Formula AS Nr 952Ia-o din loc, romane! - Povesti despre oameni care au depasit criza -

Centrul de colectare si prelucrare proiectat de d-l Savu Constantin

* Pe langa marii jeluitori de profesie, care asteapta cu mana intinsa ca statul sa le rezolve problemele, multi romani si-au luat soarta in mana si au luat-o din loc. Unde au ajuns, cititi in paginile urmatoare * Uscatorul minune. O afacere la cheie D-l Savu Constantin este inventator. Are parul alb, se misca incet si vorbeste politicos, cu un abia perceptibil accent moldovenesc. Are cumva o infatisare de conchistador, cu mustata si barbison. Ma invita in biroul sau si, in timp ce vorbim, ii vin tot felul de idei pe care si le noteaza necontenit, pe colile imprastiate pe masa. Face desene, schite, calcule. Jerbe de idei par sa tasneasca continuu din mintea sa, aflata mereu la turatie maxima. Chiar si aparatul pe care l-a inventat este o astfel de combinatie inspirata, care se bazeaza, de fapt, pe alte 11 inventii, toate brevetate.

Imi dau seama ca face parte din acea specie a inventatorilor moldoveni, a caror resursa de imaginatie este inepuizabila, prolifica, speculativa. O minte mereu in cautare, mereu dispusa la schimbare brusca de directie, intocmai unui rau ce isi gaseste instantaneu cel mai bun curs, in drumul sau catre marele fluviu. Domnul Savu face parte din vechea generatie de proiectanti romani, care inainte de '89 erau obligati sa gaseasca dintr-o privire planul pentru orice actiune, sa gaseasca cele mai bune solutii, cu un minimum de mijloace. Acea generatie despre care se vorbeste si acum, cand este invocata inventivitatea poporului roman, pentru ca reusea sa fie la inaltimea occidentului, cu resurse tehnice infinit mai mici. Inventia pe care d-l Savu o propune taranilor romani si micilor intreprinzatori este un "uscator-minune". "Solutia viitorului", cum o numeste domnia sa. "Mi-am propus sa obtin o instalatie care sa fie de ajutor pentru orice sat, pentru orice taran, pentru orice om care are o bucata de pamant si initiativa. Am pornit logic. Romania produce mult, dar pretul pe piata este mic. In magazine sunt foarte multe fructe si legume conservate sau congelate sau musli de import. Dar ca sa pastrezi congelate legumele este costisitor: ai nevoie de un frigider imens, care consuma energie electrica si care iti creste pe zi ce trece pretul a ceea ce pastrezi. Mult mai simplu este daca usuci fructele si legumele. In plus, ai o multime de alte avantaje. Nu doar ca folosesti mai putina energie, dar produsele isi

pastreaza mult mai bine vitaminele, calitatile. Un uscator nu face altceva decat sa scoata din ele apa, restul vitaminelor ramanand. In plus, greutatea produselor scade foarte mult si, deci, sunt mai ieftin de transportat. Una e sa duci 16 kilograme de varza, sa zicem, si alta e sa duci doar un kilogram, pentru ca ai eliminat apa, dar vitaminele si calitatile ei raman intacte". Asadar, deshidratarea legumelor si fructelor este pentru domnul Savu un proiect pentru viitorul alimentatiei. Mai usor de pastrat, mai usor de transportat, cu aceleasi calitati nutritive. Pentru orice gospodina si orice restaurant, pare solutia ideala. Cateva kilograme de morcovi ar insemna, probabil, o mana de morcov deshidratat. Se manipuleaza mult mai usor, ocupa mai putin spatiu, este la fel de eficient. "Acum nu mai exista centrele de colectare de pe vremea lui Ceausescu. E foarte simplu ca un grup de tarani sa faca un proiect si sa obtina finantare pentru un astfel de uscator. Toata comunitatea poate apoi aduce legumele si fructele in localitatea de resedinta si sa obtina un pret mai bun. Este, daca vreti, un sistem de cooperativa, dar in care proprietar nu mai este statul, ci insusi taranul. Un astfel de centru, pe care eu il pot proiecta la orice dimensiune, poate sa fie o solutie pentru cateva zeci de sate in zona in care este amplasat. Iar eu as putea sa pun la dispozitie nu doar uscatorul in sine, ci toate utilajele necesare, de la un aparat care iti taie felii, la un aparat de impachetare. E o afacere la cheie: o iei, o amplasezi si pornesti la treaba. La firma pe care am infiintat-o, se pot face inclusiv proiectele pentru finantare europeana. Oamenii doar sa fie hotarati sa faca ceva in satul sau in regiunea lor, si noi le punem totul la dispozitie". In socotelile pe care domnul Savu mi le prezinta, totul pare foarte simplu. Pe hartie profitul este urias, posibilitatile sunt nesfarsite. Asta, pentru ca instalatiile sale de deshidratare se pot folosi si pentru plante medicinale, si pentru orice fel de fructe sau legume, sau cherestea si chiar pentru carne. Dintr-un condei, visinele devin praf rosu, gustos, pentru ornat torturi si prajituri, toate restaurantele ar folosi legume deshidratate, costurile ar fi exceptionale, profitul maxim. Cum de nu s-a gandit nimeni la asta pana acum si de ce nu a devenit asta o strategie nationala pentru dezvoltare, daca lucrurile sunt asa de simple si de profitabile?

O inventie pentru romani "S-au gandit destui. Ca dovada, am vandut deja astfel de sisteme de uscare, in toata tara. Avantajul a ceea ce propun eu este in principal legat de consumul de energie si de cum este proiectat un astfel de centru. In primul rand ca uscatoarele mele consuma de minim 3 ori mai putin curent electric decat orice alt sistem existent. Apoi, felul in care este construit imi da voie sa usuc de pana la opt ori mai multa materie prima. Deci, daca un sistem din occident usuca un kilogram de mere in 8 ore, eu usuc trei kilograme intr-o ora. In felul asta, la sfarsit, eu am o marfa cu un pret imbatabil. Anul trecut m-a cautat o firma din zona Brasovului care dorea o eficienta maxima pentru mere, si cand i-am dat cifrele, au zis ca au studiat deja toate ofertele din Germania si Franta si ca ce spun eu e imposibil. Au venit si s-au convins ca este foarte posibil si au cumparat uscatorul. Apoi, m-am trezit cu firme din strainatate, care doresc sa cumpere acest utilaj. Am refuzat.

Savu Constantin

As vrea sa fie o inventie care sa ii ajute in primul rand pe romani. Occidentalii au destule avantaje fata de noi. Cat despre folosirea acestei inventii la scara nationala... eu am ajuns pana la guvern. Pe vremea aceea era guvernul Nastase. Propunerea mea era urmatoarea: de ce sa faca fiecare roman un proiect pentru finantare europeana si sa se chinuie fiecare cu hartiile si aprobarile? De ce sa se piarda timp de fiecare data cu studiul unui dosar si cu verificarea stampilelor? E mult mai simplu sa fie verificate si aprobate, sa zicem, zece sau doua zeci de proiecte standard, de sisteme ca acesta al meu, dar pe diferite domenii, si apoi oamenii sa isi aleaga ce se potriveste in zona lor. Propunerea mea era de fapt tipizarea proiectelor pentru finantare europeana. Mi se pare mult mai logic. Viteza de absorbtie a banilor europeni ar creste si proiectele ar avea deja o expertiza perfecta. Cred ca daca s-ar aproba tipizarea dosarelor pentru fonduri europene, zeci

de centre de colectare-prelucrare ar aparea in toata tara si in 6 luni, hai sa zicem un an, Romania s-ar ridica economic in primele locuri din Europa. Propunerea mea a fost atunci luata in seama. Urma sa dau detalii si sa propun solutiile concrete. A picat guvernul, s-au schimbat consilierii, hartiile s-au pierdut, noii veniti nu au mai parut interesati de idee. Preferam sa importam mancarea, decat sa o colectam si sa o pregatim aici, la noi, de la taranul roman. Ca sa inchei: tipizarea proiectelor de finantare ar duce Romania in topul european, in cel mai scurt timp. Este ceea ce eu le propun taranilor la scara mai mica, prin utilajele mele. Un proiect de-a gata, cum se spune, cu care sa te apuci de treaba." Un aparat simplu pentru deshidratare costa in jur de 20 de mii de euro. Dar cel mai rentabil pare sa fie cumpararea unui sistem complet, cu depozit, masini de maruntire si, eventual, ambalare in vid. Asa ceva costa in jur de 70 de mii de euro. Pentru un taran poate sa para o suma mare, dar se poate face o achizitie prin primarie sau prin Grupurile de Actiune Locala (GAL). Impreuna cu o finantare europeana, suma de pornire va fi minima, iar avantajele considerabile. Nu numai ca taranii ar putea sa isi vanda marfa la un pret bun, tot timpul anului, dar ei insisi nu ar mai merge sa cumpere de la piata o mancare in costul careia sunt incluse comisioanele tuturor celor ce muta marfa dintr-un loc in altul. Pentru ca fiecare miscare a marfii inseamna cost suplimentar la raft. Plus scaderea calitatii produsului. Cu un astfel de centru ar avea mancare buna, la pret de producator local, tot timpul anului. Astfel de centre sustin consumul din productia locala, deci un pret mai mic, pentru o mancare mai sanatoasa. Povestea nucilor de aur Totul a inceput intr-o iarna cand Iosif Kis si-a petrecut Anul Nou la manastirea "Petru Voda" din Moldova. Avea deja in minte ideea de a porni o afacere cu nuci si i-a impartasit-o chiar atunci parintelui Iustin Parvu, cerandu-i binecuvantarea. Parintele i-a zambit si l-a binecuvantat, indrumandu-l - nu doar sa faca o afacere, ci sa ii ajute pe toti cei ce vor sa aiba un trai decent, muncind cu credinta pamantul.

Iosif Kis

Continuandu-si studiile si efortul, Iosif a ajuns in cativa ani unul dintre expertii romani in nucifere. Stie aproape tot despre cultura nucului. Si-a deschis un site pe care ofera informatii, sfaturi si puieti altoiti tuturor celor interesati. Livada lui de nuci a devenit o scoala pentru toti cei ce vor sa invete cum sa castige din nuci. Invitat la intalniri internationale, aflat mereu in contact cu francezi ce au livezi de nuci model, ascultat pe toate forumurile unde oamenii incearca sa afle cum sa porneasca o afacere cu o livada de nuci, Iosif a devenit un "apostol" al nucului in Romania. L-am intrebat daca un om care detine doar un hectar de pamant ar putea sa traiasca dintr-o livada de nuci plantata pe el, fara sa fie nevoit sa mai plece la munca in strainatate, departe de familie. "Sa pornim de la cifre, fiindca totul devine astfel mai clar. Pe pietele noastre, un kilogram de miez de nuca costa 25 de lei, in cel mai fericit caz, iar in supermarket, 50 de lei noi. Nu iti trebuie mult teren pentru a putea trai din nuci, si investitia de pornire este mica, existand si subventii destul de bune. Un singur hectar de pamant daca ai si il faci livada de nuci iti poate aduce un profit intre 10 mii si 70 de mii de euro la recolta. Pentru ca de la nuc se poate folosi absolut tot. Si cu cat transformi mai bine materia prima, cu atat profitul este mai mare. Poti sa vinzi nucile ca atare sau doar miezul si sa pastrezi coaja pentru foc, sau sa transformi miezul in ulei. Raportandu-ne la piata internationala, pretul unui kilogram de nuci in coaja variaza intre 3,5 si 3,9 euro, in functie de calitate si de soi. Aceasta echivaleaza, la o productie de doar 3 tone la hectar, cu un venit anual minim de 10500 de euro. In conditiile in care soiul cultivat este unul foarte productiv, veniturile sunt cu atat mai mari. De exemplu, soiul Lara, dupa 8 ani de zile de la plantare, se

apropie de o productivitate de 6 tone la hectar, ceea ce echivaleaza cu un venit anual de 21000 euro. Daca miezul extras se transforma in ulei de nuca, ar rezulta aproximativ 750 litri, care se vand pe piata, la flacoane, cu aproximativ 100 de euro litrul. Deci un venit de aproape 70 de mii de euro, pe un singur hectar. Dar posibilitatile sunt mult mai numeroase. Se poate face dulceata de nuci verzi, se poate face vin de nuci, care este o delicatesa oriunde in lume si se vinde la preturi exorbitante. De la nuc putem folosi absolut tot, si coaja, si frunzele, si fructele, chiar si lemnul, la final. Trebuie un pic de rabdare si initiativa".

