Formarea Competentelor Civice La Elevi

Formarea competentelor civice la elevi

Ghid practic

Tatiana Racu

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar al Departamentul de Stat al SUA în cadrul programului „Educaţia civică pentru o dezvoltare durabilă democratică a Republicii Moldova.” Opiniile, constatările și concluziile aparțin autorului și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.

Autor: Tatiana Racu, doctor în pedagogie, Director Executiv interimar, SIEDORedactor: Maria Cioaric

Autorul este profund recunoscător şi doreşte să mulţumească pentru generoasele contribuţii la elaborarea acestui ghid prin scrierea proiectelor didactice următorilor profesori:

Tamara Lenţa – Director adjunct la clasele primare, Liceul „Dante Alighieri”, or. ChişinauParascovia Covali – învățătoare la clasele primare, liceul „M. Eminescu”, or. ChişinauRodica Secară – profesoară de Educaţie civică, Liceul „Spiru Haret”, or. ChisinăuMaria Druga – profesoară de Educaţie civică şi Istorie, Liceul „M. Eminescu”, or. SîngereiLilia Elisei – profesoară de psihologie, Liceul „M. Sadoveanu”, or. CălăraşiMaria Vleju – profesoară de Educaţie civică, director-adjunct, Direcţia Raională de Învăţămînt or. TeleneştiUliana Enicov – profesoară de Educaţie civică, Liceul M. Eminescu”, or. CahulAna Chetraru – Direcţia Raională de Învăţămînt or. Hînceşti

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Racu, TatianaFormarea compețentelor civice la elevi: Ghid practic / Tatiana Racu; Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului. – Ch. : S. n., 2010 („Foxtrot” SRL). – 134 p.2000 ex.ISBN 978-9975-4093-9-1.

37.015R 13

CUPRINS

INTRODUCERE� 5

CUM�PUTEM�FORMA��COMPETENŢE�CIVICE�LA�ELEVI� 7

Ce�sunt�competenţele�educaţionale�şi�cum�le�putem�forma�la�elevi?�� 7Locul�şi�rolul�educaţiei�civice��în�formarea�competenţelor�civice��14Procesul�de�formare�a�competenţelor�civice�la�elevi�� 20Dimensiunea�praxiologică�a�educaţiei�civice�� 26

PROIECTE�DIDACTICE�ŞI�ACTIVITĂŢI��PRACTICE�LA�EDUCAŢIA�CIVICĂ�ŞI�DIRIGENŢIE� 49

ANEXE� 89Constituţia�Republicii�Moldova�� 89Convenţia�pentru�Apărarea�Drepturilor�Omului��şi�a�Libertăţilor�Fundamentale�� 99Declaraţia�Universală�a�Drepturilor�Omului��105Convenţia�Internaţională��cu�privire�la�Drepturile�Copilului�� 111

DRAGI�CITITORI,

Vă mulţumim pentru că aţi hotărît să folosiţi acest ghid şi pentru interesul pe care îl manifestaţi în educarea unui cetăţean activ.

Ne-a făcut o deosebită plăcere să lucrăm cu profesori şi elevi din întreaga ţară pe parcursul proiectului Educaţia civică pentru o dezvoltare durabilă democratică a Republicii Moldova, participînd la întruniri, seminarii de instruire şi mese rotunde. Sperăm că materialele didactice incluse în acest suport reflectă scopul nostru comun de a educa/forma cetăţeni activi în Moldova prin formarea competenţelor civice necesare unui cetăţean activ şi prin promovarea valorilor cu adevărat democratice.

Vom fi bucuroşi să primim comentarii şi noi sugestii din partea Dumneavoastră referitor la modul în care aţi reuşit să implementaţi activităţile descrise, precum şi să discutăm în detalii modul în care cetăţeanul de mîine depinde cel mai mult de modul în care profesorul reuşeşte să formeze competenţe civice la elevi.

Nu în ultimul rînd suntem profund recunoscători Departamentului Muncii al Guvernului Statelor Unite ale Americii, Ambasada SUA în Republica Moldova pentru suportul financiar şi coordonarea proiectului, precum şi tuturor persoanelor care au contribuit la consolidarea acestor materiale şi a activităţilor legate de ele.

Echipa�proiectului

5

INTRODUCERE

Această lucrare reprezintă o sursa teoretică şi practică pentru diriginţii şi profe-sorii de educaţie civică care urmăresc în activitatea lor să formeze cetăţeni activi.

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului Educaţia civică pentru o dez-voltare durabilă democratică a Republicii Moldova şi finanţată şi coordonată de că-tre Departamentul Muncii al Guvernului Statelor Unite ale Americii, Ambasada SUA în Republica Moldova.

Materialul teoretic prezentat în acest ghid vine din experienţa de cercetare, predare, formare a competenţelor civice ale elevilor de către autor.

Proiectele didactice incluse în această culegere au fost pilotate în şcoală şi reies din curricula educaţională la disciplina Educaţie civică, implementarea acestora la clasă sau în activităţile extracurriculare va facilita formarea competenţelor civice la elevi.

Intenţia autorului este ca acest ghid să îndemne la lucru, dar şi să ajute la orga-nizarea şi desfăşurarea eficientă a orelor de educaţie civică şi dirigenţie.

Scopul major al ghidului este de a oferi atît dirigintelui, cît şi profesorului un suport de informaţii, dar şi unele sugestii de activităţi curriculare concrete care contri-buie la formarea cetăţenilor.

Problematica abordată în acest ghid este una nouă reieşind din noul curri-culum la Educaţia civică şi, fireşte, nu pretinde a acoperi întreg spectrul tematic din curriculum.

Ghidul este alcătuit din trei părţi: • partea I cuprinde suport teoretic în ce priveşte formare competenţelor civice

la elevi; • partea a II-a cuprinde activităţi practice, proiecte didactice;• partea a III-a cuprinde spicuiri din Legislaţia naţională şi Internaţională Toate activităţile din acest ghid se bazează pe principiile cooperării şi lucrului

în echipă. Dirigintelui/profesorului i se recomandă să atragă atenţia asupra climatului

grupului şi să adapteze situaţia astfel încît să asigure o comunicare şi cooperare pro-ductivă în timpul procesului de lucru. În cadrul unor activităţi participanţii sunt rugaţi să-şi împărtăşească emoţiile, sentimentele, experienţele trăite legate de o anumită situ-aţie. Multe activităţi includ întrebări deschise la care nu există răspunsuri corecte sau incorecte. De aceea se recomandă o comunicare continuă între participanţi şi profesor pentru a eficientiza procesul de educaţie.

Toate proiectele didactice curriculare au fost pilotate în mai multe gimnazii şi licee din localităţile Chişinău, Sîngerei, Hinceşti, Doroţcaia, Comrat, Cahul, Călăraşi, Teleneşti.

Fiecare proiect didactic este structurat după un model comun care explică clar procesul de desfăşurare şi oferă sugestii pentru îmbunătăţirea acestuia. Totuşi, acestea sunt doar nişte recomandări, iar dirigintele/profesorul care foloseşte ghidul este liber să adapteze şi să folosească materialul conform cerinţelor proprii.

Formarea com

petențelor civice la elevi

7

CUm PUtem FoRma ComPeteNţe CIvICe la elevI

CE�sUNT�COMPETENŢELE�EDUCAŢIONALE�ŞI�CUM�LE�PUTEM�FORMA�LA�ELEVI?

Educaţia civică este unul dintre cele mai complexe deziderate ale educaţi-ei. Acest fapt este determinat, pe de o parte, de faptul că individul este subiect al relaţiilor civile de la o vîrstă fragedă, pe de altă parte, de variabilele psihologice implicate într-un asemenea proces.

În contextul educaţional actual, „a şti” nu mai este scop în sine, ci un intermediar care asigură premisele lui „a şti să faci”, „a şti să fii”, „a şti să con-vieţuieşti” şi „a şti să devii”. Este evident că între aceste căi ale cunoaşterii există multiple interacţiuni şi schimburi, ele formînd, practic, un întreg. Termenul de competenţe se referă la combinaţia celor „a şti să faci”, „a şti să fii”, „a şti să convieţuieşti” şi „a şti să devii” în completarea la „a şti cum să faci, să fii, să convieţiueşti, să devii”.

Termenul de competenţe se referă la o combinaţie de deprinderi, cunoş-tinţe, aptitudini şi atitudini şi include disponibilitatea de a învăţa în completarea la „a şti cum”. Astfel putem spune că competenţele reprezintă un pachet trans-ferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. Acestea trebuie dezvoltate pînă la finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a învăţării pe parcursul întregii vieţi.

Competenţele civice nu se transmit, ci se formează prin exersare sistema-tică în şi prin activitate. Componenta cognitivă este necesară, însă nu şi suficien-tă. Neglijarea acestui adevăr generează iluzii referitoare la rezultatele educaţiei civice care marchează contradicţiile reale dintre conştiinţa şi conduita civică. Aprecierea rezultatelor după ceea ce ştiu elevii despre trăsăturile cetăţeanului activ, problemele cu care se confruntă cetăţenii, drepturile şi responsabilităţile acestora, etc. este insuficientă. Urmărind cum se manifestă adolescenţii şi cum realizează o activitate ne putem forma o imagine reală cu privire la rezultatele muncii cu privire la educaţia civică. Conduita civică reprezintă rezultatul formă-rii unităţii dintre conştiinţa şi comportamentul civic. Exemplificăm cele expuse mai sus prin rezultatele unei chestionări a elevilor din liceul român-englez „I. Creangă” din Chişinău care au studiat educaţia civică şi studenţii anului I ai UPS

„Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie, care nu au avut în planul de studiu educaţia civică. Acestea au demonstrat că 80% din elevii care au studiat educaţia civică şi au fost implicaţi în activităţi civice au votat la alegerile din

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

8

2005, iar studenţii anului I de la UPS „Ion Creangă”, facultatea Filologie, doar 30% au votat.

Reieşind din cele expuse mai sus, putem conchide că dezvoltarea compe-tenţelor civice la elevi depinde de cîţiva factori determinativi.

Unul dintre aceştia este respectarea principiilor educaţiei civice.Astfel, sistemul principiilor educaţiei civice cuprinde:

Principiul�respectării�drepturilor�omului/copilului

Acest principiu este fundamental în educarea cetăţeanului activ. Toate democraţiile năzuiesc să respecte şi să protejeze drepturile fundamentale ale omului. Drepturile omului înseamnă acele valori care reflectă respectul pentru viaţa şi demnitatea umană. Acestea pot fi incluse în Constituţie sau să se conţină într-un act separat. În şcoală drepturile elevilor, ale profesorilor sunt incluse în regulamentul şcolii/liceului. Acestea însă nu trebuie doar să fie stipulate, ci şi respectate din partea ambelor părţi. Prin atitudine şi comportament, etosul şco-lar se conferă credibilitate valorilor şi principiilor care se promovează. Aceasta demonstrează că ele nu sunt noţiuni abstracte, ci realităţi valabile în lumea de dincolo de zidurile şcolii.

Principiul educaţiei civice în spirit demn, civilizat şi democraticAcest principiu presupune ca tinerilor studioşi să li se asigure condiţiile

educaţionale care să-i ajute să însuşească atît conceptele şi normele legale demne şi civilizate, cît şi conceptele şi normele democraţiei ce se dezvoltă în societa-tea liberă şi în statul de drept, promovîndu-se caracterul conştient al educaţiei moral-civice, care să-i facă să deosebească faptele morale pozitive de cele nega-tive, dezvoltîndu-le pe cele pozitive (demne, civilizate) şi prevenindu-le pe cele negative (imorale). Acest cadru etic, demn şi democratic, trebuie să dezvolte la tineri conştiinţa îndeplinirii îndatoririlor faţă de colectivitatea ce se dezvoltă şi acţionează în societatea liberă, deoarece numai în acest cadru sunt posibile dezvoltarea şi manifestarea liberă şi deplină a personalităţii, profesionalismului şi civismului.

Principiul�educaţiei�civice�în�spirit�conştient�şi�activ-participativ

Acest principiu exprimă asigurarea unităţii strînse dintre vorbele şi fapte-le care au caracter moral, civic, dintre teoria şi acţiunea civică, dintre conştiinţa şi conduita civică, în acest sens, este necesar ca elevii să cunoască, să înţeleagă şi sa conştientizeze teoria şi normele de drept demne, civilizate şi democratice. Formarea acestei componente a educaţiei pentru cetăţenie este deosebit de im-portantă şi valoroasă, dar nu şi eficientă. Aceasta se datorează faptului că sunt cazuri cînd adolescenţii cunosc teoria şi normele juridice, pot chiar să le expună într-o anumită competenţă (studiu de caz, soluţionarea unor probleme, sfaturi etc.), însă în viaţă, în activitate, tot aceştia pot să înfăptuiască acţiuni negative,

Formarea com


9

imorale, unele chiar cu caracter infracţional, inuman. De aceea, putem vorbi despre o educaţie civică eficientă, temeinică numai în situaţia în care, conco-mitent cu formarea conştiinţei civice, se formează şi o conduită civică demnă. Aceasta implică necesitatea ca elevii să fie puşi în situaţia de a face fapte demne în activitatea didactică şi extradidactică. Exercitarea unor astfel de acţiuni duce la formarea competenţelor civice.

Principiul�unităţii,�continuităţii�şi�consecvenţei�în�educaţia�civică

Acest principiu exprimă necesitatea respectării în interacţiune a trei con-diţii pedagogice:

a) Unitatea care exprimă necesitatea de a asigura îmbinarea concepţiei, cerinţelor şi acţiunilor educative, ca şi a tuturor factorilor educativi, care trebuie să se manifeste prin omogenitate, coerenţă şi forţă educaţională unitară;

b) Continuitatea care exprimă necesitatea de a asigura caracterul neîn-cetat, neîntrerupt, permanent, oferind posibilitatea de a obţine în timp rezultate pozitive în educaţia morală;

c) Consecvenţa care exprimă necesitatea de a asigura desfăşurarea edu-caţiei pentru cetăţenie în conformitate cu teoria educaţiei şi normele legale, fără abateri de la acestea; consecvenţa presupune că acţiunile civice desfăşurate să fie în concordanţă cu concepţia şi exigenţele legale stabilite.

Lipsa de unitate, continuitate şi consecvenţă în sistemul educaţional cre-ează tensiuni negative nedorite, derutează factorii educativi şi tineretul studios, denaturînd efectul scontat al educaţiei pentru cetăţenie.

Principiul�îmbinării�exigenţei�cu�respectul�faţă�de�lege�şi�personalitatea�elevului

Formarea cetăţeanului activ este un proces foarte complex, dificil şi ri-dică numeroase obstacole. Acest principiu exprimă necesitatea de a îmbina exi-genţele (regulamentul instituţiei) ce trebuie respectate de elev cu stimă faţă de el, privindu-1 astfel ca om, cetăţean, indiferent de vîrsta şi nivelul de pregătire pe care-l are. Este important ca înaintarea cerinţelor să se facă ţinîndu-se seama de manifestarea respectului faţă de elev (cetăţean) în orice situaţie: şcolară sau extraşcolară.

Oricît de complex şi dificil ar fi demersul educaţiei morale, educatorii nu au voie, sub nici o formă, să înjosească (prin injurii, cuvinte înjositoare, invecti-ve etc.) personalitatea elevului şi nici să-i aducă jigniri fizice (bătaie, privarea de dreptul de a lua masa, alte acţiuni). Aplicarea acestui principiu are ca finalitate şi dezvoltarea la elevi a autoexigenţei şi autorespectului, a exigenţei şi respectului faţă de cei din jur, faţă de lege.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

10

Principiul�formării�conştiinţei�şi�conduitei�civice

Conştiinţa civică, spiritul civic e refracţia discursului puterii în cetăţeni, rezultatul constatat la nivel social al microfizicii puterii (Focault M.).

Conştiinţa şi conduita civică sunt cele două laturi ale educaţiei civice, care intercondiţionează şi se completează reciproc, formarea uneia neputîndu-se realiza independent de cealaltă. Conştiinţa civică reprezintă capacitatea intelec-tuală, afectivă şi atitudinală de raportare la semnificaţia pe care o au evenimen-tele, faptele şi acţiunile sociale. Elementele conştiinţei civice orientează şi sti-mulează conduita civică, iar aceasta, la rîndul ei, valorifică asemenea elemente, integrîndu-le în deprinderi, obişnuinţe şi trăsături de caracter şi voinţă. Conduita civică reprezintă modul de a gîndi şi a simţi moral. Deprinderile, obişnuinţele, trăsăturile de voinţă şi de caracter despre care vorbeam mai sus, atitudinile ex-primate prin acţiuni civice, toate acestea dovedesc modul de a gîndi şi a simţi moral.

Concordanţa dintre conştiinţa şi conduita civică este armonioasă sub as-pectul relaţiilor dintre intenţiile, aspiraţiile şi gîndurile de a face bine şi faptele propriu-zise. Lipsa concordanţei dintre conştiinţa şi conduita civică aduce preju-diciu semenilor şi chiar comunităţii.

Principiul�tratării�individuale,�tolerante�şi�diferenţiate

Educaţia, al cărei scop îl constituie educarea unui cetăţean, nu poate ignora acest principiu.

Ca şi educaţia morală, educaţia civică începe în familie. Prin exemplul părinţilor şi prin explicaţii copilul deprinde un comportament civic: să-şi expri-me punctul de vedere, sa aibă opinia sa, să se informeze etc. Aceasta continuă în grădiniţa de copii şi în şcoală. Activitatea de învăţare reprezintă cadrul de modelare a comportamentului şi a personalităţii civice: se formează şi se conso-lidează reprezentări şi noţiuni, emoţii şi sentimente civice, convingeri şi atitu-dini. Activitatea de învăţare devine în acelaşi timp cadrul de exprimare a faptelor civice, de încurajare şi condiţionare a lor, de combatere şi corectare a devierilor comportamentale.

Educaţia civică presupune împărtăşirea unor valori şi, de asemenea, pre-supune că noi înţelegem, tolerăm şi, eventual, susţinem valori diferite. Nu putem spune că printre valorile în cauză nu sunt incluse şi unele morale, înseamnă că educaţia pentru cetăţenie ar trebui să considere morala, în mod explicit, ca un subiect de dezbatere, deoarece, din moment ce există puncte de vedere diferite (morala, ca opţiune personală, ca fiind dată de la Dumnezeu, ca fiind o convenţie socială etc.) acestea trebuie discutate.

