Formele de Guvernnt Este

91
Formele de guvernământ, în opera "Principele", Machiavelli delimitează două forme de guvernământ: republica şi monarhia; în opera "Reflecţii asupra primei decade a lui Titus Livius" formele de guvernământ sunt prezentate în conformitate cu concepţia aristotelică. Examinând valoarea fiecăreia dintre formele de guvernământ, Machiavelli neagă existenţa unei forme de guvernământ universale, general-valabile sau ideale: care ar prezenta priorităţi în toate timpurile şi în toate condiţiile realităţii social-politice. a) monarhia (în calitate de formă de guvernământ) este mai potrivită în cazul unor răzmeriţe (răzvrătiri), prezenţei unei crize sociale şi/sau în cazul introducerii unor modificări fundamentale în organizarea socială şi politico-juridică. b) republica este adecvată în cazul statelor în care este prezentă stabilitatea temeiurilor vieţii sociale şi politice. Formele de guvernământ, în opera "Principele", Machiavelli delimitează două forme de guvernământ: republica şi monarhia; în opera "Reflecţii asupra primei decade a lui Titus Livius" formele de guvernământ sunt prezentate în conformitate cu concepţia aristotelică. Examinând valoarea fiecăreia dintre formele de guvernământ, Machiavelli neagă existenţa unei forme de guvernământ universale, general-valabile sau ideale: care ar prezenta priorităţi în toate timpurile şi în toate condiţiile realităţii social-politice. a) monarhia (în calitate de formă de guvernământ) este mai potrivită în cazul unor răzmeriţe (răzvrătiri), prezenţei unei crize sociale şi/sau în cazul introducerii unor modificări fundamentale în organizarea socială şi politico-juridică. b) republica este adecvată în cazul statelor în care este prezentă stabilitatea temeiurilor vieţii sociale şi politice. 1.2. Faptul că recursul la paradigme sau la modele în sfera consideraţiilor sociologice şi politologice însoţeşte primele reflecţii din gîndirea ştiinţifică europeană ne-o dovedeşte şi clasificarea formelor de guvernare în raport cu numărul celor care deţin puterea politică (unul, cîţiva, sau mai mulţii), într-un insolit model polito- logic de factură „aritmetică", desfăşurat în dialoguri ale lui Platon şi în scrieri de-ale lui Aristotel 4 . NUMĂRUL CONDUCĂTORILOR unul ciţiva mulţi NATURA CONIMK'KRII regalitate (monarhi) aristocraţi e limocraţie (poliarhiei regim constituţional) tirani (monarhi corupţi) oligarhie democraţie 2°. Tipuri de guvernare in raport cu numărul celor care deţin puterea, in concepţia lui Platon : Pe acelaşi model, strict-aritmetic, se pliază şi stadiile dezvoltă- rii istorice- delimitate de Hegel ca „trepte" în evoluţia conştiinţei libertăţii (respectiv: lumea Orientului, avînd ca structură politică despotismul, în care un singur individ este liber; lumea clasică, a cărei expresie istorică a fost polis-vA grecesc şi în care mai mulţi indivizi au fost

Transcript of Formele de Guvernnt Este

Page 1: Formele de Guvernnt Este

Formele de guvernământ, în opera "Principele", Machiavelli delimitează două forme de guvernământ: republica şi monarhia; în opera "Reflecţii asupra primei decade a lui Titus Livius" formele de guvernământ sunt prezentate în conformitate cu concepţia aristotelică.

Examinând valoarea fiecăreia dintre formele de guvernământ, Machiavelli neagă existenţa unei forme de guvernământ universale, general-valabile sau ideale: care ar prezenta priorităţi în toate timpurile şi în toate condiţiile realităţii social-politice.

a) monarhia (în calitate de formă de guvernământ) este mai potrivită în cazulunor răzmeriţe (răzvrătiri), prezenţei unei crize sociale şi/sau în cazul introduceriiunor modificări fundamentale în organizarea socială şi politico-juridică.

b) republica este adecvată în cazul statelor în care este prezentă stabilitateatemeiurilor vieţii sociale şi politice.

Formele de guvernământ, în opera "Principele", Machiavelli delimitează două forme de guvernământ: republica şi monarhia; în opera "Reflecţii asupra primei decade a lui Titus Livius" formele de guvernământ sunt prezentate în conformitate cu concepţia aristotelică.

Examinând valoarea fiecăreia dintre formele de guvernământ, Machiavelli neagă existenţa unei forme de guvernământ universale, general-valabile sau ideale: care ar prezenta priorităţi în toate timpurile şi în toate condiţiile realităţii social-politice.

a) monarhia (în calitate de formă de guvernământ) este mai potrivită în cazulunor răzmeriţe (răzvrătiri), prezenţei unei crize sociale şi/sau în cazul introduceriiunor modificări fundamentale în organizarea socială şi politico-juridică.

b) republica este adecvată în cazul statelor în care este prezentă stabilitateatemeiurilor vieţii sociale şi politice.

1.2. Faptul că recursul la paradigme sau la modele în sfera consideraţiilor sociologice şi politologice însoţeşte primele reflecţii din

gîndirea ştiinţifică europeană ne-o dovedeşte şi clasificarea formelor de guvernare în raport cu numărul celor care deţin puterea politică (unul, cîţiva, sau mai mulţii), într-un insolit model polito-logic de factură „aritmetică", desfăşurat în dialoguri ale lui Platon şi în scrieri de-ale lui Aristotel4.

NUMĂRUL CONDUCĂTORILOR unul ciţiva mulţi

NATURA CONIMK'KRII regalitate (monarhi) aristocraţie limocraţie (poliarhiei

regim constituţional)

tirani (monarhi corupţi) oligarhie democraţie

2°. Tipuri de guvernare in raport cu numărul celor care• deţin puterea, in concepţia lui Platon

: Pe acelaşi model, strict-aritmetic, se pliază şi stadiile dezvoltă-rii istorice- delimitate de Hegel ca „trepte" în evoluţia conştiinţei libertăţii (respectiv: lumea Orientului, avînd ca structură politică des-potismul, în care un singur individ este liber; lumea clasică, a cărei expresie istorică a fost polis-vA grecesc şi în care mai mulţi indivizi au fost

Page 2: Formele de Guvernnt Este

n,>n,:i.UL HKXAD1C ÎN POUWLOGIE 11 l/N VNGUR INDIYID (des-potul!) ESTE LIBER

MAI MULŢI INDIVIZI SÎNT U-BEKJ (iar nu sclavi !)

7077 INDIVIZII SlNT CAPABILI DE LIBERTATE

lumea Orientului (asia-tic), avind drept structuri politică despotismul

lumea clasică, a cărei ex-presie istorică a fost repre-zentată prin polis-ul grecesc

lumea germanică, stabilită in Europa de Vest, pe ruinele fostului Imperiu Roman

3°. Repere pe drumul spre monarhia constituţională modernă, socotită de către Hegel ca mod de realizare deplină a libertăţii

liberi; lumea germanică - în speţă cea reprezentată în Europa Apuseană prin Anglia, Franţa, Germania şi Italia - stabilită pe ruinele fostului Imperiu Roman, în care toţi indivizii sînt capabili de liberate).

l .3. Modelele puse în joc de teoreticienii faptului social şi ai celui politic nu sînt, neapărat, distincte de modelele la care recurg

exponenţii altor tipuri de cunoaştere şi de apropiere, pe cale cognitivă, a realităţii.

Constatăm, Ia întîmplare, că „analiza spectrală" se pretează foarte bine la utilizări în ordonarea regimurilor politice după gradul de autonomie al subsistemelor din cadrul societăţii6.

Sisteme politice mai democratice Sisteme politice mai autoritare

înal

tă a

uto

-no

mie

de-

moc

ratic

ă

Au

tono

mie

de

moc

rati

limit

ată

, i

â E 8*.«

•s ̂ .§

I i i

Pre

mob

ili-

zare

dem

o-cr

atic

ă

Au

tori

tate

m

oder

niza

Pre

mob

ili-

zare

au

tori

-ta

Tot

alita

rism

co

nse

rvat

or a 5

llîf- C-O

Mar

ea

Bri

tani

e

>ţj 1Q U

i |L?.ls

II II 1

Ger

man

ia

nazi

stă

05

to QC

a

Page 3: Formele de Guvernnt Este
Page 4: Formele de Guvernnt Este

Phaidros [sau Despre frumos}, 253 c., în: Platon, Opere, voi. IV, Editura Şti-inţifică, Bucureşti, 1983, p. 453

4 Platon, Republica, IV, A, l, 543a-545c; trad. rom. în: loc. cit., pp. 347-349; Aris-totel, Etica Nicomahică, X, 1160 a- 1160 b, traducere românească de Stella Pete-cel, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, pp. 200-201; idem.

Politica, III, 5, 1-5 , trad. rom. de El. Bezdechi, „Cultura naţională", Bucureşti, 1924, pp. 110-112 Cf. şi Kenneth Janda, Jeffrey M. Berry, Jerry Goldman, The Chal-lenge of Democracy. Government in America, 2"1 ed., Houghton Mifflin Company, Boston, Dai las. Geneva, Illinois, Palo Alto, Princeton, New Jersey, 1989, p. 35 Shlomo Avineri, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, articol în: David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell a gindirii politice, traducere din engleză (Basil Blackwell, London, 1987, 1991), Editura „Humanitas", Bucureşti, 2000, pp. 330-35

4°. Tipuri de guvernare in lumea contemporană, după poziţia faţă de extremele „exemplare"

Dacă schema reprodusă mai sus (pe urmele eforturilor de tipolo-gizare şi de omologare datorate lui Gabriel Almond şi Bingham

Powell)s e ilustrată cu state (de pe trei continente) surprinse în diverse etape

is-

12

torice, în clasificarea formelor actuale ale guvernării, aşa cum este ea realizată de către Austin Ranney7, perspectiva este una sincronică.

Asemenea culorilor, dar şi tuturor celorlalte manifestări pe linia mijlociei şi a distanţărilor faţă de aceasta ", politologul american socoteşte că o ţară sau alta îşi află locul într-un spectru al formelor de guvernare, după cum se apropie ori se îndepărtează de democraţia

ideală, respectiv după distanţa la care se află în raport cu

dictatura „exemplară".MODEL DE TÂRÎ APROAPE DE

DEMOCRAŢ1K DFMOCKATE DEMOCRAŢIE

5°. Spectrul formelor de guvernare în lumea

contemporană

1.4. La fel de relevant pentru tipul de reprezentare a realităţii politice la care ne-am oprit este şi „spectrul măreţiei prezidenţiale în Statele Unite ale Americii de Nord", întocmit în 1982, prin aportul a 49 de istorici şi politologi, în raport cu cinci criterii aplicate deţinătorilor fotoliului din Salonul Oval al Casei Albe: <*" (1) calităţile de lider ale preşedintelui; ^ (2) împlinirile şi eşecurile sale de ordin managerial; <*" (3) abilităţile politice; <*" (4) calitatea anturajului; "' (5) caracterul".

' Austin Ranney, op. cit., pp. 187-1888 în Die Wertdimensionen der Nikomachischer Ethik („Abhandlungen

berliner Aka-demie". Philos. - hist. Klasse, S, l, 1944), Nicolai Hartmann (1882-1950) ne-a facilitat înţelegerea teoriei aristotelice

a virtuţii prin recursul la o diagramă semicirculară în care laşitatea (de exemplu) stă la extrema stingă a diametrului (ca lipsă maximală), temeritatea

la extrema dreaptă a diametrului (ca prezenţă maximală), iar curajul (ca mijlocie între extreme şi, deci, ca virtute) marchează punctul de pe

semicerc cel mai îndepărtat faţă de diametru ! Cf. Petru loa

ŢĂRI APROAPE ŢARI DICTA- MODEL

DE

Page 5: Formele de Guvernnt Este

n, Ştefan Lupaşcu şi cele trei logici ale sale, Editura „Ştefan Lupaşcu", Iaşi, 2000, pp. 161 sqq.

'' Ancheta urmărind ierarhizarea preşedinţilor din S. U. A. a fost comandată de „The Chicago Tribune" şi este reprodusă, cu acordul din 1989 al companiei aferente, de către Kenn

eth Janda, Jeffrey M. Berry, Jerry Goldman, în op. cit., p. 422 MODELUL HEXADIC IN POLITOLOGIE

Abraham Lincoln (1809 -1865)Franklin Delano Roosevelt (1882 - 1945)

Oeoree Washington (1732-1799)Theodore Roosevelt (1858-1919)

Thomas Jefferson (1743 -1826)Andrew Jackson (1767-1845)

Woodrow Wilson (1856-1924)

Harrv S. Truman (1884 -1972)Dwieht D. Eisenhower (1890-1969)

William McKinlev (1843 -1901)James K. Polk (1795-1849)

Lvndon B. Johnson (1908-1973)Grover Cleveland (1837 -1908)John F. Kennedv (1917-1963)

John Adams (1735-1826)

James Monroe (1758-1831)James Madison (1751 -1836)

Martin Van Buren (1782-1862)

John Ouincv Adams (1767-1848)William Howard Taft (1857-1930)

Herbert Hoover (1874 -1964)Rutherfort B. Haves (1822 - 1893)

Gerald Rudolf Ford (născut în 1913)Chester A. Arthur (1830 -1886)

Benjamin Harrison (1833 -1901)James Earl Carter (născut in 1924)

Calvin Coolidze (1871 - 1933)Zacharv Tavlor (1784-1850)

John Tvler (1790-1862)Ulvsses S. Grant (1822 -1885)

Miliard Fillmore (1800 -1874)Andrew Johnson (1808 -1875)

James A. Garfield (1831 -1881)Richard Milhous Nixon (1913 -1994)

franklin Pierce (1804 -1869)James Buchanan (1791-1868)

Warren G. Mardim (1865 -1923)__ William Harrison (1773-1841)

ULJB

6°. „Spectrul măreţiei prezidenţiale", întocmit de „The Chicago Tribune" pentru anii 1789 - 1982

1969 1853 1857 1921

13

186519451797190918091837

192119531961190118491

I I I U I I I • III 111 •

Page 6: Formele de Guvernnt Este

969-18971963

•1801

18251817

•1841•1829

1913•1933•1881•1977

•1885•1893

•1981

•1929-1850

•1845•1877

-1853-1869

1881

-1974-1857

-1861-19231841

Page 7: Formele de Guvernnt Este

14 '-*V-<vUva,.u•••, •:•', ... PETRU

Astfel de reprezentări, dublate de replici strict-matematice, şi-au găsit teoretizarea în structurile „lineare" sau „graduale" 10, despre care Robert Blanche* ne spune că pot fi rezumate de structura opoziţională clasică (pătratul lui Boethius) şi de extensiile acestuia: hexagonul şi, respectiv, decagonul opoziţiilor logice. Este ceea ce înfăţişăm în tabelele (7°) - (8°), pentru aplicaţiile relatate din sfera politologici.