Livada de nuci

Pe unde a umblat, Iosif i-a sfatuit pe oameni sa isi faca o livada de nuci. Orice om de afaceri ar fi pastrat ideea pentru el, insa Iosif a preferat sa ii invete si pe altii. In Romania sunt peste 30 de mii de hectare de pamant ideale pentru a fi plantate cu livezi de nuc. Si ele n-ar acoperi integral cererea pietei. Asa ca este loc pentru toata lumea, si riscul ca pretul nucilor sa scada este putin probabil. Pentru ca nucile sunt folosite pe o scara larga, in diferite domenii. Numai despre proprietatile terapeutice ale nucului, Iosif ar putea sa vorbeasca o zi intreaga, despre siropurile si infuziile pe care le putem obtine din frunzele si fructele nucului. Si ce produse cosmetice se pot face pe baza de extracte si uleiuri de nuc. Si tot ceea ce spune se bazeaza pe studii, date, cifre concrete. "Un consum constant de miez de nuca sau de ulei de nuca reduce considerabil riscul de atac cerebral, cel de stop cardiac si cel de arteroscleroza. De asemenea, cheagurile de sange sunt dizolvate, nivelul colesterolului rau este redus semnificativ, iar parazitii intestinali sunt eliminati. Datorita continutului sau in melatonina, uleiul de nuca este un foarte bun tonic pentru creier. In urma unei analize comparative intre uleiul de nuca presat la rece si uleiul de masline presat la rece, a rezultat ca cel dintai are un continut in acizi grasi omega 3 de peste 21 de ori mai mare decat uleiul de masline si ca nivelul acizilor grasi omega 6 este de 5 ori mai mare, in cazul uleiului de nuca, fata de uleiul de masline. Datorita continutului in acizi grasi polinesaturati omega 3 si omega 6 din uleiul de nuca presat la rece sunt reglate functiile organismului, cum ar fi cele cardio-vasculare, reproducatoare, imunitare si ale sistemului nervos. Un consum constant de nuci sau de ulei de nuca nu numai ca ne-ar face mai sanatosi, dar ne-ar scuti de banii dati pe medicamente", imi explica Iosif. - Ce ii sfatuiesti pe cei care doresc sa porneasca o livada de nuci? - In primul rand, sa faca o analiza agro-chimica a terenului. Nu costa mult, dar vor sti exact ce tip de nuc se va potrivi pe terenul lor, si in felul asta vor avea productie maxima. Apoi, sa isi cumpere puieti altoiti, de la oameni autorizati, care stiu ce vand. Important este sa ceara un sfat avizat cand planteaza, pentru ca dupa aceea nu mai este mare lucru de facut, nucul fiind unul dintre cei mai putin pretentiosi pomi fructiferi. Daca soiul de nuc este adaptat terenului, primele fructe pot aparea si din al doilea an, cum s-a intamplat la livada mea. Pana ajunge livada la maturitate, se poate cultiva cu succes, in acelasi spatiu, fasole, care creste foarte bine impreuna cu nucul si poate aduce un venit suplimentar.

Nuc tanar

Cand incepe productia de nuci, este important sa nu vanda primului venit la poarta. Sunt foarte multi samsari care cumpara la preturi derizorii nucile. Ca sa aiba un pret bun, oamenii ar trebui sa invete cum sa vanda nucile. In primul rand, ar trebui sa le spele intr-o solutie speciala, impotriva mucegaiului, si apoi sa le usuce bine. Asta le poate creste pretul la pana de 3 ori. De asemenea, cu cat cantitatea e mai mare, cu atat pretul o sa fie mai bun. Daca taranii dintr-o anumita zona s-ar uni sa stranga nucile in acelasi loc si sa le

spele si sa le usuce corespunzator, acea zona, va garantez, ar trai prosper, numai din nuci. Eforturile lui Iosif Kis nu au ramas fara consecinte. La targul agricol Indagra, de anul acesta, din prima zi sau vandut nu mai putin de 20 de mii de puieti de nuc. Multi dintre cumparatori erau cunostinte facute pe internet, care invatasera cum sa porneasca o livada de nuci, de pe site-ul nucifere.com. Livada lui Iosif nu este foarte mare: doar trei hectare. Zeci de oameni au fost deja si au vizitat-o, invatand la fata locului ce trebuie facut. O livada pe care Iosif Kis a facut-o "pentru copiii mei si pentru o batranete linistita in care sa nu depind de nimeni". O afacere dulce si sanatoasa: mierea

In urma cu aproape 40 de ani, Traian Dobre era marinar. Intr-una din perioadele de sedere la tarm, undeva langa Tulcea, a intalnit o batrana care i-a vorbit atat de frumos despre albinele ei, incat l-a vrajit pe loc si Traian si-a cumparat un stup. Vraja n-a intarziat. Era fascinat de disciplina, curatenia si ordinea acelor mici zburatoare. Apoi si-a cumparat inca zece stupi. Norocul a facut sa-i cunoasca pe Gheorghe Puscasu si pe Tudorascu Nicolae, doi dintre cei mai mari apicultori romani. A invatat de la ei cat a putut si, incetul cu incetul, pasiunea a devenit meserie si meseria destin. Nu s-a mai ocupat de nimic altceva decat de albinarit. Dupa revolutie, a inceput sa exporte mierea sa in Germania, si cum nemtii erau multumiti de calitate si cererea crestea, a facut un centru de colectare a mierii. A pus pariu, nu atat pe cantitate, dar mai ales pe calitate si... a dat lovitura! A tinut mereu cont de standardele occidentale si astazi, "Tremot", compania pe care o conduce, exporta toata mierea in Germania, Anglia si Italia. Cateodata, are un stand si la targurile din Bucuresti, unde se vand produse naturale si trebuie sa te grabesti daca vrei sa apuci ceva din bunatatile expuse, de la propolis si faguri, la miere de maracine, menta, trifoi alb sau mana. - Poate sa fie mierea o afacere in Romania? - Va spun sincer ca daca as avea acum 10 tiruri cu miere de salcam, as da lovitura. Mierea romaneasca este extraordinara, si nu avem destula cata cerere este pe piata. Toata Europa, Anglia si, mai nou, si Japonia, ne cauta pentru mierea noastra. Am fost la zeci de targuri internationale, si va spun ca ce avem noi nu are nimeni. Daca este curata, mierea romaneasca nu are concurenta. Acum vindem miere de rapita - care e prima, apoi de salcam, de tei, poliflora, de floarea soarelui, de menta, de coriandru sau miere din Delta Dunarii. Cumparam miere din toata tara. Un apicultor bun poate sa imi dea miere de 4-5 ori pe an, pe masura ce o recolteaza. Altii o depoziteaza mai intai si mi-o dau acum, la sfarsit de sezon, sperand ca vor obtine un pret mai bun. - Imi puteti spune care este secretul mierii dumneavoastra? - Sa fie curata! Daca dumneavoastra veniti de patru ori intr-un an la mine, cu miere de vanzare, de patru ori fac analize. Si anul asta am avut surprize. Un producator cu care lucrez de 15 ani a avut mierea de rapita si de salcam in regula, dar cand a venit cu cea de tei, era plina de antibiotic. Albinele au doua boli care se trateaza cu antibiotic.

Traian Dobre

Cea mai nociva e loca americana, care atunci cand iti intra in stup, mai bine ar fi sa dai foc stupului. Unii incearca sa o trateze, dar tratand-o, de fapt amani dezastrul, boala se poate raspandi la ceilalti stupi. Si s-a demonstrat ca antibioticul in miere are efecte negative asupra omului. Acea miere provoaca rezistenta, pentru ca se comporta ca un tratament homeopat. Un singur gram de antibiotic poate contamina 150 de tone de miere. Cititorii dvs. trebuie sa cunoasca acest lucru, iar recomandarea mea este sa nu cumpere miere din surse nesigure - de la marginea drumului sau indiferent de unde, fara a avea incredintarea ca a fost verificata. O verificare completa e foarte scumpa, si nu o fac toti producatorii. Mierea ecologica e facuta de un numar redus de oameni in Romania. Cei care fac miere ecologica trebuie sa aiba declaratie speciala de la fermierul lotului din care colecteaza, ca ce a cultivat acolo respecta normele agriculturii bio (ca nu s-au folosit seminte modificate genetic, ierbicide, insecticide, pesticide). Nici un gram din mierea pe care o export nu pleaca de aici fara analize si nimeni in occident nu ar cumpara fara analize. - Celor care vor sa se apuce de o afacere cu stupi, ce le-ati recomada?

- Eu am inceput cu un stup, apoi am avut 10, apoi 24, apoi 46, si cat am mai stat in functie, in Flota, am ramas cu 60. Dup-aia am ajuns si la 300. Acuma, daca am imbatranit, am redus stupii, dar de lasat nu ma pot lasa de ei. De la 100 de stupi in sus, un om care se ocupa de ei poate trai din asta, el cu familia lui. La 100 de stupi ai venit din miere, din polen, din propolis, din laptisor, din ceara, din pui. Anual, profitul in mana poate sa ajunga la 5-6 mii de euro. E una dintre meseriile care ar trebui imbratisate, pentru ca flora exista berechet in Romania. E o activitate care iti da un venit cinstit si corect. Cine vrea o afacere ar trebui sa plece in pastoral, cu minim 300 de stupi. E o munca mai grea, dar si castigurile sunt pe masura. Si daca vor un castig si mai bun, ar trebui sa planteze Evodia. E un arbust care creste si la noi. Florile sale infloresc in iunie, cand floarea altor pomi s-a dus. Mierea e delicioasa si are un pret foarte bun. Inainte de plecare, am facut turul biroului domnului Dobre, un adevarat sanctuar al mierii. Zeci, sute de borcane, de toate dimensiunile si formele, pastrand in ele aurul albinelor. Fiecare borcan inseamna alt parfum, alt gust, alta poveste. Povestea florilor din Romania.

ALOE - remediul de slabit dupa sarbatori

Este una dintre plantele medicinale cele mai folosite in prezent si, totodata, este si una din cele mai cunoscute ierburi de leac din toate timpurile. Mentionata in Biblie, in papirusurile egiptene sau in tablitele de lut sumeriene, folosirea acestui leac are o vechime mai mare de 4000 de ani. Nici o mirare, avand in vedere efectul extraordinar DETOXIFIANT al plantei, atat de puternic si de complex ca actiune, incat este aplicat cu succes, de la diabet si de la bolile tumorale, pana in curele de slabire, unde are o eficienta fenomenala, asa cum vom vedea. Inainte insa de a vorbi despre utilizarile sale terapeutice, sa vedem, in cele ce urmeaza, ce este, cum se administreaza si ce tipuri de aloe folosim. Descrierea plantei Aloe este o planta sub-tropicala, din aceeasi familie cu usturoiul, crinul sau laleaua. Creste spontan pe tot teritoriul Africii si in zona sudica a Rusiei. De fapt, exista peste 250 de specii de aloe (dupa unii specialisti chiar peste 300), toate avand in comun frunzele carnoase si pline de seva, preferinta pentru caldura si adaptarea extraordinara la perioadele secetoase indelungate. Se pare ca numele de "aloe" provine din dialectele arabe, unde "aloeh" inseamna "seva amara". Majoritatea speciilor de aloe cu intrebuintari medicinale au pana la un metru si jumatate inaltime, 12-14 frunze carnoase, cu o greutate care poate ajunge pana la 1,5 kilograme, iar florile sunt de diverse culori, de la alb-galbui, pana la rosu intens sau chiar violet.

Ce plante folosim in terapie Din multitudinea de specii de aloe, patru sunt cunoscute ca avand efecte medicinale deosebite. Acestea sunt: * Aloe barbadensis (cunoscuta si ca Aloe vulgaris) - a fost denumita, in scopuri comerciale, chiar Aloe vera, adica adevarata aloe, o denumire meritata doar partial, pentru ca vom vedea ca are cateva surate care o depasesc la multe capitole, in domeniul eficientei terapeutice. Aloe barbadensis are doua varietati: cea verde, folosita in cultura, care trebuie sa creasca vreme de 5 ani pana ajunge la maturitate, si cea albastruie, care creste mai frecvent in ghivece, in apartament, si care are un ritm mai rapid de maturizare, putand fi folosita in scopuri terapeutice dupa doar trei ani.