Dacă dorim să formăm respectul pentru diferenţe, trebuie mai întîi să înţelegem şi să acceptăm diferenţele. Dacă acest lucru este posibil, atunci va fi

Formarea com


11

posibil ca educaţia pentru cetăţenia democratică să promoveze o anumită con-cepţie despre morală, fără a exclude sau a subestima alte puncte de vedere.

Principiul�abordării�educaţiei�civice�prin�prisma�colaborării�continue�şi�prospective�cu�actorii�sociali

Pentru a avea cît mai multe şanse de reuşită, educaţia civică trebuie să aibă un caracter prospectiv:

– să fie orientată spre viitor şi să anticipeze apariţia unor probleme; – să se bazeze pe aceleaşi valori autentice, să se evite exagerările şi

deformările; – să acţioneze şi să colaboreze cu toţi factorii sociali: familia, şcoala,

societatea, statul, mass-media etc.; – să prevină şi să excludă contradicţiile distructive dintre părinţi – şcoală

– societate – stat; – educaţia civică să fie continuă şi să anticipeze fenomenele negative cu

cadrul mediului formal-nonformal; – să se realizeze la toate vîrstele, respectîndu-se particularităţile indivi-

duale şi diferenţele; – să se urmărească în toate împrejurările concordanţa dintre lege şi faptă

în sens pozitiv (intenţii, gînduri bune, fapte bune, respectarea legii etc.).Un alt factor de bază constă în faptul că învăţarea trebuie să se desfăşoa-

re în baza unor modele /exemple pozitive din viaţa reală. Modelul de învăţare al cetăţeniei trebuie să cuprindă trei componente:

• Cunoştinţele predate elevilor trebuie să reprezinte cultura civică;• Activităţile şi strategiile prin care se implică elevii în procesul de for-

mare a conduitei civice trebuie să includă acţiuni ce au ieşire directă în viaţa reală;• Consolidarea competenţelor civice şi formarea încrederii că cunoştin-

ţele asimilate contribuie direct la dezvoltarea competenţelor lor cetăţeneşti.Aceste competenţe nu sunt însă singura condiţie care garantează succesul

educaţiei civice. Competenţele civice ale profesorului constituie un factor nu mai puţin important în dezvoltarea competenţelor civice ale elevilor. În primul rînd, el trebuie să fie un cetăţean activ, cu spirit creativ, profesionist şi persoană ce posedă o morală axată pe responsabilitate, toleranţă, democraţie. Dacă profesorul nu va fi competent, se va comporta autoritar cu elevii, nu-şi va ţine promisiunile, exact acelaşi lucru vor face şi elevii, chiar dacă el va utiliza cele mai moderne şi eficiente metode de predare/învăţare/evaluare.

Un alt factor reprezintă perseverenţa în formarea competenţelor civice. După cum am menţionat anterior, formarea competenţelor civice este un proces de lungă durată. Pentru a ajunge la o ţintă trebuie mai întîi să o fixezi. Este im-portant de făcut un plan individual pentru ridicarea stimei de sine, urmărind cu consecvenţă atingerea ţintelor propuse. Acest plan ar putea arăta asffel:

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

12

1. Pornesc de la mineÎncerc să definesc care-mi sunt punctele vulnerabile (supraemotivitatea,

timiditatea, neîndemînarea…) şi mă strădui să le depăşesc. Pare dificil, dar am să întreprind tot ce pot şi rezultatul se va îmbunătăţi.

2. Îmi evaluez punctele forteÎmi pun în evidenţă atu-urile, îmi concentrez atenţia asupra avantajelor.3. ComunicVorbesc cu cei de o vîrsta sau cu cei care consider că-mi sunt egali. Voi

descoperi că nimeni nu este perfect, dar fiecare are cîte ceva bun, inclusiv eu. Îi rog să-mi dea un feed-back. Opiniile celorlalţi mă pot încuraja.

4. Încerc ceva nouCineva dintre colegi, numaidecît îmi va distrage atenţia de la ţinta spre

care mă îndrept. În pofida acestui fapt, mergînd consecvent spre ţintă, îmi desco-păr potenţialul, de care nu ştiam.

La fel şi profesorul (aici menţionăm că nu doar cel care predă Noi şi Legea şi Educaţia civică) trebuie să-şi facă un program de educaţie civică, mai întîi personal, apoi pentru elevii săi, pe care să-l urmărească cu perseverenţă şi fără întrerupere, pînă la obţinerea succeselor dorite.

Tabelul de mai jos cuprinde şi alţi factori care stimulează/împiedică for-marea competenţelor civice.

Tabelul 1. Factori de formare a competenţelor civice

Factori care stimulează formarea competenţelor civice

Factori care împiedică formarea competenţelor civice

Existenţa unui curs obligatoriu de Educaţie civică în şcoală, liceu, universitate

Migraţia populaţiei în ţările occidentale la muncă

Revenirea la valorile naţionale: limbă, tradiţie, istorie, sacru, manifestări cultu-rale etc.

Acordarea dublei cetăţenii, unii cetăţeni ai RM sunt numai „pe hîrtie”

Implicarea în soluţionarea problemelor locale/naţionale

Încălcările legislaţiei din partea persoa-nelor de la conducere

Siguranţa într-un viitor mai bun Corupţia în toate sferele de statAcţiunile de iluminare a familiei şi parteneriat civic/Promovarea drepturilor omului

Lipsa locurilor de muncăÎncălcarea drepturilor omului

În concluzie menţionăm că factorii prezentaţi nu sunt unicii şi, cu sigu-ranţă, nu trebuie să fie unicii. Problema este că în condiţiile atît de specifice pre-cum sunt cele din Republica Moldova există mulţi factori care împiedică sau stagnează atingerea scopului final al Educaţiei civice – formarea cetăţeanului activ. Analiza acestor factori a ghidat precizarea condiţiilor psihopedagogice de formare a competenţelor civice. Astfel s-a conturat metodologia Educaţiei civice.

Formarea com


13

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

14

LOCUL�ŞI�ROLUL�EDUCAŢIEI�CIVICE�îN�FORMAREA�COMPETENŢELOR�CIVICE

Instituţiile de învăţămînt sunt nişte comunităţi care pot şi trebuie să fie exemple de respect al demnităţii fiecărui individ, al toleranţei şi respectului re-ciproc. Învăţămîntul are acum, mai mult ca niciodată, un rol crucial în formarea indivizilor în calitate de cetăţeni activi, independenţi şi responsabili.

Şcoala trebuie să se adapteze pentru a face faţă acestor evoluţii prin sti-mularea socializării politice a elevilor, prin pregătirea pentru învăţarea perma-nenta şi prin asigurarea exercitării directe a drepturilor omului şi democraţiei participative în şcoli. Socializarea politică nu este scopul major al şcolii, dar este o modalitate de formare a capacităţilor care pun bazele culturii politice viitoare a personalităţii.

Programa de Educaţie civică ar trebui abordată şi percepută ca o temă globală la nivelul şcolii, cu scopuri nu doar în ceea ce priveşte dezvoltarea spi-ritului civic, dezvoltarea spirituală şi morală, ci cu scopuri care ar urmări şi dezvoltarea limbajului, mai ales a competenţelor şi deprinderilor de vorbire şi ascultare.

O şcoală modernă nu înseamnă numai o şcoală dotată cu cele mai per-formante computere (investiţie pe care s-ar putea să nu şi-o permită multă lume), ci o şcoală cu un personal şi cadre didactice competente, foarte bine informate, cu mintea flexibilă şi deschisă la nou. Cadrele didactice nu cunosc toţi factorii şi toate evenimentele care pot interveni de-a lungul anilor în formarea viitorului cetăţean, dar trebuie să fie creativi, să-şi dezvolte imaginaţia pentru a antici-pa strategiile educative, pentru a conduce demersul de formare a personalităţii elevului spre scopuri majore cu caracter moral şi civic: formarea unui cetăţean informat, responsabil şi activ care posedă şi promovează valorile general umane.

Experienţa unor instituţii din republică a demonstrat că activităţile de au-tocunoaştere, comunicare cu lumea înconjurătoare şi familiarizarea cu noţiunile elementare din drepturile omului şi copilului sunt posibile de realizat chiar cu resurse materiale modeste, principalul aici fiind competenţa cadrului didactic.

Esenţial, mai ales pentru elevii de vîrstă şcolară mică, este modelul com-portamental şi ataşamentul sincer al educatorului faţă de valorile şi principiile enunţate. Un copil de 7-8 ani nu se va include într-un joc despre drepturile şi libertăţile omului, dacă învăţătorul nu-l va convinge prin exemplul personal că acestea sunt nişte lucruri importante, utile şi valabile în viaţa cotidiană şi cea so-cială. Ce forţă de convingere ar avea un învăţător, care, anunţînd tema Egalitatea în drepturi, ar striga brutal la un elev: Să taci cînd vorbesc eu!?

În formarea cetăţeanului activ este importantă şi metoda exemplului şi a imitaţiei. Prin atitudinea şi comportamentul nostru în clasă şi etosul şcolar con-ferim credibilitate valorilor şi principiilor pe care le predăm, demonstrînd că ele nu sunt noţiuni abstracte, ci realităţi valabile în lumea reală.

Formarea com


15

În învăţămîntul gimnazial şi liceal, Educaţia civică are scopul pregătirii elevilor pentru a deveni cetăţeni activi. Există, însă, şi alte discipline de stu-diu în ale căror conţinuturi sunt incluse noţiuni despre drepturile unui cetăţean, drepturile omului şi democraţie (Istorie, Limba şi literatura romînă, Geografie). Disciplina Educaţie civică solicită o muncă enormă şi un efort susţinut în toate sferele educaţiei, învăţămîntului şi cercetării.

În continuare, prezentăm cîteva strategii şi modalităţi experimentate şi validate de integrare a educaţiei civice în conţinutul principalelor discipline şcolare:

Istorie

Se pot transmite elevilor informaţii despre unele documente specifice (Codul Hammurabi – 1740 î.e.n.; Magna Carta 1215, Anglia; Habeas Corpus – 1679, Anglia; Declaraţia de independenţă a SUA – 1776, SUA; Declaraţia drep-turilor omului şi cetăţeanului – 1789, Franţa; Constituţia americană – 1791 etc.); evenimente majore (sclavie, colonialism, imperialism, nazism, comunism, răz-boi, politica de opresiune din America Latină, politica de Apartheid); formarea unor instituţii (Liga Naţiunilor, O.N.U., CE etc.); personalităţi istorice (Frank A. – Olanda, Gandhi M. – India, Martin Luther King – S.U.A., Saharov A. – U.R.S.S., Menchu R. – Guatemala). Aceasta urmăreşte pregătirea unor cetăţeni independenţi, informaţi despre preceptele şi practicile democraţiei, care ştiu să pună întrebări, să analizeze şi să mediteze etc.

În ceea ce priveşte aplicarea strategiilor didactice, vom apela la metodele clasice şi cele moderne, mai cu seamă la cele interactive, ce se pot îmbina efici-ent. Astfel, vom aplica discuţiile, dezbaterile referitoare la cauzele şi implicaţiile unor evenimente istorice; prezentările panel (în cazul implicării membrilor unor organizaţii pentru drepturile omului; jocul de rol, studiul de caz pentru familia-rizarea cu textele unor documente juridice; proiectele pentru cercetarea unor pe-rioade, evenimente, biografii ale unor personalităţi, ceea ce va asigura asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor civice.

Strategia aplicată ar putea fi: euristică, inductivă, deductivă, analitico-sintetică (acestea s-au dovedit a fi foarte eficiente).

Literatură

Există o multitudine de opere literare în diferite limbi, care au un mesaj civic pregnant şi pot fi valorificate în contextul educaţiei civice, aplicînd tehnica formulării întrebărilor cu caracter euristic.

Printre cele mai cunoscute texte cu caracter civic folosite în şcoală sunt: Procesul lui Socrate, Fabulele lui Esop, Ferma animalelor şi 1984 – Orwell G., Jurnalul unei tinere – Frank A., O zi din viaţa lui Ivan Denisovici – Soljeniţîn A., Homo sovieticus – Zinoviev A., Memorii – Saharov A., Micul prinţ – A. de

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

16

Saint Exupery, Cuore, inimă de copil – E. de Amicis, Amintiri din copilărie – Creangă I.

Propunem în continuare un set de întrebări care, aplicat în mod siste-matic, adaptat fiecărui text: scriere istorică, operă de ficţiune, articol de presă, ar putea dezvolta la elevi competenţele şi deprinderile de investigaţie, analiză, sinteză, corelaţie, exprimare orală şi în scris în funcţie de modul de prezentare a răspunsurilor necesare comportamentului social al viitorilor cetăţeni (după S. Stotsky, Harvard Graduated School for Education):

I. Aşteptări referitoare la textul pe care îl veţi citi:1. Ce idei vă sugerează titlul?2. Ce informaţii aşteptaţi să obţineţi din text?

II. Determinarea spaţio-temporală a evenimentelor prezentate în text:

1. Cînd şi unde se desfăşoară acţiunea?2. Ce context social-istoric este definit?3. S-ar putea desfăşura evenimentele date în alt loc, în alt timp şi

alte condiţii?4. Se întîlnesc astăzi evenimente asemănătoare. Exemplificaţi.

III. Comunităţile care definesc spaţiul socio-cultural descris:1. Ce comunităţi sunt prezentate în text?2. Care este natura lor (etnică, religioasă, naţională)?3. Cum sunt organizate?4. Identificaţi normele şi valorile ce reglementează viaţa oameni-

lor din aceste comunităţi?5. Ce disfuncţionalităţi există în cadrul lor (sărăcie, rasism etc.)?6. Care este poziţia autorului faţă de aceste fenomene?7. Ce putem spune despre imaginea de ansamblu a comunităţii

(este pozitivă sau negativă)?IV. Personajele

1. Din ce comunităţi fac parte personajele şi cum se raportează la ele (ce poziţie au, sprijină sau nu comunitatea etc.)?

2. Ce atitudini şi comportamente au personajele principale în comunitate?

3. Ce responsabilităţi au în cadrul comunităţii?4. Credinţele şi valorile personajelor coincid cu cele ale

comunităţii?5. Disfuncţionalităţile care se manifestă în comunitate afectează

personajele? În ce mod şi în ce măsură?V. Care este atitudinea autorului faţă de personajele şi evenimentele prezentate?

1. Pe ce poziţii se situează autorul faţă de personajele şi eveni-mentele din text (partizană, neutră, în opoziţie)?

Formarea com


17

2. Personajele sunt apreciate sau pedepsite în conformitate cu ac-ţiunile lor?

3. Foloseşte autorul etichete, stereotipuri cu privire la fenomene sau persoane? Dacă da, care sunt acestea?

4. Care este mesajul general/principal pe care doreşte să ni-l transmită autorul?

5. Ce întrebări v-a trezit lectura textului pe care nu vi le-aţi pus pînă acum?

6. Ce întrebare i-aţi adresa autorului pentru completarea sau ex-plicarea mesajului din text?

7. La ce întrebări pe care vi le-aţi pus la început nu aţi găsit răs-puns în textul citit?

Considerăm necesară o reevaluare a rolului întrebărilor în raport cu rolul răspunsurilor, în sensul încurajării acţiunii elevilor de a cerceta, de a ajunge la cauzele evenimentelor, a intra în dialog cu diverse persoane renumite într-un anumit domeniu, de a avea îndoieli de certitudinea anumitor informaţii. Aceste poziţii sunt în sprijinul educării gîndirii libere, logice, critice şi responsabile.

Este foarte important ca elevul să fie în stare a formula întrebări mai întîi pentru sine, apoi pentru ceilalţi şi a găsi răspunsuri la aceste întrebări.

Profesorul care se implică în educaţia civică trebuie să fie conştient de faptul că nu îşi poate păstra în faţa elevului imaginea pozitivă, autoritatea de specialist în domeniul cunoaşterii, dacă frecvent nu va putea răspunde explicit şi argumentat la întrebările puse de acesta.

Geografie

În cadrul studierii disciplinei Geografia economică se pot studia efectele investiţiilor şi ale comerţului asupra standardului de viaţă sau legătura dintre degradarea mediului şi starea de sănătate a oamenilor. Studierea populaţiilor umane poate include examinarea unor fenomene sociale negative, cum sunt: foa-metea sau sărăcia, rasismul, colonialismul, tratamentul aplicat minorităţilor sau femeilor etc.

Explorînd tradiţiile culturale ale altor popoare, elevii învaţă să accepte diferenţele, să fie toleranţi şi să comunice, să stimeze alte culturi, să exerseze interculturalitatea şi cultura toleranţei.

Educaţie�civică�/�Noi�şi�Legea

Disciplinele de această natură sunt axate pe înţelegerea drepturilor, li-bertăţilor cetăţenilor, pe cunoaşterea instituţiilor şi a regulilor vieţii sociale, asu-marea responsabilităţilor individuale şi colective. Elevul va beneficia de o edu-caţie care îi va permite afirmarea identităţii civice, cultivarea respectului faţă de sine şi de alţi oameni şi a toleranţei. Legătura dintre valorile morale şi normele

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

18

juridice trebuie subliniată în acest context precum şi lupta pentru realizarea unor drepturi general recunoscute astăzi cum ar fi dreptul la vot al femeilor.

Predarea acestor discipline din perspectiva drepturilor omului este o pro-vocare interesantă în cazul activităţii educatorilor din ţara noastră. Predarea-învăţarea-evaluarea formării civice conform concepţiei acestor discipline, urmă-reşte formarea conştiinţei civice şi a gîndirii civice, dezvoltarea gîndirii critice, a capacităţii de înţelegere şi interpretare corectă a legii de pe poziţiile interesului naţional, a istoriei naţionale şi a celei universale, a valorilor naţionale ca expresie a valorilor fundamentale ale omenirii, formarea şi dezvoltarea sentimentului de patriotism.

