i Grecia.

Italia statea geografic la mijloc §i nu prezenta, din punct de vedere politic, prea multa incredere c3ci, spre deosebire de Romania, ea nu s-a resemnat com- plet in a-$i sacrifica ambijiile maxime, a§a cum erau formulate in tratatul s3u secret.

Era destul de clar c3 principalul reazein al structurii p3cii il ofcrea unita- tea anglo-francez3, dar dublata de unui sau mai multe grupuri regionale ale najiunilor estice. Accstca fiind intr-o pozijie mult mai cxpusa decit cele din vest, c3ci erau ameninfate pe dou3 fronturi, f3r3 iejirc la m3ri deschise, nedez- voltate industrial (exceptind Cehoslovacia) §i, de§i egale Franfei §i Angliei ca popula[ie, sufereau datorita fragmcnt3rii lor in §ase state separate. Iar principalul rol atribuit lor nu a fost unui u§or. Clemenceau declarase, la 23 decembrie 1919, c3 «pentru a preveni n3v31irea bol§evicilor pcste lumea civilizata ii vom in- conjura cu un gard de sirm3 ghimpat3». Ca toate mctaforele, aceasta con{ine doar o jumStatc dc adev3r. Statele baltice, Polonia $i Romania, in orice caz, nu au fost create pentru a opri Rusia, ci s-au intim plat sa fie situate pe frontiera de vest a accsteia sau, mai degraba, pe linia atins3 de Rusia; ele ar fi incctat s3 fie o barierS pentru alte agresiuni numai sinucigindu-se. Un gard poate s3 fie s3rit §i el ar fi putut foarte bine s3 r3min3 nev3t3mat, dar o |ar3 invadatS de Rusia ar fi fost nimicita. O com para|ie mai potrivita ar fi poate aceea c3 ele erau ca ni§te structuri de cladiri in calca unui buldo^er uria§; doar cu cel mai puternic sprijin ar fi putut spcra s3 rcziste. Totu$i, in mintea lui Clemenceau $i a unora din succesorii s3i, lucrurile stateau exact invers. Politica privind cordonul sanitar insemna c3 Fran (a nu poate furniza trupe pentru a-i opri pe bol$cvici §i c3 aceast3 sarcinS ar trebui s3 fie indeplinita dc statele estice. Alegerile din 1920 au pus cap3t oric3rei speranje c3 asistenja promis3 de prejcdintele W ilson s-ar materializa, in timp ce politica englez3 a virat c3tre lini§tirea Germaniei §i Rusiei. In februarie 1920, O ’Grady, parlam cntar laburist, s-a dus la Copenhaga pentru a stabili contacte cu ru$ii; la indemnul lui Lloyd George, Vaida, care era atunci la Londra, a trimis un diplomat roman in Danemarca, pentru acela§i scop8S. M isiunea britanic3 a ajuns, in martie 1921, la ideea unei injelegeri co- mcrciale cu Rusia, in timp ce convorbirile romane s-au dovedit nercu$ite, mai ales datorita influenjei negative a Franjei. M oti\ ul care a activat cele dou3 puteri nu erau chiar filantropice. Renticrul francez n-ar fi acceptat s3 aib3 de-a face cu sovieticii atita timp cit ci dcnun{aser3 im prum uturile {ariste, in timp ce omul de afaceri englez era hipnotizat de posibilitSJile de profit reprezcntate de «recoltele de griu imbel$ugate ale Ucrainei», dup3 expresia lui Lloyd George. Mai mult decit atit, erau mulji cei care se temeau de o injclegere ruso-german3 §i in timp ce englczii sperau s3 previn3 accasta prin concesii f3cute ficc3ruia dintre ei, francezii credeau c3 aceast3 injelegcrc a r putea fi impiedicata cel mai bine jinind la distan(3 Germania §i sprijinind {3rile de in tenen jie , mai ales Polonia.

Semnele unei divcrgenfe crcscinde in politicile Angliei $i Franjci au pro- vocat o alarni3 puternic3 in Europa de est. Romania s-a indreptat spre o conclu- zie oricum inevitabilS. Legaturile sentimentale cu Franja erau mult mai puter- nice decit cu Anglia, iar intrebuin|arca de catrc francezi a armatclor sale pentru

86 Este vorba de discu|iile intre I). N. Ciotori ;i M. Litvinov (n. ed.).

Page 39: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 81

a m enjine pacca ca §i politica ei fcrm3 faj3 de invin§i convenea mai m ult Romaniei, care se infrunta cu iredentismul maghiar, decit tendinja britanica spre conciliere, dczarmare §i intoarccre la insularitale.

Pe linga aceasta, in timp dc pace, Anglia nu dcjinca armata capabiia s3 opcrcze pc continent, in timp ce laurii dc la M arna §i Verdun erau inc3 vcrzi.

Inlr-adevar, atit dc fcrm a fost ata$atS Romania de politica inviolabiliiajii tratatelor §i atit de nerabdatoarc a fost ea s3 vada c3 Anglia se angajeaza la aceasta incit, atunci cind, in 1922, printr-o stranie ironie a istoriei, Anglia se 13sa m inata de interesele sale navale prioritare in loc a sc opune inaintarii trupclor lui Kcmal Pa$a catrc Strimtori §i a ap3ra tratatul dc la Sevres, iar Franja ii infrunta pc greci §i il sprijinea pe Kcmal, Romania a raspuns afirm ativ ccrerii lui Lloyd George dc asistenja armata. in ultirn moment, este adevarat, cnglezii §i-au schimbat pozijia $i au acceptat arm istijiul dc la M udania ; dar, cu toate accstea, episodul este scmnificativ, mai ales dac3 se amintc$te in s is te n t britanica privind dezarmarca unilateraia a invingatorilor. Accsta a fost primul conflict dcschis dintre Franja §i Anglia privind incheierca unui tratat de pacc $i cl a aratat c3 accasta este imposibil dac3 cele dou3 puteri nu sint de acord. Pc ling3 tradijionala simpatie britanic3 pentru cci slabi, mulji alji factori au influ- enjat politica dus3 de Downing Street. Printre cei mai importanji se num3rau : crcdinja c3 era mai mult dc cijtigat prin comcrjul cu fo?tii inamici decit prin incercarca de a aduna reparajii astronomicc ; aversiunca britanic3, puternic3, faj3 dc angajamcntc difcrite §i clare, pe co n tin en t; §i, nu in ultimul rind, echi- librul tradijional al puterii. In Europa dc dup3 r3zboi, armata francez3 avea supremajia, iar Franja a exercitat o hegemonie indiscutabiia, pc continent. Pro- icctul unci crc$tcri a puterii sale politice §i militare, prin asocicrea strins3 cu statele estice ale c3ror armatc nu erau subminate dc comunism §i aveau nevoie doar dc echipamcnt modern pentru a sc a$eza printre cei mai buni, nu a fost deloe pe gustul majorilSjii oamcnilor de stat cnglezi. In aceste condijii, dizgrajia cu carc Downing Strcct-ul privca tendinja statclor Europei dc est de a se uni sub cgida Quai d ’Orsay-ului, pentru ap3rarea impotriva pcricolelor comune, nu este deloc surprinz3toare.

«Idcea Micii Antantc»87, scria profcsoml M asaryk88, rcfcrindu-se la ulti­ma parte a anului 1918, «cstc, s-o spuncm pc $lcau, compromis3». A$a cum s-a ar3tat mai inainte, Take Ionescu fusese, dup3 r3zboi, unui dintre inijiatorii unei grupari mai mari de najiuni din Europa Ccntraia §i de Est. Intr-un articol scris in 192189 el §i-a formulat astfel ideile : prcvcdcrea pericolclor viitorului ?i necesitatca dc a se preintim pina situajia ca schimbarea Europei Centrale s3 dc\ in3 pcriculoas3 pentru bun3starea gcncral3. Aceast3 strategic s-a impus dc altfcl politicicnilor care, in 1918, au v3zut c3 prin m aterializarea visului lor secular, mari responsabi!it3ji vor atirna de acum inainte asupra najiunilor lor, rcchcmate la viaja najionaia $i libcrtate, dar obligate, de acum inainte, s3 lupte pentru menjinerca ordinii §i libert3jii tuturor. In acest spirit au inceput, in toamna lui 1918, negocicrilc dintre Bcnc§, Venizelos, Pasici, ?i apoi la Paris §i Londra. La un moment dat, Venizelos, Pa§ici §i cu mine discutam ordinea v iitoarein Peninsula Balcanic3 ; in altul, Bene§, Pasici §i cu mine, am examinat

87 Denumirea, care vrea sS fie batjocoriloare, iji are originea intr-un articol publical in Pcsti ilir la p din 21 februarie 1920. Ea a fost prompt autorizatS prin folosirea general.1 {i adoptatS olicial de mcmbrii sai (n. a.).

88 «Pormnron unui stat» (n. a.).89 liuropii ill’ / numfirul din noiembrie 1921 (n. a.).

Page 40: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frederic C. Nanu

rclajiilc noastrc viitoare, ca inlocuiloarc ale Imperiului Habsburgic... Am elabo- rat un proicct de a uni {3rile noastrc prin legSturi permancnte §i 13r3 echivoc... Am a\'ut doar o ambijie clara : s.1 aparcm, in fa(a viitoarei Confcrinje de Pace, cu diferendcle noastre rcglcmcntale, daca este necesar, prin arbitri ale?i de noi, in orice caz, hotariji s3 arStSm Puterilor ca nu este nevoie ca ele s3 intcrvina in disputcle noastre (...) (Cu prof. Masaryk) am vorbit dcsprc nccesitatca dc a largi Antanta noastra dc la Baltica la Marea Egee, inlroducind Polonia §i, rcspectiv, Grecia».

Totu§i, acest plan ambijios, ca multe altele, era destinat sa se bazeze pe vcchile rivalitSJi teritoriale, pe intercse imediate divcrgente §i pe lupte pentru simpla supravicjuire. Conflictul dintre Romania $i Iugoslavia in ccea ce prive$te Banatul a fost rezolvat repede §i nu a lasat nici un resentiment, dar cearta pentru Teschen dintre Polonia $i Cehoslovacia nu avea sa fie inchciatS ani de-a rindul $i, a§a cum au demonstrat-o evenimentele din 1939, a continuat sa doara ; grecii, polonezii §i iugoslavii aveau prea pujine intercse imediate in comun $i au gasit prea pujin de ci§tigat prin agravarca ccrturilor; in ultimul rind, toate cnergiile liderilor polonczi, pina in 1921, au trebuit s3 fie destinate razboiului cu sovieti- cii, iar cele ale liderilor greci, pinS in 1923, razboiului cu Turcia.

Totu$i, in uncle cazuri, statele succesoarc au rcu§it sS formcze un front comun ; de exemplu, Cchoslovacia, Romania, Polonia §i Jugoslavia au respins impreunS §i cu succes o clauza a tratatului de la Saint-Germ ain (la 26 mai 1919), care i-ar fi impovSrat cu plata rcpara jiilo r; in februarie 1920, Romania, Cchoslovacia §i Iugoslavia §i-au cuprins obicc{iile lor la rcplica lui Apponyi intr-un memorandum comun catre Consiliul Suprem. Dar, a existat o alta pro­blems care devenisc acuta §i carc, probabil, a contribuit mai mull dccil orice altceva la o in(elcgcrc concrcta intre statele succesoarc (afirmindu-sc prin Mica Antanta, dar trcbuind sa abandonczc planul mai vast al unei Federajii a Europei de Est): problema restaurajiei Habsburgilor. Exista teama cS, prin anum ite precepte spccificc conccptului constitujional al Coroanci Sf. §tefan, un Habsburg pe tronul m aghiar ar stimula ircdcntismul m aghiar ji ar sfir§i prin rcunirea Ungariei cu Austria. Dintre ccle trei state succesoare, Cehoslovacia a fost aceea care s-a temut ccl mai mult dc o rcstaurajic habsburgica, probabil pentni ca era singura republics printre clc, iar sistemul monarhic avea inca un num ar mare dc aderenli $i, de asemenea, pentru ca, dintre toate minoritS(ile, cchii se simji- scrS ccl mai bine, dupa polonczi, sub Habsburgi. Iugoslavia sc tcmea de o rcinvicrea loialitajii faja dc Habsburgi din partea croajilorcatolici, dar Romania nu avea asemenea pcricole interne dc carc sa sc teama.

Dc aceea, cind arhiduccle Joseph a devenit «adm inistrator» al Ungariei dupa cadcrea lui Bela Kun, Bene? a trimis un protest vehement Confcrinjci de Pace carc, la 22 august 1919, a cmis o dcclara(ie prin care se opunca restaurajiei Habsburgilor. In timp cc sc discuta tratatul dc la Trianon, Bene? a objinut o rcintarirc a dcclarajici, la 2 februarie 1920, de catre Franja $i Anglia.

In dcccmbric 1919 au inceput inlre Belgrad §i Praga convorbiri pc tema unci convcnjii defensive formalc90. La 5 ianuarie 1920 Bene? i-a scris lui Vaida ca interesele (Srilor lor Hind idcnlicc, in ceea cc privc^te pcricolul maghiar, el sugcreazS acjiunea imcdiatS, adaugind ca jinc strins legatura cu Iugoslavia, cu privire la accst subicct. O lima mai tirziu, Bucurc§tiul a acccptat, in principiu, propuncrile sale pentru o apararc comuna, dar, in timp ce negocierile dintre

90 Pentru tcxtc vczi; The Czech White Book - «Documcntcle diplomatics privind Convcnjiilc aliaujoi inchciatc» ctc., Praga 1923 (n. a.).

Page 41: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 83

Iugoslavia $i Cehoslovacia s-au dcm lat rapid - la 17 aprilie 1920 Bclgradul informase Praga ca a aprobat proicctul convenjiei §i s-a angajat s3-i in- dcplineasc3 prevederile - Romania a acjionat mai lent pentru ca Rusia era o problema mult mai importanta dccit Ungaria; deci, ca a opus rezisten{3 in in- cheierea acordurilor definitive, atita timp cit mai ram incau speranje ca ?i Polonia s3 fie atrasa in grup. Dar relajiile Cehoslovaciei cu Polonia erau tensio- nate datorita conflictului pentru Tcschen91. Polonia nu avea nici o disputa cu Ungaria, mai degraba i-a aratat simpatie, in limp cc in Cehoslovacia se mani- fcstase intotdeauna un curcnt subteran de simpatie pentru Rusia. Nici Iugoslavia nu avea dispute cu Rusia, dar sentimcntul rusofil facca o distincjic ncta intre ru§ii «ro§ii» $i «albi». in sfirjit, §i iugoslavii $i cchoslovacii crcdcau $i spcrau ca Marea Rusie va ap3rea curind ca o mare putcre democratica $i va rccijtiga rolul s3u tradijional de protector al statelor slave. Dc aceea, ele nu doreau s3 se lege dcfinitiv de o Polonie care intotdeauna s-a temut §i nu a avut incredcre in Rusia, lar3 vreun avantaj corespunz3tor ca de pild3 cele oferite dc Romania impotriva Ungariei. Pe de alta parte, este indoielnic dac3 mindria poloneza le-ar fi pcrmis polonezilor s3 intre intr-o organizajic pentru care ei nu au fost ini(iatorii.

Dup3 ce Take Ionescu a preluat portofoliul Afaccrilor Str3ine, in guvernul Averescu, in iunie 1920, convorbirilc s-au dcm lat intr-un ritm mai alert. Totu§i, Romania nu era inc3 gata s3 semnczc cind Bene? a vizitat Bclgradul, in acest scop, la 14 august92.

Bcnc§ §i-a continual c313toria mergind la Bucurc$ti, unde a solicitat, din nou, participarea Romaniei. Dar, a§a cum sc formulase in M emorandumul alc3- tuit de Bene? §i de Take Ionescu, la 19 august, scopul politicii Romaniei era «constituirea unei alian(e a cinci state imp3rt3§ind victoria comun3». Ionescu nu era pe moment in pozijia dc a acccpta dcplin sugcstia ofcritS de Cehoslovacia §i Iugoslavia95. Cu toate accstea, Romania a promis asistenja ei militar3, dac3 una din aceste dou3 {3ri ar fi atacate de Ungaria; nu s-a inchciat, ins3, o injele- gere forma 13.

F3r3 indoialS c3 sc putcau spune multe in favoarea politicii «rcaliste» a lui Bene? dc a rcstringe grupul la J3rile cu intcresc idcntice, idee care p3rea s3 favorizeze o mai mare cocziune - evenimcntele ullerioarc aveau s3 arate c3 $i aceasta speran(3 era zadarnic3. D arcriza din 1939 a dcmonstrat c3 Take Ionescu avuscse drcptate. Numai o grupare a tuturor puterilor estice ar fi fost destul de

91 O alta cauzS de tensiune a ap3rut curind prin refuzul muncitorilor cehoslovaci de a l3sa ca materialul de razboi sa fie trecut prin Jara lor spre Polonia, atunci cind Var§ovia era ameninjata de Armatele Ro§ii in vara lui 1920 (n. a.).

92 S-a spus c«1 o complicate suplimentara a fost adusa in discujie de incercarea Franjei de a objine ajutor militar maghiar pentru Polonia, in schimbul retrocedarilor de teritorii pe seama Roma­niei, Cehoslovaciei §i lugoslaviei. Dupa «Mdgyarsag», care a publicat la 28 septembrie 1927 pretinsul text al unui «Aide memoire» din 15 septembrie 1920, semnat de Paleologue §i de un oficial englez, concesiile teritoriale trebuiau pretinse doar de la Romania. Aceasta opinie i§i prime§te confirmarea prin cuvintul lui Bene§ din 1 septembrie 1920, in care se neagfl faptul ca negocierile franco-ungare ar ft fost anti-cehoslovace. Nu se cunoa^te de ce n-a rezultat nimic din plan dar, dupa Toynbee, «din pricina unor asemenea negocieri, tara indoiaia ca a intirziat reconcilierea cehoslovaca cu Polonia $i c5 s-a gr«abit formarea Micii Antante» {op. c/7., vol. Ill, 1920-1923, p. 282). Vezi, de asemenea, articolul lui Robert Seton Watson in uThe New Eu- rope», din 14 octombrie 1920; A. Mousset,./,tf Petite Entente, Paris, 1923, p. 18 $i 131, i I I ' i n c h o r , op. cit., I, p. 257 (n. a.).

93 Robot I Niaokruy, The I.ittle Entente, London, 1929, p. 125 (n. a.).

Page 42: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

84 Frederic C. Nanu

putcrnic3 penlru a prcveni dczastrul - ccca ce ar fi ccrut multa injclcpciune din parlca acelor najiuni, pentru a-§i da seama ca, daca fiecarc §i-ar asuma respon- sabilita(ilc celorlalji, sarcina ar fi mai u§or de suporlat, faj3 dc cazul cind fiecare §i-ar purta-o pe a sa. Dar, omul politic roman nu a gasit sprijin in stniinutate ; era mult prea mult inaintea timpului s3u. Chiar 111 aceste condi Jii, Mica Antanta §i Polonia dadeau impresia unci imagini mai bune, in ceea ce privejte unitatea lor, decit M arile Puteri din Vestul Europei.

Nucleul Convcnjiei din 14 august dintre Iugoslavia §i Cehoslovacia il constituiau articolcle in carc fiecare promitea asistenja militara pentni ceiaialt, in cazul unui atac ncprovocat din partea Ungariei. Articolul 2 conjinea m3suri penlru elaborarca necesarclor injclegcri tehnice (adica militare). Articolul 3 sti- pula ca nici una din parji nu ar putea incheia 0 alianja far3 a o semnala celeilalte.

La 1 septembrie, Bcnc§ a prczentat in Parlamentul cchoslovac un raport complct asupra Micii Antante, in care afirma semnificativ, ca «o politica, in- tr-adev3r ncutra, fa{3 dc conflictul ruso-poloncz §i faJ3 de problemele ruse§ti, in general, este posibiia in oricc condijii pentru cehoslovaci, iugoslavi §i romani, acum c3 ei au ajuns la 0 injelegcre rcaia privind problemele lor comune...» «Avem incredere c3 vom putea s3 g3sim 0 baz3 pentru 0 politics intr-adev3r prieteneasca fa{3 de Rusia»94.

Reacjia in capitalcle Europei dc vest la formarea noii grup3ri politicc poa­te fi apreciata pornind dc la faptul c3, in cursul unui turneu de bun3voin(3 al lui Take Ionescu la Roma, Londra ?i Paris, pre§edintclc M illcrand «i§i exprimase a- probarea cordiaia faj3 dc Mica Antant3 §i Puterile sale», in limp ce Lordul Cur- zon nu lacu decit «s3 fclicitc Romania pentru dczvollarea §i consolidarea sa»93.

La intoarcerea in Bucure$ti, Take Ionescu s-a opril la Praga. A informat pe Bcnc§ c3 fusese in situajia de a prczcnta asigurari Puterilor vestice privind scopurile Micii Antante $i a promis s3 fac3 toate cfortttrilc pentru a convinge Var$ovia dc necesitatca unci injclegcri ferine cu Praga. Totu$i, la sosirea in capitala Poloniei, cl a gSsit o prea slab3 prcdispozijic pentru o injclcgere ime- diata cu cchoslovacii - tratatul dintre cclc dou3 {3ri nu a fost semnat pin3 in anul urm3tor - sau pentru lcg3turi mai strinse cu Mica Antant3. Pc de alta parte, ele erau interesatc intr-o alianja militara cu Romania96, ambcle J3rii fiind ameninjate dc Rusia; §i un tratat dcfensiv s-a inchciat la 4 martie 192197.

Solidaritatca Micii Antante a fost curind pus3 la inccrcare dc intoarcerea nea$tcptat3 a fostului imp3rat Carol la Budapesta (7 martie 1921). Cei trei mem- bri ai s3i au acjionat atunci la unison §i au am eninjat imediat Ungaria cu bloca- da §i chiar cu m3suri militare, in cazul in carc Carol nu p3r3sc$te Jara.

Cind, citeva zile mai tirziu, confcrinja ambasadorilor §i-a bazat aceast3 cercre pe repetarea ap3sat3 a Dcclarajiei din februarie 1920, fostul i mp3 rat nu a avut alta §ans3 decit s3 sc intoarc3 in Elvcjia, neputind s3-§i asigure sprijinul ungurilor care 1111 dorcau s3 fie implicaji intr-un alt r3zboi f3r3 §ans3 ?i au dcclarat c3 vizita fusese inoportun3. Totu§i, inainte de a plcca, Carol, foarte imprudent, a dat 0 proclamajie pentru poporul m aghiar in carc i§i anunja, de fapt, intenjia de a repcta inccrcarea.

94 Ibidem , p. 133. Recunoa§terca cchoslovaca de facto a sovieticilor a fost inscrisa intr-o inje- legere semnata la Praga la 5 iunic 1922 (n. a.).

95 Ibidem p. 133 (n. a.). Dcsprc discu|iilc cu Lloyd George . i Lordul Curzon, vezi: D. 13. F. P.,First Series, vol. VIII, 1920. p. 796-797 (n. ed.).

96 Arh. M. Ap. N., fond 876, dosar 1938, Pozi|ia 264, 1920, f. 131 (n. ed.).97 Lste vorba do tratatul roniano-polon (n. ed.).

Page 43: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 85

A$a cum era de a§tcptat, react ia lui Bene§ a fost de a inccrca sS con- solidcze Mica Antanta, iar Take Ionescu, injelegind ca nu se poate ci§tiga nimic prin aminare, a fost de acord cu declararea formalS a apartcnenjei Romaniei la Mica Antanta.

Convenjia cu Cehoslovacia s-a semnat la 23 aprilie 1921; ca era identicS acclcia semnatS dc Cchoslovacia cu Iugoslavia, cu cxcepjia unui articol adi^io- nal prin care p3r{ile sc obligau «s3 treacS, impreuna, la acjiune in problemele de politick externS privind relajiile lor cu Ungaria». O conven|ie paralclS cu Iugo­slavia s-a semnat la 5 iunie; ea marea incS o extinderc a domcniului Micii Antante, in m3 sura in care se aplica la agresiunea eventualS a bulgarilor ca §i a ungurilor, atit Romania cit §i Iugoslav ia avind acclcaji intercse In menjinerca tratatului de la Neuilly-sur-Seine. Presa locals nu a scSpat prilcjul de a arSta cS, in mod contrar fa{3 de pSrcri larg rSspindite privind popoarelc «balcanice», romanii §i sirbii, de§i vecini, nu au fost niciodata in razboi unii cu aljii - o performanja pe carc §i popoarcle Europei dc vest ar putea-o invidia.

intr-un in ten iu acordat presei, Take Ionescu a insistat asupra a ceea ce numca «latura permanent3» a accstor convenjii, inlclegind prin accasta crearea unui instrument care sS perm its inlSturarca divergcnjelor dc opinie dintre ve­cini, inainte ca ele sS degencrezc in conflicte. De asemenea, cl a folosit prilcjul pentru a am inti «marcle sSu proicct» care merits sS fie citat, cSci expresia rezu- mS ambijia tuturor succcsorilor lui Take Ioncscu la Ralatul Sturdza98 piriS la izbucnirea celui de-al doilca rSzboi mondial :

«Dorin(a mea ar fi dc a dcscopcri formula carc sS acopcrc interesele generale ca §i pe cele indircctc ale popoarelor victorioasc din primul rSzboi mondial. Mica AntantS ar devcni atunci o bazS pentru alianja tuturor invingSto- rilor din Europa Centrals §i dc Est, pentru mcnjincrea tuturor tratatelor de pace impotriva oricarui atac. Spcranja mca este ca ceea cc am fScut sa cvolueze in acest sens in viitor».

Convenjiile care legau statele Micii Antante au fost inrcgistrate dc LigS in timp util, in concepjia autorilor, ele erau in|elcgcri rcgionale, cu scopul asi- gurSrii rcspcctSrii tratatelor dc pace §i, dc aceea, sc inscriau in intregim e in cadrul Ligii §i in spiritul Pactului.

Situajia accasta avea sS fie intrutotul confirmatS intr-un articol scris pentru «Europa de E st»" dc Take Ionescu ; «un rSzboi nu sc tcrmina cu semna- rea tratateloi dc pacc. El sc continuS chiar in sufietcle popoarelor, iar datoria oamcnilor dc stat este dc a crea §i mcn(ine o stare a lucrurilor carc sS convinga pc cei ce ar nSzui sa rSstoarne ordinea nou stabilitS dc lipsa dc sens §i chiar de pericolul unci asemenea inccrc3ri». in aceea?i publicajic, Bene? a pus un acccnt dcoscbit asupra celorlalte scopuri ale Micii Antante. Ea trebuia «s3 rcconstituie politic, economic §i social Europa Centrals a viitorului (...) Este expresia forjclor constructi\'e, carc lucrcazS in Europa Centrala. Este coloana vertobralS a noului sistem politic §i economic din aceste regiuni».

intr-adcvar, nu s-a pierdut nici o clipS pentru a implcmenla obiecti\clc cconomice ale Micii Antante. Un tratat comcrcial a fost semnat intre Romania $i Cchoslovacia in acceaji zi cu pactul politic §i, intr-un in ten iu acordat dupa scmnarea convcnjiei cu Iugoslavia, Take Ionescu a fost in situajia dc a raporta cS profitasc dc ocazia de a rczolva probleme div erse rclativ la : frontiere, comerj, cSilc derate §i navalc.

98 ClAdirou in enre sc alia Minislcrul Roman al Afaccrilor Mxlcrnc (n. a.).99 N i i i i i A i ill dm duccmhrio 1921 (n. a.),

Page 44: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

86 Frederic C. Nanu

Existenja Micii Antante a facilitat intr-o masura considerabila negocie­rile telmice complicate care au avut loc la Roma, in prim avara lui 1921, intre statele succesoarc incluzind Italia, Polonia $i Austria, in ideea de a furniza un cadru pentru solujionarea problemelor comune aparute prin dizolvarea monar- hici dualiste, ca, dc exemplu: distribuirca certificatelor publice, dobindirea sau pierdcrea drepturilor de cela(cnie, avcrile definite in trust, pcnsiile civile §i militare, obligajiile companiilor dc asigurare, datoriile pcrsonale, dcpuncrea cconomiilor §i multe altelc. Multe din aceste probleme au necesitat un studiu suplim entar §i au fost discutate la o altS intilnirc din Roma, in anul urmator. La6 aprilie 1922, au fost semnatc 45 de convenjii separate. In accla$i timp, un numSr de acorduri fuscscrS semnatc la Porta Rosa la 23 noiembrie 1921, refc- rindu-sc la vamS, cai feratc §i problemele po§tci, tclcfoanelor $i telegrafului. Acestc realizSri nu au fost spectaculoasc. Totu§i, ele erau de im p o rtan t vitala pentru milioane de cetajeni particulari §i pentru reslabilirea com unica|iilor, co- mertului $i relajiilor feroviarc in acea parte a lumii.

M ult mai scnzajionala a fost a doua incercare a e.\-regelui Carol de a reci§tiga tronul Ungariei. El a ajuns la Sopron la 21 octombrie 1921 dar, de§i garnizoana locals s-a declarat de partea sa, guvernul amiralului Horthy a adoptat o pozi(ie fcrmS impotriva lui §i dou3 zile mai tirziu §i-a declarat dccizia de a -1 obliga sS parascascS (ara. Dar, prin vocca lui Bene?, Mica Antanta a cenit sa fie pus capSt «pcricolului creat de Casa de Habsburg in Europa Ccntral3» §i §i-a anunjat intenjia de a rccurge la for|a armata, daca este necesar. La 24 octombrie, Conferinja Ambasadorilor a ccrut Ungariei s3 proclame pierdcrea dreptului la tron pentru fostul rcge §i, in caz dc Intirziere, $i-a declinat responsabilitatea pentru eventuala intcrven|ie a statclor vecine. In aceea§i zi, Cchoslovacia §i Iugoslavia au mobilizat o jumState de milion de oamcni, in timp cc guvernul roman s-a mullumit sS autorizezc mobilizarca a opt divizii in sprijinul acjiunilor M arilor Puteri. Guvernul ungar a incercat s3 argumcnteze c3, in masura in carc fostul rege ar fi obligat s3 abdicc, chcstiunca poate fi considerat3 rezolvat3. Dar, dup3 cum era dc a$tcptat, Bcnc§ a insislat c3 abdicarea nu este suficient3 ?i c3 intreaga dinastic trebuie s3 fie privat3 dc drcpturile ci la tron ; c3 M arile Puteri ar trebui s3 perm its Micii Antante s3 supcrvizeze impreun3 controlul asupra dczarm3rii Ungariei ; c3 acordul austro-ungar dc la Vcnctia, privind diviziunca Burgcnland-ului, ar trebui s3 fie considcrat anulat - in fond, el ccrca ca §i Ce­hoslovacia $i Iugoslavia100 s3 fie dcsp3gubitc pcntm costul mobilizSrilor. Pentru primul punct, Bene? a ob|inut suportul Confcrinjci Ambasadorilor, dar ei au refuzat s3 susjina ccrcrca priv ind dcsp3gubirca §i au evitat problema care viza controlul dezarm3rii Ungariei dc c3trc Mica AntantS. Totu§i, scopul csential a fost atins, c3ci Ungaria a formulat o lege prin care f3cca orice rcstaurajie habs- burgicS imposibiia, iar Mica Antanta in general, §i domnul Bene? in particular, au prim it astfel salisfacjie. Conferinja Ambasadorilor a a\-ut mai pu(inc motive s3 fie satislacut3, c3ci nu poate fi ncgat c3 ci fuseserS «umiliji de presiunca discreta dar viguroas3 §i repetatS la carc domnul Bcne§ i-a supus dc-a lungul crizci»101.

Mica Antanta era acum libera s3-$i Hidrcpte atenjia spre celSlalt cimp al activit3{ii sale, extindcrca arici acordului in Europa Centrals. La 16 decembrie1921, s-a semnat un tratat intre Austria §i Cehoslov acia care, in opinia lui Bene§, dacS nu facea din Austria un meinbru al Micii Antante, scmnifica un acord intre

100 Documcntc cliplomatice cchoslovacc (Habsburg), documentele 32 37 (n. a.).101 A. Toynbee, op. cit., p. 298 (n. a.).

Page 45: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 87

politica Austriei §i cea a Micii Antante». Take Ionescu a afirmat, in Neue Freie Presse, ca Romania ar fi indn ta ta daca Austria s-ar alatura, dar, in acela§i timp, ea i-ar acorda acesteia toate avantajele cuvenite membrilor. Eforturile sale continue, de a imbun3taji relajiile dintre Polonia §i Cehoslovacia, s-au finalizat prin semnarea, de catre cele dou3 J3ri, a unci convenjii definitive la 6 noiembrie 1921. Dc§i accasta nu a fost niciodata ratificata, cum a afirm at Bene§ mai tirziu, pentru ca «nu exista sufieicntS injclegcre nici intre noi in line $i nici in Polonia», totu§i, ea a dezvoltat legaturile dintre Polonia $i Mica Antanta a$a cum a aparut evident la Conferinja de la Genova din anul urmator.

Conferinja dc la Genova trebuia s3 conchida asupra unui plan englez de a opri dctcriorarca crescinda a condijiilor ccononiice din Europa §i dc a preveni ocuparca franceza a Ruhr-ului care, gindeau britanicii, a r fi inr3ut3jit serios lucrurile ; §i accasta printr-o reexaminare a problcmci rcparajiilor : securitate §i rcconstrucjie la care §i Rusia ar fi trebuit sa participc. Agenda Conferinjei a fost aprobata la Cannes, in ianuarie 1922, §i a trezit un interes sporit in Europa de Est, caci Confcrinjcle de la Roma $i Porta Rosa aratasera ca posibilit3Jile de a imbun3t3Ji condijiilc comerciale §i financiarc in J3rilc lor sint foarte limitate, atita timp cit M arile Puteri nu acJioneaz3 intr-un sens favorabil. intr-adcv3r, rczolujia britanica, adoptata la Cannes, afirma cu francheje ; «(Putcrile Aliate) privesc o asemenea conferinja (economica $i financiara) ca un pas urgent §i cscnjial catre reconstrucjia econoinica a Europei Ccntraje $i dc Est (...) Un efort unit al Puterilor mai dezvoltate este nccesar pentru a rcmcdia paralizia sistemu- lui european»102.

Agenda dc la conferinja cc trebuia s3 aib3 loc la Genova menjiona in fruntea problemelor tehnice : «stabilirea p3cii europene pe o baz3 ferm3» §i «condiJii esenjialc pentru rcstabilirca incrcderii, f3r3 a leza tratatele e.\istentc». Dar proicetele Confcrinjei au fost vagi din start. In locul proiectelor unei recon- cilicri intre punctcle de vedere divergente ale Puterilor vestice, intilnirea preli- minar3 dc la Cannes s-a incheiat cu o bre§3 inca mai marc ; inloeuirea concili- antului Briand cu intransigentul Poincare ca prim ministru al Franjei §i rcfuzul Statelor Unite de a participa. Alarmate dc turnura c\enim cntelor §i dc faptul ca statele europene nu fusesera im itate sa asiste la conferinja prelim inara a exper- Jilor din Londra, Bcnc§ a vizitat Parisul $i Londra in februarie. Cu ajutorul Franjei, carc putea conta pc suportul politicii sale dc susjinere a intangibilitajii tratatelor de pace §i dc opozijie faja de Mica Antanta §i Polonia, cl a objinut doritcle invitajii. Dar, eforturile lui dc a rcconcilia punctcle de vedere francez ?i englez au reu§it doar superficial103.

Necesitatca unui acord mai strins intre statele estice era evidcnta, iar convorbirile au inceput imediat. in limp cc Bene? se afla inca la Londra, logodna prinjesci M aria a Romaniei cu regele lugoslaviei a ofcrit un bun prilej pentru un schimb dc vederi la Bucurc§ti intre mini§trii iugoslavi §i rom ani104 §i tnmi§ii polonczi §i cehoslo\ aci, - schimb dc vederi urmat de o intilnire intre iugoslavi §i cchoslovaci la Bratislava §i o Conferinja a Micii Antante §i a expcrjilor polo- nezi la Belgrad (9-12 martie 1922), in care a fost claborat un program comun dc acjiune in problemele financiare §i comerciale.

Delcgajiile statelor estice nu au fost im itate, in ciuda eforturilor Franjei, la intilnirea preliminara din Genova la 9 aprilie. in consecinJ3, accstca s-au

102 British White Papers, 1621 din 1922 (n. a.).103 Ve/i un rc/.umnt al Mcmorandumului in «L 'Europe Noiivellc» din A martie 1922 (n. a ).104 Mini* tinl do oxtcrno roman era 1. Oh. Ducn, din cahinetul condus de loncl MrAiianu (/?. a ).

Page 46: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

8 8 Frcdcric C. Nanu

intilnit separat, demonstrindu-§i dccizia de a acjiona in bloc. Aceasta decizie a fost, in cele din urmS, realizata, dar ca o consecinJS indirecta a tratatului secret, semnat la Rapallo la 16 aprilie intre Germania $i Rusia, Conferinja nu a fost prea fructuoasa. Datorita numcroaselor condijii restrictive impuse de Franja §i sprijinitc in marc mSsurS de prictenii ei estici, imbunStSJirea rclajiilor econo- rnice cu Rusia a ramas cea mai importanta problema susceptibiia dc solujionare. Totuji, Belgia a insistat asupra unei clauze privind restituirea proprietajilor straine, particulare, din Rusia §i a fost susjinuta in accst punct de Franja. Cind ru§ii au pus apoi condijii pc carc Belgia ?i Franja le-au rcspins, nu mai era nimic dc f2cut, ci doar s3 se maschczc cjccul Conferinjei, acceptind propunerea accstora dc a incrcdinja discujiilc viitoare unui comitct de expcrji care urma sa scintilncasca la Haga, la sfir$itul lui iunic105. Dar, dorindca ni§ii s3 fac3 anumite concesii in ceea cc p riv a te datoriile guvcrnamentale dc dinaintca razboiului in schimbul unor imprumuturi substanjiale, Puterile occidcntalc au rainas dc nc- clintit in privinja rcstituirii proprictSJii private, a§a c3 aceasta ultima incercare catre o rczolvare dc comun acord cu Rusia s-a vadit a fi la fel dc ncreu$ita.

In timp ce la Genova, Conferinja, ca mijloc dc dczvoltarc a «M arii An- tante» a e$uat, s-ar putea conclude tolu§i, dupa cuvintcle lui Bcne§106, ca Mica Antanta s-a manifestat ca un element de consolidare in politica Europei. Refe- rindu-sc la dezacordul dintre Franja $i M area-Britanie, acela§i Bene? a fost in masura s3 afirme ca noul bloc din Europa dc Est a adoptat in mod consecvent o atitudinc moderata $i conciliatoare. Trebuie adaugat, aici, c3 membrii sai au ap3rut la reuniunca intcrnajionaia la carc erau rcprczcntate 28 dc state. A fost o marc difcrenja intre modul in carc accstea au fost tratate la Genova in 1922 §i la Paris in 1919.

Incurajata dc succcs, Mica Antanta a trccut la un acord la Belgrad (9 iunic 1922) privind o atitudinc comuna la Haga §i, ceea ce s-a dovedit a fi important, a inceput s3 sc intilncasca rcgulat, dc doua ori pe an, pentru a discuta probleme comunc. Bene? §i Nincici, m inistrul iugoslav de externe, au discutat, de asemenea, §i rcinnoirca convcnjici dintre cele doua J3ri, care trebuia s3 aib3 loc la 31 august, cu un cimp de acjiunc in marc m3sur3 13rgit. Pc ling3 dcfinirca sa ca tratat de alianjS, cl conjinca prevederi mai detaliate pentru colaborarca politics, diplomatics §i economics - un exemplu carc nu a fost totu§i urmat cind convcnjia dintre Cchoslovacia §i Romania a fost §i ca largitS, la 7 mai 1923.

Prima intilnirc periodica, fixata la Belgrad, a avut loc la Praga la sfir§itul lui august, cu participarca trimisului poloncz pentru a examina agenda intilnirii din septembrie a Adunarii Ligii. Principalcle tcmc au fost : reconstrucjia econo­mica a Austriei §i ccrcrca inaintata dc Ungaria dc a deveni membru. Planul adoptat pcntni Austria in octombrie a c3p3tat sprijinul Micii Antante, in timp cc planul italian a fost rcspins, iar Ungaria a fost admisS ca mcmbru. Ungaria s-a simjit de aceea libera s3 rcspcctc integritatea tcritoriaia a vecinilor §i aceasta a fost, intr-o epoca in care se acorda o valoarc dcoscbita injclcgcrilor scrise, considcrata ca un succcs substanjial, dc§i Ungariei nu i s-au interzis acjiunile dc revizuire a tratatului dc la Trianon prin mijloace pa§nice.

Urmatoarea intilnirc intcrnajionaia afectind interesele membrilor Micii Antante a fost Conferinja dc la Lausanne, carc s-a intrunit cu scopul dc a incheia pacca cu Turcia. Cum Franja $i Anglia i§i rcconciliascra intre timp, in marc

105 Conversajiilc separate dc la Genova dintre delega(ii romani $i cei sovietici sint tratate intr-un capitol ulterior (n. a.).