>ţ. GUVERNARE CLAR - iNCADRABILĂ W IA UNA DIN „EXTREME"

la una dintre marginile clasamentului întreprins i<

GUVERNARE DEMOCRATICĂ A•GUVERNARE

DICTATORIALĂ in topul

clasamentului A•la coada clasamentului

ky K(HIVERNARE

APROPIATĂ DE ' DEMOCRAŢIE ^

PGUVERNARE APROPIATĂ DE DICTATURĂ

mai spre virful clasamentului , propus ^7

mai spre coada clasamentului propus

GUVERNARE „CENUŞIE", LA LINIA DE MIJLOC INTRE „EXTREME"

la mijlocul clasamentului întreprins

8°. Poziţii ale preşedinţilor americani înscrise în hexagonul opoziţiei logice

1.5. Arborele porphirian, străveche paradigmă a logicii formale, se insinuează în cartea autorilor americani Thomas M. Magstadt şi Peter M. Schotten ", destinată înţelegerii şi explicării politicului, la concurenţă cu modelul clasificării dihotomice simetrice, atunci cînd este vorba de ordonarea tipurilor de guvernare autoritară. Dacă orice guvern autoritar se caracterizează prin concentrarea puterii şi prin intoleranţă faţă de opoziţia politică, diferenţa va fi dată de numărul celor aflaţi la putere (în calitate de regi, tirani, califi, sultani etc., ori de hunte militare, clici, clanuri etc.) şi de metodele utilizate în procesul guvernării.

Robert Blanch£, Structures intellectuelles. Essai sur l'organisation systematique des concepts, Jean Vrin, Paris, 1966, p. 112; idem, Introduction ă la logique conteni-poraine, A. Colin, Paris, 1957, 5" ed., 1968. Cf. şi: Petre Botezaţii, Interpretări logico-filosofice. 7957-1981, Editura Junimea, Iaşi, 1982, cap. „Structuri concep-tuale", pp. 81-91; Petru loan, Teoria şi aplicaţiile sistemelor logice, voi. l, Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 1975, pp. 67-76; idem, Logica „integrală''' voi. l, cap. „Mulţimi remarcabile de noţiuni şi de enunţuri corelative şi structuri «opoziţionale» aferente", Editura „Ştefan Lupaşcu", Iaşi, 1999, pp. 179-228 Thomas M. Magstadt and Peter M. Schotten, Understanding Politics. Ideeas, l"' stitutions, and Issues, second edition, St. Martin's Press, New York,

1988, p. l**

7°. Tipuri de guvernare plasate în hexagonul opoziţiei

Page 8: Formele de Guvernnt Este

lL HEXAD1C ÎN POLITOLOGIC . 15

De-a lungul timpului, am avut, aşadar, de-a face cu cel puţin sase tipuri ale unei astfel de gestionări a puterii politice şi de exercitare a autorităţii publice în stat: •*•(!) guverne autoritare şi autocratice binevoitoare; "*" (2) guverne autoritare şi autocratice tiranice; *• (3) guverne autoritare şi autocratice uzînd de dictatură într-un mod netiranic; "~ (4) guverne oligarhice şi binevoitoare; »• (5) guverne oligarhice tiranice; ,3- (g) guverne oligarhice uzînd de dictatură într-un mod netiranic.

guverne autoritareautocratice

binevoitoare

\ tiranice

9°. Tipuri ale guvernării politice autoritare, într-o sistematizare logică de tip porfirian

l .6. Aceeaşi schemă logică, a dihotomiei succesive, se regăseşte în analiza modelelor competitive ale democraţiei din veacul trecut, realizată de Austin Ranney în cartea la care am făcut deja trimiteri n.

democraţia după modelulnecomunist

al elitelor responsabile

10°. Modele competitive ale democraţiei într-o sistematizare de tip porfirian

Dacă (din punct de vedere strict-logic !) în precedenta ordonare a

unor distincţii rolul pozitivului era jucat, perind, de „autocratic", de «binevoitor" şi de „tiranic", iar rolul negativului era complinit

de „oligarhic", „dictatorial" şi, respectiv, de „netiranic", de această dată (să punem că din motive tehnice !) survin sub registrul

pozitivului adjecti-

Op. cit., pp. 188-192

oligarhice

dictatorialebinevoitoaredictatoriale

netiranicenetiranicetiranice

comunistsovietic al participăriichinez

Austin

Page 9: Formele de Guvernnt Este

16 PETRU IOAH

vele „comunist", „sovietic" şi „participativ", iar pe coordonatele nega-tivului termeni precum „necomunist", „chinez" şi „elitist".

l .7. Un model ceva mai complex de captare a distincţiilor de ordin politologic, în acelaşi plan, al formelor „pure" (sau „ideale") de guvernare, găsim în cartea lui Hans Jurgen Eysenck l3.

La încrucişarea a două criterii bivalente: unul ideologic (atitudinea faţă de schimbare - care poate fi „de dreapta", sau „de stingă") şi unul psihologic (în speţă comportamentul guvernanţilor - „dur", sau „ moale ", respectiv „ îngăduitor "), diviziunea logică încrucişată a genului în atenţie ne conduce la patru specii (social-democraţia, conservatorismul, comunismul şi, respectiv, fascismul). Dispunerea lor spaţială ilustrează diagrama Veitch (o variantă rectangulară a diagramei circulare cu care ne-a obişnuit, la sfîrşitul veacului al XIX - lea, logicianul John Venn, pe urmele lui G. W. Leibniz şi ale lui Leonard Euler).

deschidere spre dialog, spre democraţie şi spre schimbul de valoriCONSERVATORISM

„de stingă", radicală

11°. Modele ale guvernării, într-o sistematizare tetralogică de tip porfirian

parvin şi autorii cărţii Challenge of Democracy. Government in America, încrucişînd alternativele dilemei originare din politica americană (libertate, sau ordine) cu termeni contrapuşi prin „dilema modernă a guvei-nării" (libertate, sau egalitate), Kenneth Janda, Jeffrey M. Berry Ş' Jerry Goldman definesc patru tipuri de ideologie politică (libertinismul, ca libertate mai presus de ordine şi de egalitate; liberalismul, ca liberta-

13 Hans Jurgen Eysenck, The Psychology of Politics, Routlege & Kegan Paul, Lo"' don, 1954; apud: Howard Elcock, Political Behaviour, Methuen & Co., Londoft 1976, pp. 39-135 (partea a doua: „Political Culture"), traducere românească fr Nicolae Lotreanu (coord. şt.), Cultură şi valori politice, caiet documentar, BU' cureşti, 1985. p. 214; Liviu Petru Zăpîrţan, op. cit., p. 28

POUnMXilKJfrllu.ll//. ••"— dilema originară a guvernării americane

libertate ordine

dilema modernă a guvernării egalitate I.1RKRALI POPl/US'l'l

libertate UKKKTINI CONSKRVATOR1

12° „Cadrul bidimensional" (respectiv diagrama Venn/ Veitch. a douădihotomii încrucişate) în cazul ideologiilor politice americane

(sistematizare datorată americanilor Kenneth Janda,Jeffrey M. Berry şi Jerry Goldman;

te în limitele egalităţii; populism, ca ordine şi egalitate înaintea libertăţii; conservatorismul, ca libertatea în limitele ordinii), pe care le redau într-un „cadru bidimensional" l4 recuperat prin tabelul de mai sus.

l .9. în cazul lui Samuel P. Huntington IS, diagrama diadică şi bivalentă serveşte la clasificarea statelor în raport cu dezvoltarea instituţională (inferioară sau superioară, relativ la funcţiile de input şi de output ale politicii) în momentul obţinerii independenţei.

instituţii pentru funcţiile „output" ale politicii

superioare inferioare

instituţii pentru funcţiile iNi'in ale politicii

superioare INDIA VIKTNAMUI. Dl! NORI)

inferioare SUDAN CONGO

13°. Clasificarea statelor după dezvoltarea instituţională in momentul obţinerii independenţei

1.10. Acelaşi autor l6 apelează la o diagramă Veitch (respectiv

Venn) pentru a articula tetralogia sistemelor politice tradiţionale în

raport cu structura politică (centralizată / birocratică, ori dispersată /

feudală) şi cu r°lul monarhului, care poate fi activ (cînd acesta este

conducător efectiv), °n pasiv (cînd adevărata putere este exercitată de o

oligarhie birocratică sau feudală, ce acţionează în numele său). Ceea

ce rezultă sînt patru cate-8°r'i de sisteme politice tradiţionale,

ilustrînd: <*• (1) monarhiile birocraţi enneth Janda. Jeffrey M. Berry şi

Jerry Goldman, op. cit., pp. 27-29•̂ aîTIUel P U • ' r rr

(l 96»i c j Huntln8t°n, Ordinea politică a societăţilor în schimbare, trad. din engl.

17

rigid şi intolerant, înclinat spre forţă si spre violenţă

comportamentulatitudini faţă de

„de dreapta", conservatoare

FASCISM

SOCIAL-DEMOCRAŢIECOMUNISM

Page 10: Formele de Guvernnt Este

°«), tditura „Polironr, laşi, 1999, pp. 80-82 n,-oamnf.1 p i j *• * 'r Huntington, loc. cit., pp. 133-136

Uaiversitatw & Mîn nrtlitnlfw,,.

Page 11: Formele de Guvernnt Este

18rolul monarhului

ACTIV (tind monarhul este conducător politic efectiv)

PASIV (in monarhiile de tip oligarhic)

structura politică CENTRALIZATA

(sau birocratică) Imperiul Roman, Etiopia, China etc.

Coreea, Japonia epocii Meiji, Thailanda

DISPERSATĂ (sau feudală)

monarhiile din Europa epocii medievale

Japonia in vremea lui Tokugawa

14°. Clasificarea încrucişată a sistemelor politice tradiţionaledupă structura lor politică si după rolul

îndeplinit de către monarh

tice propriu-zise, precum a fost Imperiul Roman (începînd cu împăratul Caius lulius Caesar Augustus), Etiopia, China etc.; <*• (2) monarhiile dispersate propriu-zise, precum regatele din Europa Evului Mediu; *• (3) monarhiile oligarhice şi birocratice, precum Coreea, Japonia din epoca Meiji, Thailanda etc.; "** (4) monarhiile oligarhice şi dispersate (sau feudale), precum Japonia pe timpul lui Tokugawa.

1.11. Samuel P. Huntington " mai recurge la structura logică în atenţie atunci cînd ordonează cetăţenii în raport cu atitudinea pe care o manifestă faţă de revoluţie (exprimată prin acord, sau prin dezacord) şi cu atitudinea pe care o exprimă faţă de rolul reformei în schimbările politice, acela de catalizator al revoluţiei, ori de substitut al acesteia.

La încrucişarea celor două criterii bivalente, se înfiripă patru registre tipologice cu relevanţă îndeosebi pe continentul Americii de Sud: *" (1) revoluţionarul ortodox; "~ (2) conservatorul; *" (3) radicalul, ca deviaţionist de stînga; <*" (4) promotorul reformei.

presupuneri asupra rolului reformei in raport cu revolutiv

rolul de CATALIZATOR rolul de SUBSTITUT

atitudinea faţă de revoluţie

PENTRU revoluţionarul ortodox radicalul, ca deviaţionist de sting"

ÎMPOTRIVĂ conservatorul promotorul reformelor

\ 5°. Atitudini faţă de schimbarea politică, exprimate prin acceptareasau prin refuzul revoluţiei si prin poziţionarea

reformei in raport cu revoluţia

17 Samuel P. Huntington, loc. cit., pp. 311 -317

HEXADIC fN POUlVUXiW. 19

1.12. Printre multe alte ilustraţii, dihotomia încrucişată pe care o stine jocul prezenţei şi al absenţei calităţilor sau proprietăţilor bivalente (asemenea cu jocul prezenţei şi al absenţei valorilor adevărului în matricea propoziţiilor bivalente) apare la Samuel P. Huntington ca mijloc de enumerare şi de legitimare a formelor de acţiune politică (şi de participare „în masă" la democraţia de tip occidental !) în raport cu înţelegerea şi cu motivaţia politică a participanţilor ".

^ - - ^ angajare politică („A") non-angajare politică („~A")

acfiune politică („!'")

APacţiune politică INSTRUMENTATA (interes politic foarte mare)

~APacţiune politică EXPRESIVA (nu prea mult interes politic)

non-acţiune politică („~P")

A~PDETAŞARE POLITICĂ (un oarecare interes politic)

~A~PAPATIE POLITICĂ (lipsă totală de interes politic)

16°. Tipuri ale participării de masă in democraţia occidentală, după Samuel P. Huntington

1.13. De aceeaşi structură logică arhicunoscută (matricea biva-lentă a relaţiilor diadice dintre două noţiuni, proiectată în diagramele de tip Venn, sau Veitch, respectiv matricea corespunzătoare relaţiilor diadice dintre două propoziţii) dau seamă cele patru tipuri de „mişcare a elitelor", discutate de Bernard Guillemin ", pe urmele lui Wilfredo Pa-reto. Acestea sînt: «• (1) stabilitatea, ca lipsă de circulaţie şi de mobilitate - precum în cazul liderilor politici din Serenisima Republică a Veneţiei, pe intervalul 1335 - 1797; *• (2) circulaţie jară mobilitate ca m cazul elitei războinice a Francilor (ce s-a convertit la religia catolică, dominantă, la începuturile regatului merilingian), respectiv al elitei galo-romane, din aceeaşi epocă istorică, silită să abandoneze funcţiile municipale, pentru a-şi conserva bogăţia şi cultura pe domeniile stăpînite

Semnalat de către Max Kaase & Samuel H. Barnes (In Conclusion: The Fulure of(eds l P ,rolesl '" Western Democralies), în: Samuel H. Barnes şi Max KaasePublir ° °al Action Mass Participation in Free Western Democralies, SageNicola T5' Beverley Hills> London, 1979, pp. 530-531; traducere românească în:PolitoL ^tnFanu (coord- Şt.), loc. cit., pp. 356 - 357. Qf. şi: Călin Vâlsan (ed.),'* Be H emia de Studii Economice, Bucureşti, 1991, p. 150

Page 12: Formele de Guvernnt Este

ard Guillemin, Elitei, în: Encydopaedia Universalis, 8, Paris, 1996, pp. 184 PETRU

^^^^absenţa circulaţiei („~C")

absenţa mobilităţii („~M")

~M ~CSTABILITATE, ca absenţă aţii a mobilităţii, cil şi a circulaţiei

prezenţa mobilităţii („M")

M - C

MOBILITATE FĂRĂ CIRCULAŢIE

17°. Tipuri de mişcare a elitelor, deduse „metafizic" (in maniera lui Kant), prin combinarea a două criterii bivalente

pînă la venirea Francilor;' •*• (3) mobilitate fără circulaţie - ca în cazul colectivităţilor ce tind să-şi reproducă aspiraţiile, reprezentările şi structurile, în aceeaşi măsură în care tind să-şi sporească numărul de membri; •»• (4) mobilitate şi circulaţie - ca în cazul revoluţiilor, cînd se răstoarnă structuri sociale perimate şi se înlătură din funcţii persoanele.

1.14. In şirul sistematizărilor tetradice de tip boolean, se cuvine să evocăm şi „clasificarea ipotetică" a ţărilor (adică a regimurilor politice aferente !), aşa cum este operată de către Robert A. Dani2", la încrucişarea gradelor de contestare la nivel naţional şi subnaţional.

oportunităţi create pentru contestare la nivel naţional

mici mari

oportunităţi create pentru contestare la nivelul organizaţiilor subnaţionale

mari regimuri politice CONCUREN-ŢIALE la nivelul organizaţi-ilor subnaţionale si HEOE-MONICE la nivel naţional

regimiri politice „concwen-fiale", care mai pot fi numite si moduri de guvernaTOTAL- „LIBERALIZA TE"

mici regimuri politice TOTAL - HEGEMON1CK

regimuri CONCURENŢIM-E la nivel naţional şi HEGE-MONICE la nivelul organizaţiilor subnaţionale

20

Page 13: Formele de Guvernnt Este

r. HKXADIC ÎN POU7VUXUK 21

l 15. Pentru că accesul relativ la violenţă şi la sancţiuni socio-eco-ice este posibil sau nu, atît în cazul guvernului, cît şi în cel al opoziţiei, avea de-a face cu patru situaţii, pe care Robert A. Dahl2' le califică spaţiile de încadrare ale unei tetralogii opoziţionale.

inAre guvernul acces la violenţă şi la sancţiuni socio -economice ?