Ştiinţe�exacte

Arta instruirii elevilor la ştiinţele exacte într-o perspectivă a Educaţiei civice presupune participarea activă a subiecţilor educaţionali la discutarea şi adoptarea deciziilor care privesc procesul de învăţămînt, proiectarea acestuia. De asemenea, statisticile, experimentele de laborator, biografiile unor savanţi, explicarea unor fenomene naturale sunt teme şi instrumente de lucru specifice matematicii, fizicii şi chimiei, care pot fi valorificate în spiritul Educaţiei civice.

Limbi�străine

Orice limbă străină este un nou instrument de investigare a unei culturi noi. Elevii îşi pot îmbogăţi cunoştinţele despre istoria, geografia, arta, religia, guvernarea ţării respective, pot chiar coresponda cu copii din acea ţară şi îşi pot dezvolta competenţe de comunicare, abordînd la ora de engleză, franceză etc. chestiuni legate de drepturile omului

Filozofie

Filozofía este prin esenţă un teren favorabil pentru promovarea valori-lor democratice (Libertate, Dreptate, Fericire, Adevăr, Democraţie, Egalitate, Solidaritate, Toleranţă etc.) a cunoaşterii multidimensionale a conceptelor ce ex-primă diversitatea de opinii şi idei care, de fapt, constituie baza educaţiei civice. Majoritatea subiectelor la filozofie Libertate şi necesitate, Libertatea şi autorita-tea politică, Liberul arbitru etc. sunt deschise pentru abordarea multidimensio-nală şi interdisciplinară a acestor fenomene.

Activităţi�extracurriculare

Activităţile extracurriculare reprezintă o modalitate eficientă de pregătire a elevilor pentru rolul de cetăţean al acestui stat.

În curriculumul disciplinar se accentuează că prin educaţia civică ele-vii vor cunoaşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi

Formarea com


19

mecanismele de protecţie a drepturilor omului la nivel local şi naţional; vor fi capabili să identifice diferite probleme ale comunităţii şi căile de soluţionare a lor; să dezbată chestiuni de interes civic şi să organizeze activităţi orientate spre soluţionarea problemelor comunităţii.

O modalitate eficientă de a transpune în practică aceste deziderate este cea de participare a elevilor în diverse proiecte care presupun desfăşurarea unor activităţi de voluntariat în folosul comunităţii.

Educaţia civică înseamnă o abordare a şcolii şi a procesului educaţional ca un tot întreg. În concluzie, menţionăm că contextul şcolar include o varietate de situaţii favorabile pentru învăţarea civică:

• Conducere şi management (politica educaţională, procesul de adopta-re a deciziilor, planificare, monitorizare şi evaluare instituţională, comunicare, alocarea resurselor etc.);

• Etosul şcolii (cultura promovată în activităţile de zi cu zi, climatul şcolar, lideri informali, relaţiile interetnice);

• Participarea elevilor în activitatea Consiliului profesoral al şcolii, Parlamentele elevilor, activităţile de voluntariat, activităţile social-utile din ca-drul comunităţii, etc.;

• Relaţii: elev-elev, elev-profesor, profesor-părinte, director-profesor, di-rector-părinte, director-elev, legătura dintre şcoală şi comunitate etc.;

• Activităţile educative din clasă organizate de diriginte: metode şi ma-teriale auxiliare, evaluarea şi notarea, stilurile didactice, disciplina, atmosfera, rolurile, lucrul în grup, activităţile formale-nonformale-informale, rezultatele învăţării.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

20

PROCEsUL�DE�FORMARE�A�COMPETENŢELOR�CIVICE�LA�ELEVI

Cele două deziderate ale educaţiei civice – conştiinţa şi conduita civică interrelaţionează şi se completează reciproc. Formarea conştiinţei civice corelea-ză cu formarea conduitei civice şi invers.

Formarea conştiinţei civice include din punct de vedere psihologic dezvoltarea a patru sfere/componente: cognitivă, afectivă, volitivă şi socială. Componenta cognitivă se referă la informarea elevului cu conţinutul şi esenţa valorilor, a normelor şi legislaţiei. Ea se realizează prin instruirea civică. Această instruire urmăreşte iniţierea şi informarea elevului vizavi de conţinutul şi impe-rativele civice, a felului în care el va trebui să se comporte în societate. Pentru ca aceste imperative civice să devină componente ale conştiinţei şi moralităţii aces-tuia, este necesar ca: elevul să cunoască şi sa înţeleagă notele definitorii, sensul şi însemnătatea valorilor civice şi democratice, conţinutul obiectiv al exigenţelor pe care societatea l-a consemnat, formulat şi structurat în coduri de legi, norme, în elementele propriului sistem moral şi civic. Ele se prezintă sub forma unor norme şi care treptat vor fi incluse în interdicţii, permisiuni si chemări adresate personalităţii individului. Cunoaşterea nu se reduce la simpla memorare a celor cuprinse aici, ea presupune sesizarea exigenţelor implicate în aceste norme şi legi, concomitent cu conştientizarea necesităţii respectării lor.

Rezultatele acestei cunoaşteri se concretizează în formarea reprezentă-rilor şi noţiunilor civice. Reprezentarea civică este o reflectare sub formă de imagine intuitivă a multitudinilor de elemente caracteristice unui complex de situaţii şi acţiunilor civice concrete, în care elevul a fost antrenat sau pe care le-a perceput, observat în legătură cu aceeaşi regulă, imagine, care include şi o notă apreciativă ori imperativă. Reprezentarea civică a responsabilităţii, de exemplu, presupune apariţia pe plan psihic a unui şir de imagini privitoare la situaţiile concrete in care s-a exprimat aceasta trăsătură, pe care elevul le-a perceput, din care a dedus şi cerinţa respectării ei, ori de cate ori se vor repeta situaţii relativ asemănătoare.

Reprezentările civice se formează în situaţii concrete de viaţă în care elevul este antrenat ca subiect civic, în familie, în scoală, cu prilejul diferitelor activităţi la care participă. Important este că, din punct de vedere educativ, să creăm situaţii favorabile, elevul putînd percepe astfel sensul pozitiv al cerinţei. De aceea, cînd situaţia ne oferă un sens negativ al cerinţei, prin opunere, sa-1 transformăm în contrariul său, diferenţiind astfel mai bine sensul pe care noi îl urmărim. În baza unui volum de reprezentări, prelucrate cu ajutorul operaţii-lor gîndirii, elevul reuşeşte să delimiteze notele esenţiale de cele tangente unei împrejurări oarecare şi apoi să le extindă la toate situaţiile reale sau posibile pe care norma sau regula o acoperă. Prin generalizare şi abstractizare se ajunge deci la noţiunea civică. Ea reflecta ceea ce este esenţial şi general unei clase

Formarea com


21

de manifestări civice pe care o normă sau regulă le cuprinde, caracterul apre-ciativ exprimîndu-se prin judecată/raţionament civic. Asemenea noţiuni cum sunt: dragostea de ţară, spiritul de cooperare şi participare, atitudinea faţa de muncă, participarea, modestia etc. reflectă ceea ce este caracteristic şi specific unei clase de împrejurări şi solicitări, de relaţii civice, în care elevul este sau va fi antrenat, concomitent cu capacitatea sa de a aprecia, pe baza unor criterii obiec-tive, modul în care conduita celorlalţi, precum si propria conduită sunt sau nu în concordanţă cu imperativele civice pe care aceste noţiuni le presupun.

Formarea noţiunilor civice şi integrarea lor într-un sistem este un pro-ces complex. Trecerea de la reprezentări la noţiuni civice se înfăptuieşte treptat. Instruirea în cadrul educaţiei civice nu se reduce la dezvăluirea conţinutului unei valori, norme sau reguli doar pentru a satisface o curiozitate de ordin intelectual. Eficienţa ei depinde de modul în care o anumită cunoştinţă civică (reprezentare sau noţiune) este integrată într-un lanţ de secvenţe, avînd ca verigă anterioară propria experienţă şi urmărindu-i materializarea în conduită. Ca subiect al rela-ţiilor civice practice, elevul dispune de o experienţă civică, ca fond aperceptiv pentru asimilarea noilor cunoştinţe civice şi se află pe o anumită treaptă a dez-voltării sale ontogenetice. Toate acestea constituie baza instruirii civice ce se realizează în continuare şi dobîndeşte un aspect social. Consolidarea ulterioară a calităţilor civice este cu atît mai eficientă cu cît porneşte şi se bazează pe factorii psihologici interni: experienţa civică şi capacităţile intelectuale, dar se exterio-rizează în societate şi se manifestă prin componenta socială. Rolul cunoştinţelor civice este deci de a-1 introduce pe elev în universul valorilor civice, de a-1 face să înţeleagă semnificaţia acestora pentru conduita sa, de a-i dezvolta, totodată, capacitatea de a discerne între valorile pozitive şi elementele negative şi de a-i forma o cultură civică socială.

Cunoştinţele civice nu continuă nemijlocit în conduită, nu determină prin ele însele această conduită, întrucît nu dispun de acea energie interioară nece-sară care, în cele din urmă, să le transforme în acţiuni şi fapte civice. Înseamnă deci că numai cunoaşterea comandamentelor civice sociale nu este suficientă pentru a determina o conduită corespunzătoare. Pentru ca ea să se transforme într-un mobil intern cu rol propulsor asupra conduitei, urmează sa fie întregită de elementele afective ale conştiinţei: emoţii, sentimente, atitudini etc. Însoţită de trăirile afective, orice cunoştinţă din acest domeniu se fixează în structura personalităţii, acţionînd din interior asupra conduitei. Afectivitatea reprezintă substratul energetic indispensabil pentru ca aceste cunoştinţe să se exprime în conduită. Daca cunoştinţele deschid orizontul şi luminează calea conduitei, stările afective îl mobilizează pe elev pentru a merge pe această cale. Şi una şi alta este necesară. În zadar elevul cunoaşte normele civice, dacă nu simte nevoia să acţioneze, tot aşa cum în zadar doreşte să se manifeste, dar nu ştie cum, căror comandamente să-şi subordoneze propriile impulsuri şi să-şi exprime adeziunea. Cum se explică nuanţa individuală prin care o normă sau regulă se exprimă în

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

22

conduită? In primul rînd, prin coloratura sa afectiva ce diferă de la un subiect la altul, şi, mai apoi, prin efortul volitiv efectuat. Această adeziune afectivă faţă de imperativele civice sociale se realizează prin trăiri şi sentimente. Apariţia trăirilor şi sentimentelor civice este posibilă numai prin contactul individului cu realitatea civică, cu fapte şi întîmplări în care imperativele civice se manifestă. În consecinţă, trăirile şi sentimentele civice nu se transmit ca entităţi de sine stă-tătoare, asemănător cunoştinţelor civice. Apariţia lor este provocată şi stimulată de un context situaţional social în care copilul este implicat ca subiect civic şi de acţiunea volitivă. În afara acestor trăiri şi sentimente intră tot ceea ce deter-mină, în interior, atitudinea individului faţă de societate şi ceilalţi oameni, faţa de muncă şi faţă de sine însuşi. Ele nuanţează această atitudine imprimîndu-i o coloratură personală în funcţie de intensitatea trăirii subiective şi de modul în care se exprimă. Fiecărei noţiuni civice i se asociază o trăire afectivă corespun-zătoare. Putem vorbi, în acest sens, de sentimentul dragostei faţa de patrie, de sentimentul prieteniei, de sentimentul umanismului, al datoriei şi răspunderii, al responsabilităţii etc.

Experienţa ne convinge că nici cunoaşterea, nici adeziunea afectivă nu sunt suficiente pentru declanşarea actului civic. Realizarea lui întîmpină nenu-mărate obstacole interne şi externe pentru înlăturarea cărora este nevoie de un efort de voinţă. Dintre obstacolele interne putem menţiona anumite interese, do-rinţe, intenţii de ordin personal, intim sau anumite sentimente negative cum ar fi egoismul, individualismul, comoditatea etc. ce opun rezistenţă, deviind conduita civică de la cerinţele civice impuse din exterior sau orientînd-o uneori în sens contrar acestora. Dintre obstacolele externe putem menţiona anumite atracţii, bogate în satisfacţii momentane, dar care nu se înscriu în cadrul cerinţelor mora-le acceptate. Pentru învingerea acestora şi adoptarea unei decizii în concordanţa cu cerinţele civice este nevoie de un efort volitiv concretizat în diverse trăsături, cum ar fi: perseverenţa, tenacitatea, consecvenţa, independenţa, spiritul de ini-ţiativă, curajul etc. Integrate în structura caracterului, toate aceste calităţi devin elemente ale acestuia, implicate, însă, în realizarea conduitei, capătă o nuanţă civică. Manifestările civice sunt, de cele mai multe ori, rezultatul unui conflict interior între motivele care le propulsează. Aceste conflicte oscilează între deter-minare (imperativele civice sociale) şi autodeterminare (anumite dorinţe, tendin-ţe, intenţii etc.).

Studiile de specialitate ne-au orientat spre observarea necesităţii de a fuziona cele trei componente – cognitiv, afectiv si volitiv din care rezultă con-vingerile civice. Convingerile civice sunt considerate ca fiind nucleul conşti-inţei civice a individului, adevărate trebuinţe spirituale de comportare civică. Unitatea acestor componente în cadrul convingerii poate fi exprimată astfel: ele-vul cunoaşte şi înţelege norma, regula, simte nevoia şi manifestă adeziune faţă de ea, acţionează în concordanţă cu cerinţele pe care i le prescrie. Între aceste componente pot apărea unele contradicţii sau dezacorduri ce se manifestă pe

Formarea com


23

planul conduitei prin devieri, abateri, pripeală, opoziţie etc. faţa de normă sau regulă ce se impune în momentul respectiv. În acest context, ne-am convins că profesorul trebuie să cunoască în care din cele trei componente se află originea unei manifestări comportamentale pentru a putea interveni cu acţiuni adecvate în cadrul societăţii. În această ordine de idei, noi completăm cele trei compo-nente cu cea socială, deoarece fără exersări sistematice în situaţii concrete de viaţă nu vom fi în stare să formăm unitatea dintre conştiinţa şi conduita civică a individului. Nu este acelaşi lucru, cînd elevul nu ştie sau nu înţelege sensul unei norme /reguli, nu simte nevoia respectării ei sau are aversiune faţa de ea sau nu dispune de forţa volitivă necesară pentru respectarea ei. Evident că intervenţia se va face diferenţiat în funcţie de o situaţie socială sau alta.

În timp ce conştiinţa civică include elemente subiective, interioare, ce se exprimă sub forma priorităţilor valorice, a scopului, a intenţiei, a modelelor interiorizate/cum trebuie să se comporte elevul, conduita se referă la rezultatele comportării, la faptele civice, la modul în care se manifestă felul de a fi al omului în societate. Una se referă la planul interior, cealaltă la planul exterior al perso-nalităţii, una se prezintă ca stare latentă, cealaltă ca stare manifestată a acestei personalităţi. Sintetic spunînd, conduita civică nu este altceva decît o obiecti-vare a conştiinţei civice în fapte şi acţiuni. Completarea acestei idei: faptele şi acţiunile ce se desfăşoară într-un context social concret, se pare, în acest cadru de referinţă, pe deplin justificată.

Conştiinţa civică presupune capacitatea de anticipare a realităţii şi de orientare a conduitei pe un anumit traseu, iar conduita civică reprezintă o ma-nifestare a conştiinţei în relaţiile civice sociale, practice ale individului. Natural că între cum trebuie şi cum este, între intenţii şi fapte, între stări latente şi acte manifestate nu există o coincidenţă deplină. Cauzele acestei nepotriviri sunt multiple. Ele ar putea fi incluse în două categorii, unele ce ţin de personalitatea elevului, respectiv de anumite contradicţii ce apar între elementele conştiinţei ci-vice şi altele determinate de particularităţile situaţiei sociale în care se derulează acţiunile civice ale elevului. Din punct de vedere pedagogic, conduita civică tre-ce pe prim plan. Altfel ce rost are faptul dacă elevul cunoaşte normele şi regulile, dacă este convins de necesitatea respectării lor, dar nu se comportă ca atare, în concordanţă cu ceea ce ştie că trebuie să facă în cadrul societăţii.

Din perspectiva psihopedagogică, formarea conduitei vizează competen-ţele, deprinderile şi obişnuinţele de comportare civică, inclusiv trăsăturile po-zitive de caracter. Competenţele reprezintă un sistem de cunoştinţe, abilităţi şi priceperi ce-i permit individului să soluţioneze o situaţie. Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerinţe care se repetă în condiţii relativ identice. Obişnuinţele implică în plus faptul că acţiunile automatizate au devenit o trebuinţă internă. Executarea ace-lei acţiuni se face automat, datorită unui impuls intern, ori de cate ori se repetă condiţiile externe care o presupun şi o solicită. Hotarul dintre ele este relativ.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

24

Cele mai multe deprinderi şi obişnuinţe exprimă anumite raporturi sociale în-tre oameni. Ele se formează pe fondul unor împrejurări/stereotipuri ce asigură condiţiile necesare exersării şi automatizării lor. Ori de cate ori o situaţie con-cretă apare, ele se repetă relativ autonom, individul putîndu-se concentra asupra altor aspecte de natură civică. Cercetările întreprinse în acest sens subliniază rolul exerciţiului şi al motivelor în formarea acestor componente automatizate ale conduitei.

Deprinderea de a fi responsabil se formează prin respectarea şi îndeplini-rea cerinţelor în toate cazurile ce reclamă conduita respectivă.

Aşadar, conduita civică este un ansamblu neîntrerupt de acţiuni şi mani-festări. Automatizarea acestora din urmă, sub forma deprinderilor şi obişnuinţe-lor, facilitează un control mai redus din partea conştiinţei, automatismele intrînd în zonele periferice ale acesteia, oferind astfel individului posibilitatea de a-şi concentra forţele în vederea realizării altor atribuţii.

Prin deprinderile şi obişnuinţele de comportare civică se realizează, în cele din urmă, concordanţa dintre conştiinţa civică şi conduita civică.

Formarea competenţelor civice ridică unele probleme de ordin pedago-gic şi psihologic, după care profesorul urmează să se orienteze în activitatea sa. Exersarea competenţelor să fie astfel organizată, încît să se desfăşoare întotdeau-na în concordanţă cu un şir de cerinţe precise şi clar formulate, într-un context concret social (să nu fie condiţii artificiale.)