106 Cuvintare in Parlamcntul cclioslovac, la 23 mai 1922 (n a.).

Page 47: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExtcrnU a Romaniei 89

masura, punctele de vedere, Romania §i Iugoslavia nu puteau decit sa le susjina. De fapt, doar Romania avea un intercs direct in aceasta chcstiune, cSci, legat3 de tratatul de pace era §i o convenjie stabilind regimul Strimtorilor. Rezistenja la cercrea Aliajilor, faja de un regim care, practic, inscmna dcschiderea Strim- torilor pentru vaselc dc razboi, a vcnit mai ales din partea ru$ilor. DupS cum a recunoscut Lordul Curzon : «Politicile rcfcritoare la Europa §i Rusia au fost acum rasturnate» 107 e3ci, atunci cind Rusia se simjea puternica, ea dorea slrim- tori «dcschise», iar cind era slab3, ca in 1923, §i se temea de bombardamentele navale la porturile de la Marea Neagr3, ea dorea ca Strimtorile s3 fie inchise pentru vase de rSzboi. Politica puterilor occidentale era evident inversS. Iar Romania era, a$a cum pretinsese Ciccrin, mult mai \ ulncrabil3 faJS de un atac rus pc uscat - in limp cc sc ncgau oricc intenjii agresive - dar puteau s3 apar3 circumstanje in care eomunicajiile pe mare cu vestul ar fi fost de importanJS crucialS. De aceea, Romania a fost foarte mulJumitS cind convenjia, conjinind principiile dcmilitariz3rii §i ale libcrtSJii trecerii prin Strimtori, a fost semnat3 Ia 24 iulie 1923. Rusia sc numSra printre scnmatari, dar nu a ratificat convenjia. Cu scmnarca Tratatului de la Lausanne, sarcina stabilirii noii ordini politice §i teritoriale a Europei a fost incheiatS. in acclaji timp, s-a m areat astfel inceperea fazei finale a edificiului inSIJat la Versailles, realizat prin rezistenja armat3 impotriva unei p3ci dictatoriale - §i, inc3 mai remarcabil, Franja a fost aceea care a sprijinit accastS opozijie. _

RSmin de adSugat citeva cuvinte privind un acord de considcrabilS im- portanJS pentru Europa centrals §i de est, intitulat, intrucitva optimist, «Statu- tul dcfinitiv al Dun3rii». De la portul GalaJi pin3 la Marea NeagrS Dunarea fusese sub control internajional din 1856, Comisia Europcana fiind compus3 din rcprezentanji ai M arilor Puteri $i ai Romaniei. Acest regim a convenit admirabil Rom aniei108, cSci a scutit-o dc povara grea de a drcna singur3 gurile fiuviului §i, mai important, oferca Europei o responsabilitate direct3 in rezistenja fa{3 de inc31c3rile rusc$ti. intr-adcvSr, tocmai pentru a indepSrta aceastS pre- siunc, Rusia a fost nevoitS, eu acecafi ocazie, sa retroccdezc Romaniei sudul Basarabiei - reanexarea sa forJatS, in 1878, fusese, larS indoialS, in mare masura motivata de dorinja Rusiei de a rcci§tiga acccsul la Dunare, o pozijie strategics din care putea s3 ameninje interesele intregii Europe.

Puterile Centrale au profitat dc pacca dc la Bucurejti din 1918 penlru a cxcludc Rusia, Franja, Anglia §i Italia din comisie, in carc doar celc patru Puteri Centrale $i Romania trcbuiau s3 fic reprezcntate de aici inainte. Aliajii victorio§i s-au r3zbunat eliminind invinjii cSci, in noua comisic curopeanS, reorganizat3 prin tratatul de la Versailles, doar M arca-Britanie, Franja §i Italia figurau printre M arile Puteri109. in acela?i timp, vcchiul proiect al unei comisii interna- Jionale, cu jurisdicjie asupra navigajici de la Ulm la Galaji, a fost reinnoit, detaliile urm ind sS fie elaborate intr-un statut definitiv. AnimozitSJile dintre statele riverane, scoase la ivealS dc r3zboi, pSreau s3 im parts DunSrea in tot atitca compartimente inchise, a§a cS sc lacea necesara o autoritate internaJionalS capabilS sS asigure tuturor navigajic libcr3 pc intregul parcurs.

Statutul definitiv al DunSrii a fost semnat la Paris, la 23 iulie 1921, de Puterile Aliate «in prezenja $i cu participarca plcnipotcnJiarilor» fostelor puteri107 British Blue Book, 1923 C, M. D. 1814, p. 139 (n. a.).108 Dc§i a cxistat o nein|clcgerc constanta intre Romania §i Comisia Europeans privind capacitatea

sa de men|inerc a ordinei, Ducure^tii s-au opus cu succes extindcrii jurisdic(iei dincolo de1 IrAila (n. a.).

109 Articolul VI6 |i urmAtoarele. Totu^i, posibilitntca de a Iflrgi componenja era asiguratfl (n. a.).

Page 48: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

90 Frederic C. Nanu

inamice. El asigura libcrtatea navigajiei pentru toate steagurile, repartiza cos- turile nienjinerii §i im bunatajirii faeilitafilor de navigare, stabilea reguli unifor­me pentru supravegherea riului, pentru ineasarea obligajiilor vam ale etc. Comi­sia internajionala trebuia s3 fie compusa din doi reprezentanji ai Germaniei §i cite unui din statele riverane §i ai Puterilor reprezcntate in Comisia europeanS.

Evenimentele anului 1923 nu au contribuit decit foarte pu{in la imbuna- t3{irea rclajiilor interna{ionale. Au dcbutat cu injclegcrea Franjei $i Angliei de a nu fi de acord cu reparajiile germane §i cu ocupajia francezii a Ruhrului (10 ianuarie 1923). In accea§i zi, armata americana dc ocupajie a fost retrasa din zona Rinului. Relajiile Micii Antante cu Ungaria au fost pcrturbate de o scrie de incidente la frontierele acestcia cu Cehoslovacia §i Romania - Budapesta incerca sa acuze statele din Mica Antanta de lipsa unei delim itari precise a granijelor. La Geneva, Ungaria a ridicat problema «optan|ilor», care era destinata s3 lincezcascfl mulji ani §i s3 dcvin3 o «chcstiune cclcbra». Disputa a izbucnit odata cu aplicarca ci la maghiarii dejinatori de pam inturi din Transilvania, care i§i exercitasera op{iunea, prin tratatul de pace, de a-§i men(ine cetajenie ungara, ca §i aplicarea legii romane privind exproprierea loturilor in beneficiul faranului fara pamint. Ungurii au argum entat ca legea ar trebui sa nu se aplicc la optanji, sau cel pujin ca ace§tia ar trebui sa fie compensaji in aur la intreaga valoare a pam intului in loc de a li se plati, a?a cum se facea in cazul proprietarilor romani, o parte a valorii in creanje depreciate. Romanii au argum entat ca legea trebuie aplicat3 egal la to{i §i ca nici o cxccpjie nu se poate face. Consiliul Ligii a invitat pe cci carc susjineau disputa sa rezolve problema prin negocicri dirccte la Bruxelles, sub auspiciile delegatului japonez Adatci. Raportul lui, cuprinzind recomandari pentru o rezolvare amicala, a fost aprobat de Consiliu la 5 iulie 1923, dar guvernul m aghiar a rcfuzat sa-1 accepte §i a notificat ca i§i rezer\a dreptul de a merge mai dcparte, prin Tratat §i Convenjie. Injelegerea nu a fost incheiata decit abia in 1930"°.

In general, problema m inoritajilor nu fusese rezolvata satisfneator. Prin- cipii gcncrale fuscscra discutate din nou la Geneva, in septembrie 1922, §i s-a adoptat o rczolujic sud-africana in carc, printre altclc, se punea accent asupra «datorici, sprijinite pe minorita(i, de a coopcra ca cctajcni loiali cu najiunea c3reia ii aparjin». Este aceasta o inccrcare de a echilibra drepturile §i datoriile m inoriiajilor ; dar se pune, intr-adcvar, problema daca accasta chestiune va fi vreodata susccptibiia de o solujie satisfacatoare, dac3 va fi vreodata posibil sa se trasezeo linie obiectiva distingind intre dreptul la rcvolujie §i datoria loialit3|ii fa{3 dc guvcrn. Evident, protcjarca m inoritajilor era doar zgindarita, pentru a stirni ncinjclcgcrea intr-un stat vecin, pentru a-i detcriora reputajia in straina- tate §i astfel a -1 slabi pin3 la desfiinjarea totala.

In conflictul care a imp3rjit Europa de est, statele Micii Antante sperau s3 poat3 c\ ita divizarea in p3r|i §i s-au conccntrat astfel asnpra sarcinii de a consolida pacea in Europa de est. Practic, ca problcm3 de rutin3, convenjiile alianjei defensive din 1921 dintre Romania pc de o parte, Cehoslovacia §i Iugo­slavia pc dc alta, fusesenl cxtinse pcntm al|i trei ani: prima la 8 mai, ultima la 7 iulie 1923. Cei trei mini§tri dc externe sc intilniscr3 penlru conferinja lor obi§- nuit3 de la Sinaia, la 27 iulie. Principalul subicct al discujiilor 1-a f3cut cererea maghiara, formulata la 22 aprilie catre Liga Najiunilor, pentru un imprumut; pentru a-1 objinc, Ungaria avea ncvoic de un moraloriu al plajii reparajiilor §i dc ridicarea drcptului general dc ipotcca asupra bunurilor sale. Guvcrnclc Micii

1 1 0 Ciroat Britain, P. R. ()., F. O. 371, 13.699 (n. ed.).

Page 49: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 91

Antante au hotarit sa susjina cererea dar, a§a cum a explicat Duca, intr-o decla- rafie pentru presa, ele «cereau garanjii serioase ca un im prum ut m aghiar nu ar fi folosit la Budapesta impotriva lor, nici penlru escaladarea inarm arii, nici pentru finanlarea propagandei iredentistc». Ei au cerut, anume: control financiar pen­tru a preveni folosirea gre§ita a imprumutului, «tratamentul najiunii celei mai favorizate» pentru Ungaria in obligajiile ei financiare e2tre principalcle puteri; garan|ii politice ale inten[iilor U n g arie i; solujia finala a problemei dezarmarii.

Conferinja a subliniat c2 relajiile cu Bulgaria erau satisfacatoare §i ca se poate intrevedea o dezvoltare a lor, cu condijia ca noul guvern Jankov, care venise la putere dupa asasinarea lui Stamboliski, sa-§i jina promisiunea de a continua politica de respectare a tratatului dc la Neuilly-sur-Seine.

Pe de alta parte, relajiile cu Polonia nu puteau fi apreciate ca imbunata- jite. Polonia era reprezentat.l, dc aceasta data, doar de un observator, in timp ce presa poloneza §i cehoslovaca se intrecusera in polemica pe tema : «Nu este adevarat ca Polonia intenjioneaza sa se alature Micii Antante. Noi nu v-am cerut accasta §i o ducem foarte bine §i lara voi».

La intilnirea din septembrie a Ligii, Benc§ - carc fusese ales membru al Consiliului, cu sprijinul altor incmbri ai Micii Antante - a acjionat ca principal purtator de cuvint pentru grupul problemclor maghiare, dar discufii prelungite au avut loc pe secjiuni intre Bene?, Titulcscu, Nincici, pe de o parte, §i contcle Bethlen, m inistrul ungar de externe, pe de alta. Accasta, j)cntru ca era imperativ s3 se crceze o atmosfera favorabila pentm concesiile cc trebuiau lacute prin rezolvarea tuturor problcmelor practice, pe liniile convcnite in principiu la Roma $i la Porta Rosa in 1921. Scopul a fost atins. Dar negocierile tehnice prelungite intre parjile intercsate, Comitetul financiar al Ligii, Comisia Repa- rafiilor etc. au durat mai multe luni $i abia la 14 martie 1924 au fost semnate la Geneva cele doua protocoalc" 1 cuprinzind planul reconstrucjiei. Primul protocol a fost tehnic. El asigura variate reforme financiare interne in Ungaria, controlul international, eliberarea de dobinzile impuse de Tratatul de pace pentru venitu- rile atribuite prin imprumutul international de 11 .0 0 0 .0 0 0 de dolari pe douSzeci de ani etc. R eparab le maghiare §i plajilc de rcstituire au fost limitate pentru aceea§i perioada la o suma anuala de 2 .0 0 0 .0 0 0 dolari aur, cu un moratoriu pentru primii ani.

Primul protocol era dc marc importanja : cl a m arcat un nou inceput in relatiile dintre invingatori §i invin§i, in masura in care invingatorii au promis sa «respecte independenja politica, integritatea teritoriala $i suveranitatea Unga- riei», in tim p ce aceasta s-a angajat, de bunavoie, sa indcplincasca «strict §i loial» hotaririle tratatului dc la Trianon, acccptat initial prin eonstringere. De acum inainte, ei erau angajaji nu doar juridic, dar §i moral.

intelegerile verbale la carc s-a ajuns la Geneva, in septembrie, intre mi- ni§trii de externe maghiar §i cei ai Micii Antante au fost tradusc in practica in cursul priniavcrii §i vcrii urm atoare : Romania §i Ungaria au semnat, la 16 aprilie, 13 convenjii §i un protocol final vizind comcrtul, extradarca, probleme ale legii internationale prh ate, restituiri, datorii §i prctenjii in coroane, fonduri de trust, controlul riurilor ctc. Convenjii similare au fost semnate de Ungaria, cu Italia, Iugoslavia $i Cehoslovacia.

Alte acorduri au fost inchciate cu Austria, la 29 iulie la Viena, dintre care opt cu Romania. La mijlocul lui 1924 condijiile din bazinul Dunarii se normalizasera.

1 11 'I'oxlo din league of Nations, Kfonthlcy Summary, documcntul 7 (n. a.).

Page 50: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

92 Fredcric C. Nanu

Solidaritatea strins3 dintre membrii Micii Antante a fost raza de lumina din imaginea intcrnajionaia de la sfir§itul anului 1923. Ncinjelcgerile dintre o Franja guvernata dc Poincare, §i o Anglic guvernata dc MacDonald, priniul opu- nindu-se la orice discujie cu bol§cvicii, ultimul promijind sS-i recunoasca pe so- vietici §i sS reduca reparajiile, au continuat sa fie lente, in pofida abandon3rii re- zistenjei pasive din zona Ruhr de catre Germania in septembrie 1923. La acea da­ta, condijiile sociale §i financiare din Germania devenisera disperate §i era evi­dent ca Germania, ca §i Austria §i Ungaria, trebuia sa fie ajutatS. Orice fel de satis- facjie ar fi putut provoca capitularea guvernului german §i aceasta eventualitate a fost, in marc masura, compensata de atacul italian asupra Greciei in cursul acele- ia§i luni - datorita, mai ales, oportunismului de care guvernul francez §i-a permis s3 fie dominat cu aceasta ocazie - a fost o prevestire ingrijoratoare.

Oamenii de stat ai Micii Antante au fost, lara indoiaia, sinceri in decizia lor, exprim ata frecvent, de a nu intcrveni in «neinjelegerea» franco-englez3; mai ales prin pre$edintele Masaryk, in cursul vizitei sale la Paris §i Londra in octombrie 1923, au incercat a convinge cele dou3 Puteri s3-§i reconcilieze di- vergcnjele. T3ri!c lor aveau nevoie mai ales de pace pentru consolidarea econo­mica §i intern3 §i era foarte evident c3 cea mai bun3 garanjie o oferea injclcgerea solida intre Franja §i Anglia. Mai m ult decit atit, spre deosebire de ceea cc se intimpia in Beggar Opera, ele erau ingrozite de perspectiva unei opjiuni nece- sare.

Dar dorinjelc §i indcmnurilc nu pot domina realitajilc. Conferinja Micii Antante, care s-a intrunit la Belgrad la 10-12 ianuarie, s-a incheiat cu obi§nuita isigurarc privind intenjiile de pace, im parjialitatea fa{3 de Puterile occidentale ji libcrtatca de acjiune a mcmbrilor ci in ceea cc privejte rclajiile cu Rusia. §i 'aptcle „au vorbit” mai tare decit cuvintele.

Cel pujin unui din partcnerii Micii Antante (Iugoslavia) a acceptat112 un ;rcdit de 300.000.000 franci pentru plata m unijiilor oferite de Franja.

Reacjia Angliei la gestul Franjei reiese din notele adresate de M inistcrul inglcz de externe celor patru guvcrnc interesate, intrebind dac3 aceste datorii i u vor avea prioritatc asupra datoriilor dc r3zboi fa)3 de Anglia? RSspunsurilc i u fost ambigue. Nemuljumirea engleza s-a acccntuat la incheicrea, pe 25 ia- luarie 1924, a tratatului de alianja dintre Franja §i Cehoslovacia. Acesta a fost ntocmit dupa modelul tratatelor M icii Antante, exccptind faptul ca scopul ci leclarat era de a menjine ordinca stabilit3 prin toate tratatelc semnate in co­nun - o prezicere carc s-a resimjit in Polonia - nu doar acela de la Trianon, §i :e asigurau numai consultajii §i nu asislcnja m ilitara, in cazul in care una din 3ri era ameninjata. De asemenea, ncajtcptat a fost «Pactul de prietenie cordials ;i colaborare» dintre Italia §i Iugoslavia, semnat la 27 ianuarie 1924 la Roma, leoarece, cu numai citeva sSptSmini mai devrcmc, fusese prevSzut un tratat ranco-iugoslav. Dar, a§a cum scria ziarul din Belgrad, « P o litika»"\ un tratat u Franja nu era urgent, c3ci cu acea jar3 Iugoslavia avea o alianja «natural3». ^celaji lucru se putea spunc despre Romania.

Dc§i nu era inc3 timpul pentru o incheiere a tratatului franco-roman, ;uvcrnul Poincare a supus Parlamcntului francez, la 11 martie 1924, pentru

12 PinS la 28 ianuarie 1924 doar Romania refuzase (la 22 ianuarie) creditul oferit de 100.000.000 franci. Polonia a acceptat un credit dc 100.000.000, Cehoslovacia a rcu§it sa-§i produe.i mate- rialul neccsar la uzinele «Skoda» §i nu a avut nevoie de asemenea credile (n. a.).

13 «Manchester Guardian)) din 15 ianuarie 1924 (n. a.).

Page 51: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 93

ratificare, tratatul din octombrie 1920 privind Basarabia, care a produs protcste violente, de altfel previzibile, din partea Moscovei (16 martie). Ratificarea, in ajunul conferinjei ruso-romane de la Viena $i imediat dupa recunoa§terea guver- nului sovietic de c3tre itaiieni (31 ianuarie) §i englezi (1 februarie), nu a fost o simpia coincidcnja.

Tratatul dintre Italia §i Iugoslavia, in ciuda titlului sau eufemistic, a fost pur §i simplu rezultatul presiunii externe, exercitate de M ussolini asupra guver- nului iugoslav, la care era mai injelept s3 se cedeze. Dar, tocmai din acest motiv, solujia conflictului privind Fiume nu era de naturS sa favorizeze relajiile dintre cele doua jari. Totu$i, reiterarea garanjiei Italiei referitor la deciziile teritoriale cuprinse in tratatele de la Trianon, Saint-Germain §i Ncuilly a putut fi socotita, cel pujin pe hirtie, o crc$tere a autoritajii puterilor Micii A ntante"4.

Pentru moment, se p3rea c3 $i Romania ar putea s3-§i imbun3t3Jeasc3 relajiile reci cu Italia, prin incheierca unui tratat. Proicctata vizita de stat a suveranilor romani, carc-i purta in principalclc capitalc ale Europei, trebuia s3 inceap3 la Roma. Dar Mussolini a crezut c3 acesta este un bun prilej s3 fac3 presiuni asupra guvernului roman in favoarea bancherilor itaiieni, care sebucu- rau de favorurile regimului §i dobindisera crcanje la Trezoreria roman3 pe un prej de nimic. A fost dezb3tut3 o injclegcrc in cursul anului, dup3 cum se cuvenea, dar suveranii romani ji-au aminat vizita in Italia. Odat3 cu venirea prim3verii, trei evenimente importante din Occident au conUibuit la imbun3t3- Jirea rclajiilor internajionale : raportul Dawes care era, ca §i Mac Donald, pe deplin increz3tor in Liga Najiunilor, a fost prczcntat la 9 aprilie 1924, ca rezultat al alegcrilor din mai, Poincare a fost urrnat la conducerea guvernului francez de Hcrriot, iar in Germania noile alegeri au adus la putcre un guvern mai flexibil.

Conferinja de la Praga a m inijtrilor dc externe ai Micii Antante (11-12 iulie 1924) s-a desla§urat normal. Pozijia lui Duca a avut ca cfect imbunatajirea evident3 a rclajiilor cu Ungaria, §i a indicat c3 Romania ar fi bucuroas3 s3 reia relajiilc normale cu Rusia, dae3 aceasta ii rccuno$tca frontierele.

Nincici a dcscris rcccnta vcste privind suprim3ri ale proprietajii operate de Romania in satcle ccdatc ale Banatului, ca «o epurare foarte banal3», far3 «ecou in cercurilc politico). Acordurile importante, incheiate de curind cu Ro­m ania115, erau cea mai bun3 dovada a injclcgcrii dcpline dintre cclc dou3 Jari. Frontierele, a aratat el, fusescra stabilitc f3r3 ncccsitatea vrcunci intcrvenjii a Ligii Najiunilor (24 noiembrie 1923). Bcnc$ a subliniat libcrtatea de acjiune a tuturor mcmbrilor in privinja Rusiei, adaugind c3 cl este in favoarea recunoa§- terii, dar c3 a§teapt3 ccl mai potrivit moment «in intcrcsul Cchoslovaciei §i al intregii Europe»1K. Ceea ce-1 lacea sa aib3 rczcn c era, Iar3 indoiaia, pc ling3 solidaritatea cu Romania, intensificarea activitajii comuniste.

G m ernul eston anunjasc c3 a dcscopcrit un complot ce urmarea sa ia puterea prin forja117; Moscova gazduia o scrie dc congress comuniste, iar pcri- colul devcnise atit dc acut in Balcani, incit partidul comunist a fost scos in afara legii in Bulgaria la 3 aprilie. Romania a trebuit s3-i urmeze exemplul la 28 iuiic, iar Iugoslavia - la 3 dcccmbrie 1924. Rcluarca rclajiilor diplomatice dintre

114 Cehoslovacia $i Italia au inchciat un tratat la 5 iulie 1924, interesul comun Hind opo/ijia fata dc restaurafia Ilahsburgica i fa|a dc Anschluss (n. a.).

115 Privind navigafia pe Dunare §i circulajia la frontiere (n. a.).116 R. Mackray, op. cit., p. 244 $i urmatoarele (n. a.).117 «7he Timcs», Londra, 4 februarie 1924. Ixn itura de stat a fost programatft, dc fapt, in decem-

l>i io |i nr fi putut rcu$i dacA nu se preveden la timp (n. a ).

Page 52: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frederic C. Nanu

Polonia ?i sovietici, in ianuarie 1924, a inrauiajit relajiile, deoareee guvernul polonez a avut mereu de protestat impotriva activit3jii subversive a Legajiei Ruse §i a fost ncvoita sa-i ceara s3-§i retraga o parte din membri. Ora§ul polonez Stilbce a suportat un raid de-a lungul frontierei la 3 august, iar un atae sim ilar a avut loc asupra ora§ului basarabean Tatar Bunar, la 15 septembrie.

Cea mai mare scnzajie a produs insa infringerea guvernului MacDonald la 8 octombrie, ca o consecinja a nemuljumirii generale faja de proiectatul de tratat comercial cu Rusia §i publicarea ulterioarS a scrisorii lui Zinoviev (la 24 octombrie), care a pecctluit soarta Partidului laburist la alegerile din 29 octom­brie. Relajiile diplomatice nu au fost insa rupte, dar erau extrem de incordate. Era, desigur, o coincidcnja izbitoare, dc§i Hcrriot a afirm at (18 noiembrie) c3 a fost pur §i simplu accidental - cu o zi inainte de alegeri, guvernul francez a informat pe cel. sovietic asupra intenjiei sale de a-1 recunoa?te. Hcrriot a avut, totu§i, grija sS afirme c3 guvernul sovietic este recunoscut doar de ju re «ca guvern al teritoriilor vcchiului impcriu rus unde activitatea sa este recunoscuta de locuitorii lor»; dar rccunoajterea nu «ar viola nici o injelegere la care a subscris Franja §i nici un tratat semnat de ea»118. Cum a explicat Herriot, la 18 noiembrie, se asigurau astfel angajamentele Franjei cu Polonia §i Romania, ai c3ror reprezentanji fusesera consultaji din timp.

Nu era insa accidentaia ncinjclegcrca fundamentaia dintre Anglia §i Fran- ja privind organizarea pacii §i sccuritajii in Europa caci, intre timp, Liga Najiu- nilor se intrunisc, din nou, la Geneva, in septembrie 1924. Problema controlului forjelor militare ale Ungariei, Austriei §i Bulgarici a fost rczolvata spre satisfacjia Micii Antante, iar candidatul lor, Bcnc$, a fost rcalcs in Consiliu. Prezcnja sa in acest for prczcnta o importanja dcosebita, intnicit cl era unui din principals artizani ai Protocolului de la Geneva privind rezolvarea pa§nica a disputelor internajionale, care a fost puternic susjinut de membrcle Micii Antante.

Protocolul a fost produsul unui indelung travaliu. Punctul s3u inijial fuse­sera tratatele neratificatc din 1919, in care Anglia §i Statele Unite au oferit ga- ranjii Franjei impotriva unui atac german. Urmatorul stadiu fusese proiectul unui pact anglo-franccz, discutat mai intii la Cannes, in ianuarie 1922, de Lloyd George §i Briand. Neinjelegerea fundamentaia dintre politicile franceza §i brita- nic3 este clar relevata in M em orandum ul11* alcatuit de Lord Curzon, la 17 fe­bruarie 1922, pentru cabinctul britanic. El a inceput prin a spune ca opinia pu- blic3 britanica ar fi, f2r3 indoiaia, dc acord cu o garanjie care va dcveni operativa in cazul in care o armata germana invadcaza, intr-adevar, solul francez, dar francezii doreau o garanjie care «s3 se aplice, intr-un mod ncdefinit, la frontiera Poloniei $i a altor state cst-europcne, carc este privita de ei ca frontiera externa a (3rii lor». Lordul Curzon crcdca c3 «ar putea ofcri o form3 foarte puternic3 $i efectiv3 de hegemonie european3», dar nici Anglia, nici restul Europei nu ar acccepta-o, c3ci putea duce doar la pacturi rivale intre alte puteri (de presupus, intre Germania §i Rusia) §i era in contradicjie cu statutul Ligii Najiunilor.

Francezii au argumentat cu oarccarc justificarc c3 pcricolul real il repre- zint3 agresiunca in d ire c t, ce arpcrm itc Gcrmaniei s3 distruga mai intii Polonia §i pe alji aliaji continentali ai lor, inainte ca injclegcrea cu Anglia s3 devina operativ3120. Dezacordul dintre politicile celor dou3 puteri s-a dovedit a fi prea mare pentru a fi dcp3§it, iar convorbirile au fost, in final, abandonate in iulie

118 Text francez in «£ 'EuropeNouvellen, din 1 noiembrie 1924 (n. a.).119 British Blue Book, C. M. D. 2169 din 1924, mimfirul 44 (n. a.).120 Idem, nr, 32 (n. a.).

Page 53: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extcrnd a Romaniei 95

1922. in mod ironic, c§ccul acestci viziuni asupra problemei sccuritajii se datora, in principal, tocrnai tradijiei dc forja a politicii externe engleze, in timp ce, a§a cum vom vedea mai tirziu, incercarea de a o rezolva in diverse puncte in Tratatul-proiect privind asistenja rcciproca nu a reu§it, mai ales datorita recen- telor evolujii din structura Imperiului britanic.

Negocierile pentru un pact bilateral intre Regatul U nit ?i Franja au e$uat, in ultima anali/.S, datorita faptului c3 perspectiva intcrnajionaia a poporului englez era inc3 profund insulara, scrie Toynbee121, in zadar au citat oamenii de stat francezi, §i chiar britanici, progresul aviajiei $i submarinelor, care a redus masiv securitatea britanic3, salvat3 de atitca ori in virtutea pozijiei sale insulare. Convingerea, lipsit3 dc suport, era c3 Anglia ar fi in continuare in siguran{3 atita tim p cit coasta Atlanticului nu este ocupat3 de o putere ostil3, iar aeeast3 situajie este evitata prin aceea c3 ca nu sc va alinia impotriva nici unei puteri sau grup de puteri amcninjind s3 ci?tige supremajia Europei.

La inceputul anilor ’20, Franja, impreun3 cu aliajii s3i est-europeni, p3rea destinat3 s3 fie acea putere. Mai exista un elem ent care a influen^at puternic politica englez3 : credinja in cficienja dezarm3rii sau, mai exact, in lim itarea arm am entelor, pentru a reduce pericolul de razboi. A rajionaliza interesele cuiva este omenesc §i cum, sub presiunea opiniei publice, Anglia a trebuit sa se dezarmeze dup3 r3zboi, li se p3rea firesc englezilor c3 pacea ar fi asiguratS doar dac3 fiecare ar face acela§i lucru.

Franja §i aliajii s3i est-europeni au susjinut un punct de vedere opus : dispunind de ccle mai puternice arm ate din Europa, ele au argum entat c3 dezarmarea ar trebui s3 urmeze securit3Jii, inarm arile fiind conseeinja $i nu cauza insecurit3Jii.

Punctul de vedere britanic a g3sit sprijin considerabil in Pactul Ligii, care ii constringea pe membrii s3i s3 se dezarmeze §i, cel pujin implicit, nu era de acord cu alianjeie ; francezii, pe de alt3 parte, citau tratatele de garanjie pe carc Anglia $i Statele Unite fuscser3 de acord s3 le inchcie. Este meritul lordului Robert Cecil dc a fi combinat ambcle mctode intr-un singur proicct, un proiect- -tratat de asisten{3 reciprocS pe care 1-a lacut public in iulie 1922122, imediat dup3 e?ecul negocierilor pentru pactul franco-britanic.

Chiar din 1920, comitctcle Ligii studiaser3 diverse planuri pentru con­trolul internajional al m anufacture private §i al traficului internajional dearm e, ca §i statistici globale §i opinii guvernamcntale privind aceast3 tcm3 - $i aceasta doar cu un succes redus. Una dintre cele mai mari piedici 1-a creat refuzul Romaniei $i Poloniei de a Inn in calcul orice plan dc dezarmare care nu ar include Rusia - a§a numita «excepjie sovictic3» - iar aici ei erau puternic susjinuji dc Franja. La scrisoarea-circular3 a Consiliului, din 23 octombrie1922, solicitind opiniile privind a XlV-a Rczolujie a Adunarii Gcnerale, Guver­nul roman a replicat, la 18 decembrie 1922, c3 socote§te reducerea de arm am ent ca fiind extrem de necesarS, avind in vedere proasta situajie economica a lumii. De aceea, Romania i§i redusese armamentul la minimul competitiv in circum- stanjele date. Totu§i, ea rcgreta, continua ironic nota, c3 «situajia sa geografic3 nu-i permite s3 opereze aceste rcduccri a$a cum lc-ar fi dorit, dar pe care nu §i le poate permite pin3 nu objine garanjii cfcctivc ale sccuritajii125.

121 Toynbee, op. cit., 1924, p. 27 (n. a.).122 Dc exemplu, Lordul Grey in Camera Lorzilor la 24 iulie 1924 (n. a.).123 Coil de-a patra Adunarc (1923). Dotalii a eelei de-a treia comisii (Supliment special, numSml

16, p 47) (n. a.).

Page 54: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

FreJcric C. Nanu

La inceputul lui iulie 1922, Comitetcle au discutat propunerea lordului Robert Cecil §i contraofertele francezilor care au fost, in final, cuprinse intr-un singur proiect inaintat Adunarii §i Consiliului, in timpul sesiunii din septembrie1923.

Cele mai importante prevederi ale Proiectului-tratat au fost cele declarind razboiul de agresiune drept o crima internajionaia §i prom ijind asistenja comuna victimei - Consiliul avea m isiunea s3 desemneze agresorul in termen de patru zile ; se perm iteau tratate regionale de asistenja mutuaia, daca ele erau aprobate dc Liga $i dcci puteau fi puse im ediat in aplicare («dcclan§arca automata»); dar, daca ulterior Consiliul hotara c3 parjile au acjionat gre§it, acestea din urma trcbuiau considerate agresoare; parjile participante la Tratat trebuiau s3-§i re- duca armamentele, proporjional cu securitatea adijionaia prev3zuta prin tratatele generale $i regionale, s3 se supuna oric3rui plan general de dezarmare aprobat, §i s3 ofcrc drepturi rcciproce dc investigarc ; nemcmbrii Ligii puteau s3 adere la tratat in anumite condijii, in sfir§it, Tratatul trebuia s3 se aplice doar dup3 ce se realizasc o reducere substanjiaia a arm am entclor $i nici un slat nu trebuia asistat, exceptind cazul in care opcrase accasta reducerc.

Consiliul a decis s3 inainteze proiectul tuturor guvernelor, inclusiv ne- membrilor. Iar r3spunsurile la circulara din 23 octombrie 1923 au fost profund difcrite. Franja §i Belgia au aprobat proiectul, dar accsta a fost respins de fostele state ncutre din vestul §i nordul Europei §i, de asemenea, de membrii Common- wealth-ului, «in principal, motivul fiind faptul ca garanjiile erau insuficiente pentru a justifica o reducere a inarm 3rilor (pe care mare parte din aceste state le redusesera deja pin3 la un nivel deosebit dc scazut faJ3 de cel al mcmbrilor altor grupuri), ci faptul c3 acestca implicau o prea mare extindere a obligajiilor inter­najionale cxistcntc»124. In cscnj3, tocmai opozijia Dominioanclor, care sc temeau c3 ar trebui s3 impart3 costul opcrajiilor navale de pe coastele europene, far3 despSgubire din partea forjelor terestre europene, ca §i teama unor complicajii cu Statele Unite ale Americii-neutre, au fost decisive pentru atitudinea britani- cilor. Politica englezilor nu mai putea fi dictata doar de intercse britanice. Dar, in nota ce denunja tratatul, guvernul englez a ar3tat c3 garanjiile pc care acesta le ofera erau prea precare pentru a justifica o rcducere a armamentului - in a r - m3rile britanice ar trebui mai curind s3 creasc3 pentru a indcplini scrupulos noile obligajii.

Nici atitudinea statelor din estul Europei nu a fost identica : Lituania, Letonia §i Cchoslovacia s-au dcclarat in favoarea proiectului, de§i Bene§ a avut citeva rezerve §i sugcstii.

Romania a criticat tratatul. in nota din 25 august 1924, Duca a declarat c3 «nici o jar3 nu ar primi cu mai mare satisfacjie decit Romania realizarea dezarm3rii generale dar, din punctul dc vedere al pozijiei geografice $i al unor pericole speciale la care este e.\pus3, guvernul roman nu poate, evident, s3-§i asume responsabilitatea grav3 a rcducerii arsenalului najional, exceptind cazul in care i se ofer3 garanjii reale §i efective de securitate (...) Proiectul nu e de natur3 s3 ne ofere garanjii reale §i efcctivc». Apoi, Duca a Tn§irat un num3r de neajunsuri : Articolul 17, asigurind adeziunca parjial3 sau condijionat3, pare s3 priveze pactul de eficicn(3 real3 ; nu exists o dcfinijie a agresiunii ; nu exist3 iimit3 de timp in care trebuie inceputS acjiunea impotriva agresiunii, determi- narea contingcntelor militare a fost lasata la discrejia Consiliului, au loc prea

124 A. Toynbee, op. cit., 1924, p. 125 (n. a.).

Page 55: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern^ a Romaniei 97

multe incercari de a ajusta sisleme supracomplicate de garanjie reciproca ; nu apar prevederi pentru garanjii in timpul procesului de dezarmare ; denunjarea de catre o mare putere face tratatul inopcrant in jarile care realizasera dezarma- rea §i care sint 13sate fara nici o garanjie. Dac3 aceste neajunsuri ar fi corcctate, Romania ar fi bucuroasa s3 semneze, pentru a-§i elibera propriul buget de greaua povara m ilitara din prezent125.

Raspunsurile Italiei §i Japoniei erau ncangajante, dar conjineau diverse rezcrve. Statele Unite au refuzat politicos sS fie parte intr-un asemenea tratat, in timp ce sovieticii nu au g3sit nici un motiv sa renunje la «atitudinea negativa» pe care o menjinusera inainte faja dc Liga N ajiunilor126.

E§ccul Proiectului-tratat dc asistenja mutunia s-a datorat, in primul rind, respingerii lui de catre Londra, pozijie care a fost sever criticat3 pin3 §i in Anglia. «Ceea ce nu realizeaz3 opinia publica din aceasta Jar3», a afirmat Lordul Grey in Camera Lorzilor127, «este c3, in condijiile moderne, o politics de izolare §i pasivitate impune pentru aceasta Jar3 o politics a riscului unei calaStrofe» care ar duce «la alt razboi, pe o scara inc3 mai larga §i in condijii mai ingrozi- toare decit la ultima conflagraJic».

Problema nu putea fi lasatS la intim plare. Nu doar c3 Pactul Ligii face dezarmarea obligatorie - §i devcnise evident c3 dezarmarea §i securitatea erau legate indisolubil - dar prestigiul Ligii ar fi avut de suferit grav dac3 golul dintre principiile nobile §i aplicarea lor, care fusese acum-evidenjiat clar, ar fi fost umplut. Planurile pentru un nou inceput erau bune cSci, practic, toate guvernele consultate subliniaser3 neccsitatca gSsirii unei solujii. Mai mult decit atit, schimbarea de guvern in Franja arStase §i ea o modificare de amploare in opinia publica francez3. Hcrriot $i cabinetul sSu reprezentau pozijia francezilor care erau convin§i c3 politica legalists §i intransigent3 a lui Poincare nu le putea aduce pace $i securitate.

Armatele §i alianjele militare ar fi inadecvale dac3 alte najiuni puternice sint, prin aceasta, aduse in relajii antagonice. Nici o formul3 a asistenjei mutu- ale nu poate fi astfel formulatS incit sS dominc o opinie publics ostilS in Anglia, iar asistenja «automatS» era sortita sS rSminS o iluzie periculoasS.

In dezbaterea care a inceput in Adunare, la 4 septembrie 1924, MacDo­nald a introdus, pcntni prima oara formal, doua sugestii noi : includerea ime- diata a Gcrmaniei printre membrii Ligii §i solujia in problema definirii agreso- rului prin acceptarea de buna voie a supunerii la arbitraj ca test decisiv128. Doar dup3 ce m ajinaria necesara este montatS ar trebui sS se reia reducerea armamen- tului. Herriot a acceptat, deci, sugestia, dar r3minea totu§i de construit o punte peste pr3pastia ce separa punctcle dc vedere francez §i englez. M acDonald observase deja cS : «o ma§inSrie a apSrSrii este u§or de creat, dar ai grijS ca nu cumva, construind-o, sS distrugi §ansa p3cii»; Hcrriot, la rindu-i, declarase c3: «arbitrajul este esenjial, dar nu suficient». Franja nu credea c3 forja singurS ar putea aduce securitate, ci «arbitrajul nu trebuie transform at intr-o capcanS pentru najiunile pline de incrcdere». Protecjia trebuie acordata tuturor jSrilor care i§i respects loial angajamentul.

125 A Cincea adunare (1924). Detalii ale cclei de-a trcia coniisii (Suplimenl special, numSrul 26, p. 162) (n. a.).

126 Textele rSspunsurilor in Liga Na/iitnilor, Docunientc, 135, 1924-1X; a 35 (a) 1924, IX A 35 (6) 1924, IX (n. a.).

127 24 iulie 1924 (n. a.).128 Gornmnii nu subliniat cu tSrie aceast# solu|ic in obscrvafiile lor la proicctatul dc Tratat dc

aNtNlon|A imilualA (n. a.).

Page 56: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frederic C. Nanu

Bene?, care era raporlor al cclui dc-al treilea comilct pentru aceste pro­bleme, a adoptat un punct de vedere similar. Una dintre cele mai mari dificultaji era, dupa parerea sa, ca statele nu se situeaza pc aceea§i pozijie. Uncle se temeau ca ar putea fi impov3rate cu obligajii prea grclc, altele ca garanjiile lor ar fi inadecvate. Dar el a refuzat sa se consolcze cu idcea ca nu s-ar putea oferi un compromis satisfacator.

Concluzia acestor discujii a fost ca Bene? §i Polilis (raportor al primci comisii) au fost imputerniciji cu sarcina claborarii schijei unui Protocol pentru rczolvarea pa§nic5 a disputclor internajionale. Accst document era gata pentru a fi supus Adunarii la 1 octombrie, iar in ziua urmatoare acccpUlrii lui a fost recomandattl unanim najiunilor mcmbrc.

in acest nou instrum ent sc transfera acccntul de la prevcdcrile privind objinerea asistenjei militare automate a statelor care i§i lim itascra armamentele §i nimineau astfel victime ale agresiunii, la o definijie mai clarS a agresiunii §i la o proccdura elaborata dc concilicrc §i arbitraj. Sc anticipase ca aceste proce- duri prelungite nu puteau sa nu scoata la iveala pc agrcsor. Pentru a simplifica problemele, s-a opcrat o distincjic intre dispute «justifieabile» (legitim e) §i dispute «nejustificabile». Primele erau tratate dc Curlca Pcrmancnta dc Justijie Intcrnajionaia, iar sem natarilor Protocolului li se cerca sa sctnneze clauza opjionaia la 16 dccembric 1920 acccptind, astfel, jurisdicjia obligatorie a Curjii. Ultimul tip dc dispute trcbuiau dispusc procedurii concilicrii §i arbitrajului §i, daca aparea §i o brc$;i, se asigurau sancjiuni morale §i materiale pentru agresor, de asemenea §i asistenja victimci.

Extindcrea §i forma sancjiunilor §i a asistenjei cconomice $i militare erau lasate in suspcnsic. Obligajiile nu au mers dincolo dc cclc formulate de articolul XVI al Convcnjiei, angajind pur §i simplu semnatarele la «colaborare loiala §i efectiva» §i la «rczistenj<1 faja dc oricc act de agresiunc, in masura in care pozijia lor gcografica §i situajia lor anume o permit, in ccea ce prive§te armamentele». Se calculase ca mcmbrii Ligii ar putea foarte bine sa accepte o obligajie clastica §i pur morala, care ar avea o §ansa mai buna sa fie implemen- tata, decit o obligajie rigida la carc mcmbrii puteau oricind sa sc opuna.

Alianjcle regionale existcnte deja - statele succcsoare §i Franja - au sbjinut o masura dc satisfacjic prin rccunoa§tcrca validitiljii lor, totu§i in anu- tnite limite, dintre carc cca mai important.! stipula ca parjilor nu li se pcrmitea ;a ia masuri dccit daca sancjiunile fuscscra hotarite dc Consiliu. Protocolul jrevedca, dc asemenea, participarca obligatorie la conferinja pentru limitarea lrm am entclor, care urma sa aiba loc la Geneva la 25 iunie 1925. La acca ntilnire, nefiind adoptat un plan, a trebuit sa fie invalidat protocolul insu$i.

Briand, in numele Franjei, a anunjat imediat, chiar la Geneva, ca jara sa iderase la pact, iar excinplul sau a fost urinat dc altc noua Jari ale Europei de :st, singura exccpjie fiind Romania, carc a dorit un ragaz pentru o examinare uplimentara. Mai pujin a§tcptata a fost prim irca fa\orabila facuta de Jarile nvinse, inclusiv Ungaria. Cum c dificil sii se afirme ca Ungaria sc rescmnase in >rivin(a pierdcrilor teritoriale pc carc tocmai le suferisc, cea mai probabila xplicajie pentru atitudinea ei coopcranta, faja dc un instnnncnt international lestinat sa apere statu quo-ill, este ca oamcnii dc stat maghiari nu se a§tcptau a -1 poata schimba prin mijloacc violcntc, iar pc de alta parte, sc temeau ca pozijia lor rccunoscuta la Tratatul dc la Trianon ar putea conduce u§or la o nvadare a Jarii.

