Formula as Nr 990

8/3/2019 Formula as Nr 990

1/40

ele mai importante subiecte !

Formula As Nr :990


2/40

1

Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul

zburator

* Nemaiauzita poveste a parintelui Manuil, lipoveanul care mergea pe ape si

zbura prin vazduh, a fost publicata in revista "Formula AS", sub titlul "Cand a

zburat ingerul". Au trecut zece ani de atunci, dar cum ciudata istorie a preotului

din Carcaliu e inca plina de taine si de noi marturii, am hotarat sa v-o mai spunem

o data. Un reportaj de Cartea Recordurilor *

Manuil, buza de iepure

"Pe aici, toata lumea stie cate ceva despre Manuil. Sunt

oameni care l-au vazut mergand pe Dunare, de parca ar fi

mers pe gheata. Unii spun ca avea puterea sa se ridice in

vazduh, altii ca disparea deodata, ca sa apara apoi unde nu

te astepti. Eu am copilarit cu el, am fost veri buni, si pot sa

spun ca l-am cunoscut bine pe Manuil, cel nascut cu buza de

iepure, din neamul unor cazaci de pe Volga".

Mos Simion isi trece mana prin barba alba ca neaua,

incruntandu-si sprancenele stufoase. A implinit deja 90 de

ani, dar si-a pastrat mintea agera si stie, in amanunt, toate

povestile satului. Privirea

i se lumineaza si se bucura ca un copil cand isi aminteste ce sat frumos si bogat

era Carcaliu pe vremuri. "Pe atunci, Dumnezeu era mai aproape de pamant si de

oameni. De aceea se intamplau si minuni, cum au fost cele ale lui Manuil.

Oamenii nu l-au tinut minte degeaba, si daca inca isi mai amintesc de el,

inseamna ca a fost ceva, altfel l-ar fi uitat, cum uita atatea lucruri."

Prevestiri si semne

Emanuil Petrov a venit pe lume in toamna anului 1914, pe vremea cand Carcaliu

era un sat pescaresc, inconjurat de apele darnice ale baltilor Macinului. Desi nu

si-a cunoscut tatal, a carui urma s-a pierdut pe frontul primului Razboi Mondial,


3/40

2

Manuil a deprins de la ceilalti barbati din sat mestesugul pescuitului si, dupa

patru ani de scoala, a inceput sa cutreiere baltile.

Era un copil vesel, dar deosebit cumva de ceilalti. "Manuilka a fost ciudat inca de

mic, parca nu facea lucruri de copil. Stiu o intamplare de la tata, care era pe

atunci preot in sat. Povestea ca Elisabeta, sora lui, mama lui Emanuil, a venit lael plangand, ca baiatul ei a cazut la pat, bolnav, cu febra mare, de nu stia ce sa-i

mai faca. Tata si-a luat Biblia si a plecat sa se roage la capataiul lui. Catre seara,

Manuil si-a pierdut cunostinta si s-a zbatut asa, intre viata si moarte, pana

dimineata.

Mos Simion, varul parintelui Manuil

Doar o singura data s-a trezit din starea aceea si a zis: "Daca

mor si ma ingropati, sa deschideti mormantul dupa cateva zile.

O sa vedeti ca trupul meu nu va mai fi acolo."

Cum de se gandise un copil de 10 ani sa spuna asa ceva, nu se stie! Nu i-a fost

dat sa moara atunci, insa, multa vreme, toti s-au intrebat ce a vrut el sa zica cu

vorbele acelea."

Mos Simion se ridica sprinten de pe scaun si aduce doua cani mari, pline ochi cu

must. "E de la podgoria din curtea casei", spune zambind sugubat, apoi reia, cu

glas limpede, firul povestii si al amintirilor.

Viata si-a urmat cursul in asezarea de pescari din Lunca Dunarii. Manuil devenise

un flacau inalt si voinic, mereu voios si gata sa puna la cale cele mai nastrusnice

sotii. Era foarte credincios, invatase literele chirilice si stia sa cante pe note.

Oamenii care l-au cunoscut isi amintesc si acum vocea lui puternica si calda,

care insufletea cantarile bisericesti. Asemeni tuturor lipovenilor din sat, pleca cu

saptamanile la pescuit, pierzandu-si urma prin baltile Macinului, de unde se

intorcea numai in zilele de sarbatoare. De multe ori, pe cand toti se grabeau spre

casa, Manuil ramanea in urma glumind: "Va ajung eu din urma, ba chiar am sa fiu

acasa inaintea voastra, calare pe o vasla". Isi vedeau de drum si il lasau

aranjandu-si fara graba navoadele in barca adapostita la mal. Si, nu se stie prin

ce minune, Manuil chiar se tinea de cuvant: ajungea acasa cu mult inainte de

caderea serii.

Era ziua Bunei-Vestiri si clopotul bisericii ii grabea pe sateni catre slujba. Manuil


4/40

3

s-a trezit inainte de rasaritul soarelui cu un gand ciudat. In odaia sa il asteptau,

inca din ajun, hainele de sarbatoare, pantalonii cei buni, padiovka abia spalata,

cingatoarea si cizmele lustruite cu grija. Trece pe langa ele de parca nici nu le-ar

fi vazut, se imbraca grabit in straie obisnuite, isi pune opincile cele vechi, se

incinge cu o franghie si dispare pe drumul ce ducea catre Dunare. Ingrijorata,mama lui, care stia ca baiatul ei nu lipsise niciodata de la biserica, a incercat sa

il opreasca. Dar in zadar. Manuil disparuse si, timp de cateva zile, nimeni nu a

stiut nimic despre el. Cand s-a intors, era plin de noroi si tras la fata de nesomn si

oboseala. "Iar a venit matusa Elisabeta la tata", vorbeste ca pentru sine mos

Simion. "La cine altcineva sa se fi dus? Mai plecase Manuil si in alte dati, dar

niciodata in zi de mare sarbatoare. Unde a fost si cu cine s-a intalnit, nu se stie

nici in ziua de azi. De atunci, el a fost mereu amestecat in intamplari de

neinteles."

Batranul din usa bucatariei

Al Doilea Razboi Mondial il aduce pe tanarul Emanuil Petrov in randul tunarilor de

la regimentul trei artilerie Braila. Camarazii ii spuneau "Ursu'", pentru ca era inalt,

lat in umeri si foarte puternic. Cu firea lui vesela si increzatoare, a fost indragit

de un capitan, care l-a luat pe langa el ca ordonanta. In casa ofiterului, Manuil era

om bun la toate, spargea lemne, spala vase si se ingrijea de gospodarie. Se pare

ca aici, intr-o noapte, o aparitie ciudata i-a hotarat destinul, asezandu-l definitivpe taramul miraculosului.

Clopotarul Ivan

Era trecut de ora doua noaptea, capitanul avusese musafiri si

Emanuil inca punea randuiala prin bucatarie. Toti ceilalti se

culcasera si, in linistea care cuprinsese casa, a rasunat pe

neasteptate vocea unui strain: "Nu te speria! Am venit sa iti

spun ce ai de facut." In usa bucatariei aparuse un batranel

imbracat in alb, cu parul lung si barba stufoasa. Mosneagul i-a prezis ce avea sa

urmeze si a disparut la fel cum aparuse. A doua zi, Manuil a povestit capitanului

si prietenilor ce patise noaptea trecuta, dar nimeni nu a putut gasi o explicatie

pentru ciudata intamplare. A fost prima si ultima oara cand Manuil a impartasit

cuiva lucrurile stranii care se petreceau cu el. De atunci, aparitiile miraculoase si


5/40

4

intamplarile neobisnuite nu au incetat sa se arate. Toti se mirau, numai Manuil se

purta de parca toate acestea erau lucruri firesti.

In 1940, Romania cedeaza Bulgariei Cadrilaterul, iar regimentul lui Manuil

primeste ordin de retragere. Era noapte si o ploaie care nu se mai oprea

transformase drumul intr-o adevarata mlastina. Tunurile s-au impotmolit, iarsoldatii nu izbuteau cu nici un chip sa le urneasca din loc. Inhamasera chiar cate

patru cai la un tun, dar in zadar. Vazand incurcatura in care se aflau, Manuil si-a

croit drum prin mocirla, si-a inclestat bratele pe teava unui tun si a inceput sa-l

traga afara din noroiul gros. Inmarmuriti, oamenii care se aflau prin preajma au

vazut cum rotile masinariei incep sa se miste.

Dunarea la Carcaliu

Deodata, parca de nicaieri, alaturi de Manuil s-a ivit un barbat voinic, pe care

nimeni nu il mai vazuse pana atunci. Strainul mergea descult prin glodul alunecos

si scotea tunurile din mlastina, unul cate unul, de parca masinile de peste o suta

de kilograme ar fi fost usoare ca niste jucarii. Nici nu au apucat artileristii sa isi

revina din uimire, ca tunurile lor stateau aliniate in siguranta, iar misteriosul

barbat se indeparta cu pasi domoli.

- Cum de s-a intamplat asta? Cine este omul care te-a ajutat? l-au intrebat

camarazii pe Manuil, care isi curata linistit noroiul de pe cizme.

- Nu stiu, am vazut ce ati vazut si voi.

- Si de ce nu l-ai intrebat macar cum il cheama?, au insistat oamenii inca speriati.

- Dar voi de ce nu l-ati intrebat? Nu v-a oprit nimic sa va apropiati de el, a raspuns

molcom Manuil.

Povestile lui Ivan, clopotarul

Dupa terminarea razboiului, Manuil s-a intors in sat. S-a insurat, a avut doi copii si

a continuat sa-si duca traiul de pescar. Insa destinul sau ia o intorsatura ciudata

cand, pe neasteptate, oamenii din sat au hotarat ca el sa le fie diacon. Lipovenii

sau staroverii, cum li se mai spune credinciosilor rusi de rit vechi, au pastrat

pana azi traditia de a-si alege preotul din randurile lor. Numit diacon mai intai, cel

ales urmeaza, la timpul cuvenit, sa fie hirotonisit ca preot.


6/40

5

Biserica din Carcaliu, in anul construirii ei

Astfel, la varsta de 33 de ani, preotul Manuil a tinut prima sa

slujba de Florii in biserica "Sfanta Treime" din Carcaliu.

"Clopotele au batut toata ziua. Biserica era imbracata in flori si

pe jos era un covor din ramuri de trestie. Se adunase acolo tot

satul sa primeasca binecuvantarea parintelui, era plina curtea

bisericii de oameni imbracati de sarbatoare. A fost mare veselie

in ziua aceea." Mos Simion da peste cap cana cu must si se

ridica cu hotarare de pe scaun. "Sa mergem la casa lui Manuil. Acolo a ramas

numai fata lui, Axenia. Simion, fratele ei, a plecat sa munceasca in Italia. Axenia

acum sta singura si nu prea deschide la straini."