I>A

Are opoziţia acces la violenfâ si la sancfiuni socio -economice 9 IJA acces

DISI'ERSAT

NU acces de guvern

19°. Şanse pentru regimul concurenţial, in raport cu accesul

la violenţă al principalilor actori pe scena politică

(in concepţia lui Roberl A. Dahl)

Acelaşi autor constată, însă, că violenţa şi sancţiunile socio-econo-mice nu sînt distribuite în mod identic. Disociindu-le şi încrucişîndu-le cu valenţele accesului, ca atare, la violenţă (extrase din tabelul precedent!), Robert A. Dahl" ne asigură o interesantă ilustraţie a schemei opoziţiona-le cu patru termeni, în cazul formelor de ordine socială.

dispersat, sau neutralizat

Accesul L sanc.tiUnilc M::.-..eCU.

nomtce este: dispersat, sau neutralizat

ordine socială PLURALISTĂ, cea mai favorabilă politicii concureiiţiale

monopolizat ordine socială ( 'VASIDO-MINATĂ, prin violenţă

Page 14: Formele de Guvernnt Este

18°. Clasificarea ipotetică a regimurilor politice, în funcţie de oportunităţile create pentru contestare

20° Tipuri de ordine (şi de orinduire) socială in raport cu natura accesului la violenţă si la sancţiuni socio-economice (in concepţia lui Robett A. !~>ahl)

Page 15: Formele de Guvernnt Este

Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare si opoziţie, traducere din eng'62* (Polyarchy. Participalion and Opposition, Yale University Press, New Ha . and London, 1971) de Mihaela Sadovschi (cu un studiu introductiv de Ludajj' Dumitru Dârdală), Institutul European, Iaşi, 2000, p. 38 Cf. şi: Sorin Bjfy nariu, Filosofic politică contemporană. Antologie, Editura „Alma Mater Universitatea „Lucian Blaga", Sibiu, 2001, p. 106

• t -16- Pentru o ultimă aplicaţie (şi demonstraţie !) a schemei lo-e .etradr.-e, P6 cît de simplă, pe atît de spectaculară, facem trimitere b

' Dahl'

P. 76

p. 75

Page 16: Formele de Guvernnt Este

22

^ ^ ^ prezenţa autorităţii („A") absenţa autorităţii („~A ")

prezenta puterii („P")

APPUTEREA CU AUTORITATE

A ~ PPUTEREA FĂRĂ AUTORITATE

absenţa puterii („-p")

~A PAUTORITATEA FĂRĂ PiriT.RE

~ A ~ PABSENŢA SI A PUTERII, SI A AirmRITÂŢII

21°. Modalităţi de intilnire intre autoritate şi putere, in acord cu tetrada opoziţională

cele patru modalităţi de întîlnire a autorităţii cu puterea, aşa cum sînt ele aprofundate de către Constantin Sălăvăstru, într-o „ încercare de retorică aplicată" K la situaţiile în care autoritatea este sau nu însoţită de putere, iar puterea este sau nu asociată cu autoritatea.

Să se observe, însă, că reprezentarea spaţială şi articularea logică a clasificărilor în atenţie este întru totul comparabilă cu ordonarea (şi, totodată, derivarea) principiilor (sau substraturilor) cosmogonice de către Aristotel (filosoful după care: focul este socotit drept principiul cald şi uscat; aerul este considerat drept principiul cald şi non-uscat, respectiv umed; pămîntul este privit ca principiul non-cald, respectiv rece, şi uscat, iar apa drept principiul non-cald şi non-uscat).

Nu mai puţin spectaculoasă ni s-a impus discriminarea de ordin logic şi epistemologic pe care o realizează Immanuel Kant în universul judecăţilor, după cum acestea sînt analitic-apriorice, analitic-aposte-riorice, sintetic-apriorice şi sintetic -aposteriorice.

1.17. Pentru diagrame logice cu intrări de calibru distinct faţă de ieşirile opace la criteriile subsumate, apelăm la o clasificare a ţărilor (care este, în acelaşi timp, o diviziune a genului sistem politic) în şase termeni: "*" (1) ţări cu un sistem politic organic, precum Etiopia; *" (2) ţări cu un sistem politic oligarhic, ca în cazul statului Paraguay; •*" (3) ţări cu un sistem politic whig, sau liberal, precum se înfăţişează astăzi statul Chile; <*• (4) ţări cu un sistem politic radical, precum Egiptul; •*" (5) ţări cu un sistem politic participant, precum defunc»

Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, încercare de retorică aplicată (cap--O interpretare logică a puterii"), Institutul European, Iaşi, 1999, pp. 183- l 8"

Page 17: Formele de Guvernnt Este

HbA»L». ÎN POUTOLOGIE

23

(euro-asiatică) a Republicilor Sovietice Socialiste; <*• (6) ţări

;istem politic de masă' ca în cazul statului Argentina. Ordonarea celor şase tipuri de regimuri politice specifice mai ales .. r jjp ţ>|umea

a III-a" sud-americană şi afro-asiatică este realizată de" Samuel Huntington 24 la încrucişarea unui criteriu trivalent - participarea politică (care poate fi: inferioară, sau tradiţională; medie, sau în tranziţie; superioară, sau modernă) cu un criteriu bivalent - ra-portul dintre instituţionalizare (politică) şi participare, ce poate fi unul superior (sau civic), respectiv unul inferior (sau pretorian).

raporturi intre instituţionalizare şi participare

SUPERIOR, sau CIVIC INWR1OR, sau PRETORIAN

participare politica INh'KlUOARA:

tradiţională sistem politic ORGANIC (Etiopia)

sistem politic OI.K1ARHIC (Paraguay)

MEDIE: in tranziţie

sistem politic WHIC,, sau LIBERAI. (Chile)

sistem politic RADICAL (Egipt)

SUPERIOARĂ: modernă

sistem politic PARTICIPANT (Uniunea Sovietică)

sistem politic Of MASA (Argentina)

22°. Tipuri de sisteme politice in raport cu participarea politică şi raportul instituţionalizare - participare

La rîndul său, acest din urmă criteriu se cristalizează în raport cu diagonala unei diagrame în care drept axe de coordonate funcţionează participarea politică (inferioară, medie, sau superioară), respectiv instituţionalizarea politică (inferioară, sau superioară), aşa cum se poate urmări în graficul din tabelul (23°), reprodus la pagina următoare.

1.18. Un alt exemplu de sistematizare a noţiunilor în baza unor criterii de valenţă diferită are ca punct de plecare tipologia lui Jean. J. Linz Ş' Alfred Stepan " în cazul comportamentului etno-politic al majorităţii.

După cum strategiile de construcţie naţională sînt unificatoare Sau dijerenfiatoare, iar cele de construcţie statală sînt inclusive sau

'- PP- 75 - 77so/w Alfred Stepan (eds.), Problems of Democratic Transition and

The in'h "°u S o u i n e r n Europe, South Africa, and Post-Communist Europe,l-evente s , op!fins University Press, Baltimore, London, 1996, p. 429. Cf.»oriiarf. Mutticulturalismul liberal. Bazele normative ale extensiei mi-

r"<»-* autentice, Polirom, Iaşi,2001, p.48-4924

superioară\_______________ l

PARTICIPARE POLITICĂ

23°. Raportul dintre instituţionalizare (politică) fi participare, in concepţia lui Samuel Huntington

exclusive, comportamentul în atenţie se va subordona: •*" (1) strategiei purificării, urmărind expulzarea minorităţii, sau încurajarea membrilor acesteia de a părăsi de bună voie teritoriul şi ţara în care s-au născut; «° (2) strategiei izolării, prin care se tolerează minorităţile sub aspect civil şi social, fără ca membrilor acestora să li se acorde drepturi politice; «• (3) strategiei asimilării, prin care membrii minorităţii pot dobîndi drepturi politice numai dacă renunţă la identitatea etno-cultura-lă proprie; "~ (4) strategiei echilibrului, de atragere a minorităţii în procesul de construcţie statală, fără ca membrilor acestora să li se pretindă renunţarea la particularităţile etno-culturale.

strategia de construcţie statală

INCLUSlM EXCLUSIVĂ

strategia de construcţie naţională

tlNinCATOARE strategia ASIMILĂRII strategia i'URII-'ICÂRU

CU UDinferioară medie

_____________l l____________

Page 18: Formele de Guvernnt Este

DII-'ERENŢIATOARi: strategia ECHII.IHRUI.lil strategia IZOIMII

24°. Modelul Linz - Stepan, in cazul comportamentului etno-politic al majorităţii

iKU'L HEXAUK- ÎN fOUTOUXSIE 25

Introducînd în jocul tipologic la care ne-am referit un al IH-lea "teriu cel al teritorialităţii, Wolfgang Zellner 26 înţelege să dubleze tiile de încadrare din modelul Linz-Stepan şi să ilustreze pe cele mai multe dintre ele. Patru din cele şapte „preferinţe" şi „opţiuni" etno-po-litice reperate de autorul german (asimilarea, echilibrul etno-cultural, izolarea şi, respectiv, expulzarea sau emigrarea) sînt reportate din tabelul precedent, iar restul de trei (autonomia teritorială, confederaţia şi respectiv, secesiunea, sau partiţia) vin să li se adauge acestora, ca urmare a nuanţării actului sistematizator, prin luarea în considerare a încă unui criteriu şi prin raportarea analizei la revendicări caracteristice ale minorităţilor naţionale din zonele supuse investigaţiei.

strategia de construcţie statală

non-teritorială teritorială

inclusivă exclusivă inclusivă exclusivă

strategia de construcţie naţională

unifica-toare ASIMILARE

EXPULZARE, EMIGRARE -

SECESIUNE, PARTIŢIE

diferenţi-atoare

ECHILIBRU I;TNO- CULTURAL IZOlJtRK AUTONOMIE

TERITORIAlJi CONFEDERAŢIE

25°. Preferinţe etno-politice în perspectiva analizelor lui Wolfgang Zellner

1.19. Un ultim exemplu de structură „opoziţională" ne convinge de comunicarea analizei logice cu cea de tip matematic.Privind democratizarea prin prisma schematizărilor de tip matema-l|c, „ca şi cum ar fi constituită din [ . . . ] două dimensiuni: contestarea

politică şi dreptul de participare", Robert A. Dahl ", admite că ••"" regim politic se poate situa, teoretic, oriunde în spaţiul

delimi-la[ de cele două dimensiuni", spaţiu pe care îl redăm în tabelul (26°), uind ca ordonată dreptul de a participa la alegeri şi de a

obţine ncfn publice, iar ca abscisă liberalizarea sau contestarea publică.

ier, On the Effectiveness of the O. S. C. £ Minority Regime. Com-Studies on the Implementation of the Recommendations of the Iligh on National Minorities of the O. S. C. E., Institut ftlr Friedenfbr-jn. IQ . ^'cherheitspoiitik, Hamburg, 1999. Cf. Levente Salat, op. cit., pp. 46-49 oc "<••, p. 32. Cf. şi: Sorin Budnariu, op. cit., pp. 98- 100

Page 19: Formele de Guvernnt Este

ZERO Dreptul de a participa la alegeri şi de a obţine funcţii publice UEflM

26°. Tipuri de sisteme politice în raport cu participarea politică si raportul instituţionalizare-participare (după Kobert A. Dahl)

Reprezentarea grafică redată prin figura (26°) nu exclude acoperirea unora dintre regimurile politice de care se ocupă autorul printr-una sau alta dintre etichetele apărute la încrucişarea valorilor marginale ale criteriilor în atenţie: contestarea publică şi cuprinderea, sau participarea.

gradul de cuprindere (sau de participare)

nulă maximă

gradul de liberalizare, sau de contestare publică

maximă oligarhii concurenţiale poliarhii

nulă hegemonii închise

hegemonii cuprinzătoare

27°. Replica strict-logică a reprezentării grafice a tipurilor extreme de regim politic (după R. A. Dahl)

l .20. Dacă diviziuni şi clasificări ca cele de mai sus nu fac de-cît să confirme relevanţa operaţiilor logice în orice cîmp al gîndirii şi a' exprimării umane, în paginile ce urmează ne vom opri la un gen de ffl°~ dele şi de reprezentări - să le numim „radiale", „poligonale" sau pur?1 simplu „relaţionale" - ce şi-au făcut intrarea pe scena ştiinţelor socio-urna-ne şi funcţionează cu predilecţie în acest orizont epistemic.

Page 20: Formele de Guvernnt Este

°° Răspunsul la cele şase întrebări ne furnizează argumentele relaţiei

fimctiei) teleologice ,JS(a, t, q, t', p, /)", ce se include în produ-icau ruiii'j1*'«/ i 7 ^_ ^,^ i . . .

l artezian A * T * D *L respectiv: •*•(!) agentul acţiunii preco-

SU aţe mai exact, al actului intenţional - un „a", din mulţimea „A", a'participantilor 'a acţiunea socială; «• (2) condiţiile, respectiv starea a ternului în care îşi asumă agentul intenţia de a acţiona într-un anumit fe] - un „q", din mulţimea „D", a formulelor ce descriu stări, sau lumi posibile; •*" (3) caracteristicile stării teleologice - un „p", din aceeaşi mulţime „D"; «• (4) data asumării scopului - un „t", din mulţimea „ T", a momentelor în care se realizează acţiunile sociale; •*• (5) modul, respectiv mijloacele prin care se va atinge scopul - un „/", din mulţimea „L", a şirurilor, sau a secvenţelor acţionale obţinute prin concatenarea unor acte comportamentale elementare; •*• (6) termenul la care scopul va fi atins - un „t"', din mulţimea „T".

l ACŢIUNEA | intenţionată („p")

DATA („t") j

| asumării scopului j

AGENTUL („a") actului intenţional

CONDIŢIILE („q")

realizării acţiunii

34°. Argumentele scopului, ca relaţie, sau ca predicat complex, in concepţia lui Cornel Popa

•8 Faţă de analizele semnalate şi de altele similare (precum este

Mlr»«______* . t _. x r

i trei termeni a relaţiei de autoritate ), hexada „situa-:", lansată de Olivier Clouzot26 în 1989, are darul de a in-

PEI*VIO m cele ce urmează ne vom raporta la schema hexadică a acţiunii pofjtj

TKRMKNUL („f") l realizării acţiunii

SCOPUL „S (a, t, q, t', p, /)"

x 1

MIJLOACELE („l") realizării acţiunii

Page 21: Formele de Guvernnt Este

un gen de manifestare interumană de departe mult mai extinsă şi mai d* sificată decît reuşesc să o delimiteze specialiştii în respectivul donT* (politologia, ca „ştiinţă a teoretizării posibilului şi ca tehnolog^ realizării necesarului" 42 ), atunci cînd îi admit doar şapte forme de * ' cretizare, respectiv doar şapte moduri43: acţiunea de a face lobby; pro gandademasă; gestionarea conflictelor; demonstraţiile; grevele şi b,, corurile; nesupunerea ci vilă în forme non- violente; violenţa.