Atitudinea fo§tilor ncutri a fost, dc asemenea, in favoarea Protocolului.

Page 57: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 99

In mod surprinzStor, doar Anglia paru sa ezite, in ciuda rolului jucat de primul s3u m inislru la ineeputul proieetului. incS o data, ea nu putea fi sigur3 de pozijia Dominioanelor. Nu era u§or sa se preia povara pc ambii umeri : cel european §i cel extra-europcan.

La sfir§itul lui februarie 1925, guvernul englez a objinut raspunsurile Dominioanelor. Acestea erau, in mod unanim, negative, in ceea ce prive§te securitatca, obiecjia lor la Protocol ar putea fi rezumata prin aceea ca el «ofera prea pujin §i cere prea mult» de la ele. Dominioanele au obiectat inca §i mai puternic la o clauz3 inserata in textul protocolului in ultim a clipa, la cererea japonezilor, tem3tori ca dreptul lor suveran de decizie in problemele cm igrarii ar putea fi limitat. Chiar in Anglia, Protocolul a intilnit numcro$i dctractori iar, printre criticile afirmate de Comitetul pentru apararea imperiului, avantajul pe care ma$inaria concilierii $i arbitrajului, marc consumatoarc dc timp, 1-ar da unui agresor crud, a avut, lara indoiaia, grcutatc129.

De aceea, nu a fost nici o surprizii atunci cind Austen Chamberlain a informat Consiliul Ligii, la 12 martie, ca Anglia nu va senma protocolul, o decizie care, in mod fircsc, i-a rostit sentinja. Totu$i, Chamberlain nu aparjinea §colii izolajioniste §i era ncrabdator sa g3scsc3 alta calc a colaborarii catre o securitate mai considerable in Europa. in cuvintul s3u cl dcclara ca : «Guvernul Majcst3Jii Sale eonchide c3 cea mai bun3 cale pentru tratarca situajici este, cu cooperarea Ligii, sa se completeze Convenjia, lacind ca aranjam ente speciale sa satisfaca nevoi speciale. Ca accste aranjam cnte ar trebui sa fie pur defensive in caracterul lor, §i a r trebui incadratein dcplina armonie cu Liga §i sub indrum a- rea ei este evident»130.

Din context, ar aparea ca ceea cc Chamberlain avea in minte, era un aranjam ent pe liniile sugcrate recent dc guvernul german §i care trcbuiau s3 fie cuprinse in pactcle de la Locarno, dar deschidcrca sa se aplica perfect la tratatcle ce legau mcmbrii Micii Antante §i la cele inchciate intre Franja §i Puterile est-europcne la care Anglia se uitase intotdeauna cu neincrcdere. Pentru aceste Puteri, cuvintcle lui Chamberlain rcprczcntau o victorie morala. Dar nu era o victorie de care ele sa se poata bucura, caci ccca cc doreau ele era un aranjam ent mai general, recurgind la aceste aranjam cnte speciale numai cu titlu provizoriu pentru a tracasa convenjia, care aparea in ochii najiunilor drept un izvor de iluzii.

Aceasta atitudinc avea s3 fie admirabil exprimata dc Briand: «FranJa, pentru a stabili pacea pc baza cclor trei principii asociate: al arbitrajului, sccu- ritajii §i dezarmdrii, a fost intotdeauna, §i inca ramine, gata sa primcasca orice sugestic care poate ajuta o asemenea sarcina (...) Ea nu rcspinge ideca injclege- rilor regionale asigurate dc Convcnjic §i Protocol. Cu toate accstea, Franja, convinsa ca doar adcrarca najiunilor la un Protocol comun le poate dctermina s3 renunje la competijia inarm arilor §i com insa ca, daca sint abandonate prin- cipiilc pe care sc bazcaza Protocolul Najiunilor, aceste najiuni se vor intoarce treptat la vechile lor obicciuri §i la o solujionare prin forja a disputelor lor, ramine credincioasa semnaturii pe carc ar trebui s-o dea prima, cu spcranja ca de acum inainte s3 fie lipsita, ca §i alte najiuni, dc ororile razboiului dc pe urma c3ruia ea a suferit atit dc groaznic»131.

129 «The TMicsn, Londra, 18 februarie 1925 (n. a ).130 Li^a Naliimilor, Jurnalul Ojicial, aprilie 1925 (n. a.).131 Ibidem (/», a,)

Page 58: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

1UU Frederic C. Nanu

In cuvintul sau, Bene? a subliniat valoarca arbitrajului obligatoriu, mai ales intre najiunile Europei centrale §i de est. El a produs o impresie deosebitS cind a afirm at ca nu vede nici o diferenja intre un sistem ce conjine un m inim um de organizajii militare, asigurate de Protocol, §i Convenjia «completat;i de un sistem intreg de mai multe sau mai pujine in|elegeri regionale posedind clauze militare». Bene§ era convins ca aceste uijelegeri regionale, dacii era sa fie solide, sa dureze §i sa ofere securitate reala, trcbuiau sa fie construite pe un sistem ca acela cuprins in Protocol.

Dar zarurile fuseserS aruncate. Guvernul britanic, forlat sa aleaga intre dezmembiarea imcdiata a Coinmomvcalth-ului §i proiectul indepartat al unui cataclism international, nu a putut fi clintit. Era acum rindul Lumii Noi s3 zdruncine cchilibrul Lumii Veclii, caci atitudinea negative a Dominioanelor fusese puternic influcn(ata dc «electul de ncparticipant al Statelor Unite la incercarile de a impune sanc)iuni», dupa formularea guvernului Canadian132, care, la rindul ei, a fost dccisivS pentm neparticiparea Angliei. Ca s3 salveze aparenjele, Consiliul a dccis, in final, sa se transfcre problema in cea de-a §asea Adunare, care s-a intrunit la Geneva in septembrie 1925; cel pu{in in teorie, s-au facut tot felul dc incercari dc a gasi o solujie general acccptabila.

Duca a declarat ca «Romania, avind in vedere situajia ei geografica, ar fi dorit un Protocol mai bine dcfinit, dar §i-a dat seama de dificultaji §i s-ar mul- jumi cu prczentul proiect. Intre limp, guvernul roman, care sprijina injclegeriie regionale, s-ar stradui sa creasca numarul celor pe care deja le semnase. in plus, arbitrajul trebuia extins, iar Romania arincerca sa inchcie cit sc poate de multe asemenea tratate». in fine, a continuat Duca, «pentru a-§i deinonstra idealurile sale de pace, in modul cel mai efectiv §i practic posibil, Romania se ofera sa ineheie pactc de ncagrcsiunc permanente, c3ci nicSieri la frontiera sa nu a in- tenjionat, nici acum, nici in trecut, sa comita crima agresiunii». « in general», a conchis Duca, «ar fi de dorit ca Liga sa §tie ca, oriunde se poate face ceva pentru a promova pacea intcrnajionaia acolo, doamnelor $i domnilor, ne veji gfisi de partea voastra, gata pregatiji sa colaboram cu voi, pc masura puterilor noas- tre»133.

Titulescu, in primul Coinitet, a sugcrat intrunirea unui organism care sa studieze posibilitatca corclarii injeiegerilor regionale deja inchciate §i transfer- marea asistenjei datorate victimci agresiunii intr-o obligajie lcgala §i nu doar m orals, cum era pina acum; dar forma $i gradul asistenjei trebuiau lasate la aprecierea fiecarui membru134.

De fapt, Protocolul dc la Geneva e§uase. Roata s-a invirtit inapoi in 1922 §i chiar in 1919, caci dcvenise evident ca tot ce s-a putut objine era un pact regional, limitat la Europa occidentaia. Totu§i, dc la intilnirilc dintre Lloyd George §i Briand la Cannes aparuse un element nou §i important prin oferta lansata intii dc guvernul german, in dccembrie 1922 §i apoi repctata de Strese- mann la 9 februarie 1925; Austen Cham berlain133 avea sa o comenteze a s tfe l: «...Germania e pregStita sa garantcze voluntar ceea cc pina acum acceptase sub constringerca tratatului, §i anumc statu-quo-vA din O cciden t; ca este prcgatita sa elimine nu doar din Occident, ci ?i din Est, razboiul ca instrument prin care s3 se objina vrco modificarc a tratatului. Sugerind arbitrajul in Est, ea nu sugcieaza ca

132 C. M. D. 2458 din 1925 (n. a.).133 id u r n a l O fic ia ly Intilnirilc plcnare (Suplimcnt Spccial, numdrul 33, p. 86) (n . a .).134 Octal ii ale Primului Comitet (septembrie 1925), p. 37 (n. a.).135 Cuvint in Camera Comunelor, 24 martie 1925 (n. a.).

Page 59: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern fi a Romaniei JLV./1

frontierele sale estice ar trebui s;i dcvinS subiect pentru asemenea tratate de arbitraj. Ea este pregatita sS spunS ca reriunja la ideea recurgerii la rSzboi, pentru a schimba frontierele in est, dar nu este pregatita sa afirme c3 re nun J 3 la speranja ca intr-o buna zi sa modificc uncle din prcvederile lor prin negocieri amicale...».

in tratativele care au urmat, Romania, nefiind vecina cu Germania, nu a luat parte. D ar in mSsura in care rezultatul lor afccta securitatea Franjei §i a aliajilor sai: Polonia §i Cehoslovacia, ele o interesau indeaproape.

Primul rezultat, extrem de important, deji indirect, al noii faze a proble- mei sccuritajii a fost apropicrca dintre Polonia §i Cehoslovacia, caci vestea ca Germania a propus sa faca o dcoscbire intre gradul de securitate pe care il recunoajte pentru frontierele sale vestice §i ccl pentru frontierele sale estice, nu putea decit s3 le puna aiaturi. La 23 aprilie 1925, trei acorduri au fost semnate la Var§ovia : un tratat comcrcial, o convcnjic stabilind ultimele frontiere si un tratat de arbitraj. In consecinja, relajiile Poloniei cu Mica Antanta, care fusesera deosebit dc reci in ultimii ani, s-au imbunatSJit considerabil.

Aceasta evolujie a fost rcccpJionatS favorabil de conferinja mini$trilor de externe ai Micii Antante, carc s-a Jinut la Bucure§ti la 9 mai 1925. Rcde§teptarea in Austria a miscSrii pentm unirea cu Germania a determinat includcrea, in comunicatul final, a unui paragraf insistind asupra necesitajii dc a menjine integritatea tratatelor de pace. Un avcrtisment ferm impotriva revizuirii fron- tierelor a fost determ inat de o dcclarajie rccenta a premierului maghiar, contele Bcthlen, cS «orice m aghiar trebuie sa fie convins iif'in im a sa de injustejea tratatului de la Trianon §i c3 guvernul maghiar va folosi orice prilej pentru a crca posibilitatea revizuirii lui»136.

Bulgaria tocmai trccuse printr-o criz3 scrioas3. Dc§i prevenit de desco- perirea unor documcntc incrim inatorii, guvernul bulgar nu putuse s3 preintim - pine un atentat la viaja regelui Boris (14 aprilie) §i, dou3 zile mai tirziu, o bomb3 a lovit Catcdrala de la Sofia, soldindu-sc cu picrderca a 120 dc vicji. Cu ajutorul a 3.000 de voluntari, a c3ror inrolare fusese autorizatS de Conferinja ambasadorilor, guvernul a putut s3 menJinS controlul asupra situajici, dar nu- mSrul combatanjilor era in su fic ien t; s-a cerut permisiunea de a inrola, piriS la 31 mai, incS 7.000 de oamcni. Conferinja Micii Antante nu a obieclat asupra acestei cre§teri temporare a forjclor armate ale Bulgariei, dar a declarat cS, odatS e§uat3 revolujia, ei sc opuncau Ia orice crc§tere permancnt3.

De mai mare im portanja a fost aprobarea acordata la Bucuresti liniei adoptate de Bene? la Geneva $i innoirca mandatului s3u de a reprezenta intere­sele M icii Antante in problema sccuritSJii.

O inovajie interesantS, cc ar trebui menJionatS aici, a fost crearea, ca rezultat al vizitei ziaristilor romani in Cchoslovacia, a Micii Antante a presei care a fost organizatS in august, la Sinaia, capitala de varS a Romaniei, de o confcrin(3 a ziaristilor §i rcprczcntanjilor birourilor oficiale dc prcsS din cele trei J3ri implicate. Au fost elaborate un program pentru o cooperare mai strinsS, pentru dczvoltarea com unicajiilor si un schimb mai mare de informajii intre organelc de pres3, ca §i un program dc vizitc pcriodice, intilniri si c.xpedijii ale ziaristilor. S-a format un birou central avind comitete in fiecare capitals ?i nu incape nici o indoialS cS accle contacte pcrsonale stabilite, ca §i cunoa$terca mai indeaproape a aliajilor dc c3trc ziarijti, au contribuit masiv la consolidarea IcgSturilor dintre ccle trei JSri. Pujin mai tirziu, o organizajie similarS a fost rcalv.atS de cStre presa din Romania ?i Polonia.

136 A. Toynbee, op. cit., 1925, p. 252 (n. a.).

Page 60: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

1UZ Frederic C. Nanu

Prim avara lui 1925 a fost ocupata de negocierile prelim inare dintre Franca $i Anglia, ale caror guverne trcbuiau sa-§i rcconcilicze punctcle dc vedere rSspunzind la oferta germanilor. Briand, in limp cc accepta in tcorie distincjia dintre frontierele germ ane occidentale §i cele oricntale, primele urm ind sa lie garantate de un pact spccial al Rinului $i dc tratate dc arbitraj, ultim cle avind sa fie rcglcmentate doar de tratate de arbitraj, a urmarit, de fapt, scopul de a angaja Anglia §i pentru apararea accstora, caci toate tratatclc trcbuiau sa formcze «un intreg indivizibil»137. Dar chiar $i accasta versiune prcscurtata a Protocolului de la Geneva era mai mult dccil ar fi acceptat Anglia. Raspunsul lui Chamberlain, dc la 28 mai, a exprim at foarte clar pozijia Angliei : orice obligajii noi «sa fie spccifice $i limitate la menjincrea aranjamcntului teritorial existent la frontiera vcsticS a Germaniei. Guvernul M ajestajii Sale 1111 este pregatit sa-§i asume obli­gajii noi in alta parte, pe linga cclc carc-i rcvin ca semnalar al Pactului §i al tratatelor dc pacc».

Briand a trebuit sa acccplc faptul ca Anglia considcra Convenjia ca fiind inca buna pentru Orient, dar nu dcstul dc buna pentru Jarile pc carc ca lc socoate prima sa linie dc a para rc - ca parca satisfacuta cu ccca cc ar fi putut objinc. Briand a insistat, totu$i, asupra unui pact carc, altfcl, ar fi putut slabi in loc s3 intareasc3 securitatca aliajilor cstici ai Franjei $i, in acela$i timp, a gSsit prilcjul sa reafirme fundamcntul politicii externe a Franjei, in contrast izbitor cu acclail Angliei : «Preocuparca (guvernului francez) de a menjine pacca gcncraia §i libcrtatea tuturor najiunilor Europei, ca §i cxigenjcle proprici sale aparari na- ionale doar la solicitarile privind securitatca lor. Punctul lor de vedere este iccla ca orice incercarc dc a modifica prin forja starca de lucruri, crcata de ratatc, ar constitui o am cninjarc a pacii, la carc Franja nu ar ram ine indiferen- a». Tocmai dc aceea, in proiectul sau dc raspuns la propuncrilc germane, cl ;onsidera esenjial s3-§i paslrezc libcrtalca dc a trccc la asistenja statelor faja de :arc trebuie s3-§i ofcrc garanjia lara dc care prcviziunile cuprinsc in Pactul linului ar bara calca §i astfel s-ar intoarcc impotriva lor»'-'8.

Guvernul britanic 1111 a avut nici 0 obiccjic la accasta atitudinc. Ncgocic- ile cu Germania au avut loc pe durata intrcgii vcri. Poate cca mai importanta >roblema, care trebuie sa-§i gascasca rczolvarca, era definirca agrcsorului, caci le acest r3spuns depindeau obligajiilc Angliei $i Italici, putcri-garantc ale fron- ierei franco-germane. Solujia, carc a fost adoptata in final, a fost imprumutata lin Protocolul dc la Geneva : «Agrcsorul sc autodcfinc$tc prin insu$i faptul ca n loc sa se supuna unci solujii pacifistc, cl apclcaza la arm c sau violeaza rontiera sau, in cazul Rinului, zona dcmililariz.ata»139.

Dclegajii puterilor vizalc: Germania, Belgia, Franja, Marea Britanie, Ita- ia, Polonia §i Cchoslovacia s-au intilnit Ia Locarno la 5 octombric ?i 16 octom- rie 1925. Pactul Rinului, Convenjii dc arbitraj intre Germania $i Franja §i, rcs- cctiv, Belgia, tratate dc arbitraj inlre Germania ?i Polonia §i, rcspcctiv, Cchoslo- acia, 0 nota colectiva catre Germania conjinind intcrpretarea cclorlalte puteri ale irticolului 16 al Convcnjiei"0, $i tratate intre Franja $i Polonia ?i, rcspcctiv, Ce- oslovacia. S-a acceptat, dc asemenea, ca Germania sa intre 111 Liga Najiunilor.

?7 Coresponden(a intreag.1 in C. M. D. 2435 din 1925 (n. a.).18 Nola franceza la 4 iunic 1925 (n. a.).19 Nola englezS la 24 august 1925 (n. a.).10 Forniularea a lost aceeaji ca i in articolul II, paragraful 2 din Protocolul dc la Geneva. Impor­

t a n t sa pentru Germania ;i Europa de Est consla in faptul ca accasta Conven(ie nu avea obli-ga|ia automata de a oferi Puterilor occidentale dreptul de tranzit in cazde razboi in rSsarituIcontinentului (n. a.).

Page 61: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 103

Tratatele spccialc intre Franja §i Polonia $i Cehoslovacia au fost consi­derate oportune penlru a oferi posibilitatca contingentelor sa acjioneze conform Consiliului Ligii, Articolul 15, Paragraf 7. Pentru cazurile «flagrante» de agre- siune ncprovocata nu era vizat apelul la Liga, nici in est nici in vest. In acest caz, Franja sc angaja, faja dc Polonia §i Cchoslovacia, §i vice versa, sa-§i ofere reciproc ajutor imediat §i asistenja. A§a cum se afirma mai sus, un atac francez la frontiera de vest a Gcrmanici nu inscmna, in acea eventualitate, o violare a Pactului Rinului.

Cea mai mare slabiciunc a tratatelor de la Locarno a fost faptul ca ofereau doar in mica masura, securitate faja de Rusia. Inlr-adevar, interpretarea data Articolului 16 al Convenjici mai dcgraba 1-a dcmonclizat, caci astfel elibcra Germania, odata ce se alatura Ligii, de obligajia de a permite tm pclor straine sao Iravcrscze in cazde sancjiuni militare. Iar Strcscmann nu a facut un secret din aceea ca ccca cc inlcnjionase, atunci cind a insistat asupra accstui punct, fusese eventualitatea de a permite trupelor franccze sa travcrsezc Germania, in scopul dc a ajuta Polonia impotriva unci agresiuni din partea Rusiei.

Cu toate acestca, probabil pentru cS clc sc opusesera la orice ar contribui la asigurarca pacii §i stabilitajii, sovicticii au lacut tot ce au putut pentru a torpila injclegcrile de la Locarno. Profitind dc ncmuljumirca provocala in Polo­nia de faptul ca Liga nu i-a acordat, a§a cum sc intim plase in cazul Gcrmanici, un loc perm anent in Consiliu, Ciccrin a vizilat Var§ovia la 27 septembrie $i a fost prim it public cu «c\traord inar cntuziasm »m . La Var§ovia, ca $i la Berlin, unde a mcrs dupa aceea, cl a critical aspru tratatele de la Locarno, Liga §i toate rczultatclc ci, dar nu a rcu§it sa modificc atitudinea guvcrnelor.

Cehoslovacia era in intrcgim e satisfacuta. Ea nu sc temca dc Rusia iar, in ccea ce privc?tc Germania, noua situajie, in care putea conta pe asistenja «ime- diala» a Franjei in cazul unui atac ncprovocat, rcprezcnta o im bunatajirc a celei vcchi. Cu oplimismul sau caractcristic, Bcne§ socotea ca Pactul trebuia sa conduca la «o garanjie carc sa fic extinsa penlru intrcaga lume, sau cel pujin pentru Europa», a§a cum s-a exprimat el in Scnatul cchoslovac (1 aprilie 1925).

in occidcnt, pactul dc la Locarno a fost rcccptat cu mare entuziasm. De§i lim itat ca sfcra de acjiune, el prczcnta avanlajul dc a fi fost acceptat, chiar propus, de Germania. Vandcrvclde, ministrul bclgian dc externe, a dcclarat ca cl reprezenta «un deeisiv pas inainte catre scopul f in a l : formarea Statelor Unite ale Europci»14-. Chamberlain 1-a considcral «adevarata linie de dcmarcajic intre anii de razboi §i anii de pacc»IB iar Strcscmann a fost dc parcre ca : «avem dreptul sa vorbim dc ideea curopeann»N4. Prc§edintcle Coolidge i-a dat binecu- vintarea Amcricii : «in timp cc Statele Unile ar trebui sa c\ ile angajarile politice acolo unde nu arc intercsc politice, asemenea com cnjii s-ar cuveni intotdeauna sa se bucure de sprijinul moral al Guvernului nostru»145.

Romania, care nu primise nici macar un tratat dc arbitraj ca premiu de consolare, era dcparte dc a imparta§i optimismul din occidcnt. Dc§i, a§a cum am aratat mai inainte, opinia publica a primit bine orice promitea o dcstindcre internajionala, §i nu a subestimat avantajul indirect al unci im bunatajiri a pozijici Franjei, a aprcciat rcalizarilc dc la Locarno cu masura ofcrita dc tratatul

141 A. Toynbee, op. cit., 1925 p. 65 (n. a.).142 «Le Temps» din 21 octombrie 1925 (n. a.).143 n'The Times», Londra, 24 octombrie 1925 (n. a.).144 Idem, 14 decembrie 1925 (n. a.).145 Idem. 2 iulie 1925 (n. a.).

Page 62: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

104 Frcclcric C. Nanu

dc asisten{5 reciproca sau ccl pujin dc Protocolul dc la Geneva, iar rezultatul a fost dezamagitor. Cei puternici §i-au luat partea icului §i, in locul securita|ii colective, ei au procedat la o securitate seleetiva. Iar Romania n-a fost printre cei ale?i.

Page 63: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Capitolul III

Romania §i sovieticii (1919-1925)

Daca in 1925 romanii priveau cStre vest din pozijia lor avantajoasa, de pe linia care imparte doua lumi, ei puteau vedea o Europa relativ stabila §i se simfeau oarecum in siguranta, presupunind ca acele convenjii scrise §i superio- ritatea m ilitara ar Jnsemna ceva. Totu§i, daca se uitau catre est, contrastul era absolut izbitor caci, de§i temporar lini§tit, vulcanul rus era la fel de activ §i ameninfator ca intotdeauna.

Chestiunea relajiilor dintre Rusia §i Romania de dupa Revolujia rusa se deruleaza in jurul Basarabiei, de§i destinul acelei provincii pare uneori mai degraba un pretext decit cauza efectiva a conflictului dintre cele doua |ari.

Ca in toate cazurile privitoare la teritorii contestate, lasind la o parte «dreptul invingatorului», argumente plauzibile pot fi in§iruite de ambele parji. Dar sint extrem de pujine cazuri in care drepturile uneia din parji par atit de clare ca in cazul Basarabiei. Din punct de vedere etnografic, istoric §i al autode- term inarii, dreptul romanesc asupra acelei provincii cu greu ar putea sa mai fie contestat. Statisticile ruse§ti din 1817, cinci ani dupa anexare, au aratat o pro- porjie de 84% de moldoveni. Cinci ani mai tirziu, capitanul A. Zasciuk a estimat procentajul la 75% 146.

Statisticile oficiale ruse§ti, din 1897, care au inregistrat pe toji moldovenii §tiutori de limba rusa recunosc faptul ca moldovenii (romanii) constituie ele- mentul cel mai numeros : 47,6%, restul fiind compus din veliko-rufi 8,2%, ucraineni 19,6%, evrei 11,8% §i procentaje mai mici de bulgari, germani, tatari (gagauzi), armeni, greci, jigani etc. Nu mai tirziu de 1913, L. A. Kasso, fostul m inistru rus al Educajiei, scria cfl moldovenii reprezinta mai mult de jum atate din totalul populatici B asarabiei"7. Dupa Toynbee, «probabil 6 6 % din popu la te era inca romaneasca la izbucnirea razboiului din 1914, de?i se desfa§urase o politica deliberata de rusificare pe tot parcursul secolului»148.

Sursele romane sint in deplin acord privind cifra de 75% pentru populajia moldoveneasca a Basarabiei in 1918. Dincolo de statisticile guvernului, ele pre- tind, cu suficienta logica, ca nu exista motiv pentru a susfine o schimbare in rau a populajiilor diverselor rase din timpul capitanului Zasciuk, cind fusese inche- iata perioada de colonizare a provinciei cu elemente straine, mai ales avind in vedere rata deosebit de ridicata a natalitajii romanilor. incercarile de a rusifica

146 Materiale pentru geograjia statistica Rusiei adunate de ofi/eri ai Statului Major Rus: Provincia Basarabia, parole I-II, p. 151 $i 450 (St. Petersburg, 1882) (n. a.).

147 Ryssia on the Danube, Moscow, 1913 (n. a.).148 A. Toynbee, op. cit., p. 274 («. a.).

Page 64: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

106 Frederic C. Nanu

populajia reu?isera doar in clasele superioare, a tra se de drepturile acordatc. Intcrzicerea (1871) folosirii limbii rom ane in §coli a avut un efcct invers. Copiii fuscsera indep.lrtaji de la orele desfa$urate in tr-o lim ba pc care nu o inlclegcau §i, fiind neinstruiji, au devenit p ractic imuni la ru sifica re119.

D in punct de vedere istoric, dupa A. N. E g u n o v , «pina la anexarea sa de catre Imperiul rus, in 1812, Basarabia avusese acela§ i regim ca §i Moldova, din care nu era decit o parte». Se poate adauga ca, d in p u n c t de vedere juridic, turcii rcnunjasera la ceva care nu le a pa rj inca lor caci, a tu n c i cind Moldova sc supu- sese suzcranitajii turce, Poarta acceptase sa re sp ec te integritatea teritoriala a Jcirii150v

in 1916, necesitajile razboiului au rupt bariere le ridicate de ru§i in tre romanii de pe ambele maluri ale P rutului §i au p reg a tit bazele unei rena§teri a con§tiin{ei na|ionale. Dupa revolujia din m artie 1917, romanii din Basarabia au fost cuprin§i de aceea§i febra a najionalism ului ca re -i cuprinsese pe finlandezi, estoni, letoni, lituanieni, polonezi, georgieni, cazaci, ucraineni §i nuilji aljii, carc-$i fonnasera propriile guverne autonome. A devenit o chcstiune de m indrie pentru fiecare najionalitatc sa-§i afirm e propria cu ltu ra individuals §i capacita- tea de a se autoguverna §i a r fi fost, in tr-adevar, c iudat daca romanii, singurii care beneficiau de exemplul inspirator al u n e i najiun i independente vecine, alcatuita dinpropriu l ei singe, ar fi fost unica excepjie . in opinia lui §t. Ciobanu, «idcile care au prins radacini in tim pul revo lu jie i in Basarabia nu fusesera inventate de cei care au realizat U nirea sau de propagandi$tii improvizaji - erau idci comune tuturor popoarelor stapinite de R usia , formulele revolujionare §i najionale ale tim pului... M i§carea najionala in Basarabia apare ca o adinca fram intare a poporului, ca o form idabila fu rtuna d in adincuri, cu alte cuvinte, ca o acjiune colectiva. Conducatorii nu au p u rta t m asele dupa ei, ci s-au lasat ridicaji §i purtaji de mase §i adu§i la suprafaja valurilor revolujiei. Aceasta explica de ce, in cele mai multe cazuri, conducatorii erau oameni proveniji din popor, cu pujind cultura, mediocra §i lipsita de culoare, fcnomcn care poate fi observat §i in alte mi$cari najionale (dc exem plu Pctliura, in Ucraina)...»m .

Deja in martie 1917 s-a constituit P a rtid u l Najional Moldovenesc. In aprilie 1918, zece mii de soldaji m oldoveni s -au adunat la Odessa §i au votat o rezolujie cerind autonomie larga §i crearea unui C onsiliu Najional (Sfatul Tarii). in multe alte ora§e din sud-vestul U crainei : Ecaterinoslav, Sevastopol, Cherson etc., pentru a nu menjiona chiar orajcle d in Bucovina, s-au format soviete militare moldovene$ti cu un program sim ilar, adop ta t §i de alte corpuri, cum au fost: «zemst\’a», uniunile cooperativelor, ale profesorilor, ale clerului etc.

Mi§carea a prim it impuls cTnd, la 3 iu lie , Rada Ucraincana din Kiev i-a invitat pe reprezentanjii Basarabiei sa-?i p rez in te raportul. Ofijcrii §i soldajii Sovietului moldovenesc au rcplicat ca Rada nu are nici uri drept sa dea ordinc altor nationalitaji ?i ca atare au invitat-o sa rccunoasca autonomia Basarabiei §i a districtelor Cherson §i Podolia, locuitc dc m oldoveni. Rada a obicctat faja dc includerea districtelor Hotin §i Cetatea Alba (Akkcrman), de§i doar Hotinul

149 Rapoarle la Comitetul Statistic al Basarabiei, vol. I l l , p. 34, CI]i;inSu, 1886. Vezi, de ascme- nea tratatele din 1656 $i 1711 {n. a.).

150 Din acest motiv, turcii au refuzat cererea privind cedarca unor p.1r|i ale Moldovei, formulatS de polonezi In 1699 in timpul negocierilor de pace de la Karlovil/ (Cromca lui Neculce, 1743); vezi, de asemenea, J. von Hammer, G cschichte das OsmanischcntHeichcs, vol. Ill, cartea I.X (n. a.).

151 Unirea Basarabiei, Bucurejti, 1929. §t. Ciobanu se rcferfi, dcsigur, In primn lii/A n rcvolu|ici, Basarabia ab|inindu-se de la a doua In/fl (bol^fcvicA) ( n a.).

Page 65: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 107

avea o majoritate ucraineana, in timp ce Cetatea Alba era locuita de un amestec dc mai multe neamuri. Consiliul Moldovenesc, la rindu-i, a insistat asupra drcpturilor sale privind moldovenii de dincolo de Nistru. In sfir§it, «in august 1917, Consiliul najional al ucrainenilor (Rada) a recunoscut, la Kiev, Basarabia ca o cntitate separata, pe care Ucraina nu putea pretinde s-o includa intre frontierele sale152.

intre timp, fusese dczbatuta compozijia Sfatului Tarii. in final, s-a hotarit sa se ofcre 103 locuri moldovenilor, 35 altor najionalitaji corespunzind aproxi­mativ cu ponderea lor numerica $i 10 voturi romanilor locuind dincolo dc Nistru.

Guvernul Kercnski din Petrograd a recunoscut formal, la 25 septembrie, dreptul la autodeterminare al popoarelor din Rusia, dup3 care un Congres al ofijerilor §i soldajilor moldoveni s-a intrunit la Chi§inau $i a proclamat autono- mia politica a Basarabiei (20 octombrie 1917). Cucerirca puterii de catre bol§e- vici a precipitat lucrurile. Elementele moderate ale m inoritajii nc-moldovene erau acum preocupate sa evite a fi inghijitc de curentul com un ist; numeroasele soviete locale ale soldajilor §i Jaranilor, organizajii profcsionale §i alte organi- zajii $i-au desemnat repede rcprczentanjii in Sfatul Tarii, care s-a intrunit, pentru prim a data, la 21 noiembrie 1917 §i a ales un Consiliu al Directorilor cu puteri executive, urmat, la 2 decembrie, de proclamarea formaia a Republicii Federative Moldovene§ti. Dar existenja sa era grav amcninjata de bol§evicii locali ; bande de soldaji ru§i bol§evici inccrcau in statcle'baltice, Ucraina etc. s3 iniature guvernul popular §i s3 repete lovilura victorioas3 a lui Lenin de la Petrograd unde, cu ajutorul unitajilor bol§evice, el a dizolvat Adunarea Consti- tuant3. in timp ce finlandezii, letonii, lituanienii, estonii §i ucrainenii s-au salvat cu asistenja trupelor germane, guvernul Basarabiei a apelat, la 27 decembrie, la generalul Scerbacev §i la guvernul roman de la Ia§i pentru ajutor militar. D ar generalul Scerbacev mai avea doar un mic corp de gard3 51 nu a putut decit sa recomande «guvernului roman s3-§i trimit3 trupele s3-i resping3 pe bol§evici §i s3 restabileasc3 ordinea»134. Era o perioad3 agitat3 c3ci, la 5 ianuarie 1918, bol§evicii au reu§it s3 ocupe Chi§in3ul. Dar 0 divizie romaneasc3 a cur3Jat, curind, ora$ul.

Rezultatul surprinzStor a fost 0 declarajie de razboi din partea cabinetului de la Petrograd, pe care guvernul roman nu a luat-o, totu§i, in seama. Este imposibil de injeles pe ce baza a pretins Sovietul din Petrograd155 dreptul de a se amesteca in treburile Basarabiei, dupa recunoa§terea solemna a dreptului absolut $i necondijionat al tuturor naJionalit3Jilor de a se separa de fostul Imperiu, ca §i dup3 faptul c3 ei in§i§i nu incluseserS Basarabia printre Guberniile asupra c3rora au pretins autoritate la Brest-Litovsk. Mai mult decit atit, dup3 recunoa§terea independenjei Ucrainei (31 decembrie), la 12 ianuarie 1918, Basarabia nu depindca, in nici un fel, de M area Rusie ; cel mult Ucraina ar fi putut emite pretenjii la Basarabia. Totu§i, nici in «Universalul» (manifest) din 7 noiembrie 1917, in care Ucraina inregistra «guberniile» asupra c3rora pretindea autoritate, nici la proclamarea independenjei sale, pe 12 ianuarie 1918, ea nu pretindea Basarabia.

152 A. Toynbee,op. cit., 1920-1923, p. 275 (n. a.).153 Generalul Scerbacev a fost comandantul $efal armatelor ruse depe frontul romanesc din 1916

i;i nu a recunoascut guvernul sovietic. §eful sau personal, generalul Monkevici, a ISsat o d jscriere vie a evenimentelor §i conditiilor din acea parte a lumii sub titlul La decomposition dc I'ArmeeRusse, Paris, 1919 («. a.).

154 Generalul Monkevici op. cit., p. 161 (n. a.).155 13 ianuarie 1918 (n. a.).

Page 66: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frederic C. Nanu

Totu§i, Rada a pretins, in februarie, sa ia parte la negocierile de la Buftea, e Romania §i Puterile Centrale, pentru a apara interesele «Republicii Mol- ne§ti». Aceast3 pretenjie a provocat un protest vehement din partea Repu- i Moldovenc§ti care, intre timp, i§i declarase completa sa independents136, n comunicat oficial al guvernului germ an157 con(inca afirmajia : «...Repre- m |ii ucraineni au luat pozijie la Brest Litovsk §i ne-au confirmat, de ase- :a, ca Basarabia nu este o parte a Ucrainei. Basarabia nu a fost am intita nici re guvemele pe care Ucraina le enumerase ca parte components a teritoriu- 3u...».

In haosul care domina in Rusia acelei vremi, Rada nu era singura care ndea autoritate asupra Rusiei de sud-vest. Sovictcle, adica Consiliile, apa- a peste tot reprezentind tendinje §i interese foarte diverse158; printre aces- Jovietul frontului rus in Romania al flotei M arii Negre §i al Odcssei a creat cerodul. Ultimul dintre conducatorii sai era men§evicul Rakovski, un fost bru al Parlamcntului roman, expulzat pentru activitaji subversive. Dupa lujia din Octombrie, Rakovski a trecut de partea bol?evicilor victorio§i §i a nizat la Odessa, capturata de ei la 12 ianuarie 1918, o Inalta Comisie pentru impotriva contrarevolujiei romane §i ucrainene; ea forma, im preuna cu

cerod-ul, «Inaltul Colegiu autonom pentru afacerile ruso-roinane».In tim p ce Rada din Kiev i§i exprima satisfacjia la intrarea trupelor

ne in Basarabia, Rumcerod-ul a luat o atitudine net ostila. Un num ar de bri ai Parlam entului roman, ofijeri §i cetateni proem inenji rezidind la sa, au fost arestaji ca ostateci §i s-a acordat intreg sprijinul bandelor de vici operind in Basarabia159. Guvernul roman se gSsea intr-o stare extrem itica. Romania, neocupata, a fost pusS s3 controlcze arm ata rusa trim isa la . Puterile Centrale exercitau prcsiuni pentru negocieri de pace, iar Basara- ebuia protejata. Dar ceva trebuia facut pentru a salva vieple ostatecilor : au ut negocieri cu Rumcerod-ul prin oficiile conducatorului coipului diplo- : din Ia§i, baronul Fasciotti, §i prin colonelul Boyle, un ofi{er Canadian care §i-a riscat curajos via|a pentru a-i salva pe ostateci. El a adus, la 11 /

jruarie 1918, la Ia§i un ultimatum de la Rumcerod, acum condus de Iudov- :erind evacuarea treptata, incepind cu Bender, in curs de doua luni, a lor romane$ti, cu excepjia a 10.000 de oamcni carc sa p3zeasca bunurile ; ijiile polijiei trcbuiau exercitate de milifia locaia ; arm ata romana trebuia abjina de la interventia in problemele politice ; o comisie mixta, compusa -prczentanji romani §i aliaji, trebuia sa judece conflictele etc.

Primul m inistru roman, generalul Averescu, a scris peste textul ultima- lui : «Toate condijiile, cu cxcep(ia primei, vor fi acceptate. Dar, inainte de a incepe negocierile, romanii din Odessa trebuie elibcra|i». In acela§i cl a scris «nu» pe marginca primului paragraf, care cerea evacuarea §i

la celelalte paragrafe.2ga|ia sa s-a intim plat sS se refere tocrnai la rindul care menjiona evacuarea ;r-ului. Colonelul Boyle, preocupat s3 salveze vie{ile ostaticilor, a adus t unui raspuns afirinativ, pe care dorea s3-l ia cu el in ziua urmatoare. La ta schija s-a ad3ugat cererea guvernului Averescu privind un schimb

4 ianuarie 1918 (n. a.).Frankfurter Zeitung)) din 16 aprilie 1918 (n. a.).Sfatul J5rii» basarabean era el insu§i un Soviet, dupa cum o indicS folosirea cuvintului «sfat», nprumutat din slavonS (n. a.).[otS din 12 ianuarie 1918 cStre generalul CoandS, trimisul roman la Kiev (Arhivele Ministe- ilui Roman al Afaccrilor F.xternc) (n. a.).

Page 67: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 109

imediat de prizonieri, iar la propozijia care aproba evacuarea cuvintele: «cu excepjia condijiei de la Clauza 1, cerind evacuarea imediatS a Bender-ului»160.

Este evident ca aceasta era o gre§eal3 de redactare datoratS grabei, caci nu avea nici un sens s3 se mcnjinS o garnizoana intr-un ora? de pe frontiera basarabeano-ucrainean3, in timp ce se rctrSgeau trupele din interior §i se ISsau comunicajiile la discrejia bol§cvicilor ; la fel, nu se putea continua ceva al carui inceput fusese dezaprobat, a§a cum a explicat generalul Averescu Parlamentului roman la 24 iunie 1918, a?a ca evacuarea trebuia s2 inccapa cu Bender. In plus, intr-o telegram s din 11 martie, trim isa de generalul Averescu pentru a informa pe comandantul roman in Basarabia cS s-a ajuns la un acord, la 5 martie, cu organizafiilc lui Rakovski §i Iudovski, pentru a considera incheiat conflictul arm at dintre trupele romane $i cele maxirnaliste, Averescu afirma ca «linia noastra de dem arcate, dincolo de care nici m3car patrulele nu vor trece, va fi malul drept al Nistrului».

Aceste dctalii sint importante caci, in cursul negocierilor ulterioare cu sovieticii, ace§tia s-au referit mereu la o pretinsa acjiune, in acea perioada, din partea guvernului roman §i garantatS de Aliaji, pentru a evacua Basarabia. Ei au citat un comunicat din 8/21 febm arie 1918, trimis de baronul Fasciotti catre Rumcerod in numele guvernului roman, conjinind asigurari cS prezenja trupelor romane in Basarabia este «o opcrajie militara, fara caracter politic, susjinuta in deplin acord cu Aliajii §i autoritSJile Basarabiei cu scopul um anitar de a apara proviziile trupelor romane §i ruse §i ale populajiei civile»161.

Guvernul roman ar fi putut foarte bine sS ignore protestele Rumcerod- -ului §i ale Congresului lui Rakovski, organizajii funcjionind ilegal pe teritoriul Ucrainei cu sprijinul Petrogradului sovietic care recunoscuse in d ep en d en t U- crainei. Sau ar fi putut arata c3 prezenja trupelor romane pe teritoriul ei nu interesa alte state, din moment ce Basarabia i§i proclamase independen t. Prin­cipalul motiv cc 1-a determinat pe generalul Averescu s<1 tratcze cu Rumcerod-ul era teama pentru viejile ostatecilor romani, iar schimbul de prizonieri a fost prima condijie pe care a stipulat-o. Aceasta a fost, de asemenea, prima condijie violata de Rumcerod, caci, la 12 martie 1918, ostaticii au fost imbarcaji pe un vas care a pornit spre Crimeea §i nu este nici o indoiaia c3 ei §i-au incredinjat viaja doar colonelului Boyle, carc s-a urcat la bordul vasului in timp ce-?i ridica ancora §i a plecat cu ei. In ziua urmiltoare, armatele austro-germane au ocupat Odessa, iar Rumcerod-ul §i impreuna cu cl cea de-a doua parte participants la injelegcre, a incetat sa mai existe.

in fine, dacS s-ar fi argumentat ca Romania acceptase sa evacueze Basara­bia in doua luni, timpul limita ar fi expirat la 5 mai. Dar, deja, la 8 aprilie, Sfatul Tarii votase Unirea cu Romania, iar dreptul trupelor romane de a ramine pe teritoriul romancsc nu poate s<1 fie contcstat. Singurul scop al prezenjei lor in Basarabia a fost de a menjine ordinea §i de a apara guvernul local de atacurile bol§evice, a§a cum se intimplase in Ucraina invecinata. De fapt, sugestia ger- mana, formulata in martie la Buftea, de a anexa Basarabia a fost refuzata de guvernul roman. Unirea voluntary era prcferabila anexSrii, data fiind intenjia Romaniei de a redobindi provincia pierduta, §i nu existau indoieli la Ia§i in privinja dorinjei Basarabiei, in cazul in care ar fi lasata sa aleagS libera.