Iesim pe ulita dreapta, ce se intinde pustie sub razele soarelui de toamna. De-o

parte si de alta, casele, altadata vopsite in alb si nuante vesele de albastru, sunt

acum cenusii si tacute. Drumul spre casa lui Manuil Petrov trece pe langa

biserica inalta, cu turlele albe ca niste trepte ce par a urca spre cer. "Este cea

mai mare biserica lipoveneasca din Romania", ne spune mandru mos Simion si

striga ceva in ruseste, spre curtea larga ce inconjoara cladirea. Din spatele unui

gard viu apare un barbat imbracat cu o camasa vesela, incins cu brau impletit din

fire rosii si albastre. Este Ivan, clopotar inca de pe vremea parintelui Manuil. Ne

saluta bucuros de oaspeti si ne pofteste sa ne odihnim pe o bancuta de lemn, sub

un nuc umbros. Cand afla de ce am venit, sprancenele i se ridica a mirare: "Ati

venit special sa aflati de parintele Manuil? L-am cunoscut, doar el m-a invatat

cum se bate un clopot. Mare om a fost parintele, eu nu am mai vazut un preot cu

o putere a rugaciunii atat de mare. Oamenii spun ca facea minuni, dar, vedeti

dumneavoastra, minunile au inceput de cand s-a preotit. Credinta si rugaciunea i-

au dat puterile astea.


7/40

6

Eram tanar pe atunci, nu aveam nici douazeci de ani, si s-a imbolnavit sora mea

cea mica. Cazuse la pat intepenita si cu gatul umflat, nu mai bea, nu mai manca

si avea febra mare, de nu mai recunostea pe nimeni. De la spital, de la Braila, i-au

spus ca este meningita luata de la tantari si nu mai au ce-i face. Au adus-o acasa

si a venit parintele. Trei zile a stat langa ea. Nu a baut nici apa, numai a stat in

genunchi si s-a rugat. Ne-a poruncit si noua sa ne rugam si sa postim. Toti ne-am

rugat pentru ea, si dupa o saptamana, a inceput sa-si revina. Ciudat este ca la

inceput il recunostea numai pe parintele si spunea ca deodata cu el, in camera a

venit si sfantul Ioan, care arata tanar, era inalt, cu un chip slab si privirea trista.

Dar noi nu vedeam nici un sfant, era doar parintele Manuil, care tamaia odaia. Am

crezut ca sora mea aiureaza si nu ne-am mai gandit la asta. Dar ea isi aduce

mereu aminte de sfantul pe care l-a vazut la capataiul ei, in ziua cand s-a intors

din morti. Si acum, cand a venit din Italia, a aprins lumanari pentru parintele

Manuil, care i-a salvat viata."

Ivan isi netezeste ingandurat poalele camasii si isi face de lucru cu ciucurii mari

de la cingatoarea frumos colorata. Povestea asta i-a amintit de alte intamplari de

neuitat la care a fost martor. Prinde curaj si incepe sa vorbeasca, alegand

cuvintele cu grija. "Era o toamna calda, asa ca acum, si in curtea bisericii se

adunasera mai multi oameni bolnavi, veniti din sate, de departe, sa caute leac la

parintele Manuil. Erau si betegi, si surzi, iar el ii asculta si ii povatuia din zori si

pana in seara. Parintele nu manca niciodata prea mult, dar cand se ruga pentru

bolnavi, mereu tinea post negru, asa ca era slabit si obosit in zilele acela.

Intr-o dimineata, cand ma intorceam cu dansul de la utrenie, ne-am intalnit cu un

om pe care nu-l mai vazusem pana atunci. El si parintele s-au indepartat cativa

pasi si au discutat despre ceva secret, cred, pentru ca eu, desi eram foarte

aproape, nu am auzit nimic. Puteam in schimb sa vad ca strainul semana foarte

mult cu sfantul Ioan, asa cum l-a descris sora mea, cand era bolnava.

Strada bisericii, pe care parintele Manuil ii astepta

pe pescari

Dupa ce necunoscutul a plecat, l-am intrebat pe

parinte despre ce a vorbit cu omul acela. "Dar tu de

ce nu te-ai apropiat si nu ai ascultat, ca doar nu te-

a oprit nimeni?", mi-a raspuns parintele. Era adevarat, nu ma impiedicase nimeni

sa ma apropii si chiar am vrut, dar picioarele nu ma ascultau, erau intepenite in

pamant".

Prin fata bisericii din Carcaliu trece drumul ce duce spre Dunare. Aici ii placea


8/40

7

parintelui Manuil sa sada seara si sa le dea binete pescarilor ce veneau din balta,

covarsiti sub greutatea cosurilor pline cu peste. "Era un om senin si ii placea

mereu sa spuna ceva vesel. Cu timpul, insa, glumele lui au devenit tot mai

ciudate si unii au inceput sa se teama de el. Eram tanar pe atunci, dar imi aduc

aminte ca si pe mine m-a speriat parintele. Imi placea mie tare mult de o fata simereu ma gandeam la ea, recunosc, uneori cu pacat. Si s-a intamplat intr-o zi ca

pe la pranz sa ajung acasa si sa adorm. Deodata, in urechi, am auzit vocea

puternica a parintelui Manuil zicand: "Tine-te departe de ispita si lupta cu

Anticristul!". M-am uitat in camera si nu era nimeni. Am sarit din pat, m-am

imbracat si am fugit la el acasa, la celalalt capat al satului. L-am gasit acolo,

spargea niste lemne. A pus toporisca deoparte si m-a intampinat razand: "Ei, ai

auzit ce ti-am spus?"." Ivan si-a impreunat sprancenele, parca mirat si acum de

intamplarea prin care trecuse. Stia ca parintele Manuil savarsise lucruri si mai

mari, la care asistase nu un singur om, ci zeci de oameni cu mintea limpede si cu

frica de Dumnezeu.

Prin vazduh si pe ape

Era praznicul manastirii Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Slava Rusa,

mare sarbatoare, la care veneau pelerini din toata tara. In acel an insa, s-a

intamplat ca parintele Manuil sa aiba randuita o slujba la ora 9, in biserica din

sat. Slujba dura mai mult de jumatate de ora si Manuil o tinuse asa cum secuvine, respectand fara graba canoanele. Cu toate acestea, pe la ora 10, in

timpul Evangheliei, el era deja in altarul manastirii Uspenia. "Blagosloveste-ma,

Sfintia Ta!", s-a auzit glasul lui, si parintele Manuil s-a aruncat la picioarele

episcopului Ambrosie. Uimiti, oamenii care il stiau in Carcaliu, la mai bine de 100

de kilometri distanta, l-au intrebat cum de ajunsese asa de repede. "Am trecut pe

deasupra muntilor", a raspuns taios Manuil. Dar era peste puterile omenesti sa

urci si sa cobori Muntii Macinului, pentru a ajunge din Carcaliu in Slava Rusa in

numai 20 de minute, cat ii trebuise lui Manuil sa o faca. Oamenii l-au privit cu

uimire si au prins a-si face cruce. Preotul lor incepea sa ii punape ganduri...

Dar intamplarile care au urmat au intrecut orice asteptare.

Intr-o dupa amiaza de primavara, un grup de oameni din

Carcaliu, care asteptau autobuzul in dreptul trecerii de bac Smardan, l-au zarit

mergand pe apa, asa cum ar merge cineva pe gheata. Cand Manuil s-a apropiat de


9/40

8

ei, au vazut ca era insotit de doi batranei, cu parul alb, inconjurati de o aura care

stralucea ca aurul. Sub privirile oamenilor incremeniti de spaima, cei trei au ajuns

la mal, unde au baut apa din niste pahare aurii si apoi au disparut. Speriati,

satenii au trimis o scrisoare batranului preot Aghei, povestindu-i cele petrecute.

Scrisoarea poarta semnaturile celor 18 oameni care marturisesc, toti, ca au vazutacelasi lucru.

Martor al puterilor neobisnuite ale preotului Manuil a fost si Ambrosie, episcopul

Slavei. Instiintat prin mai multe scrisori despre faptele stranii ale parintelui

Manuil, Ambrosie hotaraste sa ii ceara explicatii. "Chiar si mie mi s-a scris ca

trebuie sa fii judecat din punct de vedere canonicesc. Te rog fara intarziere sa

ajungi pana la manastire, pentru ca aici sa lamurim mai bine lucrurile", ii cere

episcopul intr-o scrisoare ce poarta data de 2 iulie 1961. Supus, Manuil s-a grabit

sa ajunga in fata arhiereului, care i-a adresat fara ocolisuri toate intrebarile din

scrisorile oamenilor. "Doar ce l-am intrebat ca, deodata, m-a facut sa vad ceva de

era sa cad jos. Dar despre asta nu este voie sa vorbesc", a marturisit episcopul

Ambrosie. De atunci, desi a mai primit scrisori ce relatau fapte de necrezut,

episcopul Slavei nu i-a mai adresat lui Manuil nici o intrebare, dar nici nu a

dezvaluit secretul, pe care l-a luat in mormant.

Solomonarul Samson

De la o vreme, parintele Manuil a inceput sa plece din Carcaliu, calatorind prin

satele lipovenesti din Bucovina si Moldova, unde citea molifte bolnavilor si

aducea ploaia prin rugaciunile sale. Deseori era insotit de Samson, un lipovean

din Bucovina, care aparuse intr-o zi, ca din senin, in preajma sa, si ii devenise cel

mai apropiat prieten. "Samson arata mai batran decat era, poate din cauza ca a

trebuit sa isi poarte de grija singur. Era un om calm si tacut si umbla mereu

imbracat cu o rubasca alba, din panza subtire, chiar daca afara era ger sau

zapada", isi aminteste clopotarul Ivan.

Biserica din Carcaliu, astazi

Despre Samson, oamenii spuneau ca a ramas orfan de mic si

s-a refugiat in padure, unde a trait ascuns in scorbura unui

copac. Cand a fost gasit, avea aproape noua ani, dar, pentru ca fusese atata

vreme singur, nu mai stia sa vorbeasca si sa se poarte ca un om. Crescut in

apropierea muntilor Semenic, Samson avea puterea de a "simti" aurul, pe care il


10/40

9

descoperea cu ajutorul nuielei sale de alun. Desi era un simplu mirean, cunostea

pe dinafara scrierile sfinte si prorocea in versete, asemeni lui Manuil. Cand erau

impreuna, rugaciunile lor erau mai puternice si aveau darul de a cobori ploaia

asupra recoltelor parjolite de seceta. Cei doi aveau puterea de a starni si vijelii

care se abateau fara mila asupra celor ce nesocoteau randuielile sfinte. Lamanie, Samson era mai aprig decat Manuil si nu pregeta sa ii pedepseasca pe

pacatosi. Odata, infuriat de faradelegile unor staroveri dintr-un mic sat

dobrogean, a trimis asupra lor o furtuna naprasnica. In cateva minute,

acoperisurile caselor au fost smulse, gradinile devastate si recoltele facute una

cu tarana. Cuprins de mila fata de nenorocirea oamenilor, Manuil l-a dojenit pe

Samson si i-a interzis ca pe viitor sa mai fie atat de aspru.

"Dupa moartea parintelui Manuil, Samson a plecat, si multa vreme nu s-a mai

stiut nimic de el. Pe urma s-a auzit ca a fost foarte bolnav si la scurt timp s-a

stins. Mereu spunea ca el, la fel ca si Manuil, ar fi trebuit sa traiasca in Serbia.

