Formatorcurs+Formator.pdf · Sibiu, Centrul Doctus Formator Suport de curs “Profesorii ne deschid...

Sibiu, Centrul Doctus

Formator Suport de curs

“ Profesorii ne deschid usa spre cunoastere, dar noi trebuie sa trecem singuri prin eaProfesorii ne deschid usa spre cunoastere, dar noi trebuie sa trecem singuri prin eaProfesorii ne deschid usa spre cunoastere, dar noi trebuie sa trecem singuri prin eaProfesorii ne deschid usa spre cunoastere, dar noi trebuie sa trecem singuri prin ea””””

Centrul DOCTUS Sibiu, str. Mărăşti nr. 1 a

Tel: 0269-211222

Mobile: 0748-120962, 0748-120963

e-mail: [email protected]

www.doctus.ro


CUPRINS:

Cap. I: Planificarea formarii...................... .......................................................................................................................................... 1

Cap. II: Pregatirea si organizarea formarii ....... ................................................................................................................................. 6

2.1. Ce este formatorul? ........................................................................................................................... ............................................6

2.2. Tipuri de formatori ...........................................................................................................................................................................6

2.3. Ce este si ce nu este un formator? ...................................................................................................... ..........................................7

2.4. Rolul si responsabilitatile formatorului .......................................................................................................... .................................8

2.5. Organizarea formarii .......................................................................................................................................................................8

2.5.1. Pregatirea salii .............................................................................................................................................................................9

2.5.2. Cum se realizează o prezentare de succes.............................................................................................................................. 12

2.6. Utilizarea mijloacelor de prezentare ................................................................................................... .........................................12

Cap. III. Proiectarea si marketingul programelor de formare .......................................... ........................................ 16

3.1. Analiza nevoilor de formare .................................................................................................................................... 16

3.1.1. Analiza /evaluarea cerintelor de formare ............................................................................................................. 16

3.1.2. Stabilirea obiectivelor instruirii ............................................................................................................................. 18

3.1.3. Rezultatele instruirii ............................................................................................................................................. 20

3.2. Elaborarea materialelor necesare formarii .............................................................................................................. 21

3.2.1. Suportul de curs ........................................................................................................... ........................................21

3.2.2. Planul de invatare (design-ul) .............................................................................................................................. 23

3.2.3. Agenda participantului .................................................................................................. .......................................26

3.3. Invatarea si instruirea ............................................................................................................................................. 26

3.3.1. Educatie formala – Educatie nonformala ............................................................................................................. 26

3.4. Particularitatile invatarii la adulti ............................................................................................................................. 28

3.4.1. Cum invata adultii? .............................................................................................................................................. 28

3.4.2. Invatarea experientiala ................................................................................................. .......................................30

3.4.2.1. Etapele invatarii experientiale ........................................................................................................................... 31

3.4.2.2. Caracteristicile invatarii experientiale ............................................................................................................... 32

3.4.3. Barierele invatarii la adulti .................................................................................................................................... 32

Cap. IV Realizarea activitatilor de formare ....... .............................................................................................................................. 34

4.1. Livrarea cursului. Recomandari importante pentru formator .................................................................. .....................................34

4.2. Elementele procesului de comunicare ..........................................................................................................................................35

4.3. Barierele comunicarii ....................................................................................................................... ...........................................41

4.4 . Tipurile comunicarii ..................................................................................................................................................................... 36

4.4.1. Comunicarea verbala .................................................................................................................... ............................................37

4.4.1.1. Comunicarea orala ................................................................................................................................................................ 37

4.4.1.2. Comunicarea scrisa ............................................................................................................................................................... 38

4.4.2. Comunicarea nonverbala .......................................................................................................................................................... 38

4.4.3. Comunicarea tactila .................................................................................................................................................................. 40

4.4.4. Comunicarea sonora ................................................................................................................................................................ 40

4.4.5. Comunicarea gestuala ................................................................................................................... ...........................................40

4.4.6. Comunicarea vizuala ................................................................................................................................................................ 41


4.5. Ascultarea activa ............................................................................................................................. ............................................41

4.5.1. Trasaturile unui „bun ascultator” .................................................................................................... ...........................................41

4.6. Tehnica de punere a intrebarilor ........................................................................................................ ..........................................43

4.6.1. Tipurile de intrebari ...................................................................................................................... .............................................43

4.6.2. Formularea intrebarilor ............................................................................................................................................................. 44

4.6.3. Intrebari contraindicate ................................................................................................................. ............................................44

4.7. Feedback-ul ................................................................................................................................... ..............................................44

4.7.1.Caracteristicile feed-backului eficient ........................................................................................................................................ 45

4.8. Constituirea echipei.......................................................................................................... .......................................46

4.8.1.Fazele formarii echipei ......................................................................................................................................... 46

4.8.2.Limitele echipei .................................................................................................................................................... 47

4.9. Etape in luarea unei decizii ............................................................................................... ......................................48

4.9.1. Luarea deciziilor in grup: „C-C-C” ........................................................................................................................ 49

Cap. V. Aplicarea metodelor si tehnicilor speciale de formare ........................................ ..... ..................................52

5.1. Metode de formare orientate catre formator ....................................................................... ....................................52

5.1.1. prelegerea ............................................................................................................................................................ 53

5.1.2. demonstratia ........................................................................................................................................................ 53

5.1.3. metoda puzzle ............................................................................................................. ........................................53

5.1.4. studiul de caz .............................................................................................................. .........................................53

5.2. Metode de formare orientate catre grup ................................................................................................................. 54

5.2.1. exercitii de acomodare si cunoastere .................................................................................................................. 54

5.2.2. brainstorming .............................................................................................................. .........................................55

5.2.3. lucrul in grupuri mici ..................................................................................................... ........................................55

5.2.4. discutia in grupul mare ......................................................................................................................................... 56

5.2.5.jocul de rol ....................................................................................................................... .....................................56

Cap. VI. Evaluarea, revizuirea si asigurarea calita tii programelor de formare ........................ ............. ......................................58

6.1. Procesul de evaluare ........................................................................................................................ ...........................................58

6.2. Metode de evaluare ......................................................................................................................... ............................................58

6.3. Chestionarul de evaluare ............................................................................................................................................................. 60

Bibliografie ..................................................................................................................................................................... 64

1


I. PLANIFICAREA FORM ĂRII

De ce este nevoie să planificăm?

Conform definiŃiei din DEX ( Dictionarul Explicativ al Limbii Romane) actiune de „ a planifica” este definită în felul

următor:

“A întocmi un plan; a programa, a organiza şi a conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul

după care să se desfăşoare diferitele ei faze.”

În vederea realizării unei sesiuni de formare este nevoie, aşadar, de un plan detaliat al procesului de instruire care să

cuprindă următorii factori:

- ParticipanŃi (număr, componenŃa grupului, aşteptări);

- Context (cine finanŃează cursul, ce aşteptări au cei care te contractează, detalii cu privire la agenda cursului);

- Resurse (timpul avut la dispoziŃie, coechipieri, materiale necesare);

- Logistică (echipamente, materiale, sala - aranjament, poziŃie, lumină, acustică, ventilare, temperatură, prize,

spaŃiu pentru afişare - săli disponibile pentru activitati in grupuri mici, etc)

- Documentare (asupra subiectelor de prezentat, bibliografie, etc) .

Intocmirea planului de actiune (in faza de planificare) este indicat să Ńină cont ( in mare) de 7 principii didactice, care

pot influenŃa şi sprijini în mod pozitiv activitatea dar şi succesul final al formatorului:

1. Principiul claritatii: concretizare prin exemple, imagini, medii (filmulete, CD-uri, diafilme) .

2. Principiul activitatii („ a invata prin activitati practice”): Fomatorul trebuie sa organizeze activitati practice, jocuri,

experimente pentru a stimula si forma noi abilitati in randul membrilor participanti.

3. Principiul exercitiului: A invata inseamna a exersa. Scopul exercitiului este a consolida competente si abilitati.

4. Principiul step by step (pas cu pas): este e preferat ca formatorul sa isi imparta continutul cursului pe unitati, treptat,

sistematic, astfel incat sa se asigure intelegerea graduala a materiei. (de la usor, la complex).

5. Principiul respectarii particularitatii de varsta si individualitatate: Formatorul trebuie sa aiba in vedere faptul ca

membrii partcipanti la cursul de instruire provin din medii diferite si care detin cunostinte si asteptari variate. In aceasta

situatie, formatorul trebuie sa dea dovada de flexibilitate in stilul si metoda de lucru, incercand sa creeze un tempo de

instruire comun si sa promoveze munca in echipa, luand in calcul nevoile si asteptarile personale a fiecarui participant

in parte.

6. Principiul variabilitatii: formatorul trebuie sa utilizeze o gama variata de metode si mijloace in vederea livrarii

cursului. Astfel va creste gradul de spontaneitate si al reactiei la nivelul participantilor.

7. Principiul conformitatii: Formatorul trebuie sa isi adapteze metodele si structura continutul de transmis in functie de

urmatorii factori determinati de catre participanti:

- vârsta, motivaŃie (proprie initiaŃivă sau determinaŃi de anumite interese), numărul participanŃilor, pregătire

profesională, caracteristici personale ( ex: persoanele cu handicap).

2

În cele ce urmează vă vom propune o serie de întrebări şi informaŃii utile pentru elaborarea unei liste de acŃiuni în


vederea îndeplinirii activităŃii de formare:

Intreb ări şi indicatii pentru planificarea instruirii

Inainte de începerea instruirii

Care sunt obiectivele instruirii?

Cine sunt formatorii şi persoanele invitate să prezinte diferite secŃiuni?

Participan Ńii

Cine va participa ?

Câte persoane ?

Care este relaŃia între participanŃi ? Se cunosc între ei ?

Ce cunoştinŃe au participanŃii despre tema discutată ? Ce aspecte ale temei credeŃi că sunt de folos participantilor ?

Care este gradul minim de informatii necesar al participantilor pentru acest curs ?

Ce au în comun participanŃii referitor la nevoia de informaŃie pe tema respectivă ?

Cum vor folosi participanŃii informaŃia pe care o primesc de la dumneavoastră ?

Ce tip de materiale ar fi util să primească ei ?

Care este nivelul de toleranŃă al participanŃilor faŃă de prezentările mai lungi comparativ cu prezentările scurte urmate

de discuŃii de grup ?

Are nevoie cineva de condiŃii speciale (cum ar fi camere mai spaŃioase şi cu uşi mai largi pentru scaun cu rotile sau

cadru de mers) ?

Planificarea sesiunii de instruire propriu-zis ă

Cât timp aveŃi pentru sesiune ?

Care subiecte sunt cele mai importante pentru a fi dezbătute ? Ce subiecte pot fi prezentate in cadrul sesiunii ? Cum

veti alege subiectele de prezentat intr-o maniera complexa şi pe care să le prezentaŃi succint sau să le eliminaŃi ?

Cum veŃi stabili ordinea subiectelor ? AmintiŃi-vă că modulele cel mai puŃin interactive sau mai complexe trebuie să fie

programate în prima parte a zilei, când participanŃii acorda mai mult interes cursului. Reducerea timpului de dezbatere

nu garanteaza parcurgerea mai rapida a subiectelor dificile.

Care doriti sa fi activitatile participanŃilor (ex. Doar să asculte, să lucreze în grupuri mici, să producă ceva, să vă dea

feedback) ?

VeŃi distribui materiale ? Care sunt acestea ? De câte copii aveŃi nevoie ? Cine va fi responsabil pentru elaborarea şi

multiplicarea lor ?

Cât timp puteŃi dedica modulului de întrebări şi răspunsuri ? Cum doriŃi să abordaŃi întrebările şi răspunsurile ? (ex.

PuteŃi răspunde la întrebări pe măsura ce parcurgeŃi subiectele; să le răspundeŃi doar după ce aŃi terminat de discutat

subiectul respectiv; să aveŃi sesiuni dedicate întrebărilor şi răspunsurilor; să solicitaŃi participanŃilor să noteze

întrebările şi să vi le înmâneze în pauze).

3

VeŃi dori să faceŃi un proces verbal sau un rezumat al sesiunii de instruire ? Cine va face acest lucru ? Va fi rezumatul

distribuit ulterior participanŃilor ? Cum ? Cum obŃineŃi lista participanŃilor ?


Ce tip de evaluare a instruirii doriŃi să faceŃi ? (De exemplu, puteŃi dedica un timp special la sfârşitul sesiunii de

instruire pentru ca fiecare participant să completeze formularul de evaluare, sau puteŃi distribui formularul sperând ca

participanŃii să vi-l returneze completat).

Cine va elabora formularul de evaluare şi îl va analiza apoi ?

Ce "paşi viitori" doriŃi să rezulte din sesiune ?

Logistica sesiunii de instruire

Când se va desfăşura instruirea ?

De ce tip de facilităŃi este nevoie şi ce aranjamente trebuie făcute pentru instruire ?

Cine va fi responsabil pentru găsirea şi rezervarea spaŃiului necesar instruirii (sala de curs, săli de lucru pe grupe,

cazare) ?

VeŃi oferi mâncare, gustări, băuturi răcoritoare/cafea/ceai? Ce anume, mai precis ?

Cine va fi responsabil pentru coordonarea acestei activităŃi ?

Cu dou ă săptămâni înainte de instruire

RevedeŃi materialele şi planul. ParcurgeŃi lista detaliată pe care aŃi elaborat-o atunci când aŃi parcurs întrebările de mai

sus. AŃi uitat ceva ?

Dacă este posibil, vizitaŃi locul unde se va desfăşura instruirea. NotaŃi orice posibilă problemă sau necesitate şi

elaboraŃi strategii de rezolvare. Dacă nu puteŃi vizita locul dumneavoastră înşivă, rugaŃi pe cineva să o facă sau sunaŃi

pe cei care va pun la dispoziŃie spaŃiul şi puneŃi-le întrebări relevante. AsiguraŃi-vă că aveŃi prizele şi prelungitoarele

necesare echipamentului pe care îl veŃi folosi.

AsiguraŃi-vă ca încăperea respectivă este accesibilă pentru toŃi participanŃii (inclusiv pentru cei cu dizabilităŃi, dacă

este cazul).

StrângeŃi toate materialele de care veŃi avea nevoie pentru instruire (markere, retroproiector/videoproiector, microfon,

flipchart, hârtie pentru flipchart, folii transparente, becuri de rezervă pentru retroproiector, prelungitoare de rezervă,

ecusoane, bandă adezivă etc.)

OrganizaŃi-vă foliile transparente, prezentarea Power Point şi celelalte materiale.

Cu dou ă - trei zile inainte de instruire

VerificaŃi din nou lista detaliată şi asiguraŃi-vă că nu aŃi uitat nimic.

AsiguraŃi-vă că aveŃi toate materialele în ordine, etichetate şi împachetate pentru a fi uşor transportate.

Cu dou ă - trei ore inainte de instruire (sau dup ă caz, cu o zi)

Cu exceptia oratorilor experimentaŃi oricine poate deveni agitat inainte de inceperea prezentarii; aşadar există pericolul

4

să nu comportaŃi firesc şi relaxat. Trebuie să vă stăpâniŃi emoŃiile. GândiŃi-vă că v-aŃi pregătit serios şi uitaŃi-vă peste

notiŃe. FaceŃi câteva exerciŃii de relaxare ( ieşiti la aer, eventual ascultaŃi nişte muzică relaxantă). Decât să vă


concentraŃi asupra stării dumneavoastra de nervozitate mai bine acordaŃi atenŃie lucrurilor practice pe care le veti face

în continuare.

Una din principalele temeri este că ceva nu va merge bine. De câte ori vă trece prin minte că ar trebui reverificat ceva

anume, notaŃi-vă imediat. AlcătuiŃi o listă de verificări în prealabil. AveŃi în vedere:

- paginile textului să fie numerotate pentru a nu le încurca

- mijloacele audio-video să fie clar vazute şi auzite din spatele sălii

- aparatura electrica să funcŃioneze fără probleme

Inceputul prezent ării:

IncepeŃi să vorbiŃi cu convingere, într-un ritm firesc şi expuneŃi primele idei fără a vă uita la text. Se va forma o

atmosferă de încredere şi veŃi putea stabili contactul vizual cu publicul. Priviti toată sala în ochi pentru ca publicul

să se simta implicat. SpuneŃi o anecdota preferată adaptată momentului întâlnirii. Acest fapt va detaşa atmosfera

şi va stârni interesul auditoriului.

Ritmul prezent ării :

Schimbând ritmul prezentării veŃi păstra interesul. Nu uitaŃi să faceŃi câte o pauza între ideile principale şi în acel

timp să reluaŃi contactul cu auditoriul. Pe măsură ce avansaŃi, vorbiŃi rar şi apăsat atunci când doriŃi să subliniaŃi

aspecte importante.

FolosiŃi gesturi: In cazul unui public numeros este nevoie de miscări largi pentru a realiza acelaşi efect vizual ca şi

gesturile normale în cazul unui grup restrâns. Desi v-aŃi putea simŃi stânjenit să folosiŃi o mimicŃ atât de exagerată,

publicului i se va parea normal.

Aşa da:

- AnunŃaŃi durata discursului pentru ca publicul să ştie cât timp va trebui să se concentreze.

- FolosiŃi un limbaj simplu, concis, ori de câte ori este nevoie pentru o bună inŃelegere

- StabiliŃi contactul vizual cu publicul căci astfel vi se va sugerea atitudinea auditoriului.

- FaceŃi pauze la timp, astfel ca participanŃii să aibă răgazul asimilării a ceea ce spuneŃi

- FiŃi cu ochii pe ceas ( de preferat nu cel personal, de la mână, pentru a nu crea impresia de superficialitate) ca

să vă asiguraŃi încadrarea în timp. Dacă cineva doreşte lămuriri cu privire la un suibect anume, asiguraŃi-l că îi

veŃi explica după ce terminaŃi şi continuaŃi-vă discursul.

Aşa nu:

- Nu vă cereŃi scuze pentru lipsa de experienŃă oratorică

- Nu ezitaŃi dacă aŃi pierdut locul unde aŃi rămas. FiŃi calm până îl găsiŃi.

- Nu coborâŃi vocea la sfarşitul fiecărei propoziŃii. CreaŃi impresia ca nu sunteŃi sigur pe ceea ce comunicaŃi

- Nu pierdeŃi din vedere mesajul ce urmează a fi transmis, căci puterea de concentrare a auditoriului va scade şi

5

nu veŃi mai fi ascultat.

Incheierea


Când veŃi expune concluzia prezentării nu adoptaŃi un stil didactic. BazaŃi-vă pe faptele pe care l le- aŃi expus în

discurs. InformaŃi publicul că prezentarea se apropie de final şi asiguraŃi-vă că veŃi fi ascultat cu toată atenŃia înaintea

reluării punctelor esenŃiale, oferind participanŃilor, totodată, posibilitatea de a trece totul în revistă şi de a se gândi la

întrebări.

Nu uitaŃi că cel mai mult contează impresia finală, aşa că străduiŃi-vă să fie bună. IncheiaŃi cu un rezumat bine gândit

şi nu terminaŃi brusc, ca şi când v-aŃi grăbit să plecaŃi.

Sfaturi pentru o încheiere în for Ńă:

- sintetizaŃi conŃinutul discursului în maxim 2 fraze nu prea lungi. Acestea vor fi mult mai de impact decât un

monolog de 10 minute.

- Nu lăsaŃi mijloacele audio-video pornite, căci vor capta atenŃia

- AccentuaŃi cuvintele cheie, pentru a crea un „ pachet” pe care publicul să îl ia la plecare.

- Dacă aŃi omis o informaŃie, mai bine renuntaŃi la ea decât să o amintiŃi la final, când şi-a pierdut deja contextul.

- Nu uitaŃi să adunaŃi materialele şi mijloacele utilizate.


6

II. PREGATIREA ŞI ORGANIZAREA FORMĂRII

2.1. Ce este formatorul ?

Formatorul nu este un profesor, formatorul este mai degrabă un profesor – educator.

Formatorul reprezintă orice persoană care formează aptitudini şi / sau deprinderi prin intermediul procesului de

instruire. In funcŃie de cadrul general al procesului de formare, de nivelul de pregătire urmărit, formatorul poate

îndeplini simultan sau pe rând urmatoarele roluri:

a. Educator : persoana care educă copii/ tineri. InvăŃător sau profesor dispune de o pregătire specială şi

se ocupă de educaŃia copiilor preşcolari.

b. Instructor : persoana competentă care instruieşte pe alŃii

c. Profesor :persoana cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie

de învăŃământ în şcoală. Cu alte cuvinte, educă şi învaŃă pe cineva.

d. Pedagog : persoana cu pregătire specială, care se ocupă cu munca didactică şi educativă. Aceasta

este persoana care-i supreveghează pe elevi şi îi ajută la pregatirea lecŃiilor în anumite instituŃii ( ex:

internate).

Procesul de instruire reprezintă mai mult decât transmiterea unor noi informaŃii. Formatorul are menirea de a ghida

participanŃii, oferindu-le activităŃi care să-i implice activ şi să le dea ocazia aplicării noilor cunoştinŃe.