160 Texte in A. Popovici, S ta tu tu l p o li t ic a l B a sa ra b ie i , Washington, 1931, p. 245 §i urmatoarele, care oferS 0 prezentare cuprinzStoare a evenimentelor acelei perioade («. a .).

161 Vezi $i tclegramele din 19$i 22 februarie dc la minijtrii alia|i din Iaji in P a p e rs rela tin g to the I 'n r i lu n R e la tio n s o f th e U n ited S ta te s , 191X, vol. II, R u ss ia , p. 713-714 (n. a .).

Page 68: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

1 IU Frederic C. Nanu

Data fund prczcnja trupelor germane in Ucraina §i preluarea puterii in Kiev dc catrc protejatul lor Skoropadski, sovieticii n-au avut forja de a mai pro- voca nccazuri in acea parte a lumii pentru restul anului 1918, de§i partizanii boI$cvici erau inca activi in Basarabia. Relajiile dintre Romania §i Ucraina erau cordialc, in ciuda unei corespondenfe prelungite pe tema Basarabiei, condusa, totu§i, pe cel mai civilizat ton. Intr-o prima nota, la 12 aprilie162, neperturbat de guvernul german, guvernul ucrainean a cerut un plcbiscit in districtelc Basara­biei care conjineau o majoritate ucraincana. La 5 m ai163, el a dccis ca nu ceruse dcstule cSci, in locul unci consultari a populajiei, a solicitat, pentru motive stra- tegice §i cconomice, incorporarea Basarabiei in Ucraina afirmind: «corpul repre- zentativ al Republicii Moldovcnc$ti fusese constituit in circumstance extraor- dinare §i, de aceea, nu putea sa urmeze metoda adoptata, in general, privind organizarca normaia a reprczcntarii na|ionale». in rSspunsurile sale, din 23 aprilie §i 19 iunie164, guvernul roman a ar3tat politicos cS Ucraina insS§i conti nca multe minoritaji etnice, printre ele o larga minoritatc romana in Polonia §i in jurul Odcssci, pe care ar fi putut-o prctindc cu justificare egaia §i ca, in plus, Rada §i Sfatul JS rii fusesera constituite in circumstan(e identice. Cu alte cuvinte, p3rea sS rida ciob de oaia sparta daca, intr-adevSr, vreuna dintre «reprezentan{e- le na(ionale», formate pc teritoriul fostului Imperiu rus, ar pretinde sa fi fost creata mai «normal», in condi|iile date. C orespondent pc aceasta tema pare cS s-a terminat aici 51 nu a 13sat resentimente c3ci, la 15 noiembrie, s-a semnat un tratat comercial. Guvernul roman a fost destul de infelept, ab(inindu-se s3 indice faptul c3 ins3§i «lcgitimitatea» Radei fusese negat3 cu ardoare de guvernul so­vietic din Petrograd care, la rindul s3u, dup3 dizolvarea for|at3 a AdunSrii Con- stituante, putea cu greu pretinde vrcun drept de existen|3 altfcl decit prin forJS.

Guvernul ucrainean, cu trupe germane §i austricce pc teritoriul s3u, a dat dovada de pruden{3, nediscutind validitatea deciziei Sfatului TSrii pe motivul c3 aceasta ar fi fost luat3 sub scutul baionetelor straine. Acesta va fi argumenlul folosit mai tirziu de c3tre propogandi§tii sovietici, care uitascr3 c3 guvernele statelor baltice §i Finlandei, pe care ei in§i§i le-au recunoscut prompt, fusesera formate sub protecjia trupelor straine (germane). intr-adcv3r, dacS nu ar fi fost Luddendorf, care i-a trimis pe Lenin §i Trojki la Petrograd, guvernul sovietic insu$i nu ar fi existat.

Atitudinea guvernului sovietic165 fa{3 de evcnimcntele din Basarabia a avut, desigur, 0 importan}3 mai mare decit aceea a Ucrainei, a c3rei indepen­dents avu via{3 scurta c3ci, in decembrie 1918, Skoropadski, a fost alungat dc Petliura, m inistrul s3u de rSzboi care, in februarie 1919, a pierdut capitala Kiev in favoarea bol§evicilor, in timp ce alte p3r[i ale Ucrainei au c3zut sub controlul unui hatman rival, Gregoriev, un aliat al bol§evicilor. Iar atitudinea sovietic3 in problema Basarabiei nu face cxccp(ie de la nSravul lor, probat in cazuri similare. Altfcl spus, pozijia lor era, de regul3, pentru a folosi descrierea popularS in Occident, in timpul celui de al II-lea rSzboi mondial, in mod esenjial flexibil3, adicS, in intregim e guvcrnatS de oportunism, toate celclalte principii §i logica fiind ISrgite sau distorsionate pentru a se potrivi principiului autoritar al supra- vicjuirii in primii ani ai regimului sovictic, iar mai tirziu expansiunii maxime a domina(iei sale.

162 Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.).163 Ibidem. Vezi, pe larg, V. F. Dobrinescu, Bdtdlia... p. 79 (n. ed.).165 Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.)

Page 69: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 111

Principiile libertajii §i ale autodcterm inarii najionale, proclam ate de sovietiei dupS cucerirea puterii in octombrie/noiembrie 1917, §i-au arStat, cu­rind, adevarata faja : incercarea de a-§i insu§i opiniile pre§edintelui W ilson §i de-a face din necesitate o virtute. Caci, in acea vreme, toate najionalitajile fostului imperiu stabilisers guverne autonome, situate la periferia sa, multe dintre ele sub ocupafie strains sau sub controlul generalilor antibol§evici. De fapt, Stalin a admis cinstit, aceasta explicind, pentru a-1 apara pe Lenin §i pe el insu§i de criticile bol§evicilor cu vederi najionaliste, ca scopul principal a fost acela de a ridica popula|ia locals impotriva generalilor alb i166, caci ace§tia erau, in mod evident, hotSriJi sS apcre integritatca Imperiului, iarpopulajia locals era dccisS sS lupte impotriva lor pentru a-§i rcci$tiga libertatea, in timp ce soviclicii ar fi fost un tertius gaudens. Acesta nu este decit unui dintre zig-zag-urile revolujiei, pornind de la principiul urecouler pour niieux sauter»'67.

Bol§evicii au aplicat aceea§i strategic in acest domeniu ca §i in razboiul de pe frontul agrar, unde au exploatat dorinja (aranilor saraci §i mijlocii de a avea o proprietate individuals mai largS; au prctins cS-i sprijina numai pentru a-i cxpro- pria in momentul in care se consolidaserS. Astfel, a§a cum am vSzut, Rakovski a susjinut, intii, mi§carea pentru indcpcndcnja nominalS a Basarabiei, incercind, in acela§i timp, sS asigure controlul clcmcntelor bol$evicc asupra noului stat §i sS extinda mi§carea cStre Romania. Cind tentativa a e§uat, datorita armatei romane, iar Republica Moldoveneasca a votat, la 9 aprilie 1918*. unirea cu Romania, Cicerin a trimis o telegrama dc protest vehement la Ia§i, pc motiv cS sc «incerca a transforma votul proprietarilor de pSmint in dorinja muncitorilor §i Jaranilor basarabeni, incercare lipsitS dc vrco putere legala internaJionalS». Argumentul nu putea fi mai nelalocul sSu, intnicit postula acceptarea doctrinei comuniste cS doar clasele favorizate, Jaranii §i muncitorii, s-ar bucura de dreptul la vot168. De fapt, afirmajia era, evident falsS, cSci nimcni nu poate crcdc cS (doar) citeva sute de proprietari de pSmint, ale cSror mo§ii tocmai fusesera expropiate, ar fi con- strins §i controlat Sfatul Tarii in condijiilc din acca vreme. Mai mult decit atit, majoritatea marilor proprietari dc pSmint erau sau ru§i sau complet rusificaji §i, dcci, se opuncau cu taric - dc la Paris - separarii Basarabiei de Rusia.

in tim pul urmatoarelor 12 luni, sovieticii au fost prea ocupaji luptind pentru supraviejuire pentru a mai da atenjie Basarabiei, dincolo de sprijinul guerilelor comuniste locale. Totu§i, in aprilie 1919, dupS ce comuni§tii au preluat puterea in Ungaria, sovicticii au luat scrios in considerare o ofensivS impotriva Romaniei dar, a§a cum s-a relatat intr-un capitol precedent, proiectul nu a trecut dincolo de stadiul ultimatumului. De aceastS data, a apSrut o u§oara difcrcnJS in motivajia ultimatumului : Romania a fost acuzata de a fi «anulat cuceririle Revolujiei ruse» $i dc a fi «rcstaurat puterea ncdoritS a proprietarilor de p3mint», prin violenJS §i tcroare. Mai mult decit atit, guvernul roman a fost acuzat de a fi incurajat formarea comandourilor de ru§i albi sntisovictici pc teritoriul sau §i de a fi permis trupelor germane sS-1 tranziieze pentru a-i ataca pe sovietiei. Bol?evicii s-au considcrat, in mod evident, liberi de orice rSspun- dere privind colapsul de pc frontul de est !

166 Prelegere susjinuta la Universitatoa Sverdlov, aprilie 1924, in F u n d a m e n tc lc len in ism u lu i, Little Stalin Library, London, 1941, p. 95 (n. a .).

167 FS un pas inapoi pentru a sari mai bine (n. a.).168 Totu$i, dorinja (aranilor era sever limitala. Cf. «Libertatea na|ionala poate fi considerata asi-

gurata cind (aranimea ji celelalte straturi mic burgheze urmeazS proletariatul, atunci cind dic­tation prolctariatului este asiguratS (Tcze aprobatepentru a lX I 1-lea Congrcs al C.C. a! P.C. Run. 1923, op. cit., mimiirul 5, p. 23. (n. a.).

Page 70: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

11/ Frederic C. Nanu

Tr3s3tura interesant3 a acestui ultimatum a fost ca, la fel ca §i predeceso- rul sau din aprilie 1918, nu incerca s3 fie justiflcat decit prin motivul solidariui- |ii comuniste cu proletariatul basarabean. Ultimatum-ul separat al lui Rakovski privind Bucovina, trim is in num ele Sovietului Ucrainei, a adaugat argumentul «rela(iilor etnografice cu o parte considerabila a popula{iei». Nu s-a binevoit a se trimite un rSspuns. Pe baza documentelor pc care le-a putut examina, in Arhivele Comisariatului Sovietic de RSzboi, Louis Fischcr a fost in masura s3 afirme c3 sovieticii planuiau, de fapt, s3 invadeze Basarabia §i Bucovina §i s3 lupte pentru a ajunge in U ngaria. D ar succesele lui Kolceak §i intoarcerea arm elor de catre hatm anul G regoricv care, in loc sa-§i dirijeze atacul spre Romania, s-a indrcptat asupra sovieticilor, i-a format s3-§i abandoneze planul, iar termenul celor 48 de ore a expirat fara ca nimic sa se intimple.

in mai, situajia sovieticilor s-a ameliorat u$or §i citcva «unit51i au inceput s3 mar§aiuiasca spre Romania, dar noile amenin{3ri ale lui Denikin §i Iudenici i-au format s3-§i abandoneze, inca o data, p lanul169.

Destinul Basarabiei a fost discutat, simultan, la C o n fe rv a de Pace dc la Paris170. De§i, la 16 aprilie, Comisia pentru afacerile romane§ti se expriinase in favoarea Unirii Basarabiei cu Rom ania, adaugind totu$i condijia - imposibil de indeplinit atunci - ca s3 fic ob(inut consimfamintul Rusiei, relajia tensionata dintre Romania §i Consiliul Suprem privind Tratatul m inoritatilor §i situajia din Ungaria au impicdicat dccizia care, pe buna drcptate, nu putea fi decit favo- rabiia pentru Romania. Cu toate acestea, problema a fost reluata, dupa parcrca lui Gheorghe I. Bratianu, doar cu scopul de a face presiuni asupra Romaniei.

La 2 iulie, Consiliul M ini§trilor de Externe a ascultat, mai intii, pc rcprezentan{ii «Conferinjci politice ruse», alc3tuita din refugia(i tari§ti proemi- nen(i sub conducerea lui Sazonov §i Maklakov, care propuneau un plebiscit171.

Aceasta sugestie a fost adoptata de Lansing. Dar, cum era evident ca Puterile occidentale, care trcbuisera sS rcnun[c la ideea plebiscitelor intr-un num ar de districte contestate, datorita lipsei de for|e arm ate pentru a le supravc- ghea, n-ar fi putut s3 asigure aceste for{c arm ate pentru Basarabia, Ionel Bra­tianu a aratat c3, dc§i nu se tcm e de rezultatele unei consultari populare, ar fi imposibil sa se retraga trupele rom ane $i autorit3(ile din Basarabia far3 a 13sa provincia prad3 anarhici, «loviturilor» comuniste §i incursiunilor sovietice. Lansing a fost de acord s3 am ine plebiscitul pentru doi sau chiar zece ani, dar Br3tianu a replicat c3 aceasta ar insem na sa facS din instabilitate §i dezordine o boala cronica172.

S-a ajuns aici intr-un punct critic, pina cind Romania s-a inclinat in fa (a dorinfei m arilor puteri §i a sem nat Tratatul minorita(ilor. in nota sa, din 3 martie 1920, Consiliul Suprem 1-a inforinat pe Vaida c3 «dificulta(ile create dc precedentul guvern fiind indepartate», iar problema Basarabiei neputind s3 mai r3min3 in suspensic, a decis s3 incheie un tratat formal recunoscind Unirea cu Basarabia - ceea ce era, oricum, un gcst anti-rusesc. El a anticipat a§teptata injelegere dintre Rusia §i Romania.

in timpul iernii, sovieticii, este adev3rat, au reu§it s3-i invinga pe Kol­ceak $i Denikin $i s3-§i stabilcasca autoritatea asupra unei mai mari p3r(i din

169 Sovieticii in relaliile internajionale, p. 150 §i urmatoarele (n. a.).170 La Bessarabie, p. 150 (n.a.).171 S. Sazonov, Les annees fatales, Paris, Payot, 1927, p. 284 $i urmatoarele. (n. a.).172 «I3asarabia, spimca Ionel Bratianu, este intrarea in casa noastrS. In mina altora, ea ne-ar peri-

clita imu;i c<1 mintil» (n. ed.).

Page 71: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 113

fostul imperiu. Dar noi adversari s-au ridicat in persoana lui W ranghel, sus|m ut de francezi §i Petliura, inca ocupind teren in Ucraina de vest. Apoi, atitudinea Poloniei era extrem de atneninjatoare §i, pc de altd parte, Rusia se prezenta sl3bit3 dupa ?ase ani de razboi, revolujic §i rSzboi civil. Lenin, increzStor in politica de la Brest-Litovsk dc a ceda oricit tcritoriu, daca prin asta ar spera sa asigure supravie(uirea regimului sovietic care, mai tirziu, va aduce Revolutia mondiala §i va face frontierele lipsite de sens, a decis sa accepte pierdcrile teritoriale ale Rusiei §i s3 recunoasca independen t statelor dc frontiera. Dc aici tratatul de pace cu Estonia, semnat la 2 februarie 1920, urm at in cursul aceluia§i an de tratate similare cu alte Jari baltice precum §i de tatonSri neoficiale spre Romania in vederea unei injclegeri.

Pe de altS parte, Lloyd George a fScut tot ce a putut pentru a-1 convinge pc Vaida, primul ministru roman, dc ncccsitatea ajungcrii la un compromis cu sovicticii, a§a cum el insu$i proccda explicind cS dificultSfile economice, legate de for(a de munca a Angliei, impiedicau orice acjiune militarS impotriva Rusiei. Rezultatul s-a concretizat cu trim iterea unui emisar roman, D. N. Ciotori, sS intilneasca un em isar britanic, O ’Grady, la Copenhaga §i sS stabilcascS un contact cu Litvinov. Rusul s-a arStat nerSbdStor sS ob(ina o injelegere - el §i-a recunoscut cinstit teama ca nu cumva Romania sS dcvinS conduc3toarea unei coali|ii de armate occidentale antiruse173 - $i §i-a exprim at acordul sSu personal privind dreptul basarabcnilor la autodeterminare $i oblrga{ia sovieticilor de a inapoia tezaurul BSncii Najionale a Romaniei174. La 16 februarie, guvernul sovietic a comunicat cS este gata sS inceap3 negocierile pe bazele de mai sus §i, dup3 citeva argument3ri(: dac3 fusese stare de r3zboi intre Rusia §i Romania) a fost adoptat punctul dc vedere roman dc$i, pentru motive de politics interns, ru§ii au insistat sS se foloscascS termcnul «ncgocieri de pace». Pc dc alt3 parte, ci au fost de acord s3 adrescze o cerere formal3 privind inijierca negocierilor $i, la 24 februarie 1920, Cicerin i-a trimis o telegrams lui Vaida in carc s-a referit la nccesitatea unci convorbiri prictcncjti §i a inchciat cu afirma(ia: «guvernul rus considers cS toate diferendele dintre cele dou3 JSri pot fi stabilite prin ncgocieri pa§nice iar toate problemele teritoriale pot fi rezolvate prin bun3 in|clegcre. De aceea, Comisarul poporului pentru afacerile externe lanseaza guvernului roman propunerea formalS de a angaja ncgocieri dc pace §i ii cere sS indice locul §i data cind rcprezentan(ii celor dou3 slate vor putea sS se intilneas- c3»173.

R3spunsul lui Vaida, trim is de la Londra, la 3 martie, a fost ambiguu. in ceea ce prive§te data §i locul confcrinJei, cl a sugerat Var§ovia, citeva zile mai tirziu, dar Cicerin a obiectat §i a propus Harkov.

Demisia §i inlocuirea lui Vaida de c3tre generalul Averescu §i Take Ionescu ca m inistru de externe, urinate de izbucnirea rSzboiului polono-rus, au intrerupt convorbirile. intr-adevSr, insu§i guvernul roman era divizat asupra acestui subiect, generalul Averescu sprijinind incercarea de a objine o intelegere cu sovieticii, in timp ce Take Ionescu era indiferent. El era puternic infiuenjat de pozijia de la Quai d ’Orsay care, in octombrie, 1-a sfatuit sa-i urmeze exemplul §i sS-l recunoascS pe W ranghel176. Mai mult decit atit, el era convins cS zilele sovieticilor sint num3rate §i cS o in|clegcre cu ei ar prejudicia viitorul guvern

173 Raporl nedatat a! lui Ciotori, aflat in Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n o.).f74 Telegrams din 14 februarie 1920 (n. a.), vezi pc larg V. F. Dobrinescu, D dt6 lia ..., p. 84 (n.cd.).175 V. F. Dobrinescu, Bdt/iU a, p. 83 (n. ed.).176 I mni pu|in de o lunil dupa aceea, Wranghel a fost for|at sa evaciiczo Crimeen (n. a .).

Page 72: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

114 Frederic C. Nanu

l:i|A ill Romania, deci, ca mulji alji romani, s-a temut c5 o ambasadS rusa la lliu uh >i i ai dcvcni un focar al propagandei comuniste177.

K i/ullatul aceslci divcrgcnjc de pozijii dintre mcmbrii de frunte ai Cabi- iKiului romfm s-a materializat prin aceea ca, de§i negocierile nu au fost intre- rnplc, Romania «s-a retras discret». Guvernul sovietic, dimpotriva, a cintarit flucluajiile de pc fronturile polonez §i crimeean §i teama de o alianja romana cu Polonia §i Ungaria sub auspiciile Franjei, in pofida asigurarilor verbale ale Bu- cure§tilor privind stricta neutralitate. La 1 iunie Ciotori, care fusese autorizat de generalul Averescu sa menjina contacte neoficiale cu misiunea sovietica de la Londra, a raportat c3 «primise asigurari suplimentare» de la Krassin c3 guvernul sau dore§te s3 recunoascS «unirea Basarabiei»17S. La 16 iunie179, Cicerin a suge- rat sa se faca cel pujin un schimb de prizonieri. Litvinov i-a scris atajatului comercial roman de la Copenhaga, la 7 iulie180, ca «guvernul sovietic al Rusiei §i al Ucrainei este gata sa discute pretenjiile teritoriale §i financiare ale guvernului roman avind ca obiectiv asigurarea pacii intre cele trei Jari»; la 6 august, Cicerin insu$i a cerut, in mod formal, reluarca conversajiilor «intrerupte de o neinjele- gere inexplicabila» (privind locul de intilnire al delegajiilor) de la 17 martie. El se declara «la fel dc doritor ca intotdeauna pentru o conlerinJ5 de pace cu Roma- nia(...) Sintem convin§i ca pot fi objinute mari avantaje pentru ambele parji §i ca Romania nu va trebui decit sa se felicite pentru rezultatele §ansei (sic) dc a rezolva amical problemele teritoriale §i economice nedecise dintre cele doua state. Dac<1 nu vreji Harkov ca loc de intilnire, noi vom a$tepta alte sugestii din partea voastra». Take Ionescu a rcplicat c3 raspunsul s3u fusese injelcs gre§it dar ca, intre timp, Romania a acceptat invitajia Angliei dc a participa la negoci­erile de pace dintre Rusia §i vecinii ei, care se indrcptau spre Londra181. intrucit informajiile dc la Londra indicau ca ultimul demers rus fusese motivat de suspi- ciunea ca Romania ar planui sa incalce injelegerea de «neagresiune» §i ca, in cazul unui raspuns nesatislacator, Rusia intenjioneaza sa-1 foloseasca drept pre­text pentru un atac asupra Romaniei182, Take Ionescu 1-a autorizat pc Ciotori sa confirme intenjia Bucurc§tilor de a respccta injelegerea183. Replicind, Cicerin a aratat ca planurile pentru conferinja fusesera respinse de guvernul britanic, §i a invitat Bucure§tii sa urmeze exemplele Finlandci §i Poloniei, adauglnd c3 mo- mcntul prczent se arata extrem dc favorabil pentru Rom ania184. Raspunzind la aceasta telcgrama, generalul Averescu, in absenja lui Take Ionescu, care era in strainatate, a explicat dorinja Romaniei de a restabili relajii prietene§ti §i a promis sa faca propuneri concrete curind185. Cicerin §i-a repetat invitajia pentruo conferinja care s3 aiba loc cit mai curind posibil $i §i-a exprimat convingerca cum ca o injelegere va fi u§or de objinut. Generalul Averescu a raspuns pe larg, explicind ca Romania nu s-a considerat niciodata in razboi cu sovieticii, ca ea a respectat intotdeauna neutralitatca stricta in razboiul civil ca §i in conflictcle externe ale Rusiei, dar a dorit s3 inceapa negocieri pentru a restabili relajii amicale §i a clarifica situajia care a rezultat din ultim atum urile Rusiei din 1 §i 2

177 V. F. Dobrinescu, BatSlia..., p. 83 (n. ed.).178 Arhiva Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.).179 Ibidem (n. a.).180 Ibidem (n .a).181 Ibidem - telegrania din 9 august 1920 (n .a .).182 Rujii se aflau atunci la porjile Varjoviei (n. a.).183 Telegrams din 15 august 1920 (n. a.).184 TelegramS din 29 august 1920 (n. a.).185 Telegrams din 8 septembrie 1920 (n. a.).

Page 73: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 115

mai 1919. Totu§i, guvernul roman vrea, mai intii, sa §tie pe ce baze dore§te gu\'crnul sovietic sa negocieze186. Cicerin a raspuns ca este extrem de muljumit de dorinja exprimata de guvernul roman de a restabili, cit mai curind posibil, bune relajii pe o baza ferma §i c3 nu este vina Rusiei ca evenimentul nu se intimplasc mai demult. Ci el s-ar objine doar prin negocieri. in ceea ce prive§te baza acestora, ca era oferita de respectarea stricta a drepturilor popoarelor §i statelor interesate, o baza pc care se putea objine u§or o injclcgere, dupa p3rerea sa. El a incheiat sugerind inca o data Harkov ca loc de in tilnire187. Pe 16 mai, generalul Averescu a negat cunoa§terea, de el, a vreunei «chestiuni litigioase» intre cele dou3 J3ri §i a insistat, in consecinja, ca guvernul sovietic s3 le numeas- ca. Cicerin §i-a exprimat, din nou, profunda satisfacjie privind bunele intenjii ale guvernului roman dar, de aceasta data, a acuzat Romania de a fi oferit azil §i asistenJ3 forjelor generalului Wranghel. Totu§i, el a incheiat cu asigurarea: «dac3 rezultatele objinute asupra acestui punct s-ar dovedi complet satisfacStoa- rc, Rusia SovieticS ar fi in postura de a-§i retrage pretenjiilc pe care ar fi fost indrept3jit3 s3 le formuleze privind alte chestiuni»188.

intre timp, Take Ionescu negociase la Paris §i LOndra detaliile tratatului prin care Consiliul Suprem trebuia s3-§i fi indeplinit promisiunea de la 3 martie, recunoa§terea Unirii Basarabiei de c3tre marile puteri, avind, in opinia sa, o mai mare valoare decit validarea acestuia de c3tre Rusia.

Tratatul a fost semnat la Paris, la 28 octombrie 1920. S-a argum entat c3 el nu ar fi intrat niciodat3 in vigoare dac3 nu ar fi fost ratificat de Japonia, pentru motive care nu au fost niciodat3 explicate!89. Dar, acest neajuns ar fi putut afecta doar prcvederile concrete ale tratatului, vorbind despre dreptul minorit3jilor, problemele neutralitSJii, jurisdicjia Comisiei Dun3rii, responsa­bilitatea pentru o parte din datoria rus3, intenjia de a invita Rusia s3 semneze tratatul imediat ce exist3 un guvcrn rus recunoscut, dar putea cu greu s3 invali- deze judccata moraia a puterilor care semnaser3 $i ratificaser3 urm3torul t e x t :

«Imperiul Britanic, Franja, Italia §i Japonia, Principalele Puteri Aliate §i Romania : «Considerind c3, in interesul p3cii europene generale, este important s3 se asigure, de acum inainte, in Basarabia o suveranitate corespunz3toare aspirajiilor locuitorilor §i garantind minoritSJilor de ras3, religie §i limb3 pro- tecjia care li se datoreaza ; Considerind, din punct de vedere geografic, etnogra- fic, istoric §i economic, c3 Unirea Basarabiei cu Romania este pe deplin jus- tificat3 ; Considerind c3 locuitorii Basarabiei ji-au manifestat dorinja de a vedea Basarabia unit3 cu Romania ; Considerind... Inaltele p3rji semnatare declare c3 ele recunosc suveranitatea Romaniei asupra teritoriului Basarabiei...».

A$a cum era de a$teptat, guvernul sovietic a anunjat imediat semnatarele c3 nu recunoa§te validitatea tratatului privind unirea Basarabiei, «incheiat far3 participarea sa»190.

Replica romana la aceste ultime dou3 comunicate ruse a fost semnat3 de Averescu §i Take Ionescu. Ei au protestat impotriva acuzajiei de violare a

186 Telegrams nr. 24.133 din 8 octombrie 1920 (n. a.).187 Telegrams din 19 octombrie 1920 (n. a.).188 Telegrams din 27 octombrie 1920 (n. a.).189 Articolul 9 stipula ca «Prezentul tratat va fi ratificat de Puterile semnatare. Nu va intra in

vigoare decit dupS depunerea acestor ratificSri $i intrarea in vigoare a tratatului semnat de Principalele Puteri Aliate $i Asociate §i Romania la 9 decembrie 1919». Marea-Britanie a ratificat la 14 aprilie 1922, Franja Ia 24 aprilie 1922, iar Italia la 23 mai 1927. Statele Unite au recunoscut Unirea Basarabiei cu Romania in 1933 (n. a.).

190 Scrinonre Circulars din 1 noiembrie 1920 (n. a.).

Page 74: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frcdcric C. Nanu

iH iiliiilil.1|ii Rom aniei,ca §i impotriva folosirii termenului «anexare» in legaturS i i i Itasarabia, a cSrei unire fusese recunoscuta de M arile Puteri §i, astfel, ches- liuuca fusese definitiv rczolvata. Doarchestiuni secundare, ridicate dc transfenil suvcranitajii, ram ineau s3 fie discutate cu Rusia. De aceea, guvernul roman §i-a repetat cererea privind notificarea problemelor pe care ru§ii le considerau «in litigiu»19!. intr-o telegrama catre Ciotori, cu indrumSri pentru convorbirile cu Krassin, Take Ionescu 1-a informat c3, in pofida §tirilor privind planurile sovic- ticc de a ataca Romania cu prima ocazie favorabil2, in ciuda cxpcrienjelor ne- pl3cute ale negocierilor poloneze in curs, el era pregatit, de asemenea, sa nego­cieze asupra consecinjelor unirii Basarabiei, cu condijia ca Cicerin sa acceptc s3 considere unirea ca un fapt im plinit $i s3 indice problemele pe care le consi­d e r litigioase. El ar trebui sa-i explice lui Krassin ca «sintem toji uniji, ca sintcm pulernici din punct de vedere m ilitar §i c3 nu vom tolera nici o in- tervenjie in afacerile noastre interne». Ciotori a adSugat intrucitva criptic : «da- c3 guvernul de la Moscova incearca s3 faca neplaceri Romaniei, Anglia va fi mult mai afectata decit in cazul problcmei poloneze. Evolujiile nefericite din Grecia au facut s3 creasca importanja Romaniei pentru Anglia §i F ranja»192. Ciotori a relatat c3, dup3 Krassin, ru§ii se tem de ostilitatea romana evidenjiata de informajia c3 Romania intenjioneaza s3 acorde azil lui W ranghel $i ofijerilor s3i §i s3-i perm its a-$i rcconstitui forjclc in Romania, cu materialul abandonat de ru§i in 1917. Cea mai bun3 dovadS a intenfiilor neprietcnejti ale Romaniei :ra reluzul de a incepe negocierile. in ceea ce prive§te protestul impotriva ratatului basarabean, el a fost formulat pentru a p3stra speranjele mindrici 3nite, c3ci ru§ii se a§teptau cel pufin s3 fie informaji inainte ca foste teritorii use§ti s3 fie instr3inate de aliajii sai de odinioar3. Ei n-ar fi aderat niciodat3 la icest tratat, dar erau prcg3ti{i s3 recunoasc3 unirea, cu singura condijie ca legocicrile de pacc s3 inceapa im ediat193. A urm at un schimb prclungit dc elegrame intre Moscova §i Bucure§ti, ru§ii acuzind guvernul roman de ajutor §i omplicitatc cu unit3Ji dc ru?i albi care $i-au c3utat refugiul in Romania, ca $i icrainenii anti-sovietici, in timp ce romanii i-au acuzat pe ru§i c3 i§i conccn- reaz3 trupe pe Nistru. Take Ionescu a negat vehement orice intenjie dc a-1 ajuta € W ranghel adSugind c3 doar 105 ofijcri §i 440 de oamcni din arm ata accstuia 3utaser3 rcfugiu in Romania $i fusescr3 fixaji dcparte dc frontiere, conform jgilor internajionale ; mai mult decit atit, el a afirm at c3 autoritajile romane au ele mai stricte ordine s3 iinpiedice orice activitate anti-sovietic3 pe teritoriul smancsc194; Cicerin, la rindu-i, a explicat c3 trupe rusc$ti avuscscrS carticrc dc irn3 in Ucraina de vest din motive pur clim aterice195.

in ceea ce prive§te negocierile de pace, Cicerin, la 14 decembrie196, a :petal punctul dc vedere conform c3ruia, contrar tezei susjinutc dc Take Iones- i, cu cit mai multe chcstiuni ar fi discutate la confcrinJa propusS, cu atit mai urabilS va fi pacea §i prietenia intre cele dou3 J3ri. El a adSugat c3, in opiniai, «nici o dificultate serioasS nu poate impiedica o solujie satislacatoare pentni nbcle Jari». «Republica rusa este acum mult mai putcrnica», a continuat Cicc- n, «comparativ chiar cu trecutul foarte ap ro p ia t; atit de sincera este dorinja sa : pace §i fcrma sa dccizie de a stabili negocieri prietene§ti cu celelaltc state,

1 Scrisoare din 10 noiembrie 1920 {n. a.).2 Scrisoare din 23 noiembrie 1920 (n. a.).3 Scrisoare din 30 noiembrie 1920 (n. a.).4 Scriosare din 16 decembrie 1920 (n. a.).5 Scrisoare din 25 decembrie 1920 (n. a.).S Ibidem (n. a.).

Page 75: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 117

incit este gata sa satisfaca, intr-o mare mSsurS, dorintele pe care guvernul roman le-ar putea exprima. De aceea, dcpinde doar de acesta din urm3 ca s3 grabeasca stabilirea de rela(ii bune §i durabile intre cele doua {ari, iar guvernul rus repeta cererea sa de a fi informal dacS cabinetul roman e pregatit s3 stabileased deja data §i locul negocicrilor dintre Rusia §i Romania, ca §i cu aliata noastrS, Republica Ucraina». Dar Take Ionescu, pe linga reinnoirea n e u t r a l i ty Roma­niei, a repetat doar cererea sa de la 8 octombrie: de a fi inform at pe ce baz3 doresc ru§ii s3 ncgocicze197.

La rindul s3u, Cicerin a ncgat insistent orice intenjii agresive demon­strate dc ofertele lor persistente privind negocierile dc pace198. Take Ionescu, in sfirjit, s-a decis s3 fac3 o concesie u§oar3 : in timp cc menjinca punctul s3u de vedere c3 cele doua lari nu incetascrS niciodata dc a fi in pace $i c3 raminea sa fie stabilite «chestiunile care au aparat ca rezultat al evenimentelor din ultimii ani», a propus acum, dac3 ru§ii accepta acest punct de vedere, sa aib3 o intilnire cu scopul de a afla care sint dupa Cicerin problemele ce ar face subiectul convorbirilor199. Cicerin a lacut, de asemenea, o conccsie punctului de vedere roman, in telegrama din 16 februarie 1921, el a dat asigurari c3 Rusia, ferm hotarit a sa nu intervina in afacerile Romaniei, era la fel de hotarita «sa nu prejudicieze, in nici un fel, relajiile de pace stabilite acum intre Rusia §i Roma- nia» care, credea el, ar putea fi consolidate de un tratat. El a mai argumentat, cuo logica de netagaduit, ca in discu|iilc reciproce ar trcbui^dc acum, s3 fie e- lucidate problemele aflate in dczbatcre. «Dac3, totu§i, guvernul roman i§i men- {inc atitudinea sa negativa privind formularca lipsita de echivoc a tuturor pro- blemelor neclare, noi am fi prcgStiji, in interesul superior al p3cii, s3 restringem convorbirile viitoare la solu(ionarca celor mai urgente chestiuni practice ca, de exemplu, stabilirea rclajiilor comcrcialc §i reglementarea navigafici pe Nistru». Cicerin a conchis exprimind, inc3 o dat3, dorin{a arz3toare a Rusiei de a stabili pacca cu Romania pe o baza solida §i «spcran[a c3 dorinja sa va fi in final r3spl3tita». La 17 ianuarie 1921, Krassin 1-a asigurat, inc3 o data, pe Ciotori la Londra c3 problemele Tezaurului B3ncii Nafionale Romane §i a Basarabiei vor fi rezolvate spre satisfacjia Romaniei, la o confcrin(3 dc pace200. Dar Take Ionescu a r3mas pe pozijiile sale, in replica, a ar3tat ca Cicerin, la 16 ianuarie, confirmase existenja unei st3ri de pace §i men(ionasc dou3 probleme care ar fi fost discutate cu folos. Puteau fi §i altele. De aceea, el a propus^ca ambele guverne s3-§i trimit3 dclcgafi la Riga, pentru a stabili agenda unei confcrin|e201.

O s3pt3min3 mai tirziu, Cicerin 5i-a transmis acceptul. El §i-a exprimat regretul privind intirzierea care ar fi cauzat3 de 0 conferin|3 pregStitoare, antcrioarS cclei formale dar, crcdincios «spiritului dc conciliere §i dcciziei fcrme a guvernului rus de a pune cap3t tuturor diferendelor dintre cele dou3 |3ri*>, a decis s3 intilneasc3 guvernul roinan la jum3tatca drumului. Mesajul ad3uga Litvinov, trim isul la Reval, fusese numit delcgat rus §i sugcra pentru acest moliv ca negocierile sa fie conduse acolo in speranja de a incepe grabnic20’. Take Ionescu a acceptat Reval-ul §i a prom is s3-l numeasca prom pt pe delegatul roinan205.

197 Telegrams din 16 decembrie 1920 (n. a.).198 Telegrams din 25 decembrie 1920 (n. a.).199 Telegrams din 5 ianuarie 1921 (n. a.).200 Ibidem (n. a.).201 Telegrams din 31 ianuarie 1921 (n. a.).202 TelgramS din 7 februarie 1921 (n. a.).203 Telegrams din 20 ianuarie 1921 (n. a.).

Page 76: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

118 Frederic C. Nanu

Dar «spiritul de eoneiliere §i decizia ferm3 a guvernului rus de a pune cap3t tuturor diferen[elor» s-au dovedit a fi surprinz3tor de anemice. La 15 februarie 1921, Cicerin a afirm at ca primise informa(ii cum ca, «in regiunea invecinata frontierei cu Basarabia, au inceput mi§c3ri insurcc(ionale de catre bande de g3rzi albc impotriva guvernului Rusiei $i Ucrainei», folosind Basarabia ca baza §i «bucurindu-se de protec^a autorit3{ilor romane»204. Aceasta telegrama a provocat alt schimb viu de negari §i contra-acuzatii, care a durat pina la sfirjitul lui octombrie. Cum nici o investigate im parjiala a pretinselor incur- siuni arm ate §i atacuri im potriva posturilor de frontiera nu a fost condusa vreodata, este, desigur, imposibil s3 se stabileasc3 adev3rul, dar nu incape nicio indoiaia ca «spiritul de conciliere», manifestat de guvernul roman, a fost dc departe mai mare decit acela al guvernului rus. C3ci, in timp ce Ciccrin insista c3 toate incidcntele pe care le-a rcclam at fusesera acjiuni deliberate ale Roma­niei §i nega orice incursiune rusa, Take Ionescu fu gata s3 admita c3, in circum ­s ta n c e date, este imposibil ca ambcle guverne sa inchid3, in mod complct, frontiera. Astfel, intr-o telcgram3 din 25 martie 1921, el a afirmat, vorbind despre agresiunile dinspre teritoriul rus: «noi nu ne-am im aginat niciodat3 c3 ele s-ar fi declanjat din ordinul sau cu consim |3mintul guvernului rus». La 16 iunie 1921, el indica un raport asupra a dou3 recente atacuri asupra posturilor romane§ti de la frontiera cu afirm atia : «In(eleg c3 asemenea incidente pot s3 se intimple intotdeauna pe frontiere largi §i le aduc la cuno§tin{a dunmeavoastr3 cu rug3mintea ca ordine severe, rcpetate catre trupele voastre, s3 evite orice ar putea provoca asemenea incidente regretabile»203.

In aparen[3, pare rezonabil sa sc cread3 c3 acuzajiile ruse privind «acti- vit3|ilc ostile» sint nefondatc. A§a cum telegrafia Take Ionescu la 27 m a i :

1) «A§ crede ca guvernul roman a dat dovezi indiscutabile privind loiali- tatea §i decizia sa neschimbatS de a evita orice ostilitate impotriva vecinului s3u de la est. Au existat atit de multe circumstan[e in care Rusia a fost angajatS in bataiii interne $i externe §i totu§i Romania §i-a menfinut aceea§i atitudinc loiaia ca §i ast3zi. Dac3 ea ar fi avut vreo in tense ostil3 ar fi aclionat atunci (...) Desigur, acest fapt ar trebui s3 v3 fac3 neincrez3tori privind informajiile ine- xacte, atit de numeroase, pe care lc primifi». Ca o dovad3 suplimentarS dc buna credin{3, Take Ionescu propunea, de asemenea, infiin{area unei comisii mixtc pentru a face investigajii Ia fa(a locului. Cicerin nu a r3spuns la aceastS propu- nere.

In tim p ce nu se poate afirma e3 ap3ruser3 schimb3ri in rezisten^a lui Take Ionescu fa{3 de inceperea negocierilor, abia la 15 martie el a dat urmarc telegramei din 10 februarie §i a inform at Moscova despre numirea lui Filality, in acea vreme comisionar la Constantinopol, ca delegat al Romaniei, ad3ugind c3 data sosirii sale la Reval va fi comunicata ulterior - nerSbdarea lui Cicerin dc la inceput p3ru sa se fi atenuat considerabil. La telegrama lui Take Ionescu, din 21 aprilie 1921, anun[ind sosirea lui Filality la Reval in saptamina urmatoare, Litvinov i-a raspuns la 24 aprilie cS este in drum spre Moscova §i i-a cerut lui Filality s3 a§tepte intoarcerea sa ; abia la 26 mai, Cicerin a telegrafiat c3, intrucit Litvinov s-ar putea s3 nu se intoarca la Reval, il nume§te pe K arakhan s3 nego- cieze cu Filality la Varjovia; vestea sosirii sale a fost comunicat3 la 10 august §i, pentru c3 apucase o cale gre$it3, a fost repctat3 la 28 august.

204 Ibidem (n. a.).205 Ibiddm (n. a.).

Page 77: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExternS a Romaniei 119

Filality a plecat la Var§ovia la 15 septembrie 1921, insojit de Ciotori, $i prima intilnire a avut loc la 22 septembrie, iar a §asea §i ultim a la 25 octombrie 1921.

Agenda viitoarei conferinje, propusa de Karakhan, con(inca 10 puncte:

1) Problema Basarabiei, ocupata ilegal de armata rom ani; §i revenirea ei la Rusia;

2) Delimitarea frontierei comune;3) Navigajia pe Dundre;4) Pretenjii financiare §i contra-prctcnjii;5) Restabilirea rclajiilor comerciale;6 ) Restabilirea rclajiilor diplomatice;7) Protejarea minoritajilor;8 ) Ncamestecul reciproc in afacerile interne;9) Lichidarea bandelor ce tree din Basarabia in Rusia pentru a comite acte de

violenja;10) Convenjia speciala pentru comunicajie po§tala, tclegrafica §i de cale ferata.