Dar au iubit mult tinuturile acestea, unde asteptau sa se petreaca o mare

transformare spirituala. Nu a dat niciodata prea multe lamuriri, doar spunea ca ei

sunt numai niste vestitori", isi incheie povestea clopotarul, clatinand ganditor din

cap. Acum, ca a prins pofta de vorba, ar mai avea multe de spus, insa este

aproape mijlocul zilei si mos Simion ne grabeste spre casa parintelui Manuil.

Axenia

Ne intoarcem pe ulita larga, sub razele galbene ale soarelui de toamna. Mergem

vreo 50 de metri si ne oprim in fata unei case mari, vechi, ce poarta, pe sub

stratul de praf, urmele unei vieti mai bune. Mos Simion bate cu putere in poarta

scunda si, dupa cateva momente de asteptare, ne deschide o femeie maruntica,

ce se da repede inapoi cand vede musafiri straini. Este Axenia, fiica parintelui

Manuil, care a ramas singura in casa parinteasca. E greu sa ii dai o varsta, are

parul carunt, dar tenul ii este alb si neted. Ne masoara cu o privire albastra si voit

rece, apoi zambeste, dovada ca am trecut testul primelor impresii si ne pofteste

sa intram. Ne asezam toti trei la o masa trainica, din lemn, mestesugita cu ani in

urma de parintele Manuil. "Ii placea sa munceasca, mai ales tamplarie. Parca il

vad lucrand aici in curte, avea putere cat trei, cum se spune, si nu obosea

niciodata. Mereu glumea cu noi si cu mama, iar daca il intrebam despre treburile

lui, radea si schimba repede vorba. Nici eu, nici fratele meu, nu am stiut nimic

despre minuni. Auzeam tot felul de lucruri prin sat, dar nu stiam cat este

nascocire si cat adevar. Abia cand a simtit ca se sfarseste, ne-a spus ca tot ce

zic oamenii despre el este adevarat. Daca ar fi fost ceva inventat, ne-ar fi spus:


11/40

10

"Nu credeti cutare lucru". Dar el asa s-a stins, zicand ca tot ce se vorbeste este

adevar." Glasul i se inmoaie de emotie si isi sterge pe ascuns, cu marginea

basmalei, urmele de lacrimi care i s-au ivit in colturile ochilor. Acum, ca s-a intors

cu gandul la vremurile acelea, simte nevoia sa mai zaboveasca pe taramul

amintirilor.

Ne povesteste cum, intr-una din verile copilariei, venind de la joaca, s-a izbit de

un om care iesea din camera tatalui ei. Figura strainului ii parea cunoscuta, insa

Axenia nu isi putea aminti cu exactitate cine este. Spre seara, cand a intrat in

biserica, a vazut chipul necunoscutului privind-o de pe una dintre icoanele vechi

de lemn: era Sfantul Ioan Evanghelistul. "Nu am indraznit sa-l intreb nimic pe tata

si, chiar daca l-as fi intrebat, el ori ar fi glumit, ori ar fi schimbat vorba, cum facea

de obicei."

Ultima fotografie

De atunci s-au mai intamplat si alte lucruri neobisnuite, pe

care azi le vede intr-o alta lumina. "Nu intelegeam cum poate

el sa iasa in ploaie, fara sa-l atinga strop de apa, in timp ce

altii erau uzi pana la piele, sau de unde stia tot ce scrie in ziar

numai trecandu-si privirea peste pagini."

In anii '50, cand Manuil devenise preot, in Romania, partidul

comunist ducea deja o politica agresiva de sovietizare. In Dobrogea, rusii lipoveniar fi trebuit sa fie primii care sa imbratiseze entuziast modelul fratilor rusi si, de

aceea, comunitatea din Carcaliu se numara printre obiectivele activistilor de

partid. Insa realitatea a infirmat rationamentul comunistilor. Lipovenii nu erau

deloc dornici nici sa inceapa lupta de clasa, nici sa puna umarul la marea

colectivizare. Preotul Manuil, care le insufla oamenilor credinta si le amintea ca

intaia datorie o au fata de tara care i-a adoptat, devenise un "element social

negativ". "Aparusera prin sat niste inscrisuri anticomuniste si ei il banuiau pe

tata. Oamenii vorbeau impotriva comunistilor si activistii spuneau ca preotulManuil ii incita la revolta", isi aminteste Axenia.

Desi era anchetat aproape saptamanal, parintele Manuil nu si-a abandonat

convingerile patriotice. S-a opus cand a fost obligat sa isi dea copiii la o scoala

unde se preda numai in limba rusa. Se gandea ce viitor vor avea daca nu vor sti

sa scrie si sa citeasca romaneste. "Zicea de mine: "Daca trimit fata la magazin

dupa ceva si nu stie sa citeasca eticheta, cine stie cu ce vine inapoi?"", isi

aminteste Axenia. "Pana la urma, a fost arestat si condamnat la moarte. L-au


12/40

11

inchis la Macin si doua saptamani nu am stiut nimic de el. Pe urma am aflat ca a

fost osandit si voiau sa-l impuste, fara proces, fara dovezi, asa, de pe o zi pe

alta."

Dar nu era scris ca viata parintelui Manuil sa se sfarseasca atunci. Peste noapte,

la sediul securitatii din Macin, a aparut un oaspete neasteptat, care a ceruteliberarea condamnatului. A doua zi, in loc sa fie executat, Manuil Petrov a fost

lasat sa se intoarca acasa. Revenirea lui in sat a fost privita de oameni ca o

adevarata minune.

In urma acestei intamplari, preotul Manuil a devenit si mai atent, ca nu cumva

copiii lui sa vada sau sa auda ceva ce le-ar fi pus in primejdie vietile. A continuat

sa cutreiere satele

In urma acestei intamplari, preotul Manuil a devenit si mai atent, ca nu cumva

copiii lui sa vada sau sa auda ceva ce le-ar fi pus in primejdie vietile. A continuat

sa cutreiere satele din Dobrogea , vindecand boli ce pareau fara leac, indemnand

oamenii sa isi afle salvarea in gredinta si rugaciune. Deseori, satenii il vedeau

mergand alaturi de niste oameni foarte tineri sau foarte batrani, care raspandeau

o lumina stralucitoare, ce nu era de pe lumea aceasta. De cate ori poposea intr-

un sat, lumea se aduna in jurul lui, iar parintele Manuil vorbea insufletit despre

timpurile noi care vor veni si despre schimbarile pe care le vor aduce. Stia ce se

intampla peste granita, cum se lupta pentru a-si pastra credinta crestinii din

celelalte tari cotropite de "Dragonul Rosu" (Uniunea Sovietica). Nu se stie de

unde, Manuil parea a cunoaste amanuntit situatia ortodocsilor din Serbia si,

pretextand ca recita din Apocalipsa, vorbea despre insemnele "diavolului" ce a

ridicat impotriva Bisericii drapelul rosu, insemnat cu steaua in cinci colturi si

secera mortii.

Alaturi de episcopul din Salva Rusa (parintele Manuil - al

treilea din dreapta)

"Samson mi-a spus ca l-a cunoscut pe tata in Serbia, iar apoi s-au intalnit in

Etiopia. Am crezut ca nu aud bine, pentru ca tata nu plecase niciodata de acasa,

si l-am pus sa repete.


13/40

12

El a repetat clar numele mai multor tari, de care eu nu auzisem pana atunci. Dar

cum sa fi ajuns el asa departe, la o distanta pe care nici nu mi-o pot inchipui,

cand stiu ca nu a lipsit niciodata prea mult din sat?", se intreaba Axenia. Face

ochii mari, a mirare, cand afla ca Etiopia este singura tara crestin-ortodoxa din

Africa si ca negrii ce traiesc acolo isi fac semnul crucii si se inchina la Domnul

Dumnezeu. Dispare pentru cateva momente in casa si se intoarce cu un plic

ingalbenit de vreme, pe care il deschide cu grija. "Astea sunt scrisorile ramase in

urma lui tata. Unele sunt primite de parintele Aghei, scrise de oamenii din sat,

altele au sosit tocmai de la muntele sfant Hermon, de la calugarii de acolo". Si

ordoneaza pe masa, una cate una, foile scrise cu litere slave. La sfarsit, aseaza

cu duiosie o fotografie cu margini zimtate, din care ne priveste un barbat voinic,

cu barba argintie si stufoasa, rasfirata pe pieptul sutanei. Are ochii scanteietori,

si privirea lui apriga pare ca te atinge in strafundul sufletului. "Era un om vesel si

senin, dar cand se supara, iti dadeai seama din privire. Daca erai vinovat, se uita

la tine si trebuia sa marturisesti. Poza asta a facut-o cu putin timp inainte sa

moara", rosteste incet Axenia si privirea i se impaienjeneste de lacrimi si de dor.

Cu timpul, parintele Manuil devenise tacut si parca uitase sa mai rada. Obisnuiti

cu firea lui vesela, oamenii au inceput sa-l intrebe ce s-a intamplat de nu mai

glumeste. "Mi-a interzis ingerul", raspundea el cu gravitate.

In primavara anului 1976, de Florii, a tinut ultima sa slujba la biserica din

Carcaliu. La scurt timp, s-a stins din viata, la un spital din Bucuresti. "De cand a

intrat el in spital, oamenii au inceput sa se agite, de nici doctorii nu stiau ce se

intampla. Parca si acum il vad in clipa cand a inchis ochii. In salon, toti bolnavii s-

au speriat, desi el s-a stins in tacere. O femeie a strigat: "A zburat ingerul!". Pe

urma, toate au mers lin, de parca cineva randuise dinainte sa fie pregatit sicriul,

masina cu care sa il aducem acasa, toate cele trebuincioase inmormantarii. Nu a

fost nevoie sa facem nimic, toate treburile se rezolvau singure. Abia atunci aminteles cine fusese tata."

Preotul fara cruce

In cimitirul de la marginea satului, nu-i nici tipenie de om. Se aude doar fosnetul

ierburilor uscate de soare care au crescut pana la genunchi. Desi traditia spune

ca preotii trebuie sa fie inmormantati in curtea bisericii, parintele Manuil a cerut


14/40

13

sa fie ingropat aici, in cimitirul satului, ca un lipovean obisnuit. Si a mai avut o

dorinta, pe care nimeni nu a reusit sa o inteleaga: la capataiul sau sa nu vegheze

nici o cruce. Ascuns intr-un deplin anonimat, mormantul preotului Manuil pare a fi

de negasit. Asa ar fi ramas, daca groparul Cosma nu ar fi trecut prin cimitir. Lasa

in drum roaba cu pamant si se apropie in graba, dornic sa fie de ajutor. Cand audece mormant cautam, fata i se lumineaza de mandrie. "Eu sunt nepotul lui, tot

Petrov ma numesc. Nu a vrut sa se stie unde ii este mormantul, nu a vrut sa i se

faca monument, nici cruce nu a vrut. Asta a fost dorinta lui si familia a respectat-

o." Se opreste in fata unui petic de pamant napadit de buruieni. Aici, in urma cu

35 de ani, a fost inmormantat Manuil Petrov, preotul lipovean care mergea pe ape

si zbura prin vazduh, vorbea cu sfintii si deschidea cerurile.