Formele de guvernămînt

Orice stat dispune de o anumită formă de guvernămînt, care reprezintă un raport între organele de stat în procesul de constituire şi exercitare a puterii. Aşadar, forma de guvernămînt determină structura şi modul de interacţiune dintre autorităţile supreme statale, statutul juridic al şefului statului, al funcţionarilor publici şi al cetăţenilor. Ţinînd cont de criteriul amenajării puterilor şi de cel al surselor lor de formare, distingem două forme principale de guvernă-mînt - monarhia şi republica, cu diverse ramificaţii. Aici vom menţiona totuşi că esenţa statului (democratică sau dictatorială) nu depinde hotărîtor de forma de guvernămînt, deoarece pot exista dictaturi în cadrul unor republici, după cum există democraţii în cadrul unor monarhii.

Monarhia se caracterizează prin transmiterea ereditară a puterii, eludînd alegătorii şi organele reprezentative. Această formă de guvernămînt s-a păstrat în ţările unde lupta dintre clasele vechi şi burghezie s-a soldat cu un compromis, în urma căruia monarhia a început să se adapteze la imperativele noii forţe venite la putere, în acest sens cazurile Marii Britanii şi Olandei sînt edificatoare. Valul de democratizare ce a succedat primul război mondial a condus la prăbuşirea monarhiilor în Germania, Austria, iar în anii 70 - în Grecia. Insă Spania, care a consfinţit prin Constituţia din 1978 democratizarea regimului politic, nu s-a dispensat de forma monarhică de guvernămînt. în acest stat monarhia are un caracter democratic. Actualmente, monarhia parlamentară este

Page 22: Formele de Guvernnt Este

însuşită de un şir de ţări dezvoltate - Marea Britanic, Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Spania, Japonia etc.

m monarhiile parlamentare puterea executivă a monar-uiui este limitată, lui nerevenindu-i practic nici o preroga-

Page 23: Formele de Guvernnt Este

'50 SISTEMELE POLITICE CONTEMPORANE. Partea / SISTEMELE POLITICE LIBERAL-

DEMOCRATICE51

Page 24: Formele de Guvernnt Este

tivă legislativă. Legile sînt adoptate, de obicei, de parlament; monarhul nu dispune de dreptul de veto. Guvernul se formează în urma creării unei majorităţi parlamentare, pur-tînd răspundere în faţa parlamentului, şi nu a monarhului. La recomandarea guvernului monarhul îşi exercită toate funcţiile sale constituţionale. Orice document emis de monarh trebuie să fie contrasemnat de către şeful Cabinetului sau de către ministrul de resort.1

Monarhiilor contemporane, congruente cu regimurile liberal-democratice, le sînt străine fastul şi grandoarea epocii medievale, în unele ţări (Marea Britanie, Japonia) monarhiile sînt considerate simbol al unităţii naţionale, semna-lizînd dimensiunea cea mai afectivă a populaţiei. Monarhiile joacă un rol extrem de important în procesul de socializare politică. Astfel, în Spania, regele Juan Carlos II a contribuit la trecerea benignă de la autoritarism la democraţia liberală, în Olanda şi Belgia monarhii sînt implicaţi activ în realizarea compromisurilor între grupurile sociale, religioase şi etnice aflate în raporturi de adversitate.2

Drept exemplu al unei monarhii parlamentare contemporane poate servi Spania, în această ţară regele este "conducătorul statului spaniol" şi reprezintă simbolul unităţii şi continuităţii ei. în conformitate cu articolul 56 al Constituţiei, el este garantul funcţionării corecte a instituţiilor statale. Normele constituţionale ce vizează statutul juridic al regelui spaniol încearcă să-1 situeze deasupra tuturor organelor de stat. Regele spaniol nu este şef al executivului. El autorizează şi promulgă legile, convoacă şi dizolvă Corte-surile Generale, stabileşte data noilor alegeri în conformitate cu Constituţia, anunţă organizarea referendumurilor, numeşte şi demite membrii guvernului la propunerea şefului de guvern, acordă distincţii şi titluri, numeşte şi eliberează ambasadorii, amnistiază. Cortesurile

Generale îl pot

Page 25: Formele de Guvernnt Este

împuternici să declare război sau să încheie pace. Dar pentru ca deciziile monarhului în domeniile menţionate să aibă valoare juridică! ele trebuie să fie contrasemnate de către şeful Cabinetului de miniştri sau de preşedintele Congresului deputaţilor. Cea mai importantă prerogativă a regelui este de a propune Congresului candidatura pentru postul de şef al Cabinetului. Această desemnare este precedată de consultarea tuturor fracţiunilor parlamentare şi doar apoi, prin intermediul preşedintelui Congresului, regele propune candidatura pentru postul de şef al Cabinetului. Acest decret al regelui trebuie să fie şi el contrasemnat de către preşedintele Congresului.3 în general, în ţările occidentale monarhia nu este o instituţie politică cu pondere şi nu determină, de regulă, structura sistemului politic.

Cea de-a doua formă de guvernămînt este republica. Şeful statului în republică este eligibil şi este schimbat după o anumită perioadă de timp, iar puterea lui derivă din voinţa alegătorilor sau a unui organ reprezentativ. Cu alte cuvinte, drept sorginte a puterii în republică apare majoritatea populară, iar organele supreme de stat sînt create în urma alegerilor. Practica ingineriei sociale atestă trei tipuri de republici: parlamentară, prezidenţială şi mixtă, sau serniprezi-denţială. Principala deosebire dintre aceste tipuri vizează specificul responsabilităţii politice a guvernelor. Istoria cunoaşte, însă, şi alte tipuri de republici: sclavagistă, aristocratică, teocratică, sovietică etc.

Republica parlamentară întruneşte un şir de trăsături, principala fiind crearea guvernului pe bază parlamentară şi răspunderea formală pe care acesta o poartă în faţa parlamentului. Parlamentul este acea instituţie care formează guvernul şi exercită controlul asupra activităţii lui, adoptă ugetul de stat, elaborează strategiile fundamentale ale politicii statului, ratifică tratatele cu alte state şi are dreptul de amnistiere. In caz de necesitate, parlamentul poate demite

Page 26: Formele de Guvernnt Este

52 SISTEMELE POLITICE CONTEMPORANE. Partea /

SISTEMELE POLITICE LIBERAL-DEMOCRATICE

53

Page 27: Formele de Guvernnt Este

guvernul prin acordarea unui vot de neîncredere (Italia, Germania). Preşedintele nu poate desemna membrii Cabinetului după bunul său plac, ci doar din rîndul reprezentanţilor partidelor sau coaliţiei de partide ce deţin majoritatea în parlament. Acordarea votului de neîncredere guvernului se soldează fie cu demisia guvernului, fie cu dizolvarea parlamentului şi cu alegeri parlamentare anticipate. Preşedintele republicii parlamentare este ales, de regulă, pe cale parlamentară, adică de către parlament sau de un colegiu special compus din deputaţi parlamentari. Există, totuşi, şi unele excepţii. Astfel, în unele republici parlamentare sînt folosite alte metode de alegere a preşedintelui. De exemplu, în Austria preşedintele este ales de către întregul popor.

împuternicirile preşedintelui, în afară de cele simbolice, sînt exercitate cu acordul guvernului. Actele juridice adoptate de preşedinte necesită a fi contrasemnate de primul ministru sau de ministrul de resort, care poartă răspundere pentru aceste documente. Cu alte cuvinte, ponderea politică a preşedintelui nu diferă substanţial de funcţiile şefului statului din monarhiile parlamentare. Preşedintele nu este decît şeful nominal al statului, deşi formal el poate fi investit cu puteri întinse.

în majoritatea ţărilor calitatea de membru în guvern este compatibilă cu mandatul de deputat. Acest fapt permite cooptarea în guvern nu doar a liderilor partidelor de guver-nămînt, ci şi a altor deputaţi influenţi ai majorităţii parlamentare, reuşindu-se astfel atît controlul asupra parlamentului, cît şi mobilizarea unei susţineri masive pentru partid. Deşi şeful guvernului nu este în mod oficial şi şef al statului, în realitate el apare ca persoana numărul unu în ierarhia politică. Republici parlamentare sînt RFG, Austria, Islanda etc.

Cea de-a doua formă republicană de guvernămînt

este republica prezidenţială, care consolidează viguros poziţia şefului statului. Preşedintele exercită atît funcţia de şef al

Page 28: Formele de Guvernnt Este

statului, cît şi cea de şef al Cabinetului. Alegerea miniştrilor este la latitudinea sa, iar parlamentul nu este în drept să-i demită. Prerogativele preşedintelui sînt extrem de largi, fiindu-i subordonat întregul aparat al conducerii de stat: miniştrii, cărora el le deleagă împuternicirile sale, şi toate autorităţile publice. Preşedintele republicii şi aparatul de stat formează puterea prezidenţială, în republicile prezidenţiale funcţia de prim-ministru lipseşte, iar miniştrii sînt datori să realizeze deciziile politice adoptate de preşedinte, singurul în drept să-i demită.

în republicile prezidenţiale guvernele sînt stabile.Una dintre trăsăturile definitorii ale republicii

prezidenţiale este separaţia rigidă a puterilor, prin care organelor de stat li se acordă un grad sporit de autonomie. Parlamentul nu dispune de dreptul de a acorda vot de neîncredere guvernului, dar şi preşedintele nu are dreptul de a dizolva parlamentul. Raporturile dintre parlament şi preşedinte se bazează pe principiul frînelor şi contraponderilor, parlamentul fiind în stare să limiteze capacitatea de manevrare a preşedintelui datorită prerogativei legislative şi adoptării bugetului. Graţie dreptului de veto, parţial sau totaţ preşedintele poate şi să se opună deciziilor parlamentului. Pentru ca relaţiile dintre parlament şi preşedinte să se stabilească în albia normalului, parlamentul şi preşedintele trebuie să conlucreze, chiar dacă culturile politice ale acestor doi actori politici sînt diferite, în republicile prezidenţiale, şeful statului poate fi ales sau de un colegiu al electorilor aleşi de popor, sau prin alegeri directe. Aceste modalităţi de desemnare a şefului statului îi permite acestuia să acţioneze sfidînd, deseori, părerea parlamentului. Doar în cazul unor încălcări serioase ale legii preşedintele poate fi destituit prin procedura impeachment-ului. Drept exemplu paradigmatic al republicii prezidenţiale pot servi Statele Unite ale Americii, Unde această formă de guvernămînt a şi fost testată în

Page 29: Formele de Guvernnt Este

SISTEMELE POLITICE CONTEMPORANE. Partea

premieră, în ţările europene această formă de guvernămînt nu se bucură de popularitate; ea însă s-a încetăţenit în ţările

Americii Latine.însă, experienţa istorică demonstrează că formele cla-

^sice ale republicilor parlamentare şi ale celor prezidenţiale ,nu întotdeauna asigură funcţionarea coerentă a autorităţilor lor supreme de stat, fapt care conduce la crize în gestionare sau reduce din eficienţa ei. în republicile parlamentare, fracţiunile parlamentare de diferite tente politice pot intra în conflicte ireconciliabile, proces care se soldează cu instabilitate guvernamentală şi frecvente demiteri ale guvernelor. Republicile prezidenţiale, la rîndul lor, au, deseori, veleităţi autoritare. Pentru lichidarea acestor vicii inerente, au fost inventate forme de guvernămînt mixte, adică republici

semiprezidenţiale.în această formă de guvernare puterea

prezidenţială, deloc neglijabilă, este contrabalansată de controlul exercitat de către parlament asupra executivului. Republica semipre-zidenţială nu are trăsături tipice bine articulate şi în diferite ţări înclină fie spre republica parlamentară, fie spre cea prezidenţială. Ceea ce o caracterizează în ultimă instanţă este responsabilitatea dublă a guvernului atît în faţa preşedintelui, cît şi în faţa parlamentului.

Drept exemplu al unei astfel de forme de guvernămînt ser/este cea de-a V-a Republică Franceză. Păstrînd elementele parlamentarismului, Constituţia din 1958 a consolidat în rnare măsură puterea prezidenţială. Preşedintele a devenit nucleu] autorităţilor' supreme de stat. Ales prin alegeri directe, el este investit cu drepturi largi, inclusiv cu dreptul de a dizolva Adunarea Naţională.

Guvernul este nvimit de preşedinte fără ca

parlamentul să poată interveni în acest proces. Şef al executivului nu este, totuşi, preşedintele, ci prim-ministrul, care, însă, poate

Page 30: Formele de Guvernnt Este

SISTEMELE POLITICE LIBERAL-DEMOCRATICE

fi puternic influenţat în activitatea sa de către preşedinte. Constituţia din 1958 declară principiul responsabilităţii politice a executivului în faţa parlamentului, dar posibilită-ţile unui control parlamentar eficient asupra activităţii gu-vernului sînt destul de reduse.

Trecerea unei moţiuni de cenzură prin parlament este o procedură extrem de anevoioasă. Practica vieţii politice franceze a demonstrat, însă, necesitatea coincidenţei majori-tăţii prezidenţiale cu cea parlamentară, în cazul în care preşedintele este susţinut de o coaliţie de partide, iar majo-ritatea parlamentară aparţine unei alte coaliţii, funcţionarea normală a celei de-a V-a Republici este pusă în pericol. Şeful executivului prezidează şedinţele Cabinetului, aprobă deciziile luate de el, controlînd astfel activitatea acestuia. Preşedintele nu dispune de dreptul la iniţiativă legislativă; dar de un astfel de drept se bucură prim-ministrul, care poartă răspundere pentru activitatea executivului. Parlamentul poate ţine sub control guvernul prin aprobarea bugetului anual şi prin acordarea votului de neîncredere.4

O formă de guvernămînt atipică s-a constituit în Elveţia. Elveţia este o republică parlamentară, dar care diferă sub-stanţial de modelul clasic, în primul rînd, lipseşte preşedin-tele ales de întregul popor. Această funcţie este exercitată nominal de către preşedintele confederaţiei - preşedintele executivului, care este numit pe un termen de un an. Preşe-dintele confederaţiei doar prezidează şedinţele executivului. Ca şef al statului, această persoană nu dispune de nici un drept special; el este doar primul între "egali".

In Consiliul Federal el conduce dezbaterile, iar în cazde egalitate de voturi decizia lui tranşează disputa,

împreunău Cancelarul confederaţiei el semnează deciziile adoptate

, ^ Consiliu. Preşedintele mai supraveghează activitateaministraţiei, iar în cazuri extreme ia decizii din numele

SISTEMELE POLITICE LIBEFtAL-DEMOCRATICE 57

55

Page 31: Formele de Guvernnt Este
Page 32: Formele de Guvernnt Este

întregului Consiliu Federal spre a fi apoi aprobate sau decide forma delegării acestor atribuţii.