Aceasta venea in contrast izbitor cu propunerea inijiaia a ru§ilor de a discuta navigajia pe Nistru, care nici nu mai este menJioQata. In ceea ce prive§le navigajia pe DunSre - un punct carc, in acel stadiu de inceput al conferinjei, apare ca prejudiciind problema frontierei viitoare - Karakhan a cxplicat ca Rusia nu ridica problema ca stat riveran, ci pur §i simplu ca o mare putere, carc era interesatd in navigajia comcrciaia pc acest fluviu §i care nu participase la discujiile asupra statutului sau206. Dclegatul roman a obiectat vehement impo­triva includcrii de prevederi spccialc privind minoritajile, pe baza faptului ca problema fusese pc larg discutat.1 de Liga Najiunilor, dar dclegatul rus a replicat c«1 dcciziilc a§a numitei Ligi a N ajiunilor nu au nici o putere asupra Rusiei. Mai mult decit atit, Polonia era un membru al acelui for, dar ea acceptase includcrea, in tratatul dc la Riga, a unui num ar de articole privind aceasta problema.

In ceea ce prive§te incursiunile bandelor armate dc-a lungul fronticrelor, Filality a susjinut c& ele sint originare din Rusia §i nu vice-versa. El a propus crcarea unei comisii inixtc penlru a cerccta orice caz la faja locului.

Includerea de catre Karakhan a punctului 4, privind pretenjiile financia­re, a fost evident inspiratS din sesizarca faptului cS Romania nu va renunja la cererea privind rcstituirea Tezaunilui BSncii Najionale. De aceea, el a spcrat sa compcnsezc aceasta rcvendicare prin prctenjii contrare, reie§ind din razboi §i «intervcnjic»; dar ii era firc§tc u§or Romaniei s3 enumerc o lista impresionanta de rechizijii §i stric3ciuni in contul arm atelor ruse din 1916 §i 1917, ca ?i confiscarca rczcnclo r romane?ti in tranzit prin Rusia, pentru a contrabalansa astfel, inc3 mai puternic, contra-prctenjiile. Tezaurul Bancii Najionale, ca ?i bijuterii, opere de art3, documcnte §i efectc publice aparjinind cctajcnilor parti- culari, intrau, susjinea Romania, intr-o alta categoric. EIc reprezentau o injelc- gcrc sacra, fondata prin injclegcri speciale cu guvernul rus207. Delegatul roman a cerut, in plus, eliberarea imcdiata a romanilor JinuJi in Rusia - la care Ka­rakhan a replicat formulind o pretenjie identic3 privind predarea ru?ilor.

206 Protocoale ale tntilnirilor din 22-23 septembrie 1921 (n. a.).207 Convcn|iile din 14/27 decembrie 1916 ;i 27 iulie 1917, semnate la laji. Valoarca Tezaunilui

MAncii Na|ionale se ridica la 1.915.154.939 lei aur (franci), din care 315.158.979 erau in liii||i<m i (ft. a ).

Page 78: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

120 Frederic C. Nanu

Cea mai importanta dintre problemele luatc in discu(ie era, desigur, aceea a Basarabiei iar Filality nu a fifcut decit sa repete cS «Romania nu va fi niciodatS de acord ca aceasta chestiune sS fie ridicatS». Cu toate acestea, ambele parji au trecut prin formalitatea de a-§i mcnjinc drepturile asupra Basarabiei, sfir§ind astfel intr-un inevitabil impas.

In accst moment, Karakhan §i-a prezentat stratcgia. Invitindu-1 pc Fila­lity la o conferinja particulars, a inccput prin a blama insistenja Rusiei dc a discuta Basarabia $i minoritajilc ucrainenc, in spatcle carora statca Rakovski. Apoi, el §i-a pus carfile pe masS : guvernul rus trebuie sa aiba un qui pro quo. DncS Romania consimte sa elimine de pe agenda pretenjiile sale financiare, Rusia ar renunja la problema Basarabiei §i la aceea a minoritafilor. El a adSugat ca, dupa cite §tie, tezaurul nu mai este «intact», fiind evacuat din Moscova in difcrite alte ora$e atunci cind capitala era ameninfata dc Denikin, iar o parte din el a fost pierdut. Karakhan gindea ca Basarabia valorcaza mai m ult decit modica suma de 100 milioane ruble de aur. in ceea ce prive§te operele de arta, do- cumentele §i a§a mai departe, el era sigur ca vor fi gasitc, dar numai dupa stabilirea rclajiilor diplomatice. De asemenea, eliberarea prizonierilor romani va trebui sa a§tepte pina atunci208.

Cu alte cuvinte, ru§ii doreau sa recunoascS suvcranitatea Romaniei asu­pra Basarabiei in schimbul rccunoa§terii guvernului sovietic §i a (cel pu(in)65.000.000 dolari (aur). De fapt, prejul de vinzare era intrucitva mai mare caci, in toate cazurile similare de renunjare la suveranitatea rusa, ca in aceca ale statelor baltice §i Poloniei, sovieticii au cedat noilor suverani o parte proporjio- nalS din tezaurul de aur al Rusiei, in timp ce, in cazul Basarabiei, nu s-a pus problema repetarii precedentului.

Afacerea oferita de ru$i fiind refuzatS de guvernul roman, Karakhan a lacut o altS propunere lui Filality intr-o intilnire particulars: cS {ara sa ar trebui sa scmneze o injelcgere ca, «in cazul unui rSzboi declarat de un alt stat Rusiei sovietice, Romania se angajeazS sS rSmina neutrS pe baza de reciprocitatc». El a explicat cS guvernul rus trebuie sS prezinte poporului o com pensate oarccarc in schimbul conccsiilor pe carc Romania i le-a cerut; credca, in acest context, ca «masele» ar considcra o asemenea declara(ie ca fiind o justificare suficicntS pentru rcnun(arca la Basarabia209. Dar aceastS propunere a fost, de asemenea, respinsS de Take Ionescu care vedea in ea «un fel de alianfS limitatS cu sovicti- cii». Convcrsatii au urm at timp de doua saptSmini, dar nu s-a putut inregistra nici un progres, cSci Romania a fost dc nezdruncinat in ccea ce privejte rcfuzul sau de a pune suveranitatea asupra Basarabiei in discujie, in tim p ce Rusia a fost la fel de hotSritS sa faca din aceasta o parte a unei afaceri. Karakhan a recunoscut de altfel cinic in fa{a lui Filality : «Noi §tim cS Basarabia va rSmine a voastrS, cSci nu vom putea rcdobindi acca provincie de la voi, dar pentru a va da titlul dc proprietate, care vS va fi de mare folos mai tirziu, trebuie sS plSti|i. Nu uitaji ca, dintre toate guverncle ruse, trecute sau viitoare, noi sintcm singurii capabili sa v-o dSm. Nu sintem atit de naivi, incit sS ignorSm enormul vostru ci§tig, anume ca faptul realizat sS fie ratificat dc un guvern rus, §i nu incerc sS neg cS vrem sS vS facem sS plStiJi pre(ul>>. Pre{ul, a explicat el, era «neutralitatea §i conccsii economicc §i financiare»210.

208 din 26 septembrie 1921,de la Filality (n. a.).209 Telegram^ de la Filality, din 7 octombrie 1921 (n. a.).210 Telegramfl de la Filality, din 12 octombrie 1921 (n. a.).

Page 79: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExternU a Romaniei 121

Din evidente rajiuni negustore§ti, Karakhan, in intilnirile din 21 §i 24 octombrie, §i-a menjinut toate cererile anterioare. intrebat s3 explice de ce, in schimbul prelim inar de telegrame, Cicerin a menjionat, in mai multe rinduri, navigajia pe Nistru ca unui din punctele ce trebuie discutate, daca ru§ii refu/a sa cedeze Basarabia, Karakhan a m arturisit cS a luat in calcul un tem porar modus vivendi in tre Romania §i Ucraina, pina la injelegerea finala asupra frontierei.

in ceea ce privcjtc navigajia pe Dunare, K arakhan a recunoscut, intr-a- devSr, ca Rusia nu se considerase a fi stat riveran cum este Ucraina. A explicat cS «intim itatea profunda dintre Rusia $i Ucraina in ceea ce prive§te concepjiile politice §i-a g3sit expresia intr-o alian{3 militara §i politics stabilita prin tratat»; de obicei, reprezentantul Rusiei are dreptul de a presupune c3 afirm ajiile sale vor fi considerate ca acccptabile de Ucraina, «dar Ucraina este, totu?i, din punct de vedere juridic, un stat independen t^11. Nu este gre§eala sa daca guvernele straine ignora constitujiile statelor cu carc trateaza212.

O ultima intilnire, in 28 octombrie, a fost centrata asupra reforrnuiarii pozijiilor conflictuale. Karakhan a adaugat citeva cuvinte pentru a exprima im- presia Rusiei c3 refuzul Romaniei de a scmna neutralitatea demonstreaz3 lipsa «dorin{ci de a garanta Rusiei o pacc durabil3 $i lini§tit3». Cu toate acestea, cind Filality a declarat c3 ncgocierile ajunseserS la un punct mort §i el va trebui s3 se intoarcS la Bucure$ti s3 raporteze situajia pentru a primi instrucjiuni noi, K ara­khan a insistat s3 se stabileasc3 o dat3 pentru a discuta nu doar agenda, ci substanja problemelor aflate in discujie; a§a procedind, e mai probabil s3 se ajungS la un acord pe care Rusia il va respccta $i in continuare. Delegatul roman nu a facut decit s3 rcpetc c3, pentru a fi dc acord cu aceast3 situajie, cl are nevoie de autorizajia guvernului s3u213. Astfel au luat sfir§it negocierile de la Var§ovia.

Se poate argum enta, mai ales dup3 experienjele statelor baltice, ale Poloniei §i Finlandei, c3 recunoajtcrca sovictica a frontierelor era far3 valoare, dar nu incape indoialS c3 nu Romania era r3spunz3toare de faptul c3 Rusia nu a recunoscut unirea Basarabiei. in 1920, ca ar fi putut fi obJinutS probabil doar cu prcjul recunoa$tcrii guvernului sovictic; in 1921 ea ar fi trebuit s3 includ3 un tratat de neutralitate, ca ?i abandonarea prctenjiei privind rcstituirea rezervelor de aur §i alte bunuri ale B3ncii Najionale. Dar, in m3sura in carc Romania nu avea nicicum intenjia de a ataca Rusia, iar §ansele de a-§i reci§tiga aurul §i valorile erau minime, ea ar fi renunjat la foarte pujine lucruri in timp ce recu- noa§tcrea formal3 de c3tre Rusia a frontierei Nistrului i-ar fi imbun3t3jit pozijia internaJionalS, mai ales in Statele Unite, unde a persistat mult timp iluzia c3 lipsa rccunoajterii afecteaz3 grav stabilitatea J3rii. In cercurile oficiale, aceastS neinjelegere a avut consecinja (pin3 in 1933) de a impiedica recunoa§terea, dc c3tre America, a frontierelor J3rii. in mod paradoxal, America era singura mare putere care a refuzat s3 recunoasc3 guvernul sovietic, dar a atribuit suprcma im portanja juridicS recunoa§terii de c3tre acel guvern «nereprezentativ», a§a cum o ilustreaz3 atitudinea diferitS adoptat3 faJ3 dc recunoajterea lim itelor teritoriale ale statelor baltice §i ale Poloniei. Totu§i, punctul cardinal al politicii internajionale a lui Take Ionescu fiind Parisul, el nu nutrea dorinja real3 de a

211 Pentru a da culoare rolului atribuit Ucrainci, o delegate ucraineanS condusS dc Ciumski a fost adusa Intre timp la Varjovia (n. a.).

212 Protocoale ale intilnirilor din 21 }i 24 octombrie (n. a.).213 Ibidem (n. a ,); vezi $i Biblioteca Centrals de Stat, fond Al. St. Georges, Arhiva Take Ionescu,

, \ 1 .11/3 (n. ed.).

Page 80: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

122 Frederic C. Nanu

imbun3l3(i relajiile cu sovieticii, iar opiniile sale au prcvalat asupra pozijici generalului Averescu, primul ministru.

Guvernul Bratianu, care 1-a urm at pe cel al lui Averescu in m artie 1922, a adoptat o atitudine intrucitva mai independenta §i mai realista. La Conferinja dc la Geneva, din mai 1922, domnul Bratianu a cerut inscrarea in memoran- dum-ul prezcntat delegajiei sovictice a trei clauzc asigurind interzicerea propa- gandei subversive, recunoa§terca frontierei Nistrului §i restituirea bunurilor B2ncii Najionale. In textul final, ultima clauzS a fost introdusa tale quale, in tim p ce primele doua au fost amalgamate : guvernul sovietic trebuia sa se abJinS de la a ajuta activitatea revolujionara sau de la orice acjiunc capabiia sa pcrturbe statu quo-ul tcritorial §i politic. Dclegajia rusa a rcspins aceasta inccrcare voalatS de a introduce probleme politice in agenda unci confcrinjc economicc adaugindj totu§i, ca Rusia dorejte s3 le discute cu parjile intcresate la momentul oportun. In ciuda acestui e§cc, Bratianu a crezut de dorit s3 prezinte o declarajie, astfel c3 Romania era preg3tit3 s3 ofcre Rusiei o asigurarc dc ne-agresiunc bazata pe statu-quo (19 mai 1922)2'4.

La Conferinja de la Haga, care a urm at in iunie, delegajia rom ana a prczentat o justificare a pretenjiei Romaniei impotriva Rusiei : se ridica la14.556.000.000 franci aur, incluzind nu numai bunurile B3ncii Najionale, ci §i valoarea bunurilor romane§ti §i a m aterialelor care fuseser3 sau «pierdutc» in tranzit prin Rusia, dcpozitate pentru a fi ap3rate sau predate trupelor ruse in timpul r3zboiului, §i pe carc Rusia se obliga s3 le pl3teasc3 printr-un num3r dc injclegcri spccialc. Din punctul dc vedere al Rusiei, dc a lega recunoa^tcrea Basarabiei de probleme financiare, Romania avea mai pujine §anse dccit alji ;reditori s3 obJin3 satisfacjie la Haga. Totu§i, Litvinov, intr-o conversajie parti- :ular3 cu Diamandi, la 19 iulie, a oferit speranje noi. El a inceput prin a explica faptul c3 guvernul sovietic, in propuncrca sa recentS privind dezarmarea gene­rals, a intenjionat s3 includ3 Romania $i i-a cerut dclegatului s3 transm its o nvitajic oficialS. Diamandi a condus conversajia cStrc difcrendele nerezolvatc lintre cele douS p3rji §i §i-a exprimat opinia cS injelegerea poate fi obJinutS loar prin scpararca problcmci Basarabiei de aceea a bunurilor BSncii Najionale. )ac3 problema financiarS ar putea fi rezolvatS, el credca cS Romania ar acccpta, >entru a satisface mindria Rusiei, rccunoa§terea de cStre ea a Unirii Basarabiei. Jtv inov a rSspuns c3 §i el crcdc cS problemele ar putea fi separate, dar c3 clc ar rcbui s3 fie rezolvate, in acela§i limp, in cadrul unci injelcgeri generale.

RSspunsul roman, trimis la 12 august 1922 prin m inislrul de la Berlin 1 Nanu, arSlind cS Romania nu arc nici o inlcnjic agrcsivS, a favorizat la jenova un pact dc neagresiune pcrinancnt3, dar primul pas cStrc un acord dc lezarmare Ircbuia s3 fie recunoa$tcrca frontierelor cxistcnte. Totu§i, valoarea ealS atribuitS de Moscova dezarmSrii s-a dovedit a fi minimalizatS exccsiv, Sci Litvinov a rSspuns215 cS recunoafterea frontierei de fac to , fiind incompara- il mai important3 decit dezarmarea, ea poate fi discutal3 doar impreunS cu Date celelalte probleme. Cind Franja a redobindit Alsacia §i Lorena dc la iermania s-a semnat un tratat. Nu existase nici un tratat intre Rusia §i Romania, eea ce nu inscamn3 cS Basarabia nu ar ram ine Romaniei. D ar negocierilc erau cccsarc penlru a rczolva loatc problemele §i pentru a stabili relajii normalc. iuvcrnul sovietic dorea s3 sc angajezc in astfel de ncgocicri.

14 Hoover Archives, Palo Alto, S. U. A., Genua Conference Papers, Boxes 1-2 (n. eel).15 15 august 1922 (Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe) - (n. a.).

Page 81: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 123

La Conferinja prelim inara a expcrjilor J3rilor limitrofe Rusiei, care s-a Jinut la V arjovia in septembrie, pentru a examina propunerea ru$ilor privind dezarmarea, a fost prezent ?i un delegat roman. Delegajii au fost de acord ca: a) dezarmarea trebuie precedatS de un pact de ncagrcsiune ; b) dezarmarea pro- porjionala este de neacceptat §i ar putea fi acccptatS pe o baz3 stabilita de Liga Najiunilor, c) flota msa din Marea Neagra trebuie redusa la minimul nccesar pentru apararea de coast3.

Romania a refuzat totu§i s3 trimita un delegat la confcrinja asupra dezar- marii, care s-a intrunit la Moscova, la 12 noiembrie 1922, in ciuda insistenfelor rcinnoite ale sovieticilor, prin canale poloneze, cit §i prin apcluri directe de a discuta toate problemele litigioase. D ar ea a informat guvernul sovietic, prin intcrmcdiul delcgatului polonez, ca, fiind credincioasa intenjiilor sale pa§nice, dorc§te s3 adere la un pact dc neagresiune, chiar far3 limita de timp. Totu§i, nu s-a objinut nici oinjclegcre, caci Rusia a insistat asupra inspectarii indeaproape, carc, tcorctic, ar fi trebuit s3 fie rcciproca dar, in practica, a r fi adus beneficii doar pentru Rusia, o Jara prea marc pentru a fi efectiv inspectata.

Moscova a fost surprinzator dc insistenta privind objinerea unei in- Jelegcri cu Romania, pentru motive care se vor deveni curind clare. Litvinov a trimis alta invitajic prin dclegatul polonez la Moscova, prinjul Radziwill, in timp cc, la Conferinja intrunita la Lausanne pentru a incheia pacc cu Turcia, Ciccrin a afirm at public ca Rusia cstc pregatita sa inceapa Qjt de curind posibil ncgocicri cu Romania pentru a rezolva in mod pa§nic problemele litigioase. Prin urmare, Diamandi s-a intilnit cu Ciccrin in repetate rinduri, prim a data la 19 septembrie, iar ministrul de externe rus nu a incercat s3 ascunda c3 Moscova simtc inca o data teama c3 Romania ar dori sS servcasca drept avanpost pentru un atac occidental asupra Rusiei. A sugerat un pact de neagresiune, care sa fie valabil doi sau cinci ani. Ciccrin a afirmat c3 Romania i§i dcmonstrase, inca o data, ostilitatea faJ3 dc Rusia prin atitudinea sa fa(3 de problema Strimtorilor §i a puterii navale dc pe Marea Neagr3.

Diamandi a obicctat c3, exccptind cazul in care conflictelc nerezolvate ar fi stabilite, cauzcle ncinjelcgerilor rcciproce ar r3mine, iar Cicerin a fost de acord. De aceea, cl a ficu t o tcntativa de oferta, pendinte de aprobarea guvernu­lui s3u, bazata pe : 1. recunoa§terea Unirii Basarabiei cu Romania in schimbul renunjarii la aurul B3ncii Najionale §i la bijuteriile Coroanei §i 2. formularea altor probleme importante. Fire§te, Diamandi, a negat orice intenjii anti-sovie- tice din partea Romaniei, atita tim p cit Rusia nu urmeaz3 o politic3 expansio- nista, dar a ad3ugat c3, in nici un caz, Romania nu §i-ar p3r3si alianjcle (referi- rca s-a 13cut la Polonia) sau ar tolcra propaganda bol§evic3 pe teritoriul s3u. Convorbirile s-au inchciat cu promisiunile lui Ciccrin dc a-§i consulta colegii la intoarcerea in Moscova §i dc sugcra locul §i data altei conferinje.

Chiar $i Rakovski devenise conciliant. intr-un interviu acordat ziari§tilor romani, el a declarat c3 Rusia nu are nici o pretenjie asupra Basarabiei §i c3 dorejte o injelegere, cu condijia ca Romania s3 recunoasc3 guvernul sovietic, s3 acccpte comerjul cu Rusia §i s3 renunje la pretenjii privind restituirea bunurilor B3ncii Najionale care, de fapt, nu mai existau.

Pentru a facilita calca conferinjei politice, s-a hot3rit s3 se Jin3 o serie de convorbiri la nivel tchnic. Oficiali ru§i §i romani s-au intiln it la Chijcani, in Basarabia, pentru a studia posibilitajilc dc a rclua comerjul local. Totu§i, o serie dc incidente de frontiera au condus la am inarea intilnirii §i s-a hotarit complc- tarca dclcgajiilor prin comisii militare carc s-au intilnit la Tiraspol §i, la 20

Page 82: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

124 Frederic C. Nanu

noiembrie 1923, au ajuns la o injelcgcre pe baza textului «Reglement3ri privind mSsurile §i procedurile ce trebuie urmatc pentru a preveni §i rezolva conflictcle de pe Nistru»216. Se prevedeau masuri pentru stabilirea unei serii de comisii mixte, cu putere de investigare §i ajustare. Efectele benefice ale acestei injclegcri au fost, totu$i, in mare masura contrabalansate de un gest discutabil al sovieti- cilor: crearca unei Republici Moldovenc?ti pe malul sting al Nistrului, cu o p opu la te de aproximativ o jum atate de milion §i cu Balta drept capitals. Era units cu Republica Ucraineana de care se deosebea, in principal, prin folosirea limbii moldovene§ti (rom anejti) in adm inistra te §i in §coli. Scopul era de a crca un centru de polarizare pentru moldovenii din Basarabia, dar Republica oferea, de fapt, munijii pentru Romania. Prctcnjiilor ru§ilor din Ucraina privind dis- trictul basarabean al Hotinului $i Nordul Bucovinei, rcvcndicari bazate pe motive etnice, Romania le putea opune acum o pretenjie de nerespins asupra Trans- nistriei, adica regiunea dintre Nistru §i Bug. Cea mai mare parte a convorbirilor economice au avut loc la Odessa, dar ele au inregistrat pujine progrese. Rusia, iipsitS evident de alimente §i ma?ini, era nerSbdStoare sa-§i intensifice comerjul cu Occidentul §i incerca sS objina un tratat comercial cuprinzator, care sa asigure chiar reinfiinjarea consulatelor; Romania, din contrS, putea a§tepta doar pujine beneficii din acest comerj §i nu era pregatita sa ofere concesii §i ocazii pentru propaganda subversivS, fara avantaje echivalente. De aceea, guvernul roman §i-a reformulat propunerea privind o conferinja politica §i deja, in fe­bruarie 1924, Viena a fost aleasa, de comun acord, ca loc de intilnire.

Delegajia sovieticS la Conferinja217 de la 27 martie 1924 a fost condusa de Krestinski, ambasador la Berlin, iar cea romana de C. Langa-Ra§canu, minis­tru la Atena. Prima §edinja, din dimineaja zilei de 28 martie, a fost consacratS alcatuirii agendei de lucru, dar insistenja nea$teptatS a lui Krestinski: ca pro­blema teritorialS sa apara in fruntea listei - urm at a de chestiunile economica §i financiarS, juridicS §i politics - nu prcvestea nimic bun pentru succcsul lucrSri- lor. La a douS §edinjS, de dupS-amiazS, Langa-RSjcanu a arStat clar ca Romania i§i menjine refuzul de a inccpe convorbiri privind suveranitatea asupra Basara­biei. Apoi, Krestinski i-a inm inat un memorandum scris, in care el expunea argum entele obi§nuite ale sovieticilor : ca Rusia nu a luat Basarabia de la Romania in 1812, care nu exista in acea vreme; ca guvernul rom an fusese dc acord, in 1918, sa evacueze provincia; ca Sovietul basarabean (Sfatul Tarii) nu are nici un drept sa decida destinul Basarabiei; cS tratatul de la Paris, din octombrie 1920, nu dejine validitate juridicS §i a§a mai departe. Apoi urma afirm ajia cS Rusia nu reaminte§te aceste fapte pentru a-§i fundam enta astfel vrcun drept istoric al sSu, ci doar pentru a demonstra inexistenja drepturilor istorice invocate de Romania - Uniunea SovieticS se ghida dupa principiul autodeterminarii, carc stStea la «baza existenjei popoarelor ce locuiau pe terito­riile fostului Imperiu rus». Krestinski a incheiat declarind cS URSS ramine credincioasS politicii sale pacifiste, ce condusese la stabilirea amicalS a relajiilor cu jSrile vecine, exceptind Romania, atunci cind insista cS soarta Basarabiei ar trebui decisS printr-un plcbiscit.

Regulile logicii marxiste erau foarte diferite de acelea dezvoltate la greci. DacS era adcvSrat cS Romania nu exista in 1812, nici URSS , nici Republica UcraineanS nu existau a tu n c i; daca sovieticii nu acordau nici o valoare dreptu­rilor istorice, ei nu aveau nici o bazS pentru a interveni in afacerilc basaiabcni-

216 Text din Colecjia (Sbomik) tratatelor ruse pentru 1928, publicat la Moscova, p. 191 (n </,)217 B. C. S., fond Al. St. Georges, Arliivn M. Mitilineu, dosar 1, ('III (// <•</ )

Page 83: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern ft a Romaniei 125

lor218; daca ci stabilisers relajii, in mod amical, cu toate Jarile vecine foste parji ale Imperiului rus fSrS plebiscit, ei trebuiau sa urmeze acela§i curs §i cu Roma­nia.

Delegajia roinanS a raspuns printr-o dcclarajie for mu lata la §edinja din 31 martie219. Respingerea de catre Romania a unui plebiscit, bazat pe faptul ca dorinja basarabenilor fusese in mod suficient exprimatS prin votul Sovietului basarabean (Sfatul Tarii) §i in trei alegeri succesive, a fost urm ata de o reformu- lare dctaliatS a cazului. Dar, de accasta datS, ru§ii nu au incercat deloc sa ajungS la un aranjament. La ultima intilnirc a conferinjei, din 12 aprilie, Langa Ra?ca- nu a putut doar sa ia nota la refuzul URSS -ului de a ceda in problema plebisci- tului §i la discrepanja mare dintre atitudinea lui prezenta §i bazele stabilite pentru negocieri la Lausanne.

E.xplicajia pentru inSsprirea atitudinii sovieticilor nu trebuie cSutatS prea departe. in tre timp, condijiile din Rusia se imbunatajisera intrucitva iar recu- noa$terea de cStre dou<1 mari puteri, Italia §i M area-Britanie, §i de catre mai multe state mici, cu pujin tim p inainte de deschiderea conferinjei, redusese considcrabil valoarea rcstabilirii relajiilor normale cu Romania220. Adoptarea neajteptatS a cererii privind plebiscitul anterior, fScutS doar de grupurile Jariste de la Paris, urmSrea s3 submineze conferinja, in timp ce Romania era, de aceasta data, sincer nerabdatoare s3 objina o injelegere avlnd in vedere ca guvernul sovietic recunoscuse tacit unirea Basarabiei. v

Guvernul roman nu avea nici un motiv sa se teama de un plebiscit. Fara indoiaia c3 exista o justificare pentru o cacialma populara c3ci existau, in acel timp, 2 milioane §i jum atate de supuji romani in Basarabia, plus multe motive de nemuljumire. Administrajia locaia lasa m ult de dorit, dar acest fenomen era inevitabil. Romanii de ba§tin3 fusesera sistematic JinuJi dc ru§i in stadiu dc analfabeji §i mica minoritate instruita, exceptindu-i pe cei complet rusificaji, fusese atras3 sa participc la administrajie. in consecinja, oficialii locali experi- mentaji erau extrem de pujini, in tim p ce un influx prea puternic de oficiali din alte provincii nu putuse s3 nu duca la proteste violente. Pe linga acestea, transferul in Basarabia inapoiata era privit, in general, ca o forma de pedepsire ce nu trebuia aplieata clementelor mai valoroase.

Situajia era complicata §i de necesitatea de a acorda arm atei §i polijiei puteri exccpjionale in aceasta provincie de frontiera, unde apropierea geografi- ca, larga raspindirc a limbii ruse §i prczenja unor minoritaji najionale relativ largi ofereau un teren propice pentru presiunea bol§evica dinlauntru. in particu­lar, evreii num croji simpatizau, in general, cu rcgimul bol$cvic, in care a tit dc mulji coreligionari de-ai lor ocupau pozijii importante. Apoi, regimul pretindea c3 cradicase anti-scmitismul.

Cit de necesar era sa se menjina o stare de asediu in Basarabia a dovedi- t-o r3scoala dc la Tatar Bunar, din sudul Basarabiei, in septenihrie 1924, pus3 la cale de conducerea bol§evica §i cu munijii furnizate de bandele dc com unijti218 Rakovski, con^ticnt de aceasta lipsa, a incercat sa o compenseze mai tirziu explicind cS «DipIo-

ma(ia noastra nu a incetat niciodatS sa afirme dreptul muncitorilor ?i Jaranilor din Uniunea SovieticS de a se interesa ei inji^i de soarta fra[i!or lor din Basarabia, de care sint legaji prin- tr-un intreg secol de lupte pentru libertate (Ch. Rakovski, Roumanic ct Bcssarabie, Paris, 1925, p. 56 («. a.). Dar ce altceva era aceasta decit istorie u§or mascatS ?

219 Text din declarajiile m s8 §i romanS («Le Temps» din 1 aprilie 1924) (n. a.).220 Relajiile comerciale au fost stabilite de U.R.S.S. cu Belgia $i Canada in februarie 1924, iar

convorbirile cu olandezii au inceput in martie. Norvegia a recunoscut Uniunea SovieticS la 15 februarie ;i a semnat o injelegere comercialS. Austiia a acordat recunoa$tcrea la 24 februarie, iar (Irecia la 8 martie (n. a.).

Page 84: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

I'Ycdcrlc C. Nanu

,M ,ii fii nnt(.i l in ly vicii alcscscra pentru razmerija un district locuit in majo-i. ili ii. .....iiim dai au fost cumplit dezamagiji. Numero§iicoloni§ti germani,m i ili ,i L sprijini cauza, au ripostat puternic §i, cu ajutorul lor, forjclc ili mi lost curind stapine pe situajie.

Condijiile cconomice din Basarabia erau precare. Seceta a cauzat pro­fit slabc dc griu, repetate, mai ales in districtele de stepa din sud, in tim p ce cruperea brusca a oricarui comerj cu Rusia fusese fi ea o lovitura grea prim ita iconomia Basarabiei. Rusia oferise o piaja buna pentru vin §i fructe, §i ar fi it ani pentru gflsirea unor noi pieje §i a unor mijloacc dc transport reorientate : vest §i nu spre est.

Totu§i, nu exista nici o dorinja de rcunire cu Rusia. Intr-adcvar, a r f i fost >rinz3t0r daca ar fi existat vreuna. Caci nu era nimic de ci§tigat de la o ncnea orinduire pentru Jaranii basarabeni, fie «moldoveni», fie ucraineni. 3 ci a r fi nutrit vrcun dubiu, ar fi fost ingrijoraji v3zind fluxul de refugiaji - usiv mulji evrei deziluzionaji - care incercau sa treaca Nistrul noaptea, sub 1 garzilor bolsevicc de frontiera, pentru a sea pa de foame, teroare §i razboiul cc bintuia de cealalta parte. Le vor trebui mulji ani sovieticilor pina sa

:e un zid im penetrabil de partea frontierei lor. Tolerarea citorva mo§ii gi» - nici una din ele nu depa§ea 225 acri - era un prej mic de platit de catreii, pentru garanjia ca li sc va permite sa-$i menjina proprietajile lor indivi-

Romania nu avea ca atare nici un motiv sa se teama de organizarea unui scit. Cu atit mai pujin cu cit trei alegeri cu sufragiu universal nu au aratat0 urma a vreunei mi§cari separatiste sau m acar oportuniste (ca in Croajia Jlovacia), de§i marea majoritate a deputajilor basarabeni, care includca ;zcntan(i ai m inoritajilor, erau fie membri ai aripii radicale a Partidului csc sau a dreptei extreme antisemite §i, in consccinjd, in opozijie violenla jvernul zilei. Dar acceptarea unui plcbiscit in Basarabia ar fi creat un den t periculos pentru toate proyinciile nou dobindite §i ar fi creat o insta­te generala socialS §i politica. in Basarabia, aceste probleme ar fi fost cu lai grave, caci propaganda pro-ruseasca, care ar fi trebuit sa fie permisa, lseparabila de agitajia pro-comunista. Mai mult decit atit, ce drept avea1 s3 ceara un plebiscit in Basarabia, pe care ea nu-1 ceruse in nici o alt«1

§i dup3 ce repudiase oricc drepturi ce decurgeau din cucerirea acesteincii sub guvcrnarca {arista ? Erau sovieticii in$i§i, a c3ror constitujic o§tea dreptul la desparjire, prcgatiji s3 Jina plebiscite in Georgia sau nia, de exemplu ? Sau, de fapt, acceptase vreo Jara plebiscite pe teritoriul, eptind situajia in care picrdusera razboiul ? Cu siguranja, guvernul roman l pregatit s3 fie primul care s3 ofere un exemplu in acest sens.

Page 85: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Capitolul IV

De la Locarno la Hitler

Pactul dc la Locarno a avut un cfcct redus asupra problcmelor imediate ale Romaniei. Nu ne-am fi a§teptat ca el sd domoleasca aspirajiile Ungariei §i Bulgarici dc a-$i recSpata fostclc tcritorii §i, inc<i mai pu{in, sa afecteze proiec- tcle Rusiei. Pe de altd parte, Iccjia salutarS, de$i descurajatoare, a anului 1925 a aratat cu certitudine ca nu sc poate conta pc ajutorul Angliei in m entinerea pacii europene.

Noul an a fost «prefajat» de un incident care, de§i fara'm are importanja in sine, a atras atenjia, inca o data, asupra iredcntismului m aghiar : scandalul polijelor in franci, fasificate la Budapesta din motive politicc, in care au fost implicaji maghiari cu funcjii inalte, iar Guvernul a arStat, in cel mai bun caz, o totala ncpSsare. Cehoslovacia, care in 1922 avusese deja ocazia sa protestczc impotriva falsificarii monedei sale in Ungaria, a insistat sa se ia masuri dras- tice. Totu§i, alji membri ai Micii Antante nu au ezitat §i, dupa o intilnire spcciala a mini§trilor de externe la Tim ijoara, la 10 februarie 1926, comunicatul a anun- jat decizia lor de a a$tepta rezultatul cercctarilor purtate de guvernul maghiar. Dupa «London Times», ei au fost de acord sa lase Franja, jara a carei moneda fusese falsificata, sa ia inijiativa instituirii unui control serios asupra politicii maghiare. Tara pagubita nu a aratat, totu§i, tendinja de a-1 trata aspru pc agrcsor a§a ca nici controlul asupra finanjelor sale, exercitat de catre Liga Najiunilor, §i care trebuia sa expire la 30 iunie in acel an, nu a fost prelungit, a§a cum era de a§teptat. Franja s-a muljumit doar cu propunerea, adoptata de Liga, sa se con- voace o conferinja international^ care sa elaboreze o convenjie privind supri- marea falsificarii. Accasta sugestie a incheiat incidentul, caci principiul calau- zitor al politicii romane §i iugoslave a fost dorinja de a dezvolta relajii cu cit mai multe j<1ri.

Reinnoirea pentru inca trei ani a tratatelor dintre Romania pc dc o parte §i Iugoslavia §i Cehoslovacia pe de alta, printr-un protocol, semnat la Bucurcjti la 13 iunie 1926, a fost o problema de rutina. Schimbul de ratificari la Bled, pe 19 iunie, s-a efectuat in cursul unei conferinje obi$nuite a ceior trei mini§tri de externe.

Convenjia alianjei defensive dintre Romania §i Polonia a fost reinnoita, in mod similar, la 26 martie 1926, dar a fost dcscmnata acum «tratat dc garan- jie», intcrprctat ca extindcrc a alianjei §i, in accla§i limp, ca atenuarc a caractc- rului sau anti-rusesc in masura in care Articolul 2 menjiona ca «dctaliile aplica- rii prcvcdcrilor de mai sus vor fi stabilite prin injclcgeri teh‘nicc». Dc fapt, in

Page 86: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frcderic C. Nanu

;gerea tchnicS, a fost elaborat un plan al operajiilor militare comune doar 3teza unui razboi impotriva Rusiei, iar eficacitatea tratatului era, de aceea, ata la apararea impotriva acelei jari. El nu se aplica in cazul unui atact an asupra Poloniei, sau al unui atac m aghiar asupra Romaniei, dar acest mnt a ramas, totu$i, un secret imp3rta§it doar aliajilor apropiaji.

La 10 iunie 1926, mult a§teptatul tratat de prietenie cu Franja a fost at la Paris221. De$i el privea alianja defensiva, acest term en nu s-a folosit eri. Se stipula, pur fi simplu, c3 parjile nu trebuie sa rccurga la razboi una triva celeilalte -- decit ca o consecinja a Articolelor 15 Paragrafcle 7 sau 16 mvcnjici - ci vor trata toate disputele in mod pa§nic fi se vor consulta in problemele care ar putea ameninja securitatca lor externa (Articolul 3). ele ar fi atacate, s-ar consulta asupra pozijiei ce trebuie adoptata in cadrul :lor Convenjiei («avind in vedere salvgardarea interesclor lor najionale me §i menjinerea ordinii stabilite prin tratatele la care parjile erau semna- (Articolul 4). P3rjilc au fost de acord, in plus, sa-§i «stabileasca, dc comun , politicile in eventualitatea oricarei modificari sau a oricarei incercari de Ticare a statu <7«o-ului politic al jarilor Europei» (Articolul 5).

S-a anexat un protocol in care Romania confirma declarajia de la Genova7 mai 1922, «privind promisiunca permanenjei de neagresiune faja de , baza 13-pc statu quo. Romania e pregatita s3 extinda angajamcntul faja de ecinii s3i». Ne-agresiunca, s-a explicat, includea angajamentul de a se : sa preg3teasc3 trupe ncregulate pe teritoriul Romaniei pentru a le folosi riva Rusiei.O convenjie, semnat3 in acceafi zi, stabilea prevederi detaliate pentru

:a pa§nica a divergenjclor dintre Franja §i Romania. Daca intenjiile pro- ilui fusesera de a potoli Kremlinul, atunci el nu §i-a atins scopul, caci d a stirnit un protest vehement prin aceea ca implica o garantare a statu lui Basarabiei.Se sperase cS tratatul franco-roman ar f i un factor suplim entar dc stabili- Europa de est. In schimb, se pare c3 el a fost picatura care a facut galeata

|<1 s3 se reverse. Mussolini nu facuse niciodata un secret din jelurile sale ialiste, iar obiectivele italiene nu puteau fi decit Balcanii §i Africa de dar, in ambcle regiuni, Franja precedase Italia §i exercitase o influenja

iic3 in favoarea statu ^wo-ului. Pentru a-§i atinge scopurile, M ussolini 3 s3 inlocuiasc3 Franja, cel pujin in unele dintre capitalcle Europei de est, alimenteze nemuljumirea ce incuraja revizionismul in jarile infrinte. El a tima alternativa, far3 indoiaia parjial, pentiu c3, incurajind revizionismul eral, se situa de aceea§i parte cu germanii, de care fusese separat de ceea rut la vremea respectiva sa fie barierele insurmontabile ale Anschluss-ului Tirol-ului german.Franja §i aliajii sai erau pregatiji, de dragul p3cii, s3-i ingaduie dictato- talian anumite im pliniri ale amorului propriu. Planurile pentru o alian{3 -iugoslav3, discutate in martie 1926, la Paris, de Briand $i Nincici, au glijate datoritS spcranjei dc a incheia un pact tripartit cu Italia. M inistrul e externe a purtat convorbiri amicale, in aceea§i lun3, cu M ussolini, e de dup3 afacerea Corfu din 1923. in iunie, in declarajiile lor acordate dup3 Conferinja Micii Antante de la Bled, cei trei mini§tri de externe ubliniat dorinja lor privind relajiile cele mai cordialc cu Italia.

xt in serin TratatelorLN, vol LX, p. 161 (n. a.).

Page 87: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politico Externa a Romaniei 129

Relajiile italo-romane ramaseserS ineordate din 1924. Dar, in martie1926, cabinetul liberal a dem isionat §i lui Bratianu i-a succedat generalul Averescu, care urm ase o parte din pregatirea sa military in Italia §i era cunoscut pentru simpatia sa pro-Italia. Dou3 luni mai tirziu, Roma a oferit spontan un imprumut. Consccinja negocierilor secvente a fost o injelegere privind regle- mentarea datoriei de razboi a Romaniei faja de Italia §i prim irea anum itor facilitaji pentru participarea italian3 in industria romana, mai ales petrol §i textile, in schimbul careia, a fost, intr-adev3r, acordat un mic im prum ut (15 iunie 1926). In acela§i timp, au inceput negocierile pentru un pact de prietenie §i colaborarc cordials, carc s-a semnat la 16 septembrie 1926. Cele doua guverne s-au angajat «sa-§i acorde reciproc sprijin §i colaborarc cordial3», pentru men- jinerea ordinii internajionale §i indeplinirca tratatelor semnate dc ele (Articolul 1 ); in cazul unor complicajii inlernajionale, ele trcbuiau s3 se consulte (Artico­lul 2 ), iar in cazul unor «intervenjii vioIcnte» ele sc angajau sa-§i ofere colabo- rarea bcnevola, sprijin politic $i diplomatic (Articolul 3 ) ; diferenjelc dintre ele trcbuiau sa fie supuse unei proceduri de arbitraj §i conciliere (Articolul 4 ) 222.

Romania nu prea putea semna un asemenea tratat cu Italia, atit de curind dupa incheierea tratatului cu Franja, care ratificase tratatul Basarabiei din 1920, daca Mussolini nu proccda la fel. in tr-un schimb de note, ancxatc tratatului, M ussolini s-a referit, pur §i simplu, la faptul ca explicase deja motivele intirzi- erii Italiei, in tim p ce generalul Averescu a raspuns cfl luase nota dc faptul ca ratificarea este o chestiune de timp §i de ocazie favorabila225, dar era un secret cunoscut ca Mussolini fScuse comentarii verbale definitive.

Dupa cum era de a$teptat, guvernul sovietic a protestat, §i chiar in ter- meni mai putcrnici decit cei folosiji faja de Franja, impotriva prom isiunii im pli­cate a ratificSrii, interpretata a fi o violare a drepturilor suverane §i a intereselor URSS , «incompatibile cu relajiile prietene§ti dintre cele dou3 jari»224.