Scrisorile lipovenilor din Carcaliu despre minunile parintelui ManuilPRIMA SCRISOARE

4 martie 1970

Draga parinte Aghei,

Fragmente din scrisori

Va scriem aceasta scrisoare despre preotul Manuil. Draga parinteAghei, noi nu mai suntem copii; avem aproape 66 de ani sau mai

mult. Va scriem o intamplare foarte inspaimantatoare. Veneam de la

lucru intr-o zi de joi, la orele 14.00-15.00, si am trecut Dunarea la

Ghecet Smardan. Asteptam autobuzul ca sa mergem acasa. Stand pe

malul Dunarii langa bufet si privind in partea unde bacul traverseaza

Dunarea, vedeam ceva pe apa ca o barca, dar parca nu era barca, ce se apropia spre

partea asta, la Ghecet. Noi eram 11 barbati si 7 femei, cum cunoasteti brigada.

Ne uitam si, cand s-au apropiat, erau trei barbati pe apa, care mergeau ca pe gheata.

Cand ne uitam mai bine, era preotul nostru Manuil si doi batranei de-o parte si de alta a lui.Femeile noastre s-au speriat, s-au intors, au inceput sa tremure si nu puteau scoate un

cuvant. Noi priveam. Ei au sosit la mal, au intrat sub streasina bufetului si s-au oprit langa o

masa. Preotul Manuil a intrat in bufet si a adus o sticla de apa minerala. Unul din ei a scos

trei pahare si le-a pus pe masa. Parinte, paharele straluceau ca soarele, de nu puteai sa te

uiti la ele. Preotul Manuil a turnat apa in fiecare pahar, au baut si deodata au disparut.

Draga parinte, noua ni s-au taiat picioarele de frica si nu mai stiam unde sa mergem. Unul

din noi a zis sa mergem in partea cealalta, la Braila, altii - acasa. Pana tarziu, am ramas

pironiti in acel loc. Nu puteam face un pas. Abia la ultima ora am plecat. Femeile noastre s-


15/40

14

au imbolnavit de frica.

Draga parinte, ceea ce am vazut aceea v-am scris. Noi am fost 18 persoane si cu totii am

vazut cum preotul Manuil trecea Dunarea cu doi oameni.

Plecaciune parinte si nu va suparati ca nu v-am spus mai mult ca ne e frica.

Oamenii din comuna Carcaliu.

A DOUA SCRISOAREData necunoscuta

Parinte Aghei, eu sunt sofer de rata.

Parinte, Dumneata iti aduci aminte ca intr-o zi mi-ai urcat in autobuz la

Galati un preot solid cam sur, nu? Ce-am patit cu el! Nu-mi pot reveni

nici astazi.

Parinte, mergeam. La podul peste Siret, preotul a disparut din autobuz.Am ramas toti inmarmuriti. Ne priveam unul pe altul si n-am putut vorbi

pana la Braila.

Parinte, cand am ajuns in autobaza, am oprit si toata lumea a coborat

fara murmur si sovaire si a luat-o din loc. L-am vazut pe preot cu doi tineri atat de frumosi, ca

te prindea mirarea. Straluceau ca si aurul. Carnea tremura pe mine.

Urmarindu-i, au inceput sa dispara, sa se topeasca. Si s-a dat un luciu in mine, cand m-am

trezit, nu stiam unde merg si m-am slabit la nevoie mica si mare.

Asa am patit parinte. De unde Dumneata l-ai gasit pe preotul ala? M-ai nenorocit complet.

Cand o sa mai dea de mine, nu-l mai primesc in autobuz, pe cuvant parinte.Parinte, te rog frumos sa nu spui la nimenea ce ti-am scris, ca stiu cum e lumea din ziua de

astazi. Eu ce-am vazut, aia v-am scris.

Placaciune parinte.

A TREIA SCRISOAREDragul nostru parinte Aghei,

Noi suntem sapte suflete care ne temem mult de parintele Manuil, pentru ca am vazut omare minune de la el. Dupa cum stiti, el a fost pescar, iar noi am fost targovete. Cumparam

de la el peste si s-a intamplat ca odata sa bem cu el si asa ca ne-am imbatat. Noi,

pacatoasele, am vrut sa-l atragem la desfranare. Pentru Hristos, iarta-ne ca suntemnevrednice. El cand a vazut aceasta, s-a suparat si a inceput sa ne sperie si ne-a intrebat

daca noi stim cine este el.

Mormantul dintre ierburi


16/40

15

Draga parinte, aceasta s-a intamplat pe Dunarea cea veche, si stiti ce apa adanca are

aceasta. El a inceput sa mearga deasupra apei, tocmai pana la mijlocul Dunarii. Cum se

merge pe gheata, asa mergea el pe apa, si apoi s-a intors, parinte drag. Noi cum am vazut

ca el a mers pe apa si se intorcea, am cazut cu fetele la pamant si, intr-o clipa, ne-a trecut

mahmureala si ne-am facut moarte de frica. El s-a apropiat de noi si ne-a intrebat care vrea

sa se desfraneze prima cu dansul. Noi zaceam ca niste morti si el s-a apropiat si a inceput

sa ne ridice una cate una. Ne-a spus "Cum de sunteti poznase ca pisicile si fricoase ca

iepurii? Acum ati vazut cine sunt eu sau nu? Spuneti-mi!" "Noi am vazut cine esti", am

raspuns, abia atunci dezlegandu-ni-se limba. "Daca veti spune cuiva ce ati vazut aici,

atunci veti muri toate pe loc si nu veti avea parte de Imparatia Cereasca."

Draga parinte, transmiteti Sfintia Voastra episcopului, caci noi nu-i spunem nimic. Iarta-ne,

pentru Hristos, pe noi pacatoasele. Noi nu putem face aceasta, ne temem pentru ca el este

un mare om. Iertati-ne! Chiar daca v-am dat scrisoarea, sa nu credeti ca noi am trait cu el.

Autor : Ana Dobrescu

Romania -Apus


17/40

16

Marea farsa a sfarsitului lumii

Anul acesta, pe 25 septembrie, conform celor mai recente previziuni, urma sa se

petreaca sfarsitul lumii. Al catelea? Cine mai stie... Daca ar fi sa luam in calcul

toate prevestirile, incepand cu cele stravechi, Apocalipsa ar fi trebuit sa vinademult, iar lumea noastra sa dispara in haos. Cu toate acestea, viata exista in

continuare si oamenii se incapataneaza sa traiasca, in ciuda tuturor profetiilor,

proorocirilor si previziunilor sumbre

Calendarul mayas, invocat adesea in scenariile legate de

sfarsitul lumii

Urmasii nedemni ai lui Noe

Conform Cartii de capatai - Biblia, singurul care nu a dat gres in profetia sa

asupra finalului apocaliptic al lumii a fost Noe. Dupa el, sute de pseudo -profeti s-

au aventurat in a anunta, de fiecare data gresit, data cand lumea va inceta sa mai

existe.

Inainte de a parasi aceasta lume, sfantul Ioan Evanghelistul a scris Apocalipsa,

ultima carte din Noul Testament, unde infatiseaza felul in care va disparea

omenirea. Data exacta insa nu a fostspecificata, de aceea, primii crestini au

inceput sa faca fel de fel de supozitii, in legatura cu a doua venire a lui Hristos.

Se poate spune ca

asa a inceput "afacerea" sfarsitului lumii. Netinand cont de spusele apostolului

Marcu: "Cat despre ziua aceea sau ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii care

sunt in cer, nici Fiul, ci numai Tatal", oamenii au pornit a se intrece in

presupozitii.

In perioada crestinismului timpuriu, in secolul II, unul dintre primii care a incercat

sa ghiceasca data Apocalipsei a fost Montanus. El a pretins ca revelatiile sale vin

direct de la Duhul Sfant si a profetit ca sfarsitul lumii este aproape si ca Hristos


18/40

17

se va cobori din ceruri in anul 156. Insa nimic din ceea ce a fost prezis nu s-a

adeverit, Montanus fiind declarat eretic si condamnat la moarte.

Au mai trecut 500 de ani si o noua Apocalipsa a fost anuntata. Anul 666. Anul

fiarei. Un an ideal pentru Apocalipsa. Doar ca nici atunci nu s-a intamplat nimic.

Asa ca oamenii au decis sa astepte pana in 999.

In timpul primului mileniu crestin, religia domina viata sociala, tot ceea ce era

legat de Biserica si Dumnezeu fiind asimilat foarte usor. Dupa cum povestesc

cronicarii vremurilor, anul 1000 a adus in intreaga Europa panica si groaza.

Convingerea ca in acel an lumea se va sfarsi a fost confirmata de "semnele"

descoperite de oamenii de stiinta - eclipse solare, alinierea planetelor, meteoriti

si ploi cumplite. Razboaiele, foametea si ciuma care au lovit necrutator lumea la

sfarsitul secolului X au fost interpretate, de asemenea, ca fiind prevestiri.

Ingroziti, oamenii au inceput sa-si vanda casele, sa-si doneze averile Bisericii,

paganii s-au crestinat, iar altii s-au calugarit, asteptand in rugaciune ziua de apoi.

Se spune ca la cumpana dintre milenii, cand orologiul a batut ora 12, mii de

oameni au innebunit sau chiar au murit de groaza marelui sfarsit.

Pixtun, liderul mayasilor

Sirul falselor preziceri nu s-a sfarsit aici si, in secolul XIII,

insusi capul Bisericii de la apus, Papa Inocentiu al III-lea,

anunta public ca a Doua venire a lui Iisus si, implicit, sfarsitul

lumii, aveau sa se petreaca in anul 1284. Teoria lui se baza pe un calcul ce

consta din adaugarea cifrei 666 la anul fondarii religiei islamice. Din fericire

pentru el, Papa Inocentiu al III-lea nu a supravietuit pana in acel an, sustragandu-

se astfel de la obligatia unei jenante explicatii pentru eroarea sa.

Incepand cu anii 1700, mai multi fondatori ai diferitelor curente religioase auproorocit date exacte pentru sfarsitul lumii, bazandu-se, chipurile, pe revelatii

divine sau pe descrieri din Biblie.


19/40

18

Desi prezicerile lor se dovedeau a fi false, "profetii" nu se lasau descurajati,

anuntand apocalipsa dupa apocalipsa. Panica s-a prelungit pana la sfarsitul

secolului XIX, perioada in care au luat nastere o multime de miscari religioase si

secte care s-au intrecut in vestirea celei de-a doua pogorari a lui Hristos pe

pamant. Dintre toti liderii acestora, cei mai ferventi s-au dovedit a fi predicatoriiamericani.

In anul 1843, prima pagina a ziarelor americane era tinuta aproape zilnic de

William Miller, un simplu agricultor care, prin profetia sa, a declansat o adevarata

isterie. Conform calculelor sale, el anunta ca intre 21 martie 1843 si 21 martie

1844, va avea loc Judecata de Apoi, ziua in care fiecare va primi rasplata pentru

faptele sale. In limba engleza, venirea lui Hristos se traduce prin cuvantul

"advent", astfel ca adeptii lui Miller au fost numiti adventisti. Ascultandu-i

predicile, care indemnau la pocainta, in ultima zi a perioadei prevazute, sute de

oameni au iesit pe strazi si au asteptat impreuna marele eveniment. Pentru a-si

lua revansa fata de membrii sectei sale, dezamagiti de falsa predictie, William

Miller recalculeaza termenul fatidic, iar Apocalipsa este "reprogramata" o luna

mai tarziu. Dar si de asta data, ziua a trecut fara ca vreun miracol sa se produca,

iar Miller si-a declarat public infrangerea: "Imi marturisesc greseala si-mi

recunosc dezamagirea; cu toate acestea inca mai cred ca ziua venirii Domnului

este foarte aproape, chiar la usa".