* Aloe arborescens - creste spontan in zonele calde si semidesertice din Rusia, avand dimensiuni impresionante, apropiate de cele ale unui arbore, de unde si numele. Efectele sale medicinale au fost remarcate de cercetatorii rusi, mai ales pentru uzul extern, planta fiind folosita contra afectiunilor oftalmologice si a celor cutanate.

* Aloe socotrina - isi trage numele de la insula Socotra, care a fost cucerita in antichitate de Alexandru Macedon, chiar pentru culturile sale cu aceasta specie de aloe, care este fenomenala pentru vindecarea ranilor si combaterea infectiilor. Aceasta specie se pare ca a fost folosita, impreuna cu mirul, chiar de catre Iosif din Arimateea, la spalarea trupului lui Iisus, dupa rastignire. Pana nu demult, cand marketingul agresiv a promovat Aloe barbadensis, mai usor de aclimatizat si de cultivat, Aloe socotrina a fost specia cea mai folosita. * Aloe ferox - se mai numeste si Aloe amara, deoarece are gustul amar si, totodata, actiunea detoxifianta cea mai intensa dintre toate speciile de aloe. Aloe ferox este si varietatea cea mai folosita in Africa de Sud (care este zona de origine a tuturor speciilor de aloe), dar si in Japonia, in China, in Corea. Aceasta specie va fi, de fapt, "vedeta" urmatorilor ani, ea fiind deja folosita cu predilectie in studiile clinice mai recente. Preparare si administrare De la aloe se folosesc, in principal, gelul, adica lichidul translucid, cu gust salciu, extras din partea carnoasa a frunzelor, si sucul de culoare galbena, amar si foarte bogat in rasini, extras din partea pieloasa a frunzelor. Mai rar, se foloseste si frunza uscata, care este bogata in fibre nedigerabile. Aceste produse le gasim in prezent in toate magazinele si farmaciile noastre naturiste, conditionate in cateva forme de administrare, despre care vom vorbi in continuare: Capsulele cu aloe Contin sucul de culoare galbena, uscat pe cale naturala, in jet de aer, pana cand se formeaza niste cristale chihlimbarii, foarte concentrate in principii active, care poarta numele de aloe cristalizata. Produsul este ambalat in capsule a cate 400-500 mg fiecare, care se administreaza contra obezitatii, diabetului, tensiunii arteriale, pentru intarirea imunitatii, ca adjuvant in boala canceroasa etc. De regula, se iau 2-3 capsule de aloe pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauza. In mod exceptional, in curele de slabire se pot lua 4-6 capsule pe zi, dar nu mai mult de 14 zile, pentru ca procesele de eliminare devin adesea atat de intense, incat poate aparea o pierdere prea mare de minerale esentiale (cum ar fi potasiul, magneziul) din organism. Gelul de aloe pentru uz intern Este considerabil mai slab ca actiune terapeutica decat aloe cristalizata, deoarece nu contine substantele amare, care sunt esenta actiunii vindecatoare a plantei. In schimb, este mai bine tolerat de catre organism. Gelurile de aloe pentru uz intern sunt obtinute prin presarea frunzelor proaspete, sucul translucid si salciu extras din partea carnoasa fiind conservat apoi prin pasteurizare sau prin adaugarea de conservanti. De regula, se iau cate 50 ml de gel, pe stomacul gol, de doua ori pe zi, pentru a imbunatati digestia, pentru a preveni si combate candidoza si alte infectii cu fungi, pentru tratarea hiperaciditatii si a colitei, a sindromului colonului iritabil. Vinul din aloe De mai bine de o suta de ani, planta de aloe este cultivata si la noi in tara, in ghivece. Aloe cultivat in ghiveci nu secreta in cantitati foarte mari principiile active vindecatoare, care sunt sintetizate in mod normal in climatul sau natural, sub-tropical, dar are, totusi, o actiune tonica si drenoare considerabila. Medicina populara romaneasca recomanda asa-numitul vin de aloe, obtinut astfel: Frunzele de aloe (recoltate numai de la plante in varsta de peste 3 ani, neudate timp de 5 zile) se taie marunt sau se trec prin masina de tocat carne. Sase linguri din pasta rezultata se pun intr-un borcan de sticla in care se mai adauga: noua linguri de miere de albine poliflora si un pahar de vin rosu. Se omogenizeaza bine amestecul, apoi borcanul se acopera cu capac si se pune la macerat timp de o saptamana, la loc intunecos, racoros si uscat. Produsul obtinut are o valabilitate de 4-6 saptamani. Din el se ia cate o lingura, de catre adulti, si o lingurita, de catre copii, cu o ora inaintea meselor principale. Cura cu acest preparat se tine timp de 2-4 saptamani si are o actiune favorabila contra indigestiei, candidozei digestive, acneei, bolilor de piele in general. Gelul de aloe pentru uz extern

Produse din aloe

Se obtine din sucul de aloe cristalizat, care este dizolvat intr-o masa de excipienti, formand o pasta translucida, cu nuanta galbuie si cu miros nu foarte placut, dar care compenseaza din plin prin calitatile sale terapeutice. (Gelurile "de aloe" pentru uz extern, cu miros foarte placut sau lipsite de miros, de regula, contin fie cantitati insuficiente de aloe, fie partea de planta mai putin activa din punct de vedere terapeutic.) Rezinele (rasinile) din aloe, care ii dau mirosul caracteristic (de sulf, de lesie), au o actiune puternic antiseptica, eficienta in herpesul bucal si genital, contra arsurilor, oparelilor si degeraturilor, contra psoriazisului etc. Samponul cu aloe Este un sampon fitoterapeutic, foarte concentrat, prezentat sub forma de pasta, si nu ca lichid, cum sunt sampoanele obisnuite. Contine acelasi extract cristalizat de aloe, avand, la fel ca si gelul, un miros caracteristic, de rezine, dar si un efect extraordinar pentru par si scalp. Acest sampon favorizeaza cresterea mai rapida a firelor, previne slabirea radacinii parului, combate infectiile fungice la nivelul capului si aparitia matretii. Tratamente preventive * Guta - putine remedii se pot compara cu aloe, pentru eliminarea excesului de acid uric din organism. Se administreaza capsulele cu suc de aloe cristalizat, cate 3-4 pe zi, in cure de doua saptamani, dupa care se fac doua saptamani de pauza, apoi tratamentul se poate relua. Este un tratament recomandat mai ales persoanelor care au alimentatie hiper-proteica, care au probleme reno-urinare ce impiedica eliminarea normala a ureei, precum si celor care au avut antecedente de guta in familie. * Cancer de colon - la acest capitol, atat aloe cristalizata, cat si gelul de aloe sunt adevarate elixiruri. Cristalele amare de aloe pun colonul la treaba, impiedicand aparitia constipatiei, proliferarea celulelor maligne in colon (au si efect antioxidant), precum si aparitia florei anormale. Se administreaza sub forma de capsule, cate 3 pe zi, pe stomacul gol, in cure de doua saptamani. Cura se repeta o data la 2 luni. Gelul de aloe are si el un efect important de normalizare a florei intestinale (favorizeaza dezvoltarea bacteriilor prietenoase), aducand in plus o actiune antiinflamatoare. Se administreaza cate 50 ml pe zi, in cure de 3-4 saptamani, care se fac de doua ori pe an. * Cancer de piele - folosita intern si extern, aloe are un efect de prevenire a diferitelor forme de cancer de piele. Intern, se administreaza aloe cristalizata, cate 1-2 grame pe zi, avand efect antioxidant si detoxifiant puternic. Direct pe piele, se foloseste gelul pentru uz extern de aloe, care se aplica dupa fiecare expunere la soare sau la radiatii. Studii facute inca din anii 60, in Uniunea Sovietica, sub conducerea eminentilor medici N. Nordvinov si B. Rostotsky, au aratat ca folosirea acestei plante previne aparitia cancerului de piele chiar si la persoanele direct expuse la materiale radioactive si care au suferit arsuri, produse de radiatii, de gradele II si III. * Diabet - se administreaza gelul de aloe pentru uz intern, cate 50-100 ml pe zi, intre mese, pentru stabilizarea glicemiei, pentru evitarea suprasolicitarii pancreasului. In zonele din Asia, unde aloe este folosita chiar ca... aliment, marii consumatori ai acestei plante sunt practic imuni la diabet, chiar in conditiile unui regim alimentar cu multi hidrati de carbon, unii dintre acestia in forma rafinata (din zahar, din faina alba etc.). * Tromboflebita - un studiu facut in laboratoarele Facultatii de Medicina din Texas, Statele Unite, a aratat ca animalele de experienta tratate cu aloe sunt mult mai putin predispuse spre tromboflebita, dar si spre alte afectiuni venoase (varice, fragilitate a peretilor venosi). Se administreaza capsule cu aloe, cate 2-3 pe zi, in cure de 14 zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Tratamente interne

* Imunitate - o cercetare facuta intr-un spital din Coreea de Sud a demonstrat ca substantele amare din aloe imbunatatesc imunitatea. Mai precis, aloe administrata intern creste productia de celule ale sistemului imunitar (NKC monocite) si le face mai active. Asadar, pentru marirea imunitatii, tineti cure cu o durata de 4-6 saptamani, timp in care veti lua cate 2-3 capsule de aloe, la doua ore dupa masa.

* Constipatie - In cazul acestei afectiuni, actiunea plantei este uimitor de ampla, avand efecte la mai mult de 70% dintre cei care au luat extractul cristalizat. Se administreaza capsulele cu aloe, cate 1-2 luate de trei ori pe zi, pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara. * Diabet - cinci substante descoperite in aloe, numite fitosteroli, au efecte foarte puternice contra diabetului. Cercetatorii japonezi condusi de dr. M. Tanaka au demonstrat, printr-un studiu de medicina experimentala facut in 2006, ca 50 ml de gel de aloe administrat zilnic duce la scaderea si stabilizarea glicemiei. O alta cercetare pe pacienti umani, facuta in spitale din India, in anul 2008, a aratat ca doar doua capsule de aloe (a cate 500 mg fiecare), administrate zilnic, opresc evolutia diabetului de tip II. * Arsuri gastrice, gastrita hiperacida - gelul de aloe pentru uz intern, baut pe stomacul gol, inainte de masa, s-a dovedit extrem de eficient, inca din... antichitate. De regula, se iau 2-3 linguri (16-24 de ml), de trei ori pe zi, pentru reducerea senzatiei de arsura si durere acuta din epigastru, pentru protejarea epiteliilor gastrice si, nu in ultimul rand, pentru calmarea starilor emotionale fierbinti, care conduc la aparitia crizelor de gastrita. * Adjuvant in cancerul pulmonar - inca din anul 1989, cercetatorii de la Institutul Medical din Okinawa, Japonia, au raportat descoperirea a trei substante cu efect antitumoral in aloe. Cercetatorii au concluzionat ca aloe ajuta la incetinirea sau chiar stoparea evolutiei tumorilor pulmonare, dar si la prevenirea aparitiei acestora. Se administreaza gelul de aloe pentru uz intern, din care se iau cate 50 ml zilnic, precum si capsulele cu aloe, cate 2-3 pe zi. * Adjuvant in leucemie - studiul japonez anterior mentionat, precum si un studiu de medicina facut intr-un institut american, in anul 1991, demonstreaza faptul ca un compus din aloe, numit manoza, existent atat in gelul cat si in extractul cristalizat din sucul acestei plante, are efecte favorabile in leucemie. Se tin cure alternative, de cate doua saptamani, in care se administreaza gelul de aloe, cate 100 ml pe zi, respectiv capsule cu aloe, cate 2-4 pe zi. * Candidoza digestiva, adjuvant in candidoza pulmonara - se fac in alternanta cure cu gel de aloe, din care se iau cate 50-100 ml pe zi, si cu extract cristalizat de aloe, din care se iau cate 1200-1800 mg pe zi, ambele avand efect anticandidozic. Zaharurile din aloe ajuta la proliferarea bifidobacteriilor din colon, care inhiba dezvoltarea in exces a candida. In plus, extractul cristalizat de aloe este un puternic stimulent imunitar, care va ajuta organismul sa tina singur sub control infectia. Recomandari externe * Psoriazis - se aplica gelul de aloe pentru uz extern, pe portiunile de piele afectate de psoriazis. Are efecte antiinflamatoare, reduce intensitatea eventualelor senzatii de mancarime, fiind printre putinele remedii de uz extern pentru aceasta afectiune. Iarna si pe tot sezonul rece, este utila pentru pacientii cu psoriazis si cura interna cu aloe (cate 2-3 capsule pe zi), corelata cu un regim alimentar vegetarian, cu cat mai multe legume si fructe nepreparate termic.