Deoarece exersarea civică este întotdeauna integrată într-o activitate, for-marea competenţelor, deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare civică impu-ne o buna organizare a activităţii elevilor. Preocuparea profesorului nu se reduce doar la organizarea activităţii, la desfăşurarea exersărilor, ea vizînd şi faptul ca elevii trebuie să cunoască şi să înţeleagă semnificaţia cerinţelor civice, să adere la ele. Automatizarea presupune şi se bazează pe cele patru componente: cogniti-vă, afectivă, volitivă şi socială – ea nefiind doar o repetare mecanică, ci o acţiune la care personalitatea participă în totalitatea ei.

În baza celor analizate, putem conchide:1. Formarea competenţelor civice reprezintă o acţiune amplă de durată,

ce include automatizarea celor patru componente: cognitivă, afectivă, volitivă și socială – neputîndu-se realiza doar prin cîteva exersări. Din această cauză profesorul va trebui să imprime un ritm ascendent tuturor acţiunilor pe care le întreprinde în acest sens activînd într-o strînsă legătură cu dirigintele şi familia. Cerinţele vor fi astfel formulate încît să asigure o gradare a lor prin treceri suc-cesive de la uşor la greu, de la simplu la compus, de la concret la abstract.

2. În formarea competenţelor civice este necesar ca profesorul să ţină cont de particularităţile de vîrstă şi cele individuale ale elevilor. Diferenţele din-tre elevi şi conduita lor se manifestă pe linia capacităţii de înţelegere a cerinţelor civice, de apreciere a faptelor civice, pe linia forţei de voinţă şi a calităţii tempe-ramentale, a experienţei acumulate pîna în acel moment etc.

Formarea com


25

3. Cultivarea manifestărilor sau trăsăturilor pozitive de caracter se in-clud tot în sfera conduitei civice. Se are în vedere un aliaj dintre normele civice şi un substrat psihologic corespunzător. Pentru înţelegerea modului în care se elaborează acest aliaj vom distinge conţinutul celor ce urmează a fi asimilate, procesul educativ şi rezultatul obţinut. Normele morale, civice sunt o expresie a unor imperative sociale ce vin din exteriorul persoanei şi oferă conţinutul a ceea ce urmează să fie învăţat. Activitatea psihică a persoanei, cu toate mecanismele ei, este un aspect intrinsec, se desfăşoară în interior, iar trăsăturile caracteriale şi competenţele civice reprezintă rezultatul acestui proces.

4. Dezideratele analizate, conştiinţa şi conduita civică interrelaţionea-ză şi se completează reciproc, formarea unuia acţionează manifestarea celuilalt. Elementele conştiinţei civice orientează şi stimulează conduita civică, iar aceas-ta, la rîndul ei, valorifică elementele interne integrîndu-le în competenţe, deprin-deri, obişnuinţe şi trăsături de caracter, ce conferă o relativă stabilitate atitudinii şi comportamentului civic al individului.

5. Formarea conduitei civice este un proces de durată şi foarte complex. În structura personalităţii procesul de formare a conduitei civice se prezintă sub forma unei unităţi dialectice, cu particularităţi distincte. Formarea subiectului civic apare ca un proces de interiorizare continuă a moralei sociale. Pe măsură ce personalitatea se dezvoltă rolul factorilor externi este preluat treptat şi susţi-nut de cei interni, individul acţionînd tot mai mult sub impulsul conştiinţei sale civice. Acest lucru nu se produce în mod spontan, de la sine, ci poate fi dirijat în funcţie de necesitate.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

26

DIMENsIUNEA�PRAXIOLOGICĂ�A�EDUCAŢIEI�CIVICE

Educaţia civică se desfăşoară întotdeauna pe fundalul şi concomitent cu diverse influenţe sociale ce sunt exercitate asupra elevului care posedă un anumit caracter şi trăsături de personalitate. Nu putem face abstracţie de aceste influen-ţe, de personalitatea concretă, dar şi de scopul Educaţiei civice, care trebuie să vizeze deopotrivă valorificarea influenţelor sociale prin tehnologiile pedagogice. În funcţie de cele două situaţii, profesorul urmează să apeleze la acele metode şi procedee care, urmărind realizarea sarcinilor educaţiei civice, va valorifica sau va anihila rezultatele influenţelor sociale ce s-au exercitat sau se exercită asupra elevului.

Eficienţa metodelor şi procedeelor de educaţie civică este dependentă de modul în care acestea reuşesc să activizeze subiectivitatea elevului, elementele structurale ale personalităţii sale începînd cu cele intelectuale şi terminînd cu cele afective şi volitive. Toate acestea sunt reprezentate schematic în Figura 1.

Influ

ențe

soci

ale Influențe sociale

Acț

iuni

ped

agog

ice A

cțiuni pedagogice

Componentaafectivă

Componenta

volitivă

Componentacognitivă

Com

pone

nta

soci

ală

Conștiințaelevului:- valori moral-etice;- credințe;- norme;- reguli;- motivație;- atitudini;- legi etc.

Conduitaelevului:- responsabilitate;- toleranța;- activism;- inițiativa;- participare etc.

Strategiaeducațieicivice

Figura 1. Schema interconexiunii influenţelor şi acţiunilor în educaţia civică

După cum se observă din schemă, influenţele sociale acţionează asu-pra proceselor pedagogice din ambele părţi: în elaborarea şi aplicarea strategi-ei Educaţiei civice şi direct asupra conduitei elevului. Prin strategia educaţiei civice înţelegem ansamblul metodelor, procedeelor şi tehnologiilor folosite de către profesor în mod conştient şi într-un cadru organizat în vederea realizării obiectivelor respective pentru a forma componentele: cognitiv, afectiv, volitiv şi social ale structurii personalităţii. Această schemă ne-a permis să analizăm am-bele posibilităţi ale educaţiei civice. Una care este elaborată, organizată special şi acţionează dozat, indirect, treptat asupra conştiinţei individului, prin interme-diul formelor, metodelor, procedeelor şi mijloacelor didactice (în cadrul studierii disciplinelor şcolare) şi educative (în cadrul activităţilor extracurriculare) şi una accidentală, care acţionează spontan şi direct asupra conduitei acestuia.

Formarea com


27

Schema descrisă a servit drept punct de reper pentru structurarea proce-sului educaţiei civice. Cele mai reprezentative şi eficiente tehnologii le prezen-tăm în continuare.

Judecăţi�în�triadă

Această metodă se realizează, de asemenea, prin jocul de rol şi, de regulă, este o variantă simplificată a procesului simulat, redus la trei roluri, permiţînd implicarea unui număr mai mic de elevi în procesul desfăşurării judecăţii. La judecată participă: judecătorul care ascultă ambele părţi şi pronunţă sentinţa: re-clamantul, persoana care se adresează în judecată cu cerere/plîngere şi inculpatul, persoana împotriva căreia este îndreptată plîngerea – reclamatul. Reclamantul şi reclamatul pot fi reprezentaţi de către avocaţi.

Scopul: – a emite judecăţi argumentate, bazate pe două puncte de vedere opuse; – a dezvolta capacitatea de selectare şi prezentare a faptelor în sprijinul

poziţiilor lor; – analiza argumentele adversarului (în cazul cînd reprezintă una din

părţi)/argumentele părţilor (în caz cînd este judecător) şi, respectiv, a pune între-bări de concretizare sau a face replici părţii/părţilor;

– a-i învăţa pe elevi să accepte soluţiile mai avantajoase ale colegilor sau să fie toleranţi cînd cineva propune soluţii mai puţin avantajoase. Respectiv, la momentul aprecierii/evaluării elevii vor încerca să se exprime obiectiv şi con-structiv referitor la activitatea/părerile colegilor.

Tehnologia de desfăşurare: jocul de rol, explicaţia, conversaţia, discu-ţia, lucrul cu materialul distributiv (fişe).

– Lucrări preliminareAjutaţi-i pe elevi să ia cunoştinţă de fapte şi să înţeleagă conţinutul cazului.

– Încadrarea specialiştilorInvitaţi un procuror sau un judecător pentru a participa la activitate.

– Distribuirea rolurilorÎmpărţiţi clasa în trei grupuri egale: judecătorii, reclamanţii şi inculpaţii.

– Pregătirea rolurilorElevii se vor aduna în grupuri omogene pentru a se ajuta reciproc să se

pregătească pentru activitate.Părţile pregătesc argumente pentru a-şi susţine punctul de vedere şi gă-

sesc răspunsuri la potenţialele întrebări, construindu-şi o strategie de prezentare; argumentele trebuie să fie întemeiate pe fapte reale, prevederi legale – principa-lul scop al elevilor care reprezintă părţile e să fie convingători în acţiuni şi în conţinutul celor expuse.

Judecătorii urmează să studieze dosarul şi să pregătească pentru părţile implicate întrebări de concretizare referitoare la cazul cercetat. De asemenea, îşi

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

28

revizuiesc funcţiile şi responsabilităţile din timpul procesului (le puteţi da aceste indicaţii fie în scris, fie oral pentru fiecare grup aparte). Străduiţi-vă ca grupul care joacă rolul de judecători să însuşească regulile conducerii procesului.

– Pregătirea săliiActivitatea se va desfăşura într-o sală de clasă; pregătiţi trei grupuri de

bănci pentru cele trei grupuri omogene la etapa iniţială. – Formarea triadelor

Înainte de a începe activitatea, trebuie formate grupurile astfel ca în fi-ecare grup să participe cîte un judecător, un reclamant şi un reclamat. Pentru a împărţi elevii în grupuri, putem folosi „semne” după care putem identifica jude-cătorul, reclamantul şi reclamatul.

1

1

1

1

1

2

2

2

2

2

3

3

3

3

3

1

2

3

Triada Judecătorii

Triada Reclamanții

Triada Reclamații

– Desfăşurarea discuţiilor în cadrul triadelora) De cum apar reclamatul şi reclamantul, judecătorul poate începe şe-

dinţa judecăţii;b) Judecătorul trebuie să asculte, în primul rînd, reprezentarea orală a

fiecărei părţi;c) Reclamantul aduce argumente şi răspunde la întrebările judecătorului;d) Reclamatul aduce argumente şi răspunde la întrebările judecătorului;e) Judecătorul roagă ambele părţi să facă schimb de opinii.f) Judecătorul comunică decizia sa părţilor;g) Judecătorii pronunţă, pe rînd, sentinţa cu glas tare.Judecătorul poate să intervină în orice moment pentru a pune întrebări

de concretizare. – Încheierea activităţii

Formarea com


29

Se face printr-o discuţie care ar putea începe de la judecători: ei sunt rugaţi să prezinte succint cum s-a desfăşurat „procesul”: faptele şi argumentele prezentate în timpul activităţii, o apreciere a poziţiilor tari şi slabe ale părţilor. O astfel de apreciere o pot face şi părţile din punctul lor de vedere.

De asemenea, se va face obişnuitul debriefing pentru ca elevii să-şi expri-me opiniile referitoare la următoarele aspecte:

– cum a fost soluţionat cazul; – care din soluţii este mai bună (se poate face asemenea delimitare?); – ce i-a învăţat activitatea respectivă; – etc.

Dacă au fost prezenţi un judecător sau un procuror (ca persoane resursă), neapărat li se va oferi cuvîntul.

Avantaje: – oferă fiecărui elev, în egală măsură, şanse maxime de participare în

activitatea grupului, de realizare personală şi responsabilizare: pregătirea şi pre-zentarea unor argumente pentru susţinerea poziţiei proprii în rol de reclamant sau reclamat, dirijarea unui mini-proces în postura de judecător;

– elevii aud şi compară soluţiile colegilor referitoare la aceeaşi problemă/caz;

– elevii în rolul de judecători simt o responsabilitate sporită datorită faptului că iau o decizie în baza argumentelor, judecăţilor prezentate de către colegii care au fost în rolul uneia dintre părţi, aceştia din urmă, la rîndul lor, se vor simţi responsabili din motiv că vor trebui să evalueze decizia luată de colegul-judecător.

PREs

Formula PRES este o metodă utilă de desfăşurare a discuţiilor pe teme controversate, care facilitează manifestarea poziţiei sau a opiniei cu privire la problema dată.

Scopul: – a ajuta pe elevi să înţeleagă gîndurile, să formuleze şi să-şi prezinte

opiniile clar şi concis.Tehnologia de desfăşurare: demonstraţia.• Se afişează posterul care prevede cei patru paşi ai metodei PRES.P. – Exprimaţi-vă punctul de vedere.R. – Faceţi un raţionament (judecată) referitor la punctul de vedere.E. – Daţi un exemplu pentru clarificarea raţionamentului (judecăţii) dvs.S. – Faceţi un rezumat /sumar al punctului dvs. de vedere.• Se vor clarifica paşii şi se va răspunde la întrebări.Pentru a înţelege paşii, se va urmări exemplul:

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

30

P. – Eu sunt de părere că trebuie să anunţăm poliţia dacă am fost martori la săvîrşirea unei infracţiuni.

R. – Ministerul Afacerilor Interne a stabilit că mărturisirea infracţiuni-lor de către martori facilitează mult procesul de desfăşurare a urmăririi penale.

E. – Unchiul meu este anchetator şi numai datorită mărturisirilor marto-rilor a reuşit să desfăşoare ancheta penală în cazul Petra îm-va Romîniei.

S. – Iată de ce eu sunt de părerea că trebuie să anunţăm poliţia dacă am fost martori la săvîrşirea unei infracţiuni.

• Cîţiva elevi vor încerca să folosească formula referitor la oricare su-biect ales de ei.

• Se va verifica înţelegerea.• Elevii îşi vor exprima punctele de vedere vizavi de unul şi acelaşi

subiect.• Activitatea se va incepe cînd toţi elevii au înţeles formula.Avantaje:

– structurează discuţiile pe teme controversate; – dezvoltă la maximum capacitatea de argumentare; – îi învaţă pe elevi că orice părere trebuie argumentată.

Limite: – uneori elevii pot să nu găsească exemplul necesar pentru a clarifica

raţionamentul (argumentul) adus şi, invers, ei pot găsi un exemplu, însă nu pot face raţionamentul necesar.

Procesul�simulat

Este una dintre cele mai specifice metode ale educaţiei civice.Scopul: – a familiariza elevii cu procedura judiciară internă sau cu mecanisme-

le internaţionale de protecţie a drepturilor omului, interpretînd rolurile părţilor implicate într-un proces: judecător, inculpat, avocat, martori, etc.; respectiv, a dezvolta abilităţi de a-şi construi şi susţine o prezentare pentru postura dată, de a analiza şi soluţiona unele cazuri şi probleme în baza unor prevederi legale şi a propriilor puncte de vedere.

– a învăţa elevii să folosească prevederile legislative în argumentarea poziţiilor lor, să ia de sine stătător sau în grup o decizie întemeiată pe prevederile legii şi faptele prezentate în cadrul procesului.

– a învăţa elevii să ia anumite atitudini faţă de rolurile menţionate, în special, cînd aceste roluri sunt jucate în baza unor situaţii reale. Ca urmare, elevii vor cunoaşte cerinţele ce le-ar putea fi adresate în calitate de martor sau victimă.

Tehnologia de desfăşurare: jocul de rol, explicaţia, conversaţia, demonstraţia.

Formarea com


31

Pentru o desfăşurare veridică a jocului, cereţi sprijinul unui jurist. Rezervaţi timp suficient (aproximativ o lecţie) pentru ca elevii să construiască rolurile pe baza cazului dat şi la următoarea lecţie desfăşuraţi procesul propriu-zis. Chiar dacă nu este spectaculoasă, etapa de pregătire este cea care asigură succesul metodei. Dacă unul dintre scopurile pe care le slujeşte această metodă este familiarizarea cu procedura juridică, profesorul trebuie să le creeze elevilor toate condiţiile (timp, informaţia suficientă şi, eventual, asistenţa sa sau a unui specialist) pentru a-l realiza. Această metodă este folosită şi pentru demonstra-rea faptului că hotărîrea judecăţii depinde şi de corectitudinea martorilor şi a juriştilor, din partea învinuirii şi a apărării.

Pentru desfăşurarea eficientă a etapei de reprezentare, deosebit de impor-tantă este folosirea fişelor de evaluare a fiecărui actor/elev. Pe măsură ce elevii capătă experienţă în domeniul legal, se pot organiza competiţii de procese simu-late pe un caz real sau imaginar (cea mai bună pledoarie a acuzării, respectiv a apărării). Aceasta s-ar putea realiza şi extraşcolar.

În continuare, prezentăm cîteva repere pentru desfăşurarea unui proces simulat (partea acuzatoare este statul, reprezentat de către procuror).

AnchetaRolul poliţiei1. Poliţiştii pun întrebări preliminare la locul incidentului.2. Ei decid dacă persoana bănuită şi martorii vor fi rugaţi să scrie decla-

raţii. Dacă lucrătorii poliţiei consideră că ancheta trebuie continuată, ei transmit toate documentele anchetatorului (în funcţie de gravitatea cazului – dacă a fost săvîrşit un omor, anchetatorul va începe ancheta venind la locul desfăşurării crimei).

Rolul anchetatoruluiI. Anchetatorul cercetează cazul. Dacă el consideră că informaţia de care dispune e suficientă pentru alcătuirea actului de învinuire, va face următoarele:

1. alcătuieşte rechizitoriul (actul de învinuire);2. cheamă vinovatul şi i-l prezintă;

II. Anchetatorul explică inculpatului drepturile lui:1. să fie reprezentat de către un avocat;2. să facă cereri şi demersuri;3. să păstreze tăcerea;4. să renunţe la cele spuse în declaraţie;5. să-şi schimbe avocatul.