Apocalipsa dupa Camping

In data de 21 mai anul acesta, intreaga planeta astepta cu sufletul la gura

Apocalipsa prezisa de predicatorul american Harold Camping. Desi sunt multi cei

care nu au dat crezare spuselor sale, sute de mii de oameni s-au lasat prada

panicii cumplite provocate de campania agresiva a falsului proroc. Strazile

Americii au fost impanzite cu panouri publicitare, afise si reclame care anuntau

necrutatorul sfarsit, "garantat de Biblie", toate acestea pe cheltuiala

"filantropului", care era gata sa-si "risipeasca" intreaga avutie pentru a avertizaomenirea.

Harold Camping

Potrivit teoriei lui Camping, apocalipsei nu i-ar fi supravietuit

decat credinciosii adevarati, adica doar doua sute de milioane

de suflete. Restul omenirii de 6,5 miliarde de "pacatosi" erau


20/40

19

condamnati sa dispara pur si simplu in neant, lipsiti pana si de "dreptul" de a

ajunge in iad.

Acesta, insa, nu a fost primul sau mesaj profetic, Camping trambitand sfarsitul

lumii si in 1994, pe 15 septembrie. Dupa fiasco, americanul si-a reluat cercetarile

referitoare la data apocaliptica, folosindu-se de studiile asupra numerologiei dinBiblie.

Fostul inginer in varsta de 89 de ani, acum mare propovaduitor, este un oaspete

frecvent al postului "Family Radio", al carui co-fondator si este. Potrivit mass-

mediei americane, respectivul canal radio, ce emite in peste 40 de limbi, castiga

anual peste 120 de milioane de dolari.

Nibiru - o planeta fantoma

O varianta des vehiculata, referitoare la marele sfarsit ce va urma, este aceea

potrivit careia o planeta numita "Nibiru" va lovi Pamantul, si asta chiar foarte

curand, adica in 2012. Cu toate ca sondele spatiale lansate de NASA, Pioneer 10,

Pioneer 11, Voyager 1 si Voyager 2 au dovedit ca respectiva planeta nu exista,

sunt multi cei care cred cu tarie ca acesta este astrul care va provoca

apocalipsa.

Conform scriitorului de origine azera, Zecharia Sitchin, sistemul nostru solar nu

este alcatuit din noua planete, ci din douasprezece, ultima fiind "Nibiru". Aceasta

idee face subiectul unei carti, scrisa in anii '70, "A douasprezecea planeta", in

care autorul sustine ca ar fi descoperit si tradus niste tablite sumeriene, in care

se mentioneaza existenta planetei Nibiru. Sitchin afirma ca textele descifrate

ofera o explicatie a originii speciei umane, conform careia locuitorii planetei

Nibiru, numiti "anunnaki", ar fi vizitat Pamantul si ar fi creat omul.

Interpretarile sale au fost contestate de multi istorici si

arheologi, care au remarcat o sumedenie de inadvertente intre

textele originale de pe placute si traducerile oferite de

scriitorul azer, lucrarea sa fiind clasificata de oameni de stiinta profesionisti capseudo-stiinta. De cealalta parte a baricadei se afla ufologii si adeptii teoriei

conspiratiei, care ii acorda credit, prin simpla convingere ca guvernul american

ascunde existenta planetei Nibiru. Ei argumenteaza ca Pamantul este in pericolul

de a fi lovit de acest corp ceresc si autoritatile nu vor sa creeze panica.

Catastrofa a fost initial prevazuta sa se petreaca in mai 2003, dar cum nimic nu s-

a intamplat, cumplita data a fost mutata in decembrie 2012.

"Nibiru si alte povestioare despre planete aflate in deriva sunt o farsa care


21/40

20

circula pe Internet. Nu exista nici o dovada a acestor supozitii. Daca Nibiru ar fi

fost reala si ar fi condus la o coliziune cu Pamantul in 2012, astronomii ar fi

urmarit-o cel putin in ultimul deceniu. S-ar fi apropiat de Pamant si ar fi vizibila

acum chiar cu ochiul liber. Cu certitudine, Nibiru nu exista". Aceasta este una din

afirmatiile sustinute de David Morrison, reputat cercetator la NASA, publicata pesite-ul lor oficial inca din anul 2009.

Controversa in jurul astrului, starnita in urma cu peste 30 de ani, isi pastreaza

actualitatea, iar misterul pare de nedezlegat.

Miturile apocalipsei

Inversarea polilor magnetici ai Pamantului

Cei care, din varii motive, raspandesc zvonuri si informatii nefondate despre

sfarsitul lumii, sustin ca exact in anul 2012 polii magnetici ai Pamantului se vor

inversa brusc. Polul Nord va deveni peste noapte Polul Sud, iar aceasta

rasturnare a globului va provoca, evident, un dezastru catastrofal. Nimic mai fals,

sustin oamenii de stiinta din intreaga lume, cercetatori de inalta clasa. "Polii

magnetici sunt localizati in apropierea celor geografici, iar pozitia lor se modifica,

intr-adevar, in timp, insa aceasta transformare este total imperceptibila de catre

orice forma de viata de pe Pamant. Nu este nimic extraordinar sau iesit din

comun, in nici un caz nu poate duce la o calamitate. Exista, desigur, asemenea

miscari, polul magnetic de la nord, spre exemplu, se deplaseaza catre vest cu o

viteza de 0,2 pe an. O asemenea inversare totala s-ar putea produce, insa asta ar

dura multe mii de ani", declara Anatoli Perminov, directorul Agentiei Federale

Spatiale Ruse.

Parada dezastruoasa a planetelor

Ultima parada a planetelor, vizibila de catre observatorul de pe Pamant, a avut

loc anul trecut. In august 2010, astrii de pe bolta cerului s-au aliniat pe o axa cu oeroare de cinci grade, Pamantul situandu-se pe aceasta linie, cu Jupiter si

Uranus, pe de o parte, iar cu Venus, Marte si Saturn, pe de alta. La scurt timp, li s

a alaturat si Luna. Fenomenul astronomic, considerat un adevarat spectacol

cosmic, este, intr-adevar, foarte rar, dar acest eveniment nu poate duce, cu

certitudine, la disparitia planetei noastre, asa cum am putut constata cu totii, in

vara anului precedent.


22/40

21

Lumina rosie din mijloc ar reprezenta planeta Nibru

Partizanii finalului omenirii afirma, cu tarie, ca pe 21 decembrie 2012, toate

planetele se vor alinia, ca Pamantul se va afla in centrul Caii Lactee si asta va

pricinui marea nenorocire. Conform stiintei care se ocupa cu studiul legilor ce

guverneaza cosmosul, cu galaxiile, planetele si stelele, adica astronomia, Calea

Lactee este galaxia gazda a sistemului nostru solar. Aceasta galaxie are forma

unei spirale uriase, iar Pamantul se afla la una din marginile sale, la 28 de mii de

ani lumina de centrul ei galactic. Planeta noastra realizeaza un ciclu de rotatie in

jurul centrului intr-o perioada de aproximativ 250 de milioane de ani, pastrand

intotdeauna aceeasi distanta fata de el. In aceste conditii, este imposibil ca

Pamantul sa ajunga in mijlocul galaxiei, creand premisele unui dezastru

apocaliptic.

Un meteorit gigant va lovi Pamantul?

"Teoretic, este posibil ca Pamantul sa fie lovit de un asteroid, caci dintotdeauna

planeta noastra a fost predispusa impacturilor cu asteroizi si comete, dar

dimensiunile acestuia ar fi mici si, categoric, nu ar aduce nici o catastrofa",declara savantii de la NASA.

Pe suprafata Terrei, sute de cratere stau drept marturie impacturilor asteroizilor

cu Pamantul, insa cele mai multe au dimensiuni reduse. Cel mai mare crater de

impact descoperit pe Pamant se afla in apropierea orasului Vredefort, in Africa de

Sud, si are un diametru de aproximativ 250 de kilometri.

Marimea lui uriasa a determinat includerea pe lista siturilor de patrimoniu

international, fapt ce pare aproape amuzant, in contextul in care in ultimii ani

oamenii au dezvoltat o adevarata obsesie legata de asteroizi.

Pentru ei insa, exista si vesti bune, asteroidul care a lovit Africa are o varsta

respectabila, adica peste 2 miliarde de ani, iar probabilitatea ca un asemenea

bolid sa loveasca din nou Pamantul este egala cu zero. In prezent, NASA

desfasoara un proiect numit "Paza spatiului cosmic", prin care se monitorizeaza

spatiul din jurul Pamantului, pentru a depista orice asteroid care se apropie de

planeta noastra. In ultimii doi ani, de cand zvonul despre 2012 a luat amploare,


23/40

22

cercetatorii de la agentia spatiala americana au facut repetate declaratii publice,

pentru a linisti oamenii ca nu exista nici o asemenea amenintare.

Mayasii - plictisiti de apocalipsa din 2012

Piatra de temelie a teoriei ca lumea se va sfarsi in decembrie 2012 este

calendarul mayas, care, intamplator, se termina pe data de 21.12.2012. Inca de la

inceputul secolului XX, savantii au incercat sa realizeze o corelatie intre

calendarul vechii civilizatii Maya si cel gregorian, care se foloseste in zilele

noastre. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca inceputul Marelui Ciclu, sau ziua

0.0.0.0.0, coincide datei de 11 august 3114 i.e.n. si se finalizeaza in 13.0.0.0.0, in

corespondentul GMT, 21 decembrie 2012. Insa creatorii acestor calendare antice,

fie ca este vorba despre azteci, mayasi, incasi sau egipteni, nu legau deloc anul

2012 de sfarsitul lumii sau apocalipsa, ci vorbeau doar despre inceperea unei noi

perioade in viata oamenilor.

Vestitorii sfarsitului

Amerindienii Hopi, popor ce traieste in prezent in sud-vestul Statelor Unite,

descendenti ai aztecilor din Mexic, au o indelungata traditie profetica si sunt

printre cei mai renumiti samani ai Americii. Prezicerile inteleptilor acestui trib au

devenit cunoscute recent, cand tot mai multi cercetatori au confirmat

proorocirile pieilor rosii, gasindu-le corespondent in descoperirile stiintifice

actuale sau in marile evenimente mondiale. "Pamanturile pieilor rosii vor fi

profanate de cai de fier, manati de Omul Alb", ceea ce cu siguranta se refera la

aparitia trenurilor din secolul XIX, pe teritoriile locuite de amerindieni. "Omul Alb

va crea o ciuperca de praf care se va vedea din departari. Pamanturile acelea vor

fi seci, neroditoare si veninoase pentru o lunga perioada". Dupa cum se stie,

aceasta profetie s-a adeverit in 1945, la Hiroshima.

Indienii Hopi au vorbit despre anul 2012, dar numai in sensul ca atunci se va

termina perioada a patra si va incepe perioada de purificare, de 25 de ani, ce se

va sfarsi prin nasterea lumii a cincea.