Consiliul Federal joacă un rol important în pregătirea proiectelor de lege, face aprecieri asupra proiectelor ce trec prin parlament, elaborează şi propune Adunării Federale pentru aprobare hotărîri ce necesită avizul parlamentar. Dar, spre deosebire de alte ţări europene, în care executivul este locul principal unde se iniţiază legile, Consiliul Federal elveţian rareori recurge la acest drept, aşteptînd propuneri din partea Camerelor sau cantoanelor. Numai după ce aceste propuneri sînt remise, rolul guvernului devine deosebit de important. După adoptarea legii de către parlament Consiliul Federal devine executorul ei. El publică această lege în Monitorul Oficial, iar dacă propunerea vizează desfăşurarea unui referendum, atunci Consiliul este responsabil de organizarea lui. Problema responsabilităţii guvernului este, după cum se ştie, crucială pentru determinarea formei de guver-nămînt. în Constituţie, "n regulamente şi în alte acte legislative ale Elveţiei nu există răspuns la această întrebare, deşi deputaţii în mod tradiţional pot supraveghea activitatea executivului. Ei pot pune întrebări, pot face interpelări etc. Constituţia nu prevede, însă, posibilitatea demiterii guvernului. De asemenea, ea nu permite parlamentului să acorde vot de neîncredere executivului sau să adopte o moţiune de cenzură.5

Prin urmare, structura şi ordinea funcţionării autorităţilor de stat în sistemele liberal-democratice se remarcă printr-un set de particularităţi care sînt determinate de specificul dezvoltării istorice, de tradiţiile istorice încetăţenite, de modul de funcţionare a instituţiilor publice etc. în pofida diferenţelor existente, instituţiile politice asigură exercitarea puterii publice în societate, îndeplinirea unor funcţii admi-nistrative şi se manifestă ca un factor integrator, întrucît sînt chemate să menţină ordinea cerută de societate, să armonizeze interesele şi să soluţioneze

conflictele sociale şi politice.

Page 33: Formele de Guvernnt Este

Institutul puterii politice de tip monarhic ţine de aşa-numitele forme tradiţionale ale puterii. Legitimitatea formei monarhice a puterii este fundamentată de dreptul de succesiune a tronului. Ea corespunde întru totul normelor societăţilor tradiţionale. M.Weber a numit acest tip de legitimitate patriarhal, care se bazează pe legături directe unilaterale şi constituie temelia patemalismului. Anume tradiţia îi creează monarhului popularitate în rîndurile populaţiei, dar tot ea stabileşte şi hotarele puterii lui. Monarhul poate să nu recurgă la constrîngere atîta timp, cît acţiunile lui corespund cu opiniile populaţiei despre dînsul.

în epoca modernă, de rînd cu monarhia absolută, a apărut şi o formă limitată a ei. Ambele forme, însă, funcţionează după un principiu fundamental comun - exponentul puterii este un singur om şi puterea se transmite numai prin moştenire. Şi totuşi, deosebirile sînt substanţiale: dacă în primul caz puterea monarhului este absolut nelimitată, nefiind supusă unui control din partea societăţii (deşi monarhul poate să conducă şi în baza unor legi, stabilite, însă, tot de el), nu admite nici un fel de opoziţie legală, atunci în monarhiile constituţionale, îndeosebi de tip parlamentar, puterea monarhului este limitată prin legi speciale (Constituţie), care instituie uri control riguros din partea societăţii. Mai există şi cel de-al treilea tip de monarhie - electivă, bazată pe principiul eligibilităţii monarhului, însă ea se întîlneşte destul de rar în istoria ultimelor secole şi a rămas practic în afara cercetărilor ştiinţifice, în linii generale, monarhia constituie un sistem tradiţional al puterii de stat, care are o structură administrativă bine construită, cu funcţii distri-

buite componentelor ei şi cu un mecanism de activitate experimentat. Desigur, într-un sistem al puterii monarhice structurile orizontale sînt mai slabe, avînd funcţii limitate, în schimb, legăturile pe verticală sînt dezvoltate, centralizate riguros şi eficiente.

Opiniile şi cunoştinţele despre monarhie au evoluat paralel cu dezvoltarea formei monarhice a puterii şi trecerea ei dintr-un stadiu în altul. Cărturarii şi oamenii de ştiinţă din diferite epoci au cercetat întîi de toate formele de monarhie caracteristice perioadelor istorice respective. Studiile lor conţin multiple şi dintre cele mai variate referinţe despre, puterea monarhică, precum şi analiza principiilor, valorilor şi dezavantajelor ei. Un loc deosebit ocupă, de regulă, caracterizarea particularităţilor naţionale ale sistemului monarhic dintr-o ţară sau alta. Cercetările contemporane au demonstrat că institutul puterii monarhice se consolidează pe măsura evoluţiei monarhiei absolvite în constituţională. Asupra acestui proces în cadrul sistemului monarhic o influenţă puternică exercită parlamentarismul burghez şi tradiţia democratică. Drept mărturie serveşte dezvoltarea politică a monarhiilor Angliei, Suediei, Franţei.

Cercetările realizate asupra monarhiilor de tip constituţional arată că la acest nivel al sistemului puterii ele au trăsături de bază caracteristice unui institut politic dezvoltat. Ele au deja o structură de administrare multiramurală, construită după principiul divizării puterilor. Monarhul este înscris în această structură foarte logic şi printr-un consens al principalelor forţe politice din societate stipulat în Con-stituţie, întregul sistem are la bază un mecanism de funcţionare. Monarhului i se transmit funcţii politice concrete şi de mare răspundere. Un element însemnat al monarhiei constituţionale este legitimitatea asigurată la un nivel înalt. In acest sens sînt folosite diverse posibilităţi (istorice, tradi-

Page 34: Formele de Guvernnt Este

194 SISTEMELE POLITICE CONTEMPORANE. Partea l

SISTEMELE POLITICE LIBERAL-DEMOCRATICE_

195

Page 35: Formele de Guvernnt Este
Page 36: Formele de Guvernnt Este

ţioriale, personale, politice, ideologice), însă în prim-plan apar componentele juridice sub forma Constituţiei şi a unei legislaţii dezvoltate. Un aspect caracteristic este, de asemenea, extinderea considerabilă a legăturilor dintre structurile monarhice şi societate, între ele începe o colaborare politică, care, devenind tradiţie, apropie monarhia de societate, o antrenează în procesul politic general. Toate acestea luate împreună favorizează în mare măsură transformarea monarhiei într-un institut politic eficient.

Un anumit interes prezintă specificul funcţionării sistemului puterii monarhice în Marea Britanic. De exemplu, monarhul are, formal, prerogative politice destul de largi, pe cînd în realitate ele poartă caracter nominal şi de fapt nu sînt aplicate. Deşi este şeful statului, monarhul nu are voie să asiste la şedinţele parlamentului fără permisiunea acestuia. Excepţie face doar şedinţa comună a Camerelor din fiecare toamnă la care anume monarhul deschide sesiunea ordinară a parlamentului, ţinînd cu acest prilej un discurs pregătit pentru el de către prim-ministru. Din punct de vedere formal, numai la această dată parlamentul se întruneşte în componenţă deplină. Şedinţa de deschidere este considerată un mare eveniment politic, întrucît regele (regina) în persoană prezintă programul guvernului elaborat pentru sesiunea parlamentară ordinară. Monarhul britanic subsemnează legile adoptate de parlament; el are, de asemenea, dreptul de veto, care, de fapt. are un caracter formal, deoarece din anul 1707 practic nu se aplică, în Marea Britanic anume monarhul are dreptul de a dizolva Camera inferioară a parlamentului - Camera Comunelor. El este, de asemenea, comandantul suprem al forţelor armate ale Marii Britanii, desemnează persoanele cu cele mai înalte funcţii de răspundere din armată, conferă titluri militare, înmînează decoraţii. O trăsătură foarte specifică a statutului său constă în faptul că el este şi capul bisericii creştine.1

în ţările scandinave institutul monarhic are particulari-tăţile sale. în conformitate cu constituţiile Danemarcei şi Norvegiei, monarhii acestor ţări au prerogative destul de largi. E semnificativ faptul că Constituţia Norvegiei a fost adoptată în condiţiile regimului dualist din 1841, pe cînd Constituţia Danemarcei - chiar în condiţiile cînd în ţară se consolida parlamentarismul.

Numai monarhia din Suedia a investit regele doar cu funcţii reprezentative, în "Materialele pregătitoare pentru noua Formă de guvernare, pentru noul Act despre Rixdag" a fost spus direct că "funcţiile şefului statului, care au la bază statutul tradiţional al regelui - de proprietar al puterii guvernamentale - sînt incompatibile cu sistemul parlamen-tar". De aceea, conform noii Constituţii, el capătă statutul de "simbol al statului".

Cercetătorii scandinavi consideră că într-o monarhie este obligator ca monarhul să fie punctul de pornire al funcţiilor în stat care pun în mişcare mecanismul de stat. Din acest punct de vedere, Suedia este o republică unde şeful statului este desemnat prin moştenire.

Să examinăm mai detaliat împuternicirile şefilor de state legiferate în constituţiile a două ţări scandinave -Danemarca şi Norvegia, cum sînt ele realizate în practică, care sînt relaţiile lor cu parlamentele şi guvernele.

Constituţia Danemarcei transmite puterea legislativă şefului statului şi parlamentului. Conform Constituţiei Nor-vegiei, puterea legislativă aparţine poporului, care o exer-cită prin reprezentanţa sa - Stortingul. Independent, însă, de prevederile constituţionale, şefilor acestor state le aparţine dreptul de a deschide solemn sesiunile parlamentului şi de a prezenta la ele situaţia în care se află ţara şi programul de activitate a guvernului. Şeful statului din Danemarca are dreptul de iniţiativă legislativă, în numele său sînt prezentate în parlament proiectele de legi pregătite de guvern.

Page 37: Formele de Guvernnt Este

2. Формы государственного устройства "правления

Государство представляет собой особую форму организации поэтической власти, которая имеет определенное устройство. Орга-зацию, устройство и реализацию государственной власти отра-а^г понятие «форма государства».

орма государства как совокупность внешних признаков госу-ва А83 Включает ТРИ элемента: форму государственного устройст-

1 Форму правления, политический режим.но ^Ма государственного устройства — это националь-ноще ^ит°Риальная организация государства и взаимоот-я Центральных, региональных органов. НЫМИ Ф0Рмами государственного устройства являются Ра^иЯ' УнитаРное государство, федерация.

6РаЧия- Эта форма государственного устройства пред-Из се^я постоянный союз суверенных государств, создан-

Page 38: Formele de Guvernnt Este

1

Раздел IV. ПОЛИТИЧЕСКИЕ ИНСТИТУТЫ

ный для достижения каких-либо общих, преимущественно политических, целей. Каждый член конфедерации, сохран дарственную самостоятельность и объединяясь с другими го ствами в добровольный союз, делегирует центру строго огрян ^ ный круг полномочий. Для осуществления согласованной поли4 6" государства, входящие в состав конфедерации, создают один™ 1* несколько специальных органов и должностных постов. Реше принимаются на основании консенсуса и вступают в силу ли И " после утверждения центральными органами власти соответствую щих государств. Отсутствует единая налоговая и правовая системы Конфедеративный договор можно расторгнуть по желанию одной из сторон.

Примером конфедерации в прошлом могут служить США ( 1 7 7 6 — 1 7 8 7 ) , Ш в е й ц а р и я ( 1 8 1 5 — 1 8 4 8 ) , Г е р м а н с к и й с о ю з (1815—1867). Некоторые черты конфедерации прослеживаются ныне в Европейском Союзе .

Унитарное государство. Эта форма государственного устройства характеризуется высокой степенью централизации политической власти. Она имеет наибольшее распространение в мире. Примером могут служить такие страны, как Финляндия, Франция, Испания, Великобритания, Япония и многие другие.

В унитарном государстве действует единая конституция, нормы которой применяются на всей территории страны; централизованная судебная система; единая система высших органов государственной власти; единое гражданство и единая система права. Территория унитарного государства подразделяется на административно-территориальные единицы (департаменты, области, районы ит.д.)- которые не обладают политической самостоятельностью.

В настоящее время существует несколько унитарных государ(Великобритания, Испания, Италия, Дания, Финляндия), устройво которых характеризуется наличием административной автмии для отдельных территорий, например, в состав Велико р ^нии входят Шотландия и Северная Ирландия, которые пользу-ограниченной автономией. сТ.

Федерация. Федерация представляет собой союзное госу во, состоящее из государственных образований, обладают е , дической и определенной политической самостоятельность _ рация является достаточно распространенной формой го у

308

Page 39: Formele de Guvernnt Este

Г л а в а 10. ГОСУДАРСТВО КАК ИНСТИТУТ ПОЛИТИЧЕСКОЙ СИСТЕМЫ

устройства (Россия, США, Канада, Браз

илия, Танзания

Ч'ЗНН^

И

Объединяющими началами федерации выступают единое соци-экономическое пространство, единая денежная система, фе-аль"ное

гражданство, федеральная

конституция, федеральные деР , власти и управления. Но наряду с ними имеется гражданст-0!)Готдельных субъектов федерации (штатов, республик, земель); в в°„существуют

собственные конституции и законодательство, соб--твенные законодательные и исполнительные органы власти. Между федерацией и ее субъектами устанавливаются особые отношения, при которых действует принцип верховенства конституции и законов федерации. Субъекты федерации имеют прямое представительство в парламенте страны, обеспеченное существованием второй палаты. Так, в России эту функцию выполняет Совет Федерации, в США — Сенат, в Германии — Бундесрат.

Под формой правления понимается способ организации верховной государственной власти, принципы взаимоотношений ее органов, степень участия населения в их формировании.

Принято различать две основные формы правления — республику и монархию.

Республика представляет собой форму правления, при которой все высшие органы государственной власти либо избираются, либо формируются общенациональным представительным учреждением. Республиканская форма правления была известна еще рабовладельческому государству, но наибольшее развитие она получила в условиях более совершенных общественных

Различают две формы республиканского правления: прези-енпскук> и парламентскую.

фи президентской форме правления глава государства — м Зиде_нт — одновременно является и главой правительства. Форпост Н°И Отличительн°й особенностью является отсутствие долж-и"Ремьер-министра.

Резидентская республика отличается внепарламентским мето-Ф°рмирования правительства и отсутствием у правительства та пТа паРламентской ответственности; отсутствием у прези-Рава роспуска парламента и др.

309

Page 40: Formele de Guvernnt Este

судов, посл

ов и р

яд други

х).

пр

авител

ьственн

ой деятел

ьности

, ему п

ри

надл

ежи

т п

раво п

ри

няти

я окон

чател

ьны

х реш

ени

й. П

олн

омоч

ия

главы

государства в обл

асти п

рави

тельствен

ной

деятел

ьности

: рук

оводство адми

ни

страти

вны

м

апп

аратом

и воор

ужен

ны

ми

сил

ами

, назн

ачен

ие судей

ф

едерал

ьны

х судов, рук

оводство деятельн

остью

государствен

ного ап

пар

ата и т.д П

о кон

ституц

ии

п

рези

дент ф

орм

альн

о не дол

жен

вмеш

иваться во

внутр

енн

юю

деятельн

ость пар

лам

ента, ч

то м

отиви

руется н

езависи

мостью

-закон

одательн

ой и

и

спол

ни

тельн

ой вл

асти. Н

о на п

рак

тик

е сохран

яются

весьма зн

ачи

тельн

ые ср

едства воздействи

я на

пар

лам

ент, и

спол

ьзуемы

е главой

государства. О

дно и

з н

их —

пр

аво «вето» на зак

оноп

роек

ты, воти

рован

ны

е п

арл

амен

том. Д

"я п

реодол

ени

я вето необходи

мо, ч

тобы

закон

опр

оект п

олуч

ил

повтор

ное одобр

ени

е к

вали

фи

ци

рован

ны

м бол

ьши

нством

(2/3 голосов) в

обеих п

алатах К

онгр

есса (Пал

ата пр

едставител

ей и

С

енат)-В

то же сам

ое врем

я Кон

ституц

ией

СШ

А

пр

едусмотр

ены

сред ства к

онтр

оля со стор

оны

п

арл

амен

та исп

олн

ител

ьной

Деятел

ь"^

а . ти п

рези

дента.