DiferenŃa esenŃială constă in modul de transmitere a cunoştinŃelor: profesorul foloseşte metode tradiŃionale (formale),

în timp ce trainerul utilizează modul de învăŃare non-formal bazat pe invăŃarea experienŃială.

Odată ce trainerul acceptă ideea că nu poate şti totul şi că nu poate oferi un răspuns la orice, rolul său se transformă

în acela de facilitator al invăŃării.

ParticipanŃii la un program de instruire nu mai aşteaptă ca toate răspunsurile să le fie oferite de formator, ci doar ca

trainerul să le faciliteze descoperirea acestor răspunsuri.

Altfel decât în metodele tradiŃionale de participare pasivă la curs, mai nou se aşteaptă ca participanŃii să fie activi şi

înclinaŃi spre a pune întrebări.

2.2. Tipuri de formatori

Perfec Ńionistul

Acest tip de formator vorbeşte mai mult pe un ton didactic şi are tendinŃa de a critica participanŃii la curs ca şi

când aceştia ar fi copii. Acest lucru se datorează şi faptului că elaborează întrebări sugerând răspunsul. Maniera

lui de a se comporta pe parcursul procesului de instruire se bazează pe colaborarea cu persoanele cunoscute

din sală, menŃinând contactul vizual doar cu acestea. In general nu oferă un feedback pozitiv participanŃilor.

Turbo educatorul

Acest tip de formator este caracterizat a fi deosebit de activ şi implicat în ceea ce face. Ritmul de instuire este

unul repezit, neacordând cursanŃilor şansa de a se exprima şi nici de a rosti ideile până la capăt. Pune aceent pe

comunicare dar desfaşurarea ei are loc mai mult sub forma monologului, el nefiind interesat de obŃinerea unui

feedback din partea cursanŃilor. De asemenea, prezintă o poziŃie defensivă în relaŃia cu participanŃii.


7

Tehnicianul

Acest tip de formator este riguros în exprimare, folosind un limbaj „ greoi”, de specialitate/ tehnic; nicidecum un

limbaj relativ simplu, pe inŃelesul celor mai puŃin pregătiŃi. Este genul de instructor foarte bine pregătit din punct

de vedere al materiei predate, însa felul în care livrează conŃinutul cursului nu este tocmai adaptat auditoriului. El

va conversa doar cu acei participanŃi care prezintă un interes pentru tehnică, având impresia că acestia vor

învăŃa doar ceea ce le a spune el. Nu menŃine contactul viziual cu auditoriul decât în rare cazuri.

Educatorul "anten ă"

Acest tip de formator este poate cel mai apropiat de „perfecŃiune” în sensul că: are abilitatea de a citi feedback-ul

nonverbal al participanŃilor, este un ascultător activ, elaborează exemple pe întelesul tuturor şi ştie cum să

formuleze întrebări relevante. Partea mai putin apreciată a acestui formator este faptul că se identifică atât de

mult cu participanŃii încât va pierde firul logic al sesiunii de formare, acesta urmând a prezenta în funcŃie de

starea de moment a discuŃiei. Se va lăsa influenŃat de starea de spirit a auditoriului şi va fi usor de întrerupt, el

nefiind în stare de a se impune prin autoritate.

2.3. Ce este şi ce nu este un formator?

1. Formatorul nu este un profesor

2. Formatorul nu preda (cunostinŃe/informaŃii)

3. Formatorul formeaza noi abilităŃi, atitudini şi comportamente

4. Formatorul nu doar transmite cunostinŃe participanŃilor, ci le dă ocazia să aplice aceste cunoştinŃe

5. Formatorul utilizează metode de lucru non-formale

6. Aplică învăŃarea experienŃiala (învăŃarea bazată pe experienŃe şi aplicabilitatea cunoştinŃelor)

7. Formatorul nu numai că ştie despre ce vorbeşte, dar şi explică ceea ce ştie

8. Formatorul facilitează învăŃarea (facilitează găsirea de răspunsuri chiar de către participanŃi)

9. Formatorul este un educator, educă abilitaŃi şi comportamente

10. Formatorul este un bun organizator

11. Formatorul are capacitatea de a se adapta

12. Formatorul nu face lecŃii de lectura, ci este creativ Ńi original în ceea ce face

13. Formatorul trebuie sa aiba o gândire pozitivă, să aibă încredere în el şi în participanŃi

14. Formatorul este capabil să recunoască şi să aprecieze experienta anterioara a participanŃilor

15. Formatorul stie sa ceara, sa primeasca si sa accepte feed-back

16. Formatorul trebuie sa aiba atentie distributiva astfel incat sa poata surprinde toate reactiile participantilor

17. Formatorul are capacitatea de a aplana eventualele conflicte

18. Formatorul trebuie sa fie deschis, comunicativ si sa sustina activ grupul

19. Formatorul accepta diferentele de opinie si fructifica experienta participantilor

20. Formatorul are simtul umorului, dar nu este comediant

21. Formatorul are o dorinta permanenta de autoinstruire si perfectionare

8


2.4. Rolul şi competentele formatorului

Din moment ce nu există un model standard al „formatorului perfect", putem, totusi, identifica cele mai importante

roluri ale formatorului:

- consilier: nu trebuie să prezinte informaŃiile cu toate detaliile ci să orienteze cursanŃii să descopere

ei înşişi lucruri noi, care să ii motiveze în a continua participarea activă la curs.

- facilitator: mediază obŃinerea de cunoştinŃe, orientând cursanŃii cum să înveŃe să descopere lucruri

noi, utile în procesul de instruire dar care pot fi aplicate în viaŃa cotidiană.

- manager: încurajeaza cursanŃii să colaboreze, să-şi împărtăşească ideiile şi cunoştinŃele dar mai

ales responsabilităŃile, formatorul având sarcina de a manageria fiecare grup constituit.

- ghid şi initiator: poate propune proiecte pentru menŃinerea competenŃelor dobândite.

Competen Ńele formatorului

- logistica şi organizare

- analiza priorităŃilor

- planificare

- analiza clienŃilor şi a nevoilor acestora

- propunerea unui program de formare adaptat cerinŃelor lui

- planificarea eficientă a propriei activităŃi

- competenŃa de a se informa şi de a informa

- competenŃa de a lua decizii şi de a delega

- implementarea planificării

- competenŃa de a forma şi a se integra într-o echipa

- de a preveni şi rezolva conflicte

- competenŃe de coordonare şi evaluare a activităŃii echipelor

2.5. Organizarea form ării

Ar fi de preferat să vizitaŃi dinainte locul prezentării în vederea cunoaşterii detaliilor precum: luminozitate, acustica,

scaune şi aparatura.

Este cunoscut faptul că locul influenŃează starea de spirit a auditoriului. O sala de curs într-un campus universitar va

avea alt impact decat o sesiune de informare într-un hotel pretenŃios. LuaŃi în vedere toate detaliile sălii ( temperatura

dacă este reglabilă sau nu, mobila, iluminatul, acustica, mărimea, plasarea şi chiar dacă are un miros specific: ex. de

vopsea ). FiŃi atent la amplasamentul prizelor, uşilor, bufetului sau a altor obstacole (stâlpi, coloane).

In continuare vă propun câteva aspecte de bază ce ar fi de indicat să le evaluaŃi înainte de organizarea procesului de

formare:

- localizaŃi prizele şi verificaŃi dacă funcŃionează şi dacă este nevoie de prelungitoare

- nu ocupaŃi zona de lângă uşă pentru asigurarea accesului

- aşezaŃi bufetul în spatele sălii pentru a nu atrage atenŃia

- nu uitaŃi să coborâŃi jaluzelele dacă utilizaŃi mijloace vizuale

9


- în general lumina trebuie să fie cât mai naturală pentru a nu cauza disconfort vizual

- stabiliŃi un loc unde auditoriul să primească, după prezentare, copii xerox dacă este nevoie

- verificaŃi dacă publicul vă poate vedea

- verificaŃi acustica şi microfonul dacă e cazul

2.5.1. Pregătirea s ălii

Un factor adesea subestimat din cauza efectelor sale mai puŃin evidente dar care poate transforma o sesiune de

training într-un real succes sau într-un esec total, este aranjarea mobilierului ( mese, scune ).

Aşezarea in forma de "U"

AVANTAJE :

- pentru susŃinerea referatelor

- perspectivă bună a formatorului asupra cursanŃilor

- un tip de aşezare cunoscut de la adunări/ festivităŃi

DEZAVANTAJE:

- necesită mult spaŃiu

- distanŃe mari între participanŃi

- în cazul în care se distribuie scaune şi în partea inferioara a potcoavei, unii cursanŃi nu vor mai avea

vizibilitate.

Aşezarea in forma de "stea”/ pe grupe

AVANTAJE:

- potrivită activităŃilor pe grupe

- stimulează activitatea şi munca în echipă

DEZAVANTAJE:

- unor participanŃi nu le va fi suficient spaŃiul

- cursanŃii sunt distribuiŃi la o distanŃă relativ mare unii faŃă de alŃii

Aşezarea şcolară clasică

AVANTAJE:

- pentru prezentarea referatelor

- cadru formal, riguros

DEZAVANTAJE:

- participantii sunt mai pasivi

- discuŃiile în general au loc între un cursant şi formator

- cei din prima banca se simt expuşi/ intimidaŃi

Aşezarea în cerc fără mese

10

AVANTAJE:


- mesele (interpretate ca niste bariere) sunt inlăturate

- au loc mai multi paricipanŃi

- stimulează activitatea

- se crează o atmosferă de dialog

DEZAVANTAJE:

- nu toŃi participanŃii sunt obişnuiŃi cu o asezare atât de liberă şi mai puŃin formală

- unii adulŃi nu se vor simŃi prea bine sau se vor simtŃ incomodaŃi în această aranjare

2.5.2. Cum se realizeaz ă o prezentare de succes

În cele ce urmează vor fi prezentate în linii mari anumite idei menite să îmbunătăŃească felul în care se

realizează o prezentare, se Ńine un discurs, etc. Preocuparea pentru a vorbi frumos şi convingător în public a

fost una dintre preocupările omenirii încă din perioada antică unde în Grecia s-a născut retorica. Despre

această ştiinŃă s-a scris foarte mult în manieră academică şi nu numai. Paginile următoare nu constituie o

abordare academică a acestui subiect ci sunt mai degrabă, ceea ce am precizat şi în titlu, un mini ghid practic

pentru îmbunătăŃirea calităŃilor de orator ale studenŃilor programului de masterat.

Specialiştii în comunicare au subliniat întotdeauna faptul că nu este suficient să prezinŃi anumite lucruri

interesante, este relevantă maniera de prezentare. Există mai multe tipuri de discursuri dintre care menŃionăm:

prezentarea sau discursul de conŃinut, discursul de opinie, discursul ocazional, povestirea etc.

De la bun început trebuie menŃionate două reguli de baz ă:

- un bun orator se formează în timp prin exerciŃiu, este adevărat că unii dintre noi sunt mai bine înzestraŃi de la

natură cu calităŃi comunicaŃionale, iar alŃii se bucură de o înzestrare mai modestă; şi într-un caz şi mai ales în

celălalt rolul practicii propriu-zise trebuie luat în serios;

- orice orator trebuie să-şi cunoască foarte bine materialul care trebuie prezentat!

În principiu conŃinutul prezentării trebuie stabilit anterior, forma de prezentare este necesar să se adapteze la

public, la context etc.

Fiecare prezentare este structurată în introducere, cuprins şi încheiere.

Mark Twain, cunoscut pentru calităŃile sale de orator, spunea că regula de aur pentru o prezentare de succes

este ca introducerea, moment în care publicul sau cel puŃin o parte a acestuia îşi face prima impresie despre

orator, trebuie să fie una foarte bună, iar finalul unul strălucitor. Cuprinsul este necesar să se caracterizeze

prin conciziune.

În introducere trebuieşte adresat un salut, o scurtă prezentare a temei, conŃinutul prezintă punctele importante,

care vor fi prezentate sintetic în concluzii.

Chiar dacă nu scrieŃi întregul discurs, cei care au emoŃii sunt sfătuiŃi să scrie şi să citească de pe foaie cel

11

puŃin prima propoziŃie. Introducerea şi încheierea trebuie să fie realizate într-o manieră de adresare personală.


Aici glumele bine alese sunt indicate.

Fiecare discurs sau prezentare se realizează pe baza următoarelor etape:

Prima etap ă este aceea de preg ătire . Atunci când ne pregătim pentru o prezentare trebuie să Ńinem cont de:

- cine v-a invitat să ŃineŃi discursul,

- cu ce ocazie vorbiŃi,

- care sunt obiectivele Dvs. personale sau instituŃionale pe care doriŃi să le atingeŃi prin acest discurs,

- ce tip de discurs este solicitat,

- care sunt aşteptările receptorilor discursului,

- cât timp este alocat discursului (un element foarte important care nu trebuie niciodată depăşit!) şi dacă există

- timp alocat unor intervenŃii din partea publicului, a discuŃiilor,

- care este background-ul teoretic al publicului şi cât de numeros este acesta,

- este publicul prezent de bună voie la acest discurs sau este un eveniment unde motivaŃia sa de participare

este stimulată,

Si nu în ultimul rând trebuie să ştim în ce sală vor susŃine prezentarea, cum poate fi calificată acustica

acesteia, ce tip de susŃinere tehnică există ( retro- sau videoproiector etc.).

A doua etap ă este etapa de documentare sau cu alte cuvinte de strângere a materialului necesar prezentării

sau discursului. Aici documentarea se face prin intermediul cărŃilor, al publicaŃiilor pe care le găsim la

bibliotecă, prin intermediul internetului, prin eventuala consultare a unor specialişti şi prin accesarea propriei

baze de date, etc.

Materialul adunat trebuie să treacă printr-o etapă de selecŃie, urmată de o etapă de structurare . Această

etapă se finalizează cu o primă formă a discursului, care este mai apoi prelucrată. Fiecare discurs este

structurat în funcŃie de anumite cuvinte cheie, discursul nu este o formă de comunicare monotonă , ci în

structura sa trebuiesc integrate aşa numite high lights. Înainte de a realiza o primă repetiŃie generală este

necesar ca textul să fie prelucrat in punct de vedere retoric, implementând de ex. figuri de stil etc. Pentru

exerciŃii oglinda este contraindicată, fiind mult mai indicat un public ad hoc format din prieteni şi rude.

Fiecare fiinŃă umană este un izvor de emoŃii mai mult sau mai puŃin controlate. FiŃi siguri că până şi marii

oratori ai lumii antice sau moderne au făcut eforturi la începutul carierei lor pentru a-şi stăpâni emoŃiile pe

parcursul discursurilor. În anumite situaŃii ieşiri emoŃionale voite (sau aparent necontrolate) pot avea efecte

puternice asupra publicului. Iată câteva recomand ări pentru a învinge presiunea emo Ńional ă în timpul

prezent ării :

- discursul trebuie pregătit foarte bine, iar oratorul trebuie să fi făcut repetiŃia generală acasă,

- prezenŃa în public a unor prieteni invitaŃi de Dvs. poate fi de folos, cu atât mai mult cu cât aceştia pot urmări

12

cu atenŃie discursul şi pot să vă ajute mai apoi să vă depăşiŃi greşelile,

- înainte de prezentare faceŃi ceva relaxant, ceva care vă place şi vă ajută să vă stăpâniŃi mai bine emoŃiile şi


nu uitaŃi să priviŃi partea bună a lucrurilor,

- în debutul discursului inspiraŃi adânc, citiŃi sau vorbiŃi rar, clar şi puŃin mai tare acest lucru vă va creşte

încrederea în sine,

- imaginaŃi-vă că în sală sunt oameni la fel ca voi, chiar dacă în public se află şefii Dvs. sau colegi care sunt

gata să vă vadă mai mereu doar greşelile,

- faceŃi astfel încât publicul să vă ascute, faceŃi pauze şi pe alocuri, repetaŃi anumite idei pentru a fi mai bine

înŃelese şi reŃinute.

Un discurs nu trebuie să respecte aceleaşi reguli precum un text scris, este necesar ca propoziŃiile să fie

scurte.

GândiŃi, vorbiŃi, convingeŃi, acestea sunt cuvintele cheie.

SpuneŃi ceea ce gândiŃi, ceea ce spuneŃi va fi ascultat de public, ceea ce spuneŃi trebuie înŃeles, ceea ce

publicul înŃelege trebuie să şi accepte, cu ceea ce este publicul de acord va fi utilizat, iar ceea ce va fi utilizat

va fi la rândul său reŃinut.

O prezentare bună se caracterizează printr-un stil concret, fără divagaŃii, conŃinutul şi forma trebuie să se

potrivească unul cu celălalt. Un rol importat îl joacă elementele surpriză şi evitarea generalizărilor şi prezenŃa

exemplelor concrete.

2.6. Utilizarea mijloacelor de prezentare

Pentru a folosi oricare dintre mijloace audio-vizuale trebuie să vă pregătiŃi dinainte. Dacă o tablă se poate instala

repede şi se poate folosi ori de câte ori este nevoie, pregătirea unei prezentări multi media ( ex: la calculator) durează

mai mult. In general cu cât mijloacele audio-viuale sunt mai complexe cu atât durează pregătirea lor. Dacă nu veŃi

cunostinŃele necesare de a pregăti singur mijloacele audio- video, apelaŃi la cineva: un coleg, un prieten.

De asemenea să reŃineŃi următoarele:

-Cei din sală citesc mai repede materialul expus decât vorbiŃi dumneavoastră, astfel că nu este indicat sub

nici o formă citirea lui cu voce tare.

- In timp ce marea majoritate se uită la materialul vizual, restul oamenilor vor fi cu ochii la dumneavoastră.

- NU citiŃi textul proiectat pe ecran

- Nu explicaŃi în timp ce scrieŃi

- Nu manipulaŃi fără rost mijloacele de prezentare

Inainte de a alege un mijloc de prezentare verificaŃi dacă sala în care va avea loc prezentarea dispune de

facilităŃile respective şi dacă acestea funcŃionează corect. VerificaŃi fiecare aparat în parte pentru a evita

ezitările în timpul prezentării. Sălile mari necesita un sistem de sonorizare care să cuprindă difuzoare, un

13


amplificator de sunet şi mai multe microfoane. Dacă ele nu există, va trebui să le procuraŃi şi să le instalaŃi.

De asemenea, să vedeŃi dacă există un ecran pe care să proiectaŃi imaginile, dacă acesta este suficient de

mare pentru a putea fi văzut de fiecare participant.

Mijloacele prin care putem transmite informaŃii în timpul unui seminar, curs, etc. sunt de trei tipuri:

- Auditive

- Vizuale

- Materiale scrise

In categoria mijloacelor auditive (invăŃare prin ascultare) pot fi incluse:

Sistemele audio: cd- player, casetofon, microfon

Pentru un public numeros sunt utile: difuzoarele şi microfoanele In cazul unor conferinŃe internaŃionale sunt folosite

sisteme audio cu căşti pentru traduceri simultane.

Mijloace vizuale:

Graficele

Pot fi utilizate aproape pentru orice tip de audienŃă şi orice temă. Se poate adăuga culoare pentru a evidenŃia mai bine

mesajul transmis şi pentru a nu plictisi audienŃa.

Video

Acest mijloc este de folosit pentru a arăta un scurt mesaj filmat/ o scenă scurtă (nicidecum pentru a Ńine locul

formatorului în procesul de instruire) sau pentru prezentarea unui mesaj înregistrat al unui vorbitor care nu a putut fi de

faŃă la momentul prezentării.

Retroproiector l videoproiector

Este folosit mai cu seamă in cadrul prezentărilor la care asistă un grup mediu ca mărime (peste 20 - 30 de persoane).

Este un mijloc ideal de a prezenta diagrame si tabele. Folositi un indicator pentru a atrage atenŃia asupra unui grafic

sau a cifrelor, astfel încât să nu fie împiedicată vederea celor din sală.

Recomandări în folosirea videoproiectorului

Avantaje:

-impact vizual sporit

-posibilitatea utilizării în condiŃii de lumină

-imagini de dimensiuni sporite

-utilizare din poziŃia aşezat sau din picioare

-folii uşor de transportat

Dezavantaje:

-dependenŃa de alimentarea cu energie electrică

-aparatele mai vechi generează zgomot

-întunecarea unor secvenŃe de imagine

14

Pentru realizarea slide-urilor Power Point


Prezentarea în Power-Point însoŃeşte din ce în ce mai des prezentările datorită maleabilităŃii programului în

vederea conceperii unei prezentări cât mai atractive a continutului. Pot fi alese diverse culori de fundal,

permitând notiŃe/adnotari sau observaŃii ale cursanŃilor. Este o metodă excelentă de captare şi menŃinere a

atenŃiei cursanŃilor atât prin formatul prezentării (culori, fundal, imagini) cât şi prin posibilitatea setării ca o

noua idee să fie introdusă odată cu prezentarea noastră, nedistrăgând atenŃia cursanŃilor cu apariŃia pe ecran

a întregului text de prezentat.

Recomand ări :

• UtilizaŃi acelaşi cadru standard pentru intreaga prezentare; in redactarea slide-urilor este bine să

nu se faca apel la un fundal prea strident sau prea inchis. Acest lucru ar îngreuna descifrarea

literelor.