III. Anchetatorul interoghează inculpatul şi martorii (în acest moment poate fi prezentat şi avocatul).IV. Anchetatorul pregăteşte dosarul pentru judecată.V. În afară de acestea, anchetatorul găseşte dovezi de orice altă natură (fotografii, documente etc.), poate obţine ordin de percheziţie la domiciliu.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

32

VI. Dacă anchetatorul crede că inculpatul este vinovat, el trebuie să pro-cedeze astfel:

1. să scrie concluziile de învinuire;2. să transmită dosarul şi concluziile de învinuire procurorului,

pentru ca acesta să susţină acuzarea în judecată.Rolul procuroruluiI. Procurorul studiază dosarul şi părerea anchetatorului.II. Dacă procurorul este de acord cu părerea anchetatorului, el trebuie să alcătuiască concluziile de învinuire pentru judecată: explicarea cazului (ce, unde şi cînd s-a întîmplat).III. Dacă procurorul consideră că dovezile sunt insuficiente, el poate cere de la anchetator şi alte dovezi sau poate refuza propunerea de a începe judecata.IV. Procurorul care alcătuieşte concluziile de învinuire trebuie să prezin-te judecăţii următoarele recomandări:

1. care martori să fie chemaţi în instanţă;2. Ce dovezi să fie folosite în timpul procesului;3. de ce dovezi mai are nevoie judecata.

V. Este obligatorie prezenţa la proces a martorilor care au depus declara-ţii în timpul anchetei.Rolul judecătoruluiI. Primind dosarul şi stabilind că este competent să judece cazul şi că

nu există motive de suspendare (de exemplu: absenţa inculpatului), judecătorul stabileşte data procesului.

II. Judecătorul cheamă inculpatul, martorii, avocatul şi experţii să fie prezenţi la judecată pentru a depune mărturie.

III. Procurorul şi avocatul pot propune chemarea altor martori (adăugă-tori), însă judecătorul are dreptul de a refuza, dacă ei n-au fost interogaţi pînă la judecată.

JudecataI. Ajutorul judecătorului anunţă sosirea judecătorului. Judecătorul întră în sala de judecată. Toţi se ridică.II. Inculpatul stă alături de avocat.III. Procurorul se află în partea dreaptă a judecătorului, iar avocatul în partea stîngă.IV. Judecătorul face apelul părţilor implicate şi cere prezentarea buletine-lor de identitate ale inculpatului şi avocatului.

1. inculpatul,2. martorii,3. procurorul,4. avocatul.

V. Martorii sunt rugaţi să părăsească sala.

Formarea com


33

VI. Judecătorul deschide procesul. Procurorul citeşte concluziile de învi-nuire/actul de acuzare.VII. Judecătorul îi explică inculpatului drepturile şi-l întreabă dacă se recunoaşte vinovat sau nu.VIII. Inculpatul este întrebat dacă are ceva de spus:

1. Inculpatul spune tot ce vrea.2. Judecătorul pune întrebări.3. Procurorul pune întrebări.4. Avocatul pune întrebări.

IX. Judecătorul roagă să fie chemat primul martor.X. Înainte de a începe depoziţiile, judecătorul explică fiecărui martor că el trebuie să spună adevărul şi ce consecinţe are nesocotirea acestei obligaţii.XI. Fiecărui martor i se pun întrebări din partea:

1. judecătorului2. procurorului3. avocatului4. inculpatului

XII. Discursul de încheiere al procurorului referitor la dosar şi învinuire.XIII. Discursul de încheiere al avocatului referitor la dosar şi învinuire.XIV. Discursul de încheiere al inculpatului referitor la dosar şi învinuire.XV. Judecătorul părăseşte sala de judecată pentru a stabili sentinţa.XVI. Judecătorul se reîntoarce în sala de judecată (toţi se ridică).XVII. Judecătorul dă citire sentinţei (toţi şi ridică).XVIII. Judecătorul explică în ce termen părţile interesate pot declara apel.

învăţarea�reciprocă

Se foloseşte în special la lecţiile introductive sau de totalizare după stu-dierea unui capitol.

Scopul: – a dezvolta abilităţile şi priceperile de a transmite şi recepta mesajul

(elevul învaţă a formula întrebări de concretizare, enunţuri din mesajul citit); – a dezvolta abilităţi de corelare a informaţiei cu conţinutul nou şi să

elaboreze mesaje eficiente şi operative; – a dezvolta capacitatea de sinteză a celor învăţate în cadrul unui capitol

într-o unitate de timp foarte concentrată.Tehnologia de desfăşurare: lectura, conversaţia, explicaţia, demonstra-

ţia, cu materialul distributiv (fişe). – Profesorul trebuie să rezerve suficient timp pentru ca elevii să poată

citi enunţurile (pe care le-au primit de la profesor) şi să găsească cea mai raţio-nală cale de a le memora.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

34

– În cazul în care metoda se utilizează pentru prima oară, se recomandă demonstrarea procesului cu ajutorul a doi elevi sau de către profesor, înaintea aplicării ei cu întreaga clasă: în baza a două cartele cei doi elevi sau profesorul şi un elev vor face schimb de informaţii - îşi vor explica, pe rînd, conţinutul fiecă-reia pe fişe. Aşa vor proceda şi ceilalţi elevi în continuarea lecţiei.

Materiale:Portofoliul profesorului.Cartele, fişe pe care este scris un mesaj nou.Fiecare elev dispune de o cartelă pe care este scris un enunţ (definiţia

unui concept, un exemplu, o minibiografie etc.)Pregătirea cartelei-enunţ:• Fiecare cartelă trebuie să conţină un enunţ.• Fiecare elev îşi alege cîte o cartelă. Informaţiile de pe cartele trebuie

să fie diverse, însă este de dorit ca de una şi aceeaşi informaţie să dispună 2-3 elevi.

• Timp de 2-3 minute fiecare elev îşi citeşte informaţia de pe cartelă şi o analizează pentru a o putea prezenta cu propriile cuvinte.

• Timp de 10 minute fiecare elev trebuie să predea acele cunoştinţe unui număr cît mai mare de colegi şi, în acelaşi timp, să înveţe/memorizeze informa-ţia de la acei elevi. Profesorul trebuie să se plimbe printre elevi pentru a-i ajuta în momentele dificile.

• Cîţiva elevi vor expune enunţurile învăţate de la colegi.Avantaje:Această metodă:• Permite elevului să devină autor al propriei instruiri prin faptul că

citeşte mesajul şi încearcă să-l înţeleagă şi să devină formator împărtăşind cu-noştinţele sale colegilor.

• Asigură un aspect mai practic învăţării, în cazul unor conţinuturi mai abstracte;

• Permite obţinerea unei cantităţi mai mari de informaţii într-o unitate mică de timp;

• Stimulează elevii să lucreze cu termeni şi noţiuni noi, explicîndu-le şi interpretîndu-le ei înşişi, crescînd astfel şansele să le înţeleagă mai bine.

Dezavantaje:• Profesorul poate evalua doar un număr mic de elevi la etapa cînd aceş-

tia îşi predau reciproc, respectiv el nu poate urmări corectitudinea conţinuturilor predate de către fiecare elev sau, cel puţin, de majoritatea elevilor;

• Pentru prezentarea celor învăţate poate să nu fie timp suficient ca să participe majoritatea elevilor;

• În cazul unei lecţii introductive, este absolut necesar ca profesorul să verifice corectitudinea tuturor mesajelor transmise de către elevi, dar uneori se poate întîmpla ca profesorul să nu reuşească să se încadreze în timp.

Formarea com


35

Notă:Învăţarea reciprocă este acceptată şi ca procedeu, care într-o anumită

măsură, stă la baza oricăreia dintre metodele interactive în cadrul cărora elevii îşi predau reciproc un anumit conţinut.

Discuţia

Discuţia este acceptată şi ca metodă, şi ca procedeu, în special folosite la lecţiile care transmit cunoştinţele prin intermediul întrebărilor şi răspunsurilor (dialogului).

Scopul: – a ajuta elevii să se exprime, să gîndească şi să răspundă, să reproducă

şi să folosească cunoştinţele asimilate, caracteristici absolut necesare comunică-rii eficiente între cetăţeni.

– a stabili o comunicare eficientă între participanţi şi facilitator, per-miţînd o activitate intelectuală şi profesională elevată, care poate asigura progre-sul şi satisfacţia învăţării.

Tehnologia de desfăşurare: conversaţia, dialogul. – Elevii vor fi întrebaţi dacă doresc ca sala lor de clasă să fie un loc unde

să se simtă liberi să-şi exprime opiniile. – Se vor stabili prin consens regulile discuţiei, astfel încît fiecare elev

să se simtă încurajat să participe (Nu este obligatoriu ca regulile de lucru să se stabilească de fiecare dată. Ele se vor stabili la prima oră cînd se va aplica această metodă. Regulile ar trebui să fie afişate în clasă).

Rolul profesorului: Profesorul trebuie să rezerve suficient timp pentru ca elevii să-şi poată expune părerile vizavi de problema pusă în discuţie. Această metodă cere de la profesor o pregătire foarte serioasă.

Eficacitatea unei discuţii reclamă conceperea şi respectarea unor condiţii, în primul rînd ale dialogului, adică ale întrebărilor şi răspunsurilor. Pentru a concepe întrebările, ar fi necesar ca facilitatorul să aibă în vedere următoarele:

– întrebarea bine formulată determină o bună parte din răspunsul ce trebuie dat, desigur cu condiţia că cel interogat să fie pregătit corespunzător;

– întrebarea trebuie să se refere la materia predată şi prevăzută în bibli-ografia de studiu;

– întrebările trebuie să stimuleze schimbul de idei dintre elevi, spiritul critic, să-i provoace să judece, să nu ceară răspunsuri logice simple (da/nu) sau doar să reproducă faptele. În acest sens, profesorul ar trebui să folosească între-bările care încep cu: de ce? cu ce scop? în ce caz? etc.

– Se pot face abateri de la tema discuţiei, astfel pierzîndu-se din vedere obiectivul final;

– Este nevoie de mai mult timp, ceea ce presupune neîncadrarea în pro-gram a realizării sarcinilor lecţiei.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

36

Formarea com


37

Discuţie�structurată�pe�o�temă�controversată

Abordarea problemelor controversate este o provocare atît pentru elev cît şi pentru profesor. Acest tip de discuţie le oferă elevilor posibilitatea de in-teracţiune în procesul de gîndire de ordin superior şi de schimb de experienţă necontrolat de către profesor.

Ea promovează înţelegerea colectivă a unei politici, a unui punct de ve-dere, a unei probleme.

Scopul: – a dezvolta capacitatea de argumentare în rezolvarea de probleme şi

luarea de decizii pentru cultivarea creativităţii, profunzimii de gîndire; – a înţelege că problemele controversate constituie seva democraţiei,

elevii învaţă cum să cerceteze probleme semnificative pentru ei, din trecut şi din prezent şi să participe la viaţa publică.

Tehnologia de desfăşurare: conversaţia, lectura, învăţarea reciprocă, explicaţia, demonstraţia.

• Alegeţi tema discuţiei (asiguraţi-vă că este o problemă importantă pentru comunitate şi este interesantă pentru elevii dvs.).

• Pregătiţi informaţiile pe care le vor studia elevii. Ele trebuie să ilustre-ze cu aceeaşi profunzime toate perspectivele problemei.

• Cereţi-le elevilor să citească materialul pregătit şi să cerceteze şi alte surse de care dispun eventual.

• Formaţi perechi care vor prezenta un punct de vedere. Fiecare elev va răspunde de jumătate din prezentarea perechii.

• Formaţi grupuri de patru (două perechi) pentru a se discuta cele două puncte de vedere.

• Schimbaţi sarcina perechilor (vor susţine punctul contrar). Rezervaţi un interval rezonabil (nu mai lung decît prima discuţie).

• Reformaţi aceleaşi grupuri de patru pentru a rediscuta problema de pe poziţii inversate.

• Păstraţi grupurile de patru pentru a se discuta opiniile reale (perso-nale) ale respectivilor elevi. Cei patru trebuie să ajungă la un consens pe tema respectivă sau să decidă dacă au nevoie de mai multe informaţii.

• Reuniţi întreaga clasă pentru a discuta care au fost cele mai puternice argumente ale părţilor (enumeraţi-le), ce poziţie a fost consistent documentată, ce soluţii s-au sugerat şi dacă ar trebui ca elevii înşişi să ia măsuri în problema respectivă.

Rolul profesorului: – Creează un climat sigur şi confortabil, altfel spus el trebuie să promo-

veze o atmosferă în care elevii să se poată exprima liber şi să se facă înţeleşi, în care să înveţe cum să gîndească;

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

38

– Pentru a asigura succesul discuţiei, profesorul ar trebui să motiveze profund elevii în cercetarea problemei alese;

– Înainte de a începe discuţia propriu-zisă, el trebuie să fie conştient de ceea ce elevii ştiu bine, ce nu ştiu bine şi ce întrebări au la tema aleasă.

Avantaje: – Elevii sunt mai pregătiţi să joace un rol activ în viaţa civică; – Elevii au mai multă încredere unii în alţii şi în adulţii din şcoală; – Elevii manifestă interes faţă de problemele politice şi de conducere a

societăţii; – Elevii judecă mai profund şi mai critic problemele importante ale

societăţii; – Elevii înţeleg raţionamentele celor care au opinii diferite de ale lor.

Limite: – Necesită mult timp pentru a se obţine rezultatele scontate; – O discuţie superficială poate avea consecinţe negative; – De multe ori este mai bine să nu abordezi o problemă decît să o tratezi

superficial şi să nu îi ajuţi pe elevi să o înţeleagă.

Adoptă�o�poziţie

Această variantă facilitează discuţia problemelor controversate.Scopul: – a demonstra diversitatea punctelor de vedere asupra problemei în

cauză. – a învăţa elevii să-şi expună clar gîndul. – a-i învăţa pe elevi să devină capabili să privească o problemă într-un

mod mai deschis, mai flexibil.Tehnologia de desfăşurare: discuţia, explicaţia.• Se enunţă tema discuţiei şi se precizează locul părţilor (pro şi contra)

în clasă.• Se explică şi se discută regulile desfăşurării activităţii.• Se propune elevilor să se deplaseze în acea parte a clasei care cores-

punde punctului lor de vedere asupra problemei în cauză.• În mod aleator elevii îşi vor argumenta punctul de vedere (se pot alter-

na susţinătorii celor două poziţii. Se va lucra cu toţi elevii).• După ce au fost aduse argumente, elevii vor fi întrebaţi dacă nu şi-au

schimbat părerile şi dacă vor să treacă de partea opusă. Doritorii de a trece de partea opusă trebuie să-şi argumenteze noua viziune.

• Elevii vor numi argumentele forte care i-au făcut să-şi schimbe poziţia.Avantaje:

– Oferă tuturor elevilor posibilitatea de a participa şi de a lua decizii într-o problemă controversată;

– Dezvoltă capacitatea de argumentare;

Formarea com


39

– Se respectă ritmul elevilor timizi, lenţi.Limite: – Necesită mult timp pentru a pătrunde profund în subiectul discuţiei, a

convinge elevii să ia o poziţie.

studiu�de�caz

Metoda studiului de caz se aplică la diverse teme în cadrul disciplinelor şcolare. O variantă (folosirea cazurilor reale) le oferă elevilor posibilitatea de a pătrunde în sistemul de argumentare folosit de către judecătorii, avocaţii şi pro-curorii care examinează un caz judiciar. De asemenea, această metodă permite nu doar focalizarea gîndirii elevilor spre un anumit conflict sau spre o anumită problemă a comunităţii, ci şi analizarea profundă a acelor probleme.

De obicei, studiul de caz se prezintă în formă scrisă, dar el poate fi pre-zentat şi ca film, casetă video, joc de rol etc.

Scopul: – a aplica normele juridice la studierea şi soluţionarea unor cazuri care

reflectă situaţii reale; – a formula întrebări despre faptele relatate şi a defini elementele impor-

tante ale cazului, a analiza şi a sintetiza respectivele elemente şi a emite judecăţi. În procesul respectiv, elevii îşi exersează toate nivelurile de gîndire, de la memo-rare la evaluare.

Pregătirea cazuluiI. Selectarea şi elaborarea cazului.

– el trebuie să se refere la problemele legale esenţiale (care apar persis-tent în viaţă şi în legislaţie).

– Trebuie să conţină diverse soluţii alternative legale (dacă există în mod evident un singur răspuns corect, nu are rost ca acea problemă să se abordeze prin metoda studiului de caz).

– Cazul trebuie să fie relevant şi interesant pentru elevi.II. Cazul conţine una din abordările enumerate:

– Problemă legalăÎn acest caz, problema trebuie să fie formulată corespunzător, ea trebuie

să se lege strîns de conflictul care este prezentat în faţa completului de judecată şi nu cu legitimitatea arestului în general.

– Politică publică (cum ar trebui să reglementeze legea problema X?). De exemplu, ar trebui ca avorturile să fie legale? De ce da/nu?

– Conflict etic sau de valori (ce valoare este mai importantă sau cum se pot balansa valorile pozitive aflate în conflict?). De ex., ar trebui construită o fabrică chimică poluantă într-o zonă cu şomaj ridicat? De ce da/nu?

– Informaţie practică (cum acţionează legea în problema X). Ce opţiuni are un individ?

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

40

Tehnologia de desfăşurare: discuţia, conversaţia, lectura, lucrul cu ma-terialul distributiv.

– Prezentaţi subiectul lecţiei şi tot setul de informaţii despre cazul care va fi abordat;

– Cereţi-le elevilor să citească cazul (fără rezultat, cu excepţia situaţiei cînd această metodă va fi folosită pentru prima dată şi profesorul doreşte să-i ajute pe elevi să identifice toate elementele cazului);

– Cereţi-le elevilor să clarifice faptele care compun cazul.Se va acorda timp suficient acestei etape, deoarece înţelegerea comună

(de către toţi elevii) a faptelor este baza pe care se va construi etapa interactivă a lecţiei.

Se va declanşa o discuţie în care elevii vor prezenta problema/problemele importantă/e în cazul respectiv. Acest lucru se va face sub formă de întrebări. Este important ca problema să fie formulată clar şi înţeleasă de către elevi, pen-tru ca ei să poată avansa în analizarea cazului. În funcţie de nivelul şi de expe-rienţa elevilor, se va decide dacă este necesar să li se prezinte problema la care se referă cazul.