Пр

езиден

т игр

ает реш

ающ

ую р

оль в оп

редел

ени

и

пер

еизбр

ано тол

ько оди

н р

аз. всем

и гр

аждан

ами

косвен

ны

м п

утем ср

оком

на 4 года и

к

остное л

иц

о федер

альн

ого пр

авител

ьства, котор

ое

ци

и, п

рези

дент явл

яется одновр

емен

но и

главой

государ

ства, и гл

а вой и

спол

ни

тельн

ой вл

асти (схем

а

не, Б

рази

ли

и, К

олум

бии

, Вен

есуэле, Б

оли

вии

, Ур

угвае и

др "

Прези

дент

ская республи

ка в СШ

А. Здесь, согл

асно

кон

ститу

Пр

езиден

тская р

еспубл

ик

а впер

вые бы

ла введен

а в С

ША

н н

ове кон

ституц

ии

1787 г. Так

ая же ф

орм

а п

равл

ени

я ши

рок

о3 °°

петен

ци

й м

ежду вы

сши

ми

орган

ами

закон

одательн

ой,

ис

™* тельн

ой и

судебной

власти

, котор

ые

фун

кц

ион

ир

уют 'в Т е°

ЛН

И всего ср

ока п

олн

омоч

ий

. Чен

и

Пр

езиден

тская р

еспубл

ик

а строи

тся по п

ри

нц

ип

у ж

естк дел

ени

я властей

: в кон

ституц

ии

закр

епл

яется р

азгран

ич

ен^

0,^

со о-о ш ыт

ь

1

Ят

1

Page 41: Formele de Guvernnt Este

пхЛ>2

Приостановочное -

Законодательная власть — Сенат

ИмпичментПалата

представителей

100

сенаторов

на б лет

Исполнительная

власть —Президент

(главаисполнительной

власти)

Контроль

Судебная власть

Page 42: Formele de Guvernnt Este

•ео •огсиП•а

>

435 депутатов

на 2 года

ФормируетсяВыборы 538 к ."

выборщиков

Кабине

т

Выборы Выборы Выборы

Page 43: Formele de Guvernnt Este

Народ

Page 44: Formele de Guvernnt Este

312 Раздел IV. ПОЛИТИЧЕСКИЕ ИНСТИТУТЫ Гл а в а 10. ГОСУДАРСТВО КАК ИНСТИТУТ ПОЛИТИЧЕСКОЙ СИСТЕМЫ 313

Page 45: Formele de Guvernnt Este

В области внешней политики конституция возложила на гратификацию международных договоров (большинством 2/3 ^сов), а на Конгресс — полномочия разрешать президентулять войну. Существуют и другие полномочия парламента потролю за деятельностью президента.

н"Согласно Конституции США законодательная

деятельность ляется главной функцией Конгресса. Но он осуществляет дант/ функцию при сильном влиянии президента и Верховного суда ф0п мально только члены конгресса имеют право законодательной ини циативы. Но на практике именно президент ориентирует законодательную работу Конгресса как путем своих «посланий», так и косвенно. В настоящее время все чаще проекты законов прямо прила-гаются к посланиям президента Конгрессу.

Для проведения через Конгресс своей программы президент использует и разнообразные внеконституционные методы: созывает регулярные совещания с лидерами своей партии в палатах Конгресса и разрабатывает вместе с ними законодательные предложения к тактику воздействия на членов палат; приглашает на консультации лидеров оппозиционных партий; поддерживает контакты с влия-тельными членами палат и другие.

Взаимоотношения президента и Конгресса есть главное для характеристики президентской республики, поэтому поиск поддержки большинства в Конгрессе становится постоянной задачей президента. Отсутствие парламентской поддержки президента не исключает того, что при чрезвычайных обстоятельствах возможно привлечение президента к ответственности при помощи особой процедуры, именуемой импичментом.

Наряду с классической президентской республикой имеется мало смешанных форм правления, так называемых полупрезиде ских. Основными признаками данной формы правления яаля избрание президента всеобщим голосованием; президент^расп гает собственными прерогативами, позволяющими ему действ независимо от

правительства; наряду с президентом действу мьер-министр и министры, образующие правительство, о венное перед парламентом. Конституции Франции, Исланди . ^ тугалии, Австрии и других западноевропейских стран позво ворить о полупрезидентской форме правления.

Page 46: Formele de Guvernnt Este

и президентская республика во Франции. В структуре ис-тельных органов власти наряду с президентом действуют пре-"°ЛН инистр и правительство, пользующееся определенной авто-мьеР , это освобождает президента от необходимости самому за-Н°МИ

ТЬСЯ текущими проблемами (схема 17). НИ Президент Франции избирается всеобщим голосованием сроком 7 лет и не несет политической ответственности за свои действия перед каким органом и никем не контролируется. Принцип не-етственности президента предполагает контрассигнирование актов (подпись премьер-министра или министров, несущих за них ответственность). В то же время конституция перечисляет акты президента, свободные от контрассигнации, — назначение премьер-министра, вынесение вопроса на референдум, роспуск Национального собрания, чрезвычайные меры, послание, президента парламенту, обращение в Конституционный совет, назначение части членов Конституционного совета (трех из девяти).

Традиционными прерогативами главы государства во Франции являются представительство в отношениях с зарубежными государствами и международными организациями, аккредитование и прием послов, объявление войны (с разрешения парламента), ратификация международных до говоров.Президент может воспользоваться правом «вето» на законопроекты, принятые парламентом, если последние не соответствуют конституции. Он может созвать парламент на чрезвычайные сессии, более того, послания президента парламенту обсуждению не подлежат. В сложных, критических ситуациях президент может ять на себя всю полноту власти. Для этого он должен проконсуль-Роваться с премьер-министром, Конституционным советом, Дседателями палат, однако их мнение не связывает президента. чия~МеНТ Не может быть распущен, но он лишается полномо-Разо В0зможности выражать недоверие правительству. Таким об-и его 'В ^уках пРезидента Франции сосредоточена огромная власть, Одна °ЛНомочия шире, чем права и полномочия президента США. ' Полнота власти президента зависит от расстановки поли-

паРламенте-'республика и ее особенности. Она характе-

п пР°возглашением верховенства парламента, перед кото-ительство несет политическую

ответственность за свою

Page 47: Formele de Guvernnt Este
Page 48: Formele de Guvernnt Este

Президент

Премьер-министр

Министры

Законодательная власть

Национальн

ое

собрание

577

депутатов

Сенат

319

Page 49: Formele de Guvernnt Este

О о

Page 50: Formele de Guvernnt Este

э •о &§ I

Прямые

выборы на

7 лет

Непрямые частичные

выборы (1/3 каждые 3

года)

Page 51: Formele de Guvernnt Este

Прямы

е

выбор

ы на 5

лет

Население, имеющее избирательное право

Page 52: Formele de Guvernnt Este

§§•§•55

•о И д * | 3 | |3 3$> а(П ТЭ С тэ

н о § па

э § к ёР Щ Я 6

*=" д о Тс * | о 3(П С ^ О

р||8 гГх.... Г0 & 03

§1-1 I I й ! 1^§1"II?•о ° 5 «0 3 Я X - О 03 03 _ О-

?•§•§ 5

1 1 1 8§ = § |^йз<*

а: о о^ о ъ з 1. -е-й ёиз из ТЗ XЯ X О Ли н н п>

X 03 О

| | | *т х х= к

Н Я 3 Ц

Ш51*3

1И111о

Г

Page 53: Formele de Guvernnt Este

Г л а в а 10. ГОСУДАРСТВО КАК ИНСТИТУТ ПОЛИТИЧЕСКОЙ СИСТЕМЫ 317

Page 54: Formele de Guvernnt Este

значает и увольняет министров, причем их число не лимитконституцией.

Р°ваноВ Германии правительство признается ответственным

перед нижней палатой. По конституции Бундестаг может вып°ЛЬК° недоверие федеральному канцлеру (а это считается недове "^ всему правительству) лишь при условии, что большинством ** сов ему изберут преемника. В то же время в качестве ответ °-меры на вотум недоверия правительство может обратиться к п " зиденту с просьбой о досрочном роспуске Бундестага.

Законодательная власть принадлежит двухпалатному парламенту с четырехлетним сроком полномочий, избираемому по веста сложной системе. Парламентские полномочия, кажущиеся на первый взгляд значительными, наделе весьма ограничены и полностью подконтрольны правительству (существует партийный механизм подчинения депутатов правительству).

Монархия представляет собой такую форму правления, при которой верховная государственная власть юридически принадлежит одному лицу, занимающему свою должность в установленном порядке престолонаследия. Различают монархию абсолютную н конституционную. Абсолютная монархия сформировалась как политическое учреждение в поздний период развития средневековья. Для нее характерно полное бесправие народа, отсутствие каких-либо представительных органов, сосредоточение государственной власти в руках монарха. В настоящее время абсолютные мо-нархии сохраняются в Саудовской Аравии, Катаре, Омане.

По мере развития социально-экономических отношений абсо лютная монархия в целом ряде стран эволюционировала в конституционную монархию, которая условно подразделяется на дуалистическую и парламентскую. Дуалистическая монархия являете переходной формой правления, характерной для того перио ^ когда экономически и политически слабая буржуазия вынужз делить власть с феодалами (Иордания, Марокко). При этой фор ^ правления делят между собой государственную власть мои у парламент. Парламент, которому конституция формально пр ^ ставляет законодательные полномочия, никакого влияния формирование правительства, ни на его состав, ни на

ег°демеНта ность не оказывает. Законодательные полномочия

пар „ сильно урезаны монархом, которому предоставляется

Page 55: Formele de Guvernnt Este

» право назначения в нижнюю палату и право роспуска пар-

'^Монархическая форма правления в Великобритании. Это

более типичный пример парламентской монархии (схема 18). С Н3 мальной точки зрения, высшим органом исполнительной власти

яется монарх, при котором действует Тайный совет, включаю-Я и около трехсот человек. В его состав входят все члены кабинета инистров во главе с премьер-министром, а также бывшие члены кабинета министров и другие лица, назначаемые монархом по рекомендации премьер-министра. Практически этот совет выполняет мшь церемониальные задачи, а все решения принимает сам кабинет министров. Все акты, исходящие от монарха, нуждаются в министерской подписи, причем ответственность несет только правительство.

В политической жизни страны наиболее значительное лицо — премьер-министр. Формально он подбирается монархом, который однако, обязан назначить на эту должность лидера партии, получившей на выборах большинство мест в Палате общин. Занимая исключительное место в системе центральных органов государственной власти, премьер-министр обладает огромной компетенцией, позволяющей ему

влиять на все стороны жизни общества. Он подбирает членов правительства, руководит их деятельностью, облада-ет рядом важнейших полномочий по отношению к парламенту 'созыв, фактическое право роспуска нижней палаты и т.д.).

Законодательная власть принадлежит парламенту, состоящему

из Двух палат — Палаты общин и Палаты лордов. В настоящее

Ремя он фактически утратил свою прежнюю самостоятельность,

скольку большинство полномочий осуществляется под руковод-

Ковом и контролем кабинета министров через механизм партийногопл "Рактике встречаются такие формы правления, которые

не ук-•ваются в принятую классификацию. Например, Малайзия.

По• туции 1957 г. она представляет редкую разновидность кон-

3 и°нной монархии — выборную (или избирательную), когдаР избирается на 5 лет (в порядке очередности правителей фе-

и Девяти государств). В ОАЭ (Объединенных Арабских Эми-- . , с

деи°твует, по существу, коллегиальный монарх: эмиры всехтавных частей, входящих в федерацию, образуют Высший

1 ЖЬ.

Page 56: Formele de Guvernnt Este

Суверен КабинетПремьер-

министр V

Page 57: Formele de Guvernnt Este

Министры

Page 58: Formele de Guvernnt Este

Верховный апелляционный суд,

Доверие ?

Page 59: Formele de Guvernnt Este

Верховная

палата,

Палата лордов

1200 членов

Нижняя палата,Отлагательное вето _^| Палата общин

650 депутатов Прямые выборы на

5 лет Население, имеющее избирательное

право I

Page 60: Formele de Guvernnt Este

11-111

и

к дпр

авов), зак

он.

п> осо п>а: а

| юдей

ств

т1Xсо соОЭ

X

Я

к о о о ч "со2 ^

чиXо

о о • < * к к

я13 0)

о0со

кк с

с )э я Ьз Ъ со т 03 п и

з •*О оэИ <т>3 ""т 03П> В>

5сйЗ XРЧ ОО (Т>X ^ьэ

(ТЗЯ оЧ' ЧЛ оСО 00

я я

Я СО . е!Г^ ^~1 ^

о я ~ -г- х ел 5Я * со р- "

8 I « § § ^ ^пз о .5 н ̂

II11811" ̂ О *< _ 2 О

ю з 1 Е*-о » о

3:СГ

Iсг о

п>ая -о из03о03о3о о

1ТЭо03 (В

к п>П)

X

Iо-

«555оо•о к 5 ксо &зЯ

к

п>

1аеа^I О*̂ ж о

11

Page 61: Formele de Guvernnt Este

320 Раздел IV. ПОЛИТИЧЕСКИЕ ИНСТИТУТЫ Глава 10. ГОСУДАРСТВО КАК ИНСТИТУТ ПОЛИТИЧЕСКОЙ СИСТЕМЫ 321

Page 62: Formele de Guvernnt Este

1

Page 63: Formele de Guvernnt Este

ь&ь*-,̂ !1., *!_,).;« литических теориях осуществлялась всесторонняя крити дальнего произвола и беззакония, абсолютистских и полип -режимов, утверждались идеи гуманизма, принципы свободы^ венства всех людей, неотчуждаемость прав человека, решит И^' отвергались узурпация публичной политической власти и

ее б Ь ветственность перед людьми и обществом. Естественно, при ° своей новизне идеи и концепции правового государства, разпя/ тайные прогрессивными мыслителями — голландским правовед-' Г. Гроцием и его соотечественником, философом Б. Спинозой андийским ученым Дж. Локком, французским философом Ш. Мс> тескье, американским политическим деятелем Т. Джефферсоном другими, опирались на опыт прошлого, на достижения предшес венников, на исторически сложившиеся и апробированные общ( человеческие ценности и гуманистические традиции.

Так, в трактовке Дж. Локка, в государстве должен верховенст вовать закон, соответствующий естественному праву и признак щий неотчуждаемые естественные права и свободы человека, также обязательно осуществляющий разделение властей.

Новые представления о разделении властей получили систем; тическую разработку в творчестве Ш.Монтескье. Различая в ш дом государстве три рода власти — законодательную, исполните.1» ную и судебную, он отмечает, что для предотвращения злоупотре( лений властью необходим такой порядок вещей, при котором ра: личные власти могли бы взаимно сдерживать друг друга. Раздел* ние и взаимное сдерживание властей являются, согласно Монте1 кье, главным условием для обеспечения политической свободы.

Идеи Локка, Монтескье и других представителей политическимысли оказали прямое влияние на конституционное законодате. -ство. Это отчетливо проявилось, например, в Конституции1787 г., во французской «Декларации прав человека и Ф3^на» 1789 г., целом ряде других правовых актов. Примечатель _частности, ст. 16 названной Декларации, которая гласит. «ство, в котором не обеспечено пользование правами и не проразделение властей, не имеет конституции».