24/40


25/40

24

Tulcea Romania


26/40

25

LECTIA DE VIATA LUNGA

- Zece reguli de aur -

* Ea exista, intr-adevar: reteta pentru o viata lunga! Ingredientele le veti gasi in

acest articol. Doar atat va spunem din capul locului: va fi vorba mai ales de

bucurie si placere, si catusi de putin de renuntare. Ati devenit curiosi? Perfect.

Caci curiozitatea este una din componentele importante ale retetei de care va

vorbim. Iata si altele: locul unde traiti, vremea, copiii sau prietenii. Numeroase

studii de actualitate atesta faptul ca noi, toti, putem profita de acesti factori de

sanatate, adesea ignorati. Dar pentru asta e nevoie sa ii cunoastem si sa stim sa

ii folosim *

1. NaturaCe spun cercetatorii:

O padure, un parc, un loc de joaca inconjurat de vegetatie: cine are asemenea

"vecini" va suferi mai rar de boli cardiovasculare si va trai mai mult. Acest secret

al naturii l-a descoperit dr. Richard Mitchell de la Universitatea Glasgow, cand a

cercetat 360.000 de cazuri de deces din Anglia, interesandu-se printre altele la ce

departare locuiau decedatii de cea mai apropiata suprafata verde. Starile

anxioase si depresiile sunt si ele cu pana la 30% mai putin frecvente la megiesii

padurilor si ai poienilor, au constatat epidemiologii olandezi. Este evident, afirma

oamenii de stiinta, ca apropierea de natura actioneaza ca un inamic redutabil al

stresului. O explicatie mai profunda ne-o ofera evolutionistii. In opinia lor, verdele

frunzisului si abundenta florilor au un efect linistitor, deoarece subconstientul

ancestral (ce ne leaga de stramosii din epoca de piatra) le interpreteaza ca

semnale care anunta o recolta bogata.

Ce puteti face personal:Mai ales daca traiti la oras, folositi medicamentul natura

cat de des aveti ocazia. De pilda, nu lasati sa treaca ziua de sambata fara sa

faceti jogging pe langa cursul unui rau, o drumetie in padure ori macar un picnic

in parcul din cartierul dvs. Potrivit sociologului dr. Rainer Brmer de la


27/40

26

Universitatea Marburg, combinatia dintre contactul cu natura si activitatea fizica

functioneaza ca o terapie cu spectru larg impotriva bolilor civilizatiei. Chiar si

recoltarea ridichilor din gradina proprie imputineaza vizitele la medic, dupa cum a

observat psiholoaga olandeza dr. Agnes van den Berg. Un efect similar se obtine

si aducand natura in casa. Plantele de camera curata aerul din incaperi desubstante toxice, de exemplu captand formaldehida otravitoare si transformand-o

- prin procese petrecute in frunzele lor - in aminoacizi si zahar. De aceea, elevii

care au in clasa plante proaspete invata mai usor. Protectori deosebit de eficienti

ai microclimatelor se dovedesc a fi iedera, feriga, orhideele si jerbera.

2. Vremea

Ce spun cercetatorii:Fara nici un dubiu, zonele anticiclonice si depresionare de

deasupra capetelor noastre ne influenteaza nemijlocit sanatatea. Exista studii

britanice care confirma cresterea cu 2% a riscului de infarct la fiecare scadere

cu un grad a temperaturii aerului de afara. Si durerile de spate, ca si dificultatile

de respiratie se manifesta mai frecvent in anumite conditii atmosferice

nefavorabile. De regula, e vorba de afectiuni anterioare, care se agraveaza. Daca

perioadele prelungite de canicula sau de ger inrautatesc simptomele unor boli

deja existente, schimbarile bruste ale vremii suprasolicita sistemul circulator.

Caci, atunci cand temperatura exterioara se modifica, organismul se straduieste

sa-si mentina constanta temperatura de functionare. In acest scop, el dilata sau

contracta vasele de sange. Cand rezultatul nu e satisfacator, apar simptome

neplacute.

Ce puteti face personal:Adaptarea flexibila a corpului la capriciile vremii poate fi

antrenata. Sunt indicate sporturile de rezistenta sau mersul in pas sustinut, cel

mai bine cate 20-30 de minute de doua-trei ori pe saptamana. Efectele vor fi si

mai bune, daca va suflecati manecile ori va imbracati mai subtire. Chiar si o

simpla plimbare contra rafalelor de vant care va fac un masaj energic ajuta dejala antrenarea reglarii termice a organismului.

3. Iubirea

Ce spun cercetatorii:Multi specialisti considera apropierea sufleteasca un factor

de mentinere a sanatatii la fel de important ca sportul, zestrea genetica sau

alimentatia. Acest efect poate fi verificat la proaspetii indragostiti, a remarcat

cercetatorul american Sheldon Cohen. Cuplurile infectate de el cu virusii


28/40

27

guturaiului s-au imbolnavit mai rar si in forme mai putin severe. Motivul: in

sangele lor se gaseau mai multe celule imunitare. Daca indragostirea conduce la

o relatie armonioasa, beneficiul pentru sanatate creste in continuare. Astfel,

bolnavii de reumatism care sunt fericiti in casnicie au mai putine dureri si dispun

de o mobilitate articulara mai buna decat persoanele singure, conformconcluziilor formulate de American Pain Society. Merita intr-adevar ca tovarasii

de viata sa ramana impreuna pana in ultima zi.

Ce puteti face personal:Secretul iubirii ca protector al sanatatii are mai multe

puncte de sprijin. Unul din ele se numeste oxitocina. Organismul secreta acest

"hormon al tandretei", in clipele cand ne purtam dragastos cu cineva. E l scade

tensiunea arteriala, reduce inflamatiile si mareste capacitatea de regenerare a

corpului nostru. Iar principalul stimulent al productiei de oxitocina este sexul.

Dar, fireste, exista si alte posibilitati. Cine se desfata cu un masaj beneficiaza de

asemenea de virtutile tamaduitoare ale hormonului iubirii, datorita stimulilor

proveniti din atingeri. Totodata, potrivit suedezei Kerstin Uvns-Moberg,

profesoara de biologie, secretia de oxitocina este determinata si de anumite

procese psihice: de pilda rugaciunea, meditatia sau pur si simplu gandurile

frumoase ce se nasc in mintea noastra.

4. Parfumurile

Ce spun cercetatorii:Unele parfumuri actioneaza asupra creierului la fel ca

medicamentele. In functie de nuanta olfactiva, pot fi domolite temerile, iar

concentrarea si dispozitia se imbunatatesc rapid. Din experientele efectuate pe

animale s-a constatat ca moleculele cu aroma de grepfrut au fost captate de

niste receptori speciali, ceea ce a facut ca soarecii de laborator sa adoarma

imediat. Asemenea descoperiri reprezinta baza aromaterapiei: ea consta in

utilizarea tintita a uleiurilor eterice, deci a substantelor aromate extrase dinplante, pentru dirijarea tensiunii arteriale, a frecventei batailor inimii sau a

coordonarii musculare. Insa parfumurile nu actioneaza doar la nivelul creierului.

De exemplu, daca moleculele de rozmarin ajung prin respiratie sau piele in fluxul

sanguin, ele dilata vasele de sange. Se activeaza circulatia, tesuturile primesc o

cantitate sporita de oxigen - ne simtim inviorati.
http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/990/0902_1320851451-large.jpg


29/40

28

Ce puteti face personal:Uleiurile eterice pot fi intrebuintate in diverse formule,

cu ajutorul unei lampi de aromaterapie. In functie de marimea camerei, veti pune

2 pana la 6 picaturi de ulei in castronasul cu apa, asezat deasupra lumanarii

pastila. Aromele iuti de citrice ca lamaia verde sau portocala revigoreaza,

aromele calde ca iasomia sau lemnul de santal linistesc. Cand le punem in apa debaie, efectul olfactiv se combina cu actiunea asupra pielii. Amestecati 3 pana la

5 picaturi de ulei in trei linguri de smantana si turnati amestecul in cada umpluta

cu apa. Pentru intarirea sistemului imunitar, puneti cate 10 picaturi de ulei de

eucalipt, lavanda, molid, cimbru, arbore de ceai si lamaie in 30 ml ulei de

macadamia. Din aceasta mixtura luati zilnic cate o lingurita si masati-va talpile,

ceafa, ca si zona centrala a abdomenului. Procedura se aplica in cure cu durata

de trei saptamani.

5. Curiozitatea

Ce spun cercetatorii:Cine isi pastreaza de-a lungul intregii sale vieti dorinta de

cunoastere si interesul intelectual isi creeaza astfel un tampon ce va frana

inaintarea dementei senile. Prelucrarea unor noi impresii si cerinte reprezinta unizvor de tinerete pentru celulele cenusii. Sunt eliberate substante ce stimuleaza

cresterea materiei cerebrale, iar intre neuroni se formeaza noi legaturi (sinapse).

Ia nastere o rezerva cognitiva care incetineste involutia mentala la o varsta

avansata. Cercetatorii David Cutler si Ellen Meara de la Harvard University din

Boston au descoperit de asemenea ca o instruire superioara poate prelungi viata

cu pana la sapte ani. Ea consolideaza aptitudinea de a-ti planifica actiunile in

perspectiva, cu alte cuvinte de a trai orientat spre viitor - ceea ce este in folosul

sanatatii.

Ce puteti face personal:Fie ca urmati un curs de limba

franceza, unul de dans ori luati lectii de clarinet - orice va

trezeste interesul si va pune creierul in miscare va fereste de

declinul spiritual. Printre aceste preocupari se numara si

cititul cu voce tare al unor texte pretentioase. El stimuleaza


30/40

29

cortexul prefrontal, centrala gandirii rapide, situata in partea anterioara a

creierului. Cu cat textul e pronuntat mai clar si cu cat va solicita mai mult

mintea, cu atat efectul va fi mai amplu. Si alimentatia contribuie la o tinerete

indelungata a creierului. Afinele, de pilda, sunt o hrana vitala pentru creier.

Mancati doar un pumn pe zi si veti vedea rezultatele. Descoperirea se datoreazacercetatorilor de la Universitatea Tufts din Boston, care au hranit soarecii trecuti

de prima tinerete cu substante nutritive extrase din afine. Gratie flavonoidelor

continute in bobitele albastrui, "celulele cenusii" au comunicat mai bine, in creier

au ajuns mai putine proteine daunatoare si s-au format neuroni noi.

6. Ajutorarea

Ce spun cercetatorii:Cine face bine semenilor sai este rasplatit deja aici, pe

pamant, dupa cum reiese dintr-un studiu al Institutului de cercetari sociale din

cadrul Universitatii din Michigan. Au participat peste 1200 de americani varstnici,

iar specialistii au ajuns la concluzia ca detinatorii de posturi onorifice au un risc

redus de deces comparativ cu persoanele de aceeasi varsta care nu sunt

angajate social. Responsabile pentru acest efect sunt printre altele si

endorfinele, secretate in momentul cand ajutam pe cineva. Ele micsoreaza

stresul si ne fac fericiti.

Ce puteti face personal:Cautati-va un post onorific, care sacorespunda inclinatiilor, ca si bugetului dvs. de timp.