După ce au extras problema, elevii se vor concentra asupra argumentelor pro şi contra pentru fiecare punct de vedere. Se vor avea în vedere întrebările:

a) Ce argumente există pro/împotriva fiecărui punct de vedere?b) Care sunt cele mai convingătoare/mai puţin convingătoare argumen-

te şi de ce?c) Cum ar putea fi rezolvată problema?d) Care ar putea fi consecinţele aplicării fiecărei soluţii asupra părţilor

implicate şi asupra întregii societăţi?Elevii trebuie să fie încurajaţi să folosească argumentele legale şi să apli-

ce concepte constituţionale sau formulări din codurile de legi care reglementea-ză problema la care se referă respectivul caz. În timpul discutării argumentelor, este important să se instaureze un climat de acceptare şi deschidere. Elevii tre-buie să înţeleagă faptul că, indiferent de cît de controversată şi delicată este o problemă, toate opiniile şi ideile sunt binevenite şi se vor bucura de audiere şi analiză la fel de corecte. Deci elevii trebuie să fie încurajaţi să se asculte reciproc, să ia în considerare toate părerile şi să evalueze toate punctele de vedere.

După ce au ascultat toate argumentele, elevii vor trebui să ia o decizie. Este esenţial ca elevii să prezinte motivele luării deciziei respective. Dacă elevii au primit decizia o dată cu celelalte componente ale cazului, o vor evalua. Toţi sunt de acord sau nu, şi de ce? Ce presupune acea decizie pentru părţi? Dar pen-tru societate?

Dacă elevii înşişi adoptă o decizie, vor prezenta argumentele în favoarea acesteia. După luarea propriei decizii, elevii vor asculta decizia luată în realitate în acel caz. Dacă ele diferă sau dacă argumentele diferă, elevii nu trebuie să sim-tă că ei au greşit. Li se va cere să compare cele două decizii şi să argumenteze

Formarea com


41

care este mai bună. De ce s-a ajuns în realitate la acea decizie şi nu la cea luată de ei?

La această etapă elevii ar trebui să fie capabili să răspundă la următoare-le întrebări: Ce decizie s-a adoptat? De ce? Sunteţi de acord cu ea? Ce efecte ar avea asupra voastră?

Rolul profesorului:Profesorul trebuie să se pregătească serios din punct de vedere juridic şi

al altor aspecte pe care le conţine cazul ales. – Profesorul trebuie să fie un facilitator, şi nu o figură autoritară. – Elementul esenţial al studiului de caz este discuţia. Profesorul trebuie

să o monitorizeze şi aceasta presupune că el să aibă diferite roluri în cadrul lec-ţiei. Trebuie să pună întrebări, să reformuleze problemele, să sublinieze opiniile şi să îşi demonstreze cunoştinţele la tema respectivă.

– Întrebările trebuie să stimuleze schimbul de idei dintre elevi şi să îi provoace să judece mai degrabă decît să dea răspunsuri simple da/nu sau să reproducă faptele. Întrebările trebuie să evidenţieze afirmaţiile sau punctele sla-be ale argumentelor, să aibă structură logică, să fie directe şi să fie accesibile elevilor.

– Profesorul trebuie să menţină discuţia la subiect şi să aibă grijă ca toţi elevii să fie atenţi la aceeaşi chestiune la un moment dat.

– Profesorul trebuie să reziste tentaţiei de a oferi soluţia sa la o anumită problemă. Se pot sugera propuneri alternative pentru a stimula gîndirea grupului.

– Profesorul trebuie să creeze atmosfera de lucru, să se asigure că ea este prietenoasă, că elevii nu se simt stingheriţi să gîndească logic, se simt liber să ia în consideraţie alternative şi să se exprime sincer.

Avantaje: – Furnizează exemple concrete de concepte şi generalizări; – Oferă un cadru pentru un nivel înalt de abstractizare; – Dezvoltă capacităţile de gîndire logică, analiză independentă, gîndire

critică şi luare a deciziilor; – Generează emoţii şi sentimente, captează interesul şi imaginaţia

elevilor; – Îi ajută pe elevi să coreleze lecţiile cu experienţele vieţii reale; – Le oferă elevilor şansa de a aplica cele învăţate prin elaborare de con-

cepte şi principii legale.Limite:Deşi studiul de caz este o portretizare a realităţii, el nu este realitatea.

Nici un caz nu poate prezenta toate situaţiile care pot să apară în realitate. Unele decizii din situaţiile reale se bazează pe fapte care nu pot fi surprinse în activi-tatea din clasă.

Deoarece cazurile sunt alese/concepute de o fiinţă umană, există riscul favorizării uneia dintre părţile implicate.

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

42

Ia mult timp şi răpeşte şi din timpul rezervat altor teme. Este deci nece-sară o selecţie responsabilă a temelor abordate prin această metodă, astfel încît cazurile respective să transmită cunoştinţele şi să dezvolte capacităţile necesare elevilor, etc.

Metoda�Zig-Zag�(Jigsaw)

Scopul: – a învăţa un volum mare de informaţii într-un timp scurt; – a dezvolta abilităţile şi priceperile de a transmite şi recepta mesajul

(elevul învaţă a formula întrebări de concretizare, enunţuri din mesajul citit); – a dezvolta abilităţi de corelare a informaţiei cu conţinutul nou; – a dezvolta capacitatea de sinteză a celor învăţate într-o unitate de timp

foarte concentrată.Tehnologia de desfăşurare: discuţia, învăţarea reciprocă, explicaţia,

lucrul cu materialul distributiv.• Selectarea materialului pentru studiu şi pregătirea fişelor pentru elevi

(o problemă va fi selecţionată în componente logice şi echilibrate). Se pot folosi manualul, ziare, reviste, diverse texte.

• Formarea grupurilor iniţiale printr-un procedeu stabilit de profesor. Grupurile trebuie să aibă acelaşi număr de elevi.

• Formarea grupurilor de experţi (din cîte un elev din fiecare grup ini-ţial). Numărul grupurilor va corespunde numărului fişelor pregătite în prealabil. Elevii vor studia conţinutul de pe fişă şi vor deveni experţi în acea problemă /domeniu. În funcţie de complexitatea materialului, este posibil să fie necesară o lecţie întreagă pentru această etapă. Pentru eficienţă stabiliţi următoarele ro-luri în grupul de experţi: facilitator, timer, secretar etc. Prin studiu individual şi discuţii, experţii vor trebui să înţeleagă materialul. De asemenea, ei vor conveni asupra elementelor esenţiale care trebuie să fie cunoscute de toţi elevii şi asupra modului în care ei, în calitate de experţi, vor preda materialul respectiv.

• Reformarea grupurilor iniţiale (prin reunirea experţilor în domeniile studiate la etapa anterioară) şi predarea materialului de către expertul în dome-niul respectiv. Toţi experţii sunt în aceeaşi măsură îndreptăţiţi şi datori să împăr-tăşească celorlalţi elevi experienţa /expertiza lor. Din nou trebuie rezervat timp suficient (aproximativ o lecţie).

• Verificarea înţelegerii şi revederea pe scurt a celor învăţate reciproc.• Ulterior se poate desfăşura orice activitate individuală sau de grup pe

baza cunoştinţelor (mai ales) acumulate prin metoda „Zig-Zag”.Avantaje:

– Oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie; – Dezvoltă capacitatea de expunere clară, de predare a informaţiei; – Sporeşte responsabilitatea elevilor;

Formarea com


43

– Încurajează contribuţia personală.Limite: – Există posibilitatea transmiterii de către unii elevi a unui mesaj

incorect;acest risc poate fi redus prin faptul că:a) Elevilor slabi li se va repartiza o temă mai uşoară de predare;b) Profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerii temei de către

aceşti elevi. – Este nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate.

Grupe mixte (inițiale)

5

4

2

3

15

4

2

3

15

4

2

3

15

4

2

3

15

4

2

3

1

Grupuri omogene (experți)

1

1

1

1

12

2

2

2

23

3

3

3

34

4

4

4

45

5

5

5

5

Grupe mixte (inițiale)

5

4

5

3

15

4

5

3

15

4

5

3

15

4

5

3

15

4

5

3

1

Negocierea

Se realizează printr-un joc de rol, care constă dintr-o discuţie dintre două părţi care au de rezolvat un conflict. O condiţie majoră a acestei activităţi sunt regulile care trebuie să fie stabilite în aşa fel ca negocierea să-şi atingă obiectivul propus.

Scopul:Deoarece mai multe probleme în societate încep între două persoane, este

important ca cetăţenii să înveţe să discute despre problemele lor mai mici înainte ca acestea să evolueze în probleme mai mari, respectiv să se ajungă la procese în organele de judecată. Prin acest tip de activitate elevii învaţă:

– să-şi dezvolte abilităţi de a găsi compromisuri în situaţiile de conflict;

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

44

– să aplice arta negocierii în cele mai obişnuite relaţii cotidiene: procu-rarea unor mărfuri la piaţă, soluţionarea unor probleme cu vecinii (întreţinerea spaţiilor comune din scările blocurilor sau de pe lîngă case, îngrijirea loturilor de pămînt etc.), diferite neînţelegeri dintre colegii de clasă etc.

Tehnologia de desfăşurare: discuţia, conversaţia, demonstraţia, explicaţia.

• Pregătirea individuală pentru negociereElevii care participă trebuie să fie motivaţi serios pentru discuţie, de ace-

ea se vor selecta probleme faţă de care elevii să aibă un interes sincer de a le rezolva. La această etapă fiecare elev urmează:

– să identifice pe cît de clar posibil care este cauza conflictului, să-şi poată explica interesul său real faţă de problemă;

– să-şi determine poziţia – ceea ce doreşte şi interesul – care sunt cau-zele reale ale poziţiei sale;

– să încerce să abordeze problema din perspectiva altor persoane: care sunt interesele şi convingerile celeilalte părţi a conflictului;

– să identifice două soluţii posibile pentru rezolvarea problemei.• Distribuirea în grupuriDe regulă, grupurile de doi asigură eficienţa optimă în realizarea obiec-

tivelor negocierii, dar se admit şi grupurile de patru. O dată cu creşterea numă-rului de membri, scade posibilitatea participării, respectiv a eficienţei individu-ale – ceea ce are o importanţă majoră în cadrul unei negocieri: prin participare directă fiecare elev trebuie să-şi dezvolte abilităţi de negociere. Pe de altă parte, însă, un alt moment important într-o negociere este pluralismul de opinii, asigu-rat mai bine în grupurile de patru decît în cele de doi. Rămîne deci la latitudinea profesorului/elevilor să decidă mărimea grupurilor.

• Desfăşurarea negocieriiMai întîi cele două părţi vor identifica sursa/sursele reale ale conflictului

care trebuie rezolvat.Fiecare va asculta cu atenţie perspectivele altor persoane. Nu se va lăsa să

se manifeste furia (supărarea) în discuţiile mai aprinse. Ambele poziţii se discută consecutiv şi cu egal interes.

Părţile se vor gîndi împreună asupra cît mai multor soluţii posibile, care să intersecteze interesele ambelor. Nu se va elimina nici o idee din start.

Se vor identifica trei sau patru soluţii mai realizabile. Se va discuta asu-pra consecinţelor pozitive şi negative ale fiecărei soluţii.

Fiecare dintre părţi va alege o soluţie pe care o preferă mai mult şi va încerca să explice cum poate fi realizată. Respectiv, se vor aduce exemple de funcţionare a acestei soluţii.

Se va stabili acordul. Părţile vor decide ce se va întîmpla în caz de încăl-care a acordului.

• Încheierea activităţii

Formarea com


45

Fiecare parte va asculta cîteva păreri ale colegilor despre cum a fost re-zolvată problema.

Se vor discuta şi alte soluţii, dacă acordul pare a nu fi eficient.Utilizarea altor momente tradiţionale într-un debriefing.Avantaje:

– Avantajul major al activităţii este faptul că, dintre metodele interactive practicate în cadrul educaţiei civice, negocierea este cea mai eficientă în dezvol-tarea la elevi a unor abilităţi de care un cetăţean are nevoie foarte frecvent: depis-tarea cauzelor reale într-o neînţelegere/conflict, găsirea acordului optim pentru satisfacerea intereselor celor două părţi negociatoare, fără implicarea celei de-a treia părţi.

– Creşte considerabil încrederea în sine, ca urmare a unei activităţi prin care elevul a reuşit cu forţele proprii să găsească un compromis care să satisfacă concomitent două interese.

– Elevii sunt mai receptivi la problemele din comunitate similare cu cele negociate de ei personal, fapt care le educă activismul civic.

Dacă fiecare cetăţean ar avea abilităţi de negociere bine dezvoltate, ex-tinderea conflictelor ar fi mult mai mică, fiindcă multe s-ar exclude din start prin analizarea imediată a factorilor care cauzează cele mai frecvente neînţelegeri/conflicte.

Limite: – În cazul grupurilor de doi, în clasă ar putea fi 10-15 grupuri; în această

situaţie profesorul ar putea să nu reuşească să verifice minuţios în toate grupurile corectitudinea tratării de către elevi a unor probleme bazate pe fapte concrete (articole de lege, statistici sociale etc.). Astfel, unii elevi ar putea deforma esenţial unele fapte majore ce ţin de prevederile legislative, problemele sociale etc.

– Probabilitatea izbucnirilor emoţionale (în special în cazurile foarte apropiate de interesul elevilor) care ar putea bloca discuţia.

– Un alt dezavantaj care ţine de condiţiile de aplicare a metodei este că o negociere eficientă se poate realiza numai cu condiţia că elevii deţin cunoş-tinţe suficiente la o anumită temă. Astfel, aproape se exclude aplicarea metodei respective în cadrul unei teme noi. Şi deoarece majoritatea lecţiilor de educaţie civică încadrează conţinuturi noi pentru elevi, majoritatea timpului din lecţie va fi rezervat studierii conţinutului, astfel încît minutele rămase pentru negociere pot fi insuficiente.

Metoda�sINELG

Scopul: – a citi analitic un text (să prelucreze informaţia concomitent cu recepţi-

onarea ei), respectiv, să determine individual în timpul lecturii unele aspecte: ce e nou, ce e cunoscut deja, cu ce este de acord, cu ce nu este de acord;

– a forma deprinderea de lectură critică a unui text;

Form

area

com

pete

nțel

or c

ivic

e la

ele

vi

46

– a exprima judecăţi în baza celor citite/analizate, folosind experienţele anterioare;

– a exprima explicit (sub formă de acord/dezacord) atitudinea faţă de textul citit.

Tehnologia de desfăşurare: lectura, lucrul cu materialul distributiv, discuţia, conversaţia.

– Elevilor li se repartizează textul pe care trebuie să-l citească: poate fi acelaşi text pentru toată clasa, pot fi propuse 2-3 texte (la aceeaşi problemă-temă).

– Timpul rezervat pentru lectura individuală nu trebuie să depăşească jumătate din timpul destinat întregii activităţi.

– În timpul lecturii individuale elevii îşi vor nota pe marginea textului în felul următor:

(+) – un enunţ nou pentru elev;(-) – un enunţ cu care elevul nu este de acord;(?) – enunţ confuz, comentarii şi întrebări;(<) – un enunţ cu care elevul este de acord. – După ce elevii termină lectura, se trece la discuţiile asupra celor no-

tate referitor la textul citit. Este foarte eficient ca aceasta să se facă cu întreaga clasă, dar e nevoie de mai mult timp. Mai operativ se lucrează în grupuri de cîte 5-6 elevi. Discuţiile, atăt în grupurile mici, cît şi în cadrul întregii clase, se vor face conform celor patru tipuri de enunţuri: se va comenta, în baza celor citite, fiecare tip de enunţ.

– La etapa concluziilor, la lecţie se pun în discuţie unele aspecte comune şi particulare care au rezultat din analiza textului şi din discuţiile referitoare la tipurile enunţurilor.

Avantaje: – Metoda permite o pătrundere firească (pornind de la nivelul la care

se află elevul la începutul acelui studiu de învăţare) într-un domeniu dificil, cum este textul juridic, ceea ce asigură eficienţa învăţării;

– Solicită nivelurile de ordin superior din taxonomia lui Bloom, formînd capacitatea de gîndire critică;

– Responsabilizează elevul prin solicitarea imediată pe care i-o adre-sează (elevului i se solicită din start opinia, ceea ce îl va determina să abordeze cu seriozitate activitatea);

– Munca individuală, care de obicei este privită de către elevi ca ceva monoton, devine mai dinamică, mai intrigantă.

Limite:De cele mai multe ori, nu se obţine eficienţă optimă, cînd şi lectura indi-

viduală, şi discuţiile în grupuri se fac în cadrul aceleiaşi lecţii. O soluţie în acest caz este să li se dea elevilor pentru acasă să citească sarcina conform SINELG-ului, iar în cadrul lecţiei să se ţină discuţiile. Există însă şi aici riscul ca unii elevi

Formarea com


47

să nu accepte realizarea unor sarcini pentru acasă şi atunci rămîne la latitudinea profesorului să decidă cum îi convinge pe elevii „rebeli” să accepte.

În concluzie putem menţiona că Educaţia civică reprezintă o formă dis-tinctă de activitate educaţională al cărei scop este să pregătească tineri pentru participarea activă la viaţa societăţii ca cetăţeni adevăraţi, spirituali, cu spirit creativ, responsabil, utilizînd diverse metode şi tehnologii educaţionale.

Metodele prezentate derivă din scopul Educaţiei civice şi pot fi modi-ficate în funcţie de condiţiile pedagogice concrete. Aplicarea în mod creativ şi adecvat a acestora reprezintă unul din cele mai importante aspecte ale formă-rii conştiinţei şi conduitei civice la adolescenţi. Strategia aplicată este axată pe dezvoltarea competenţelor civice şi dezvoltarea creativităţii elevului. Metodele se pot îmbina variat în funcţie de vîrsta elevului, nivelul de cultură a acestuia şi obiectivele proiectate pentru fiecare activitate.