* Arsuri - putine remedii alopate sau naturiste se pot compara ca eficienta, in acest domeniu, cu aloe, care vindeca rapid, estetic, si cu mai putina suferinta arsurile. In arsurile usoare, de gradele I si II, un prim ajutor foarte eficient este o frunza proaspata de aloe, despicata in prealabil in doua, aplicata pe locul

afectat. Pentru vindecarea arsurilor mai serioase, se recomanda gelul de aloe pentru uz extern (care contine extract cristalizat de aloe), care se aplica direct pe zona afectata, dezinfectata in prealabil cu un pic de tinctura de arnica. Tratamentul dureaza pana la disparitia completa a inflamatiei si epitelizarea completa a zonei afectate. * Degeraturi - in anul 1980, medicul John Heggars de la Spitalul de Arsi din Chicago a demonstrat ca preparatele cu extract cristalizat de aloe sunt mai eficiente contra degeraturilor si arsurilor de pana la gradul III de... sase ori decat orice alt preparat cunoscut in acea vreme. Contra degeraturilor, se aplica, de 2-3 ori pe zi, gelul de aloe pentru uz extern, in pelicula groasa, pana la completa vindecare. * Leziuni produse de iradiere - studii facute atat in Uniunea Sovietica, cat si in Statele Unite, confirma ca toate leziunile produse de radiatiile ultraviolete, dar si de radiatiile din spectrul gama sau X sunt de aproximativ cinci ori mai rapid vindecate, daca se aplica gelul de aloe pentru uz extern. * Adjuvant in herpes - se aplica pe leziunile herpetice gelul de aloe, in pelicula groasa, de 3-6 ori pe zi. Concomitent, se iau cate 3-4 capsule de aloe pe zi, pentru efectul antiviral. Este un tratament simplu, care previne suprainfectarea, reduce durerea si usturimea, grabeste considerabil timpul de vindecare. Acelasi tratament este valabil si in cazul Zonei Zoster. * Caderea parului - studii recente au demonstrat ca sampoanele si gelul cu aloe cristalizata aplicat la radacina parului au efecte de oprire a caderii acestuia. Probabil, aceasta actiune se datoreaza inhibarii de catre aloe a actiunii dihidrotestosteronului, un hormon care slabeste radacina parului si duce la caderea acestuia. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu aloe * Femeile insarcinate nu vor consuma aloe, deoarece poate stimula contractiile uterului. Nici femeile care alapteaza si copiii pana la 3 ani nu vor lua aceasta planta. * Extractul cristalizat de aloe vera este contraindicat in cazurile de gastrita acuta si de ulcer gastric, precum si pentru pacientii cu colita de fermentatie, cu diaree cronica, cu sindromul colonului iritabil, cu ileon. * In curele de slabire, capsulele cu aloe nu vor fi supradozate, deoarece pot duce la diaree, la scaderi prea rapide in greutate si, de asemenea, pot duce la pierderea in exces de minerale, provocand deficit de potasiu (hipokaliemie) sau magneziu. La noi in tara, samponul si gelul de aloe pentru uz extern sunt produse de catre firma Vitalia K, din Ploiesti. Capsulele de Aloe ferox sunt produse de catre "Herbagetica", din judetul Brasov. Toate acestea le puteti gasi in farmaciile si in magazinele naturiste sau le puteti comanda de la distribuitorul autorizat la telefoanele 0745/43.58.77., 0788/52.16.06. sau vizitand magazinul www.herbauniversal.ro _______________________ Aloe ferox si kilogramele in plus Dintre toate speciile de aloe, Aloe ferox are efectele cele mai puternice in curele de slabire. De ce? Pentru ca substantele amare pe care le contine in mari cantitati au un efect detoxifiant extrem de intens. Atat de intens, incat tratamentul pentru slabit cu aceasta planta va fi facut cu unele precautii. Mai precis, extractul cristalizat din aceasta planta va fi administrat in doze moderate, crescute progresiv, pentru a nu pierde kilograme prea brusc si pentru a nu perturba sistemul cardiac sau nervos. Aceasta specie de aloe actioneaza contra obezitatii si supraponderalitatii pe trei cai simultan: 1. Are efecte laxative si diuretice puternice, printre cele mai puternice dintre remediile din flora mondiala, care aduc dupa sine o scadere masiva in greutate, pe seama eliminarii materiilor reziduale si a apei in exces din tesuturi. Aceasta actiune este vizibila intr-un timp destul de scurt (maximum doua saptamani), ceea ce face ca acest remediu sa aiba un succes deosebit in randul persoanelor care se lupta cu kilogramele in plus. 2. Inhiba apetitul alimentar - desi plantele amare stimuleaza in general pofta de mancare, substantele rasinoase din aloe au un efect contrar, la cele mai multe persoane scazand apetitul, mai ales la administrarea sistematica, pe perioade mai lungi de timp.

3. Mareste usor rata metabolismului - studiile de medicina experimentala au aratat ca administrarea extractului cristalizat de aloe conduce la arderea mai multor calorii de catre organism, pe seama proceselor digestive, a proceselor de eliminare etc. In plus, administrarea de aloe cristalizata creste productia de colagen din organism, asa cum o arata un studiu corean recent. Or, colagenul este cel care da elasticitate pielii si ne ajuta sa nu aratam inestetic, ca si cum ne-ar fi ramas pielea larga, dupa slabitul rapid. Totul este ca aceasta planta sa fie administrata din timp si sistematic. Totusi, trebuie tinut cont ca acest remediu se ia in doze moderate si corelat cu un regim alimentar echilibrat, cu mai putine calorii. In Occident exista moda administrarii in mari cantitati a acestei plante, care produce o purgatie puternica, ceea ce va duce la o scadere foarte brusca, cu adevarat spectaculoasa, in greutate, dar asociata cu deshidratare, cu pierderea de potasiu si de magneziu, cu dezechilibre care pot merge pana la hipotensiune si aritmii cardiace. In curele de slabire, Aloe ferox se administreaza sub forma de capsule, cate 2-4 pe zi, doza fiind ajustata in functie de tranzitul intestinal. Daca aveti predispozitie spre constipatie, doza va fi cea maxima, dar va fi redusa prompt daca aveti mai mult de patru-cinci scaune pe zi. De regula, o cura tine 2 saptamani, dupa care se fac 5-7 zile de pauza, iar apoi tratamentul se poate relua. Si inca un truc: luati fiecare pastila de aloe cu o cana de ceai caldut de chimen, rozmarin sau cimbrisor, vor completa excelent actiunea depurativa.

Sorin Lavric - "Cine nu dispera, nu-L descopera pe Dumnezeu"

Dialoguri in pridvor Interviul de mai jos nu e un simplu text publicistic, ci o marturie de o sinceritate nemiloasa in expresie si dramatica pe fond. Da seama, pornind de la un caz particular, despre zbuciumul sufletesc al omului modern. Pe Sorin Lavric (n. 1967) l-am intalnit in multe locuri unde stiam ca vom simti "adierea divina": la piese de

teatru crestine, la lansari de carte cu miza religioasa, la concerte de colinde, la Simpozionul de Martirologie de la Bucuresti, din toamna anului trecut. Si i-am simtit fiorul mistic in eseurile pe care i le-am citit cu nesat in diverse reviste, ca si in cartea "Noica si Miscarea Legionara", premiata de Academia Romana. Asadar, ma asteptam la un dialog despre bucuriile credintei. Dar Sorin Lavric mi-a deschis usa spre avatarurile credintei, intr-un chip neconventional si uluitor. "Am o religiozitate difuza, pe care cu greu o pot numi crestina" - Sunteti unul dintre intelectualii romani care nu-si ascund sensibilitatea religioasa. Este vorba doar de un sentiment, de o stare spirituala, sau respectati indeaproape ritualul bisericii? - Domnule Claudiu Tarziu, cand e vorba de ritual, sunt de o neglijenta mergand pana la indolenta. Nu merg duminica la biserica si nu am un duhovnic, iar daca ma intrebati cand m-am spovedit ultima oara, mi-e rusine s-o spun. Mai curand am un calendar interior, care imi dicteaza cand sa intru intr-o biserica si cand sa ma rog, dar orarul acesta tine de framantarile mele, nu de reperele anului liturgic. Am o religiozitate difuza, pe care cu greu o pot numi crestina. Daca purtam discutia asta acum trei ani, v-as fi spus ca sunt un agnostic iremediabil, lipsit de intelegere pentru crestinism. Dar intre timp, am cunoscut niste batrani care m-au facut sa simt adierea divina.

Arhanghelul Mihail

- Prin urmare, credinta dvs., atata cat e, nu vine din educatia de acasa, familie... - Nu, pe linie parinteasca nu am primit nimic sub unghiul credintei, desi cultural vorbind, tot ce am in mine datorez celor sapte ani de acasa si bibliotecii in preajma careia am copilarit. Credinta, atat de putina cat e, mi-a venit prin oameni, prin niste batrani nonagenari, care au trecut prin inchisorile comuniste si la care am simtit o traire spirituala a carei intensitate nu am mai vazut-o la nimeni. Era vorba de o emotie clara, evidenta, aproape molipsitoare, pe care o percepeai in prezenta lor, iar emotia aceasta era credinta in Dumnezeu. Ma gandesc la Mircea Nicolau, Grigore Caraza sau parintele Ion Vladovici de la Sibiu. Intalnirea cu ei a insemnat pentru mine trezirea din inertia orgoliului intelectual, si cred ca cine n-a intalnit un asemenea batran, va muri fara sa inteleaga prea multe din lumea asta. Nu doar spiritual, dar si ideologic. - Nu prea mergeti la biserica, nu aveti un duhovnic... N-ati simtit niciodata nevoia unui mijlocitor intre dvs. si Dumnezeu, a unei calauze si a unui ajutor? N-ati tanjit niciodata dupa tainele Bisericii?

- Am simtit nevoia unui tata spiritual, de aici staruinta cu care am cautat prezenta barbatilor mai in varsta decat mine. Ei mi-au transmis niste emotii pe care nu le-as fi putut gasi in carti. Cu cei de varsta mea ma simt stingher si devin, fara sa vreau, nepoliticos fata de ei. Ba da, am tanjit dupa tainele Bisericii, si sub unghi empatic, cred ca le-am intuit savoarea pe care o traiesc credinciosii, impartasindu-se din ele. Dar totul e in planul imaginatiei, caci in planul asumarii pe viu, ele imi raman zavorate.

"La Dumnezeu nu ajungi pe cale rationala, ci prin cutremurare de viata" - Aveti o formatie stiintifica, fiind absolvent al facultatii de Medicina, dar si o natura speculativa, pe care o indica licenta si doctoratul in filozofie. In plus, va antrenati spiritul si ca scriitor. Va impiedica aceasta zestre accesul la bucuriile adevaratei credinte? - Medicina m-a indepartat de Dumnezeu. De pilda, imi amintesc cum, student fiind, stateam in sala de disectie si mancam sandvisuri langa cadavre, privindu-le ca pe niste manechine care puteau a formol si care nu-mi inspirau nimic. Si in acelasi timp, imi spuneam ca e imposibil ca in bucatile acelea hacuite de carne sa fi existat vreodata o urma de suflet. De optica asta pozitivista n-am scapat nici pana azi, de aceea cred ca la Dumnezeu nu ajungi pe cale rationala, de pilda prin speculatie filozofica, ci prin cutremurare de viata. Pe scurt, cine nu dispera nu-l descopera pe Dumnezeu.