Pretutindeni e nevoie de oameni dispusi sa munceasca fara

plata - de la asociatiile sportive, scoli, gradinite, Caritas, Crucea Rosie si

initiativele de protejare a mediului, pana la comunitatile bisericesti. Bursele de

joburi de pe Internet va pot orienta, sugerandu-va cine ar avea nevoie de

voluntari. Angajamentul trebuie sustinut cu regularitate. Trebuie sa existe un

contact personal intre omul care ajuta si cei ce primesc ajutorul. In fine, acestia

trebuie sa fie straini. De ce straini? Deoarece cunostintele asteapta in mod firesc

sa li se dea o mana de ajutor. Astfel, sprijinul care initial fusese oferit din proprie

initiativa se tranforma curand intr-o obligatie. Iar ea va genera ulterior stres, in

loc sa-l reduca.


31/40

30

7. Rasul

Ce spun cercetatorii:Cand afirmam ca rasul functioneaza ca un medicament,

aceasta nu e deloc o gluma. El potoleste frica, micsoreaza stresul care ameninta

sa ne imbolnaveasca si reduce sensibilitatea la durere. Este o descoperire facuta

de neurologul american prof. William Fry. Totodata, in timpul crizelor de veselie

devin mai active celulele ucigase ale sistemului imunitar - un efect ce poate dura

apoi cateva ore. In plus, rasul constituie un antrenament capabil sa intareasca

inima. Cine rade se insanatoseste mai repede - si intr-un mod mai placut. In

ultimul timp, psihologii si medicii se straduiesc din ce in ce mai mult sa includa

aceste efecte in demersul lor terapeutic. In numeroase spitale de copii si clinici

de recuperare din Germania, vin clovni care viziteaza pacientii pentru a-i inveseli

si a le grabi vindecarea.

Ce puteti face personal:Stresul, autocontrolul si perfectionismul ne rapesc

uneori simtul umorului. Adept al rasului, neurologul William Fry ne sfatuieste, ca

antidot, sa ne intocmim un fel de "farmacie de umor a casei", o colectie de lucruri

care sa ne binedispuna: DVD-uri, carti, e-mail-uri sau bancuri. Un antrenament

tintit al rasului il ofera asa-numitele cluburi de yoga cu ras, deja infiintate intr-o

serie intreaga de orase. Acolo, participantii practica sub conducerea unui

instructor exercitii de respiratie si de strambaturi, care le declanseaza in scurt

timp adevarate crize de ras. Rasul este insa si o atitudine de viata, pe care ne-o

putem insusi deliberat. Observati-va o vreme, ca sa va dati seama ce anume va

amuza. Notati aceste observatii. Nu va trece mult si atentia dvs. va incepe sa se

indrepte de la sine spre aspectele vesele ale vietii.

8. Prietenii

Ce spun cercetatorii:Prezenta unor oameni pe care-i simtim apropiati actioneaza

ca un vaccin. Cine are prieteni nu raceste atat de des, risca mai putin sa seimbolnaveasca de cancer ori sa sufere un infarct. Este concluzia la care au ajuns

mai multe studii efectuate in Europa occidentala si in SUA, cu participarea a zeci

de mii de personae S-a constatat ca riscul de deces in urmatorul interval de un an

este dublu pentru un om singur, care nu se simte integrat social. Pentru

comparatie: fumatul creste acelasi risc doar o data si jumatate. Secretul benefic

al prieteniei consta, printre altele, in efectul sau anti-stres: hormonii de alarma,

cum este cortizolul, care circula in cantitate mare prin sangele persoanelor

singure, slabesc sistemul imunitar. Totusi, reuniunile dese cu membrii de familie


32/40

31

prelungesc prea putin speranta de viata, potrivit unui studiu al Universitatii

Flinders din Adelaide. Ceea ce dovedeste ca rudele nu pot inlocui prietenii

adevarati.

Ce puteti face personal:Aveti grija sa va cultivati prieteniile cu intensitate

maxima. Cine a observat din experienta ca intalnirile spontane cu cea mai buna

prietena sau cu grupul esueaza frecvent ar trebui sa-si stabileasca momente

libere si sa creeze ritualuri specifice intalnirii. De exemplu, v-ati putea rezerva

prima duminica din fiecare luna, ca sa va vedeti cu prietena dvs. cea mai

apropiata. Iar cine vorbeste la telefon macar o jumatate de ora pe zi cu un prieten

sau o prietena face deja foarte mult pentru echilibrul sau sufletesc. De altfel, n-

are nici o insemnatate daca aveti o prietena foarte buna sau cinci prieteni buni.

Importanta este profunzimea relatiei. Daca exista sentimentul de comunicare si

de pretuire reciproca. Numai atunci se manifesta efectul favorabil sanatatii. Nu

veti avea nici un fel de beneficii dand click pe Facebook, in schimb un animal de

casa va poate apara de boli. Conform unui studiu al Universitatii din New York,

cei care isi iau caine au mai putin de suferit de pe urma stresului.

9. Linistea

Ce spun cercetatorii:Radio, Internet, e-mail, publicitate sau

nelipsitul telefon mobil - fluxul de informatii ce ne asalteaza

creste zi de zi, favorizand aparitia bolilor psihosomatice, cumsunt tulburarile de somn ori afectiunile cardiovasculare. Si

mai primejdios este zgomotul. Astfel, un studiu alarmant al

epidemiologilor din Bremen arata ca femeile se confrunta cu

un risc dublu de imbolnavire a inimii si a sistemului circulator,

daca sunt supuse unei solicitari sonore de 60 decibeli sau mai mult. Observatia a

fost confirmata de un studiu suedez, in cadrul caruia s-a verificat nivelul de

zgomot al zonelor unde locuiau peste 1500 de pacienti cu infarct din Stockholm.

Doua treimi dintre pacientii cercetati aveau de suportat zilnic mai mult de 55

decibeli.

Ce puteti face personal:Remediul optim impotriva zgomotului si a avalansei de

informatii este linistea. "Folositi consecvent micile momente de pauza ce vi se

ofera in cursul unei zile", spun specialistii. "Nu deschideti aparatul de radio cand

conduceti masina, decuplati telefonul mobil pentru cateva ore, puneti mana pe o

carte, iar nu pe telecomanda". Efect secundar: aceasta "dieta zero", refuzul de a

primi informatii, va va scuti de stirile negative ce se infiltreaza prin radio sau

televizor in subconstientul dvs. Cu ajutorul unor scurte meditatii va puteti linisti


33/40

32

gandurile - de pilda, concentrandu-va sa numarati inapoi, de la 100 la 0, sau

urmarind cu calm succesiunea propriilor ganduri. La inceput va fi un talmes-

balmes in creier. Apoi, veti descoperi ca apar spatii goale. Iar corpul va intra intr-

o stare de veghe relaxata. Tensiunea arteriala se reduce, frecventa pulsului

scade, iar respiratia se linisteste.

10. Lumina soarelui

Ce spun cercetatorii:Multa vreme, doctorii au vorbit despre

soare doar ca sa ne avertizeze in legatura cu cancerul de

piele. Mai nou insa, astrul ni se prezinta intr-o lumina mai

buna. Sunt tot mai numeroase studiile ce demonstreaza carazele ultraviolete, care ajuta la formarea vitaminei D, ne

apara de multe boli. Vitamina D fereste in primul rand oasele

de osteoporoza. Dar nu numai atat: ea previne si infarctul,

accidentul vascular cerebral, diabetul, ca si majoritatea formelor de cancer. Si,

oricat ar parea de neverosimil, s-ar putea ca oamenii sa beneficieze de avantajele

soarelui inca din pantecele mamei. Caci specialistii au descoperit ca femeile

nascute in noiembrie traiesc in medie cu 7,3 luni mai mult decat cele ce au venit

pe lume in mai. O posibila explicatie ar fi aceasta: copiii conceputi iarna profita

de soarele verii inca din stadiul embrionar.

Ce puteti face personal:Scurte flirturi cu soarele sunt de ajuns pentru a aduce

cantitatea de vitamina D de care dispuneti la un nivel apt sa va protejeze

sanatatea. Cel mai bine este sa va expuneti la soare fata, bratele si mainile

neacoperite, intre 10 si 30 de minute, de cel putin doua ori pe saptamana. Cu cat

soarele e mai sus pe cer si cu cat aveti pielea mai alba, cu atat se poate scurta

durata expunerii. Nu riscati sa vi se inroseasca pielea. Arsurile de soare sporesc

riscul cancerului de piele. Cine nu se aprovizioneaza suficient cu soare ar trebui

sa-si controleze la medic nivelul vitaminei D. Specialistii recomanda o dozazilnica de 20 pana la 25 micrograme de vitamina D3. Ea se gaseste, de exemplu,

in 100 g tipar afumat sau 150 g de somon.

Autor : Gilda Fidan


34/40

33

Padurea Romania

Helene Segara - "Sunt o frantuzoaica de pe malul

Mediteranei si am sangele cald"


35/40

34

- Helene Segara, fermecatoarea cantareata franceza, sustine in premiera in

Romania un concert la Sala Palatului, pe 21 Octombrie 2011, orele 20.00. Helene

isi promoveaza noul album, intitulat "Parmi la Foule" ("In multime"), lansat in

aprilie. Ne-a vorbit cu seninatate despre tumultuoasa ei poveste de viata, despre

puterea de a-ti hotari si asuma propriul destin, despre singuratate, deceptii si

viata de cuplu, si despre anticipatia intalnirii cu publicul romanesc

O fetita in lumea larga

- Faceti parte dintre artistii a caror stea s-a aratat pe cer foarte repede. Cu un

curaj aproape nebun, la 14 ani ati fugit de acasa, pentru a canta pe Riviera

Franceza. Cum se poate porni atat de repede in viata?

- Intr-adevar, aveam 14 ani cand am plecat de acasa si am inceput sa cant in

barurile si localurile de pe Riviera Franceza. M-am considerat destul de puternica

si matura sa fac acest pas riscant. E drept ca eram foarte rebela, parintii mei nu

au fost de acord sa renunt asa devreme la scoala. Privind in urma, imi pare,

totusi, bine ca mi-am luat destinul in propriile

maini atat de timpuriu, pentru ca a trebuit sa invat sa-mi port singura de grija.

Trebuie sa fii foarte puternic ca sa faci aceasta alegere. Am invatat sa fiu

responsabila si sa-mi asum efectele deciziilor, de la o varsta mica. Iar acest lucru


36/40

35

s-a dovedit a fi in sine o scoala foarte buna. Aceasta alegere a insemnat, de pilda,

renuntarea la tot ceea ce iubeam si cunosteam deja. Dar aveam convingerea ca

pentru a birui in cariera muzicala e necesar sa incep devreme. Si mi-am gasit de

lucru imediat. Eu sunt de fel foarte muncitoare, pot munci ore intregi fara sa ma

opresc. Cantam in "Piano bar", baruri in care canta un instrumentist la pian si o a

doua persoana cu vocea. Am cantat acolo un an, dar la un moment dat nu prea

mai gaseam de lucru si ramasesem si fara pianist (rade). O prietena m-a ajutat si

mi-am gasit de lucru ca moderatoare intr-o tabara de vacanta. Imi placea mult ce

faceam acolo, dar imi lipsea muzica, asa ca am inceput sa imi caut iar de lucru

pe Coasta de Azur, la Nisa, unde am cantat intr-un "Piano Bar" alti 5 ani. Dar dupa

acei 5 ani am simtit ca viata mea, cariera mea, trebuie sa mearga in alta directie.