• CreaŃi un sistem de numerotare;

• FolosiŃi litere mari, lizibile de la departare (1-2 cm pentru titluri şi 0,5-1 cm pentru text)

• SpatiaŃi ideile, delimitându-le prin buline

• Fiecare slide conŃine maxim 6 rânduri

• Fiecare rând are maxim 6 cuvinte.

• Nu setaŃi derularea automată a slide-urilor întrucat se poate declanşa o discrepanŃă între ideea

dumneavoastră şi cea aparută pe ecran.

Diapozitivele

Se folosesc când este nevoie de fotografii în prezentări. Este nevoie de o mare atenŃie în momentul aranjarii

diapozitivelor în ordinea dorită. FaceŃi exerciŃii de utilizare a diaproiectorului.

Încăperea nu trebuie să fie intunecoasă, în acest caz contactul vizual cu audienŃa se limitează.

Mijloace scrise

Copii xerox:

Distribuirea lor se va face înainte de prezentare, de preferinŃă într-o pauză, doar dacă faceŃi referire la ele în

timpul prezentării.

Tabla:

Tabla este folosită de preferat pentru a ilustra ideile în cadrul unei prezentări mai puŃin formale şi în faŃa unui

auditoriu restrâns, astfel încat ceea ce e scris să poată fi tuturor uşor de citit.

Flipchartul :

Flipchartul este adesea utilizat în traininguri, permiŃâd păstrarea informaŃiei pe afişe mari, ce vor putea fi ulterior

plasate pe perete. Hartiile de flipchart vor putea fi desprinse şi utilizate pentru munca în echipă, urmând apoi a fi

15


prezentate în plen. De asemenea, ele pot fi utilizate pentru conceperea unor diagrame; se pot puncta idei- cheie ale

sesiunii de brainstorming sau conŃinuturi cu diferite culori (ex: pareri pro si contra), asigurând-se libertate de mişcare

şi flexibilitate.

Recomandări în utilizarea flipchartului:

- Să fie cât mai atractiv pentru participanŃi

- Fiecare foaie să aibă un titlu, folosiŃi liniuŃe, numere, culori diferite pentru titlu şi conŃinut

- Scrisul să fie cât mai citeŃ: vizibil de la 8-10 m. Chiar dacă spaŃiul de notare este mai mic decât al unei table,

avantajul este că informaŃia poate fi păstrată.

- Scris cu markere groase

- StructuraŃi informaŃia

- FolosiŃi numai cuvinte cheie, nu propoziŃii

- Nu reformulaŃi cu cuvintele dumneavoastra ideile cursanŃilor decât în urma negocierii („ Adica, vreti sa

spuneti ca..”).

- PuteŃi pregăti foile de flipchart înaintea lecŃiei pentru economisirea timpului.


16

III. PROIECTAREA SI MARKETINGUL PROGRAMELOR DE FORM ARE

ActivităŃile care permit desfăşurarea unui proiect de formare sunt:

- analiza nevoilor de instruire

- definirea obiectivelor pregătirii cum ar fi rezultatele aşteptate în urma sesiunii de invăŃare în termeni de

cunoştinŃe, deprinderi şi aptitudini

- definirea obiectivelor invăŃării, cum ar fi rezultatele specifice ale invăŃării pe care cursantul le va obŃine la

sfârşitul fiecarui stadiu al cursului

- designul general al proiectului de învăŃare, cum ar fi organizarea obiectivelor de instruire, alegea metodelor, a

instrumentelor de învăŃare şi a materialelor adiŃionale.

- Stabilirea proiectului

- Urmărirea activităŃii

- Evaluarea continuă şi generală

- Luarea în considerare a concluziilor procesului de evaluare pentru planificarea noului proiect

3.1. Analiza nevoilor de formare

3.1.1. Analiza /evaluarea nevoilor de formare

Procesul identificării şi definirii a nevoilor de instruire cuprinde trei etape:

- Identificarea problemei

- Recomandarea unei soluŃii pentru rezolvarea problemei

- Evaluarea soluŃiei propuse

Primul pas în proiectarea unui program de instruire il reprezintă identificarea unei probleme care poate fi

rezolvată prin lansarea unui demers educational. Pentru acest fapt este nevoie, intr-o prima faza, lansarea

unui proces organizat de culegere a informaŃiilor, cu rolul ca acesta să ofere o perspectivă detaliată asupra

situaŃiei în jurul căreia s-ar putea desfăşura. Accentul se pune mai mult pe nevoile de instruire al indivizilor.

Problema socială în jurul căreia se va realiza programul este inŃeleasă in termeni relativi pentru că trăim intr-

o lume aflată in schimbare iar datele problemei se vor modifica.

Manifestarea nevoilor de instruire este intotdeauna legata de un cadru social, politic, economic şi instituŃional

in care traieşte şi se manifestă individul. Dat fiind faptul că oamenii sunt diferiŃi şi reactionează din

perspective diferite cu privire la un subiect dat, cei care concep proiecte pentru adulŃi trebuie să ia în calcul

posibilitatea de modificare/ schimbare a atitudinilor şi valorilor, considerate de referinŃă pentru conŃinuturile

cursului propus. Un proiect bine gândit va răspunde cerinŃelor următoarelor întrebări:

- Ce voi face?

- Cu ce voi face?

- Cum voi face?

- Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost facut?

Prima întrebare vizează obiectivele de instruire, care trebuie fixate şi realizate. (ce va şti să facă

participantul procesului de instruire dupa realizarea cursului)

A doua intrebare trimite către resursele de care dispune sau trebuie să dispună formatorul(materialul

uman, materiale de lucru, timp).


17

Cea de-a treia intrebare cere un răspuns concret privind stabilirea metodelor pentru atingerea scopurilor.

Răspunsul la a patra întrebare se referă la metodologia evaluării eficienŃei activităŃii desfăşurate.

Identificarea problemei

Poate cea mai importantă etapă, cuprinde o serie de operaŃii de identificare ale obiectivelor sesiunii.

Precizarea clară a obiectivelor de instruire reprezintă condiŃia fundamentală a proiectării corecte. Dacă

formatorul nu ştie, înainte de începerea sesiunii, cu ce rezultate concrete trebuie să încheie aceasta,

atunci este de aşteptat eşecul. In mod obligatoriu obiectivul trebuie să facă referire la o achiziŃie educativă,

care să fie redată în comportamente vizibile, concrete. Inaintea definirii unui obiectiv se va Ńine cont de

următoarele aspecte:

- Un obieciv niciodată nu face referire la activitatea profesorului ci la schimbarea comportamentului

cursantului în urma instruirii

- Fiecare obiectiv trebuie să vizieze o activitate singulară pentru facilitatea evaluarii lui

- Obiectivele vor fi integrate în ordine cronologică a desfăşurării activităŃii

- Scopul unui curs trebuie să vizeze ceea ce va şti să facă participantul după incheierea instruirii nu

ceea ce face în timpul ei.

- Obiectivele trebuie să fie in concordanŃă cu idealul educaŃional ( ex: formarea personalităŃii dezvoltate

multilateral)

Recomandarea unei solu Ńii pentru rezolvarea problemei

A doua etapă a proiectării vizează stabilirea resurselor educaŃionale:

Ce informaŃii vor fi livrate?

Ce aptitudini noi se vor forma pe baza acestor informaŃii?

Cine are nevoie de instruire?

Resursele activităŃii de instruire se referă la :

- resurse materiale: suport de curs, texte, tabele, flipchart etc

- resurse umane: cursantul cu personalitatea lui, motivaŃia, propriile capacităŃi de invăŃare

- resurse procedurale: forma de organizare a sălii, metode de învaŃare, organizarea activităŃii etc.

Un formator va fi cu atat mai bun cu cât reuşeşte să îl înveŃe pe cursant să facă ceea ce poate şi ceea ce are nevoie

realmente. Premisa de la care se porneşte este una optimistă, în sensul că orice om poate fi invăŃat cu condiŃia

alegerii metodei optime.

Alegerea mijloacelor şi metodelor se va face de către formator, însa acestea vor trebui alese în funcŃie de situaŃia de

instruire, fără suprasolicitări şi în funcŃie de informaŃiile legate de funcŃiile şi interesele cursanŃilor.

Evaluarea solu Ńiei propuse : SoluŃia propusă pentru problema identificată a fost corect aplicată?

Vizează stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor instruirii, deci de evaluare a gradului de implinire al

obiectivelor propuse. In funcŃie de cât de bine şi concret au fost formulate obiectivele şi cât de cuantificabile

(prin comportamente vizibile ale participanŃilor), se poate determina prin evaluare eficienta activităŃii didactice,

ca un raport dintre rezultatele obŃinute şi resursele consumate.


18

Se poate spune, că o activitate şi-a atins atunci succesul când obiectivele ei au fost atinse intr-un timp cât mai

scurt, cu cheltuieli minime şi resurse materiale, şi au fost indeplinite cu plăcere de către participanŃi.

Prin procesul de evaluare nu se vor eticheta participanŃii pentru totdeauna, ci se va urmări perfecŃionarea lor

prin evidenŃierea punctelor tari dar şi punctelor slabe, ca urmare a intregului proces de instruire.

3.1.2. Stabilirea obiectivelor instruirii

Obiectivul este o reflectare anticipată a rezultatului instruirii şi prescrie cum ar trebui să răspundă/ să reactioneze

cursantul după parcurgea unei secvente de invatare. El se refera la modificarile observabile ce se produc in plul

dezvoltării personalitatii umane în concordanŃă cu scopul procesului de formare.

De ce trebuie să stabilim obiectivele instruirii?

In momentul planificării instruirii vă întrebaŃi "De ce", nu "Ce".

La întrebarea "Ce" veŃi răspunde când începeŃi să vă organizaŃi conŃinutul instruirii.

Este necesar să răspundeti la întrebări de genul:

- De ce desfăşor acest curs?

- Ce beneficii vor avea cursanŃii in urma lui?

In functie de activităŃile programului de formare sunt clasificate următoarele categorii de comportamente, care se

interconditionează reciproc şi care se doresc a fi obŃinute prin atingerea obiectivelor de instruire:

a) Comportament cognitiv : interpretare, receptionare analizare, reproducere, intelegere,

b) Comportament afectiv : valorizare, angajare, exprimare

c) Comportament psiho- motor : mişcări, capacităŃi fizice, comunicare nonverbală

Obiectivele cognitive se referă atât la cunoaşterea unor aspecte ale realităŃii, cât şi la capacităŃile intelectuale pe

care le implică această cunoştere.

Obiectivele afective descriu modificările ce se produc pe parcusul sau la finalul sesiuni de instruire în starea

afectivă, a atitudinilor, a intereselor, a sentimentelor, valorilor. Problematica este evaluarea acestor obiective: cum

putem evalua un sentiment? Ce criterii există? Exemple de astfel de obiective:

sensbilizarea cursantilor, stimularea atentiei, intreŃinerea de relatii sociale pozitive, intelegerea şi dominarea

emoŃiilor etc.

Obiectivele psiho -motorii includ orice mişcare umană observabilă.

Func Ńiile obiectivelor :

• func Ńia de orientare axiologica a procesului de instruire-; exprimă necesitatea ca educatorii să conştientizeze

sistemul de valori care să le orienteze activitatea practica;

• func Ńia de anticipare a rezultatelor - orice obiectiv va anticipa o realitate care nu există încă;

• func Ńia evaluativa - obiectivele devin criterii de evaluare, ele fixează nu numai reuşita, ci şi criteriul de măsurare al

acelei reusite;

• func Ńia de reglare a procesului de instruire -; pe baza obiectivelor se selectează, se organizează, se transmit

conŃinuturile invăŃării, se aleg strategiile de predare, invăŃare, formele de organizare a procesului de formare, locurile

cele mai adecvate de realizare a activităŃii de instruire.

19


Cum se formuleaz ă un obiectiv?

ActivităŃile de instruire vizează modificări ale:

- cunostinŃelor

- deprinderilor

- atitudinilor

Exprimarea şi nuanŃarea obiectivelor se face cu ajutorul „verbelor de actiune” precum :

a identifica, a aminti, a recunoaste a distinge, a defini, a ilustra, a interpreta, a reorganiza, a explica, a demonstra, a

extinde, a completa, a povesti, a argumenta, a decide, a evalua.

Exemplu : La sfârşitul procesului de instruire (condiŃia), participanŃii vor putea planifica, organiza şi livra

(comportamentul) instruiri de calitate pentru colegii lor din reŃea sau alte grupuri Ńintă (criteriu).

Exprimarea unui obiectiv se poate realiza dupa urm ătoare schem ă interogativ ă:

• Cine va produce comportamentul dorit? (Participantii)

• Ce comportament rezolvabil va dovedi ca obiectivul este atins? ( vor putea planifica, organiza si livra)

• Care este produsul sau performanŃa obŃinută? (instruiri de caliate)

• In ce condiŃii va avea loc comportamentul preconizat? (la sfarsitul procesului de instruire)

Greşeli în exprimarea unui obiectiv

� Confundarea obiectivului cu ceea ce formatorul vrea să facă

� Includerea a mai mult de un obiectiv în formularea rezultatului unei instrucŃii

� Formularea obiectivelor in termeni de proces (ce sa facă subiectul pentru a atinge un rezultat) în

loc de formularea in termeni de produs (ce trebuie să demonstreze ca trebuie să facă).

După stabilirea obiectivelor:

Inainte de sesiunea de instruire:

- Se vor utiliza pentru planificarea instruirii elaborarea planului de acŃiune.

- Se vor utiliza pentru elaborarea scrisorii de invitaŃie inaintată participanŃilor

- Dezvoltarea materialelor şi metodele de curs

In timpul sesiunii de instruire

- Vor fi clar precizate la începutul sesiunii de instruire

- IdentificaŃi aşteptările cursanŃilor cu privire la tema dezbătută

- LuaŃi in considerare propunerile cursanŃilor şi modificaŃi sau completaŃi obiectivele dacă este necesar

- AsiguraŃi-vă că obiectivele au fost inŃelese şi acceptate de către cursanŃi

- FaceŃi referire cât mai des la obiectivele sesiunii de instruire şi nu le scăpaŃi din „ ochi”

- ExplicaŃi de fiecare dată când veŃi realiza un exerciŃiu de ce anume il faceŃi; astfel incât participanŃii să

inŃeleagă semnificaŃia lui şi obiectivul de îndeplinit ce se va atinge după realizarea lui.

La sfâr şitul sesiunii de instruire

- ReveniŃi asupra obiectivelor şi precizaŃi impreună cu participanŃii in ce măsură au fost acesta îndeplinite.

Acele obiective care nu au fost întocmai atinse pot fi luate în considereare pentru o activitate nouă.

20

După sesiunea de instruire


- FelicitaŃi obiectivele îndeplinite

- ReformulaŃi obiectivele in cazul unei noi sesiuni de instruire. Faptul ca acestea au fost atinse intr-una dintre

sesiuni nu garantează că aşa va fi înotdeauna.

In cazul in care obiectivele nu au fost atinse, incercaŃi să aflati cauza. Cauza, poate succede din următoarele motive:

- Obiectivele nu au fost potrivite participanŃilor sau nu au fost posibil de atins;

- ConŃinutul şi informaŃia instruirii nu a ajutat participanŃii să atingă obiectivele propuse.

Acest proces de evaluare a obiectivelor poate să fie destul de dificil uneori dar conduc spre o perfecŃionare a

formatorului. FolosiŃi-vă de experienŃele fiecărei sesiuni de instruire pentru a concepe obiective mai bune pentru

sesiunile viitoare.

3.1.3. Rezultatele instruirii

Cu cât obtineŃi mai repede informaŃii cu privire la participanŃii cursului de instruire cu atat mai repede puteŃi defini

scopul şi obiectivele prezentării. Pentru orice prezentare/ training trebuie definite:

-scopul,

-obiectivele de atins,

-rezultatele de ob Ńinut.

Definirea rezultatelor presupune:

- Elaborarea obiectivelor şi a activităŃilor

- Aranjarea în timp a activităŃilor

- Confirmarea aşteptărilor participanŃilor

- Elaborarea planurilor de acŃiune

Activitatea inseamnă ceea ce faceŃi concret/ practic pentru îndeplinirea unui obiectiv ( ex: prezentare propriu-zisă,

discuŃii conduse, activităŃi structurate, lucru in grupuri, joc de rol).

Alegerea activităŃilor depinde de mulŃi factori. Un factor foarte important este legat de abilităŃile şi experienŃa celui

care desfaoar procesul de instruire .

De asemenea foarte importante sunt: contextul în care are loc prezentarea, audienŃa, obiectivele cursului, conŃinutul,

timp, spaŃiul, logistică, alte resurse, etc.

In urma analizei nevoilor de instruire se recomandă să rezumăm datele colectate într-un document care va cuprinde:

- numărul persoanelor care au nevoie de instruire şi localizarea lor (meseria şi postul pe care îl ocupă in

organizaŃie)

- grupurile de instruire

Un grup de instruire este format din persoane care au nevoi de instruire asemanatoare şi care vor participa la

acelaşi tip de instruire.

- durata necesară pentru instruirea fiecărui grup

21

- disponibilitatea angajaŃilor de a participa la instruire

Se iau in consideraŃie cerinŃele operaŃionale ale activităŃii lor şi se caută perioadele de timp in care lipsa lor de la locul


de muncă nu afectează procesele de lucru.

- bugetul disponibil pentru dezvoltarea resurselor umane şi implementarea programului de instruire.

3.2. Elaborarea materialelor necesare form ării

3.2.1. Suportul de curs

Elaborarea suportului de curs presupune parcurgerea următoarelor etape:

- Analiza obiectivelor

- Strângerea informaŃiilor

- Selectarea materialelor care vor fi incluse

- Structurarea conŃinutului cursului

Analizarea obiectivelor

Suportul de curs trebuie conceput astfel incât să ducă la atingerea obiectivelor instruirii.

De aceea:

- Obiectivele cursului trebuie să se potrivească cu instruirea;

- Instruirea trebuie să se potrivească cu evaluarea;

- Obiectivul trebuie să reflecte rezultatul dorit al activităŃii de instruire.

Strângerea informatiilor

Pentru strângerea informaŃiilor se folosesc o serie de metode, dintre care putem aminti:

- Cercetarea empirică

Aceasta este o investigare a ideilor şi comportamentelor. Uneori cercetarea empirică se concentrează pe studierea

relaŃiei de tipul cauză-efect. Cercetarea empirică începe cu ipoteze care se testează şi se continuă cu livrarea unor

informaŃii specifice.

InformaŃiile sunt testate statistic pentru măsurarea probabilităŃii şi nu a adevărului absolut. Studiile empirice contribuie

la dezvoltarea unor noi întrebări, ipoteze, testări, teorii şi la luarea unor decizii despre politici şi acŃiuni.

- Analiza critică

În această analiză sunt stabilite calităŃile şi efectele unor materiale scrise sau orale sau ale unor procese. O analiză

critică poate fi făcută asupra unui joc, un discurs, o mişcare socială, o politică sau o procedură. Această analiză

trebuie valorificată prin obiectivitate şi competenŃă; ar trebui să furnizeze definirea clară a criteriilor utilizate, să ofere

lămuriri suplimentare despre subiectul cercetat.

- Cercetarea opiniilor

Această cercetare investighează ce crede despre un subiect diferite categorii de oameni (experŃi sau nu). ExperŃii vor

livra bazele unei interpretări, extragerea unor concluzii şi evaluarea faptelor.

- Cercetarea secundară

22

O categorie de informaŃii importantă o reprezintă informaŃii istorice despre temă. Instructorii au nevoie de astfel de

informaŃii în elaborarea suportului de curs pentru construirea fundamentului despre evenimente, fapte sau procese de

la începuturi pana in prezent.


Selectarea materialelor de inclus

Pentru ca prezentarea dumneavoastra sa fie una de succes trebuie sa inceapa cu o buna documentare. Acest lucru

determina multa munca si timp mai ales in etapa de selectie a surselor: carti, internet, presa etc.

De retinut este ca inaintea deciziei cu privire asuprea documentarii trebuie sa aveti in vedere urmatoarele 3 idei:

1. De ce este necesar cursul pe care il veti desfasura

2. Ce implicatii are calificarea in urma cusului

3. Care vor fi rezultatele si beneficiile.

Identificati sursele

Un bun punct de pornire în această fază este revizuirea unei cărŃi din domeniu şi studierea bibliografiei. Alte

recomadări ar fi : documente guvernamentale, rapoarte şi reviste de specialitate, date strânse de la prieteni, familie şi

alte contacte, casete video, Internet sau Cd-Rom-uri.

Materialul documentar

GasiŃi variantele optime ale fiecărei surse de informaŃie tinând cont de avantajele şi dezavantajele fiecareia în parte

dar mai ales calculaŃi cea mai bună metodă de a utiliza informaŃia.PuneŃi accent pe actualitatea informaŃiei şi nu vă

bazaŃi pe surse depăsite. OrientaŃi-vă după informaŃiile de pe internet care de obicei sunt actualizate. Sau optaŃi pentru

completarea informaŃiilor depăşite prin compilarea cu idei noi. Astfel cursul dumneavoastră va fi mult mai de impact

pentru auditoriu. Foarte important: decideŃi rapid care sunt sursele care merită să fie exploatate şi notaŃi ideile

principale. Nu pierdeŃi timpul citind detaliat toate sursele care vă vin la mână. In cazul in care optaŃi pentru surse de

internet fiŃi sigur că aŃi folosit cuvintele cheie care rezuma cel mai bine tematica pe care incercaŃi să o abordaŃi. StocaŃi

materialul in fişiere pe calculator alcătuite special pentru ceea ce doriŃi. RetineŃi doar că anumite surse de pe internet

nu reprezintă neaparat validitatea informaŃiei.