^Ценностный смысл идеи правового государства состо ^

верждении суверенности народа как источника власти, гар ^ ванности его свободы, подчинении государства обществу. е гс

тельно, понятие правового государства (сам термин <<пра у$\ сударство» утвердился в немецкой литературе в первой тр

• х к. Велькерта и Р. фон Моля) явилось непреходящим об-8 Т^мократическим завоеванием человеческой цивилизации. "^ жнейшими проблемами, требующими внимательного рас-оения, являются сущность и основные принципы правового го-оства. В самом общем виде правовое государство можно опре-1ить как государство, в котором господствуют право, закон. !йаче говоря, правовое государство — это правовая форма орга-'изации и деятельности публично-политической власти и ее взаи-моотношений с индивидами как субъектами права.

Основополагающими принципами правового государства являются:

1) верховенство правового закона, господство закона во всехсферах общественной жизни. Закон, принятый верховным органомвласти при строгом соблюдении всех конституционных процедур, неможет быть изменен, отменен или приостановлен ни ведомственными актами, ни правительственными распоряжениями, ни решениями партийных органов, сколь бы высоки и авторитетны они нибыли. Вся общественная деятельность осуществляется в строгомсоответствии с законами, закрепленными конституцией правового'государства.2) реальность прав и свобод граждан. Этот принцип состоитв признании, утверждении и надлежащем гарантировании прав исвобод человека и гражданина. Причем предполагается, что праваи свободы человека не являются неким «даром» властей, а принадлежат ему от рождения. В этом смысл традиционного для идей правого государства противопоставления неотчуждаемых прав инди-Да феодальным представлениям об их октроированном (дарован-н°м жалованном) характере.

) взаимная ответственность государства и

Page 64: Formele de Guvernnt Este

личности

.гос\

тП'ЗИН11

ИП

ВЬ1Ражае

т

нравственны

е начал

а в отношениях

междукаку^

СТВ°М

Как

носителем

политическ

ой власт

и и гражданино

мнов бе СТНиком

ее

осуществле

ния. Государств

о путем издан

ия

зако-^ествр67 НЭ

°ебя

конкРетн

ые

обязательс

тва перед гражданами

, об-•чап

ННЬ1МИ

организаци

ями, други

ми государствами и всем меж-

Н

е

Н̂

Ь

1

М

сообществом.

°м В 6е важна

и

ответственнос

ть перед

обществом и

государ-

ьенц0(-СВязи с

этим

вызывает

тревогу ослабле

ние чувств

а ответ-

ПеРиод0м И ^

Немалой части

населения, что порожд

ено длител

ьнымг,^астоя, ослабле

нием интере

са гражда

н к делам

общества

Page 65: Formele de Guvernnt Este

Раздел IV. ПОЛИТИЧЕЖИЕИНСТИТУТЫ

управление обществом с помощью специального механизма (рата). 1

2. Форма государственного устройства — это национальнориториальная организация государства и взаимоотношения /Тральных, региональных органов. Под формой правления поним >ся способ организации верховной государственной власти, прит •пы взаимоотношений ее органов, степень участия населения в •'формировании.

3. Правовое и социальное государство является величайшим достижением мировой цивилизации. Однако задача формировавправового социального государства в России представляется исключительно сложной вследствие необходимости одновременногсоздания и правовой, и социальной государственности в условияпосттоталитарного общества.

КОНТРОЛЬНЫЕ ВОПРОСЫ

1. Почему государство является наиболее важным политическим икстатутом?

2. Сопоставьте основные концепции происхождения государства.3. Что отражает понятие «форма государственного устройства»?4. Чем федерация отличается от унитарного государства?5. Каковы принципы взаимоотношений законодательной и исполни

тельной ветвей власти в президентских, парламентских и президентски-парламентских республиках?

6. Назовите черты сходства и различия между парламентской респуликой и парламентской монархией.

7. Охарактеризуйте форму правления в Российской Федерации.8. Раскройте сущность и основные принципы правового государ9. Какие условия необходимы для формирования социального госу

ства.-1

Форма правления. Это способ организации высшей государст-венной власти и система ее взаимоотношений с населением. Ха-рактеризуется формальным источником власти.

В соответствии с этим определением в современных

государствах различают следующие формы правления.

ПОЛИТИЧЕСКИЕ ПАРТИИ, ПАРТИЙНЫЕ СИСТЕМЫ, ОБЩВТВаНО-ПОЛИТИЧЕСКИЕ ДВИЖЕНИЯ 337 336

. Разделение властей: опыт современных государств.

Page 66: Formele de Guvernnt Este

1. Монархия — формальным источником власти здесь выступает монарх. Власть передается по наследству и

не является производной от какого-либо органа или населения.

Монархии бывают абсолютные и конституционные (т. е. с ограниченной, а то и просто номинальной властью монарха). Ныне абсолютных монархий среди цивилизованных стран практически уже не осталось (Саудовская Аравия и ряд др.). А конституционных монархий, в том числе и на территории Европы, немало. Это, например, Испания, Нидерланды, Норвегия, Швеция, Великобритания, Дания и др. Сам монарх здесь выполняет в основном представительские функции. Монархия сегодня — это не только дань многовековым традициям, но и нередко достаточно эффективный способ сплочения нации. Многие политологи сходятся в мнении, что монархия является наиболее устойчивой формой правления.

2. Республика — другая, более популярная сегодня, чем монархия, форма государственного правления. В республике формальным источником власти является воля народного большинства. Глава государства сменяем. Его власть производна от населения или от представительного органа власти.

Различают республики парламентские и президентские. Главное отличие их состоит в том, кто в конечном счете руководит страной — президент (одно лицо, избранное на данный пост населением страны) или парламент (коллективный орган, также выбираемый населением).

В президентской республике верховная власть принадлежит президенту, который самостоятельно формирует правительство, является главой государства и исполнительной власти. Он имеет право вето на законопроекты, принятые парламентом, не может быть досрочно переизбран без чрезвычайных обстоятельств.

В парламентской республике реальная власть в руках парламента. Им назначается правительство, которое подотчетно парламенту. Правительство формируется из представителей партии (партий), получившей большинство мест в парламенте.

Исполнительная власть сосредоточивается в руках премьер-министра. В большинстве парламентских республик также есть и пост президента, избираемого парламентом или особой коллегией выборщиков. Но в отличие от президентских республик здесь в его руках лишь весьма ограниченный круг полномочий, в основном — представительские функции.

III. Йктуольные проблемы современной политологии

Page 67: Formele de Guvernnt Este

6. Политическая система общества и ее основные институты

У той и у другой республиканских форм правления есть свои преимущества и недостатки. Так, например, в парламентской республике депутаты, избранные в парламент по партийным спискам, отражают волю отдельных слоев населения. Ведущая фракция или парламентская коалиция формируют состав правительства, подотчетного парламенту. Состав кабинета ми-нистров в этом случае отражает предпочтения парламентского большинства и косвенно — волю большинства населения. В то же время характерной негативной чертой парламентских республик являются частые отставки и смены кабинета министров.

В президентской республике президент, как правило, сам определяет политику на весь срок своих полномочий, самостоятельно руководит правительством страны. Но если представления президента расходятся с мнением большинства парламента, то последний, как правило, не в состоянии серьезно вмешаться в политику, проводимую президентом до его новых выборов.

Устройство современного государства

Конституция. Подавляющее большинство госу-дарств современного мира строятся и

функционируют на базе конституций. Конституция —

ГОСУДАРСТВО

это система зафиксированных в специальном документе (или нескольких документах) относительно стабильных правил (законов), которые определяют устройство госу-дарства, принципы его организации, способы политиче-ского волеобразования, принятия решений, а также по-ложение личности в государстве.

В современных демократических государствах кон-ституции обычно состоят из двух важнейших частей. В первой определяются нормы взаимоотношений граждан и государства, права личности, утверждается правовое равенство всех граждан и запрет дискриминации; во второй части описывается характер государства (республика, монархия, федерация и т.п.), статус различных властей, правила взаимоотношения парламента, президента, правительства и суда, а также структура и порядок фун-кционирования органов управления.

Первые конституции были приняты в 1789 г. в США (в 1791 г. Билль о правах); во Франции: в 1789 г. «Декла-рация прав человека и гражданина» и в 1791 г. конституция, хотя ряд правовых документов, фактически носящих характер конституционных актов, появился еще раньше — в 1215, 1628, 1679 и в 1689 гг. в Великобритании.

Конституции предназначены для регулирования пол-итической жизни в течение длительного периода. Однако реальная продолжительность их действия в различных странах явно неодинакова. Так, например, Франция познала уже 16 конституций, в то время как в США до сих пор действует их первая конституция, в которую внесено всего лишь 26 поправок (из них 10 — в 1791 г.). Более чем 200-летнее существование конституции США не означает, что она не претерпела значительных изменений в соответствии с требованиями времени. Конституционные новации проявились здесь не столько в принятых поправках, сколько в изменении толкования ряда статей Основного Закона Верховным федеральным судом Америки, который наделен правом принятия окончательных решений по интерпретации закона.

Наличие демократической конституции — важный по-казатель конституционности государства лишь в том случае, если она реально воплощена в государственной организации и неукоснительно исполняется органами власти, учреждениями и гражданами.

Устройство государства характеризу-Формы правления. ют ^ формы в них ВОПЛОЩается

201209

Page 68: Formele de Guvernnt Este

организация верховной власти, структура и порядок вза имоотношений высших государственных органов, Д°л

21

ГО

21

Page 69: Formele de Guvernnt Este

местных лиц и граждан. В формах государства традиционно выделяют формы правлена и формы территориального (государственного) устройства. Формы правления делятся по способу организации власти, ее формальному источнику на монархии и республики. В монархии формальным источником власти является одно лицо. Глава государства получает свой пост по наследству, независимо от избирателей или представительных органов власти.

Существует несколько разновидностей монархической формы правления: абсолютная монархия (Саудовская Аравия, Катар, Оман) — всевластие главы государства; конституционная монархия — государство, в котором полномочия монарха ограничены конституцией. Конституционная монархия делится на дуалистическую (Иордания, Кувейт, Марокко), в которой монарх наделен преимущественно исполнительной властью и лишь час-тично — законодательной, и парламентскую, в которой монарх хотя и считается главой государства, но факти-чески обладает представительскими функциями и лишь частично исполнительными, а иногда имеет также право вето на решения парламента, которым практически не пользуются. Подавляющее большинство современных демократических монархий — парламентские монархии. Правительство в них формируется парламентским большинством и подотчетно парламенту, а не монарху.

Монархия была господствующей формой правления на протяжении тысячелетий. В специфической форме она сохраняется и сегодня почти в трети всех стран мира, в том числе в восьми государствах Западной Европы: Великобритании, Швеции, Дании, Испании и др. Совре-менные парламентские монархии, отдавая дань полити-ческой традиции и поддерживая тем самым уважение граждан к государству, фактически мало отличаются от республик — второй основной формы правления.

В республике источником власти считается народное большинство, высшие органы государства избираются гражданами. В современном мире существуют три ос-новные разновидности республики: парламентская, президентская и смешанная или полу президентская, хотя история знает и многие другие разновидности республик: рабовладельческую, аристократическую, советскую, теократическую и т.д.

Парламентская Главной отличительной чертой парла-республика. ментской республики является обра-

зование правительства на парламент-ской основе (обычно парламентским большинством) и его формальная ответственность перед парламентом. Он осуществляет по отношению к правительству ряд функций: формирует и поддерживает его; издает законы, принимаемые правительством к исполнению; вотирует (утверждает) государственный бюджет и тем самым устанавливает финансовые рамки деятельности прави-тельства; осуществляет контроль над правительством, а в случае необходимости может выразить ему вотум не-доверия, что влечет за собой либо отставку правительства, либо роспуск парламента и проведение досрочных выборов; критикует правительственную политику, представляет альтернативные варианты правительственных решений и всего политического курса.

Правительство обладает исполнительной властью, а нередко и законодательной инициативой, а также правом ходатайства перед президентом о роспуске парламента. (Такие ходатайства президент обычно удовлетворяет). В большинстве стран членство в правительстве совместимо с сохранением депутатского мандата. Это позволяет привлекать в правительство не только лидеров правящих партий, но и других наиболее влиятельных депутатов парламентского большинства и тем самым контролиро-вать парламент, получая одновременно массовую пар-тийную поддержку.

Хотя руководитель правительства (премьер-ми-нистр, канцлер) официально не является главой государ-ства, реально он — первое лицо в политической иерархии. Президент же фактически занимает в ней более скромное место. Он может избираться либо парламентом, либо собранием выборщиков, либо непосредственно народом. Его политический вес мало зависит от характера выборов и обычно ограничивается представительскими и церемониальными функциями, мало чем отличаясь от функций главы государства в парламентских монархиях.

Второй достаточно распространеннойПрезидентская формой республиканского правленияреспублика. является президентская республика.

Ее главный отличительный признак со-стоит в том, что президент в ней одновременно выступает и главой государства и главой правительства, ин руководит внутренней и внешней политикой и является

Page 70: Formele de Guvernnt Este

212 Глава 10. ГОСУДАРСТВО 213

Page 71: Formele de Guvernnt Este
Page 72: Formele de Guvernnt Este

верховным главнокомандующим вооруженных сил. Пре-зидент чаще всего избирается прямо народом, но мо жет и коллегией выборщиков (США). Он сам (в США — с одобрения сената) назначает членов кабинета минист ров, которые ответственны перед ним, а не перед пар-ламентом.

В президентской республике правительство отлича-ется стабильностью. В ней существует жесткое разделение законодательной и исполнительной ветвей власти, их значительная самостоятельность. Парламент не может вынести правительству вотум недоверия, президент же не в праве распустить парламент. Лишь в случае серьезных антиконституционных действий или преступления со стороны президента ему может быть выражен импичмент — он досрочно отстраняется от власти. Однако процедура импичмента сильно затруднена/

Отношения между парламентом и президентом ос -новываются на системе сдержек и противовесов и взаи-мозависимости. Парламент может ограничивать дейст-вия президента с помощью законов и через утвержде ние бюджета. Президент же обычно обладает правом отлагательного вето на решения парламента. Для того, чтобы нормально выполнять свои обязанности, и парла -мент, и президент вынуждены сотрудничать, находить общий язык.

Президентская республика не получила распростра-нения в Западной Европе. В странах же Латинской Аме-рики, в Азии и Африке с длительными авторитарными традициями эта форма правления нередко предстает в виде «суперпрезидентской республики», где почти вся реальная власть сосредоточивается у президента, который выходит из-под контроля парламента и судебных органов и фактически обладает полудиктаторскими полно-мочиями, а кое-где (Заир, Малави и др.) даже объявлялся пожизненным главой государства.

Третьей основной разновидностью ре-Полупрезидентская спублики является полупрезидентскаяреспублика. или «смешанная» республика. Она су-

ществует в Австрии, Ирландии, Пор-тугалии, Польше, Финляндии, Франции, Болгарии и неко-торых других странах. Эта форма правления стремится сочетать сильную президентскую власть с эффектив ным контролем парламента за деятельностью прави -тельства. Она не имеет таких устойчивых типичных черт, как парламентская и президентская республики и в различных странах существенно отличается в ту

или иную сторону. Ее главная характерная черта .— двойная ответственность правительства перед президентом и перед парламентом.