Asa ca am plecat la Paris. Nu cunosteam pe nimeni acolo, nu aveam nici un

prieten. In primele luni dupa ce am ajuns acolo, m-am ingrasat 10 kg, dovada ca

nu eram tocmai in elementul meu. Eram constienta de valoarea vocii mele, dar pe

Coasta de Azur, cunoscusem multe cantarete care cantau la fel de bine. Asa ca la

Paris aveam din ce in ce mai multe complexe si din ce in ce mai putina incredere

in mine. Tot atunci am trait si prima mea deceptie in dragoste. Dar nu m-am plans

nimanui. Eram prea mandra pentru a ma reintoarce pe Coasta de Azur si eram

hotarata sa realizez ceva la Paris! Eu insami alesesem sa merg acolo. Pana la

urma, cred ca fiecare dintre noi trebuie sa facem singuri alegerile care ni se par

potrivite in viata si sa ni le asumam. E foarte important ca dupa ce alegi un drum

sa privesti inainte cu hotarare si optimism. A fost, desigur, si nebunia

adolescentei, dorinta de a fi altfel, de a iesi din tiparele parintilor si ale societatii.

Si, privind inapoi, imi vine greu sa cred, cateodata, ca eu sunt Helene Segara care

canta si umple sala Olympia din Paris. Imi spun ca poate dragostea pe care am

daruit-o celor din jurul meu a reusit sa dea roade, sa se imprastie ca niste

seminte din care, iata, au rasarit, in cele din urma, flori.

- A existat un moment anume in care portile succesului s-au deschis? A jucat si

norocul un rol?

- A trebuit sa am multa rabdare pana sa vad o raza de speranta de undeva. Iarraza de speranta a venit de la Orlando, fratele si producatorul Dalidei. Reusisem

sa inregistrez primul meu single, "Je vous aime adieu", care a ajuns pe masa lui.

A ascultat melodia si i-a placut vocea mea. El este cel care apoi mi-a dat

incredere si a reusit sa scoata la iveala cantareata Helene Segara de astazi. In

Franta, nu primesti o recunoastere nationala, decat daca reusesti sa te faci

placut si respectat de publicul parizian. Parizienii sunt foarte educati si

pretentiosi. Vazusem cum interpretii din localurile de pe Coasta de Azur, de la o

anumita varsta incolo, erau din ce in ce mai marginalizati, si mi-a fost teama sa


37/40

36

nu mi se intample si mie acelasi lucru. De aceea am plecat la Paris. Dar da, am

avut si mult noroc, dintotdeauna am simtit ca sunt norocoasa, pentru ca de

fiecare data cand mi s-a intamplat sa fiu intr-o situatie dificila, sa ajung la capatu

puterilor, a existat mereu ceva sau cineva care m-a facut sa-mi recapat speranta

Mama, la 18 ani- Ati devenit mama destul de devreme, inainte de faima. Ce impact a avut

nasterea primului copil?

- L-am nascut pe Raphael la doar 18 ani. Nu mi-a fost deloc teama, pentru ca nu

m-am gandit prea mult la urmari, ci mi le-am asumat pur si simplu. Daca te

gandesti prea mult, risti sa nu mai realizezi nimic. Si am fost rasplatita. Cariera

mea mi-a depasit cu mult visele, mai ales pentru ca l-am avut pe Raphael, atunci.La 18 ani, nu eram la fel de ambitioasa ca acum. Trebuia insa sa dau de mancare

copilului meu, plecasem impreuna la drum si trebuia sa o scoatem cumva la

capat. Fiul meu a fost pentru mine cea mai mare motivatie pentru a ma lupta. Am

gasit in rolul meu de mama o forta nebanuita. Voiam sa reusesc in cariera

muzicala, ca sa-mi pot permite sa ii ofer baiatului meu o viata fara privatiuni

materiale.

- Tanara generatie de astazi pare sa iubeasca pe fuga, pare sa nu mai aiba

rabdarea de a hrani o relatie de dragoste. Cum impacati viata profesionala cuviata de familie?

Arta nu exclude maternitatea

- Sotul meu si cu mine lucram impreuna la proiectele noastre muzicale, pentru ca

si el este muzician. Cea mai mare provocare pentru noi este aceea de a reusi sa

ne detasam complet de cariera si sa ne traim viata de cuplu. Avem amandoi

dorinta de a impaca viata personala cu cea de artist. Atunci cand nu sunt la

scoala, mai luam si copiii cu noi in turnee. Cand erau mici, aveam un autocar

amenajat si calatoreau cu noi. Plec in turnee mult timp si in fiecare an. Anul

trecut am avut aproape 110 spectacole! Vara aceasta am mai facut cateva in

plus, desi ar cam fi trebuit sa ma opresc, iar in noiembrie incep un alt turneu.

Spectacolul este un moment frumos, de daruire. Mi-e greu sa ma lipsesc de

concerte, asa cum mi-ar fi greu sa ma lipsesc de cei dragi.


38/40

37

- Cantati despre dragoste, tradare, singuratate. Ce va leaga de aceste

sentimente? De ce alegeti sa le exprimati muzical?

- Viata de artist este strabatuta de multe incercari, la fel ca vietile tuturor, de

nasteri, de decese, de bucurii si de intamplari triste. Toate acestea fac parte din

sentimentele despre care cant. Sunt o frantuzoaica de pe malul Mediteranei si

cred ca am sangele cald, la fel ca toti oamenii din sudul Frantei. Pe mine ma

insufletesc dragostea de viata, pasiunea, pasiunea amoroasa si pasiunea

amicala, iar cand traim sentimente atat de intense, drama face indisolubil parte

din viata noastra.

- Exista cineva, un om drag pe care il purtati in gand in momente de cumpana?

- Bunicul meu. El m-a crescut. Mama lucra si bunicul avea grija de mine, imi facea

de mancare si luam masa impreuna. Era bolnav de cancer si a trecut printr-o

operatie care il slabise mult, iar doctorii nu ii dadeau sanse sa traiasca mai mult

de cateva saptamani. Totusi, a mai trait cativa ani. Petreceam foarte mult timp

impreuna. El a fost primul meu spectator. Ma urcam pe masa si cantam, dar nu

cantam pentru oricine. Doar pentru el. Imi placea sa reproduc melodiile

cunoscute ale timpului. Bunicul mi-a prezis, inainte sa moara, ca o sa devin o

mare cantareata si ca o sa apar la TV. Eu ma amuzam cand spunea asta, dar uite,

a avut dreptate! In principiu, filozofia mea de viata este ca nu trebuie sa regretam

nimic din ceea ce am facut. Dar daca as putea intoarce timpul, as petrece mai

mult timp cu bunicul meu. I-as mai canta.

Sa vrei sa aprinzi speranta

- Tema majora a melodiilor dvs. e dragostea. Cum ar trebui sa ne gandim la ea in

lumea plina de amenintari care ne inconjoara?

- Of, fara dragoste suntem pierduti! Mai ales in momentele de cumpana. Fara

dragoste nu avem dorinta de a ne ajuta aproapele. Ce ne determina sa fim solidar

unii cu altii, sa investim timp si atentie in ceilalti? Dragostea de aproapele nostru

Eu cred ca dragostea este, inainte de toate, un remediu, pentru ca daca iubim,

avem si dorinta de a schimba lucrurile in bine si de a ne ajuta semenii. De 15 ani

lucrez pentru o asociatie extraordinara, care ajuta copiii foarte bolnavi sa-si

implineasca unele vise, vise precum intalnirea cu un fotbalist celebru, inotatul

alaturi de delfini sau o calatorie cu avionul printre nori. In anumite cazuri, am


39/40

38

vazut ameliorarea bolii, pentru ca bucuria implinirii unui vis le da copiilor forta de

a fi optimisti, de a crede ca soarta li se poate schimba. Sa vrei sa aprinzi

speranta in sufletul cuiva - asta vine din iubire, din dorinta de a darui. Si, uneori,

nici nu e nevoie de gesturi marete. Ajunge un cuvant rostit. Un alt proiect special

in care m-am implicat a fost salvarea si ajutarea elefantilor. Am decis sa ajut

aceasta asociatie si sa ma cufund in jungla, sa merg sa ajut elefantii, care sunt

realmente niste fiinte magnifice. E ingrozitor ce facem! Manam spre disparitie

specii intregi de animale. Am scris si o carte ca urmare a acestei experiente,

pentru a finanta tratamentele pentru elefanti. Faptul ca foarte multi oameni au

cumparat-o m-a bucurat enorm.

- Opusul iubirii este singuratatea. Are ea si virtuti sau este doar asteptarea

celuilalt?

- Singuratatea isi are virtutile ei, daca este limitata la acele

scurte momente in care avem nevoie sa ramanem doar cu

gandurile noastre, sa reflectam sau sa ne odihnim. Insa viata

in comun, in familie sau comunitate este la fel de

indispensabila ca apa sau hrana. Chiar si calugarii care

traiesc in izolare fizica sunt perfect integrati comunitatii din

punct de vedere spiritual. Ei se roaga pentru noi toti. Pe

asteptarea Celuilalt isi bazeaza mesajul inclusiv Biserica. "In

multime", adica printre Ceilalti, este si titlul noului meu album. Pentru a convietui

fericiti e necesar sa facem schimburi de daruri. Pentru multe din melodiile pe

care le-am compus, inspiratia a pornit de la sentimentul de singuratate, de care

nimeni nu scapa si pe care l-am resimtit din plin, si eu, in anumite momente.

- Cu ce promisiuni ii invitati pe spectatorii romani la concertul din Bucuresti?

- Cu siguranta vor asculta cantecele mele cele mai de succes. Oricum, nu doar

publicul se modeleaza dupa spectacolul pregatit de artist, ci si artistul se pliaza

la dorintele publicului. O sa incerc sa fac in asa fel incat intalnirea cu publicul

romanesc sa fie cat de frumoasa si tandra posibil, pentru ca muzica mea este

tandra, iar oamenii care iubesc muzica mea sunt romantici, sunt oameni cu

sentimente intense. Stiu ca romanii sunt, de asemenea, tandri si romantici. Nu

imi place sa ma dau in spectacol cu emotiile mele, insa cred ca atunci cand

publicul vine sa ma asculte, vine pentru a cauta sentimente reale si asta incerc

sa dau. Nu imi place sa fiu o artista de carton, care doar vinde albume si pe care

nimeni nu o cunoaste pe viu. Daca vrei sa descoperi un artist, trebuie sa -l vezi in


40/40

39

carne si oase, sa stii cum este el pe scena, cum interactioneaza cu ceilalti. Iar eu

pe scena ma regasesc, acolo este locul meu, acolo ma simt bine. Pentru mine,

concertul din Romania nu este un prefabricat, ci o relatie care incepe de la zero,

cu toata fervoarea si emotia unei noi intalniri.

Patria e locul unde am iubit si unde am fost iubit - Alecu Russo

Formula as Nr 990

Documents

Transcript of Formula as Nr 990