Structurarea materialului

Ordinea in care veti prezentaideile cursului dumneavoastra va influenta receptarea mesajului. Ideile pe care le aveti le

puteti expune in 3 moduri:

1. cronologic

2. in ordinea importantei

3. in ordine aleatorie

Indica ar fi ca indiferent de modul ales sa impletiti ideile astefel incat intregul curs să pară un întreg.

Cele trei moduri expuse mai sus beneficiaza in parte de alte 3 posibilităŃi de structurare.

a). Idei separte: ideile sunt expuse in ordinea impusă de temă. Ele nu decurg neaparat una din cealalta, astfel

incat pot şi expuse separat cu menŃiunea ca fiecare dintre idee are importanŃa ei ( multi vor crede ca doar prima idee

este importantă).

b.) Eviden Ńierea unei idei: ideea principală este urmată de alte idei secundare. Ideile secundare ajută la explicarea şi

23

detalierea ideii principale, astfel incât aceasta să fie cât mai clar inŃeleasă.

c.) Suprapunerea ideilor: se va face referire la ideile precedente sau vor fi reluate pentru a fi scoase in evidenŃă

importanŃa lor. Este cea mai utilizată metodă şi este folosită mai ales in cazul in care fiecare idee depinde de cealaltă.


Tehnica naraŃiunii

Tehnica naraŃiunii se bazează pe 3 etape utilizate in povestiri şi care structurează clar subiectul:

- Introducere : partea de inceput a prezentării

- Cuprins : e alcătuit din temele şi ideile principale

- Incheiere : concluzii,reluarea ideilor principale şi intrebările publicului ( dacă este necesar).

De retinut : publicului i se vor da repere clare atât la inceputul cât şi la finalul fiecărei etape.

3.2.2. Planul de inva Ńare (design-ul)

Planul de învăŃare descrie amănunŃit, pentru fiecare subiect ce va fi abordat in cadrul prezentării următoarele:

- timpul alocat

- titlul

- descrierea amănunŃită a procesului folosit

- metoda folosită

- materialele necesare

- persoana care va prezenta subiectul.

Planul poate fi realizat in formă desfăşurată sau tabel.

Iată un exemplu de plan sub forma de tabel :


Ora Nr. Minute

Subiect/ Tema Descriere Metoda Materiale

9- 10:45

`5’ Stereotipurile Pregatirea salii, a echipamentului si a materialelo r necesare: scaune, afisarea programului de zi. Salutarea participantilor la a 2-a zi de training. Anuntarea temei: scurta prezentare a programului de zi, referitoare la temele abordate.

Flipchart Foi de flipchart

9:05 9:40

35’

(5’)

(30’)

Obiectiv: sa recunoasca specificul fiecarei culturi si sa valorifice propriile prejudecati in raport cu alti participanti. Fiecare dintre participanti va extrage un cartonas din cosuletul cu 12 imagini, in care este reprezentat un membru/ o membra a unei categorii etnice (italieni,germani, francezi, japonezi, americani, romani, rromi, irlandezi, englezi, arabi, unguri, greci). Participantul va trebui sa identifice 3 caracteristici specifice acelei culturi/ etnii( caracteristicile pot fi atat pozitive cate si negative). Pe o foaie de flipchart, pregatita anterior, am desenat un tabel impartit in 4 coloane orizontale, si 12 randuri. Cele 4 coloane reprezinta: 1.Denumirea etniei 2.Caracteristica pozitiva 3.Caracteristica negativa 4.Observatii Fiecare participant va lipi cartonasul sau in dreptul denumirii etniei pe care o reprezinta, si va nota in coloanele 2/ 3(dupa caz) caracteristicile identificate, motivandu-si totodata alegerea. (prezentand chiar situatii cu care s-a confruntat in trecut si care i-a determinat alegerea. Participantii isi pot exprima acordul sau dezacordul in legatura cu optiunile colegilor. Formatorul va nota aceste remarci ale participantilor in rubrica „Observatii”.

Exercitiu de

identificare: „Sa ii

cunoastem mai bine

pe..”

Aplicatia

Discutia in

12 imagini cu membri apartinand diferitor culturi/etnii; Cosulet Flipchart, Foi de flipchart, Marker culoare 1, Banda adeziva Marker Culoare 2


grup mare

9: 40-10:25

~45’

(15’)

(30’)

Prima parte a prezentarii Powerpoint contine poze haioase si stereotipuri pline de umor ale mai multor categorii etnice europene. Obiectiv : la finalul prezentarii sa identifice si sa inteleaga cauzele si efectele stereotipurilor dar si impactul existentei lor in societatea globalizata. A doua parte a prezentarii, este teoretica si raspunde la intrebarea Ce sunt stereotipurile? - Scurta explicatie a tipurilor de stereotipuri - crearea stereotipurilor: cauze si efecte - impactul lor asupra societatii. Conceptul de prejudecata si discriminare. - modalitati de combatere a stereotipurilor - o lume fara stereotipuri..e posibil? Obiectiv : insusirea unor termeni specifici educatiei interculturale.

Prelegere

Prezentare Power- point

Discutia in grup mare

Prelegere Explicatie

Dezbatere

Video-proiector Laptop

10:25- 10:45

~20 ’ Discriminarea si prejudecata

Participantii vor fi impartiti cate 4 membri in 3 grupe. Fiecare grupa primeste cate un studiu de caz referitor la tema cursului. Membrii fiecarei grupe va trebui sa analizeze cazul respectiv, realizand o compunere de maxim o pagina, ce va fi prezentata si celorlalte 2 grupe. Concluzia interpretarii va trebui expusa intr-un motto, sau fraza. Se va urmari analiza cognitiva si afectiva a situatiei dar si intentia de actiune sau comportamentul adoptat. Obiectiv: dezvoltarea de catre participanti a atitudinilor si gandirii critice impotriva discriminarii si intolerantei.

Studiu de caz

Munca in grup mic

3 studii de caz diferite 3 coli de hartie diferite culori 3 pixuri

In continuare vom aborda teme precum...............................................................................................,urmand ca la final sa parcurgem evaluarea intermediara.


26

3.2.3. Agenda participantului

Agenda instructorului (orarul) cuprinde:

- ora de începere şi de terminare a sesiunilor de dimineaŃă şi după-amiază

- titlul

- sub-punctele subiectelor discutate

Recomandări:

- nu notaŃi orele de începere pentru fiecare subiect in parte; unii participanŃi ar putea fi preocupaŃi cu

cronometrarea formatorilor

- respectati orele de începere şi terminare a sesiunilor / pauzelor.

In cazul in care dipuneti de timp si doriti inceperea unui nou subiect, intrebati intotdeauna daca participantii sunt de

acord cu constinuarea programului.

3.3. InvăŃarea şi instruirea

Instruirea este termenul scurt pentru procesul sistematic prin care un individ este ajutat să stăpanească indeplinirea

unor sarcini bine definite la standarde stabilite.

Instruirea trebuie întotdeauna făcută astfel incât să fie in raport cu nevoile identificate şi trebuie să aibă obiective clare,

măsurabile.

Ce se invaŃă ?

CunoştinŃe: idei, principii, concepte, reguli, logică şi cuvinte (noi) care trebuie învăŃate pe dinafară.

Atitudini: interese, aprecieri, idealuri, comportamente concrete şi vizibile care trebuie să fie folosite pentru

atingerea unui anumit scop.

AbilităŃi: obiceiuri create sau modalităŃi in care participanŃii folosesc cunoştinŃele invăŃate, modul în care

evaluează aceste cunoştinŃe, modul in care abordează problemele.

3.3.1. Educatie formal ă – Educatie nonformal ă

Educa Ńia formal ă: Se referă la ansamblul activităŃilor intentionate, sistematice şi organizate/ desfăşurate in cadrul

unor instituŃii de invăŃământ specializate ( scoala, gradinita, universitate etc.) având ca scop formarea personalităŃii

umane. Planul de invăŃământ al instituŃiei respective cuprinde o serie de activităŃi didactice riguros organizate dar si o

serie de obiective educaŃionale clare, pe baza cărora cadrul didactic va livra cursul, incercand să le indeplinească.

Cel mai elocvent exemplu de activităŃi este reprezentat de cursurile şi seminariile obligatorii incluse in planul de

invăŃământ ale diferitelor şcoli.

Educa Ńia non-formala : include un ansamblu de activităŃi educative, structurate şi instituŃionalizate care au loc in afara

sălilor de curs, fiind activităŃi opŃionale sau facultative. Acest tip de educatie vine in completarea celei formale şi este

constituit dintr-o gamă foarte largă de activităŃi flexibile, adaptate nevoilor şi intereselor persoanei. Grupul Ńintă al

educaŃiei non-formale este extrem de vast şi poate include: elevi, studenŃi, persoane adulte, persoane aflate in

dificultate, ONG-uri etc.

Printre obiectivele specifice acestei educatii, se pot enumera:

a. susŃinerea celor care doresc să-şi dezvolte sectoare particulare in comert, agricultura, servicii şi industrie


27

b. ajutarea populaŃiei pentru a exploata mai bine resursele locale sau personale.

c. desăvârşirea profesională sau iniŃierea intr-un nou domeniu/ intr-o nouă activitate.

d. promovarea noilor tipuri de educaŃie: educaŃia internaŃională, pentru sănătate.

Riscul acestui tip de educaŃie este reprezentat de posibilitatea realizării neprofesioniste a activităŃilor specifice precum

şi de dificultatea de a aparea in evaluarea obiectivă a rezultatelor obŃinute.

Diferen Ńa cea mai mare intre educatia formal ă şi educatia non-formala constă în metoda folosit ă.

Metoda este mijlocul prin care sunt îndeplinite obiectivele unei activităŃi. Ea răspunde de obicei la întrebarea "Cum?"

De aceea atunci când alegem o metodă trebuie să Ńinem cont de 2 aspecte: pe de o parte de conŃinutul informaŃional,

iar pe de altă parte de măsura în care implicăm auditoriul.


28

3.4. Particularit ăŃile înv ăŃării la adul Ńi

3.4.1. Cum înva Ńă adul Ńii?

Malcom Knowles, recunoscut specialist în problema educaŃiei adulŃilor, a realizat o caracterizare a trăsăturilor

definitorii pentru adulŃii care invaŃă, scoŃând in evidenŃă următoarele:

~ Adul Ńii sunt persoane independente:

De aceea ei trebuie lăsaŃi să se exprime liber. Este recomandabil să fie implicaŃi in realizarea unor proiecte

care sa releve interesele lor profesionale şi de cunoaştere, arătându-li-se astfel in ce fel rezolvarea

diferitelor sarcini de instruire ii poate ajuta in atingerea unor scopuri personale.

~ Adul Ńii de Ńin o bogat ă experien Ńă de via Ńă:

Ei au nevoie să li se recunoască experienŃa dobândită anterior şi chiar să le fie valorificată.

~ Adul Ńii îsi propun atingerea scopului indiferent ce într eprind:

Este recomandabil ca in programul de instruire in care ei sunt implicaŃi să fie relevate in mod transparent

scopurile şi obiectivele ce trebuiesc a fi atinse.

~ Adul Ńii sunt atra şi de ce e relevant:

Ei au nevoie să inŃeleaga raŃiunea pentru care trebuie să inveŃe ceva nou. Este indicat să li se ofere

oportunitatea ca ei să îsi aleaga singuri proiectele pe care le vor realiza, căci doar aşa proiectele vor

reflecta nevoile lor proprii de invăŃare.

~ Adul Ńii au sim Ń practic:

Inseamnă că trebuie să li se demonstreze in ce măsură ceea ce invaŃă le este de folos in viaŃa cotidiană.

Aspecte ale memorării:

- reŃinem mai uşor partea de inceput a unui material/eveniment

- fără repetare uităm rapid (după 24 ore)

- reŃinem uşor lucrurile neobişnuite

- reŃinem mai uşor partea de final a unui material/eveniment

Stimularea ambelor emisfere cerebrale spore şte eficien Ńa inv ăŃării.


29

Emisfera Responsabila pentru: Influenta asupra omul ui

Dreapta -găndirea fără limbaj

-percepŃie spaŃială, vedere în relief,

visul/ imaginaŃia

-muzica şi culoarea

-intuiŃie

-privire de ansamblu

-mod de gândire deductiv

-identifică detaliile dintr-un ansamblu

-dificultăŃi in a stabili priorităŃi şi a face

lucrurile in ordine

-atractivitate către lucruri tangibile

decât de simboluri

-orientată către aplicaŃii

-se bazează pe intuiŃie

-dificultăŃi in alegerea celor mai

potrivite cuvinte

-creativ- emoŃional

Stânga -limbaj

-calcul logic/ matematic

-capacitate de analiza şi abstractizare

-preferinŃa pentru detalii şi nu pentru

ansamblu

-procedura metodică

- cunostinŃele sunt asimilate intr-un

mod secvenŃial

-mod de gandire inductiv

-orientare spre date şi detalii

-tentaŃie de a face liste şi planuri

-procesarea simbolurilor

-raŃionament demonstrativ

-se bazează pe realitate

-coordonează abilităŃi de vorbire şi

scris

-orientare spre reguli

-extragere de concluzii dintr-un

număr redus de date

Persoanele care au fost antrenate să-şi folosească preponderent o emisferă cum ar fi: contabilii, inginerii (emisfera

stângă) sau actorii, muzicienii (emisfera dreaptă) au dificultăŃi in a-şi folosi cealaltă emisferă.

Cu toate că cele mai multe principii de învăŃare şi metode de instruire au fost dezvoltate cu şi pentru copii, orientările

moderne în ştiinŃele educaŃiei au lansat, ca urmare a ideii de învăŃare permanent ă (pe toata durata vieŃii) principii şi

metode noi, adecvate adulŃilor. La polul opus se afla rezisten Ńa la învăŃare, ce reprezintă o atitudinea adesea intalnită

la adulŃi, pe motivul perceperii invăŃării ca pe un dureros proces al schimbării atât pe plan personal cât şi profesional.

Depăşirea acestor obstacole se poate realiza prin plasarea grupului de invăŃare intr-un context stimulativ, crearea unei

ambianŃe placute şi incurăjătoare.


30

Motivatia înv ăŃării la adul Ńi

PrezenŃa motivaŃiei determină implicarea activă in activitatea de invăŃare, o memeorare temeinică şi rapidă a noilor

informatii, depăşirea obstacolelor, participarea frecventă la activităŃi şi mai ales plăcerea de a invăŃa. Aşadar motivele

care il determina pe adult să inveŃe sunt variate, insa pe baza lor putem identifica principalele surse motivaŃionale:

a. RelaŃiile sociale: adulŃii vin la cursurile de specializare/ instruire pentru a-şi face prieteni noi, cunoştiinăe; să

socializeze

b. Aşteptările sociale: la insistenta unei autorităŃi, la recomandările prietenilor, colegilor

c. Bunăstare socială: de a se simŃi util societăŃii invătând domenii noi fără legătură cu profesia de bază.

d. Avansare profesională: pentru a obŃine beneficii materiale, avansare profesională şi pentru a Ńine piept

concurenŃei

e. Refugiu: pentru a scapa de plictiseala, a scăpa de rutina zilnică

f. Interes cognitiv: pentru a-şi satisface curiozitatea.

Un formator pentru adulŃi eficient creează un mediu de învăŃare bazat pe cooperare. Un astfel de ambient integreaza

participanŃii în procesul de planificare. Formatorul trebuie să facă posibilă analiza nevoilor de formare şi să

stabilească obiective de învăŃare pe baze nevoilor identificate. Programul de învăŃare trebuie să vizeze activităŃi de

învăŃare succesive, care să utilizeze metode şi resurse special concepute pentru atingerea obiectivelor de învăŃare.

Dacă invăŃarea adulŃilor inseamnă in primul rând participare, atunci pasivitatea, utilizarea metodelor tradiŃionale nu

poate da rezultate. Metodele activ-participative, centrate pe cursantul- adult, au dovedit eficienŃă.

Design-ul instruirii adul Ńilor

1. AdulŃii au nevoie sa stie de ce trebuie să inveŃe un anume lucru.

2. AdulŃii invaŃă mai bine experimentând.

3. AdulŃii abordează invăŃarea ca un proces de rezolvare a problemelor.

4. AdulŃii invaŃă cel mai productiv atunci când subiectul constituie pentru ei o valoare cu aplicabilitate imediată.

5. InstrucŃiunile pentru adulŃi trebuie să pună accent mai mult pe proces şi mai puŃin pe conŃinutul ce urmează a fi

livrat.

6. AdulŃii işi doresc să fie implicaŃi in desfăşurarea şi evaluarea activităŃilor.

7. AdulŃii sunt interesaŃi de subiectele care se referă la profesia sau la viaŃa lor profesională.

Atmosfera de inv ăŃare la adul Ńi

1. AdulŃii invaŃă mai eficient când se află intr-o atmosferă relaxantă, de incredere, de prietenie.

2. AdulŃii apreciază invitaŃia de a se exprima cu privire la opiniilor celorlalŃi sau cu privire la propriile opinii.

3. AdulŃii au nevoie de mai mult confort ( ex: iluminat bun, mese, scaune cu spătar)

4. AdulŃii lucrează mai eficient in grupuri mici, care le ofera posibilitatea de a-şi impărtăşi experienŃa şi de a reflecta

asupra celor spuse de alŃii.

3.4.2. InvăŃarea experien Ńială

În activitatea formatorului, chiar de la început, trebuie să fi apărut o posibilitate de a se asigura că informaŃiile de baza

sunt nu doar transmise, ci şi reŃinute. Simplă, deşi nu prea eficienta, întrebare "aŃi înŃeles ?" reprezintă o sugerare a


31

răspunsului „ da”; realizându-se astfel o atitudine mai mult pasivă decât activă a audienŃei. Pentru o verificare corectă

a gradului de instruire se recomandă utilizarea intrebărilor deschise, ce vor acorda posibilitatea argumentării

răspunsului.

InvăŃarea experienŃială este reprezentată sub forma unui ciclu, in cadrul căruia se trece prin cele 4 etape ale invăŃării

experienŃiale:

Experien Ńa concret ă practica Observarea reflexiv ă exemple Conceptualizarea abstract ă teorie: Experimentare

activ ă: experiment.

Privind cu atenŃie schema vom constata că adulŃii incep invatarea din experien Ńă - o acŃiune, un sentiment, o

problemă sau un eveniment - care creează nevoia de mai bună înŃelegere.

Pentru a putea învăŃa din această experienŃă, trebuie elaborat un context. Cei care învaŃă reflecteaz ă asupra a ceea

ce s-a întâmplat: (când, cine, ce a făcut), de ce s-a întâmplat şi care sunt consecinŃele. Apoi ajung la o concluzie

despre experienŃă (ce a fost bun sau rău, şi de ce).

Dupa identificarea concluziei şi evaluarea a ceea ce s-a intamplat, aceştia se vor gândi la modul cum vor reac Ńiona

in viitor într-o astfel de situaŃie şi ce doresc să obŃina prin procesul de învăŃare. Acum apare tendinta de a

generaliza concluzia identificată, cercetând literatura de specialitate sau prin informarea cu privire la validitatea

acesteia in general. ( Concluzia este valabila in toate situatiile sau a fost valabila doar intr-o anume situatie).

Urmatoarea etapă va fi experimentarea activ ă: testarea personalaa ceea ce s-a invăŃat.

3.4.2.1. Etapele inv ăŃării experien Ńiale

EXPERIENłA

Atât la inceputul cât şi la finalul sesiunii de instruire aspectul experitei participantilor la sesiunea de instruire este

esenŃială. Formatorul va trebuie sa fructifice această experienŃă şi nicidecum să o ignore. ExperienŃa participanŃilor

reprezintă punctul de pornire intr-o asemenea activitate şi aceasta trebuie exploatată prin diferite metode:

brainstorming, studiu de caz, joc de rol etc. ExperienŃa reprezintă, cu alte cuvinte, bagajul de cunostinŃe şi informaŃii pe

care il deŃin participanŃii inainte de procesul de instruire, urmând ca la finalul sesiunii aceasta să fie completată şi

aprofundată, după caz.

ANALIZA

Aceasta etapa se referă la verificarea cunoştinŃelor anterioare ale participanŃilor. Rolul formatorului este de a solicita

exprimarea cursantilor cu privire la o problemă, urmând a analiza validitatea sau corectitudinea cunostinŃelor cu privire

la tema in cauză. Această etapă este deosebit de importantă, deoarece participanŃii vor fi antrenaŃi in comunicare şi

se va stabili un schimb de „ experinte”. In acest unii participanŃi cu o experienŃă mai puŃin bogată, vor avea şansa de a-

şi imbuntăŃi bagajul de cunoştinŃe. Important este ca formatorul să incite patricipanŃii la discuŃie prin utilizarea

intrebărilor deschise; deci care necesită elaborarea şi argumentarea răspunsurilor.