Sf. Gheorghe si balaurul

- Dvs. ati disperat vreodata? - De multe ori. Ultima oara acum cateva zile, cand am constatat ca un neg de pe spate (un papilom, cum ii zic medicii) capatase o crusta neagra si dubioasa. Ca unul care stiu semnele malignizarii epidermice, am simtit ca ceva nu e in regula. Doua zile am trait sub teroarea gandului ca am cancer. A fost o disperare seaca, incomunicabila si mutilanta, genul de chin cand nici nu plangi, nici nu te dai cu capul de pereti, dar cand simti ca iti ingheata umorile pe dinlauntru. Am intrezarit posibilitatea mortii si mi s-a lasat racoarea in suflet si pe sira spinarii. A fost o exasperare rece si muta si mi-am amintit ca boala e consecinta pacatului, deci ca Dumnezeu ma punea in palestra pedepsitilor pe merit. Dispozitia aceea nu m-a parasit nici acum, cand vorbesc cu dumneavoastra. Dumnezeu iti da semne, dar daca nu le vezi, te priveste. Eu am vazut in episodul cu papilomul un semn. "Eu exist prin limba mea" - Ati fost preocupat de viata si opera lui Constantin Noica. Se stie ca el nu a fost un om credincios, dar filozofia iti poate deschide drumul catre metafizic. Cu ce invatatura de capatai ati ramas de la Noica? - Cu o idee clara: ca nu te poti implini ca intelectual decat in limba ta si in mijlocul neamului tau. Aici sunt iarasi eretic: pentru mine, un crestin fara pecete etnica nu inseamna mare lucru. Ma privesc mai intai ca roman vorbitor de limba neoromanica si, in al doilea rand, ca suflet legat de credinta crestina. De aceea,

pretuiesc Biserica, fiindca e coloana vertebrala a natiei, dar daca mi s-ar cere maine sa ma lepad de etnie si sa fiu crestin pur, fara identitate etnica, n-as intelege ce mi se cere. Eu exist prin limba mea, iar pe ea nu eu am facut-o, ci natia. Cand ma duc in biserica, merg sa ma intalnesc mai intai cu inaintasii, adica cu ecclesia mea, si abia apoi cu Dumnezeu. Pe Dumnezeu il presimt si singur, in clipele de panica, dar pe inaintasi, doar in biserica. Tocmai de aceea, credinta mea e a parintilor mei. - V-ati intrebat care este rostul neamurilor? - Va raspund fara sa clipesc: nu stiu. Tot ce se petrece azi la scara planetara e un razboi al neamurilor si al religiilor. Pentru mine e o taina de ce Dumnezeu a risipit omenirea in atatea neamuri, care pe fata se respecta diplomatic si-si trimit bezele sarbatoresti, iar in ascuns se urasc de moarte.

"Un crestin fara pecete etnica nu inseamna mare lucru"

- La Judecata de Apoi va merge fiecare cu neamul sau, dar nu credeti ca, daca reducem totul la neam, riscam sa-l pierdem pe Dumnezeu? - Aceeasi nuanta mi-a spus-o parintele Dosoftei de la Manastirea Putna: la judecata mergem cu neamul, dar dupa judecata drumul fiecaruia va fi in afara neamului. Asadar, logica mea sta in discrepanta cu viziunea crestina. Va spun ce i-am spus si lui: gandul ca voi fi o cuanta de energie plutind in rai sau perpelindu-ma in iad, dar o cuanta care nu mai pastreaza memoria femeilor pe care le-a iubit si a barbatilor pe care i-a admirat, gandul acesta nu are darul de a ma face mai crestin. Asa cum sunt acum cladit somatic si spiritual, sunt silit sa recunosc ca in unirea cu ai mei gasesc un jind pe care nu-l simt deocamdata in unirea cu El. "Ispita cu gandul e o experienta cotidiana pentru mine" - Cum izbutiti sa depasiti ispitele intelectuale si sufletesti? - Oho, pe dinauntru sunt o viermuiala de ispite si pofte: de la femei si mancare, pana la bautura si vanitati auctoriale. Ispita cu gandul e o experienta cotidiana pentru mine. Sincer, sunt de o mizerie interioara atat de mare ca, daca n-as relativiza situatia, as lua-o razna. Si stiti ce fac? Nu-mi iau in serios demonii: adica nu-i privesc drept pacate. De exemplu, am convingerea ca scrisul se naste din motivatii dracesti, si totusi scriu. Cred ca un om curat nu simte impulsul de a scrie, de aceea un intelectual care este preocupat de frumusetea expresiei si vrea sa gaseasca un stil, cum vreau eu, e ros de ambitii lumesti. Orice scriitor laic e o bolgie de vicii a caror energie si-o converteste in expresie artistica. Nu cred ca artistii de azi au sanse de mantuire, asa de cazuti sunt in boema lor cotidiana. Iar printre ei ma numar si eu. Mi-e rusine sa recunosc, dar nu prea ma lupt cu poftele mele, ci de obicei le dau curs, in masura in care nu sunt antisociale.

Sf. Gheorghe

- Va amintiti uneori de dvs. cel care erati mai bun? Aveti amintiri in care aripa ingerului va era mai aproape de crestet, va simteati ocrotit si poate de aceea mai lesne increzator in fortele binelui, in dragostea pentru viata fara mizerii, in generozitatea dvs. si a altora? - Cu adevarat increzator in viata nu am fost decat atunci cand nu aveam simtul pericolului, adica in copilarie. Eram inocent, nestiind ce-i binele sau raul. Dar odata ce in mintea mea s-a conturat notiunea primejdiei si a raului, le-am interiorizat si m-am maturizat. Cred ca a fi matur inseamna a cunoaste raul si a continua, totusi, sa-l faci, iar ce se intampla in lumea noastra asta e: o goana nebuna dupa niste rele pe care le facem cu aerul ca facem binele, pretinzand in acelasi timp ca ceilalti sa ne creada pe cuvant. - Va zugraviti firea si trairile in culori foarte stridente. Nu sunteti prea aspru cu dvs.? Sau e vorba despre un fel de a va smeri? - Stiti, imi amintesc de o vorba a lui Noica: viata merita sa fie traita, numai daca ce e bun in ea abia urmeaza sa vina. Eu sunt la o rascruce cand am impresia ca ce-a fost mai bun e in spate. Sunt intr-o criza la capatul careia ceva se va lamuri, si sper ca lamurirea sa insemne apropierea de Hristos. Aici m-au ajutat enorm batranii aceia. Fara vorbe, fara poze si fara tertipuri, doar prin starea lor de spirit, m-au invatat ca suferinta te schimba in bine si ca n-ai voie sa fugi de ea. N-ai voie sa te dai la o parte din fata suferintei. Si apoi, m-au mai invatat ceva: sa nu-mi fie frica. Probabil ca suna gretos de emfatic ce spun, dar daca nu i-as fi intalnit, as fi fost mereu un iepure versatil, tragand speriat cu ochiul la ce spun puternicii zilei sau la ce cred cei de al caror cuvant depinde painea mea. Acum am scapat de timorarea paralizanta a intelectualului roman si cred ca acesta e singurul lucru cu care ma pot lauda: am inteles ca nu are nici un rost sa ne temem. "Ii simt mai aproape pe sfintii pe care Biserica ezita sa-i canonizeze" - Credeti ca varsta are vreo legatura cu intensitatea credintei? Putem avea fervoare religioasa si la tinerete, cand totul in interiorul si in jurul nostru ne indeamna sa "ne traim viata"? - Nu, tineretea e rastimpul nebuniei desfranate, mai ales in societatea de azi. Orice adolescent trece de varsta majoratului cu pacatul de gat si cu ispita in inima. Trebuie sa fii naiv sa nu recunosti asta. Doar daca trece prin situatii-limita tanarul se poate schimba, altminteri natura din el isi face mendrele. A mea si le-a facut din plin si cu multe excese. Doar varsta si suferinta incep sa-l schimbe pe om.

Sorin Lavric si Marcel Petrisor, la Simpozionul de Martirologie, Bucuresti 2010

- Aveti evlavie mai mare la un anume sfant, si daca da, de ce? - Nu, nu ma rog nici unui sfant. Singurii sfinti pe care ii simt cu adevarat mai aproape sunt cei pe care Biserica ezita sa-i canonizeze, din cauza cenzurii ideologice. Ma simt aproape de Valeriu Gafencu. Si asta, fiindca l-am cunoscut pe medicul in bratele caruia a murit Gafencu, Aristide Lefa. Cand mi-a povestit imprejurarile mortii, m-am cutremurat. Cum va spuneam, in cazul meu, Dumnezeu s-a aratat sub forma unor batrani, in apropierea carora am simtit spaima infiorarii, adica tenta aceea definitorie a lui mysterium tremens (misterul care te infioara). Religios vorbind, nu sunt sensibil decat la oameni sau ritualurile care ma infioara, ceea ce mi s-a intamplat cu cei trei batrani de care v-am pomenit. In schimb, niciodata ritualul bisericesc nu m-a infiorat. Sunt un foarte slab degustator al ceremoniei religioase. Ecleziastic vorbind, nu prea ma pricep la intuirea lui Dumnezeu in tainele Bisericii. - Exista o rugaciune pe care o rostiti mai des sau in ceas de mare primejdie? - Cand ma apuca disperarea, si de obicei asta se intampla noaptea, cand ma trezesc din somn si nu mai pot adormi, ma rog cum imi vine, cu cuvintele mele. Pe vremea cand eram medic la Braila, prin '93-'95 (cea mai nefericita perioada a vietii mele), ma rugam regulat cu "Doamne Iisuse Hristoase, mantuieste-ma pe mine, pacatosul!". Dar o faceam mecanic, pe dinafara, fara sa particip intim. In acei ani ma duceam periodic la manastirea Ciolanu, langa Buzau, unde petreceam singur cate o saptamana, cot la cot cu calugarii. Dupa un timp, ardoarea aceasta sihastra s-a racit, caci am realizat ca eu ma aflam acolo nu ca sa-l caut pe Hristos, ci ca sa fug de oameni. Asa ca m-am intors in lume si in ea am ramas. - Ati trait vreun eveniment pe care il considerati miraculos, in care interventia divina este singura explicatie? - In gimnaziu am trecut printr-o operatie chirurgicala, in cursul careia am fost anesteziat complet. Am trait atunci fenomenul de decorporalizare. Imi amintesc chipul doctoritei anesteziste, care mi-a pus masca pe fata, apoi lumina constiintei s-a stins si, imediat dupa aceea, ceva din mine s-a ridicat spre tavan, intr-o miscare ascendenta in spirala, catre panoul cu becuri chirurgicale. M-am oprit in tavan si ii vedeam pe medici si asistente aplecati deasupra mea. Eram la o varsta cand nu stiam ca asa ceva se poate intampla, asadar nu fusesem sugestionat de o prealabila poveste, care sa-mi incite imaginatia. Am trait-o nepregatit, si nimeni nu ma poate convinge ca n-a fost reala. Neurologii carora le-am descris episodul (care e o experienta foarte raspandita in lumea lor) mi-au pus trairea pe seama halucinatiei pe care substanta anestezica a produs-o creierului. Nu cred o iota din varianta lor. Exista ceva in noi, de ordin nematerial, pe care nu-l percepem ca atare si de care ne batem joc toata viata, pentru ca apoi, odata, sa ne dam seama de minciuna in care am trait. Eu continui sa-mi bat joc de entitatea aceasta, pentru simplul fapt ca nu-mi amintesc de ea decat arareori. In rest, traiesc cum va spuneam, ca un sobolan mistuit de pofte. Crestineste vorbind, sunt iremediabil pacatos, dar de obicei, nu ma privesc ca un crestin. De fapt, in sinea mea, stiu foarte bine ca n-am virtuti crestine. Probabil ca trebuie sa sufar mai mult ca sa-mi schimb umoarea religioasa.