Dar am eninjarea rusa nu 1-a impresionat pe Mussolini, iar ratificarea tratatului Basarabiei, la _8 martie 1927, nu a avut un efect perccptibil asupra rclajiilor italo-romane. intr-o telegrama catre reprezcntantul s3u la Geneva, guvernul italian a explicat ca ratificarea fusese doar am inata, in speranja c3, intre timp, parjile ar objine o injelegere directa225. Totu§i, motivul mai profund fusese acela cS Italia nutrca mari speranjc privind un comerj profitabil cu Rusia, spcranje ce nu se materializascra, in tim p ce Romania parea un cimp profitabil pentru expansiunea economica §i politica italiana.

Dar ambijiile Italiei in Europa de Est au mers mai departe decit a-§i include doar Romania in orbita. M ussolini §i-a Jndregtat apoi atenjia catre Bulgaria, intotdeauna un inamic potenjial al lugoslaviei. In octombrie, niinistrul bulgar de externe a vizitat Roma §i i s-a facut o prim ire neobi§nuit de calda. M ussolini s-a 13udat ca ar putea s3 domine deodatS Romania §i Bulgaria, de§i relajiile dintre cele dou3 j3ri erau in acca perioad3 deosebit de ineordate. Ca §i Iugoslavia, Romania suferise in 1926 dc o recrudescenj3 a activitajilor comita- giilor §i, imprcuna cu Grecia, ceruse in august Ligii N ajiunilor s3 creeze o comisie de control (similarS cu aceea formats pentru im prum utul dc reconstruc- jic maghiarS), in care ele s3 fie reprezentate ?i s3 supravegheze ca imprumutul de restabilire oferit de Lig3 s3 nu fie indreptat c3tre scopuri agresive. Bulgaria

222 Text din seria LN vol. 67, p. 393 (n. a.).223 Texte in «L 'Europe Nouvellen, 12 februarie 1926 (n. a.).224 NotS din 12 octombrie 1926 (n. a.).225 IhiJetn. Nota din 12 martie 1927 (n. a.).

Page 88: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

'V/ Frederic C. Nanu

obicctat violent. In final s-a ajuns la un compromis : a fost num it un singur embru al eomisiei, iar incordarea a fost tem porar destramata, ceea ce repre- nta cu siguran}3 cu succes pentru Italia, dar speranjele dc a imbun3t3ji relajiile ter-balcanice au fost curind risipitc. La 27 noiembrie 1926, Italia a semnat un itat cu Albania creindu-§i o pozijie preponderenta aici, ceea ce a produs o icjic violcnta la Belgrad. Guvernul a demisionat, recunoscind e§ecul politicii le de apropiere de Italia, care trebuia s3 conduca la un Locarno local - pactul partit cu Franja - iar Jara intra in sfera de infiuenfa a Franjei. Negocierile itatului bilateral au fost incheiate, iar acesta a fost semnat un an mai tirziu.

Pe de alta parte, Mussolini §i-a continuat eforturile dc a atrage Romania partea sa. Negocierile pentru inchcierea unui tratat comcrcial au inceput la ianuarie 1927, iar tratatul Basarabiei a fost ratificat doua luni mai tirziu.

Principalul avantaj pe care Romania spera sa-1 objina dintr-o injelegere diaia cu Italia era de a preveni orice tendinja din partea accsteia de a incuraja izionismul maghiar. Dar, a devenit curind clar ca ceea ce Italia planuia era includa Romania, Ungaria $i Bulgaria, pentru a nu mai menjiona Albania, in :ea$i constelajie; era, de asemenea, evident ca Ungaria nu va renunja la visul vind un revizuirca tratatelor. Era de afteptat ca Romania s3 piateasca pcntm asta injelegere.

M ussolini incepuse deja convorbiri cu Budapesta pentru crearea unui >u§eu economic pentru Ungaria prin Fiume, in octombrie 1926. in ianuarie, anunjat c3 premierul ungur va vizita Roma, iar la 15 martie s-a transm is ca, linga o injelegere privind Fiume, se va semna, probabil, fi un tratat de :tenie. Dou3 s3ptamini mai tirziu, contele Bethlcn a declarat in Comitetul tru afacerile externe al C am ere i: «EvoluJia situajiei in Europa de est nu mai inde acum doar de Franja, ci §i de alte state. Ungaria trebuie s3 foloseasc3 :e situajie favorabil3 pentru a stabili relajii sincere de prictcnic cu accle J3ri ine carc sint dispuse s3 fac3 acclafi lucru cu Ungaria, ca fi cu acele mari ;ri, in primul rind Italia, ale c3ror intercse sint idcntice cu acelea ale Unga-

Tratatul italo-ungar de prietenie a fost semnat la 5 aprilie 1927. C31dura im entelor exprim ate cu acea ocazie in ambele capitale nu putea s3 nu ieasc3 suspiciune §i resentimentc in J3rile vccine, mai ales in Romania, pc : Mussolini o curtase tocmai de curind. *

in aceste condijii, ncgarea zvonurilor, (cum c3 Mica AntantS sc g3sc§lc ragul dizolv3rii) care p3reau s3 fie confirmate de destinderea remarcabil3 a Jiilor ungaro-iugoslave, cu toat3 respingerea acestora de c3tre m iniftrii de rne ai Micii Antante care s-au intilnit la Ioachimov, la 13 mai 1927, nu mai nevoie s3 fie exprimata in termeni atit de emfatici pentru a fi crezut3.

O decizie importanta a Conferinjei, cel pujin in principiu, a fost aceea dei m3suri pentru a int3ri colaborarca cconomic3 dintre mcmbrii, chiar cu rl sacrific3rii interesclor najionale.

in ajunul retragerii Comisiei aliate de control asupra arm am cntclor ma­re - care a survenit la 16 august226 - §i avind in vedere tratatul italo-ma- r, cei trei m iniftri au socotit c3 este folositor sa-§i reafirme opozijia fa{3 dc : schimbare a statu quo-ului teritorial, ceea ce nu 1-a im piedicat pe lordul ermerc, proprietarul ziarului londoncz «Daily M irror», s3 inceap3 la 21 : o campanie violent3 in favoarea revizuirii tratatului dc la Trianon. Acest

Controlul aliat asupra armamcntului bulgar fusese retras la 31 mai (n. a.).

Page 89: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

f Politica Externii a Romaniei 131

nea§tcptat pas inapoi i-a incurajat pe revizioni§tii m aghiari §i a conlribml in mare masura la inveninarea atmosferei In Europa de est in pofida unci dcclai ;i| n a contelui Bcthlen din 7 august 1927, cum cS guvernul s3u nu sprijina Campa­nia, nefiind momentul potrivit pentru a ridica asemenea probleme. In accst context, Sir Austen Chamberlain a oferit asigurari ca politica guvernului brita­nic se sprijina pe tratatele de pace.

Disputa romano-maghiara asupra drepturilor de a opta va fi tratata mai departe, dar trebuie menjionata aici in m3sura in care ca s-a aprins, din nou, in 1927 §i a ocupat un loc dominant in dezbaterile Consiliului Ligii in septembrie, dominate de un straiucit duel oratoric intre Titulescu §i Apponyi. Caci, de§i in aparenja o controversa juridica, ea era, in realitate, a§a cum declara Bene§ la 25 octombric 1927, o masc3 pentru campania revizionista : «Obiectivul», a spus el, «era dublu : 1) Prin ac{iune directa la Geneva sa obtina o decizie ostiia reformci agrare din Romania $i, prin urmarc, §i in alte state succesorale ; 2) S3 creeze un spirit ostil fa{3 de tratatul dc la Trianon §i s3 preg3teasc3 tercnul pentru ridicarea, la momentul dorit, a problcmei revizuirii acclui tra ta t...». «Am spus intotdeauna c3 Tratatele de la Paris nu sint perfcctc, dar am sus{inut intotdeauna c3 starea prezenta de lucruri este infinit mai bun8 din punctul de vedere al justijiei politice §i etnice, decit aceea dinainte de rSzboi. Orice om este con§tient c3 ar fi imposibil s3 se traseze frontiere, dup3 una sau alta din ideo- logiile politice §i etnice, §i c3 in orice tratare considera{ii extrem de complexc intr3 in joc - istorie §i drepturi istorice, economice, situajia geograficS §i nevoile politice §i etnice. Oricine a §tiut $i a luat in calcul faptul c3 in state, vechi sau noi, vor ram ine minorit3(i mai mult sau mai pu(in considerabile - nu a existat stat care s3 nu aib3 minorit3(i etnice. D ar nu s-a pretins niciodatS, chiar la Conferinja dc pace, c3 tratatele de pace sau, din acest motiv, oricarc alte tratate ar fi etcrnc».

Bcnc§ a spus, in continuare, c3 tratatele ar putea fi, fire§te, revizuite in mod pa$nic prin procedura Ligii cuprins3 in Articolul 19. Dar propaganda maghiar3 se baza pe principii diferite. Tonul ei era am cnin|3tor, perturba rela- Jiile internajionale, consolidarca §i incerca s3 impiedice injelegerile dintre state. Ea nu se oprise doar la faptul c3 in majoritatea cazurilor schimb3rile pe care le cerea ar crea noi injustijii, nici nu era satisfacut3 de rectific3ri minore: era, intr-adev3r, inspirat3 de ur3 §i bazat3 in principal pe «inexactit3|i, imprecizii, statistici false, documente falsificate §i declarajii fals interpretatc». A creat nesiguran(3, probleme, dezordine politics §i sociaia §i a r3spindit in str3in3tate un spirit belicos227.

Orice indoieli posibile privind op(iunilc Romaniei, intre Fran{a §i Italia, au fost risipite cind o schimbare in guvern 1-a adus pe Ion I. C. Br3tianu la putere, inca o data, la 26 iunie 1927, cu Titulescu ca m inistru de externe. Unui din primele sale acte a fost s3 trim ita telegrame pre§edintclui Republicii §i lui Briand, asigurindu-i de «satisfactia vie de a lucra pentru dezvoltarea legaturilor dintre cele doua (a ri» , care corespundea, «atit cu sentimentele, cit $i cu interesele poporului roman». Raspunsurile au fost exprim ate in termeni la fel de caidu- ro§i228.

Roma a interpretat alegerea Romaniei la modul filosofic. Sc poate presu- pune c3 M ussolini insu$i se a§teptase la aceasta evolujic atunci cind sc dccisesc

227 La situation Internationale et la Politique itrangere tchechoslovaque, Orbis Company, Pra gue, 1927 (n. a.).

228 Tcxlo in «Le Tempsn din 25 iunic 1927 (n. a.).

Page 90: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

132 Frederic C. Nanu

sa duca o politica de prietenie faj3 de Ungaria. Situajia nu a fost lipsita de o latura ironica. In 1919, Bratianu p3r3sise Parisul §i trintise u§a dupa un conflict am ar cu guvernul francez, carc insista asupra revizuirii fr,ontierelor stabilite in tratatul din 1916 §i singurul sSu suporter, intre M arile Puteri, fusese Italia, in1927, Franja milita acerb pentru inviolabilitatea frontierelor, in tim p ce Italia f3cea parte din tab3ra rcvizionistS.

Cu incheierea, la 11 noiembrie, a tratatului de prietenie dintre Iugoslavia §i Franja, urmat, la 22 noiembrie, de scmnarea unui alt tratat, care stringea legStura Italiei cu Albania, grupurile politice din Europa de est au luat forma pe care o vor mcnjine - ccl pujin aparcnt - pentru urmStorul deceniu : de o parte statcau statele Micii Antante §i Polonia, sub conducerea Franjei, cu statu quo-ul ca obiectiv, iar de ccalalta parte Ungaria, Bulgaria §i Albania privind catre Roma pentru sprijin §i avind ca motiv revizuirea tratatelor de pace, ceruta in mod oficial pe cSi pa$nicc.

Una din consecinjele politicii lui Mussolini a fost crcjterca coeziunii M icii Antante §i intSrirca influcnjei Franjei. Dar pozijia Romaniei a continuat s3 fie cea mai expusS. Cea mai marc am eninjare pentru Iugoslavia era Italia; pentru Cehoslovacia, inamicul potenjial era Germania, iar Franja, probabil, ar fi intervenit daca una din cele doua {3ri este atacata. Dar pericolul pentru Romania venea dinspre Rusia §i era foarte indoielnic daca Franja ar putea sau ar interveni cfectiv in cazul unci agresiuni.

Situajia fusese complicata §i mai mult de tratatul semnat la Berlin, la 26 aprilie 1926, intre Rusia §i Germania, in care ambele puteri se angajau sa ramina ncutrc in cazul unui atac neprovocat. Acest eveniment a produs alarm a in Romania §i Polonia, fiind discutabil faptul ca ar contraveni cu indatoririle Germaniei fa(S de Pactul Ligii, ea fiind solicitata sa-i devina membru. Poate mai important decit aspectul juridic era faptul c3 tratatul a confirmat atitudinea amical3 a Germaniei faj3 de Rusia; ca membru al Consiliului, ea se putea opune oricSrci decizii nefavorabile pentru Rusia. in acela§i timp, relajiile dintre sovie- tici, Anglia §i Franja s-au deteriorat constant pin3 cind au atins punctul in care \n g lia a intrerupt relajiile diplomatice datoritS raidului de la Arcos din primS- /ara lui 1927. Iar Franja, citcva luni mai tirziu, a cerut rechemarca lui Rakovski, ,'cchud inaniic al Romaniei. care devenise ambasador al URSS.

in ultima parte a anului 1927, Romania a suferit dou3 pierdcri scrioase : noartea regelui Ferdinand la 27 iulie, care ceruse prin Constitujie num irea unei egenje compuse din trei membri pin3 la majoratul lui M ihai §i, la 24 noiembrie, lecesul lui Ion I. C. Bratianu, carc lipsea Jara de cel mai experim ental diplomat1 sau. Pe de alt3 parte, noi forje inccpuser3 sa se afirme pc sccna interns, §i clc or excrcita o infiuenjS putcrnica asupra politicii externe a Romaniei. in accl n, cca mai marc parte a mcmbrilor «Ligii ApSrSrii Najional-Crc$tinc», condusa e profcsorul Cuza, au trccut in «Garda de Fier», mult mai extrem ists, condusa e «cSpitanul» Zelea Codreanu. M ijcarea incepuse imediat dup3 rSzboi ca o :volt3 impotriva practicilor, delapidarilor §i lipsurilor adm inistrative, datorita arora se blama democrajia parlam entara, acuzata dc a fi dependents financiar e evreii bogaji §i dominata intelectual de francmasoncrie, ea ins3§i la ordinele /reilor. Comunismul era, de asemenea, anatemizat. Rcmcdiul susjinut dc Co- rcanu consta in rcinnoirea complcta a viejii politice, carc s3 fie infaptuita dc Lcgiunca Arhanghclului M ihail», a?a cum a fost nurnitS inijial Mi§carca. rez-ul ci era ascctic, profund rcligios §i nationalist, dar avea, dc asemenea, SsSturi socialists propovSduind nivclarca avcrii §i intrcprindcri coopcrnlislc

Page 91: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 133

Organizarca Legiunii se baza, desigur, pe autoritate. Capitanul ei, Codreanu, concentra toata puterea in mina sa. A§a cum se poate observa, «Garda de Fien> avea multe lucruri in comun cu fascismul, contemporanul sSu, ca §i cu nazismul, pe care 1-a precedat, dar se dcosebea de accsta in probleme importante, mai ales prin atitudinea sa fata de religie. Cu toate acestea, in c lin ab le sale politice, dominate de anti-sem itism §i anti-comunism, o indreptau cu totul catre Germa­nia §i, in subsidiar, catre Italia.

Mcmbrii «G3rzii de Fier» s-au inm uljit considerabil. Organizajia recruta foarte m ul|i aderenji in districtele rurale ale provinciilor cu popu la te evreiasca numeroasS dar, ironic, §i-a datorat mult din succesul sau cre§terii rapide a prole- tariatului intelectual, fructul principiului democratic al educa{iei populare. Comerjul, finanjcle229 $i profesiile liberate fiind in miinile evreilor, majoritatea proletariatului s-a vSzut incapabil s3 se intre{ina, iar resentim entul s3u s-a indreptat asupra unui sistem carc p3rca c3 ofcra toate avantajele politicienilor, evreilor §i capitaIi$tilor str3ini. Problemele politicii interne ridicate de o aseme- nea mi§care erau, evident, grave dar, prin ridicarea nazismului in Germania, cu care m ijcarca imp3rt3§ea anti-comunismul, anti-semilismul §i anti-parlam en- tarism ul, ca era dcstinatS s3 afecteze foarte serios §i politica externa. Caci, in ciuda diferen{elor ideologice, ura comunS fa{3 de sovietiei care-i anim a pe membrii mi§carii romanc§ti, apoi, diverse motive religioase §i teritoriale au adaugat gaz pe foe §i au dus la strinsa cooperare dintre f t , in primul rind, in domeniul politicii externe.

Anul 1928 a inceput cu un alt incident international, carc a avut efectul sSrii pe rana dcschisa, de natura s<1 redcschida lupta Ungariei pentru a-§i rcci§- tiga teritoriile picrdute. In primele zile ale lui ianuarie, a u to m a te austriece de frontiera de la Saint Gothard, la granija maghiara, au descopcrit ca cinci va- goane despre carc sc pretindea c3 sint inc3rcate cu ma§ini conjineau, dc fapt, arme automate expediate din Italia. Explicajia oferita de unguri a fost ca vagoa- nele erau in tranzit spre Polonia, dar aceasta mformajie a fost vehement negata la Var§ovia, iar presa Micii Antante a cerut anchetarea problcinci. Cele trei guverne au decis imediat sa supuna problema autorit3(ii Ligii, ccrind s3 fie restabilit controlul m ilitar asupra Ungariei, pentru a evita «incidente §i consc- cin{e mai serioase». Totu§i, nota romana, dc la 1 februarie 1928, se deoscbea de cele ale cclorlalji in m3sura in carc afirma c3, «pentru moment, nici un conflict real nu a ap3rut datoritS acestui incident intre statele direct intcrcsatc, nici nu dorim s3 acuz3m sau s3 suspcct3m pc cineva in Ieg3tur3 cu aceasta».

Motivul acestei rezerve nu trebuie c3utat prea departc. Expedierea, care pornisc din Italia, nu fusese lacuta lar3 acordul lui Mussolini §i nu era chiar o co in c id en t c3 Titulescu vizitase Roma ?i avusese o lung3 convorbirc cu Ducele la 25 ianuarie, in aparen(S pc tema tratatului comcrcial neincheiat230. Intr-un

229 Cf. C. A. MacCartney; «atractia sentimentului antisemit, dupa razboi, a fost intarita mai ales de doi factori. In primul rind, condijiile economice fluctuante de dupa razboi le-au inSesnit evreilor, experimental! §i agili, profituri foarte mari, in timp ce romanii, mai pujin intreprinza- tori, erau neajutoraji in laja lor (...) In al doilea rind, chiar numarul evTeilor din Romania a crescut considerabil pi in anexarea Bucovinei iji Basarabiei - ambele, veehi bastioane evreiejti in timp ce se pretinde persistent cS in Romania exista un mare aflux de evrei, care nu erau ceta|eni romani. In majoritatea cazurilor, vina nu este a lor (...) Existau, totuji, mul|i refugiaji din alte (Sri care pStrunseserS in Romania §i se stabilisera acolo, in general mituind autoritaji lo» (Oji. cit., p. 327). «Evreii sint un element foarte puternic in Romania, ei de|in controlul finan- |clor ?i comerjului §i au rSmas aproape in intregime neasimila|i, aja cS poporul ii prive^tc ca pe nijte strflini (Ibidem, p. 322) (n. a ).

230 V, I'. Dobrinescu, Rclafii..., p. 97 (n ed.).

Page 92: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

134 Frederic C. Nanu

intcrviu acordat presei, in ziua urmatoare, el a negat ca ar exista vreo opozijic intre politica coopcr3rii active §i loialc dintre Romania §i Italia pe de o parte, §i interesele Micii Antante pe de alta parte. Aceasta ascrjiunc era corecta din punct ie vedere tehnic, cu condijia ca ea s3 fie interpretata in scnsul c3 o atitudinc icprietenoasa faja de Italia 1-ar dctcrmina pe Mussolini s3 sprijine §i mai mult evizionismul maghiar.

Oricare ar fi fost neincrederile, pe care le putea provoca la Belgrad rea- irm area de c3tre Titulescu a prieteniei cu Italia, acestca au fost risipite de ifirmajia sa c3 existenja unei Albanii libere §i independente constituia cea mai igur3 garanjie a p3cii in Balcani. Presa franceza s-a ar3tat iritat3 de vizita lui Titulescu la Roma dar, cind el a sosit la Paris, la 2 februarie, a fost bine prim it le Poincare §i Briand. fntr-adev3r, Franja i§i propuscse s3 inccrce a-1 ci§tiga pe )uce cu blindeje, adic3 Jinind seama de nevoia de prestigiu a oricarui dictator, n acea vreme, Franja fiind interesata, in principal, in objinerea unei injelegeri supra problemei spinoasc a parit3Jii navale in M editerana.

Consiliul Ligii, inc3 dominat de incidentul de la Saint-Gothard, s-a itrunit la 5 martie 1928. Cu o zi inainte, m inijtrii de externe ai M icii Antante : puseser3 de acord, ca de obicei, asupra unei politici comune.

In aceea$i zi, intr-o cuvintare la Debrejin, contele Bethlen a afirm at eschis c3 oricit dc dczirabil era pentru Ungaria s3 ajungS la o injelegere cu scinii ei, aceasta nu era posibil atita vreme cit ei refuz3 s3 incuviinjeze revizui- ia tratatului. De fapt, el a ar3tat foarte clar ca ceea ce cere Ungaria inseamn3 tult mai mult decit o simpia rcvizuire : «Scopul nostru nu este rcvizuirea trata- ilui de pace, ccca ce noi dorim sint frontiere. Cu actualele frontiere nici o pacc jrabiia nu se poate fonda - ele sint o inchisoare in care sintem inchi§i, avind atele victorioase ca temniceri».

Cel pujin, c3rjile se aflau pe mas3. Ungurii ar3tascr3 clar, §i cuindreptS- re, c3 nu i-ar lini§ti o simpia modificare a frontierelor pentru a corecta toate isururile, cum ar fi: retrocedarea Aradului sau Oradiei Mari de la Romania, dul Slovaciei sau Voivodina iugoslava. O reconciliere autentica intre Ungaria vecinii s3i in viitorul apropiat nu era de a§teptat, c3ci nu sc putea g3si nici o rsoan3 de incredere care s3 nu fie m aghiar §i s3 sprijine abandonarea tuturor stelor teritorii ale coroanei Sf. §tcfan de c3tre statele succesoarc. Doar o forJ3 perioar3 ar fi putut p3stra pacea in ciuda tuturor asigur3rilor, pentru a urm3ri dreptarea situajiei doar prin mijloacc pa§nice, exceptind mctodele folosite de tier §i Stalin pentru a p3stra teritoriile pe care le rivneau lara declarajie de dx>i.

Dar Europa a simjit (dac3 s-ar putea excepta Franja, in cazul Germaniei) nu folosc§tc la nimic s3 se fac3 zgomot asupra simptomclor, cind nim ic nu sc ate face pentru a inl3tura cauzele. Cind incidentul de la Saint Gothard a fost us in faja Consiliului, la 7 martie 1928, Titulescu a vorbit din partea Micii itante - nu a acuzat pe nimeni, dar a subliniat c3 Liga ar trebui s3-§i afirme :pturile in probleme care s-ar cuveni privite ca fiind de intcrcs §i importan{3 ieral3. La sugestia lui Chamberlain, Consiliul a numit o Comisie de experji nici pentru a investiga incidentul. Briand, de asemenea, a dorit s3 §tie dc ce gurii distruseser3 probele atit de precipitat, c3ci armele automate fusesera :diat vindute ca de§euri de metal unui negustor local. Explicajia ofcrita de egatul maghiar a fost c3 guvernul s3u aplicase reglcmentarilc administrative male pentru asemenea cazuri.

Page 93: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern<3 a Romaniei 135

Comitetul trebuind sa raporteze, pe 7 iunie, Consiliul a inchis chestiunca, exprimindu-$i regretul faja de ae(iunea perspieace a Ungariei $i fa(3 de incapa- citatea sa de a stabili destina|ia armelor. Chamberlain a adaugat citeva cuvinte pentru a-§i exprima dezam3girea in Ieg3tur3 cu rezultatul, precum §i speranja cS acest Consiliu, care este un organism in dezvoltare, va inva(a din experienla. La sesiunile din martie §i iunie ale Consiliului s-a dezbStut mult timp problema optanjilor, dar nu s-a inregistrat decit un progres minor.

O intilnire regulata a mini$trilor de externe ai M icii Antante a avut loc la Bucurejti, intre 20-21 iunie 1928. Comunicatul final conjinea asigurarile obi§- nuite de solidaritate §i opozi(ia fata dc modificarea tratatului. Raspunzind unei intrebari puse de un ziarist maghiar, in legatura cu Articolul 19 al Convcnjiei, Titulescu a declarat c3 acesta nu-i ingri jorcaza caci, pentru revizuirea tratatului, este nccesarS unanimitatea §i se poate conta pe Mica Antanta ca va impiedica aceasta eventualitate.

Schimbarilc politice interne, care s-au produs in a doua parte a anului in Romania §i Iugoslavia, au avut repercusiuni asupra politicii lor externe. La 11 septembrie 1928, Iuliu M aniu, conducatorul Partidului Najional-Tarancsc, a fost numit prim -m inistru, iar un alt conducator transilvSncan, Vaida Voievod, a devenit m inistru dc interne, in timp cc G. Mironescu dc{inea portofoliul Aface­rilor Externe. Faptul c3 guvernul era dominat de transilvancni, cS libcrtatea alegerilor din deccinbrie nu a fost contestata dc nimeni, ca^tarca de asediu §i cenzura, impuse de guvernele anterioare, fusesera ridicate $i c3 a fost votata prompt o lege ce dcscentraliza autoritatea a d m in is tra te , toate accstca erau un raspuns efcctiv la acuzarile, raspindite asiduu in cercurile intercsatc din strai- natate, c3 unitatea Romaniei - cu referire spcciala la Basarabia - era pur artifi- ciaia, un produs al baionctci §i maciucii. Raspunsul era dat la timp, caci s-a intiinplat s3 coincida cu o dcstindere totaia in problema m inoritaiilor, care a avut loc la Geneva, la intrunirea din septembrie a Adunarii. §i nu era doar o co in c id en t c3 Romania a putut s3 lanseze primul ci mare im prum ut internatio­nal, de dupa r3zboi, pc piaja libera, din care o parte a fost subscris in Statele Unite (februarie 1929).

in Iugoslavia, cvolujia a avut loc in direct ia opusa. Dupa ucidcrea lui Raditch, in iunie 1928, disputa politica a atins o asemenea intensitate, incit regele Alexandru. considerind c3 este datoria sa sacra s3 pastreze unitatea statu- lui, «prin orice mijloace ce-i statcau la indemina», a dizolvat parlam entul §i a numit un general (Jivkovici) ca prim -m inistru (ianuarie 1929). in acela§i timp, tratatul de prietenie cu Italia a fost 13sat s3 se pcrimcze.

La 19 febm arie 1929 s-a f3cut un pas c3trc implem entarea deciziei adoptatS periodic la Conferin}elc M icii Antante, de a dczvolta relajii economice intre mcmbrii s3i; o intilnirc a delcgajilor spcciali s-a intrunit la Bucurc§ti in accst scop §i sarcina lor nu putea fi decit accca de a c3dca dc acord asupra agendei unei conferinte viitoare, pentru carc trebuiau adunate %i studiatc datcle nccesare.

Urm3toarca conferin{3 regulat3 a Micii Antante s-a intrunit la Belgrad, Ia 20 mai 1929. Realizarea ci cca mai de seam3 a fost incheicrea, la 21 mai, a unui Pact General asupra Concilicrii, Arbitrajului §i Reglemcntarii Juridice, urmind liniile unui tratat model claborat de Lig3. Dc asemenea, o nou3 clauza a fost ad3ugat3 la tratatele bilatcralc dintre ccle trei J3ri, prelungindu-lc automat din cinci in cinci ani. Mai mult decit atit, un stat carc ar dori s3 sc al3turc Micii Antante ar trebui s3 adcrc automat la accst tratat.

Page 94: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

136 Frederic C. Nanu

Un subiect important, discutat la Belgrad, a fost acela al reparajiilor. Planul Young, care intcnjiona s3 duc3 la o reglementare finala a rcpara|iilor germane, era subiectul ncgocierilor dintre puterile occidentale, dar s-a acordat pujin3 atcnfic creditorilor din Europa de est. M inijtrii Micii Antante au decis, de accea, s3 formeze un front comun pentru apararea lor §i, de la bun inceput, au afirm at c2 nu ar accepta nici o reducere a pretenjiilor lor.

Planul Young a fost discutat §i adoptat in principiu la Haga, la 31 august 1929, iar problema reparajiilor germane a fost reglementata, cel pujin tcorctic, la Paris, la 20 decembrie : dar, a§a cum a explicat Bene? in raportul sau din Parlament, la 30 ianuarie 1930, «Statelc Micii Antante, sprijinite dc Polonia §i Grecia, au stabilit de la inceputul conferinjei drept condijie a rcduccrii repa- rajiilor germane §i executarii planului Young, solujia intrcgului lor complex de drepturi §i obligajii financiare cc reies din tratatele de pace cu Austria, Ungaria §i Bulgaria. Iar aceasta implica, de asemenea, solujionarca definitive a problc- melor proprictajii de slat §i a datoriilor de elibcrare ale statelor succesoare. Pentm Romania, accasta inseamn3, de asemenea, ca problema binc-cunoscuta a optanjilor va fi reglementata impreuna cu negocierile asupra rcparajiilor ma- ghiarc»231.

intoarcerea in Romania la 6 iunie 1930 a exilatului prinj Carol §i urcarea sa pe tron, dupa doua zile, printr-un vot cu majoritate coplcjitoare al ainbelor camere ale Parlamentului, care nu prea avea incredere in capacitatea Regenjci de a conduce jara prin hiji$ul m arilor probleme datorate crizci economice, nu a afcctat politica externa a Romaniei.

Conferinja regulata a Micii Antante, organizata acum la Strbskc Selo, la 25 iunie 1930, s-a incheiat cu injelegerea obijnuita. A fost reafirmata interzice- rea unei rcstaurajii habsburgice, declarajia lui M ironescu dc prietenie cu Italiai fost salutata cu satisfacjic, aparent implicindu-sc o im bunatajire a rclajiilor janco-italiene, dar de fapt reamintindu-se astfel Franjei c3 Mica Antanta nu se estringc exclusiv la orientarea franccza. Criza economica mondiaia a fost un iubiect important §i s-au intreprins pa§i in vederea acjiunii cconomice comune. 5lanul lui Briand pentru o uniune europcana a fost ap ro b a t; in final, pe 27 iunie :-a semnat o injelegere suplimentara privind tratatele de alianja ale M icii An- ante care prevedea coopcrarca §i mai strinsa intre cei trei mini$tri de externe §i1 autoriza, pc oricare dintre ei, s3 acjioneze ca reprezcntant al tuturor in caz dc irgcnja.

O dcmonstrajie covir§itoare a strinsei legaturi dintre politica §i economic fost oferita de anunjarca, la 21 martie 1923, a unei injelegeri gcrmano-austri-

ce de a forma o uniune vamaia. M inistrul germ an de externe, dr. Curtius, ntr-un interviu din «Le Matin», a descris injelegerea ca un prim pas spre im- lem entarea planului Briand privind Uniunea Europcana, subliniind ca ambele iri i§i vor menjine deplina independenja iar uniunea este deschisa adeziunii ltor state. De$i, aparent, Germania §i Austria nu pianuiau decit sa puna in plicare ceea ce Mica Antanta incerca sa realizeze prin acordul general, anunjul stirnit o furtuna de proteste, mai ales din partea Franjei §i Cehoslovacici, carc ti v3zut aici primul pas catre ingrozitorul Anschluss. Acuzajia formaia a fost, »tu§i, accea c3 acjiunea intenjionat3 ar fi o violare a tratatelor dc pace, iar in izul Austriei a r fi §i o violare a Protocoalelor de asistenja financiarS din 1922. 3cind un efort zadarnic de a calma furtuna - care conduscse deja la retragcrca

I Ibidem, f. 142 (n. ed.).

Page 95: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern6 a Romaniei 137

creditelor franceze pe termen seurl catre bSncile din Europa centrals - Germania $i Austria au hotarit sS a§tepte verdictul Curjii de la Haga. Interesele Romaniei §i lugoslaviei nu erau afcctate nefavorabil de uniunea pianuita, probabil mai degraba contrariul, dar ele se angajau s3-§i sprijine aliajii cehoslovaci §i fran- cezi. O hotarire in acest scop a fost adoptata la Conferinja M icii Antante, carc a avut loc la Bucure§ti, la 5 mai 1931»232.

Colapsul, la 11 mai 1931, al «Creditului Anstalt» dc la Viena a fost ince- putul celci mai devastatoare faze a crizei mondiale. In iunie, situajia financiara din Germania devenisc, dc asemenea, disperata, iar guvernul american s-a v3zut obligat s3 faca un pas sever. Era evident c3 pentru Germania nu se mai pune problema dc a face vreo plat3 a reparajiilor, iar dc la cclclclate guvernc europene se putea a§tepta ca ele s3 nu-§i achite, la rindul lor, propriile pl3Ji. Legatura indisolubil3 dintre datorii $i reparajii nu mai putea fi negatS, iar la 20 iunie Pre§edintcle Hoover §i-a f3cut public3 propuncrea privind un moratoriu general de un an ; totu§i, Franja, singura Jar3 din rindul marilor puteri cc nu suferise incS serios datoritS crizei, §i-a menjinut viguros pozijia §i a formulat o contrapropu- nere: Germania sa continue s3-§i pl3teasc3 rentele nccondijionat, iar accast3 sum3 s3 fie folosita pentru a dczvolta crcditul in Europa Centrals, incluzind Germania §i aliajii orientali ai Franjei. Totu§i, prc§edintclc Hoover a fost de acord numai cu acceptarea in intregimc a propunerii §i abia la 6 iulie Franja a cedat233. M are parte din efectul dramatic al propunerii am tricanc s-a diminuat datorita intirzierii §i, pentru aceasta sau din alte motive, Franja nu a stopat criza financiara ce avea s3 culmineze in septembrie cu abandonarca dc catre Anglia a standardului aurului. in Romania, douS dintre cele mai mari b an d au dat fali- ment in iulie §i august, in Ungaria, situajia a putut sS fie salvata doar dc impru­mutul de 20.000.000 dolari din Franja, fapt care a pus Jara, temporar, sub tuteia franceza. Contele Bethlen, care guvcrnase timp de 10 ani, a fost f3cut Jap isp3$i- tor §i a trebuit sS demisioncze. in mod semnificativ, noul premier, contele Gyiila Karolyi, in declarajia asupra politicii sale, de la 27 august 1931, a subliniat, in mod dcoscbit, necesitatca dezvoltSrii relajiilor cu J3rile vccine.

Adunarea Ligii s-a intrunit la 7 septembrie, §i, pentru un an de zile, Titulescu a fost ales pre§edinte, de data aceasta ci§tigind in faja vechiului sSu oponcnt, contele Apponyi.

Anticipind conferinja pentru dezarmare, care trebuia s3 inceap3 la 2 fe- bruaric la Geneva, mini§trii de externe ai Micii Antante s-au intilnit la Mon- treux, la 22 ianuarie, §i, ca de Obicei, au trecut in revistS problemele politice importante ale momentului. in cursul lunilor urm3toare, atenjia a fost ccntratS asupra «Planului Tardieu» §i a dezarm3rii. in mai, punctul dc intcrcs a devenit Conferinja Reparajiilor, planificat3 sS se intruneascS in iunie la Lausanne, iar aceastS problems a fost adSugatS pe agenda Conferinjei regulate a Micii Antante care a avut loc la Belgrad, la 13-16 mai. Escnja deciziilor a fost accea de a urma pozijia Franjei, a cSrci opozijie faJ3 de concesiile acordate germanilor era bine- cunoscutS, mai ales c3 modificarea reparajiilor ar putea foarte bine sS se dove- deascS a fi un inceput pentru revizuiri teritoriale.

injelegerea semnatS Ia Lausanne, la 9 iulie 1932 a pus cap3t plSJilor interguvernamentale care au apSrut dupS rSzboi234. Cum injelegcrilc nu au fost232 Romania a fost reprczontatii, la aceastS confcrinJJ, de prin|ul D. Ghica, ministrul dc externe in

noul cabinet format de profesorul lorga la 18 aprilie (n. a.).233 Acceptarea Romaniei s-a produs la 2 iulie (n. a.).234 l'u|ine |Sri au fScut citeva plil|i demonstrative din datoriile lor ciitrc S.U.A., printre ele Anglia

|i Cehoslovacia. l'inlanda n continual sit pliltcascil in intregimc (n. a.).

Page 96: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

138 Frederic C. Nanu

niciodata ratificate formal215, Romania avea sS trimita guvernelor interesate dc acum incolo, de dou3 ori pe an, in iunie §i decembrie, cind piajile deveneneau scadcnte, un comunicat care arSta cS hotarise sS avansezc partea sa din plata reparajiilor, «cu condijia s3 se suspende, de asemenea, toate piajile in contul datoriilor de r3zboi sau al obligajiilor interguvernamentalc, ca §i toate datoriile reie§ind din tratatele de pace §i injelegerile de la Haga 51 Paris, pentru state §i cetSJeni bcneficiind de amin3ri similare». In iunie 1934, s-a ad3ugat 0 condijic suplimcntar3: ca activitSJile Tribunalelor mixte de arbitraj s3 fie suspendate. Romania, in schimb, n-a ie§it p3gubit3, caci datoriile i-au dep3§it solicitSrile cu aproximativ 2 0 0 .0 0 0 dolari anual.

De o im p o rta n t dcoscbitS a fost injelegerea franco-cnglez3, care a rezul­tat din interesul comun dc a anula datoriile de r3zboi c3tre Statele Unite. Aceasta §i-a g3sit expresie in Declarajia de intenjie, semnata la Lausanne, care prevedea c3 cele dou3 puteri se vor Jine la curent in oricc chestiune «similar3 in originc acelcia atit dc fcricit rcglcmcntatS la Lausanne» ; cS ele vor conlucra pentru a gasi o solujie pentru problema dezarm 3rii; c3 vor coopera la prcg3tirea Confc- rinjei economicc mondialc. Alte puteri erau invitate s3 sc al3ture accstor procc- duri, iar Iugoslavia, Cchoslovacia $i Romania §i-au sem nalat prompt dorinta dc a sc alStura, la 21, 23 §i rcspcctiv 25 iulie.

Parjile infelcgcrii sperau intens anularea in fapt a plSJii reparajiilor, dezarmarea generals §i succesul Conferinjei economicc mondialc, ale c3rci objective erau larg sprijinite dc opinia publics americanS; ele crcdeau cS astfel sc va ajungc in mare mSsurS la anularea datoriilor dc rSzboi. Din ncfcricirc - parjial pentru cS «InJelegcrea» §i «DeclaraJia dc intenjie» nu au fost publicate imediat - rezultatul a fost contrar, cSci imprcsia predominantS pc care a creat-o a fost aceea a unei conspirajii europene forjind Statele Unite sS poarte povara a ccea cc mai ramSscsc din datoria financiara a razboiului.

Totu§i, dcstindcrca produsa in Europa de eliminarca, ccl pujin de fac to , a problemei iritantc a reparajiilor a fost de scurtS duratS. Alcgerile din Germa­nia, la 31 iulie 1932, au adus larga majoritate a naJional-sociali§tilor. In scp- tembrie. Conferinja de la Strcsa a e§uat, Germania s-a rctras din Conferinja pentru dezarmare, iar in fundal s-a conturat conflictul dintre LigS §i Japonia asupra M anciuriei.

In decembrie, disputa dintre rcvizioni§ti §i anti-revizioni§ti a izbucnit din nou. flScSrilc fiind alimcntate dc un articol publicat dc W ickham Steed in «Sunday Times», in carc Germania §i Italia erau acuzatc cS au cSzut de acord asupra unui plan dc a diviza «J3rilc de granija» dupa sfcrc dc intcres, in timp cc Ungaria nSzuia sS-§i rcdobindcascS frontierele din 1914. Versiunca a fost negatS de Mussolini, dar manifcstajii popularc violentc au izbucnit in Italia §i Iugosla­via. La 11 dccembrie, M arile Puteri au acordat Gcrmanici, in sfir§it, §ansa pari- tSJii din punctul dc vcdcrc al armamentului, urm3rindu-sc un sistem al securitS- Jii europene, ccea cc a ridicat, in subsidiar, problema inarmSrii. Accasta a ridicat problema egalitSJii ca armament cu Ungaria §i Bulgaria, ca ?i chestiunea spi- noasS a securitSJii.

O confcrinJS a Micii Antante a fost convocatS in grabs la Belgrad, la 19 dcccmbrie, pentru a discuta situajia, Romania fiind rcprezcntatS dc Titulescu cc dcjinca portofoliul Afaccrilor Externe in guvernul naJional-jSrSnist cc succeda-

235 La 2 iulie, Fran(a, Anglia, Belgia §i Italia au semnal o «in(elegere» pentru a impiedica nitillcn- rea oficialiS a in(elegerilorcetratau problema repara|iilor, pinS cindse va ob|ino o rcglcmcnlnru satisOlcJtoare cu creditorii lor, !ji nnumc S.U.A. (n. a ).

Page 97: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Extern^ a Romaniei 139

sc, in iunie, cabinctului profcsorului Iorga. S-a decis de comun acord consolida- rca organizajici pentru disputelc care se conturau dar, inainte sa poata fi schijat un plan: afacerea Hirtcmberg, o rcpetijie pe scara mult mai larga a incidcntului de la St. Gothard. De data aceasta, 40 de vagoane cu carabine §i arme automate au sosit la 1 ianuarie din Italia la gara dc frontiera austro-ungara dc la Hirtem- berg dar, inainte ca clc sa poat3 trcce frontiera, ilegalitatea a fost dezv31uit8 de ziarul socialist «Arbeiter Zeitung». Firc§tc, s-a declan§at o putcrnica rcacjic in Europa de est, in timp ce o campanie dc presa a izbucnit in Italia fi Franja. «Giornale d'Italian publica la 25 februarie 1933 ceea ce fusesera in intenjie tratate sccrcte intre membrii Micii Antante vizind ocuparea Ungariei, in timp ce presa francezS a replicat c3 Ungaria se prcgatc§te de razboi, ccea cc parea a fi concluzia logica a descopcririi dc la Hirtcmberg. Gombos, care ii urmase conte- lui Karolyi ca prim -m inistru maghiar, a negat, totu?i, din nou, emfatic, c3 U n­garia ar urmari objincrea revizuirii prin forJ3 a vreunui tratat.