GENERALIZAREA

32


In această etapă se vor rezuma rezultatele analizei anterioare şi se vor trage concluzii. Ea este deosebit de importantă

pentru că in acest moment vor lua naştere nişte principii de bază, care vor fi aplicate in diferite aspecte ale vieŃii

cotidiene (cum vom reacŃiona pe viitor in asemenea situaŃii?). Rolul formatorului este de rezuma cele discutate şi de a

sublinia punctele cheie, ce, desigur, vor trebui să fie in concordanŃă cu scopul de la care s-a pornit procesul de

invăŃare experienŃială ( cu ce scop am dezbătut tema aceasta ?).

APLICAREA

In această etapă, participanŃii vor pune in practica cele invăŃate. Această etapă nu se desfaşoară in acelaşi spaŃiu

unde au avut loc etapele de mai sus, ci intr-un cadru al vieŃii de zi cu zi. Formatorul nu va fi de faŃă când aceste

invăŃăminte vor fi puse in practică de către participanŃi, insă acesta speră o schimbare a comportamentului

participanŃilor ca urmare a procesului de instruire. De fapt in această etapă va fi vizibil dacă obiectivul sesiunii de

instruire ( orice obiectiv vizeaza o schimbare de atitudine şi comportament ) a fost atins sau nu.

3.4.2.2. InvăŃarea exprien Ńială este:

DirecŃionată spre sine ... ParticipanŃii îşi asumă responsabilitatea pentru propria situaŃie de învăŃare, deoarece îşi

cunosc nevoile.

Orientată spre satisfacerea unei nevoi imediate ... MotivaŃia pentru a învăŃa este mai mare atunci când se coreleaza cu

o nevoie imediată a participantului.

Participativa ... Rolul participantului în procesul de învăŃare este activ şi nu pasiv. Implicarea în experienŃă constituie

primul pas în învăŃare.

Reflectivă ... Procesul de învăŃare implică gandirea asupra experienŃei avute, formularea unor concluzii din cele

învăŃate şi stabilirea unor principii care să fie aplicate în viitor.

Sursă de feedback ... InvăŃarea eficientă necesită formarea deprinderii de a oferi şi de a primi feedback care este

corectiv, dar în acelaşi timp, suportiv.

Centrată pe respectul pentru participant ... Respectul şi încrederea reciproca între formator şi participant este benefica

procesului de învăŃare.

Realizată intr-o atmosferă de siguranŃă ... O persoană relaxată învaŃă mai uşor decât o persoană temătoare, nervoasă

sau supărată.

Desfăşurată intr-o ambianta placuta ... O persoană căreia îi este foame, frig, este bolnavă sau obosită nu poate învăŃa

cu eficienŃă maximă.

3.4.3. Barierele inv ăŃării la adul Ńi

„Ştiu deja”

ParticipanŃii care exprimă o asemenea atitudine sunt in general cei care cred că nu necesită procesul de instruire

deoarece se consideră a fi deja bine pregătiŃi in acest domeniu. De regulă acestia sunt cei care vin mai mult pentru

obŃinerea unei diplome. IncercaŃi să nu vă lăsaŃi influenŃaŃi de atitudinea lor şi utilizaŃi experienŃa lor pentru a vă atinge

scopul.

„Experien Ńa anterioar ă”

PregătiŃi seisiuni de instruire interesante pentru participanŃii care consideră că participarea la sesiunea de invăŃare

este irelevantă sau plictisitoare. In general oamenii sunt obisnuiŃi să inveŃe in stil traditional de tipul: formatorul

33


dictează şi ei işi iau notiŃe. PropuneŃi metode inovative de livrare a conŃinutului.

„Prea b ătrân pentru a înv ăŃa”

Această atitudine o au in general oamenii de o vârstă inaintată, care din diferite motive consideră că nu mai au pentru

ce invăŃa. Acest comportament este determinat şi de complexul evoluŃiei tehnologiei sau a limbajelor specializate

( ex: trainer, feedback). MulŃi nu sunt informaŃi cu privire la semnificaŃia acestor limbaje şi se simt stânjeniŃi de faptul

că ei nu sunt in stare să participe activ. Total greşit! Omul invaŃă cât traieşte şi nu este o rusine să nu fi familiarizat cu

anumite concepte. Participarea activă la curs constituie o modalitate de a invăŃa lucruri noi.

„Lipsa încrederii”

Faptul ca la o sesiune de training participă cursanŃi cu pregătiri diferite şi funcŃii diferite, îi determină pe unii dintre ei să

nu participe activ la curs, de teama de a nu fi luati in derandere ( sunt timizi) sau pentru ca nu au incredere in restul

participantilor. Au emoŃii când trebuie să vorbească şi evită să se implice in activităŃi. IncercaŃi să ii implicaŃi cât mai

mult fără a-i scoate in evidenŃă individual.

34

IV.REALIZAREA ACTIVIT ĂłILOR DE FORMARE


4.1. Livrarea cursului. Recomand ări importante pentru formator

Aten Ńie!:

Înainte de inceperea cursului

- fiŃi prezenŃi în sala de curs cu cel puŃin o oră înaintea participanŃilor pentru a pregăti materialele şi

echipamentele (în special când nu cunoaşteŃi sala);

- purtaŃi întotdeauna la dvs. o listă cu materialele şi echipamentele necesare;

- rezervaŃi-vă un sfert de oră pentru a vă pregăti fizic: Ńinută, postură, respiratie

- mental: puneŃi-vă in postura de instructor, vizualizaŃi participanŃii in sală, incercaŃi să vă imaginaŃi ce vor simŃi

şi care vor fi aşteptările lor

In continuare vom prezenta 7 etape de urmărit pentru desfăşurarea unui stagiu de formare:

1. Stabilirea unui climat pozitiv cu interlocutorii : a) Prezentarea formatorului şi a cursanŃilor b) AntrenaŃi cursanŃii in mici discuŃii c) IncitaŃi interesul cursanŃilor d) ManifestaŃi incredere faŃă de abilităŃile şi cunoştinŃele cursanŃilor

2. Prezentarea stagiului de formare. a) StabiliŃi obiectivele stagiului de formare şi a modalităŃilor de evaluare a lor b) ReluaŃi ideile principale ale stagiului de formare trecut şi realizaŃi legături cu cel prezent c) ExplicaŃi importanŃa realizării obiectivelor d) VerificaŃi abilităŃile cursanŃilor e) DeterminaŃi termenii noi

3. Demonstrarea sarcinilor pe care le vor avea de r ealizat la finalul stagiului. a) Prezentarea generală a modalităŃilor de indeplinire a sarcinii şi realizarea ei simultană b) ScoateŃi in evidenŃă punctele importante ale realizării sarcinii c) AcordaŃi explicaŃii la intebările cursanŃilor d) RepetaŃi demonstraŃia dacă este cazul e) ReluaŃi principalele etape de realizare a obiectivelor

4. Indrumarea cursan Ńilor in vederea realiz ării sarcinilor stabilite. a) Realizarea sarcinilor de către cursanŃi b) AsiguraŃi securitatea operaŃiilor şi siguranŃa echipamentului utilizat c) IndrumaŃi cursanŃii in funcŃie de necesităŃi d) IncurajaŃi cursanŃii (feedback)

5. Asistarea cursan Ńilor s ă realizeze independen Ńi sarcinile. a) SupravegheaŃi cursanŃii şi nu părăsiŃi sala de curs dacă nu este necesar b) ReduceŃi gradul de indrumare a cursanŃilor c) InterveniŃi doar in caz de necesitate

6. Testarea performan Ńelor cursan Ńilor a) UtilizaŃi o listă de testare a performanŃelor b) LăsatâŃi cursanŃii să se desfaşoare fără a interveni

35 7. Evaluarea rezulatelor ob Ńinute

a) InformaŃi cursanŃii despre rezultatele obŃinute


b) Dacă unii cursanŃi nu au trecut testul, incercaŃi să ii explicaŃi punctele slabe c) AdoptaŃi o atitudine pozitivă şi incurăjătoare.

! Nu uita Ńi să vă incadrati in timp.

4.2. 1Elementele procesului de comunicare

Comunicarea stă la baza tuturor proceselor, interacŃiunilor şi relaŃiilor interumane. Societatea există practic datorită

procesului de comunicare, pentru că fara el structurile sociale nu s-ar putea forma sau menŃine. Comunicarea este

interpretată ca o condiŃie vitală a vieŃii omeneşti şi a ordinii sociale. Watzlawick, un specialist intr-ale comunicării este

de părere că: “nu exist ă posibilitatea necomunic ării”.

Comunicarea poarta in sine 4 inŃelesuri de bază:

1. –Comunicarea este vazută ca o intelegere atât a mesajelor primite pe diferite canale de comunicare de la

diferite mijloace de comunicare, cât şi ca inŃelegere intre 2 persoane, intre o persoana şi un grup sau intre 2

grupuri.

2. –NoŃiunea de comunicare inseamna şi comunitate, existenŃa grupurilor precum şi a structurilor sociale pe care

acestea le dezvoltă.

3. –Conceptul de comunicare implementeaza la nivelul mentalului social şi noŃiunea de participare. Din partea

membrilor grupurilor. Este un proces de transfer şi contratransfer informaŃional, ce nu poate exista in absenŃa

membrilor acestora.

4. –Comunicarea organizează. AcŃionăm pe baza comunicării. Intâi gândim şi apoi acŃionăm, iar acŃiunea gândirii

inseamnă comunicare. Datorită comunicării este posibiliă atât acŃiunea organizată cât şi organizarea acŃiunii.

De-a lungul timpului au fost încercate mai multe definiŃii ale termenului „comunicare”. Printre altele este un

comportament care, din punct de vedere al celui car e comunic ă, are ca tel transmisiunea de mesaje, cu

ajutorul unor simboluri, c ătre una sau mai multe persoane. (Michael Kunczik)

Totuşi termenul de comunicare presupune 2 caracteristici principale:

a. Cel puŃin un individ X trebuie să emită un mesaj, ceea ce inseamnă incercarea de a comunica sau nu cu un alt

individ Y. AcŃiunea aceasta reprezintă un proces de comunicare atâta timp cât ea directionează mesajul spre Y, cu

intenŃia de a impărtăşi acestuia ceva, chiar dacă Y percepe sau nu mesajul. Din punct de vedere al comunicării

interpersoanle, care se bazează pe reciprocitate, lipsa de reacŃie (feedback) a lui Y nu intruneşte condiŃiile unui

proces de comunicare. Aici consta diferenŃa intre a spune şi a comunica

A spune inseamnă:

Sursa Tinta

36

A comunica presupune :


Mesaj

Emitator Receptor

codificare canal decodificare

Feedback

b. Receptarea coectă a mesajului. Din punct de vedere al indvidului care transmite un mesaj, procesul comunicării

are loc chiar dacă mesajul receptat sau nu, dar din punct de vedere al procesului de comunicare este nevoie de un

feed-back ; deci implicit de receptarea corectă a mesajului emis.

Codificarea este operaŃia prin care sursa comunicării îşi expune ideile în seturi de simboluri, valori. Codificarea

reprezintă aşadar un limbaj.

Simbolurile conŃin informaŃia care se doreşte a fi transmisă, sau mesajul.

Decodificarea este procesul prin care destinatarul interpretează, deşluşeşte mesajul receptat.

Feedback-ul este ultima etapă in procesul de comunicare.

Dupa cum putem observa, indiferent de forma pe care o îmbracă, orice proces de comunicare are câteva

elemente structurale caracteristice :

• existenŃa a cel putin doi parteneri (Emi Ńător şi Receptor) între care se stabileşte o anumită rela Ńie;

• capacitatea partenerilor de a emite şi recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri;

• existenŃa unui canal de transmitere a mesajului.

4.4. Tipurile comunicarii

În funcŃie de num ărul participan Ńilor şi tipul de relaŃie dintre ei, există cinci tipuri de comunicare:

� Comunicarea intrapersonală – se referă la fiecare persoana care gândeşte pentru ea insăşi, sau

care la un moment dat gândeşte cu voce tare, verbalizându-şi gândurile, şi tot in acest proces işi

poate pune sieşi intrebări şi tot persoana in cauză să fie cea care răspunde.

� Comunicarea interpersonală – implică, in mod obligatoriu, existenŃa a minimum doi parteneri de

discuŃie. Forma ei cea mai răspândită este dialogul.

� Comunicarea de grup – este foarte strans legata de comunicarea interpersoanala, fiind practic o

extensie a acesteia la mai multe persoane.

� Comunicarea publică - implică prezenŃa unui emiŃător unic şi a unei multitudini de receptori

(prelegerile, discursurile).

� Comunicarea de masă – este o forma a comunicării mediatizate şi este realizată de către

specialişti. Comunicatorii acestui tip de comunicare se pot defini orice persoane care lucrează in

orice fel de ramură a mass-mediei scrise sau audio- vizuale şi care contribuie, direct sau indirect,

la realizarea, prelucrarea, selecŃia şi prezentarea oricăror declaraŃii de presă sau care lucrează la

realizarea oricărui tip de materiale difuzate prin mijloace mass-media.

Cele mai importante tipuri de comunicare, sunt:

37

Comunicarea verbală:

� Comunicare orală


� Comunicare scrisă

Comunicarea non-verbală:

� Comunicare tactilă (metacomunicare)

� Comunicare sonoră (paracomunicare): intonaŃie, inflexiuni ale vocii, ritm

� Comunicare gestuală (Kinetică): gesturi, mimică

� Comunicare vizuală

4.4.1. Comunicarea verbal ă

4.4.1.1. Comunicarea oral ă

Cu toŃii acceptăm că viaŃa de zi cu zi, fie cea personală sau cea profesională, nu ar putea exista fără comunicare. Mai

mult, nereuşitele din activitatea umană, indiferent de domeniu, sunt atribuite eşecului de a comunica in mod

corespunzător. Intrebările la care trebuie să răspundă orice mesaj complet sunt: Cine ? Ce ? Cand ? Cum? Unde ?

De ce se intamplă acest lucru ?

Oamenii sunt convinşi de abilităŃile lor de comunicare şi consideră că nu mai au nimic de invăŃat in acest domeniu.

Total greşit! Comunicarea verbală este un proces amplu, alcătuit din cuvinte dar şi gesturi, emoŃii, limbaj al trupului de

care trebuie sa Ńinem cont.

Nu există o reŃetă a „cantităŃilor” necesare de abilităŃi in comunicare dar putem sublinia factorii care asigură reuşita in

acest domeniu:

- claritatea de exprimare: obŃinută prin utilizarea cuvintelor corespunzătoare unui anumit scop şi claritatea

inŃelegerii celorlalŃi, dobândită prin ascultare activă, empatică (abilitatea de a înŃelege o persoană atât din

punct de vedere cognitiv, cât şi emoŃional). Nu trebuie să încercaŃi să impresionaŃi auditoriul folosind cuvinte

lungi şi complicate.

- concentrare: asupra gândurilor noastre, asupra ceea ce vrem să exprimăm. Dacă suntem obiectivi şi avem

putere de analiză vom avea abilitatea de a decide exact ce vrem să spunem, eliminându-ne astfel de o

incărcătură emoŃională nedorită, ce ar putea ingreuna transmiterea mesajului.

- atragerea aten Ńiei interlocutorului: pentru care există o stare permanentă de concurenŃă. Este foarte greu

să te faci ascultat mai ales in cazul in care fiecare dintre noi suntem zilnic bombardaŃi de informaŃii din diferite

surse (probleme in familie, tv etc) iar puterea de concentrare scade semnificativ. Avem şanse de reuşită doar

dacă ceea ce spunem este important sau interesant. Este indicat să cerem in mod explicit:” Vă rog să-mi

acordaŃi atenŃie pentru că am ceva foarte important de spus.” In acest caz va trebui ca mesajul nostru să fie pe

măsura aşteptărilor interlocutorului. Pentru acest lucru trebuie să Ńinem cont de valorile şi opiniile lui, atitudinile

şi experienŃa personală. Utilizând elemente ale comunicării nonverbale (mimica, gestica etc) vom putea

observa dacă interlocutorul a inŃeles mesajul comunicat. (ex: dacă observăm o privire intrebătoare, ne vom da

seama că persoana in cauză are nelămuriri, aşadar vom putea solicita un feedback de la ea).

38

4.4.1.2. Comunicarea scris ă


Comunicarea scrisă este de preferat atunci când mesajele:

- sunt complexe sau detaliate şi necesită o planificare atentă

- nu este nevoie de un feedback imediat

- se doreşte reducerea factorilor „disturbatori” ce pot avea loc in cazul comunicării orale

- este nevoie de păstrarea informaŃiilor sau a mesajelor

La elaborarea oricărui document scris trebuie considerate următoarele faze:

� Stabilirea scopului

� Alegerea auditoriului

� Elaborarea structurii documentului

� Scrierea unei ciorne a textului

� Editarea textului şi corectarea sa

Orice document scris trebuie sa aiba un scop. In funcŃie de acest lucru se vor stabili informaŃiile din cuprinsul

documentului; acestea urmând a fi structurate şi exprimate cât mai concis.

De asemenea este important să ştim nu doar „cum ” ci şi „ cui ” adresăm mesajul.

- ce anume ştie interlocutorul; detaliile urmează a fi omise

- ce nevoie are acesta de a cunoaşte informaŃiile din mesaj

- care va fi ordinea de introducere a acestor date in mesaj

Este indicată elaborarea unei ciorne in prealabil pentru a decide următoarele aspecte pentru a le corela cu tipul de

document scris, care trebuie elaborat (corespondenta, proces verba, raport etc):

• Introducerea

• Titlurile

• SpaŃiile libere

• PunctuaŃia

• Lungimea propoziŃiilor

• Utilizarea jargonului/ neologismelor profesionale

• Varietatea stilului

• Fontul utilizat

4.4.2. Comunicarea nonverbal ă

InsoŃeşte toate modurile de comunicare fiindcă, indiferent de ceea ce spunem, nu putem separa cele spuse de ceea

ce simŃim şi de felul in care spunem. S-a constatat ca eficienŃa unui mesaj este atunci asigurată când comunicarea

verbală este insoŃită şi de cea non-verbala (aceasta repezentând 55% din transmiterea lui).

Comportamentul nonverbal influentează profund procesul de comunicare iar aspectele care stau la baza lui sunt

următoarele:

- nuanŃele vocale: ton, intonaŃie

- poziŃia corpului: drept, aplecat

39

- gesturile: mişcări ale mâinilor, capului

- expresia facială: zâmbet, incruntare, mirare

- contactul viuzal: mod de a privi, durata contactului vizual


- contactul fizic: atingerea braŃului, a umărului

- orientare faŃă de cel care vorbeşte: in faŃa, in lateral, in spate

- spaŃiul personal: distanŃa intre interlocutori

- infăŃişarea: imaginea pe care incercăm să o creăm prin imbrăcămintea purtată si ingrijirea personală.

Elemenetele comunic ării non-verbale şi publicul

IncercaŃi să simŃiŃi pulsul auditoriului in timpul prezentării pentru a vă da seama cum să abordaŃi restul discursului

dumneavoastră.

CăutaŃi semnalele non-verbale şi nu vă aşteptaŃi ca toată lumea să reacŃioneze la fel. Unii se vor apleca in faŃă, fiind

nerăbdători să pună intrebări, alŃii se vor sprijini de spătarul scaunului dorind mai mult ca sigur să se afle in altă parte. In cele

ce urmează vom propune câteva semnale ale diferitelor tipuri de spectatori.

Semne de interes:

ObservaŃi oamenii care zâmbesc şi aprobă sau pe cei care sunt aplecaŃi in faŃă, prezentând interes chiar dacă au expresia

uşor incrâncenată (semn de concentrare). Aplecarea in faŃă insoŃită de bărbia sprijinită pe mâini sugerează că persoana se

gândeşte la un aspect prezentat de către formator. Cei care se manifestă asa sunt de „ partea dumneavoastră”; aşadar

profitaŃi de faptul că sunteŃi ascultat şi antrenaŃi-i in prezentare.

Atitudine critic ă:

Ostilitatea sau dezaprobarea publicului este exprimată in mai multe moduri. Unii se vor apleca spre vecini pentru a critica.

Cei incruntaŃi cu braŃele/ picioarele incrucisate sau care se uită in tavan sunt de regulă mai puŃin interesaŃi de cele expuse

de către formator sau au reŃineri cu privire la el.

Mimica:

Dacă vă aflaŃi aproape de public veŃi observa mici semnale cum ar fi: mişcarea sprancenelor şi a privirii, lăsarea in jos a

colŃurilor gurii. In general o expresie facială neutră indică parere neformată. De asemenea, se spune că picioarele

incrucişate denotă indecizie. Nu treceŃi cu vederea acest fapt. Există posibilitatea ca o asemenea persoană să nu fi asimilat/

inŃeles un aspect al expunerii dumneavoastră.

FiŃi atenti la zgomote. Ele indică starea de spirit a auditoriului. Nu e cazul să vă intrerupeŃi discursul la auzirea fiecărui

zgomot dar semnalele de agitaŃie sau şoapte reprezintă indicii preŃioase.