Arhanghelul Mihail

- Ati simtit ca v-a fost de ajutor rugaciunea in vreun moment greu al vietii dvs? - De obicei, cand m-am rugat, in momentele grele, nu am primit nici un sprijin, de aceea ma indoiesc ca

Dumnezeu este "deprecabil", adica apt de a se lasa induplecat de rugaciunile mele. El stie oricum ce-i in mine si ce-mi trebuie, iar de rugat o fac pentru mine, ca sa nu-mi pierd mintile. - Aveti o perspectiva destul de rece asupra credintei. Insa nu cred ca n-a existat un moment de cutremurare in viata dvs., o clipa in care v-a coplesit emotia religioasa. Poate ca nu intr-o biserica sau la o slujba, ci vazand un batran ingenuncheat, auzind un colind sau trecand pe langa un mormant... - Cele mai vii emotii religioase le-am trait in mijlocul naturii, nu in biserica. Au fost curate dispozitii religioase, nu contemplatii estetice si nici meditatii filozofice. Dar am avut si in biserica tresariri cu efect de cutremurare. De pilda, in biserica din satul Parscov (al lui Vasile Voiculescu), unde am nimerit singur intr-o amiaza, era o liniste suverana, nimeni in strane sau la pangar, iar lumea de afara parca incetase sa existe. In acea liniste am auzit, deodata, de parca atunci incepuse sa bata, ticaitul unui ceas de perete, un ceas din acela vechi, cu pendul de lemn mancat de cari. Ticaitul acela cazand pe fundalul unei linisti totale mi-a dat presentimentul unei alte ordini. Pentru cateva secunde, m-am simtit in alt regim de existenta, si nici un alt sunet, nici macar toaca, ca sa nu mai vorbesc de muzica, nu mi-a strecurat presimtirea aceea fina si sigura ca, dincolo de peretii lumii acesteia materiale, mai e ceva. Fara acel ceva, viata asta chiar n-are nici un sens.

Leacuri din Tirol (V)* Din retetarul vindecatoarei germane Eva Lubke *

A. Stomac si intestin Foarte multe boli pleaca de la intestin. As aminti doar cateva: astmul, migrenele, bolile de piele. Curatati-l tot mereu si fiti atenti la alimentatia echilibrata, cu fructe si legume proaspete. In plus, recomand produsele integrale, mai ales painea. Va rog, de asemenea, sa respectati intervalul de timp "slab" al stomacului, adica intre orele 19-21, si nu mancati nimic sau foarte putin inaintea si in timpul lui. Si in orice caz, nu ceva greu. Daca vreti sa-i faceti un bine stomacului dvs., consumati morcovi cruzi rasi. Si, de asemenea, mere putin "zbarcite", asa cum sunt cele pastrate in pivnita, la sfarsitul iernii. Ceapa actioneaza in intestin ca un burete. Elimina - odata cu ea - substantele toxice si-l scapa de tot ce e nesanatos. Si leurda curata stomacul si intestinul. Mirosul gurii Mirosul gurii vine aproape intotdeauna de la stomac. Tratat - de pilda cu salvie sau cu zeama de cartof (se rade cartoful crud si se stoarce) - mirosul dispare de la sine. Arsuri stomacale Arsurile pot fi usor evitate, in foarte multe cazuri. Ele apar pentru ca omul este prea lenes ca sa mestece bine. Fiecare imbucatura trebuie mestecata de cel putin 25 de ori. O femeie al carei sot suferea de arsuri stomacale imi spunea ca acesta inghite mancarea nemestecata, "ca un caine". Va rog luati-va un ragaz

pentru mancat si nu cititi si nu va uitati la televizor in timpul mesei. Mancatul e una din cele mai importante activitati ale zilei si n-ar trebui sa se faca stand in picioare sau umbland de colo-colo. Afectiuni ale stomacului Daca aveti probleme cu stomacul, sa nu beti niciodata ceai de musetel. Beti ceai de salvie sau mestecati frunzele crude. Eficienta este si zeama de cartofi, bauta dimineata, inainte de micul dejun. Din nuci verzi si boabe de ienupar se poate prepara un bitter (bautura amara) pentru stomac, cu mult mai bun decat cele de la pravalie. Nucile trebuie sa fie complet verzi, dar sa se intrevada forma fructului inauntru. Luati 20 de nuci, taiati-le felii (ca pe salam) si puneti-le intr-un borcan (cu capac). Adaugati un pumn de boabe de ienupar zdrobite, 5-6 cuisoare, doua batoane de scortisoara si acoperiti-le cu rachiu curat. Inchideti borcanul si tineti-l circa 6 saptamani la soare sau la caldura. Nucile devin aproape negre, iar bitterul face bine si la ficat, pentru ca il curata de toxine. Nu mancati niciodata la televizor! Sughit

Luati o jumatate de lingura de zahar, turnati otet peste el si inghititi-l dintr-o data. Sau puteti rontai cateva cuisoare (mirodenii). Balonari Balonarile pot sa provina si de la bila. "Tratati-o", asadar, cu suficiente substante amare si balonarile trec, de obicei, de la sine. Substante amare se gasesc in papadie, dar si in ruccola (niste frunze lunguiete, bune pentru salata). Sau incercati cu andive. In orice caz, salatele nu trebuie tinute in apa calda, fiindca se dilueaza substantele amare, care trebuie sa ramana intacte. Hemoragie intestinala - Morbus Crohn Incercati tratamentul cu tinctura de sclipeti (Potentilla erecta). Se pune intr-un borcan de dulceata un strat gros de 2 cm - de planta uscata maruntita si se umple borcanul cu rachiu curat. Rachiul incepe sa se inroseasca inca de a doua zi. Scuturati-l - din cand in cand - in urmatoarele 2-3 saptamani, si este gata pentru folosit. Diaree Nu tratati diareea chiar din primul moment, pentru a lasa toxinele sa iasa din organism. Dupa care incercati cu tinctura de sclipeti. Eficiente sunt si coarnele - mancati 4-5 coarne pe zi, dar scuipati samburii. Este foarte important sa beti lichide multe, pentru ca prin diaree pierdeti o cantitate mare de apa. Gutuile fierte sau prajite pot fi, de asemenea, de folos. Dupa o diaree, intestinul trebuie mai intai sa se refaca. Pentru aceasta se mananca mei si se bea ceai de salvie. Rezultate bune se pot obtine si cu argila. Constipatie Constipatia este o problema a zilelor noastre, care afecteaza un numar important de oameni. Dar ea poate fi prevenita. In primul rand printr-o alimentatie si un mod de viata sanatos. Am avut multi pacienti care sufereau de ani de zile de o constipatie rebela si, desi li se prescrisesera o multime de medicamente, nu se mai descurcau fara laxative.

Exista, totusi, un remediu simplu, care s-a dovedit a fi eficient de sute de ori. O tot repet: aveti rabdare. Faceti acupresura pe care v-o recomand pe tot parcursul zilei. De zeci si zeci de ori. "Masati" in mod repetat, cu degetul mare si aratatorul mainii drepte, degetul aratator al mainii stangi, de la varf pana la radacina. In afara de asta, beti dimineata pe stomacul gol un pahar de apa calduta. Sau inmuiati de cu seara 2-3 smochine uscate si beti a doua zi apa si mancati fructele, inainte de micul dejun. Foarte buni sunt si morcovii rasi. Dati zilnic pe razatoare 2-3 morcovi cruzi si mancati-i de-a lungul intregii zile, amestecati cu cativa picuri de frisca nebatuta (smantana dulce) sau de ulei. Merele ajuta la digestie. La fel si otetul de mere. Puneti 1 cm de otet intr-un pahar, umpleti-l cu apa si beti o data pe zi, la una din mese. Recomand, de asemenea, varza murata. Unii oameni scapa de probleme mancand 1-2 linguri dimineata, inainte de micul dejun. Aveti rabdare. Cu cat e mai "veche" constipatia, cu-atat este mai lunga, de regula, durata normalizarii. Va rog nu renuntati. Cu timpul, puteti fi siguri ca veti avea din nou un scaun regulat. Fara laxative. Si inca ceva. Daca folositi, pentru purgatie, foi de siminichie (senna), n-o faceti decat de cel mult o data la trei saptamani. Ciuperca intestinala (Candida) Daca suferiti de aceasta boala, simptomele pot fi dintre cele mai diferite. Unul dintre ele este, de pilda, neurodermita. Daca scapati de ciuperca, dispar si problemele legate de piele. Personal, va recomand sa mancati zilnic morcovi (cruzi) rasi si 3-4 frunze de patlagina. Plus acupresura, acel masaj al degetului aratator, practicat de zeci de ori pe zi. La sfarsit, pentru refacerea intestinului, consumati mei, castane comestibile, ceai de tei si argila. Cura cu post si postul in general mi se par nepotrivite. Deregleaza organismul. S-ar putea sa mearga o data, de doua sau de cinci ori, dar s-ar putea, de asemenea, sa-i afecteze echilibrul metabolic. B. Somnul

Somnul bun este de neprecupetit, atat pentru sanatate, cat si pentru starea noastra generala. Problemele principale le ridica adormitul si somnul neintrerupt. Sunt doua lucruri complet diferite si trebuie tratate in mod diferit. Daca adormiti greu, cununa mea de sanziene v-ar putea fi de ajutor. Culegeti partea aeriana a catorva flori de sanziene, impletiti din ele o coronita si puneti-o sub pat. Este buna, nu doar pentru adormit, ci si pentru a va proteja de radiatii. Si o boaba de rozariu tinuta sub pat va poate ajuta. Sau laptele de migdale, preparat in felul urmator: puneti intr-un borcan o lingura de migdale

dulci date pe razatoare, turnati peste ele un pahar de lapte cald si adaugati o lingurita de miere. Amestecati laptele si beti-l cu o ora inainte de culcare. Din ghizdei (Lotus corniculatus) puteti prepara un ceai impotriva insomniei. Taiati planta inflorita cu tija cu tot si aveti grija sa nu se rupa floarea! Folositi un cutit sau o foarfeca. Puneti in apa clocotita o lingura de planta proaspata sau o lingurita de planta uscata, lasati-o sa fiarba 1-2 secunde si apoi sa se infuzeze circa 10 minute. Beti ceaiul inghititura cu inghititura, cu o jumatate de ora inainte sa va culcati. Somnul intrerupt de peste noapte are legatura cu anumite organe. Cei ce se trezesc - in mod regulat - intre orele 1-3 ar putea avea probleme cu ficatul, iar cei care se trezesc intre 3-5, cu plamanii.

Alifie tripla Ingrediente necesare: circa 500 g de untura de porc si urmatoarele plante proaspete: coada-soricelului (flori si frunzulite), galbenele (flori si frunze tinere, neatinse de mana), frunze de zmeur (varfurile frunzelor mari + frunzulite mai tinere). Se taie plantele marunt, se amesteca si se introduc (circa un pumn bun) in untura incinsa. Se amesteca o data si se lasa sa fiarba incet 4-5 minute. Se iau de pe foc si se pun deoparte sa se odihneasca trei sau patru zile. Se incalzeste apoi, din nou, compozitia si se strecoara printr-o sita imbracata cu tifon. Se stoarce bine, se toarna in borcanele si se tine la frigider (dupa ce s-a racit). Recomand crema tripla pentru rani si pentru toate afectiunile pielii, de exemplu neurodermita. Dar este buna si impotriva inflamatiilor gatului, pentru ca se poate inghiti (in fond, se prepara cu untura de porc!).