Intre timp, la 30 ianuarie, Hitler devenise cancelar. De aceea, este o coincidcnja faptul c3 ministrul francez de externe, Paul Boncour, a raspuns la anunjul lui Hitler la 1 martie, cum c3 afacerea Hirtemberg este inchisa, Austria urm ind s3 returneze armele Italiei, dc unde fusesera trimise pentru «reparajii» ; a r3spuns c3 toate politicile, bazate pc spcranja c3 un spirit pa§nic ar domina in Germ ania, trebuiau s3 fie 13satc dcoparte, §i c8 F ranja salutasc cu dcplinS satisfacjie noul statut al Micii Antante, de cea mai ^ a r e importanja pentru stabilitatea Europei Centrale.

Statutul sau «Pactul de rcorganizare a M icii Antantc» fusese semnat la 16 februarie 1933, la Geneva. In preambul, se sublinia dorinja dc a consolida pacca §i de a intensifica relajiile economice cu toate jarile, mai ales acelea cu Europa Centraia, §i se anunja decizia, ca urmare a acestor obicctive, «de a da rclajiilor de prietenie §i alianja cxistente intre statele lor o baz3 organic3 $i stabiia (...) Convin§i de necesitatca rcalizSrii acestei stabilit3ji, pc dc o parte, printr-o completS unificarc a politicii lor generale §i, pe dc alta, prin crcarca unui organ care va dirccjiona accasta politica comuna a grupului celor trei state ale Micii Antante, formind astfel o unitate internajionaia deschisS altor state in condijii asupra c3rora sc va hotari in oricare caz particular)), sem natarii sc hotariscra s3 creeze un Consiliu Permanent compus din mini$trii lor de externe, ale c3ror dccizii trebuie s3 fie unanim e (Articolul 1) §i care trebuie s3 se intil- neasca ccl pujin de trei ori pe an (Articolul 2 ) ; egalitatea absoluta a celor trei state trebuie s3 fie riguros rcspectata (Articolul 4) ; toate tratatele politicc sau actele unilaterale schimbind situajia politics prezenta a unuia din mcmbrii in relajie cu un stat in afara Micii Antante, ca §i injelegerile economicc, implicind consecinje politice importante, vor ccre inainte consimjamintul unanim al Con­siliului (Articolul 6 ); a fost creat un Consiliu economic pentru coordonarca §i dirijarea interesclor lor economicc (Articolul 7 ) ; Consiliul trebuie s3 aib3 un secretariat permanent ale c3ror posturi sc vor vota anual (Articolul 9 ) ; politica lor comuna trebuie s3 fie inspiratS de Liga Najiunilor, Pactul Kellogg, Pactul dc la Locarno etc. (Articolul 10), tratatele de alianjS dintre cclc trei state vor fi reinnoite far3 limits de timp (Articolul 11).

A§a cum a afirm at Benc§, intr-o cuvintare din 1 martie 1933, accsta a fost prim ul pas «c3tre o intcgrare, o sintczS, formarea unci noi comunitaji internajionale)), pentru a punc cap3t, ccl pujin in m3 sura in carc accstc state sint vizatc, «proccsului dc dezintegrarc a Europci» cc amcninja, prin consccinjclc lui cvcnlualc, chiar cxistenja lor. Bcnc$ ar fi putut merge mai dcpartc: accsta

Page 98: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

) Frederic C. Nanu

un prim pas catre un {el despre carc toji nu f3cusera decit sa vorbeasca, dar efectuasera nimic pentru a-1 pune in practica sau chiar il obstrucjionasera, dc lata ce interesele lor imediate p3rur3 a fi ameninjate.

Diplomatul cehoslovac a folosit prilejul pentru a omagia loialitatea Ro- niei faja de Mica Antant3, in privinja careia, e adev3rat, se f3cuser3 mari rturi pentru a o deta$a dc presiuni politice §i economice. Aluzia la Italia in mul rind, §i la Germania in al doilea rind, era evidenta, de$i, in continuare, ;-a straduit s3 sublinieze cS Mica Antanta nu este indreptata impotriva nici :ia din M arile Puteri §i, in primul rind, nu era vizata nicicum Italia. Aiaturi Franja, Bene? a elogiat Polonia, «cu care Mica Antant3 a§tepta s3 colaboreze lonios, cu prietenie §i simpatie sinccr3».

Injelegerile pentru rcglcmcntarea reparajiilor estice semnate la Haga, la ianuarie 1930, §i tratind, in am3nunt, reparajiile maghiare la Paris, la 29 ilie, in acela§i an, trebuie s3 fie rczumate pe scurt, in masura in care e§ecul lementSrii acestor probleme era in general considcrat o cauz3 legitima dc luljum ire din partea invin§ilor, de§i se poate ad3uga c3 indep3rtarea acesteia, ijit3 de o reducere considerabil3 a sumelor pretinse la inceput, nu a avut nici sfect de ameliorare a relajiilor politice.

Responsabilit3jile Ungariei erau rcduse la o plata anual3 crescind gradual la 7.000.000 coroanc aur (o coroan3 aur=apro.\imativ 20 cenji U.S.A.) la 300.000 intre 1930 §i 1943, dupa care Ungaria urma s3 pl3teasc3 13.500.000 jane anual in 23 de ani pentru satisfacerea pretenjiilor spcciale. Piajile Bul- iei au fost fixate la o plata anuaia incepind cu 10 .0 0 0 .0 0 0 franci aur (1 ic=aproximativ 19 ccnji U.S.A.) §i ajungind la 12.500.000 in 1966, cind era ienta ultima plata.

Pentru Romania, reglcmentarea disputei optanjilor a fost ccl mai impor- rczultat al acestor injclegcri, pe care M oratoriul Hoover le va goli, ins3, de

>are practic3.Dup3 refuzul guvernului m aghiar dc a ratifica injelegerea, scmnat3 dc

ezcntantul s3u pe baza raportului Adatci §i aprobat dc Lig3 in 1923, proble- a r3mas latenta pin3 in dccembrie 1926, cind optanjii au form ulat prctenjii e Tribunalul de arbitraj mixt romano-maghiar din Paris, funcjionind sub colul 239 al Tratatului de la Trianon, in vederea adjudec3rii disputei ap3rind lichidarea propriet3jilor fo§tilor inamici. Ei au argum entat c3 exproprierca icniilor lor este o asemenea m3sur3, de§i sint explicit scutiji dc lichidarci Articolul 250. Guvernul roman a negat competenja Tribunalului argumen- c3 cxproprierca optanjilor nu este o m3sur3 de lichidarc dc r3zboi, ci parte

lei politici generale dc stat privind reforma agrari) decis3 in mai 1914. )rma trcbuise s3 fic aminat3 datorita razboiului, dar ca a fost indcplinila diat dupa razboi ?i fusese aplicata im parjial la toji marii proprietari dc lint, indifcrent de ras3.

Totu$i, arbitrul neutru a trccut dc partea colegiului m aghiar, iar Tribu- il s-a declarat competent s3 ascultc cazul, in tim p cc Romania §i-a rctras ezentanja intm cit aceasta i§i exagerase autoritatea. Ungaria a replicat cerind siliului Ligii s3 ocupc locul vacant. Un comitet special, sub conducerca lui mbcrlain. a adus un raport unanim favorabil afirmajiei Romaniei, c3ci a ilit c3 Tratatul nu f3cusc exccpjie in cazul m aghiarilor, inclusiv in cazul r care optasera pentru cetajenie, cind a fost vorba de aplicarea unci reforme re generale (17 septembrie 1929). in ziua urmatoarc, Bene? a inaintat un lorandum pentru a susjinc tezelc Romaniei. Dc fapt, intcrcsul partcncrilor

Page 99: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 141

Romaniei din Mica Antanta pentru aceasta chestiune nu era pe deplin altruist, c3ci §i la ei se infiiptuiserS reforme agrare iar procesul optanjilor fusese un caz-tcst.

Bcne§ a argum entat ca, cu ocazia reformei pamintului din Cehoslovacia, Apponyi nu protcstase deloc, ci doar ceruse asigurari privind tratam entul egal al maghiarilor §i cehilor §i, mai m ult decit a tit c3, Tribunalele m ixte fiind compctcntc in asemenea cazuri, ungurii din statele succesoare s-arbucura de un privilegiu ncgat cetajenilor statelor §i altor straini.

La 19 septembrie, Titulescu §i Apponyi §i-au incruci§at spadele intr-o disputa care a r3mas celebra prin str31ucirea sa. Principalul argum ent al lui Apponyi a fost: Consiliul nu este corp juridic iar membrii s3i nu fac decit sS urmeze sfatul experjilor s3i legali, pe care il poate contrabalansa cu un num3r egal dc juri§ti, care s3 susJinS p3rcrea contrar3. Chamberlain, schimbind cursul dczbatcrii, a susjinut competcnja Consiliului, care trebuia condus dc considerajii legale §i generale §i a cerut impcrios Ungariei, care fusese pin3 acum de neindu- plecat, s3 fac3 unele concesii. Dar Apponyi p3ru c3 nu a auzit apelul s3u, iar Consiliul a votat resemnat alt3 rezolujie, oferind inc3 trei luni pentru discujii suplimentare.

Dc fapt, problema a fost aminata pin3 in martie 1928, datorit3 bolii lui Titulescu. inainte de sesiunea Consiliului, Romania sugerase s3-i recompenseze pe proprietarii maghiari de p3mint pentru picrderi, dac3 Ungaria ar fi de acord s3 crcditeze suma pentru plata reparajiilor, dar Ungaria a refuzat. Dou3 zile de dczbatcri, in mare parte accleaji, nu au dus la nici o solujie. Apponyi a insistat c3 accst Consiliu nu are nici o autoritate s3 conduc3 Tribunalul mixt de arbitraj §i a propus s3 se supun3 aceasta problema Curjii de la Haga, dar aceasta propunere a fost respinsa. in final, Chamberlain a propus s3 se sporeasca numS- rul mcmbrilor Tribunalului mixt, prin numirea a inca doi judcc3tori neutri, dar faJ3 dc accasta situajie Romania a obicctat, opinia sa publica resimjind puternic schimbarea de atitudinc a Consiliului in faja incap3Jin3rii Ungariei care, din nefcricirc, s-a intim plat s3 coincid3 cu afaccrea St. Gothard. La urm3toarea sesiunc, la 8 iunie 1928, Consiliul nu a facut nimic altceva decit s3 emit3 o rczolujie invitind oponenjii s3 rczolvc problemele intre ei pc bazcle rccomandatc dc Consiliu. Ncgocicrile au inccput Ia 15 deccmbric, au fost intrcrupte §i reluate dc patru ori, dar la 22 iunie 1929 au ajuns la un impas in Ieg3tur3 cu compensa- Jia carc ar trebui pl3tit3 optanjilor §i altor reclamanji in baza Articolului 250, Ungaria cerind 130.000.000 dc coroanc dc aur, in timp cc Romania a refuzat s3 dcp3§casc3 100.000.000. DupS alt apcl, far3 rezultat, adresat Consiliului Ligii in septembrie, pretcnjiile s-au coroborat in final cu reglcmcntarca generals a reparajiilor, la care sc ajunscsc la Haga §i Paris, in marc m3sur3 datoritS unci injclcgcri inijiale intre contcstatari, cum c3 problemele in discujie ar trebui reglementate de «dccizia unanim3 a Franjei, M arii Britanii §i Italiei»236.

Rcglementarea finals a fost cuprins3 intr-un preambul §i patru injelegcri, semnate la Paris la 28 aprilie 1930. Ungaria pe dc o parte, §i cclc trei state ale Micii Antante pe de alta, §i-au pSstrat explicit pozijiilc lor egale, dar §i-au cxprimat dorinja dc a reglemcnta confiictul «intr-un spirit dc reconciliere». A fost infiinjat un Fond agrar dcnumit Fondul A, §i im puternicit cu pcrsonalitate lcgaia ; toate pretcnjiile bazatc pc rcformclc agrarc trebuiau sa fie incredinjate Fondului $i nu statelor succcsoarc ; compctcnja Tribunalclor mixte de arbitraj a fosl rcdcfinita §i lc-a fost intcrzisS intcrprclarca Arlicolului 250 al tratatului.

236 Ti-xIC M I) 3‘tK6 p 156 (n.a.)

Page 100: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

142 Frederic C. Nanu

Dup3 dispute aprinse, valoarea globalS a pretenjiilor Ungariei a fost fixata la219.000.000 coroane dc aur237. Un fond similar, Fondul B, a fost infiinjat pentru a sc ocupa de prelcnjiile maghiare (neagrare) in baza Articolelor 61, 191 §i 250, cu un capital dc 100.000.000 coroanc aur. Sumcle nccesarc au fost furnizatc partial de statele Micii Antante238 direct sau indirect (rcnunjind la alte pretenjii faja dc Ungaria), partial de Anglia, Franja §i Italia, care au contribuit cu partea lor la reparajiile maghiare §i bulgare.

O analizS a injclcgerilor dc la Paris, asupra reparajiilor orientale ca §i asupra tuturor celorlaltc ccrinjc §i contra-cerinje, rcie§ind din istoria eliberarii: rcpartizarea datoriei publicc austro-ungare, plata pentru proprictatea de stat austro-ungara, rSspundcrca pentru datoriile cSilor feratc $i a altor datorii dc afaccri etc., ar fi trebuit s3 fie foarte dctaliatS pentru a fi inteligibiia $i, de accea, ar fi dcpajit domeniul accstui studiu, ce trateaza politica externa. Pe linga accasta, injelegerile au ramas in vigoare doar ceva mai m ult dc un an caci, din iunie, ele au fost anulate in toate intenjiile §i scopurilc, de catrc moratoriul Hoover2'9.

De§i, strict vorbind, problemele economice dcpajesc intrucitva domeniul acestui studiu, ele trebuie tratate pe scurt, in masura in care, incepind cu marea criz<1 cconomica carc a inceput in 1929, au exercitat o influcnja crescinda asupra acjiunilor externe, iar considerajiile economice au avut frecvent intiietate asupra celor politice, in mintea celor mai multe persoane, ca §i in delibcrarile politicic- nilor. Totu$i, este o problema controversata accea de a §ti in ce masura criza economica a fost ea ins3§i atribuita politicii.

In Europa Ccntraia §i de est revizionismul m aghiar §i, surprinzator, cel bulgar s-au dovedit a fi un obstacol formidabil pentru acjiunca concertata a jarilor agrare ; in acela$i timp, cl a redus increderea capitali$tilor occidentali in stabilitatea acestor jari. Pc de alta parte, ostilitatea franceza faja de Anschluss $i opozijia cehoslovaca faja dc orice dadea impresia unei reconstituiri a Imperiului Habsburgic, chiar lara Habsburgi, nu au fost dc natura sa simplifice situajia, in timp ce planurile comprehensive pentru aranjarea acclci parji de lume, avansatc dc diplomaji francezi §i germani, erau suspecte din start, inspirate cum erau dc motive politice egoiste.

Cind intregul impact al scadcrii prejurilor de cereale a inceput sa se fac3 sim jit in Europa de est in vara lui 1930, m inistrul roman de finanje, Madgearu, a luat inijiativa invitarii statelor vecine exportatoare de griu, Ungaria §i Iugo­slavia, s3-§i trimita delcgaji la Bucure§ti pentru a discuta probleme comune. Conferinja s-a in trunit la 21 iulie 1930, dar a fost deranjata dc insistenja Ungariei asupra centralizarii tuturor exporturilor la Budapesta. Delegajii roman >i iugoslav au continuat convorbirile la Sinaia, dupa citeva zile, §i au c3zut de icord, printre altcle, s3 rccomandc crearea unui comitet comcrcial comun §i a mei uniuni vamale.

La inijiativa Poloniei, cadrul convorbirilor a fost 13rgit pentru a include Bulgaria, Cehoslovacia, Estonia, Ungaria, Finlanda §i Lituania ai caror delegaji -au intilnit, pentru prim a oar3, la Var§ovia la 28 august §i, apoi, la Bucurejti la 8 octombrie. Au fost adoptatc un num3r de rezolujii stipulind, printre altele,

37 Valoare estimata la 578.556 jugSri (1 jugar = 1,4 ari) expropriata in Romania, 500.000 in Cehoslovacia §i 150.000 in Iugoslavia. Valorile pSmintului variau considerabil, de la aproxi­mativ 165 coroane/jugar in Romania la 375 in Iugoslavia) - (n. a.).

?8 Cehoslovacia trebuia sa contribuie doar dacS reclamanjii refuzau sS accepte plata directa (n. a.).19 O bunS prevent are a in|elegerilor de la Haga ;i Paris poate fi gSsitS in A. Toynbee, Survey o f

International Affairs, 1932 (n. a.).

Page 101: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExternS a Romaniei 143

tralam cnt preferential pentru produsele agricole din Europa de est, desfiinfarea arvunii §i a rabatului pentru {arile importatoare din Occident, infiinjarea unui comitct perm anent la Geneva pentru a coordona politica agrara f .a.m.d. Rezo- lujiile au fost comunicate Ligii, pentru studiu.

Briand i$i d3duse, in septembrie 1929, avizul asupra planului Couden- hovc-Kalcrgi, 13rgindu-l pentru a include $i Anglia. Consiliul Ligii infiinjase o Comisie de cercctare asupra uniunii europene, cunoscute mai degraba sub nu­mele de Comisia europcana, c3reia i se adresau probleme ca cele ridicate de statele agrare. Aceasta §i-a Jinnt a doua sesiune in ianuarie 1931 §i a beneficiat de prezenja a 16 mini§tri de externe §i 3 prim-mini§tri.

Dc la inceput, a devenit evident cS cel mai eficacc remediu pentru difi- cultSJile }3riior agrare, considerate in general a fi prim a veriga din lanjul sca- derii prcjurilor §i a inconvcnientclor pendinte pentru obliga|iile internajionale, era acordarea de tarife prcfcrcnjialc penlru produsele lor. Dar, a§a cum era de a?teptat, cele mai mari jari de peste Ocean au obiectat cu tarie §i nu au putut fi obligate s3 renunjc la dcplurilc lor prin clauza najiunii cclei mai favorizate. PinS la «studierca suplimentara» a problcmci, Titulescu, dclegatul perm anent al Romaniei la Liga §i, in accl timp, pre§edintcle Adunarii, a propus, la 21 ianuarie 1931, doua etape imediate : prima, c3 J3rile importatoare de griu din Occident ar trebui sa cumpcrc surplusurilc din Est $i a doua, ca problem a crcditclor adecvate pentru agriculture ar trebui rezolvata prin crearea unei B and Internajionale dc ipolecare pentru agriculture, in timp ce diverseie legi europe- nc, rcglcmcntind crcditclc agricolc ?i garanjiile, a r trebui unificatc. Propuncrile lui Titulescu au fost primite foarte favorabil. In aceea§i zi, Comisia europeana a convocat un num3r de comitete pentm o comunicarc urgcnta.

in martie, s-a intrunit la Viena o Conferinja speciaia a statelor din Europa ccntraia $i dc est pentru a examina situajia, iar ca a c3zut dc acord, in unanim i- tate, ccl pujin asupra unui punct : accla c3 este de dorit o coopcrare economica mai strinsa. Totu§i, in mod ironic, cind Germania $i Austria au anunjat, in ultima zi a Conferinjei (21 martie 1931), cS in continuarca acestei teme ele deciscscra s3 inccapa cu formarea unci uniuni vamalc deschise tuturor cclorlalte state, anunjul a fost intim pinat cu o furtuna de protcste.

Dou3 puteri erau nerabdatoarc s3 ajute Europa de est, Franja in primul rind, pentru rajiuni politice ?i Germania in al doilea rind, pentru rajiupi econo­micc. Germania nu era indestulata din punct de vedere agricol ca Franja, nu era handicapata dc asocierca strinsa cu jarile exportatoare de griu ca Anglia §i avea nevoie de piaja pentru producjia sa industriaia, care acopcrca nevoile Europei de est. Dc fapt, cconomiile Europei ccntralc §i de est erau reciproc complcmcn- tarc.

Franja a inccput prin a-§i ajuta aliajii financiar $i Ic-a oferit mari impru- inuturi in primSvara lui 1931. La 30 martie, Romaniei i s-a acordat un imprum ut de 1.325.000.000 franci, in timp cc Germania a semnat un tratat comercial cu Romania la 27 iunie, manifcstind prcferinja pentru griul din aceasta Jar3. Totu§i, de$i semnate cu acordul Consiliului Ligii, aplicarca acestuia a fost blocata de obiccjiilc altor jari, carc se bucurau dc clauza najiunii celei rhai favorizate; la 19 dcccmbrie 1931, printr-un protocol adijional, tratatul a fost anulat

Tratatul comercial cu Franja, semnat la 27 august 1930, a fost modificat printr-o injelegere ultcrioara, la 5 ianuarie 1932. De data accasta, obiccjiilc formalc au fost iniaturatc prinlr-o rcclasificarc ingcnioas3 a ccrcalclor Roma- nici. pcrmijindu-sc astfel un export modcrat dc porunib

Page 102: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

44 Frederic C. Nanu

Intre timp, Comitetul comun, infiinfat la Bucurejti in octombrie 1930, se ntilnise acolo in februarie urm3tor §i la Belgrad, in aprilie 1931, in prim ul rind tentru a adopta regulile de procedure §i pentru a discuta despre Banca de credit gricol propusS de Titulescu la Geneva, in mai, a fost aprobat textul unei onven{ii ce crca aceasta in stitu te , aprobarea fiind data dc Consiliul Ligii §i emnata la 21 aprilie dc un num3r de state. Totu§i, intrucit nu a fost ratificat lecit dc cijiva debitori potenjiali, dar nu §i de vreunul din crcditori, el nu a fost plicat. A fost discutata, inca o data, problema controversata a tarifelor prefc- en{iale, dar nu s-a inregistrat nici un progres.

Un oarecare progres in domeniul comerjului cu lcmn s-a objinut la Vicna, ndc s-a semnat o intelegere intre Austria, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia §i Lomania, la 11 iunie 1932.

in aceast3 pcrioad3, o confcrin(a intcrna|ional3 a griului s-a intrunit la oma, in martie, ?i la Londra, in mai 1931. A fost semnat3, in final, o intelegere 125 august 1933, stabilind maximele de export. Apreciind cererea mondial3 la 'vport de griu la-500.000.000 banije, partea Bulgariei, Ungariei, lugoslaviei $i omaniei a fost fixat3 la 50.000.000 banije pentru urm3torii doi ani, o decizic ire a rcprezcntat una din pu(incle realiz3ri concrete ale Conferintei economice iternationale.

Dou3 alte incerc3ri s-au mai facut pentru a ajuta Europa de est. Aparenti raspuns la alt apel disperat din partea Austriei, ale c3rei inccrcari de a-§i iibun3t3Ji pozi(ia prin intcrmediul unei uniuni vamale cu Germania fusesera •rtite c§ecului, Tardieu a supus, in martie 1932, Angliei, Italiei §i Germanieil «Plan Dun3rcan» cuprinz3tor, discutat apoi la o conferin{3 cc s-a deschis la 3ndra, la 6 aprilie. El a propus ca Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia Romania s3-§i ofcre reciproc o reducere a tarifului cu 10%, in tim p ce alte |3ri iropcne ar urma s3 le ofcre acestora prc[uri unilateral prcfcrcnjialc pentru odusele agricole; un imprumut de 50.000.000 ar trebui strins §i folosit sub ntrol international, pentru a le sprijini schimburile §i bugetele. Dar, pentru otive variate, Germania, Italia $i Anglia au respins planul §i chiar Austria, ca Jt industrial, a adoptat o pozijie evident rezervat3.

La Conferinta de la Stresa, intrunit3 la 5 septembrie 1932, au luat parte legajii statelor europene cu exceptia celor scandinave. Aceasta a fost o con- jzie a conferintei de la Lausanne §i trebuia s3 dezbat3 m3surile de restaurare :conomiilor Europei de est, cu referire special3 la dificult3jilc transferului §i acclea cauzate de preturile scSzute ale cerealelor. Cele opt J3ri agrare de est se tilniserS in prealabil, la Var§ovia, pentru a stabili un front comun, care avea fie objinut mai ales datoritS lui M adgearu, ce de}inea acum portofoliul

merfului din guvernul roman §i era recunoscut ca initiator al «Blocului agrar». rticipan{ii au fost de acord s3 solicite suprimarea obstacolelor puse comcrjului, ardarea dc cote de import dcstul dc ridicate pentru statele agrare debitoare, in ierea pl3{ii datoriilor externe; prcferinte vamale pentru produsele lor agri- le ; o crestere a preturilor acestora printr-o mai bun3 organizare a pie{elor. La nferinja, Polonia a ad3ugat o propunere privind crearea unui fond special titru a debloca notcle de plata cu destina{ie agricol3.

Madgearu §i-a dczvoltat ideile la Conferinta, intr-o cuvintare {inuta la 7 rtcmbrie, dar nici una din inifiativele statelor agrare nu a fost acccptatS, §ii propunerile alternative inaintatc de Franta, Italia §i Germania. Un plan >rinz3tor, alcStuit dc comitet, nu a a\oit nici el succcs. Austria §i Cchoslovacia, id state prcpondcrcnt industrialc, au protcstat pretinzind c3 accsta lc-ar

Page 103: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 145

discrim ina, Anglia a refuzat sa contribuie la un fond de 25.000.000 pentru a rentabiliza comerjul cu cereale $i, pe linga aceasta, vechile dificultaji, rcie§ite partial din obligajiile Angliei catre Dominioanele exportatoare de griu, parjial din clauza najiunii celei mai favorizate, au ramas la fel de complicate ca tQtdea- una. Un plan revizuit a fost, in final, inaintat Comitetului de investigajie pentra uniunea curopeana 51 apoi Ligii, dar el nu a progresat dincolo de nivelul confe- rinjelor §i comitetelor. Cea mai serioasa dificultate s-a dovedit a fi incapacitatea de a stringe fondurile necesare.

In acela§i timp cu planul Briand pentru o uniune europcana, a luat na§tere un proiect mai pujin ambijios in Europa dc sud-est, acela al unei uniuni balca- nice. Un asemenea plan nu insem na, desigur, ceva complel nou. El fusese susjinut deja in secolul al XVIlI-lea dc eroul najional grec Rigas Pheraios §i renascuse apoi de mai multe ori, lim itat la Balcani, adica la jarile dc la sud de Dunare, altcori incluzind Romania $i Turcia, de$i teritoriile lor in Balcani erau reduse240, alteori introdus intr-o Federajie europcana oricntala, ca aceea spriji- nita de Take Ionescu in 1918 §i mai in urm3 de M aniu, intr-un intcrviu acordat lui «Neue Freie Presses §i publicat la 23 decembrie 1930.

O uniune balcanica incluzind Romania, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Grecia §i Turcia era 0 idee care atr3gca. Mult singe trac curgea in vcnclc tuturor acestor najii, obiceiurile §i modurile de viaj3 erau similare, de 2.000 de ani ele suportascr3 acelea§i influenje culturale §i politice : Roma, Brsanjul §i succesorul lor, Constantinopolc. Economiile erau, de asemenea, foarte asem3n3toare, intre 75-80% din populajia lor tr3ind in mediul rural, 0 situajie care a pricinuit rivalitatea sup3.r3toare a intcreselor conflictuale dintre economiile agrare §i industriale.

M arele obstacol in calea U niunii balcanice era desigur iredentism ul Sofiei, c3ci Bulgaria inaintase pretenjii impotriva tuturor vecinilor. Nimeni nu-§i imagina c3 acestea ar putea fi satisfacute, dar se spcra ca, in interesul uniunii, najionalismul ar sl3bi treptat §i, odat3 cu acesta, §i importanja granije- lor najionale, care ar fi astfel «spiritualizate».

Atmosfera fusese intrucitva ameliorate de reglemcntarea unui num3r de probleme iritante. Vechiul conflict dintre Grecia §i Iugoslavia, asupra zonei libere de la Salonic, a fost reglemcntat prinlr-o injelegere privind granijele, semnat3 de Iugoslavia §i Bulgaria in martie 1929, iar disputa romano-bulgar3 asupra propriet3jii bulg3re§ti in Dobrogea a fost reglementatS la 26 ianuarie, la Haga. Totu$i, ccl mai senzajional eveniment 1-a m arcat inijierea negocierilor dintre Grecia §i Turcia, care a culm inat cu tratatul de prietenie din octombrie 1930 §i a pus capat du§m2niei de secolc dintre cele doua jari. Valoarea acestei lecjii, pentru rcconcilierea altor pretinse najiuni ireconciliabile, nu poate fi exagerata.

Relajiile Romaniei cu Grecia se bazau pe tratatul de arbitraj §i neagresi­une de la 12 martie 1928. in octombrie 1929, fostul prim -m inistru grec, Papa- nastasiu, a profitat de intrunirea la Atena a unui Congres international de pace, organizat de Biroul international pentru pace, pentru a propune crearea unei Uniuni balcanice. Sugestia a fost prim ita in mod favorabil, §i s-a hotarit s3 se pregateasca bazele pentru a organiza 0 serie de c o n fe re e anuale intre cctajcni de seama ai celor ?ase tari balcanice (in intregim e sau partial), intre reprezen- tanti ai partidelor politice, industriei, com ertului, agricullurii §i ccrcurilor intclcctuale. Prima conferinja s-a in trunit un an mai tirziu la Atena, iar agenda

740 Dobrogcn $i rcspcctiv Tracia dc est (n. a.).

Page 104: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

146 Frederic C. Nanu

sa a inclus,-pe linga probleme intelectuale, economice §i sociale, «discutarea masurilor probabile s3 promoveze aproprierea politica a Balcanilor, ca §i efica- citatea §i posibilitatea unui Locarno al Balcanilor» (Paragraful 2). Pentru a asigura participarea Bulgariei, s-a gasit necesara discutarca «problemei minori- t3Jilor».

Rezolu(iileadoptate de conferinja au inclus recomandari privind intilni- rile anualc ale mini§trilor de externe ai statelor balcanice §i ale Conferinjei balcanice, convocarca unui comitet special pentru a schija un Pact balcanic §i un numSr de nulsuri desemnate sa promoveze cooperarea economica ; intre alte masuri, se includea o uniune vamala §i comerj comun de produse agricole. Un proicct dc pact balcanic a fost inaintat intrunirii de la Bucure§ti a celei de a Ill-a Conferinje, in octombrie 1932, §i a fost aprobat cu unele amendamente. Aceasta era o incercarc de a combina principiile pactului Kellogg, ale pactului de la Locarno §i ale Protocolului de la Geneva asigurind intirzierea razboiului, reglc- mentarea pa$nic3 a disputelor, atit politice, cit §i juridice, §i asisten{3 mutuala in cazul violarii injelegerii.

Conferinja balcanic3 s-a intrunit de patru ori, dar nu a reu§it s3-$i atinga jbiectivul. Albania, aflata sub influenja Italiei, nu s-a aratat a fi cooperanta, iar Jtitudinea Bulgariei a fost dcschis ostil3. Pretinsele ei cerinje se concentrau pe wotejarea minoritajii bulgare din Macedonia iugoslav2 §i greaca, a carei exis- enj3 era negata de Iugoslavia $i Grecia, tratam ent mai bun pentru minoritatea >ulgar3 din Dobrogea §i o ie§ire comerciala la M area Egee; de fapt, Bulgaria a ljuns pina la cereri privind ccdari de teritorii.

Asupra acestor puncte injelegerea era evident imposibila, iar crearea unei Tamcre interbalcanice pentru comerj §i industrie §i a unui oficiu cooperatist al arilor balcanice, caruia i s-a atribuit o valoare practic rcdusa, nu a putut masca :§ecul inijiativei. Trebuie, din nefericire, sa recunoa§tem c3 factorii nascatori le discordie in Balcani au contrabalansat avantajele uniunii $i trebuiau, mai ntii, sa fie indep3rtaji. Dar prejul cerut de Bulgaria era mult prea mare. Cel mjin pentru un timp, mi§carea pentru uniunea balcanic3 s-a risipit dup3 forma- ea, in 1934, a Antantei Balcanice. intr-un sens, aceasta poate fi prezentatS ca in succes lim itat pentru protagoni§tii unit3Jii balcanice, intrucit stringea leg3- urile dintre cele patru state mari. Poate fi, totu§i, considerat3 ca acceptare a nfringerii c3ci semnifica sfir§itul iluziilor in ccea ce privc§te abandonarea dc atre Bulgaria a Jelurilor revizioniste, dar §i a speranjelor do's realiza o autentic3 rederajie balcanic3. De bine dc r3u, sentimentele politice §i najionalism ul se lo\ ediser3 a fi mai puternice decit interesele materiale.

Lupla pentru dobindirea securit3Jii colective nu a inrcgistrat nici un pro- res apreciabil de la e§ecul Protocolului de la Geneva. O comisie pregStitoarc a 'onfcrinjei pentru dezarmare, fixata de Consiliul Ligii in decembrie 1925, usjinuse numeroase intruniri in cursul urm atorilor doi ani §i nu a reu?it s3 sconcilieze punctele de vedere conflictuale. De§i Franja, inc3 puterea militara ominanta a Europei, a continuat s3-§i menjin3 convingerca c3 securitatca \’inc laintea dezarm3rii ea dorea s3 exploateze §i metoda alternativ3. Dar, pornind e la aceast3 baz3, punctele de vedere englez §i franccz s-au dovedil a fi irecon- iliabile. L3sind la o parte clementele tehnice, totu§i imporiante, principalul bstacol il rcprczcnta opozijia dintre incredere, inspecjic $i control ; Franja §i liajii s3i au insistat asupra acestci din urm3 metode, Anglia, Italia §i Statele fnite asupra celei dintii. Un alt handicap, nu mai pujin important, era absenja R S S , aparent motivatS de faptul c3 Comisia prcg3titoarc sc intilnca la Geneva,

Page 105: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 147

iar Rusia avea relajii diplomatice ineordate cu Elvejia. Vecinii Rusiei refuzasera, fireste, sa-§i reduca armamentul, exceptind cazul in care Rusia ar fi procedat la fel. in septembrie 1927, Liga se afla, din nou, la punctul de plecare. La 26 septembrie, ea a adoptat o rezolujie de compromis, num ind o Comisie specials cu scopul «studierii masurilor care sa ofere tuturor statelor garanjiile arbitrajului §i securitSJii necesare pentru a le face capabile s3-§i fixeze nivelul arm am entului la cel mai scSzut nivel».

Decizia bruscS a guvernului sovietic de a participa la lucrari - Litvinov §i-a ocupat scaunul la intrunirea din noiembrie - a p3nit a fi de bun augur. Aceasta nu doar a Inlaturat un obstacol serios, chiar insurm ontabil, din calea dezarm arii, ci a reprezentat primul pas im portant intreprins de acea putere pentru o colaborarc cu Geneva, intr-adevflr, strategia politica a K rem linului avea nevoie dc pacificare generals. Ie§ind victorios din lupta sa amara cu Trojki §i alji deviaJioni§ti, Stalin avea nevoie de un ragaz. Uniunea SovieticS nu a fost doar una dintre primele state care au aderat la Pactul Kellogg in august 1928, dar ru§ii erau atit de nerabdatori sa se asigure de bcneficiile pactului, incit i-au invitat pe vecini s3-l punS anticipat in aplicare241. Acceptarea universala a Pactului Kellogg ar fi sporit, in mare masura, §anscle pentru o limitare de comun acord a armamentului. Dar progresele au continuat sa fie lente. Comisiei prcga- titoare i-au trebuit trei ani pentru a elabora o schija de convenfie acceptabila pentru majoritatea participanjilor; convenjia a fost aprobata in noiembrie 1930. Principala, dar nu singura neinjelegere, a aparut in legatura cu intrebarea daca trebuie luate in considerare §i rezervele instruite in calcularea forjelor arm ate §i ce metoda sa se adopte pentru lim itarea lor.

Punctul de vedere al Franjei, sprijinit de Romania §i alji aliaji est-euro­peni, a trium fat in final in ambele sale laturi: rezervi§tii instruiji nu trebuiau luaji in calcul; apoi, s-a recomandat metoda limitarii bugetare. Metoda a fost crtiticata de Statele Unite, Germania, Italia §i Uniunea Sovietica, care au prefe- rat lim itarea directs de material, dup3 modelul tratatelor din 1919. Rusia, slabS din punct de vedere m ilitar in acele zile, nu dorea doar lim itarea ci §i reducerea de armament, iar Articolul proiectului de convenjie conjinea cuvintele «a limita $i pe cit posibil a reduce arm am entele lor». Cheltuiala anuala puternica, pentru fiecare Jar3, trebuia s3 fie stabilita de Conferinja dezarmSrii.

La uncle din ultimele intruniri, francezii au introdus un amendament pe motiv cS aceasta convenjie nu ar indeparta restricjiile impuse invin§ilor ultimu- lui rSzboi. Germanii, susjinuji de ru$i §i itaiieni - o prevestire ingrijorStoare - au protestat, de asemenea, violent - convenjia nu ar respecta principiul «parita- Jii securitSJii». Totu§i, relatarea detaliata a fost aminatS §i s-a decis ca la 2 februarie 1932 sS inceapS Conferinja pentru dezarmare. Antiteza ireconciliabila dintre invingStori §i invinji, cei din urm a fiind susjinuji de douS m ari puteri, in egalS mSsurS nesatisfScute, a fost scoasS in relief de cuvintSrile reprezentanjilor Franjei, Poloniei, Romaniei ca §i de alji delegaji ai Micii Antante in ultim a zi a intrunirii, la 9 decembrie 1930 : invingStorii §i-au reafirmat teza cS §i-ar putea reduce armamentele, pe care le considers a fi un m inimum strict, doar dacS primesc garanjii suplimentare de securitate. Cu alte cuvinte, ei au lacut sS se observe cS, dacS nu se ofer3 noi garanjii prin mijloace politice242, vor cSuta securitatea prin menjinerea prevederilor tratatelor de pace, in timp ce najiunile241 Cuvintul lui Gibson, 12 noiembrie 1930 (n. a.).242 Singurul pas in aceastS direcjie, unui indirect, a fost proiectul dc convcn(ie asupra asisten(ei

financiare oferitS de Ligfl victimei unei agresiuni; el a fost semnat dc 31 de membri, inclusiv Romania, dar a intrat In aplicare doar odatfl cu Convenjia pentru dezarmare (n. a.).

Page 106: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

48 Frederic C. Nanu

nvinse se muljumeau cu faptul c3 toate J3rile sint imputernicite cu acela§i grad le securitate §i cS, in acceptarea de c3tre ele a clauzelor dezarmSrii, ii obliga pe avingatori sS se dezarmeze in consccinJS.

Desigur, Romania §i-a sus{inut loial aliatul francez in problema arma- icntului, dar rezultatul nu ar fi avut decit un efect m inor asupra sccuritajii sale, pre deosebire de Germania, Rusia nu era constrinsS de nici o clauza de dezar- lare, iar incercSrile de a limita materialul rusesc erau ridicole. Cine ar fi putut rede c3 bugetul de inarm are al Rusiei reflecta situajia reals ? Nu exista opozijie entru a contesta cifrele guvernului.

Este adevSrat cS teza francezS ar fi impiedicat reinarmarea maghiarS ?i llgarS. Dar amcninjarea carc venea de la aceste douS JSri era ncglijabilS in miparajie cu aceea pcrsonificatS de gigantul rus.

Atitudinea Franjei §i a aliajilor sai s-a inSsprit in cursul anului 1931, obabil ca rezultat al proicctatei uniuni vamale gcrmano-austricce. La 20 iulie,l memorandum francez a subliniat cS Parisul ar acccpta o inghejare a arina- entului la nivelul existent, iar o reducere a armamentului sSu doar in cadrul ici «p3ci solide $i durabile», dacS solujia se fundamcnteazS printr-un sistem trupind «cerinjele universale de existen(3 mutualS, combinajia injelegerilor cale, constituirea forjelor armate internajionale sau recurgcrca simultanS la este sistemc243. Romania a mers §i mai departe. In r3spunsul sSu, in faja Ligii, problema armamentelor, guvernul a arStat c3 Jara nu are nici mScar arma-

;ntele necesare pentru a-§i asigura securitatea. avind in vedere situajia geo- aficS, astfel incit problema sa era una a «limit3rii programului dc inarm are oporjional cu garanjiile dc securitatc care se vor acorda».

Polonia, un alt vccin al Rusiei, a facut o afirmajie similar3. Cind, in )tcmbrie, s-a introdus o rezolujie italianS pentru un an dc arm istijiu sever in iblema inarin3rii alinierea a fost scmnificativS: §i-au exprimat opozijia Fran- Polonia, Finlanda, Cehoslovacia, Romania $i Japonia - toate, cu excepjia

mjci, vecini sau aproape vecini cu Rusia - in timp ce puterile de limbS englezS *usia au sus(inut-o cu ardoarc. in final, o versiune de compromis a fost adop- 3, iar armistijiul a fost considerat ca incepind dc la 1 noiembrie 1931.

La sesiunea dc deschidere a Conferinjei pentru reduccrea ji lim itarea namcntclor, la 2 februarie 1932, au fost rcprezentate 59 de state. In cuvintcle :§edintelui s3u, A rthur Henderson, «niciodat3, pinS acum, nu a existat o lists : dc impresionantS a reprczcntanjilor statelor», strin§i laolaltS. Situajia care p3rut, aproape imediat, este cel mai bine descrisS dc fabula rclatata de Mada- ga, delegatul spaniol : «Animalele se intilniserS pentru dezarmare. Leul, rind intr-o parte cStre vultur, a afirmat: «Aripile trebuie dcsfiin(atc». Vultu- privind cStre taur, a declarat: «Coarnele trebuie desfiinjate». Taurul, privind

re tigru, a spus: «Labcle $i, mai ales, ghiarcle trebuie desfiin[ate». Ursul, la lui sSu, a conchis: «Alarmele trebuie desfiinjate ; nu-i nimic altceva necesar it o imbrS{i$are gencral3».

Franja a crczut cS gSsise o solujie la dilema: securitate sau egalitate, -un plan, inaintat la 5 februarie, de c3tre Tardieu, prin care orice arm am entii este pcrmis doar acelor state care garanteazS cS le pune la dispozijia Ligii, isirea acestora chiar de cStre aceste state fiind restrinsS la cazurilc de agrc- le flagrantS. Planul prevedea, dc asemenea, crearea unei forje poliJiene§ti aii §i o serie de mSsuri dcsemnate s3 asigure organizajici autoritatea executivS : ii lipsea. «Atita timp cit Liga este lipsitS de mijloacc pentru a-§i asigura

Extrase din Toyiihee, Documcntc dc afaccri externe, 1931 (n. a.).