Obiceiuri:

Limbajul corporal este subliniat şi prin jocul cu obiecte personale. Spre exemplu: ochelari, ceas, stilou, cercei. Privirea spre

ceas trădeaza nerăbdarea, roaderea unui stilou sugerează indecizie. AbsenŃa acestor obceiuri indică implicarea totală şi

acord cu prezentarea.

Să nu uit ăm elementele de limbaj non-verbal al formatorului :

TrimiteŃi semnale nonverbale despre starea dumneavoastră de spirit dar şi despre intenŃiile dumneavoastră. MentineŃi in

40

permanenŃă o poziŃie deschisă şi nu incrucişaŃi braŃele pentru a crea o barieră intre dumneavoastră şi audienŃă.

MentineŃi contactul vizual stabilind astfel un raport pozitiv cu auditoriul. AdoptaŃi o Ńinută dreaptă, plină de incredere,

sugerând astfel o bună cunoaştere a subiectului şi emanând credibilitate. Limbajul unui corp relaxat stabileşte legătura cu

auditoriul.


Gesturile cu mâna deschisă accentuează punctele cheie şi implică publicul in prezentare.

4.4.3. Comunicarea tactil ă

Posibilă doar in cadrul comunicării interpersonale, aceasta formă de comunicare este comună şi lumii animale. Ea

deŃine un caracter preponderent instinctual, deşi la un moment dat intervine conştiinŃa. Există 5 clase de atingeri,

dintre care vom aminti doar 3 cu privire la comunicarea in cadrul unui seminar.

1. Atingeri care emit emoŃii pozitive:

Mangarierea, atingerea de incurajare (bătaia pe umăr) etc. Comunică afecŃiunea, participarea sau aprecierea

unui efect pozitiv asupra receptorului. O asemenea manifestare completează limbajul verbal sau il substituie.

2. Atingeri ludice/ de joc:

Simularea unei loviri sau mângaieri intr-un context de joacă are caracter aluziv si presupune o concordanŃă

comună precum şi o relaŃie de apropiere.

3. Atingeri de control:

In această categorie sunt incluse semne ce au ca rol orientarea comportamentului sau a atitudinii sau

indemnul.

4.4.4. Comunicarea acustic ă

Proces de emitere- receptare a unor semnale acustice există atat in lumea animală cât şi in cea umană. Semnalele

produse de anumite organe: corzi vocale la oameni, organe muzicale la greieri etc. emit informaŃii despre specie,

identitate individuală sau sexuală, grupare, motivaŃii. Acestea sunt mai strâns legate de limbajul articulat cu care se impletesc

si pe care il completează. Astfel ritmul, timbrul, intonaŃia, pauzele, tonul, inălŃimea sau intensitatea vocii sunt folosite pentru a

nuanŃa şi chiar schimba inŃelesul unor cuvinte sau pentru a transmite atitudini – căldură, prietenie, teamă etc. Astfel, felul in care

spunem ceva poate fi mai expresiv decât o mie de cuvinte.

4.4.5. Comunicarea gestual ă (kinetic ă)

Kinetica se defineşte ca modalitate de comunicare prin intermediul gesturilor şi al mimicii. Interpretarea poate fi diferită

în funcŃie de diferitele zone geografice. Încercam sa exprimam o anume ideea sau un anume sentiment, însă maniera

prin care facem acest lucru determină o altă inŃelegere.

Astfel, desenarea unui cerculeŃ cu degetele mare şi arătător unite la vârf înseamnă "O.K." în America, "zero" în FranŃa,

"bani" în Japonia şi este o ameninŃare cu moartea în Tunisia.

În locul semnului de O.K., rusul ridică degetul mare în poziŃie verticală, francezul îşi duce la buze arătătorul şi degetul

mare unite la vârf, brazilianul îşi strânge între degete lobul urechii, iar sicilianul se ciupeşte uşor de obraz.

Pe de altă parte însă, existenŃa unor gesturi universale cum ar fi nedumerirea, care se exprimă prin ridicarea din

umeri, tristeŃea sau veselia sunt semnalate prin modificări fizionomice asemănătoare.

41

4.4.6. Comunicarea vizual ă

Se referă la totalitatea gesturilor şi a privirilor intreprinse de organele vizuale. În cadrul unei organizaŃii comunicarea

vizuală se realizează prin panouri publicitare, logouri.


Felul in care ne privim partenerul in ochi, in procesul comunicării este foarte sugestiv mai ales dacă luăm in

considerare durata privirii. Unii se pot simŃi stânjeniŃi de o privire fixă, alŃii o consideră de prost gust.

4.5. Ascultarea activ ă

Ascultarea, privită ca parte integrantă a procesului de comunicare, este mult prea puŃin folosită cu toate că reprezintă

un factor important pentru o comunicare eficientă.

Ea este ascultarea concentrată pe inŃelegerea mesajului in care receptorul este preocupat de verificarea măsurii in

care a auzit şi inŃeles corect ceea ce a vrut să transmită emitentul. In general se porneşte de la ideea că oamenii sunt

deficitari in a asculta pe altcineva. S-a constatat că o perosană uită o jumatate din mesajul unei conversaŃii de 10

minute, in 48 de ore dupa purtarea ei. In utlima perioada se acordă o deosebită atenŃie imbunătăŃirii tehnicilor de

ascultare şi se recomandă exersarea şi antrenarea acestor prin recursuri la tehnici speciale.

EducaŃia formală ne indeamnă să citim şi să scriem şi mai puŃin să ascultăm; aşadar, practic, nu facem nimic pentru a

ne imbunătăŃi această abilitate de comunicare pentru că nu cunoaştem rolul ei real.

Deseori nu facem diferenŃa intre “ a auzi” si “ a asculta”. In timp ce auzitul este mai mult un proces mecanic ce nu

implică neapărat ascultarea mesajului, ascultatul este un proces activ. Ascultarea inseamnă chiar şi a invaŃa şi a se

perfecŃiona.

4.5.1. Caracteristicile unui bun ascultator

Trăsăturile unui bun ascultator sunt :

- işi priveşte partenerul când vorbeşte

- intreabă pentru a clarifica ceea ce spune acesta

- intreabă pentru a demonstra ca urmăreşte firul naraŃiunii/ problemei

- nu işi intrerupe nejustificat partenerul

- se arată interesat de ceea ce simte acesta, punând intrebări

- repetă lucrurile pe care le spune interlocutorul

- nu grăbeşte interlocutorul

- este controlat emoŃional dar şi in limbaj

- menŃine subiectul până când interlocutorul a terminat ce avea de spus.

4.5.2 Bariere in calea ascult ării

In calea unei active şi eficiente ascultări pot să apară o varietate de aspecte care impiedică ascultarea eficientă a

interlocutorului şi care Ńin atât de vorbitor cât şi de ascultator, dar şi de momentul interacŃiunii.

a. Supraevaluarea vorbitului

b. Sistemul de valori

c. Stereotipiile

d. Graba formulării unei opinii

42

e. Ascultarea influenŃată

f. Ideile preconcepute şi mesaje cu incărcătură emoŃională

g. Preocupări personale

h. Incapacitatea de a ne concentra


i. Diferite nivele de educaŃie

j. Oboseala sau deficienŃe ale auzului

k. ritmul gândirii şi al rostirii: un vorbitor rosteşte circa 200 de cuvinte pe minut, iar ascultatorul poate procesa de la 300

până la 500 de cuvinte pe minut.

4.5.3 Etapele procesului de ascultare

Un studiu realizat de către manageri şi pentru manageri a aratat ca un manager transmite 39 % ( scris-9% si oral-

30%) şi recepŃionează 61% din timp ( citit- 16% si ascultare -45%). Aşadar majoritatea comunicării constă in ascultare.

Exista 6 etape care constituie un proces de ascultare eficient:

1. Ascultarea : Comunicarea poate fi deseori perturbată de mai mulŃi factori (ex: sirena unei ambulanŃe). Dacă

dumneavoastră consideraŃi că ceea ce auziŃi este important, va trebui să invăŃaŃi să faceŃi abstracŃie de anumite

sunete şi să ascultaŃi. Această fază se referă la codificarea mesajului.

NeglijaŃi tot ce vă poate distrage atenŃia şi concentraŃi-vă asupra ceea ce veŃi auzi.

LasaŃi-l pe celălalt să işi termine ideea, nu-l intrerupeti.

Nu vă pregătiŃi răspunsul in timp ce celălalt vorbeşte.

2. InŃelegerea : A inŃelege inseamnă a decodifica mesajul primit. Dacă interlocutorul utilizează cuvinte

necunoscute de către dumneavoastră veŃi avea probleme cu decodificarea mesajelor. Mai bine intrebaŃi semnificaŃia

unui cuvânt decât să riscaŃi interpretarea greşită a unui mesaj.

3. Interpretarea : se realizează prin empatie şi concentrarea asupra limbajului non-verbal. Prin empatie

stabilim starea emoŃională a interlocutorului pentru a-i răspunde corespunzător. ObservaŃi şi analizaŃi gesturile, Ńinuta,

miscările, vocea etc. Empatia imbină capacitatea de percepŃie cu abilitatea de comunicare. Acest lucru necesită

implicare şi concentrare.

4. Evaluarea : In aceasta etapa se dă un verdict al mesajului interpretat de către dumneavoastră. Se mai

numeşte şi ascultare critică. Acest tip de ascultare se practică mai ales faŃă de mesajul electoral al unui politician. Este

esenŃial să vă daŃi seama in ce măsură o afirmaŃie reprezintă un fapt sau o concluzie. Aceasta poate fi adevarată sau

falsă.

5. Memorarea: Uităm imediat ceea ce am auzit un mesaj. Se spune ca 75% din ce ascultăm uităm in 3

săptamâni. Cu toate ca uneori o frază, o idee sau un sentiment nu se uita atât de repede. Pentru a evita aceasta

situaŃie sunt recomandate tehnici precum:

-repeti Ńia: grupaŃi informaŃiile şi repetaŃi.

-recunoa şterea unui model : transpuneŃi informaŃia primită intr-un simbol, o imagine.

-reorganizarea materialului : in cel mult trei grupe principale, e o tehnica de succes mai ales pentru studenŃi

care susŃin examene.

-noti Ńele scrise: recomandate pentru discuŃiile in grup: fie o lista a ideilor principale, fie sub forma unui

rezumat.

43

6. Raspunsul: il reprezintă feedback-ul pe care il transmiteŃi după ce aŃi parcurs fazele anterioare. El trebuie să

reflecte cât mai exact reacŃia proprie la mesajul primit, indiferent de tipul ei: idee, acŃiune, sentiment.

4.6.Tehnica de punere a intreb ărilor


Atunci când informaŃia primită de la o persoană nu este suficientă, veŃi pune intrebări pentru a defini problema intr-un

alt mod. Uneori persoana intrebată se poate simŃi iritată. De obicei punem intrebări din 2 motive:

1. a obŃine detalii suplimentare

2. a clarifica folosirea unui termen

Intrebările trebuie să fie astfel formulate incât să nu pară ameninŃătoare pentru interlocutor. Inainte de a lansa o

intrebare fiŃi siguri că aveŃi un motiv intemeiat, identificaŃi clar ce vreŃi să aflaŃi, folosiŃi coduri non-verbale. Se poate

intampla ca ceea ce credeŃi dumneavoastră că ceea a vrut să spună cineva, nu corespunde cu inŃelesul pe care acea

persoană l-a dat mesajului. Pentru a clarifica această situatie, se va folosi parafrazarea.

„A parafraza” inseamnă a exprima in cuvinte proprii ceea ce aŃi inŃeles din mesajul interocutorului. Această metodă vă

dă posibilitatea de a verifica dacă aŃi inteles bine sensul celor comunicate iar interlocutorul va inŃelege că l-aŃi

ascultat.

Când parafrazaŃi, vă veŃi concentra asupra conŃinutului mesajului sau asupra atitudinii emitentului. Ex:” VreŃi sa

spuneti că....”, „ Deci, dumneavoastră consideraŃi că...”

ParafrazaŃi atunci cand:

- credeŃi că aŃi inŃeles mesajul dar nu sunteŃi absolut sigur

- este necesară o mai bună inŃelegere a mesajului inainte de a răspunde

- când ceea ce vi s–a transmis vi se pare a fi o contradicŃie

4.6.1. Tipurile de intreb ări

In cadrul unei conversaŃii pot fi adresate mai multe tipuri de întrebări:

� intreb ări deschise : se referă la intrebările care permit celui care raspunde să o facă intr-o manieră amplă,

având o libertate mai mare de exprimare şi de formulare a răspunsului.

Exemplu: Cum aŃi reuşit să rezolvaŃi problema X ?

� intreb ări inchise : se referă la intrebările la care interlocutorul nu poate răspunde pe larg, cu multe

explicaŃii, dar la care poate răspunde cu „ da” sau”nu”.

Exemplu: AŃi găsit soluŃia la problema X ?

� intreb ări directe : reprezintă variante ale intrebărilor inchise, caracterizate printr-o canititate limitată de

informaŃii cerute de către cel care intreabă.

Exemplu: „ La ce ora aŃi inceput azi cursul ?”

� intreb ări de sondare: reprezintă variante ale intrebărilor deschise, scopul lor fiind de incurajare a

interlocutorului pentru oferirea de informaŃii suplimentare. In general sunt utilizate după o intrebare inchisă.

Exemplu: „ CredeŃi că aveŃi aptitudini de formator ? (intrebare inchisă)

Da, cred ca da. (răspuns)

Cum motivaŃi răspunsul dumneavoastră ? (intrebare de sondare)

� intreb ări de dirijare: intrebările care sugerează răspunsul aşteptat:

44

Exemplu: „ Nu credeŃi că ar fi important să..?”

� intrebări ipotetice: permit testarea reacŃiilor interlocutorului la o situaŃie dată

Exemplu: „ Ce aŃi face dacă..........?”


� intreb ări reflexive : intrebări la care comentariile interlocutorului sunt rezumate sub forma unei noi

intrebări

Exemplu: „ Aşadar, credeŃi că ne lipsesc datele informaŃiei ?

� intrebare r ăspuns la alta intrebare: atunci când o persoană răspunde la o intrebare punând, la rândul ei,

o alta intrebare. Astfel de intrebări au scopul menŃinerii controlului asupra conversaŃiei sau asupra

interlocutorului.

Exemplu: „ Ce ar trebui sa facem in situaŃia asta ? Să vedem.... Tu cum crezi ca ar trebui să procedăm ?”

4.6.2. Abilita Ńi de formulare a intreb ărilor

- FormulaŃi clar şi precis – intrebările foarte lungi sunt greu de urmărit şi de răspuns.

- Nu puneŃi mai multe intrebări deodată – se creează confuzie; interlocutorul neştiind la care să răspundă.

- AcordaŃi interlocutorului o pauză după intrebare- pentru ca acesta să se poate gândi la un răspuns.

- FolosiŃi intrebări deschise şi mai puŃin intrebări inchise- cele deschise incurajează interlocutorul.

- EvitaŃi uilizarea intrebărilor care afirmă existanŃa unei singure opŃiuni- sunt total eronate. Nici nu incercaŃi să

sugeraŃi modalitatea perfectă de a acŃiona.

- AscultaŃi răspunsul oferit şi observaŃi comportamentul nonverbal.

4.6.3. Intreb ări contraindicate

� Intrebări multiple - a întreba despre mai multe lucruri la un moment dat înseamnă a incurca interlocutorul, care

nu mai ştie la ce anume să răspundă. Unele întrebări nu vor primi răspuns şi vor trebui repetate.

� Intrebări care sugereaza răspunsul - conŃin răspunsurile aşteptate de cel ce pune întrebarea şi nu ajută

interlocutorul. "N-ar fi mai bine dacă ... ?"

Aceste întrebări il manipuleaza pe cel care raspunde pentru că ii se vor induce răspunsurile, ingrădindu-i –se libertatea

de exprimare.

� Intrebările justificative - sunt percepute ca un interogatoriu "De ce ... ?"

Nu sunt adecvate pentru că determină o atitudine defensivă din partea interlocutorului, acesta încercând să găsească

explicaŃii sau scuze pentru comportamentul său.

4.7. Feedback-ul

Conceptele de feedback si de intarire sunt elemente esentiale in procesul de instruire. Feedback inseamnă a-i oferi

celui ce invaŃă / este instruit informaŃii despre modul in care a realizat sarcina ce i-a fost incredinŃată. Intărirea se

referă la recompensa pe care o primeşte cineva pentru o anume manifestare.

In general există 2 modalităŃi de a informa pe cineva despre performanŃele sale: prin feedback şi prin critica (deşi

ultima opŃiune nu este recomandată, mai ales in educaŃia non-formală).

45

Rolul feedback-ului este de a scoate in evidenŃă dacă procesul s-a desfăşurat in concordanŃă cu planificarea,

obiectivelor şi a metodelor. La nivel individual, feed-back-ul se referă la un comportament observabil şi la efectele

acestuia. Aşadar, feed-back-ul ar trebui să fie o informaŃie neutră din punct de vedere emoŃional dar care să descrie


obŃinerea unui rezultat in raport cu scopurile vizate. Prin comparaŃie cu tonul „ neutru” al feed-back-ului, criticismul are

o incărcătură emoŃională puternică, ce de multe ori este asimilată negativ. Atunci când cineva este criticat, imaginea lui

este amenintată iar cel aflat in acea stare, tinde să opună rezistenŃă faŃă de „critic” şi va adopta un stil de pasivitate şi

necolaborare de teama unui eşec.

Tipuri de feedback :

- feedback evaluativ: constă in a face judecăŃi asupra modului in care cineva a rezolvat o sarcină

- feedback interpretativ: constă in a parafraza pentru a te asigura că a inŃeles ce vrea să spună sau să facă o

persoană

- feedback suportiv: a asista sau a susŃine pe cineva pâna la rezolvarea sarcinii

- feedback de tip probatoriu: aducerea unor informaŃii noi pentru ca discuŃia să continuie până la clarificarea

punctelor de vedere

- feedback de asigurare a intelegerii: constă in desoperirea in totalitate a ceea ce a vrut să spună sau să facă

interlocutorul.

Feedback de reglare ( „a fost in Ńeles mesajul?”)

4.7.1. Caracteristicile feed-backului eficient

Pentru a deveni cu adev ărat util, feedback-ul trebuie s ă se incadreze in urm ătoarele caracteristici:

o Să demonstreze o incredere reciprocă intre interlocutori. Acest lucru presupune că cel care a

comunicat mesajul este convins de buna credinŃă a ascultatorului, cum că acesta nu aşteaptă un

răspuns favorabil sau linguşitor, şi dacă nu i-a convenit mesajul primit nu i se vor aduce jigniri sau va fi

tratat cu dispreŃ.

o Feedback-ul trebuie receptat ca o experienŃă comună şi nu ca opinie, şi cu mai puŃin ca o replică

negativă, indiferent cât de critic poate fi conŃinutul. Cel care oferă feedback este dator să convingă

inŃelegerea mesajului, dar nu-l acceptă, iar răspunsul va fi văzut ca produs al unei experienŃe trăite.

o Să se bazeze pe o ascultare atentă, mai ales din partea emiŃătorului, care de data aceasta, este

destinatar. Este greu să ascultăm după transmiterea unui mesaj. Este recomandat insă, ca atunci

când comunicăm să avem o atenŃie sporită pentru a auzi „ ecoul” mesajului.

o Comportamentul emiŃătorului trebuie să fie de natură de a-l ajuta pe receptor să vorbească. Doar

46

o atunci putem lua in considerare finalitatea cursului, când primim reacŃii, dând dreptul interlocutorului să

spună exact ce a gândit sau a simŃit. Pentru acest lucru, interlocutorul trebuie incurajat chiar dacă nu

are exerciŃiul vorbirii şi nu poate să exprime clar ce gândeşte. Este nevoie să ii punem intrebări

EmiŃator Evaluator

Receptor evaluat

Feedback de formare- invăŃare

Mesaj


ajutătoare. Il putem intreba, spre exemplu, dacă nu a fost de acord cu intreaga afirmaŃie sau doar cu o

parte din ea.

o Emitatorul trebuie sa stie sa primeasca feedback-ul si sa il utilizeze in scopul atingerii obiectivului

propus.

o Un feedback eficient trebuie să păstreze continuu relaŃia cu interlocutorul. Aceasta relaŃie trebuie

menŃinută intactă, corectă, deschisă, fără a deranja şi trebuie activată mereu, ajungându-se chiar la

insistenŃe sporite.

o Feedbackul trebuie privit ca o invitaŃie la interacŃiune prin comunicare, ce duce la aprofundarea

relaŃiilor.

4.8. Constituirea echipei

Nucleul elementar al oricărei organizaŃii nu o constituie individul, cum am putea crede intr-o primă fază, ci echipa.

Constituirea unei echipe este un proces destul de dificil de transformare a unui grup informal, a cărui existenŃă este

motivată de impărtăşirea aceleaşi viziuni, intr-o structură organizaŃională. Iată caŃiva factori care pot fi utilizaŃi ca

repere in procesul de formare al echipei:

1. Fiecare membru al echipei işi cunoaşte rolul specific in cadrul grupului. Membrii stiu ce au de facut in particular şi

sunt conştienŃi de rolul lor concret in funcŃionarea echipei.