Povestea unei tradari: Setea cea mare

* Intr-o poveste de dragoste, nimic nu doare mai tare decat tradarea. Cu toate astea, infidelii ii depasesc cu mult pe fideli, fara mustrari de constiinta. Cei mai multi dintre ei afirma ca nu inseala deliberat, ci se lasa purtati de hazard. Si de dorinta de a trai inca o data, fie si numai pentru o clipa, ceea ce le lipseste: emotia, fascinatia inceputului, pasiunea. Va oferim povestea unei tradari, impreuna cu diagnosticul ei *

E o seara de marti, in noiembrie, cand Maria isi face bagajul. In varsta de 41 de ani, ea e mana dreapta a unui doctor de la un spital din Suceava, mama unei fetite de cinci ani si a unui baiat de sapte, casatorita de opt ani cu Florin, cu care formeaza un cuplu de aproape doua decenii. Maine dimineata trebuie sa plece la un seminar de perfectionare pentru medicii anestezisti, unde va ramane cinci zile. Fetita e putin racita, baiatul s-a bosumflat, fiindca mama va absenta de la serbarea scolara, la care si el are de recitat o poezie. Cat timp stapana casei va lipsi, barbatul ei va lasa rufele murdare sa zaca peste tot si nu se va ingriji sa umple

frigiderul. In decursul anilor, ea s-a deprins cu situatia si s-a resemnat. Nu te poti certa la nesfarsit pe aceleasi teme, daca vrei sa menajezi, cat de cat, armonia conjugala. Totusi, se indispune inca de pe acum, imaginandu-si intoarcerea ei intr-o rutina cotidiana care o apasa din ce in ce mai tare. Nu pentru ca ar consta din prea multa munca, nu, ci pentru ca nu-i mai ofera nici un fel de surprize. Se simte obosita si secatuita, asa cum te secatuiesc doar insatisfactia si plictiseala. Insa cinci zile mai tarziu, cand isi despacheteaza iarasi lucrurile, ii sunt indiferente si teancurile de rufe murdare, si galceava copiilor, si buchetul de flori cu care Florin o intampina festiv la gara. E din nou acasa, in vreme ce gandurile ei zabovesc altundeva. E mult mai obosita ca inainte de plecare, fiindca in ultimele zile a dormit foarte putin. Totusi, nu e extenuata, dimpotriva, e plina de energie si, brusc, intinerita. "Parca as fi avut iar 17 ani", isi spune in gand. "O adolescenta de 17 ani, careia nu-i sta mintea la nimic altceva decat la ce a spus el, cum a privit-o, cand are sa-l revada si ce rochie isi va pune atunci. A fost nemaipomenit!". Cand a ajuns la hotelul de pe litoral unde s-a tinut seminarul, ploua marunt si indesat. Manifestarea in sine era pe masura celor mai pesimiste asteptari ale ei: vorbitori plicticosi, conversatii banale in pauza, o cina fada. Intalnirea de dupa, "la un pahar", cu colegii, a acceptat-o doar pentru ca programul TV i se parea chiar mai deprimant decat vremea de afara. Trebuia sa coboare de la etajul sase la parter. La etajul patru, liftul sa oprit si a urcat si el. Un zambet larg si un salut neprotocolar: "Buna!". In mintea Mariei incolteste, necontrolat, primul gand: "E un barbat dragut, nu-l remarcasem". In momentul cand usa liftului se deschide, da navala al doilea gand: "Poarta verigheta". Maria nu si-a inselat niciodata sotul. Patru etaje o despart pe sotia loiala de noua femeie care priveste acum, in urma, la indelungata ei fidelitate, simtind cum creste in ea dorinta apriga de a trai o aventura sentimentala. Desigur, nu o tradare totala, ci doar un flirt. Maria se aseaza la masa cu barbatul din lift, beau, rad si continua sa stea de vorba, dupa ce toti ceilalti s-au dus de mult la culcare. "Credeam ca am uitat sa flirtez, dupa ce am devenit mama. Eram convinsa ca nu mai pot trezi interesul unui barbat. Tot acel joc era atat de departe, in trecut, si, dintr-o data, mi-am dat seama ca tot ce-mi doresc este o aventura. Ca un om care mult timp a fost prea ocupat ca sa-si dea seama ca flamanzeste si inseteaza - pana cand i se pune ceva pe masa", isi aminteste Maria. Restul seminarului a trecut repede, ca zilele de scoala odinioara, la liceu. La fel ca atunci, la ora de matematica, ea numara minutele pana la pauza. Abia apoi incepe ceea ce ii da senzatia de viata adevarata. Faptul ca are un sot si doi copii i se pare tot mai ireal. Orice remuscare a disparut. Cand telefonul ii afiseaza numele sotului ei, ea tresare, nu dintr-un sentiment de vinovatie, ci intocmai ca cineva care-si aduce aminte de un lucru important, pe care il pierduse cu totul din vedere. Joi, la pranz, Maria si colegul din lift fac impreuna o plimbare pe faleza, seara stau cu ceilalti, pana cand el ii da un sms, de pe partea opusa a mesei: "Hai sa mai vedem marea!". Barbatul iese inainte, ea il urmeaza dupa doua minute. E intuneric bezna. Printre sarutari, le rasuna in urechi fosnetul valurilor. Vineri, folosesc orice clipa libera ca sa se retraga in unghere ferite de priviri, unde se strang in brate cu patima, ca doi adolescenti. Maria nu mai are memorie. Emotia o tintuieste in prezent. Noaptea o petrec in patul lui, pe urmatoarea la fel. Duminica se intorc amandoi la familiile lor. Nici unul din ei nu lasase sa se inteleaga ca ar fi vorba de mai mult decat o aventura.

"De fapt, eu sunt fericita cu sotul meu", spune ea. Iar el ii raspunde: "Si eu, de fapt". Dar la numai zece minute dupa ce se urcase in tren, Maria primeste deja un sms de la el: "Mi-e dor de tine". Reusesc sa se revada abia dupa trei luni pline de telefoane secrete, nenumarate sms-uri si e-mail-uri. "Era frumos, fiindca de o eternitate nu ma mai simtisem atat de vie, atat de femeie, si inspaimantator, pentru ca, in afara de dorinta, toate sentimentele parca amortisera in mine. Copiii, serviciul, casnicia mea, totul imi devenise indiferent". Urmeaza o intalnire, in alt oras. Amandoi au ochii inlacrimati cand se saruta la despartire. La fel ca data trecuta, el da primul mesaj: "A fost minunat, dar nu pot continua. Nu mai suport teama si minciunile, nu vreau sa-mi pierd sotia. Ramai cu bine". Mariei i-e greu. Inca nu poate trai fara acest barbat, desi e sigura ca nu-si doreste o viata alaturi de el. Insa are nevoie de admiratia, de dorinta lui aprinsa. Pe de alta parte, e constienta de faptul ca trebuie sa se opreasca, inainte ca sotul ei sa afle ceva. Nici o clipa nu s-a gandit sa-l paraseasca, doar isi inchipuise ca le poate avea pe amandoua: siguranta casniciei si fiorul aventurii. Ii vin in minte copiii, pe care in ultima vreme ii neglijase, si simte cum i se furiseaza in suflet regretul, frica si un dor de normalitate. Plange de-a binelea cand tasteaza la randul ei: "Ramai cu bine". Dupa care porneste pe drumul de intoarcere in viata cea veche. Un drum caznit, intins pe luni de zile, dar care duce la casa ei. Maria spune ca nu regreta cele intamplate. Se rusineaza, doar, oarecum: "Doi oameni in toata firea, cu familie, plictisiti de traiul lor de zi cu zi, se napustesc unul pe altul, la prima ocazie, si cred ca asta e fericirea. Atunci mi s-a parut formidabil, insa in prezent consider ca un asemenea comportament imatur e nedemn pentru o femeie de 41 de ani. In orice caz, o legatura extraconjugala nu e o solutie pentru un mariaj plafonat. N-am nici cel mai mic chef sa repet experienta, o gasesc mult prea stresanta si nedemna pentru o mama cu doi copii. Remediile trebuie gasite inauntru". ________________________ RALUCA SOFONEA, psiholog "O iubire calcata in picioare nu mai poate fi purtata ca o rochie de mireasa"

- In activitatea dvs. de psiholog, ati intalnit cazuri cand doi oameni nu-si sunt de ajuns unul altuia? - Cunosc asemenea povesti, bineinteles. Majoritatea cuplurilor cu o vechime mai mare de zece ani se confrunta cu ele. Dar infidelitatea nu duce la divort. Ori e bine ascunsa, ori e iertata. - Se poate ierta tradarea in dragoste? - In ultima vreme, in ciuda procentului exploziv al divorturilor, atasamentul fata de familie si nevoia de stabilitate au crescut. Ganditi-va cat de nesigure sunt cele mai multe lucruri in prezent. Serviciul? Ramai fara el intr-o clipa. Friptura de duminica? O bucata de carne stricata. Cand totul in jurul nostru ameninta sa se destrame - sistemul de asigurari sociale, piata muncii, mediul - relatia cu tovarasul de viata capata o importanta mai mare ca inainte. Si atunci ne dorim stabilitate. - Totusi, exista cupluri in care partenerii isi traiesc iubirile la lumina zilei. E bine asa? - In ce priveste clasica aventura de-o noapte, parerea mea este urmatoarea: daca impulsul a fost hormonal si ulterior nu-mi pot explica prea clar cum am ajuns acolo, trebuie sa ma descurc cu propria mea constiinta. Cand sunt insa si sentimente in joc, cand s-a creat efectiv o legatura sufleteasca intre mine si celalalt, atunci totul trebuie dat pe fata. Altfel as comite un abuz impotriva partenerului.

- Exista o solutie pentru ca membrii unui cuplu sa ramana fideli? - Suportul moral al fidelitatii este credinta in Dumnezeu. Statisticile arata ca oamenii apropiati de Biserica si condusi in viata de un duhovnic sunt mult mai stabili decat ceilalti. Taina casatoriei e pentru ei ceva sfant. - Credinta te fereste de plictiseala care apare automat intr-un cuplu? - Se pare ca da. Raportarea perpetua la divin creeaza o emotie mai durabila decat cea senzoriala. - Ce i-ati sfatui pe cei aflati in situatia de-a trada? - Sa se gandeasca bine inainte s-o faca. O iubire calcata in picioare nu mai poate fi purtata ca o rochie de mireasa. Noroiul ramane pe ea. Dar asta e un sfat pentru idealisti. "Rationalii" vor considera mai departe ca infidelitatea nu lasa urme, in schimb alimenteaza hormonii.

Vasile Cristea - "Romania nu are nevoie de Organisme Genetic Modificate"

Romania mai are natura originala

- directorul Gradinii Botanice din Cluj Anul trecut, ministrul Agriculturii, domnul Valeriu Tabara, a anuntat public ca "Romania e obligata sa accepte culturile modificate genetic". Declaratiile domniei sale suna cel putin ciudat, in contextul actual, in care intreaga Europa investeste masiv in agricultura curata, ecologica. Din pacate, Ministerul Agriculturii pare ca ignora vocea opiniei publice, care prin asociatii non-guvernamentale a demonstrat cu argumente solide lipsa de rentabilitate a OGM si pericolul reprezentat de acestea pentru sanatatea oamenilor. In timp ce in statele occidentale, inclusiv autoritatile supreme de control din domeniul bio-tehnologiei, sunt puse sub semnul

indoielii din cauza finantarilor dubioase venite de la firmele interesate, Romania isi supune cetatenii in mod oficial celor mai ciudate experimente alimentare. Pentru a continua o dezbatere asupra acestei teme, inceputa de mai multi ani de catre "Formula AS", am stat de vorba cu domnul Vasile Cristea, directorul Gradinii Botanice din Cluj, etnolog si botanist renumit, care face parte din Comisia pentru Monumente ale Naturii a Academiei Romane (CMNAR). Pentru inceput l-am rugat sa comenteze declaratia Ministrului Agriculturii. "Deciziile pentru natura sunt luate la oras, de oameni care s-au indepartat de natura" - Pentru o asemenea decizie, trebuie sa existe o dezbatere cu argumente concrete pro sau contra. Ma surprinde atitudinea Ministerului Agriculturii, pentru ca, sa ne amintim, la aderarea sa in Uniunea Europeana, Romania a declarat si s-a angajat ca o sa fie o tara libera de OGM-uri. Asa s-a angajat Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Daca dansul a uitat, nu toata lumea a uitat ce a promis. Aceasta noua campanie pro OGM nu ma surprinde, cata vreme vine de la ministrul Agriculturii, domnul Valeriu Tabara. Ca ziaristi, puteti investiga, sa vedeti cam ce exista in spatele sau, ca proprietati.