Page 107: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExternS a Rowartiei 149

cxecutarea deciziilor, ea va manifesta intotdeauna tendinja de a se da inapoi de la luarea deciziilor» a observat Tardieu, cu destulS justeje.

Dar planul Tardieu a fost prim it cu rSceala. In cuvintele senatorului Borah, el era considerat o incercare de a stringe c3ma§a de forja asupra Europei prin menjinerea forJatS a tratatelor de pace, in tim p ce Anglia era la fel de hotSritS ca totdeauna sa propuna sancjiuni quasi-automate. Litvinov a propus dezarmarea totals sau cel pujin desfiinjarea completS a arm am entului greu244. La inchiderea dezbaterii, planul francez fusese sprijinit de 17 Jari, inclusiv Ro­mania $i aliajii ei, dar China era singura Jara mare dintre ace$tia.

La 20 aprilie, Comisia generaia a adoptat o rezolujie asupra propunerilor lansate de Romania $i Polonia, atunci cind a hotarit c3 «prevedcrile Articolului8 al Convcnjiei vor fi aplicate ?i, ca urmarc, armamentele trebuie reduse la cel mai sc3zut nivel care asigura securitatea najionaia §i aplicarea obligajiilor inter- najionale prin acjiunea comuna a statelor. Mai departe, va fi neccsar sa se JinS seama de situajia geografica §i de circumstanjele anume ale fiec3rui stat». A doua zi, delegatul Romaniei a inaintat o rezolujie formulind prcferinja a 14 state pentru planul francez de a pune armelc agresive la dispozijia Ligii §i nu de a le distruge. Ca urmare, Comisia s-a declarat, ea insa§i, in favoarea sau a internajionalizarii sau a abolirii armelor.

Lunile urmatoare, consacrate problcmclor tehnice pc comisii speciale, au scos la iveaia schimbari in politica interna a Franjei §i G erm aniei care au p3rut determinate de un destin nefavorabil : moderatul Herriot abia venise la putere $i, fa(3 de Bruning cu care p3rea s3 ajungS u§or la injelegere, el a trebuit s3-l infrunte pc von Papen la conducerea cabinetului iunkerilor.

La Geneva, situajia devenise atit de disperatS, incit prc§edintele Hoover s-a dccis s3 intervin3; la 22 iunie, dclegatul amcrican a propus o reducere de o treime din forja tuturor armatelor terestre, farS a socoti forjele pentru menjinerea ordinii interne, abolirea planurilor de bombardare §i reducerea armatelor navale pentru a objine o redresare economics internaJionalS. Propunerile lui Hoover au fost, in general, bine primite, de§i guvernele german §i sovietic opinau c3 merg prea departe. Doar 12 JSri, incluzind Franja, Japonia, Polonia §i statele Micii Antante, adicS JSrile cele mai puternice din punct de vedere militar, §i-au expri- mat rezerve - au obiectat in leg3turS cu absenja oricSrei referinje la securitate.

inainte de a sc dizolva pentru var3, Comisia generals a inaintat, la 22 iulie, o rezolujie mai degrabS vagS. Sovieticii au votat impotrivS, pc motivul c3 nu este destul de radicals, in timp ce Germania, urm ata de Ungaria, Austria §i Bulgaria au votat impotrivS obiectind cS nu mcnJioneazS egalitatea in drepturi. in accla§i timp, delegatul german a anunjat cS Jara sa sc retrage din ConferinJS, pinS cind ea va respecla principiul sSu fundamental.

intr-o tcntativS de a ie$i din impas, secretarul dc stat Stimson, carc sesizase faptul cS lumea ignor3 atitudinea Statelor Unite in cazul unui rSzboi ce ar complica serios problema securitSJii europene, a declarat, la 8 august, cS, «avind in vedere convenjiile pactului Kellogg confliclul devine problema oricS- rui slat legat de Pact>> §i cS «este inevitabilS consultarea in cazul ameninjSrii cu violarea Pactului». La 18 septembrie, guvernul britanic a formulat o declarajie prin care se admitea dreptul moral al Germaniei la egalitale §i carc 1-a convins pe Hcrriot, ca §i pe Briand inaintca lui, c3 intrasigenja n-ar conduce decit la o izolare periculoasS a Franjei.

244 Pentru textele cuvintarilor, vezi «Liga Na(iunilor», Conferinfepentru limitarea fi rcduceroa armamentului. Documentele Conferintei, Cicneva 1932 (n. a.).

Page 108: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

o u Frederic C. Nanu

incurajata de declarajia lui Stimson, Franja a inaintat, la 4 noiembrie, un nou plan. Privind cu un ochi catre puterile de limba engleza, ea a propus forrna- rca a trei grupuri de state; primul grup §i cel mai mare ar fi convocat pentru consultari in eventualitatca unei mcalcSri a Pactului §i s-ar obliga sa rupa rela­jiile economicc cu agresorul. Obligajiile celui dc-al doilea grup sint intrucilva mai s tride , in timp ce mcmbrii celui de al treilea grup se alatura unei organizajii speciale constituita din aranjam ente m ilitare §i politice pentru sccuritatea lor. Planul conjinea definijii ale datoriilor Ligii Najiunilor §i ale agresiunii, specifi- ca puterea armatelor, interzicea tancuri grele $i artilerie, prevedea o forja inter- najionahl la dispozijia Ligii etc. El sugera, de asemenea, in termcni mascaji, ca invingii ultimului razboi au capacitatea morala de a objine egalitatea.

Noul plan a fost, in general, mai bine prim it decit predecesorii sai, mai ales in Anglia, careia nu-i impunea nici o obligajie noua. D ar sarcina imediata era de a aduce Germania inapoi la Conferinja dezarmarii. injelegerea a fost, in final, objinuta, in decembrie 1932, asupra unci dcclarajii comunc in care statelor dezarmate prin tratatele dc pace li s-a perm is «egalitatea in drepturi intr-un sistem care ar asigura sccuritatea pentru toate najiunile». Semnatarii s-au an- gajat, inc3 o data, s3 se abjina de la folosirea forjei pentru a rczolva diferendele §i sa fie de acord asupra unei m3suri substanjiale de dezarmare.

Declarajia comuna a fost vazuta ca un binevenit culoar intr-o u?a inchisa, :e impiedica revizuirea tratatelor; ea era un scmnal binevoilor catre invin§i, :are va 11 exploatat pe deplin.

Urmatoarea intilnire a Comisiei generale a Conferinjei pentru dezarmare1 fost fixata pentru 31 ianuarie 1933.

Page 109: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Capitolul V

Cerul ramine innorat la rasarit (1926-1932)

Speranjele roze ale unei reconcilieri de durata intre Germania §i Occident, stirnite de injelegerile de la Locarno in lumea «capitalista», erau insojite, in paralel, la Moscova de o intensificare a vechii temeri: capitali§tii §i-ar reconci­lia in sfirjit diferendele ?i s-ar uni pentru a distruge inamicul dc moarte, inainte ca cl sa devina destul de puternic pentru a-i elimina. Lupta^yiolenta dintre Stalin §i Trojki era, in esenja, o disputa priv ind gradul de acuitate politica a unei dcmocrajii. Trojki nu a putut sa creada ca dcm ocrajiile asist3 im pasibil la sporirca puterii $i rcsurselor industrialc, ale Kremlinului, lara a face tot posibilul sa Jina pasul cu el. In consecinja, el a sprijinit din toate puterile efortul de a preintim pina prim ejdia stirnind focare de rcvolujie in toata lumea. Stalin, dimpotrivS, era convins c3 propaganda prea intensa are un dublu taif, creindu-§i un adversar acolo unde nu-i cazul. Altminteri, pe deplin increzator ca, fiind pragmatici, capitali$tii Jin prea mult la confoit pentru a sc angaja intr-un razboi.I se parea m ult mai prudent s3 mdreasca treptat puterea Rusiei pentru a face faja oricarei situajii. intre timp, capitali§tii s-ar putea foarte bine sa se lupte intre ei245, in tim p ce Rusia a r f i tertiusgaudens2*6. Pe linga aceasta s-ar putea profita de inclinajia anglo-saxona de a tinde spre dezarmare, de care ar profita Rusia inapoiata industrial §i de a semna pacte de neagresiune, pe care burghezii le-ar respecta fara indoiaia, in timp ce comuni§tii nu ar fi constrin§i dc asemenea scrupule. In mod superficial, nimic nu ar putea sa apara mai pacifist decit nea- gresiunea §i dezarmarea §i, dc aceea, ele au fost sortite sa lini§tcasc3 suspiciunile multora, daca nu tuturor victimelor lor. La Genova, ca urmarc, sovieticii au propus dezarmarea completa §i u n iv e rsa l, iar invitajiile de a intra in pacte de neagresiune au fost imp3rjite la dreapta §i la stinga.

Primul asemenea pact a fost semnat in deccmbrie 1925 cu Turcia, miniata dc atribuirca Mossul-ului Irakului urmat, la 24 aprilie, dc un tratat cu Germania.

La 5 martie, 1926, Finlanda, jarile baltice ?i Polonia au fost invitate sa inceapa ncgocieri pentru un pact dc neagresiune, dar nici o invitajie nu a fost

245 In 1921, Lenin a cnunierat urmatoarele conflicte potenjiale: Antanta cu Germania, America cu Japonia (§i Anglia), America cu Europa, lumea imperialists cu Asia (Lenin, Opere XXVI, p. 313); citat de Dallin in Rusia }i Europa postbelica, p. 93) (n. a.').

246 «Semnificatia existenjei Comisariatului Sovietic de externe consta 111 navigarea prin apele tulburi ale intoreselor conflictuale ale statelor imperialiste» (Stalin, cuvintare din 10 martie 1921), Ibidem, p. 84. ) («. a.).

Page 110: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

152 Frederic C. Nanu

trimisa Romaniei de§i, cu ocazia scmnarii tratatului franco-roman in iunie 1926, aceasta i$i reconfirmase dcclarafia din 1922 «privind o prom isiune perm anenta dc neagresiune faja de Rusia, bazata pe stotu quo». Din contra, Rusia a protestat puternic impotriva im plicate! tratatului asupra Basarabiei §i §i-a rcpetat pro- testul in octombrie, cu ocazia incheierii tratatului cu Italia.

Negocicrile sovietice cu J3rile baltice au fost lara succcs doar in cazul Lituaniei, principalul obstacol fiind rcspingerea de catre Rusia a oricarei mcn- |iuni privind obligajiile lor prin Convenjia Ligii. In negocierile cu Polonia, puncte importante, asupra carora nu s-a putut objine nici o injelegere, au inclus «interesul Poloniei in menjincrea statu-quo-ului atit in nord-estul Europei, cit $i de-a lungul parjii sudice a frontierei ruso-europene, unde Polonia, prin alianja sa cu Romania, era implicate in problema Basarabiei247. Negocierile au fost de aceea suspendate, in septembrie 1927.

In anul urm3tor, Mica Antanta a fost cea care s-a straduit sa rezolve problema Basarabiei. Acjionind ca purtatorul ei de cuvint, Bene? a aratat minis- trului sovietic de la Praga, in cursul convorbirilor din 4 §i 24 august, beneficiile reciproce, atit economice cit §i politico, care ar rezulla din norm alizarea relaji- ilor dintre M ica Antanta §i Rusia, pentru care lipsa unei injelegeri asupra Basarabiei reprezinta un obstacol. In raspunsul s3u, guvernul sovietic a fost de acord c3 injelegerile ar fi «extraordinare», dar recunoa§terea rcciproca §i relua- rea relajiilor diplomaticc cu Romania nu vor semnifica, prin ele insele, c3 Droblema Basarabiei a r putea fi considerata rezolvat3. In accst scop, ar fi icccsare convorbiri privind «lichidarca tuturor problemclor litigioase existente h tre cele dou3 guverne». Guvernul sovietic dorea s3 inceap3 asemenea convor- )iri §i invita guvernul roman s3-§i prezinte propunerile248.

Pornind de la anumite remarci lacute dc ministrul sovietic, Bene§ dcdu- ;ese c3 ceea ce au ei in vedere era, ca §i in 1921, o conferinJS sccrctS, in care lusia §i Romania ar accepta sa tratczc recunoa$terca frontierelor Romaniei in ;chimbul renunjarii la aurul §i la celelaltc valori dcpuse la Moscova; pc baza icestei injelegeri o conferinja publica ar confirma tranzacjia. Aceste sugestii nu iu fost acceptate de Romania, de§i Partidul Najional T3r5ncsc, care venise la mtere in septembrie 1928 §i ii invinsese pe liberali in alegerile din decembrie, ra ner3bd3tor s3 inchcie injelegeri cu Rusia.

Nu se putea pune baz.3 pe faptul c3 Rusia nu ar face cercri adijionale, pe are Romania ar trebui s3 le rcsping3; singurul rezultat a r fi rccunoa§terea, de 3tre Romania, c3 dreptul s3u asupra Basarabiei este discutabil. Dar, in accst az, ar fi dificil s3 se refuze rezolvarea problemei, iar Romania a fost la fel de :rm dccis3 ca intotdeauna s3 nu fie prim a Jar3 care i§i supune integritatea ;ritorial3 arbitrajului sau procedurilor similare.

E§ecul primei inccrc3ri de a trasa «cordonul sanitar» de-a lungul frontie- :lor sale vestice §i de a-1 transforma in tr-un bastion al siguranjei lor prin itcrm ediul pactelor de neagresiune, nu i-a descurajat pc conduc3torii sovietiei;i trebuie s3 fi v3zut c3 Pactul Briand-Kellogg, la care aderaser3 f3ra piaccre, la octombrie 1928249, ar putea fi folosit pentru a objine accla§i Jel. Totu§i, in

lauzele Pactului acest instrument nu ar fi intrat in vigoare decit ratificat de cei

17 A. Toynbee, op.cit., vol. IV, 1927, p. 231 (n. a.).18 Raport datat 20 noiembrie 1928, de la ministrul roman din Praga (Arhivele Ministerului roman

al Afacerilor Externe) - (n. a.).9 Pozi|ia §i rezervele sovietice au fost elaborate intr-o notS de la 31 august 1928 cfltrc guvernul

francez (n. a.).

Page 111: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externd a Romaniei 153

15 semnatari §i era imposibil dc spus cind, sau chiar dacS, se vor realiza toate ratificarile necesare. De aceea, Litvinov230, la 29 decembrie, a inaintat guvernu­lui polonez o invitajie neasteptata: de a semna un protocol care sa dca asigurari ca Tratatul general, privind renunjarea la razboi, va intra in vigoare intre ele, 13ra a a§tepta aplicarea lui generaia. Protocolul trebuia sa fie dcschis adeziunii oricai ui alt stat $i era destinat s3 suplimenteze §i nu s3 inlocuiasca oferta pactelor de neagresiune care rSminea inca deschisa. Litvinov a adaugat ca trim iscse o invitajie siniilara Lituaniei, evident pentru c3 aceasta era singurul stat vecin ce adcrase deja la Pactul de la Paris.

Prim a acjiune a Poloniei a fost s3 consulte Bucure§tii. Guvernul roman nu a avut nici o obiecjie la o manifestare comuna a intenjiilor dc pace a tuturor statelor vecine cu Rusia si proiectata abandonare de catre ru$i a rezervelor form ulate pe 31 august la Pactul Kellogg, in tre timp, guvernul polonez 1-a informat pe Litvinov ca este pregdtit sa-i accepte propuncrea, dar §i-a exprimat surpriza ca aceasta nu fusese lacuta, in acela§i timp, Finlandci, Estoniei, Leto- niei §i Romaniei. De asemenea, el a am intit ca Polonia dorise intotdeauna o discujie comuna in problema sccuritajii Europei de est.

in raspunsul s3u, de la 12 ianuarie 1929, Litvinov a aratat c3 propunerea sa inclusese posibilitatea aderarii oricarui alt stat §i ca, atunci cind ea aderase la Pactul de la Paris, Rusia era pe deplin con$tienta c3 renunjase, ?i in cazul Romaniei, de a folosi razboiul ca mijloc de tran§are a conflictelor - ceea ce nu inseamna c3 s-au rezolvat disputele existcnte. De aceea, el nu are nici o obiecjie faja dcjirotocolul propus.

In cursul negocierilor ulterioare, privind procedura ce trebuie urmata, Litvinov a propus ca Polonia §i URSS -ul sa seinneze Protocolul, celelalte state fiind invitate sa adere mai tirziu. Totu§i, Romania a insistat asupra semnarii simultane de catre Polonia §i de ea ins3§i, ca un sernn de solidaritate §i, de asemenea, a observat c3 ar trebui adoptata o formula in text care sa anuleze rezervele ruse, in sensul c3 Romania considera ocuparea m ilitara de teritorii straine, ca §i refuzul de a relua relajii normale, drept acte de razboi. S-ar preveni, astfel, orice posibilitate de argum ent in aceste puncte. Cu alte cuvinte, trebuia s3 fie clar ca Rusia §i Romania se g3sesc in stare de pace la data semnarii.

Polonia a fost de acord cu cererile Romaniei §i a insistat la Moscova ca expresia din preambul: «pentru a consolida relajii de buna vecinatate» ar trebui s3 se citeasca «pentru a consolida stadiul existent de pace $i relajiile de buna vecinatate». Litvinov a propus, in schimb, formula: «pentru a contribui la menjinerea p3cii»; totu$i, el a consim jit sa se adauge cuvintele «existenta intre ele».

in tre timp, semnatarii prezumptivi avusesera timp s3 ratifice Pactul de la Paris251, §i «Protocolul Litvinov» a fost semnat la Moscova, la 9 februarie 1929, de reprczentanjii URSS , Poloniei, Letoniei, Estoniei §i Romaniei, la care au aderat mai tirziu Lituania, Turcia §i Iran. Cu aceasta ocazie, Litvinov a Jinut o cuvintare in care a descris Protocolul ca «fara precedent in istorie». Semnatarii acceptasera «o dubia obligajie, cu caracter pacifist». In ceea cc prive§te Uniunea Sovietica, inijiativa sa fusese «o simpia veriga in lungul lanj al eforturilor ducind catrc pacea generaia ?i, in special, catre pacea din Europa de est». Dar impor- tanja reaia a pactului consta in contribujia sa potenjiaia la dezarmarea generaia, «cca mai puternica garanjie a pacii». Acest protocol era cea mai buna dovada a

250 Litvinov funcjiona deja drept comisar pentru afacerile externe, daloritit bolii lui Cicerin (n. a.).251 Ratificarea Romaniei a intrat in vigoare la 6 februarie 1929 (n. a.).

Page 112: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

154 Frederic C. Nanu

intcnjiilor pajnice ale Uniunii Sovietice. «Faptul ca avem printre noi pe reprc- zentantul unui stat cu care URSS -ul nu intrefine relajii diplomatice normale $i cu care are vcchi §i serioase diferende, care nu au fost inca rezolvate §i care nu sint tran§ate de prezentul Protocol, este o dovadS in plus a spiritului pacifist carc anima Uniunea Sovictica».

Dup3 dineul de la ambasada polonS, Litvinov 1-a luat deoparte pe repre- zcntantul Romaniei, Davila, §i i-a exprim at speranjele sale privind o imbu- nStSJire a rclajiilor ruso-romane, mai ales dupa alegerile carc adusesera Partidul Najional JSrSnist la putere. Dar, a reie§it cS el nu se gindc§tc la altceva decit la acceptarea, dc cStre Romania, a unui plebiscit in Basarabia, dupa care ar avea loc o conferinja, pe care o credea a fi cu bune §anse. Davila a raspuns ca, pentm motive bine cunoscute, acceptarea unci asemenea propuneri de cStre Romania este cu totul inafara discujiei. Litvinov a susjinut, atunci, ca oamenii aflaji la putere in Rusia nu sint dictatori §i cS, deci, daca ei ar renunja la prctenjia Rusiei asupra Basarabiei f2rS un referendum popular, ar intilni dificultaji insurmonta- bile. Ru§ii considers ca sint datori, prin principiile stabilite la 1917, sa ofcre posibilitatca tuturor popoarelor din Rusia de a-§i hotari singurc soarta. Davila a replicat cS in eventualitatea ca toate accstea ar fi adcvSratc, cum ar justifica ci un plebiscit in Bucovina, care nu aparjinuse niciodata Rusiei? Daca, a§a cum argum enta domnul Litvinov, faptul ca o parte din populajia Bucovinei este ucraincanS le oferS lor accl drept, atunci Polonia, ca Jara slava, ar avea drept egal sa ceara un plebiscit in Ucraina sau chiar un drept mai puternic, intrucit Ucraina aparjinuse Poloniei timp de douS secole. Ne§tiind cum sa vina cu un argument, domnul Litvinov a raspuns cS includerea Bucovinei nu este o cererc, ci pur §i simplu o idee asupra careia ci nu insists.

Din motive necunoscute, virtualitatea pacifists, a tit de clocvcnt exprima- ta de domnul Litvinov, s-a preschimbat foarte curind in opusul ei. Guvernul roman a avut insS motive intemciate dc alarm a cind, in februarie 1930, a primit avertism cntc de la puterile prietene, prin tre care Franja, Polonia, Estonia, Vatican-ul $i chiar Germania, ca se sesizase la Moscova o ostilitate marcantS. Accasta s-a rcflectat intr-o campanic sistematica din partea sovietica, in carc Romania era acuzatS de intenjii agresive. Simptomele erau cu atit mai nelini§- titoare cu cit ele coincideau cu rapoartc persistente despre prcgatiri m ilitare ale ru$ilor la frontiera Basarabiei $i cu sosirea in Marea Ncagra a doua vase de razboi din Marea Baltics, «Pariskaia Comuna» §i «Profinteru».

Guvernul roman a informat, imediat, reprezentanjcle sale diplomatice de la Londra, Paris $i Praga sS prccizezc la cc asistenJS sc ppatc a§tepta in caz de atac §i, de asemenea, dacS ar putea objine imediat echipam ent suplimentar, plStibil in rate. Mai mult decit atit, a sugerat trim itcrca navclor de rSzboi francczc §i engleze in Marea NeagrS, ca avertism ent pentru Rusia. RSspunsurile au fost dezamSgitoare. Titulescu 1-a in tiln it pe lordul Tyrrell, ambasadorul englez in Franja, care a remarcat ca, dupa pSrerea lui, este foarte posibil ca Romania sa fie prima care sS plSteascS prejul politicii gre§ite a m arilor puteri, M area Britanie in primul rind, faJS de Rusia. Clemenceau avuscse drcptatc : exista o singurS politics, cordonul sanitar. Iar despre cc ar putea face Anglia in actuala situajie, putea sS afirmc cu certitudine ca ca nu va facc nimic. Trimiterea vasclor britanice dc rSzboi in Marea Neagra ar fi interprctata dc Rusia ca un act de provocarc, iar prejul acestuia ar fi plStit de Romania. Tactica Rusiei, consi­ders el, era evidentS : dacS victima, scoasS din fire dc rSzboiul psihologic, sc inarmeazS singurS in mod dcschis, Rusia ar afirma cS c amcninJatS $i a r trecc Ia

Page 113: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica ExternS a Romaniei 155

atac. DacS ca s-ar inarma discret, ar trebui sa cheltuiascS sume mari in scopuri ncproductivc, iar sSrScia rczultatS ar fi manevratS dc Comintern. Conchizind, el era de pSrere c,1 scopul sovieticilor este de a slSbi Romania din punct de vedere economic252. §i tot ce putea face ea era sS-§i intSreascS arinata pe cit de modest posibil. Ca membru al Ligii, Anglia ar trebui, fire§te, sS o ajute in cazul unui atac, dar dem onstrab le preventive erau excluse, cSci ar fi fost interpretate ca actc de provocare.

RSspunsul lui Philippe Berthelot, sccretar general la Quai d 'O rsav, trimi- sului roman in Franja a fost practic identic, in ceea ce privc§te furnizSrile de material dc rSzboi, aceasta era o intrebare la carc trebuiau sa raspunda M iniste- ml de rSzboi §i guvernul.

Doar guvernul cehoslovac a luat pozijie. El a prevenit Moscova ca, in cazul unui atac asupra aliatului lor, Romania, {ara sa nu poate ram ine indiferen- tS. Dar, Ia problema furnizarii armamentului pe credit, raspunsul a fost ca aceas­ta ar trebui sS faca obiectul unor negocieri suplim entare253.

Dc$i opiniile exprimate de lordul Tyrrell nu fuseserS practic incurajatoa- re, Romania a fScut o alta incercarc de a-§i atrage sprijinul dcschis al Angliei oferindu-se sS puna lacul Ta§aul, de pc coasta MSrii Negre, la dispozijia acestei JSri pentru a fi folosit ca bazS navalS. Amiralul Henderson, cxpertul britanic, a vizitat, intr-adevSr, locul in cursul anului $i a intocmit un raport foarte favorabil, dar nimic nu s-a ales de el. Guvernul britanic nu era nerSbdStor sa-i «provoace» pe sovietiei, in tim p ce cabinetul francez, pe de alta parte, a pretins drepturi anterioare in calitatea sa de aliat §i de furnizor de imprumuturi. Cum intreaga problems Jintea implicarea flotei britanice, proiectul a fost, dupS accea, abando- nat.

Despre atitudinea lumii capitaliste in faja rSzboilui din 1930 ea nu a cSzut nicicum in agresivitate. Totu§i, Kremlinul pSru la fel de agitat ca intot­deauna, sS apere securitatea Rusiei, iar negocierile pentru pacte de neagresiune cu statele vecine, incepute in 1926, au fost urmate cu tcnacitate.

in 1931, Rusia, in ciuda economiei ei planificate §i a dumping-ului masiv de griu, a inceput sS simtS criza economics la care ea contribuise §i a apelat la Paris pentru asistenjS financiarS. Briand a folosit ocazia pentru a incerca sS objinS garanjii suplim entare privind pacifismul sovietic, in special fajS dc vecinii ei occidentali, dintre care doi erau aliajii Franjei. Dc accca, guvernul polonez a informal Bucure§tiul254 cS este pregatit sa rcia negocicrile intrerupte pentru un pact de neagresiune, dar ar insista asupra clauzei «interdcpcnden{ei», cu condijia ca pactul sS intre in vigoare la 30 zile dupS ratificarea tratatelor similare dintre URSS pc dc o parte, Romania, Estonia, Lctonia §i Finlanda pc de alta.

Guvernul roman, care nu avea nici o intenjie sS ia cl insuji inijiativa negocierilor similare, ci dorea sS ascultc noile propuncri rusc§ti, nu a putut sS nu aprobe propunerea Var§oviei ; dar, atunci cind au inceput negocierile polo- no-ruse, in noiembrie, guvernul rus a refuzat categoric o legSturS intre tratate. De aceea, guvernul polonez s-a interesat la Bucure§ti dacS Romania ar avea vreo obiecjie la delimitarea tratatelor. Guvernul roman a rSspuns cS nu are nicio obiecjie; dar dacS frontul comun cu Polonia trebuie menjinut, Romania tre-

252 Romania lansa in acea vreme un imprumut substantial pe pia|a amcricanS (n. a.).253 Expunerea secreta prezentata de G. Mironescu, ministrul afacerilor externe, in cabinetul roman

la 24 februarie 1930 - Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.).254 In acea vreme, cabinetul roman era condus de profesorul Iorga. D. Ghica era ministru al

Afacerilor Externe (n. a.).

Page 114: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frederic C. Nanu

z, de asemenea, s3 InceapS negocierile cu sovieticii, negocieri pe care Polonia : nerSbdatoare sa le faciliteze. Guvernul francez, care incepuse negocieri ilare in august, a fost primul consultat §i a raspuns la 20 noiembrie 1931 c3 are obiecjii, dar a adaugat, intrucitva pesimist, c3, in cazul unui c§ec, anga- entele Franjei faja de Romania vor ramine neschimbate.

Convorbirile ruso-romane au inceput la Riga, in ianuarie 1932, dar au at curind in impas, din acelaji motiv, ca de atitea ori inainte: Romania a pus, mai intii, aceea§i formulare, care constituise baza discujiilor ruso-polo- e. Cind ru§ii au refuzat, delegatul roman a inaintat un proiect interzicind izia sau acte de violenJ3 care ar viola teritoriul asupra c3ruia parjile i§i rcitau suveranitatea, precum §i acordul de a supune conflictele viitoare la o ;edur3 dc conciliere; dar delegatul rus a parat cu un proiect in care se afirma tabilirea de bune relajii nu afccteazS «disputa existenta intre parjile nego- aare in pi ivinja Basarabiei, care nu era tran$at3 in prezentul tratat». Aceasta nularc a fost respins3 de Romania, iar la 13 ianuarie 1932 ncgocierile au fost :rupte.

Cabinetul Iorga a c3zut la 6 iunie 1932. Pozijia sa nu fusese dcloc conso- (3 de critica adresat3 de Titulescu modului in care guvernul condusese >cierile cu sovieticii; pentru un om fara partid, Titulescu sc bucura dc o icn(3 deoscbita asupra vicjii politice romane§ti. Prcstigiul pe care il dobin- in strain3tate, datorat in parte talentclor sale pcrsonale, in parte locului sau Dnducerea Ligii N ajiunilor inlr-o vreme cind Statutul ci rcprczenta piatra lamentaia a politicii franceze $i britanice, iar pactelc de toate felurile erau la 3; intr-un cuvint. prcstigiul s3u i-a impresionat pe concetajenii sai §i, penlru ape un deceniu, pin3 la declinul Ligii dup3 afacerea etiopianS, el a fost, ini sau in componenja cabinctului, arbitrul politicii externe a Romaniei.

La 24 noiembrie, a avut loc o dczbatere aprins3 in Senat intre profesoruli §i Titulescu, care avea, Hir3 indoialS, temciuri s3 afirme c3 fostul mims- a titinca lita tea sa de §cfal guvernului §i funcjionind ca m inistru de externe

:rioada abscnjelor lui Ghica, aflat in serviciu in str3in3tate - condusese ca iletant negocierile cu Rusia, neglijase s3-l consulte pe Titulescu §i consirn- in mod imprudent, la incheierea pactului dc neagresiune al Poloniei, inde- icnt dc cel al Romaniei, sl3bind astfel pozijia Romaniei. Dczbatcrca a nnat un alt trium f pentru Titulescu carc a incheiat ironic: «E mult mai u§or rii istoria decit s3 o faci»255, §i a fost puternic aplaudat.

Dar istoria 1-a susjinut in marc m3sur3 pe istoric. C3ci profesorul Iorga tribuise importanJ3 exageratS acelor probleme tehnice. Fusese pe dcplin umit sS-1 lase pe aliatul polonez s3 aib3 satisfacjia exercitarii conduccrii lor baltice la care era indreptajit. Iorga, insu§i, nu pusesc mare prej pe accl §i nu crcdea intr-o schimbare miraculoasa a sufletului sovietic dcoarece a deja pactul Kellogg, care conjinea accleaji asigurari. Dar chiar §i aceasta, p3rcrca lui, era «doar o alta formul3 pentru a amagi o lume burghcz3

nata s3 dispara, strivita sub c31ciiele soldatului sovietic (...) Dumncavoastra nulc Titulescu] prezcntaji problema ca §i cind, prin asemenea pacte §i prin cieri, pot fi rezolvate problemele sccuritajii, ale pacii. Dar cu spun c3 doar are este capabil va rezista. Daca el nu este capabil, cl poate avea orice rare pe hirtie §i, s3 spun inc3 o dat3, toate aceste hirtii nu vor constringe un rn revolujionar, al c3rui prim obiectiv este acela dc a distruge ordinea c3 a Europei. V3 spun ceva : Nu am antecedentc in negocierile cu sovieticii.

’rofesorul Iorga esle ccl mai rcmarcabil istoric al Romaniei (n. a.).

Page 115: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Politica Externa a Romaniei 157

Nu crcd in sinceritatea sovieticilor §i nu cred cS vreo semnSturS sovieticS ne-ar asigura pe noi»256.

Profesorul Iorga nu a fost singural istoric care susjinca aceste opinii. Cuo zi inainte. in Camera Dcputajilor, profesorul Cuza cleclarase ca: «Existcnja Romaniei nu poate fi apSrata prin petice de hirtie (...) inainte de a cSuta securi­tatea in pactele_Kellogg sau de neagresiune, noi trebuie s-o gasim in propria noastrS forj3». in acela§i sens Gheorghe Bratianu afirm ase ca: «in aceste tim- puri, apSrarea nationals trebuie sS fie principala preocupare a intrcgii noastre vicji publice», iar Codreanu observase cS: «lucrul esenjial pentru noi nu este ce spune sau ce nu spune pactul Kellogg, ci acela de a rSmine pe linia celor 1.000 ani de tradijie veche: intotdeauna sS Jinem mina pe spad3».

Succesorul profesorului Iorga in funcjia de prim -m inistru, Vaida, care dcjinea de asemenea §i portofoliul Afacerilor Externe, nu a rcluat im ediat nego­cierile cu sovieticii, Franja §i Polonia oferindu-se sS afle dacS la Moscova exists vreo §ans3 de injelegere. Polonia, ins3§i, era foarte nerSbdStoare s3-§i semneze pactul ei dc neagresiune, iar in iulie” 7 Romania §i-a dat consimJSmintul. Se credca cS, in accst stadiu al proccdurilor, obiecjiile privind injelegerile dintre Franja §i Polonia pe de o parte, §i Rusia pe de alt3 parte, ar putea sS tensioneze alianja, in timp cc relajiile ameliorate dintre aliajii ei (ai Romaniei) §i Rusia ar putea beneficia in mod indirect, in septembrie, atitudinea sovieticS nu pSrea mai promiJ3toare dar, la cererea lui Litvinov, negocierile au fost reluate, de data aceasta la Geneva, intre Litvinov §i CSdere, m inistrul rom an la Var§ovia, mai mult pentru a face plScere Franjei §i Poloniei, decit pentru orice alt motiv. Vaida era mai pujin sceptic decit prcdecesorul sSu in privinja §anselor dc succes §i a valorii pactului dc neagresiune insu$i. Tot ce spera era cS incheicrea acestui pact ar permite reluarea comerjului care, la rindul lui, a r putea imbunStSJi relajiile dintre cclc douS (Sri258, in ce-1 prive§te pe Litvinov, pactclc dc ncagre- siune erau penlru el, dupS cum inSrturisisc, simple instrum entc polilicc, obliga- jiile implicate neavind nici o valoare. Ceea ce prczintS importanJS era glasul opiniei publice. §i nici un pact nu ar fi considerat un succes in Rusia dac3 el (Litvinov), nu «rezolv3» problema Basarabiei239.

In cursul negocierilor, la Geneva, Vaida a insistat asupra includerii unui paragraf cum cS «acest tratat va fi interpretat in sensul c3 nici o disputa nu va limita obligajia ne-agresiunii»; dar sovieticii au cerut, la fel de tenace, ca textul sS fie citit intotdeauna «disput3 cxistent3». inainte sS fie adoptatS o decizie, Litvinov a pSrSsit Geneva §i negocierile au trebuit sS fie suspendate.

inainte ca ncgocicrile sS fie reluate, s-a produs o loviturS dc teatru. La 1 octombrie, Titulescu a demisionat din postul de trim is pe lingS Curtea de la Sf. Jarnes ?i, dupS douS zile mai tirziu, a acordat o declarajie agenjiei «Reuter» explicind c3 a procedat astfel ca semn de protest faja de ceea ce el numea o schimbare de politics, fara sS fie anunjat oficial. Considera pactul dc ncagresiu- ne nu numai de prisos, ci §i um ilitor pentru Romania, caci sovicticii, «refuzaser3 pinS atunci sS semneze exceptind cazul in care Romania recunoa§te, direct sau indirect, cS Basarabia este un teritoriu disputat». Cu alte cuvinte, sub fajada discut3rii pactului de neagresiune, s-a discutat, in rcalitate, un pact de recu- noa§tere a unei «dispute». Rezultatul acestei acjiuni neobi§nuite a fost nca§tep-

256 Dezbalere parlamentara din 24 noiembrie 1932 (ft. a.).257 Polonia a semnat pactul la 24 iulie 1932 (n. a.).258 Interviu acordat de Vaida ziarului «Dimineafa», 25 noiembrie 1932 («. a.).259 Rapoit dela Titulescu (24 iulie 1932), Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Kxtemc(n. a.).

Page 116: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

Frccleric C. Nanu

ii I iltilcscu i s-a oferit §i el a acceptat portofoliul Afacerilor Externe, iar :arca dc a colabora armonios cu Vaida s-a dovedit a fi imposibila a$a cai din urmS a demisionat la 17 octombrie 1932, funcjia de prim -m inistru prcluatS de Maniu.

in cursul dezbaterii parlamentare, din 28 noiembrie 1932, Titulescu §i-a mat punctul sSu de vedere: un tratat favorabil, cu siguranja; un tratat )sitor, da; un tratat nefavorabil, nu. El a considerat acceptarea formularii ute existente» ca fiind extrem de periculoasa, caci obligajia de a rezolva o a recunoscuta era implicita. in plus, daca textul tratatului asigura ca el 3leteazS» Pactul Kellogg §i continua sa afirme ca parjile se angajeaza sa sei de la acte de agresiune §i violenja, se implica faptul ca pactul Kellogg nu rzice. Atunci care va fi situajia in cazul in care tratatul expira dupa 5 ani ? Pactul Kellogg ar ramine in vigoare, insa un pact Kellogg care ar fi fost it §i golit de substanja sa».Argumentele lui Titulescu nu au rSmas farS replica. S-a aratat ca Vaida

ese niciodatS de acord cu formularea «dispute existente» §i ca nimic nu :a prezumjia cS el intenjiona sa accepte a§a ceva. Gafencu, fostul subse­al Afacerilor Externe, a obiectat ca Franja, Polonia §i Rusia, in orice caz, etascra, de asemenea, pactul Kellogg ca interzicind doar razboiul §i ca ant pentru Romania este modul in care Rusia interprctase pactul260. Titulescu §i-a consacrat restul cuvintului unei prezentari a situajiei din ltul cind preluase funcjia: la 29 octombrie, cabinetul decisese sa respinga I, exceptind cazul in care Moscova i§i retrage cererea privind adaugarea llui «dispute existente» §i a acceptat sa impuna citirea Articolului I ca au «votat», ca ele renunjS la rSzboi §i violenja in schimbul angajarii de a »(...)•La 30 octombrie, ambasadorul Rusiei la Paris i-a cerut guvernului francez izeze intenjiile cabinetului roman, dar a adaugat ca nu s-ar accepta nici ibare in formularea proiectului. Titulescu a facut clara pozijia Romaniei 10 noiembrie guvernul francez a informat Bucure§tii ca guvernul sovietic ese, din nou, cererea Romaniei. Totu§i, in acela$i timp, el transm itea o

notei prin care guvernul sovietic i§i reafirma credinja in principiilei Kellogg, ca §i in politica pa§nica §i se oferea sa acorde Romaniei un de 4 luni de la incheierea tratatului franco-rus, in care sa semneze261 ■4u mai este necesar de spus, oferta a fost respinsa de Parlam entul roman. 3§i zi, 23 noiembrie 1932, Polonia a sem nat un tratat de conciliere cu jr la 29 noiembrie, Franja a semnat tratatul de neagresiune; parea ca §i te speranjele privind stabilirea relajiilor normale intre Rusia §i Romania s3 fie abandonate.

isia politick a Conf'erin|ei pentru dczamiarc a adoptat, in martie 1933, o rezolujie pentru a r.ice folosirea forjei reparind astfel faptul cfi Pactul Kellogg nu prevflzuse accasta (n a.). «Lo Temps» 24 noiembrie 1932 (n. a.).

Page 117: Frederic C.nanu,Poltica Externa a Romaiei 1919-1933

INDICE DE NUME

A

Adatci, M incilaro 90, 140 Adrianopole 53 Africa 128Agrigoroaiei, loan 11 A kkerm an48, 53, 106 Albania 130, 132, 134, 145, 146 Alexandru (Regele lugoslaviei) 63,135 Alexandru cel Bun 48 Alsacia 122Aincrica 22, 69, 74, 121, 151 Amla§ 49Anglia 12 ,14 ,19 ,20 ,21 ,27 ,28 ,30-39 ,

43, 44, 54, 57, 58, 61, 66, 74, 77, 80-82, 88-90, 92, 94, 95, 97, 99, 100, 102, 113-116, 125, 127, 132, 137, 138, 141-146, 149-151, 154, 155

Aninoiu, Dumitru 16 Ankara 8Antonescu, Ion (mare$alul) 8, 31, 35

Antonescu,Victor 30, 35, 36, 38 Apponyi, A. 75, 82, 131, 137, 141 Arad 60, 64, 7 4 ,7 5 , 134 Arcos 132Ardeleanu, Ion 12, 15, 16, 38 Armenia 126 Arpad (dinastia) 48 Asia 47, 151Asquith, Herbert Henry 67 Atatiirk (Mustafa Kcmal) 43, 81 Atena 124, 145 Atlantic (coasta) 95 Attila 47Aurelian (imparat roman) 47 Austria 19 ,43,50-54,^7,60,82,86-88,

91 ,92 ,94 , 101, 125, 136, 137, 139, 143, 144, 149

Averescu, Ion 43, 44, 59, 74, 77, 83, 108, 109, 113-115, 122, 129

Avram, Iancu 54

Bacon, W. 13-15 ,30 ,34 Baiazid 49Balcani 12, 16, 36, 47, 51, 63, 81, 93,

128, 134, 145, 146 Balcic 56Balfour, lord James 67 Balta 124 Baltic 62, 82, 154Banat 49, 51 ,5 7 ,6 1 -6 3 ,6 4 ,7 2 ,7 4 , 82,

93BSrbulcscu, Petre 20 Barcia 32 Barthou, Louis 28 Basarab 48Basarabia 9,11-14,43-45,48,49,52-55,

5 9 ,6 1 -65 ,69 ,71 ,73 ,74 ,76 ,77 ,89 , 93,105-112,114-126,128-130,133,

135, 152, 154, 156, 157 Beard, Ch. A. 34 Beck, Josef 39 Beggar 92Bela al II-lea (Regele Ungariei) 48 Bela Orkvo 75Belgia 54, 55, 88, 96, 102, 125, 138 Belgrad 30, 36, 37, 62, 63, 82, 83, 87,

88, 92, 130, 134-138, 144 Bender 108, 109Bene?, Eduard 8 ,3 7 ,8 1 -8 8 ,9 1 ,9 3 ,9 4 ,

96, 98, 100, 101, 103, 131, 136, 139-141, 152

Berlin 7, 26, 33, 35, 38,44, 55, 57, 63, 68, 74, 103, 122, 124, 132

Bcrna 7, 8Bcrthelot. Henry M athias 155