2. Membrii echipei pun in discuŃie aspecte care influenŃiază funcŃionarea ei şi comunică aspectele pozitive şi negative

ale funcŃionării acesteia, cu scopul de a imbunătăŃi eficienŃa acestuia.

3. Membrii echipei se sprijinaă reciproc in indeplinirea obiectivelor profesionale. Nici un membru nu lucrează izolat ci

solicită sfaturile sau ajutorul colegilor in vederea indeplinirii unei sarcini.

4. Membrii echipei au capacitatea de a rezolva problemele inerente functionarii acesteia şi găsesc căi de abordare

pentru depăşirea acestor situaŃii.

5. Membrii echipei deŃin capacitatea de a utiliza conflictele existente in mod constructiv. Conflictele determină

implicarea emoŃională a oamenilor din cadrul echipei, astfel că ele reprezintă o importantă resursă a grupului. Un bun

management al conflictului va utiliza energiile descărcate pentru identificarea solutiilor optime de depăsire a

dificultăŃilor.

6. Membrii echipei pun mai mult accent pe colaborare decât pe competiŃie. Membrii echipei sunt uniŃi pentru acelaşi

scop şi colaboreaza in vederea obŃinerii unor rezultate mai bune in competiŃiile externe.

7. Echipa trebuie să fie o structură deschisă, capabilă să colaboreze cu alte grupuri sau echipe din domeniul educaŃiei

pentru adulŃi.

8. In cadrul unei echipe există relaŃii de interdependenŃă. Membrii echipei depind unii de alŃii in indeplinirea obiectivelor

profesionale ale grupului.

4.8.1. Fazele form ării echipei

Exista 4 etape distincte, prin care trebuie să treacă echipa pentru a deveni eficientă:

47

1.Constituirea

Reprezintă faza in care membrii echipei incep să se cunoască mai bine, să se familiarizeze unii cu alŃii. Abia acum işi

vor cunoaşte problemele cu care se vor confrunta şi fiecare dintre ei va incerca să işi adapteze comportamentul pe

care să il manifeste faŃă de ceilalŃi membri ai echipei. Această situaŃie poate declanşa incertitudine şi stres. Pentru a


evita o asemnea situaŃie este necesară comunicarea cu ceilalŃi, discuŃii deschise lipsite de critici. ParticipanŃii vor trebui

să işi stabilească scopurile in funcŃie de capacităŃile de care dispun, modalitatea in care se vor desfăşura şi stabilirea

rolurilor in cadrul echipei.

2.Furtuna

In această etapă membrii echipei vor afla motivele ascunse ale celorlaŃi şi se vor contura, cel mai probabil,

conflicte generate de diferenŃele de personalitate. Membrii ei riscă să devină ofensivi şi vor contesta unitatea şi

modul de funcŃionare al echipei. Pentru ca această etapă să fie depăşită cu uşurinŃă, formatorul va trebui să

incurajeze membrii ei spre o comunicare deschisă a problemei şi la expunerea şi analizarea tuturor opiniilor in

vederea rezolvării problemei identificate. Dacă această etapă va fi depaşită eficient, rezultatul obŃinut va fi

reflectat de închegarea echipei.

3.Normarea

In această etapă membrii ajung să işi inŃeleagă rolurile, să se adapteze comportamentului celorlalŃi şi vor

respecta regulile muncii in echipă. Conflictele apărute in etapa anterioară vor fi aplanate iar componenŃii echipei

vor accepta cu uşurinŃă diferenŃele de păreri. Se va dezvolta coeziunea grupului printr-un sentiment de identitate.

4. Func Ńionarea

In această etapă se poate vorbi despre un oarecare grad de maturitate ( incă nedefinită) cu toate că vor exista

ambiŃii personale ale membrilor, care vor ingreuna rezolvarea eficientă a unei anumite sarcini. Cuvintele cheie

ale acestei faze sunt: sprijin reciproc, flexibilitate, incredere şi eficienŃă.

5.Retragerea

In momentul in care echipa va ajunge la acest stadiu inseamnă că este destinată dizolvării, membrii fiind preocupaŃi

mai mult de finalizarea sarcinii decât de buna funcŃionare a echipei. Membrii se vor simŃi frustraŃi de destrămare, mai

ales pentru că au stabilit relaŃii de prietenie fructificate până in acel moment. Formatoul va trebui să incerce să

integreze membrii echipei in tot felul de activităŃi stimulative şi atractive pentru a evita eşecul ei. Daca acest lucru nu

este posibil, formatorul va marca retragerea echipei respective prin recunoaşterea realizărilor ei pe perioada de timp in

care a funcŃionat.

4.8.2. Limitele echipei

O echipă are un scop şi obiective comune, acceptate şi respectate de către toŃi membrii echipei. Factorii care pot

bloca la un moment dat lucrul in echipă vor putea fi rezumaŃi astfel:

- neclaritate in formularea obiectivelor, a responsabilităŃii şi a rolurilor in cadrul echipei

- definirea neclară sau incompletă a problemelor

- lipsa de comunicare şi cooperare

- nerespectarea timpului acordat unei sarcini

48

interesul personal de dominare a unui membru al echipei

- lipsa de incredere reciprocă

- teama de implicare şi responsabilitate


- teama de eşec

4.8.3. Rolul formatorului in coordonarea echipei

Atunci când este necesară formarea unei echipe, formatorul va trebui să işi asume diferite roluri: poate fi instructor,

participant sau consultant . In oricare dintre cele trei cazuri, primul lucru pe care formatorul trebuie să il facă este s ă

explice semnifica Ńia muncii in echip ă. Limita (punctul slab) este reprezentată de ritmul diferit de lucru al fiecarui

participant in parte. Acest lucru explică faptul că uneori unele echipe indeplinesc o sarcină inainte de timpul precizat,

altele vor intârzia cu rezultate. Formatorul va decide in fiecare caz dacă o echipă şi-a atins obiectivul şi dacă este

pregatită pentru urmatoarea etapă.

Formatorul va trebui să comunice mai des cu participanŃii echipei şi mai ales să precizeze scopul pentru care aceştia

lucrează in echipă şi rezultatele aşteptate. Trebuie s ă manifeste respect prin receptivitatea faŃă de diferitele

probleme exprimate de către echipe dar mai ales prin feedback-ul aferent problemelor exprimate.

Principalele diferen Ńe dintre grup şi echip ă.

Aspecte vizate Grup Echipa

Coordonarea Este coordonat de către lider Este coordonat de către un facilitator

Stabilirea scopurilor şi a

obiectivelor

Sunt stabilite de către organizaŃie şi

sunt transmise liderului

Sunt stabilite de către membrii

echipei

Fluxul comunic ării Preponderent verticală Multidirectională de tip reŃea

Luarea deciziilor Decizia este luată de către lider Decizia este luată de către membrii

echipei

Colaborarea Sarcinile sunt rezolvate individual de

către membrii grupului

Sarcinile sunt rezolvate impreună cu

membrii echipei

Competi Ńia intre membrii Competitia şi rivalitatea intre membrii

grupului sunt utilizate pentru

atingerea rezultatului dorit

Membrii grupului muncesc impreună

pentru atingerea obiectivelor

Responsabilitatea Revine liderului Revine fiecărui membru al echipei

4.9. Etape in luarea unei decizii

Decizia este alegerea raŃională a unei alternative de acŃiune, in scopul obŃinerii unui rezultat dorit, este o decizie.

ImplicaŃia evidentă a luării unei decizii o constituie existenŃa variantelor. Dacă nu este posibilă alegerea, nu există

decizie.

Definită ca opŃiune pentru o alternativă, decizia nu poate fi un act intâmplător. Ea presupune eforturi de studiere

49

temeinică a factorilor ce pot influenŃa rezultatele aşteptate. Pregatirea şi luarea deciziei este un proces raŃional, un

proces de cunoaştere. Acest proces, strâns impletit cu activitatea practică, cu acŃiunea de atingere a rezultatelor

dorite, formează procesul decizional.


Pentru a putea permite luarea unei decizii eficiente, putem considera că procesul decizional de grup trebuie să asigure

motivaŃia pentru fiecare membru de a accepta obiectivul de grup. Acest lucru presupune, in primul rând, găsirea unor

răspunsuri la urmatoarele intrebări:

� Care este statutul fiecărui membru in grup ?

� Conducătorul grupului este liderul procesului de decizie?

� Prin ce metode luăm decizia de grup?

Pornind de la aceste intrebări, se poate spune că procesul de luare a deciziilor in grup presupune parcurgerea

următoarelor etape:

1. Identificarea problemei decizionale: Definirea problemei se va face in felul următor:

- să permită efectuarea unei analize de tipul cauză – efect: ” dacă...atunci..”

- să prevină o atitudine defensivă a membrilor grupului

- să asigure formularea obiectivului fundamental

- să surprindă interesele comune ale membrilor grupului

2. Diagnosticarea problemei: Etapa presupune construirea unui model al problemei utilizând variabile

independente (cauzele potenŃiale ale problemei) şi variabile dependente ( efectele rezultate in urma

analizărilor cauză- efect).

3. Elaborarea alternativelor decizionale: Este necesar ca in cadrul acestei etape să fie generat un număr cât

mai mare de opŃiuni decizionale.

4. Evaluarea alternativelor decizionale şi alegerea celei optimale: Evaluarea optiunilor presupune

compararea acestora cu criteriile de eficienŃă ale deciziei stabilite in finalul primei etape. Decizia

poate fi impusă grupului prin autoritate: "Eu sunt şeful şi spun să ... ". Insă această decizie va fi

foarte greu de pus in practică, mai ales pentu că ea nu reprezintă o decizie luată de comun acord şi

nu reflectă gândurile şi ideile intregului grup.

O alternativă ar fi votul: "da"-urile şi "nu"-urile. Votul majoritar va determina aplicarea deciziei.

O decizie luată prin consens rezultă in mare conflict şi conformitate, şi implică resurse de timp dar si

disponibilitatea participantilor de a asculta si a tolera alte pareri decat cele proprii.

5. Planificarea operationalizarii decizie: Cum o vom pune in practică? Cu ce resurse?

6. Evaluarea aplicării: Care sunt efectele aplicării acesteia şi in ce măsură am rezolvat problema?

Să nu uit ăm că procesul de decizie este dependent de o serie de factori care pot impiedica sau restricŃiona

procesul decizional:

a. Localizarea ( dispersia geografică a membrilor grupului)

b. Modalitatea de comunicare intre cei implicaŃi in procesul decizional, urmărindu-se crearea acelor structuri de

comunicare care să reducă distanŃa dintre membrii grupului.

50

c. Statutul diferit al membrilor grupului, care poate genera frustrări ale decidenŃilor situaŃi pe nivele inferioare,

considerându-se că opiniile lor sunt mai puŃin luate in seamă.


4.9.1. Luarea deciziilor in grup: „C-C-C” (conflict , confruntare, consens)

Conflictul

Este inevitabil intr-o relaŃie interpersonală deoarece oamenii au idei, opinii şi valori diferite. El reprezintă ciocnirea unei

atitudini antagoniste, de aceea, asociem de obicei termenul „conflict”cu o conotaŃie negativă ( tensiune, dezacord,

bătaie, război). Unii il consideră periculos şi incearcă evitarea lui cu orice preŃ. El poate fi realist atunci când este vorba

despre necesităŃi, scopuri sau valori opuse, şi nerealist când este determinat de ignoranŃă, prejudecată, eroare sau

ostilitate.

Conflictul este interpretat drept un „blocaj” declanşat de o „persoană vinovată”.

Conflictul ia naştere la diferite nivele:

• Conflict interpersonal: apare intre cei care interactionează pentru realizarea unui obiectiv comun

datorită personalităŃii şi experienŃei individuale, fiecare incercând să işi impună propria maniera de a

atinge obiectivul.

• Conflict de grup: apare in cadrul organizaŃional cauzat de lipsa coeziunii grupului: influenŃă, putere,

interes.

Confruntarea

Fie că este vorba despre puterea fizica propriu-zisă, fie de cea de putere sau autoritate, câstigul va fi

doar de partea unei dintre persoanele aflate in conflict. Este posibil ca cel care a pierdut să nu accepte

situaŃia, reluând in scurt timp conflictul, acesta fiind mai puternic decât la inceput.

Agresiunea este o incercare de a obliga interlocutorul să cedeze şi să accepte alt punct de vedere.

Agresându-l pe celălalt, veŃi inceta să mai gândiŃi şi vă veŃi manifesta doar fizic sau verbal.

Compromisul

Constituie un acord intre părŃi, fiecare cedând câte ceva in favoarea celuilalt, cu scopul de a atinge obiectivul comun.

Conflictul apare de obicei când există mai multe opŃiuni propuse, neştiind care este cea mai bună.

Nu toată lumea va ieşi mulŃumită de pe urma negocierii soluŃiei optime intrucât presupune ca cineva să se impace cu

gândul că „ a pierdut”. Negocierea unui conflict este un proces optim in cazul in care oponenŃii doresc să finalizeze

conflictul printr-un rezultat de tip câstig- câstig. Acest lucru este realizabil doar dacă parŃile implicate nu se situează pe

poziŃii radical opuse.

Etape in rezolvarea conflictului de c ătre formator

Inainte de a lua vreo atitudine, formatorul va trebui să observe:

-gradul de tensiune şi expresiile emoŃionale din rândul grupului

-despre ce se discută

Apoi, evitând ridicarea vocii sau confruntarea verbală (evitând a lua partea cuiva):

1) Interveniti: „ Se pare ca avem o problemă? HaideŃi să o discutăm?”

51

DecideŃi dacă e o problemă a intregului grup sau intre doi indivizi şi vedeŃi dacă este necesară dezbaterea ei

„publică”.

2) AflaŃi ce s-a intamplat:” Aş dori să aflu de la fiecare ce s-a intamplat?”

LăsaŃi-i să vorbească pe rând, fără a-i intrerupe sau a-i jigni.


FaceŃi dumneavoastră un rezumat al situaŃiei. (parafrazaŃi)

3) IncurajaŃi exprimarea sentimentelor şi cea a opiniilor: „ Ce aŃi simŃit când..?

FolosiŃi raŃiunea in identificarea soluŃiilor de rezolvare a conflictului mai ales dacă au fost sentimente rănite.

4) DirecŃionati participanŃii la conflict spre soluŃii viabile: SchiŃaŃi esenŃa problemei :” Tu vrei...in timp ce tu vrei...Ce

puteŃi face pentru a fi amandoi mulŃumiŃi?”

IntrebaŃi-i ce vor să facă acum şi aflaŃi dacă vor să incerce rezolvarea problemei.

5) AjungeŃi la o inŃelegere

Asigurati-vă că fiecare parte este de acord cu soluŃia optată pentru rezolvarea situaŃiei.


52

V. APLICAREA METODELOR SI TEHNICILOR SPECIALE DE FO RMARE

Cele mai dificile momente pentru un formator/trainer sunt primele 10-15 minute când nu cunoaşte grupul, când nu ştie

ce aşteptări au de la el, când nu ştie cât de pregatiti sunt sau cât de lipsiŃi de cunoştinŃe.

Câteva sfaturi pentru a depăşi cu brio aceste momente:

Câştigă credibilitatea

PrezentaŃi-vă sau fiŃi prezentaŃi de către altcineva astfel incât să prezentaŃi credibilitate iar auditoriul să poată fi convins

că ceea ce spuneŃi este in primul rând valid şi de folos.

Prezentările

StabiliŃi inainte ce anume veŃi dezvălui despre identitatea dumneavoastră. Nu este cazul să inşiraŃi toate

competenŃele dumneavoastră, ci eventual câteva relevante pentru cursul pe care il veti desfăşura. PrecizaŃi

numele, localitatea şi ocupaŃia dumneavoastră.

IdentificaŃi aşteptările participanŃilor

Inainte de desfăşurarea activităŃii este bine să vă informaŃi cu privire la motivele pentru care se află

participanŃii la curs şi mai ales ce aşteptări şi temeri au. Tot in acest context veŃi putea afla ce experinŃă au

dobândit participanŃii cu privire la tema seminarului.

AnunŃaŃi obiectivele seminarului şi agenda

In funcŃie de răspunsurile primite in faza anterioară veŃi putea afla dacă obiectivele cursului corespund cu

aşteptările participanŃilor, iar dacă acest lucru nu este posibil, incercaŃi să rezolvaŃi cât mai multe dintre

acestea.

NegociaŃi regulile de funcŃionare a grupului

Eventual concepeŃi in prealabil o listă de reguli de funcŃionare a grupului şi afişaŃi-o intr-un loc vizibil.

AnunŃaŃi detalii administrative (pauză de cafea, masă, program de lucru, etc.)

- ParticipanŃii işi vor asuma responsabilitatea de a invăŃa şi de a interacŃiona eficient.

Pe parcursul prezentării, trebuie să aveŃi in vedere tot timpul următoarele detalii:

- Ce s-a spus in sala până in momentul respectiv;

- Cum se leagă partea pe care urmează s-o prezentaŃi cu ceea ce s-a spus deja;

- Care este ideea de bază a fiecărui subiect;

- Cum şi dacă a fost inŃeles mesajul transmis: sunt neclarităŃi ?

- Respectarea designului din punct de vedere al timpului;

- Ce urmează a fi dezbătut;

- Dacă participanŃii se simt confortabil şi care este starea de spirit a lor.

5.1. Metode de formare orientate c ătre formator

DiferenŃa din punct de vedere calitativ intre programele de instruire este dată de prestaŃia formatorului, iar prestaŃia lui

diferă in funcŃie de metodele folosite.


53

5.1.1. prelegerea

Cu toate criticile adresate lecturării in faŃa audienŃei, speech-ul, discursul sau alocuŃiunea sunt foarte des folosite.

Metoda prelegerii predomină ca pondere de utilizare in comparaŃie cu orice altă metodă aplicată invăŃării la adulŃi, mai

ales când avem de-a face cu transmiterea unei cantităŃi mari de informaŃii intr-un timp scurt. Ea se poate desfăşura

sub mai multe forme:

- prezentare neintrerupta in faŃa unui grup

- prelegere – dezbatere

- discurs

Totuşi şi această metodă are atât avantaje cât şi dezavantaje. Spre exemplu avantajul formatorului de a „ citi” in faŃa

publicului aduce cu sine dezavantajul scăderii capacităŃii de concentrare a auditoriului (ex: oamenii obosiŃi după o zi

grea de servici), mai ales in cazul in care acesta nu va participa la discuŃie. Pentru a evita o situaŃie de plictiseala ar fi

indicată insoŃirea prelegerii de prezentarea ideilor –cheie cu ajutorul power-point-ului fie in varianta electronică, fie in

cea printată pentru a putea fi adnotate. De asemenea, pentru captarea şi menŃinerea atenŃiei participanŃilor se

recomandă exemplificarea celor prezentate prin anecdote sau situaŃii cotidiene, ce pot fi discutate pornindu-se de la

diferitele puncte de vedere exprimate.

5.1.2. demonstra Ńia

DemonstraŃia este prezentarea modului de lucru, a unei proceduri. Ea este insoŃită de explicaŃii verbale şi vizuale dar

şi de ilustraŃii sau intrebări. Această tehnică se aplică in principal in invăŃarea unor proceduri, tehnici sau deprinderi.

Atât la inceputul proiectării demonstraŃiei cât şi la sfârşitul ei, formatorul trebuie să reflecteze la o serie de elemente:

dacaă este necesară o anumită configurare a spaŃiului in care va avea loc demonstraŃia (ex: pentru ca participanŃii să

o poată urmări); dacă indeplinirea ei necesită imparŃirea conŃinutului in unităŃi mai mici; resursele sau mijloacele

didactice necesare ( intrebări, explicaŃii, instructaj); in ce masură este necesară sau indicată implicarea activă a

cursanŃilor in raport cu utilizarea securizantă a echipamentelor.

5.1.3. metoda puzzle

Este utilă de folosit in cazul in care participanŃii au de stabilit impreună o listă de control, ai căror paşi sunt daŃi deja de

către formator sau identificaŃi prin braistorming de către participanŃi; grupul va aranja aceste etape in succesiune

logică, sau in secvenŃa lor cronologică, intr-o anumită limită de timp. Ulterior se discută in grup procedura şi

concluziile.

5.1.4. studiul de caz

Studiul de caz se referă la descrierea unei situaŃii reale, suficient de complexă pentru a putea fi analizată. SituaŃia de

analizat trebuie să reflecte realitatea interacŃiunii umane astfel incât analiza şi discuŃiile să fie relevante. Metoda

aceasta are ca scop găsirea unor soluŃii, analizarea faptelor şi a datelor şi a faptelor, propunerea unor remedii,

argumentarea lor, şi in final, alegerea celei mai optime soluŃii.

In practica instruirii se valorifică urmatoarele tipuri de cazuri:

- incidente semnificative, corelate cu o stare ambiguă, neclară


54

- situaŃia unui individ aflat, la un moment dat, in incurcătură, ce se confruntă cu dificultăŃi de diferite naturi

- un moment problematic din viaŃa profesională a unei persoane

Studiul de caz solicitŃ atât o activitate personală cât şi una de echipă, favorizând dezvoltarea capacităŃii de anticipare a

faptelor, de luare a deciziilor şi de acŃionare. Rămâne la atitudinea formatorului de a decide dacă toŃi participanŃii vor

primi acelaşi studiu de caz sau cazuri diferite. Ceea ce este cu adevarat important este pregătirea prealabilă a

formatorului, deoarece cazul trebuie să fie relevant pentru cursanŃi in sensul că nu ar fi util să le dăm oamenilor cazuri

de studiat dacă nu cunosc termenii tehnici aferenŃi sau dacă nu deŃin suficientă experienŃă cu privire la subiect.