Классическим образцом полупрезидентской республики является Франция. В ней президент и парламент избираются независимо друг от друга. Парламент не может сместить президента, который, в свою очередь, вправе распустить парламент с обязательным условием объявления даты внеочередных парламентских выборов. Президент является главой государства и верховным главнокомандующим, представляет страну в международных отношениях, обладает правом отлагательного вето на решения парламента, а также правом единоличного введения чрезвычайного положения, но в период его действия он утрачивает право распустить парламент.

Президент без согласования с парламентом, но учи-тывая расклад в нем политических сил, назначает главу правительства, вместе с которым они формируют кабинет министров. Глава государства председательствует на заседаниях правительства, утверждает его решения и тем самым контролирует его деятельность. Сам прези дент не обладает правом законодательной инициативы, но таким правом пользуется премьер-министр, несущий всю ответственность за деятельность правительства. Парламент имеет возможность контролировать правительство через утверждение ежегодного бюджета, а также с помощью вынесения ему вотума недоверия.

Устройство современного государства

Конституция. Подавляющее большинство госу-дарств современного мира строятся и

функционируют на базе конституций. Конституция —

Page 73: Formele de Guvernnt Este

ГОСУДАРСТВО

это система зафиксированных в специальном документе (или нескольких документах) относительно стабильных правил (законов), которые определяют устройство госу-дарства, принципы его организации, способы политиче-ского волеобразования, принятия решений, а также по-ложение личности в государстве.

В современных демократических государствах кон-ституции обычно состоят из двух важнейших частей. В первой определяются нормы взаимоотношений граждан и государства, права личности, утверждается правовое равенство всех граждан и запрет дискриминации; во вто-рой части описывается характер государства (республика, монархия, федерация и т.п.), статус различных властей, правила взаимоотношения парламента, президента, правительства и суда, а также структура и порядок фун-кционирования органов управления.

Первые конституции были приняты в 1789 г. в США (в 1791 г. Билль о правах); во Франции: в 1789 г. «Декла-рация прав человека и гражданина» и в 1791 г. конститу-ция, хотя ряд правовых документов, фактически носящих характер конституционных актов, появился еще рань-ше — в 1215, 1628, 1679 и в 1689 гг. в Великобритании.

Конституции предназначены для регулирования пол-итической жизни в течение длительного периода. Однако реальная продолжительность их действия в различных странах явно неодинакова. Так, например, Франция по-знала уже 16 конституций, в то время как в США до сих пор действует их первая конституция, в которую внесено всего лишь 26 поправок (из них 10 — в 1791 г.). Более чем 200-летнее существование конституции США не означает, что она не претерпела значительных изменений в соответствии с требованиями времени. Конституционные новации проявились здесь не столько в принятых поправ-ках, сколько в изменении толкования ряда статей Основ-ного Закона Верховным федеральным судом Америки, который наделен правом принятия окончательных реше-ний по интерпретации закона.

Наличие демократической конституции — важный по-казатель конституционности государства лишь в том случае, если она реально воплощена в государственной организации и неукоснительно исполняется органами власти, учреждениями и гражданами.

Устройство государства характеризу-Формы правления. ют ^ формы в них ВОПЛОЩается

организация верховной власти, структура и порядок вза имоотношений высших государственных органов, Д°л

21

ГО

21

209

Page 74: Formele de Guvernnt Este

местных лиц и граждан. В формах государства традиционно выделяют формы правлена и формы территориального (государственного) устройства. Формы правления делятся по способу организации власти, ее формальному источнику на монархии и республики. В монархии формальным источником власти является одно лицо. Глава государства получает свой пост по наследству, независимо от избирателей или представительных органов власти.

Существует несколько разновидностей монархической формы правления: абсолютная монархия (Саудовская Аравия, Катар, Оман) — всевластие главы государства; конституционная монархия — государство, в котором полномочия монарха ограничены конституцией. Конституционная монархия делится на дуалистическую (Иордания, Кувейт, Марокко), в которой монарх наделен преимущественно исполнительной властью и лишь час-тично — законодательной, и парламентскую, в которой монарх хотя и считается главой государства, но факти-чески обладает представительскими функциями и лишь частично исполнительными, а иногда имеет также право вето на решения парламента, которым практически не пользуются. Подавляющее большинство современных демократических монархий — парламентские монархии. Правительство в них формируется парламентским большинством и подотчетно парламенту, а не монарху.

Монархия была господствующей формой правления на протяжении тысячелетий. В специфической форме она сохраняется и сегодня почти в трети всех стран мира, в том числе в восьми государствах Западной Европы: Великобритании, Швеции, Дании, Испании и др. Совре-менные парламентские монархии, отдавая дань полити-ческой традиции и поддерживая тем самым уважение граждан к государству, фактически мало отличаются от республик — второй основной формы правления.

В республике источником власти считается народное большинство, высшие органы государства избираются гражданами. В современном мире существуют три ос-новные разновидности республики: парламентская, президентская и смешанная или полу президентская, хотя история знает и многие другие разновидности республик: рабовладельческую, аристократическую, советскую, теократическую и т.д.

Парламентская Главной отличительной чертой парла-республика. ментской республики является обра-

зование правительства на парламент-ской основе (обычно парламентским большинством) и его формальная ответственность перед парламентом. Он осуществляет по отношению к правительству ряд функций: формирует и поддерживает его; издает законы, принимаемые правительством к исполнению; вотирует (утверждает) государственный бюджет и тем самым устанавливает финансовые рамки деятельности прави-тельства; осуществляет контроль над правительством, а в случае необходимости может выразить ему вотум не-доверия, что влечет за собой либо отставку правительства, либо роспуск парламента и проведение досрочных выборов; критикует правительственную политику, представляет альтернативные варианты правительственных решений и всего политического курса.

Правительство обладает исполнительной властью, а нередко и законодательной инициативой, а также правом ходатайства перед президентом о роспуске парламента. (Такие ходатайства президент обычно удовлетворяет). В большинстве стран членство в правительстве совместимо с сохранением депутатского мандата. Это позволяет привлекать в правительство не только лидеров правящих партий, но и других наиболее влиятельных депутатов парламентского большинства и тем самым контролиро-вать парламент, получая одновременно массовую пар-тийную поддержку.

Хотя руководитель правительства (премьер-ми-нистр, канцлер) официально не является главой государ-ства, реально он — первое лицо в политической иерархии. Президент же фактически занимает в ней более скромное место. Он может избираться либо парламентом, либо собранием выборщиков, либо непосредственно народом. Его политический вес мало зависит от характера выборов и обычно ограничивается представительскими и церемониальными функциями, мало чем отличаясь от функций главы государства в парламентских монархиях.

Второй достаточно распространеннойПрезидентская формой республиканского правленияреспублика. является президентская республика.

Ее главный отличительный признак со-стоит в том, что президент в ней одновременно выступает и главой государства и главой правительства, ин руководит внутренней и внешней политикой и является

Page 75: Formele de Guvernnt Este

212 Глава 10. ГОСУДАРСТВО 213

Page 76: Formele de Guvernnt Este
Page 77: Formele de Guvernnt Este

верховным главнокомандующим вооруженных сил. Президент чаще всего избирается прямо народом, но может и коллегией выборщиков (США). Он сам (в США — с одобрения сената) назначает членов кабинета министров, которые ответственны перед ним, а не перед парламентом.

В президентской республике правительство отличается стабильностью. В ней существует жесткое разделение законодательной и исполнительной ветвей власти, их значительная самостоятельность. Парламент не может вынести правительству вотум недоверия, президент же не в праве распустить парламент. Лишь в случае серьезных антиконституционных действий или преступления со стороны президента ему может быть выражен импичмент — он досрочно отстраняется от власти. Однако процедура импичмента сильно затруднена/

Отношения между парламентом и президентом ос новываются на системе сдержек и противовесов и взаимозависимости. Парламент может ограничивать действия президента с помощью законов и через утвержде ние бюджета. Президент же обычно обладает правом отлагательного вето на решения парламента. Для того, чтобы нормально выполнять свои обязанности, и парламент, и президент вынуждены сотрудничать, находить общий язык.

Президентская республика не получила распространения в Западной Европе. В странах же Латинской Америки, в Азии и Африке с длительными авторитарными традициями эта форма правления нередко предстает в виде «суперпрезидентской республики», где почти вся реальная власть сосредоточивается у президента, который выходит из-под контроля парламента и судебных органов и фактически обладает полудиктаторскими полномочиями, а кое-где (Заир, Малави и др.) даже объявлял ся пожизненным главой государства.

Третьей основной разновидностью ре-Полупрезидентская спублики является полупрезидентскаяреспублика. или «смешанная» республика. Она су-

ществует в Австрии, Ирландии, Португалии, Польше, Финляндии, Франции, Болгарии и некоторых других странах. Эта форма правления стремится сочетать сильную президентскую власть с эффектив -ным контролем парламента за деятельностью прави тельства. Она не имеет таких устойчивых типичных черт, как парламентская и президентская республики и в различных странах существенно отличается в ту

или иную сторону. Ее главная характерная черта .— двойная ответственность правительства перед президентом и перед парламентом.

Классическим образцом полупрезидентской республики является Франция. В ней президент и парламент избираются независимо друг от друга. Парламент не может сместить президента, который, в свою очередь, вправе распустить парламент с обязательным условием объявления даты внеочередных парламентских выборов. Президент является главой государства и верховным главнокомандующим, представляет страну в международных отношениях, обладает правом отлагательного вето на решения парламента, а также правом единоличного введения чрезвычайного положения, но в период его действия он утрачивает право распустить парламент.

Президент без согласования с парламентом, но учитывая расклад в нем политических сил, назначает главу правительства, вместе с которым они формируют кабинет министров. Глава государства председательствует на заседаниях правительства, утверждает его решения и тем самым контролирует его деятельность. Сам президент не обладает правом законодательной инициативы, но таким правом пользуется премьер-министр, несущий всю ответственность за деятельность правительства. Парламент имеет возможность контролировать правительство через утверждение ежегодного бюджета, а также с помощью вынесения ему вотума недоверия.

TIPURI Şl FORME DE STAT

Elucidarea tipului şi formei de stat constituie, de asemenea, o

problemă de bază a teoriei statului, ea lămurind, pe de o parte,

esenţa statului într-o anumită perioadă, iar pe de altă parte, forma lui

concretă de manifestare.

Statul, ca manifestare a voinţei tuturor cetăţenilor de a se

organiza politic pe bază de lege, a cunoscut două tipuri; unul de

esenţă dictatorială, absolutistă, care a apărut ca expresie a unor

comandamente istorice, dar prin nesocotirea voinţei cetăţenilor sau

Page 78: Formele de Guvernnt Este

rintr-o presupusă legitimitate de ordin divin şi altul de tip democratic

arej indiferent de formă, constituie o expresie a voinţei cetăţenilor,

materializată prin consimţământul dat.

Din această perspectivă, este complet eronată concepţia

marxistă în care se formulează teza că tipurile de stat sunt legate de

natura orânduirii sociale, având o esenţă de clasă, ignorându-se prin

aceasta faptul că, pe de o parte, statul apare ca o expresie a voinţei

generale a tuturor cetăţenilor şi slujeşte ca atare întreaga societate, iar

pe de altă parte, faptul că în cadrul aceleiaşi orânduiri sociale pot exista

state care se deosebesc prin modul de formare şi exercitare a puterii:

stat dictatorial şi stat democratic.

Realitatea istorică a dovedit că statele fasciste şi cele

comuniste au avut mai multe trăsături comune, fiind ambele de tip

dictatorial.

Pentru a înţelege pe deplin statul ca instituţie politică, trebuie

studiată şi problema formelor de stat. Esenţa statului, adică tipul de

stat respectiv, se manifestă prin mai multe forme în raport cu

condiţiile concrete ale epocii şi ţării respective. Forma de stat are în

vedere modul de organizare a puterii de stat şi, în special, structura şi

funcţionarea organelor supreme de conducere. Rezultă că forma de

stat, indiferent de esenţă, este dată de trei elemente; forma de

guvernământ, structura statului şi regimul politic.

Forma de guvernământ este un raport între organele de statln procesul de constituire şi exercitare a puterii. Dacă ne referim la

statele existente astăzi în lume, din punctul de vedere al formei de

guvernământ, există: monarhii constituţionale, republici parlamentare?l republici prezidenţiale, indiferent de esenţa statului, care poate fi

ernocratică sau dictatorială, forma de guvernământ poate să fie unace'e enunţate mai sus. Aceasta nu înseamnă că între esenţa

atu|ui (democratică sau dictatorială) şi forma de guvernământ nuls a 'egătură. Dimpotrivă, există, şi încă una foarte strânsă. De

78

p 7

Page 79: Formele de Guvernnt Este
Page 80: Formele de Guvernnt Este

pildă, un stat democratic se poate mai bine realiza printr-o formă de guvernământ ca republică

parlamentară sau prezidenţială, în care toate organele sunt alese, decât prin monarhie

constituţională în care şeful statului, monarhul, nu este ales. Rămâne totuşi ca realitate

dovedită de experienţa istorică faptul că esenţa statului democratică sau dictatorială, nu

depinde hotărâtor de forma de guvernământ, întrucât viaţa a arătat că pot exista dictaturi, în

cazul unor republici, după cum există democraţii în cadrul unor monarhii.

Structura statului reprezintă un raport între organele centrale şi locale ale statului.

Sub acest aspect, putem distinge: state naţional-unitare, state federative şi confederaţii statale.

Statul federal constituie o comunitate a statelor nesuverane, care presupune un stat central

cu competenţă şi personalitate distincte de cele ale statelor membre. Organizarea statală de

tip federal este însărcinată cu rezolvarea problemelor comune. Funcţiile statale sunt împărţite

între statul federal şi statele membre. Ca urmare, în statele federale se întâlnesc, paralel,

organe ale puterii şi ordinii de drept federale şi organe ale puterii şi ordinii de drept a statelor

membre, în statul federal, statele membre participă la legiferarea federală, în condiţiile

existenţei unei delimitări a competenţelor în realizarea sarcinilor statale.

în cadrul confederaţiilor de state suverane, statele membre îşi păstrează supremaţia şi

independenţa în mod integral, competenţele statului federal referindu-se la luarea unor

decizii în comun în domeniul relaţiilor internaţionale. Confederaţia poate cunoaşte şi forme

mai evoluate, cu organe comune, cum sunt: adunarea reprezentativă, şeful de stat, organele

diplomatice, armata, finanţele: menţinându-se fiinţa statală distinctă care este reprezentată de

parlamente şi guverne separate. Istoria a cunoscut mai multe exemple de confederaţii care,

treptat, au încetat de a mai exista ca atare.

Page 81: Formele de Guvernnt Este

Regimul politic reprezintă pentru mulţi politologi un element

formei de stat, pentru alţii, un element al sistemului politic. Având

dere c^ statul reprezintă instituţia centrală a sistemului politic,

te neîndoios faptul că regimul politic este legat, în primul rând, de

t constituind un element al formei de stat, şi anume elementul

hotărâtor, pentru că el exprimă un raport între organele de stat şi

cetăţeni. Dacă organele de stat se constituie şi acţionează prin

consultarea cetăţenilor, ca expresie a voinţei acestora, avem de-a

face cu un regim politic democratic şi, invers, dacă organele de stat

se constituie şi acţionează fără consimţământul cetăţenilor, ignorând

voinţa acestora, regimul politic pe care acestea îl promovează este

unul de factură dictatorială. De aceea, în analizele politologice, când

se urmăreşte elucidarea esenţei statului, se vorbeşte despre regimul

politic.