Proiecte didactice şi activităţi practice la educaţia civică şi dirigenţie

49

PRoIeCte dIdaCtICe şI aCtIvItăţI PRaCtICe la edUCaţIa CIvICă şI dIRIgeNţIe

Proiectele didactice, activităţile practice propuse în acest ghid au fost scrise şi pilotate în liceele beneficiare ale proiectului. Credem ca ele Vă vor servi drept model în realizarea obiectivelor curriculare. Nu am ţinut morţiş să uni-formizăm proiectele. Am preferat să lăsăm mai mult la latitudinea profesorilor, respectînd cadrul lecţiei pe care şi l-au ales (tradiţional, Noi şi Legea, Evocare/Realizarea sensului/Reflecţie (E/R/R)).

tema: RolUl gÎNdIRII RetRoSPeCtIve şI PRoSPeCtIve ÎN PRedaRea edUCaţIeI CIvICe

Unde ţintim:La finele acestei lecţii elevii vor fi capabili:

• să distingă stări de reacţie în care se manifestă formele de gîndire retrospectivă şi prospectivă;

• să recunoască forma de gîndire prospectivă ca pe cel mai eficient stil de viaţă în scopul eficientizării comunicării;

• să analizeze funcţiile şi rolul Sistemului Reticular Activator în stabilirea priorităţilor noastre;

• să simuleze cîteva situaţii cu abordarea unor reacţii din perspectiva celor două forme de gîndire.

Timp: 45 min.

Vîrsta: 16-18 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:Jocul de rol/simularea, conversaţia, miniprelegerea proiectată în PowerPoint.

Materiale necesare:Videoproiector, fişe cu descrierea unor situaţii, cartonaşe pentru evaluarea lecţiei, desene cu redarea celor 3 timpuri, imaginea băiatului care încearcă să iasă din mlaştină, Informaţia-suport despre Sistemul Reticular Activator, un măr, simboluri pentru diferite stări.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

50

DEsFĂŞURAREA�LECŢIEI

Elevii vor sta aşezaţi în grupuri cîte 5 (şi băieţi, şi fete).

FOCALIZARE – 5 min

– Vă rog să ridicaţi mîna cei care au mame gospodine şi ţin la vesela din casă. Acum să ridice mîna cei care îşi ajută mamele la aranjarea mesei, spălatul vaselor etc.

Cineva din cei care au ridicat mîna va ieşi în faţă. Se va simula o situaţie în care eu (profesorul) voi fi fiul sau fiica, iar elevul din faţă – mama.

Prezentarea situaţiei: „La voi în ospeţie se aşteaptă nişte persoane foarte importante. Au rămas

minute numărate pînă la sosirea lor. Mama nu reuşeşte; te roagă să-ţi ridici orga-nismul de pe scaunul computerului şi s-o ajuţi la treabă. Tu o întrebi ce să faci. Ea îţi spune să-i aduci setul cu cele 6 pahare din dulapul de sus. Paharele sunt cel mai scump lucru pe care îl aveţi în casă pentru că sunt unice (nu mai pot fi cum-părate nicăieri) şi au traversat deja 2 generaţii în genealogia familiei voastre.”

Se simulează („Hai mai repede! Adu-mi-le odată!”)Stric paharul. Reacţia „mamei”. Foarte sincer şi real.Întrebaţi alţi elevi: – Ce ar spune mama ta? Dar a ta?– Ce-ar spune tata dacă i-ai strica parbrizul? – Reacţii ale părinţilor po-

zitive şi distructive. – Care din aceste reacţii se întîmplă mai des? 2 variante:1. Lasă că nu-i nimic, ne descurcăm şi cu 5 pahare.2.Căscato! Toanto! De unde-ţi cresc mîinile?! Bla, bla.... Observăm două tipuri de reacţii. Prin ce? Încercaţi să analizaţi şi să ex-

puneţi prin ce se deosebesc acestea două. – De ce depinde să ai o anume reacţie din cele două? Împrejurările, dispoziţia, temperamentul şi felul mamei de a fi, de mine însămi de starea materială, de faptul dacă copilul meu este neorganizat, de faptul dacă ţin la lucrurile respective sau nu...etc. – De ce/ de cine depinde alegerea reacţiei? – Este cineva care crede că depinde doar de mama?

Reacţia depinde, indiferent de cele menţionate mai sus, doar de noi. Ni s-a dat cea mai mare putere din lume – puterea de a alege.


51

– De unde vin reacţiile noastre? – Din GÎNDIRE.

ACTIVITATEA DE BAZĂ – 35 min

Scriu pe tablă tema lecţiei. Elevii citesc obiectivele. Se afişează mutriţa cu prezentul, trecutul şi viitorul.

Totul rezultă din gîndirea noastră. Niciodată n-o să putem decide pentru alţii. Dar pentru noi putem s-o facem oricînd. Suntem în faţa paharului stricat. De mine depinde unde îmi orientez privirea. Eu aleg să mă uit la viitor sau la trecut, la ce vreau să fie sau la ceea ce s-a întîmplat.

– Care este diferenţa dintre trecut şi viitor? Nu putem nici adăuga, nici scoate nimic din el.

Trecutul nu poate fi schimbat. Viitorul – da. În mare măsură omul îşi poate influenţa viitorul reieşind din felul în care

gîndeşte şi reacţionează la prezentul care devine trecut. Avem 2 soluţii: SAU RETROSPECTIV: să ne gîndim cît de căscată este X, cîte pahare sau lucruri a mai stricat

mai înainte, cît efort m-a costat pentru menţinerea lor în stare foarte bună pînă în prezent etc., cît de greu este să trăim cu copiii ăştia.

N.B. Cele mai multe lucruri de care ne temem sunt cele care s-au petrecut deja.

SAU PROSPECTIV:Să mă întreb dacă nu şi-a rănit mîna sau dacă este totul în regulă cu ea,

să aducă repede o mătură şi să strîngă cioburile ca să nu se rănească altcineva, să întreprind ceva ca totul să fie bine şi oaspeţii să se simtă confortabil.

TESTUL: Afişez desenul cu mlaştina şi băiatul, vezi Anexa 1. Îl întreb pe fiecare ce vede. Numai fără metafore şi alegorii, ci foarte

concret. Pentru că este o imagine care redă o situaţie.Ridică mîna cei care văd un pericol, o situaţie negativă, dificilă – un rău. Însă: Umerii ridicaţi, pumnii strînşi, mişcarea la picioare, mlaştina pînă

la genunchi numai, malul aproape etc. indică că el se luptă, încearcă să găsească o soluţie. Cine a spus că vede un băiat care încearcă să iasă din mlaştină? Ce verbe aţi folosit? A căzut? A nimerit? Se îneacă?

Spun că acesta a fost un test şi că, de fapt, răspunsul ne indică ce fel de gîndire avem noi. Acest test determină nivelul gîndirii noastre. P sau R. Este ca şi la medic: Spui că te doare ceva, dar nu ştii ce ai. Ah, iată! Am găsit spinul din piciorul tău! Am găsit ce aveţi! Gîndire retrospectivă!

Venim dintr-o societate cu gîndire preponderent retrospectivă. Nu-i vina noastră că avem o gîndire retrospectivă pînă cînd ai aflat despre aceasta. După asta nu mai ai scuze.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

52

Nu excludem trecutul, dar nu ne ancorăm în el pînă la durere. Cel mai mult ne axăm pe viitor. De aceea, propune-ţi sarcini, ţinte, scopuri înalte şi mergi înainte.

Ce înseamnă prospectiv? Dau definiţii. A GÎNDI PROSPECTIV – A GÎNDI LA UN VIITOR DORIT. Primesc fişe cu situaţii unde trebuie să reprezinte reacţii din cele 2 per-

spective pentru aceeaşi situaţie. Atunci cînd vor să folosească cuvinte urîte, le dau simboluri în mînă.

Poate şi pentru stări de spirit. SIMULAREA SITUAŢIILORFiecare grup primeşte cîte o fişă (Anexa 2) şi o va simula. În concluzii,

pun următoarele întrebări: – Care din aceste reacţii se întîlnesc cel mai des? La cel fel de oameni

mai des? Sunt reale? Sunt posibile? De ce? Cum v-ar plăcea să vă trateze pe voi oamenii în situaţia cînd aţi greşit? Cum v-aţi corecta /vă corectaţi mai repede şi mai puţin dureros? Cum credeţi că este mai eficient să se reacţioneze? În dreptul oricărei persoane? De ce?

– La cine predomină valorile materiale, acela vede mai întîi maşina stri-cată, apoi sîngele de pe faţa omului.

– Contează foarte mult prima reacţie. Prima reacţie rezultă dintr-o gîn-dire care se montează fie pe trecut, fie pe viitor. Şi pe lucrul care trebuie făcut imediat, în primul rînd.

Le prezint în PowerPoint despre Sistemul Reticular Activator - 5 mi-nute (vezi informaţia-suport)

CONCLUZII ŞI DEBRIEFING – 5 min

Să sintetizeze, într-un mesaj telefonic, concluzia /ideea lecţiei şi să trans-mită mesajul mamei.

Să observe şi să noteze într-un carnet toate reacţiile membrilor familiei sale şi să le claseze Prospectiv – Retrospectiv.

LUCRUL PENTRU ACASĂ

Să comunici la 3 persoane minim (cu care cel mai des interacţionezi şi de la care aştepţi un comportament schimbat) despre această temă şi, pe parcursul săptămînii, să observi şi să notezi într-un jurnal (în caietul de Educaţie Civică sau în jurnalul personal) reacţiile acestor persoane. Să ai 2 numere: unul pentru numărul de reacţii retrospective, şi altul pentru numărul de reacţii prospective.

BIBLIOGRAFIE:

„Lanţuri sfărîmate – Cum să găseşti pace pentru un suflet mînios” de Doug Batchelor

„Seminţele generozităţii sau 10 secrete pentru obţinerea succesului în viaţă” de Denis Waitley


53

„Doamne, schimbă-mi atitudinea (pînă nu e prea tîrziu)” de James MacDonald

„Viaţă din belşug” de Jim Hohnberger.

MATERIAL�sUPORT

ANEXA 1

ANEXA 2Părinte – copil

Fişa nr. 1 Simulaţi, pe cît se poate de real, situaţia de mai jos din perspectivă retrospectivă:

Victoria este elevă în clasa a X-a şi locuieşte doar cu mama. Fiindcă mama lucrează în 2 locuri de muncă şi vine, de obicei, pe la 11.00-12.00, nu prea a avut cînd să se ocupe de fiica ei. Cînd este întrebată, în treacăt, cum îi merge la şcoală, fata spune că totul este OK.Astăzi mama a venit mai devreme şi s-a apucat să deretice prin casă. Întîmplător sau nu, a găsit într-un buzunar de la scurta fetei un preaviz de exmatriculare mototolit de la liceul unde Victoria îşi face studiile, iar în altul - un pachet de ţigări pe jumătate consumat.Mama se repede în bucătărie unde fiiculiţa îşi potoleşte foamea şi, văzînd-o pe Victoria...

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

54

Soţ – soţieFişa nr. 2 Simulaţi, pe cît se poate de real, situaţia de mai jos din perspectivă retrospectivă:

Soţii Maria şi Ion au împreună 3 copii şi stau de ceva mai mult de 4 ani în gazdă. Recent au fost avertizaţi că vor fi scoşi în stradă cu tot cu copii dacă nu vor achita plata. Maria stă acasă cu copilul de 6 luni care acum a înhăţat şi o răceală zdravănă. Ion este paznic de noapte şi, de fiecare dată cînd primeşte salariul, îl cheltuie imediat cu „prietenii de pahar”. În una din asemenea seri tîrzii „fericite”, Ion intră în casă şi...

VeciniFişa nr. 3 Simulaţi, pe cît se poate de real, situaţia de mai jos din perspectivă retrospectivă:

În familia voastră se discută o temă interesantă pe care v-au dat-o la civică, şi anume Rolul gîndirii Retrospective şi Prospective în procesul comunică-rii. Membrii familiei voastre spun că, în principiu, această chestiune ar putea „merge”.Deodată, fratele mai mic vine într-o răsuflare şi spune că în bucătărie tot podul şi pereţii sunt plini de apă. Aceasta nu este prima dată cînd aţi fost inundaţi de vecinii de la etajul de mai sus. Mama spune că îi este în cot de ceea ce învaţă copiii ei la Educaţia civică şi se urcă în viteză cosmică la etajul de mai sus.Vecina deschide uşa şi...

INFORMAŢIE-SUPORT ÎN POWERPOINT

PAZNICUL MINŢII NOASTRETu şi cu mine ne deosebim de majoritatea celorlaţi prin faptul că ne aş-

teptăm cu adevărat ca visurile noastre să devină realitate. Suntem interesaţi de îmbunătăţirea vieţii noastre şi a celor din jur. De aceea, dorim să înţelegem cum gîndim şi de ce facem anumite lucruri. Dorim să învăţăm suficient despre modul în care funcţionează mintea noastră în aşa fel, încît să putem munci pentru noi, nu împotriva noastră. Un mecanism din creierul tău pe care ar trebui să îl înţelegi este denumit paznicul minţii tale.

Din trunchiul cerebral radiază o mică reţea de celule cu o lungime de circa 10 cm, numită SISTEMUL RETICULAR ACTIVATOR (SRA). Are aproximativ dimensiunile şi forma unui sfert de măr. Mi-ar plăcea să îl denumim computerul nostru Apple încorporat.

SRA are funcţia unică de a filtra informaţia senzorială de intrare (stimuli vizuali, auditivi, olfactivi, tactili) şi de a determina care dintre ei va face o im-presie în mintea noastră. El decide ce informaţie va deveni conştientă.


55

SRA blochează informaţiile neimportante şi te ajută să te concentrezi asupra priorităţilor. Iar aceasta se întîmplă o dată cu stabilirea valorilor, gînduri-lor, ideilor, imaginilor, sunetelor, sentimentelor semnificative pentru tine. Dacă una din acestea se află în pericol, SRA este alertat.

Caracteristica minunată a SRA este că îl poţi programa să fie în alertă în ceea ce priveşte informaţiile legate de succes. Te va trezi dimineaţa fără să ai nevoie de ceas deşteptător. Dacă ştie că te aşteaptă o zi plină de evenimente, te va ridica din pat. Dacă ştie că tu cauţi valoare şi calităţi în ceilalţi, se va concentra pe valoare şi calităţi. Dacă tu cauţi mai multe recompense în plan financiar, va fi extrem de sensibil la orice date referitoare la finanţe. Dacă SRA ştie că eşti concentrat pe critică şi cauţi paiele din ochii celor din jur, el va fi foarte sensibil la aceasta şi se va declanşa doar la defecte şi bîrne.

Sistemul Reticular Activator poate explica de ce anumiţi oameni văd o problemă în fiecare soluţie şi de ce alţii văd în fiecare soluţie o problemă. Unii oameni sunt blestemaţi să aibă un computer Apple în creierele lor pe care l-au programat să găsească răul în orice.

Pentru că suntem programaţi să fim pozitivi, tu şi cu mine suntem bine-cuvîntaţi cu un computer care caută binele în orice situaţie.

AI GRIJĂ CĂRUI LUCRU ÎI ACORZI IMPORTANŢĂ ÎN MODUL DE A GÎNDI ŞI ÎN CONVERSAŢIILE CU CEILALŢI.

Sistemul tău Reticular Activator înregistrează totul şi va transforma do-rinţele, temerile sau sentimentul de vinovăţie pentru lucrurile trecute în scopu-rile sau ţintele tale.

Concentrează-ţi atenţia pe locul în care vrei să te duci, nu pe locul înde-părtat de cel în care nu vrei să fii.

Te vei deplasa întotdeauna în direcţia gîndurilor tale dominante.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

56

tema: eU şI ColegII meI


• să înţeleagă importanţa şi necesitatea unei atitudini decen-te în relaţii cu colegii;

• să dezvolte capacitatea de a se autoaprecia şi autocaracteriza.

Timp: 45 min.

Vîrsta: 8-9 ani

Metode, tehnici, forme de lucru: conversaţia euristică, problematizarea, argumentarea, jocul di-dactic, brainstorming, joc de rol.

Materiale necesare: planşe, postere, fişe de lucru, casetofon, CD.


EVOCARE – 7 min

Jocul didactic „Uriaşii şi piticii” – 5 minÎmpart elevii în două categorii: Un elev din bancă face parte din categoria

uriaşilor, iar celălalt din categoria piticilor. Cînd pronunţ cuvîntul Uriaşii, ele-vii care reprezintă acest grup se ridică în picioare, cînd pronunţ cuvîntul Piticii, elevii care reprezintă acest grup se aşează în pirostrii.

NB! Intensitatea exerciţiului depinde de cît de repede învăţătorul al-ternează cuvintele Uriaşii şi Piticii.

După acest joc, afişez pe tablă o planşă cu soare, floare şi nor. În de-pendenţă de dispoziţie şi starea sufletească, copiii îşi scriu numele sub unul din desene.

REALIZAREA SENSULUI – 30 min

Jocul „Hai sa ne cunoaştem mai bine” – 5 minFiecare copil îşi spune numele şi cu litera iniţială a numelui spune o cali-

tate care-l caracterizează.– Eu mă numesc Tamara – sunt tînără...


57

– Ce aţi aflat nou despre colegii voştri?Activitate „Portretul meu” – 7 minFiecare copil primeşte cîte o fişă, pe care este ilustrată o figură împărţită

în patru cadrane (vezi Anexa 1).Elevii completează cadranele urmînd sarcinile:a) o calitate pozitivă a sa – cea mai importantă;b) o calitate negativă a sa – pe care doreşte să o schimbe;c) un lucru pe care îl face foarte bine, hobby-ul;d) un lucru pe care ar vrea să-l afle colegii despre el.Fixez fişele pe tablă după interese.În concluzie, conform tabloului de pe tablă, împreună cu elevii determi-

năm ce grupuri de interese ar putea să se formeze în clasă, grupuri de prieteni, discuţii etc.

Activitate „Eu în ochii colegilor mei” – 7 minLucrul în grup.Împart clasa în grupuri a cîte 5 elevi. Fiecare copil primeşte cîte o foaie

albă. O semnează. Îşi desenează palma, apoi o transmite colegului şi pe fiecare deget scrie:

– Îmi place că eşti... – Îmi place că ştii... – Îmi place că poţi... – Îmi place că reuşeşti să... – Îmi place că doreşti să...

Completînd cîte un enunţ transmit foaia pe cerc, pînă revine la stăpînul ei.