Utilizare:

1. PrezentaŃi cazul;

2. DaŃi participanŃilor timp suficient să se familiarizeze cu cazul;

3. PrezentaŃi problema de rezolvat si întrebările pentru discuŃia finală;

4. DaŃi participanŃilor timp pentru rezolvarea problemei;

5. ParticipanŃii prezintă soluŃiile/răspunsurile;

6. DiscutaŃi toate răspunsurile/soluŃiile posibile;

7. IntrebaŃi participanŃii ce au învăŃat din acest exerciŃiu;

8. RezumaŃi.

5.2. Metode de formare orientate c ătre grup

5.2.1. exerciŃii de acomodare şi cunoastere

Rolul exerci Ńiului „ Ice-breaker”:

ExerciŃiile pentru construirea grupului urmăresc crearea unei atmosfere pozitive şi a unui spirit de echipă, participanŃii

urmând saă acŃioneze ca o echipă pentru atingerea scopurilor comune, stabilite in cadrul sesiunii de fomare. Acest

lucru se realizează prin invitarea participanŃilor să incerce să inveŃe numele colegilor şi să se cunoască mai bine. Dacă

membrii grupului s-au mai intâlnit, acest exerciŃiu ii va ajuta să iŃi reimprospateze memoria dupa o perioada de

intrerupere a relaŃiilor. Dacă membrii grupului se cunosc intre ei, exerciŃiul poate fi conceput astfel incât participanŃii să

se grupeze pe perechi şi fiecare să il prezinte pe celălalt.

In cele ce urmează vom exemplifica aplicarea unui asemenea exercitiu:

Predictii( exercitiu)

Se vor parcurge următorii paşi:

Pasul 1: RugaŃi pe fiecare participant să scrie pe o foaie de hartie 3 lucruri despre sine, pe care incă nu le-a comunicat

grupului. Se pot cere răspunsuri la intrebări de genul:

A. Unde aŃi copilărit ?

B. Ce fel de muzică ascultaŃi ?

C. Ce pasiuni aveŃi ?

D. Ce v-ar plăcea să faceŃi dacă nu aŃi fi acum la acest curs de formare ?

Pasul 2: AmestecaŃi foile şi distribuiŃi câte una fiecărui participant (asigurându-vă că nu a primit propria foaie).

Pasul 3. RugaŃi fiecare participant să citească foaia primită şi să ghicească din 3 incercări, cine a scris-o. Mai cereŃi ca


55

autorii foilor să nu işi dezvăluie identitatea chiar dacă au fost ghiciŃi.

Pasul 4: SpuneŃi: „ Il rog pe adevăratul autor al celor scrise pe această foaie să se ridice in picioare!”

Pasul 5: PermiteŃi ca acesta să işi manifeste surprinderea sau mulŃumirea de sine.

5.2.2. brainstorming

Brainstroming-ul este o cale rapidă de a aduna idei referitoare la o anumita problemă. Toti participanŃii vor fi implicaŃi.

In prima fază aceştia işi vor exprima toate gândurile care le vin in minte pe o anumită temă, chiar dacă aparent nu par

să aiba nici o legatură cu aceasta. Este indicată supunerea unui brainstorming atunci când in cadrul grupei apar in

scenă idei noi, neconvenŃionale.

Desfăşurare

- Problema/ tema pentru care trebuie adunate idei va fi formulată cât mai clar.

- Trebuie stabilit cine va aduna toate ideile şi in ce fel. (pe o foaie, pe tabla, sub forma de imagini)

- ParticipanŃii işi vor exprima toate ideile referitoare la tema dată iar acestea vor fi notate sub forma unor cuvinte

cheie

- Toate ideile vor fi scrise in aşa fel incât să fie vizibile tuturor participanŃilor.

- După această fază creativă urmează etapa de evaluare, care presupune explicarea, ordonarea, argumentarea

şi aprecierea ideilor expuse.

! Aten Ńie: Metoda brainstormingului presupune un climat deschis, incredere reciprocă şi lipsa tensiunii intre

participanŃi. Este de asemenea indicat să nu fie utilizată la inceputul seminarului, când participanŃii nu se cunosc intre

ei. Nimeni nu are voie să facă observaŃii negative şi nu se vor admite referiri critice. ÎncurajaŃi exprimarea ideilor.

5.2.3. lucrul in grupuri mici

Munca in grup poate fi valorificată ca o modalitate de imbinare a invăŃării individuale cu cea in grup şi ca un mod de

atenuare a unei individualităŃi exagerate. Se spune că munca in grup este orientată mai ales spre aspectul social al

instruirii, urmărind dezvoltarea comportamentului social al cursantului.

S-a constatat faptul că productivitatea este mai mare in cadrul grupului, aşadar este ecesar ca formatorul să cunoască

posibilităŃile de alcătuire a grupelor, să deŃină date despre marimea şi stabilitatea lor, conducerea şi evaluarea

activităŃii. ExperŃii au observat că cea mai mare productivitate este realizată in echipe de lucru alcătuite din 4- 6

membrii. Totuşi, inainte de alcătuirea unei grupe de lucru trebuie avute in calcul următoarele aspecte:

-natura disciplinei de studiu

-conŃinutul ei

-nivelul de pregătire şi caracteristici ale cursanŃilor

-dar mai ales de cât de experimentat sunteŃi dumneavoastr in calitate de formator in aplicarea acestei metode

Etapele proiectarii, organizării, conducerii şi evaluării metodei de lucru in grupuri mici sunt următoarele:

• Analiza temei şi a sarcinilor de instruire

• ImparŃirea sarcinilor pe membrii grupului

• Documentarea asupra temelor şi aspectelor de interes prin cercetarea unor surse diferite

• Emiterea unor ipoteze şi opinii asupra rezultatelor probabile

56


• Efectuarea practică a sarcinii de către cursanŃi

• ObŃinerea şi interpretarea rezultatelor obŃinute

• Intocmirea referatului final/ a prezentării finale

• Aprecierea rezultatelor

Rezultatele muncii fiecărei echipe sunt apreciate pentru a fi evaluat dublul caracter al muncii: atât cel colectiv

(rezultatele muncii intregii echipe, per ansamblu) dar şi cel individual (prestanŃa cursantului respectiv ).

5.2.4. discutia in grupul mare

In activitatea de grup, subiecŃii au de realizat o sarcină comună. Prin organizarea muncii in grupul mare se urmăreşte

realizarea educaŃiei sociale şi dezvoltarea deprinderilor care se desprind din aplicarea ei. Fiecare subiect influentează

asupra formării celorlalŃi membri.

Aplicare

1. Mai intâi stabiliŃi regulile de dezbatere (ex: se va vorbi pe rând, nu intrerupeŃi partenerul de discuŃie)

2. StabiliŃi (dacă este cazul) aranjarea participanŃilor la discuŃie.

3. AnuntaŃi tema de discuŃie şi daŃi-i un sens ambiguu, ce va stârni formarea diferitelor opinii şi ii va antrena pe cursanŃi

la discuŃie. AsiguraŃi-vă că tema este relevantă pentru sesiunea de instruire.

4. Formatorul va fi mediatorul acestor discuŃii. Rolul lui este unul de coordonare a discuŃiilor in sensul indeplinirii

obiectivelor. Acesta va adresa intrebări pentru a motiva şi a păstra intensitatea discuŃiei. Este indicat să nu utilizeze

intrebări care răspund cu „ da” sau „nu”. Se vor utiliza intrebări la care participanŃii vor trebui să elaboreze răspunsul şi

să il argumenteze corespunzator. Sunt indicate intrebări de genul:” de ce s-a intâmplat aceasta ?”, „ De ce credeŃi

că...?” „Care ar fi soluŃia ?”, „ Ce s-ar intampla dacă ?” .

Formatorul va urmări firul discuŃiei, şi işi va adapta intrebările in funcŃie de nivelul la care a ajuns dezbaterea.

Aten Ńie:

-Fiti cu ochiul la ceas

-Nu aprofundaŃi teme inutile care nu sunt in raport cu obiectivul urmărit sau nu fac referire la tema anunŃată.

-Nu criticaŃi părerile ce nu se află in concordanŃă cu răspunsul aşteptat.

5. ReveniŃi la tema iniŃială făcând un rezumat al concluziilor obŃinute de pe urma dezbaterii.

6. StabiliŃi impreună cu participanŃii concluziile discuŃiei şi extrageŃi ideile cheie, ce vor putea fi notate (ex: pe o foaie de

flipchart); acestea reprezetând „ bagajul” pe care participanŃii il vor lua „ acasa” la finalul dezbaterii.

5.2.6. jocul de rol

Jocul de rol este o tehnică interactivă folosită in dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală şi a

celor de supervizare.

Utilizări

Punctul de plecare il reprezintă un scenariu, mai mult sau mai puŃin complex, şi vizează capacitatea

participantului de a „ juca” rolul cuprins in scenariul respectiv. Rolul formatorului este deosebit de important,

acesta trebuind să gestioneze cu mare grija situaŃia şi elementele imprevizibile. Această metodă poate stârni

emoŃii, sentimente, stereotipuri, valori sau atitudini ascunse in subconstientul persoanei, oferind acesteia

57

informaŃii mai putin cunoscute despre sine sau despre relaŃiile cu ceilalŃi.


In cadrul jocului de rol sunt stimulate aspecte ale interacŃiunii umane cum ar fi:

• Facilitarea integrării sociale afective a cursanŃilor, prin interpretarea şi invăŃarea unor noi roluri

• Formarea şi modelarea comportamentului uman prin distribuirea in rândul participanŃilor a unor statuturi bine

precizate şi relaŃionate intre ele

• Familiarizarea cu modurile de gândire, trăire şi acŃiuni specifice

• Dezvoltarea capacităŃii de empatie şi inŃelegere a opiniilor, trăirilor şi aspiraŃiilor celor din jur

• Dezvoltarea capacităŃii de a surprinde, inŃelege şi evalua opiniile altora

• Formarea capacităŃii de a rezolva situaŃii problematice in sensul acumulării experienŃei in acest sens.

Desfăsurarea jocului de rol

După elaborarea scenariului instruirii se vor parcurge următoarele etape:

- alegerea partenerilor şi instruirea lor in legătura cu specificul şi exigenŃele jocului de rol şi familiarizarea

participanŃilor cu sarcinile de realizat. Pentru fiecare participant sunt descrise amănunŃit statusurile şi rolurile,

pe o fişă, distribuirea lor poate fi făcută la alegere sau prestabilită de către formator

- invăŃarea individuală a rolului de către fiecare participant prin studierea fişei; pentru aceasta participanŃii sunt

lăsaŃi 15- 20 de minute să işi interiorizeze rolul şi să işi conceapă propriul mod de interpretare.

- Interpretarea rolurilor de către toŃi participanŃii

- Dezbaterea cu toŃi participanŃii a modului de interpretare şi reluarea secvenŃelor in care nu s-au manifestat

comportamentele aşteptate. La dezbatere participă şi observatorii jocului de rol insă este necesar să li se dea

prioritate participanŃilor direcŃi, pentru a comunica ceea ce au simŃit interpretând rolurile.

58

VI. EVALUAREA, REVIZUIREA ŞI ASIGURAREA CALIT ĂłII PROGRAMELOR DE FORMARE

Evaluarea este unul dintre cele mai dificile etape ale muncii formatorului.


Evaluarea este proces de colectare, prelucrare şi interpretare a datelor obŃinute prin intermediul instrumentelor de

evaluare, în scopul emiterii unei judecăŃi de valoare asupra rezultatelor sau în scopul adoptării unor decizii. Ea presupune:

Măsurare: prin instrumente de măsurare Interpretare şi apreciere a rezultatelor: dupa criterii Adoptarea deciziei : prin judecata experta Tipuri de evaluare

Criterii Evaluare ini Ńială Evaluare continu ă Evaluare general ă � Cand se realizeaz ă? � In ce scop? � Cine o realizeaz ă? � Cat de des se

colecteaza informa Ńii? � Ce rezultate sunt

urm ărite?

� In faza iniŃială � Cunoaşterea nivelului

de la care pleacă procesul de formare

� Evaluator intern

(aceeaşi persoană care a realizat instruirea: formatorul)/

� CursanŃii (işi evaluează cunoştinŃele)

� La inceput

� Pe tot parcusul desfăşurării instruirii

� ImbunătăŃirea activitătăŃii şi a rezultatelor

� Optimizare pe parcursul procesului de formare

� Evaluator intern � Des � Rezultate parŃiale

(ofera garanŃii pentru rezultatele finale)

� La finalul sesiunii de instruire

� Evaluator intern sau

extern (ex: o comisie de evaluare)

� La intervale mari de

timp � Rezultate finale

6. Metode de evaluare

Metode tradi Ńionale :

- probe scrise

- evaluare orală

- probe practice

Metode complementare:

- observarea treptată a comportamentului

- interviul

- investigaŃia

59

- proiectul

- autoevaluarea

Alegerea metodei/tehnicii/instrumentului de evaluare se face în funcŃie de:


- scopul evaluării

- tipul şi durata instruirii

- profilul grupului Ńintă

- resursele alocate pentru evaluare: timp, costuri

- modul de utilizare al resurselor

Cel mai cunoscut instrument de evaluare a training-ului este chestionarul . Chestionarul este un set structurat de

întrebări formulate în scopul obŃinerii de informaŃii de la participanŃi.

Chestionarul este o anchetă ce se desfaşoară pe bază de chestionar scris. Un chestionar e o lista de intrebări

privitoare la problema urmărita, aşezate intr-o anumită ordine prin care se urmăreşte obŃinerea informaŃiilor despre

aceeaşi problemă de la un număr mai mare de subiecŃi.

În funcŃie de modul de implementare, există două tipuri de chestionare:

- chestionar auto – administrat.

- chestionar administrat de operatorul de anchetă/interviu.

Elaborarea chestionarului presupune parcurgerea câtorva paşi:

- Intrebarea trebuie să fie in concordanŃă cu tema, să nu vizeze direct ceea ce urmărim, obiectivul avut in vedere va

rezulta din prelucrarea tuturor datelor.

- respectarea unei logici a intrebărilor il obligă pe cel care răspunde să fie consecvent cu el insuşi şi să nu se

contrazică de la o intrebare la alta

- intrebarile nu trebuie să ii sugereze sau să ii impună răspunsul celui chestionat

Pentru o structurare mai bună se practică divizarea chestionarului in mai multe părŃi. Pe prima pagină la început se

recomandă să apară: Date despre firma care efectuează sau pentru care se efectuează studiul (denumirea, adresa,

sigla); Scopul studiului; InstrucŃiuni de completare.

Este indicat să respectaŃi urmatoarele reguli generale:

- Numerotarea paginilor

- Imprimarea pe o singură faŃă a hârtiei de calitate;

- SpaŃierea textului astfel încât să creeze o impresie de relaxare, de aerisire

- Cuvintele de bază se scriu cu majuscule, se subliniază sau se scriu îngroşat (bold)

- O intrebarea/ sau variantele ei de răspuns nu va/ vor fi intreruptă/ intrerupte pentru trecerea pe o altă pagină

- Întrebările vor fi numerotate şi codificate la fel ca şi posibilităŃile de răspuns acolo unde este cazul;

- Variantele de răspuns la întrebările structurate se recomandă să fie dispuse pe verticală pentru uşurarea identificării

răspunsului ales. Acest lucru simplifică atât completarea chestionarului de către subiecŃi cât şi procesul de evaluare

realizat de către formator.

- Dacă există grupuri diferite de subiecŃi cărora li se adresează studiul, se pot folosi culori diferite de hârtie pentru

60

fiecare dintre acestea;

- Dacă chestionarul depăşeşte 4-5 pagini se recomandă utilizarea formatului tip broşură, de dimensiuni mai mici,

capsat sau lipit pentru uşurinŃa manevrării.


6.1. Chestionarul de evaluare

Acest instrument de natură logică şi psihologică reprezintă o succesiune de intrebări adresate subiecŃilor intr-o forma

scrisă. Pentru a elabora un chestionar sunt de urmărit mai mulŃi paşi:

- crearea unui set de intrebări in raport cu scopul cercetării

- aplicarea chestionarului la eşantionul propus cercetării

- interpretarea şi analiza lui

Un chestionar presupune 2 părti:

1. o parte introductivă, in care se precizează scopul şi obiectivele cercetării; cuprinde indicaŃii de completare a

răspunsurilor.

2. o parte in care sunt evocate intrebările punctuale intr-o ordine anumită

Având in vedere natura intrebarilor, chestionarele sunt de mai multe feluri :

- cu răspunsuri inchise, care permit alegeri din mai multe variante (ex: da, nu , nu stiu)

- cu răspunsuri deschise, la care subiectul işi construieste răspunsul

- cu răspunsuri mixte, care imbină atât varianta cu intrebări deschise cât şi varianta cu intrebări inchise.

O întrebare structurată este formată din mai multe subîntreb ări , legate între ele printr-un element comun. Recomand ări:

In conceperea intreb ărilor este indicată umărirea urmatoarelor condiŃii:

- intrebările să fie formulate in raport cu scopul cercetării

- Întrebarea să ceară răspunsuri simple la început şi să crească dificultatea acestora treptat.

- Subîntrebările nu depind de răspunsul corect la celelalte subîntrebări.

- Se va utiliza un număr mare de întrebări care cer răspunsuri relativ scurte.

- Pentru a le permite cursanŃilor să-şi structureze mai bine răspunsurile se vor da indicaŃii privind natura, forma,

organizarea şi lungimea răspunsului aşteptat.

- ele trebuie sa fie formulate corect si cu sens

- să vizeze un singur aspect

- să nu inducă sau sa sugereze răspunsurile subiecŃilor

- să fie redactate pe inŃelesul celor anchetaŃi.

Chestionarul de evaluare final ă

Fiecare formator doreşte să afle opinia cursanŃilor săi faŃă de activitatea desfăşurată atât pentru a verifica eficienŃa

activităŃii depuse, cât şi pentru a-şi planifica eficient următoarea sesiune de activităŃi. In timp ce profesorul de la clasă

oferă feedback frecvent asupra calităŃii muncii sale, formatorul are o poziŃie mai puŃin comodă, aflându-se in faŃa unui

61

grup de adulŃi cu care petrece timp limitat şi de la care are puŃine posibilităŃi de a avea un feedback autentic.

In cele ce urmează vom feri câteva indicaŃii de chestionar de evaluare finală care ar putea servi formatorilor drept

instrument pentru a afla reacŃia cursanŃilor la activitatea desfăşurată precum şi la modul in care a fost organizată.


63

Exemplu:

Curs:

Data:

Localitate

Nume formator:

Nume cursant ( nu e obligatoriu):

Chestionar de evaluare finala

Ne puteti ajuta la imbunatatirea calitaii cursului exprimandu-va asupra formularii de mai jos, conform urmatoarelor criterii:

1. nu sunt deloc de acord

2. nu sunt de acord

3. nu am nici o opinie

4. sunt de acord

5. sunt intru totul de acord

a. Cursurile au fost bine organizate

b. Logistica a fost buna

c. Cunostintele dobandite imi sunt utile

d. Calitatea prezentarilor a fost buna

e. Formatorul a rezervat suficient timp intrebarilo r si discutilor

f. Formatorul a ilustrat teoria cu aplicatii concre te

g. Consider ca acest curs imi va fi util la munca

h. Sugestii pentru activitatile viitoare:

.....................................................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................................................

i. Alte

observatii:........................................ ..................................................................................................................................


64

BIBLIOGRAFIE:

• Cristina Ardeleanu, Educatia Adultilor, Ed. Neutrino, Resita 2007.

• Iulian Brezeanu, Ghid pentru formarea formatorilor, Ed.Academica, Galati 2001.

• Simona Sava, Educatia adultilor, Ed. Polirom, Bucuresti 2007.

• Simona Sava, Formatorul pentru adulti, Ed Universitatii de Vest, Timisoara 2007.

• Tim Hindle, Cum sa prezentam, Ed. RAO, Bucuresti 2000 .

• Sultana Craia, Introducere in teoria comunicarii, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti 2007.

• Emilia Albu, Educatie si Comunicare, Ed. Universitaii Petru Maior, Targu Mures 2008.

• Liliana Ezechil, Educatia adultilor. O abordare psiho-pedaogica, Ed. Paralela 45, Pitesti 2007.

*Acest suport de curs este proprietatea formatorului care l-a conceput, iar reproducerea totala sau partiala este posibila doar cu citarea sursei.

Pentru informatii despre acest suport de curs: 0745/ 089437.

Formatorcurs+Formator.pdf · Sibiu, Centrul Doctus Formator Suport de curs “Profesorii ne deschid...

Documents

Transcript of Formatorcurs+Formator.pdf · Sibiu, Centrul Doctus Formator Suport de curs “Profesorii ne deschid...