- Pentru o dezbatere publica, cetatenii ar trebui sa fie mai bine informati. Problema organismelor modificate genetic presupune insa de multe ori un discurs foarte tehnic. Poate un om obisnuit sa urmareasca o astfel de discutie? - In 2002, Comisia Europeana a elaborat o lege prin care sa fie etichetate toate produsele OGM sau care contin OGM. Sa se marcheze de unde au provenit, cum au fost prelucrate, in asa fel incat noi, consumatorii, sa putem alege. In felul asta, oricine ar fi putut sa stie ce are in farfurie. In acelasi timp, ar fi necesara si o informare obiectiva, prin mass-media. Sunt doua dimensiuni diferite, dar amandoua fac parte din aceeasi polemica. Daca aceste lucruri s-ar aplica, am putea spune ca avem temei pentru a incepe o dezbatere. Din

pacate, deciziile pentru natura sunt luate la oras, de oameni care s-au instrainat de natura. Cati dintre oameni mai merg in natura ca sa inteleaga ce se intampla acolo? Nici macar copiii de la scoala. Biologia a ramas la o ora pe saptamana. Or, natura are nevoie de o anumita apropiere, sa o mirosi, sa o pipai, sa o intelegi...

"Brevetarea viului este o mare porcarie" - Cat de logica vi se pare ideea ca o anumita companie internationala, si doar ea, sa aiba dreptul de a vinde porumb sau soia modificate genetic in tara mea? - Organismele modificate genetic au o poveste destul de lunga. S-a inceput cu interferonul, apoi cu insulina, si asa mai departe. Dupa mine, ca cercetator in domeniul ecologiei, dar si ca om, consider ca brevetarea viului este o mare porcarie. Va spun chiar asa: o porcarie. Intrucat de cand a aparut agricultura si cresterea animalelor, oamenii au ameliorat formele salbatice ale naturii. Pana in anul 1971-1972 asa ceva nu s-a brevetat. Oamenii erau mandri de realizarea lor, dar nimeni nu a brevetat asa ceva. Or, acum, luand o gena si transferand-o la un alt organism, tu devii proprietarul acelei realizari. Nu tu ca individ, cercetarile sunt foarte scumpe si complicate. Dar fiind facute sub cupola unor companii multinationale, ele devin proprietarii noului soi de porumb sau orez sau soia. - Exista riscul unui monopol al semintelor? - Eu cred ca da. Daca luam una dintre informatiile despre starea planetei, se mentioneaza ca primii 225 de oameni bogati din lume au averea a jumatate din populatia saraca a lumii. Cum vi se pare? Sa zicem ca eu sunt "Monsanto" sau "Pioneer", marile firme de modificari genetice in agricultura. Eu produc seminte pentru o planta transgenica, rezistenta la un anumit ierbicid. Eu vand acest material impreuna cu ierbicidul pe care il produc tot eu. Vand si masinile care imprastie ierbicidul si samanta. Dar semnati cu mine un contract in care va angajati sa respectati si tehnologia si sa nu pastrati seminte din recolta trecuta. Deci, nu ai drepturi totale asupra recoltei tale. Consumatorul, in acelasi timp, va plati nu doar recolta propriu-zisa, ci si intreaga investitie care se regaseste de fapt in produsul final. De ce sa platesc eu asa ceva? Si nu e tot. Exista si un sistem terminator, care blocheaza efectiv semintele, si ele nu germineaza decat daca sunt tratate cu o anumita substanta care deblocheaza o anumita gena. Si acea substanta ti-o vinde doar compania care a inventat-o. Asa ajungi sa depinzi de ei, de la seminte la masini agricole.

- Companiile care produc pentru tarani porumb sau soia modificata genetic sustin ca se fac profituri uriase. Care este randamentul acestor plante comparativ cu cele din soiul clasic sau conventional? - Se obtine, poate, o productie un pic mai mare, dar si costurile sunt mai mari. Dar sa nu uitam intrebarea consumatorului. Oare nu este un risc sa consum aceste produse tratate, care contin o gena anumita in ele?

Ingineria genetica a introdus in produs o gena care este rezistenta la anumiti factori, printre care si antibioticele. Este posibil sa ne afecteze acest lucru? Este. In plus, prin jocul hazardului si al naturii, aceeasi gena poate ajunge si la alte plante inrudite. Poate infesta, in felul acesta, spatiul inconjurator, fara posibilitate de control. - Sunteti membru al CMNAR, Comisia pentru Monumente ale Naturii a Academiei Romane. Pot avea o influenta grava culturile OGM asupra restului naturii? - Ca membru al CMNAR, m-am lovit de unele probleme. De exemplu, culturile transgenice ar trebui sa pastreze o anumita distanta fata de monumentele naturii, sa nu le infesteze, sa nu le dauneze. Pentru ariile protejate, Guvernul a trimis un material excelent, dar in Parlament, el a fost schimbat. Distanta obligatorie dintre culturile modificate genetic si ariile protejate a devenit foarte mica. De ce? La vremea respectiva, erau in parlament trei profesori de la Agronomie, proprietari-actionari la foste statiuni de cercetare agricola. Normal ca m-am intrebat, oare nu intentionat s-a modificat actul normativ?

Nu doar plantele, ci si pasarile pot fi contaminate

Ar trebui sa existe un organism care sa urmareasca integritatea celor care decid. Pentru a evita contaminarea culturilor traditionale cu cele transgenice, in mod normal, trebuie sa existe o distanta impusa. Pentru ca eu, daca produc bio si iti vand un produs bio, risc sa am o albina ce trece de la o cultura la alta si imi infesteaza cultura. E un fenomen greu de controlat, si de-asta s-au fixat distante mari. Altfel, nu ai cum sa controlezi vantul, albinele, pasarile. Se mai fac in vest si bariere de vegetatie. Totusi, un pericol exista. Nu stim cat de departe poate sa duca vantul sau o albina o gena modificata. Normal este 15 km. Din pacate, in legea romaneasca s-a votat o distanta de 800 de metri. O nimica toata, o gluma. Si asta poate afecta si ariile protejate ale naturii. Pentru ca se observa o crestere a rezistentei anumitor insecte sau bacterii la tratamentul chimic. Genele pot fi incorporate in insecte. Pasarile sau animalele care se hranesc cu acele insecte pot fi contaminate si ele, si in felul asta, intreaga natura poate sa fie afectata. Din pacate, implicatiile nu se cunosc exact, si de aceea mi se pare cu atat mai periculos. Practic, dam drumul in natura unor experimente de laborator, fara ca acestea sa fie testate indeajuns. E un risc urias. Inca nu se stie nimic sigur, dar comisiile de alimentatie occidentale au aprobat acest proiect, pentru ca sunt multi bani in joc. "Aici, in Cluj, unele familii, in general tineri, nu isi mai cumpara produsele decat direct de la producatori, de la tarani" - Parerea dumneavoastra este ca OGM ar trebui interzise in Romania?

Rezervatiile naturale sunt protejate doar pe hartie

- Asa consider. Pentru ca intr-o uniune, asa cum se viseaza UE, trebuie sa ne tinem de cuvant. Eu cred ca Romania ar fi avut o sansa deosebita, daca de la inceputul anilor '90 s-ar fi mers pe dezvoltarea agriculturii ecologice. Acum e destul de tarziu, pentru ca tot comertul cu produse alimentare este detinut de firme cu preturi ce inhiba orice concurenta a taranilor nostri. Merg mult prin tara si este ingrijorator sa vezi cate terenuri sunt lasate nemuncite. Animalele s-au imputinat pe pasuni. Si totul vine din afara... Ar trebui sa ne intereseze calitatea produselor, gustul lor. La mere, de exemplu, sunt doar 10 soiuri mari cultivate. Ce inseamna sa aduci mere din Australia? Sa platesti si transportul in pretul kilogramului. Merele romanesti erau foarte apreciate inca din evul mediu. Se vorbea despre merele domnesti, erau 140 si ceva de soiuri doar in Ardeal! Dispar, au disparut deja. Biodiversitatea are nu doar o valoare simbolica, ci una efectiva, reala. Rasele conventionale se vor elimina. In loc sa amelioram pe cale naturala fructele, le vom modifica genetic. Am ajuns sa facem porci cu patru jamboane si vaci care nu pot fata din cauza soldurilor. Folosim substante anabolizante si hormoni de crestere. Si de multe ori mancam carnea cu toate otravurile astea in ea. Romania poate sa aiba destula mancare, prin productie conventionala. Nu e nevoie de OGM. Aici, in Cluj, am bucuria sa constat ca unele familii, in general tineri, nu isi mai cumpara produsele decat direct de la producatori, de la tarani. Absolut tot, de la lapte la carne si legume. De multe ori, merg si ii viziteaza pe tarani, le viziteaza gospodaria. Si din prietenie, si din dorinta de a se asigura ca ograda omului este curata, ca nu foloseste chimicale. Am calatorit mult dupa '90. Am fost surprins de cresterea obezitatii, peste tot in lume. Mancarea provenita din ferme ce folosesc OGM sau diferite alte produse este o problema secundara. Hormonii de crestere folositi pentru vaci sau porci, de pilda, raman in carnea lor si ajung in farfuria noastra. De multe ori, se observa la oameni aceleasi efecte secundare ca la animalele hranite direct cu plantele tratate. Fetite de 7-8 ani, ale caror organe genitale sunt dezvoltate ca la un om matur. Asta inseamna hormonii de crestere din animalele care dau laptele sau carnea copiilor. Acum nu se mai pune problema painii cea de toate zilele, pentru care ne mai rugam, din cand in cand. Zilnic vrem carne! Speranta de viata a crescut, insa starea de sanatate scade. Oamenii traiesc mai mult, dar mai bolnavi. Ar fi bine sa ne decidem daca vrem sa dam banii pe o mancare mai sanatoasa, acum, sau pe medicamente, mai tarziu.

- Exista o veste buna totusi? - Vestea buna este ca Romania e una dintre tarile in care natura inca mai pastreaza elementele sale

autentice, originare. Si asta o spun multi specialisti din Europa. Multi au venit aici si au ramas uimiti. E tarziu, dar inca se mai poate face ceva. Omul trebuie sa inteleaga ca tot ce e in jurul sau face parte din Creatie. In calitatea noastra de cea mai evoluata fiinta, avem datoria sa avem grija de ceea ce e in jur. Noi nu avem drept de viata si de moarte asupra naturii. In Biblie, nu se spune "stapaniti pamantul!" in sensul ca sa facem ce vrem cu el. Un lucru stricat e terminat. Noi detinem fructele pamantului, iar nu pamantul in sine. Stapanul trebuie sa aiba grija de ceea ce are, este responsabil. Taranii au inteles asta mai bine. Ei chiar spun: "Anu' asta lasam pamantul sa se odihneasca". Ei nu stiau ca asa se refac microorganismele din sol, dar au avut intuitia de geniu ca pamantul, la fel ca si omul, se poate odihni. Abia apoi il lucrau din nou, aveau grija de el. Erau constienti ca viata lor depinde de ceea ce este in jur, mai mult decat suntem noi, "oamenii civilizati".

Misterele Sfinxului: vindecarea prin vise

In ciuda celebritatii sale, Sfinxul din Egipt ascunde multe secrete inca nedezlegate. Unul dintre ele este legat de un nume care circula mai ales in randul populatiei bastinase: "Sheshep-Ankh" "statuia vietii", cu referinta la puterile vindecatoare ale statuii cu corp de leu si cap omenesc. Ciudat este si felul in care sapaturile arheologice efectuate de-a lungul timpului in zona limitrofa a Sfinxului, precum si documente foarte serioase au fost trecute cu vederea. Printre cele mai importante descoperiri se numara existenta a trei tunele-put sapate in Sfinx, pe care egiptologii francezi le readuc in discutie. Din pacate, doar teoretic, pentru ca autoritatile egiptene interzic, deocamdata, accesul la Sfinx. Culoarul secret Cel mai misterios dintre cele trei tunele-put se afla pe flancul nordic al Sfinxului, la nivelul solului, si a fost deschis in 1926 de catre arheologul Emile Baraize care, in

mod ciudat, i-a blocat intrarea mai apoi, cimentand-o. A existat chiar o usa, pe care a zidit-o cu pietre luate din vecinatatea monumentului. Absolut inexplicabil, Baraize nu a lasat nici macar o simpla nota despre ceea ce a descoperit in timpul explorarii tunelului. Se stie doar ca el este foarte vechi si ca a fost la un moment dat restaurat de catre un faraon. De ce nu se redeschide pentru a continua cercetarile ramane un mister.

Un al doilea put, situat in spatele capului monumentului, are 6 metri si a fost sapat in secolul al XIX-lea, intr-o incercare esuata de a patrunde in interiorul Sfinxului. Mai ramane ultimul tunel, descoperit de catre britanicul H