Vor fi citite doar citeva răspunsuri şi vor fi lipite pe tablă.În concluzie, împreună cu elevii analizăm tabloul de la tablă, evidenţiind

calităţile elevilor.Activitate „Descrie imaginea” – 4 minAfişez pe tablă 3 fişe cu imagini ale feţei: ruşinat, furios, bucuros (vezi

Material suport, Anexa 1). – Ce stare sufletească reprezintă fiecare imagine? – Ce poate provoca o asemenea stare?

Povestiţi un caz din viaţa şcolară cînd aţi avut asemenea stare.Activitate „Test de sinceritate” – 7 minLucrul la tablă.Afişez pe tablă un cerc şi un nor. Propun copiilor să aleagă fie o rază de

soare, fie o picătură de ploaie.Le enunţ sarcina.– Vă rog să fiţi foarte sinceri participînd la următoarea activitate. Cei care

au ales raza, scriu pe ea cîte o faptă bună pe care au săvîrşit-o săptămîna aceasta.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

58

Iar cei care au ales picătura de ploaie scriu cîte o faptă rea pe care au săvîrşit-o săptămîna aceasta.

Elevii le citesc, afişîndu-le pe tablă. Lipesc pe soare şi nor fişele: – Cele bune să se adune – Cele rele să se spele

Copiii se ridică în picioare, se prind de mîini ca la Zicerea de dimineaţă şi rostesc împreună: „Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”

În concluzii evidenţiez:– Dacă doriţi să fiţi respectaţi de către colegi, învăţători, părinţi trebuie

să aveţi şi voi un comportament civilizat, să fiţi sinceri, oneşti, respectuoşi unii cu alţii, buni colegi şi prieteni, să vă ajutaţi la nevoie, căci cunoaşteţi proverbele:

– Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.– Bine faci, bine găseşti.– Prietenul bun la nevoie se cunoaşte.

REFLECŢIA – 8 min

Activitate de generalizare „Microfonul fermecat”.Un obiect sub forma unui microfon, la decizia profesorului, va fi dat pe

rînd cîtorva elevi. Elevii vor răspunde la întrebările: – Ce ţi-a plăcut azi la oră? – Ce bun ai luat pentru tine – Ce nou ai aflat despre colegi? ş.a.

„Cum ne simţim acum?”Învăţătorul propune copiilor să-şi aleagă cîte o mutriţă corespunzătoare

stării lor emoţionale şi să o lipească pe piept (vezi Material suport, Anexa 2)

MATERIAL�sUPORT�

ANEXA 1

ANEXA 2


59

tema: ComUNICaRea eFICIeNtă. FoRmUlaRea meSaJUlUI aSeRtIv


• să identifice mesajele pasive, agresive şi asertive;• să însuşească noţiunea de asertivitate;să aplice deprinderi de comunicare asertivă în diverse situ-

aţii de viaţă.

Timp: 90 min.

Vîrsta: 15-18 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:Posterul, lucrul independent, lucrul în grup, discuţia

Materiale necesare:Foi de lucru „Ciorba de văcuţă”, setul de anexe pentru fiecare bancă.


EVOCARE – 5 min

1. Distribui fiecărei perechi de copii fişa cu activitatea „Ciorba de văcuţă” şi propun să formuleze cîte un mesaj adresat chelnerului, scris pe foi A4 cu litere mari, lizibil.

2. Afişez aceste răspunsuri la tablă şi împreună cu copiii, discutînd, le plasez în rubricile propuse (aşa cum cred copiii).

Mesaje pasive

Mesaje agresive

Mesaje asertive

Pe un poster este scris: A fi asertiv înseamnă a spune „nu” fără să te simţi vinovat, este ceea prin care spui ce ai de spus, în mod ferm, spontan, sincer

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

60

şi direct, păstrîndu-ţi deminitatea şi drepturile şi în acelaşi timp, fără să jigneşti pe cineva, fără să-l ataci ca persoană, ci referindu-te strict la comportamentul lui din acel moment.


Activitatea I. Lucru independent: distribui fiecărei perechi de copii fişa cu Drepturi asertive (Anexa 2).

Instrucţiunea: alegeţi cîte un drept şi nondrept şi comentaţi-l.Activitatea II. Cum este recepţionat un mesaj?Majoritatea oamenilor tind să vorbească despre sentimentele lor într-un

mod care face răspunzători pe ceilalţi pentru aceste sentimente.De ex.: „Mă enervezi atunci cînd vii tîrziu la şcoală”Ceea ce ascultătorul aude este: „Deoarece te enervezi cînd sosesc tîrziu

la şcoală, crezi că sunt o persoană fără valoare şi de aceea nu mă placi.” Persoana care a primit mesajul în care este învinuită, va simţi nevoia să

se apere împotriva a ceea ce i s-a spus. Ea nu va dori să coopereze, deoarece crede că ar trebui să-şi apere nevinovăţia.

Iată ce se întimplă atunci cînd persoana nemulţumită îşi asumă respon-sabilitatea pentru propriile sentimente: „Devin nervos, atunci cînd vii tîrziu la şcoală”. Deci eu devin nervos, nu tu mă enervezi. Observi diferenţa?

Atunci cănd ascultătorul aude despre sentimentele Dvs. reacţia va fi dife-rită faţă de situaţia cînd acuzaţi.

Cînd folosesc Eu-mesaje ascultătorul gîndeşte: „Atunci cînd vin tîrziu, devii nervos”.

Persoana nu simte că este judecată ca fiind o persoană bună sau rea, doar din cauza unei întîmplări care vă displace.

Mesajele de tip Eu, au ca scop asumarea responsabilităţii pentru afirma-ţiile proprii.

Activitatea III. Formularea mesajului asertivLucru independent: distribui fiecărei perechi de copii Paşii asertivităţii

(Anexa 3)Afişez pe tablă formula asertivităţii

EE+DC+EN+OS(exprimarea emoţiilor) (descrierea comportamentului) (exprimarea nevoilor) (oferirea soluţiei)

Pentru a formula corect un mesaj asertiv avem nevoie de a şti corect să identificăm emoţiile prin care trecem. Ca să le fie mai uşor copiilor, afişez şi o listă de emoţii pozitive şi negative.

Emoţii pozitive Emoţii negativeamuzant încîntat alarmat epuizat nedumeritaras emoţionat chinuit nervosbucuros implicat deprimat deranjat


61

REFLECŢIA – 10 min

Fiecare copil lucrează cu o situaţie din Anexa 3. „Cum aţi proceda dacă...” Se verbalizează 4-5 situaţii.

LUCRU PENTRU ACASĂ

1. Continuaţi frazele2. Cînd încerc să-mi exprim emoţiile şi sentimentele eu...3. Ceea ce mă împiedică să comunic este...4. Cînd încerc să vorbesc despre lucruri importante pentru mine...

MATERIAL�sUPORT

ANEXA 1Fişa pentru activitatea „Ciorba de văcuţă”Imaginaţi-vă că aţi invitat un partener de afaceri la prînz pentru a nego-

cia un contract. Atît Dvs., cît şi invitatul Dvs. aţi comandat la felul întîi ciorbă de văcuţă. Cînd a fost servită, ciorbă s-a dovedit a fi rece. Fiind gazda întîlnirii, simţiţi că trebuie să întreprindeţi ceva. Ce veţi spune chelnerului sau manageru-lui restaurantului?

ANEXA 2 Drepturile asertive1. Am dreptul să nu ofer motive sau scuze pentru a justifica propriul

comportament.2. Am dreptul să judec dacă sunt responsabil să găsesc sau nu soluţii

pentru problemele altora.3. Am dreptul să mă răzgîndesc într-o anumită chestiune, să-mi shimb

punctul de vedere.4. Am dreptul să fac greşeli şi să fiu responsabil pentru ele.5. Am dreptul să spun: Nu ştiu.6. Am dreptul să mă comport independent de bunăvoinţa pe care mi-o

arată sau mi-a arătat-o cineva, fără să-i fi solicitat eu acest lucru.7. Am dreptul să fiu ilogic în luarea anumitor decizii.8. Am dreptul să spun: Nu înţeleg.9. Am dreptul să spun: Nu-mi pasă. Mi-e indiferent. Nu mă priveşte.Nu sunteţi obligat – să fiţi sută la sută – să urmaţi gloata – să iubiţi oamenii care vă cauzează prejudicii – să faceţi lucruri plăcute oamenilor care vă sunt neplăcuţi – să vă cereţi scuze pentru faptul că aţi fost voi înşivă – să vă epuizaţi pentru ceilalţi – să vă simţiţi vinovat pentru dorinţele dvs.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

62

– să cedaţi în faţa unei situaţii neplăcute – să vă sacrificaţi lumea interioară pentru ceilalţi – să continuaţi relaţiile care au devenit neplăcute – să faceţi mai multe decît vă permite timpul – să faceţi ceea ce în realitate nu puteţi face – să executaţi cerinţele iraţionale ale cuiva – să daţi ceva ce nu doriţi cu adevărat să daţi – să vă asumaţi răspunderea pentru un comportament neadecvat al cuiva – să renunţaţi şa propriul Eu pentru cineva sau pentru ceva.

ANEXA 3Paşii asertivităţiiPasul 1: Exprimarea emoţiilor şi a sentimentilor„eu m-am simţit...”, „eu am crezut că...”, „eu m-am supărat...”Pasul 2: Descrierea comportamentului persoanei„Atunci cînd tu ai promis...” „Atunci cînd tu ai întîrziat...”Pasul 3: Explicarea intereselor, nevoilor, valorilor care au condus la

aşa sentimente sau idei, gînduri„deoarece mi s-a părut că...”, „pentru că apreciez cănd...”„din cauză că ne-am înţeles să...” „deoarece am crezut că ai uitat de înt-

îlnirea noastră”Pasul 4: Oferirea unei soluţii, descrierea situaţiei dorite, pentru a

evita în viitor„ Ţi-aş fi recunoscător dacă...”, „te rog altă dată să...”, „m-aş simţi mai

bine dacă...”„ Te rog, altă dată să mă anunţi dacă se întîmplă să întîrzii”Exemple de mesaje asertive ∗ Eu m-am bucurat foarte tare cînd am primit felicitarea ta, pentru că te

consider un prieten apropiat. Vreau să păstrăm această relaţie pentru mai mult timp.

∗ Devin nervos atunci cînd tu asculţi muzică tare, deoarece nu mă pot concentra să învăţ pentru examen. Te rog să faci mai încet muzica sau să o asculţi în căşti.

∗ Mă simt umilit cînd mi se fac observaţii în public. Aş dori să nu mai fiu pus în astfel de situaţii.

∗ Sunt derutat cînd mă întrerupeţi pentru că îmi pierd firul ideilor. Aş vrea să mă lăsaţi să vorbesc pînă la capăt.

ANEXA 4„Cum aţi proceda dacă...”1. Citiţi situaţiile descrise mai jos.2. Formulaţi în scris răspunsuri asertive în dreptul fiecărei situaţii.3. După 10 minute vă rugăm să prezentaţi colegilor mesajele dvs.4. Utilizaţi tabelul despre comunicarea asertivă.


63

Nr. Cum aţi proceda dacă... Răspunsul dvs. este:1. V-au rugat să făceţi o muncă suplimenta-

ră, deşi sunteţi şi aşa încărcat(ă)2. În orele de lucru doi colegi discută prea

mult timp despre problemele lor personale.3. Un cumpărător sau un client face aluzii cu

caracter rasial sau sexual pe care le gasiţi ofensatoare.

4. Partenerul dvs. Acceptă invitaţia, expri-mîndu-şi acordul în locul dvs., în timp ce dvs. aţi refuzat-o.

5. Unul dintre părinţi vă critică pentru cum vă îmbrăcaţi.

6. Cineva se înghesuie în rînd chiar în faţa dvs.

7. Trebuie să-l rugaţi pe prieten să vă resti-tuie datoria.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

64

tema: CUm Să ComUNICăm eFICIeNt CU PolIţIa

Unde ţintim:La sfîrşitul acestei lecţii elevii:

• îşi vor sensibiliza interesul pentru o relaţie complexă cu agenţii de poliţie.

• vor participa la promovarea cooperării şi responsabilităţii civice.

• vor putea să comunice eficient cu agenţii de poliţie;

Timp: 80 min.

Vîrsta: 15-18 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:Lucru în grup, discuție, lucru în perechi, joc pe rol

Materiale necesare: O coală de hîrtie A1, Markere roşii şi verzi, Aţă, Scotch şi foar-fece, Fişa cu regulile de joc

DEsFĂŞURAREA�ACTIVITĂŢII


5 min În perechi tinerii îşi vor povesti unul altuia o situaţie din experien-ţa proprie/a rudelor (unul povesteşte despre o situaţie nefericita, adică o situaţie cînd s-a comunicat ineficient cu un poliţist şi altul – o situaţie fericită).

5 min Prezentarea celor discutate. Vor prezenta doar doritorii. Aceştia vor prezenta situaţia de care au auzit-o de la coleg şi vor da o apreciere situaţiei respective.


INSTRUCŢIUNI:1. Împărţiţi clasa în 4 grupuri egale: 2 grupuri îşi vor asuma rolul tine-

rilor, iar celelalte două grupuri – rolul poliţistului.


65

2. Timp de 10 min. pe foaia mare de hîrtie puneţi într-o listă cel puţin 5 din principalele atribuţii/responsabilităţi, conform rolului pe care vi l-aţi asumat, ce vă revin în relaţia cetăţean-poliţie. Puteţi folosi la început un brainstorming. De ex. În orice comunicare cu cetăţeanul, poliţistul este obligat să se prezinte (nume, funcţia, gradul).

3. Formaţi grupuri perechi: tineri-poliţişti (astfel veţi obţine 2 perechi de grupuri)

4. Adunaţi-vă împreună toate 4 grupuri şi împărtăşiţi-vă ideile. Vedeţi în ce măsură sunteţi de acord cu atribuţiile celorlalţi „actori”. Faceţi schimb de opinii, reacţii.

5. Reveniţi în grupul mic. Timp de 15 min. va trebui să faceţi o listă a cerinţelor pe care le aveţi faţă de celălalt actor: ce trebuie să facă fiecare dintr-aceştia pentru a putea coopera/comunica eficient în relaţia cu grupul pe care îl reprezentaţi. După ce aţi elaborat cerinţele, selectaţi cel mult 5 dintre cele mai importante, lipiţi în dreptul fiecăreia un capăt al firului de aţă.

6. Parcurgeţi fişa cu regulile jocului şi asiguraţi-vă că aţi înţeles ce veţi face în continuare.


– Cît de dificil a fost să te gîndeşti la atribuţiile ce-i revin POLIŢISTULUI, şi cetăţenilor într-o comunicare?

– Au fost anumite dezacorduri în cadrul grupului cît priveşte dacă să accepte sau nu cererea?

– Care din cererile grupurilor cu care aţi negociat totuşi nu aţi aprobat-o ca o responsabilitate? De ce s-a întîmplat aceasta? Crezi că în realitate astfel de cazuri ar putea cauza probleme?

În final, încercaţi să elaboraţi o listă de sfaturi care ar facilita comunica-rea dintre cetăţean şi poliţist. Utilizaţi materialul suport.

MATERIALE�sUPORT

Reguli de joc1. Scopul exerciţiului este să-l facă pe fiecare din „actori” să accepte cerinţele înaintate.2. Pentru aceasta „actorii” vor negocia între ei în perechi. Astfel se vor desfăşura cîte o rundă pentru fiecare pereche de grupuri: Runda 1: cetăţenii negociază cu poliţiştii (veţi avea 2 perechi de grupuri)3. Perechile decid cine să înceapă, respectiv grupurile îşi prezintă cerinţele reciproc. 4. Cerinţele trebuie expuse clar şi concis. De asemenea, acei care înaintează cerinţele trebuie să explice ce implică acestea, de ce le-au făcut şi de ce este important ca aceş-tia să-şi îndeplinească propriile atribuţii.5. Cînd participanţii decid dacă să accepte sau nu cerinţele, ei trebuie să decidă dacă cerinţa este legală sau nu, dacă vor fi capabili să le îndeplinească sau nu.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

66

6. Dacă grupul căruia îi este adresată cerinţa o refuză, firul de aţă care este prins cu un capăt de cerinţa respectivă, rămîne suspendat. Dacă însă cerinţa se acceptă, un capăt al firului de aţă lipit în dreptul cerinţei respective se va lipi de foaia grupului care a acceptat-o. Astfel se va reprezenta legătura. Grupul care a acceptat îşi va nota pe scurt cerinţa în locul unde a lipit capătul firului.

Poziția de start:

Cetățenii/tinerii Cetățenii/tinerii

Poliția Poliția

Într-o comunicare eficientă cel mai important este să ştii să asculţi eficient. Zece recomandări generale pentru o comunicare eficientă1. Fiţi pregătit să ascultaţi. Ascultarea nu este o activitate pasivă, ci una

care necesită un efort susţinut: încercaţi să vă gîndiţi mai mult la ceea ce vorbitorul încearcă să spună decît la ce aţi dori dvs. să spuneţi.

2. Fiţi interesat. Dvs. în calitate de ascultător sunteţi la fel de respon-sabil pentru modul în care mesajul este relevant pentru munca şi interesele dvs. Orice mesaj, oricînd poate fi interesant. Este necesar să vă puneţi întrebarea: „Ce pot folosi din mesaj? Pot folosi această informaţie pentru a şti mai bine, pentru a-mi îmbunătăţi dispoziţia, pentru a fi mai eficient, pentru a învăţa ceva despre mine sau despre ceilalţi?”

3. Arătaţi-vă interesat. Nimeni nu doreşte să vorbească cu pereţii: pu-neţi-vă în locul celui care vorbeşte.

4. Păstraţi-vă mintea deschisă. Îndepărtează-te de propriile prejudecăţi. Nu trebuie să vă simţiţi ameninţat sau insultat de acele mesaje care vă contrazic convingerile, atitudinile, ideile şi valorile.

5. Urmăriţi ideile principale. Acestea pot apărea la începutul, mijlocul sau la sfîrşitul mesajului, astfel, trebuie să fim atenţi în permanenţă.

6. Ascultaţi critic. Cîntăriţi cu atenţie valoarea dovezilor şi structura lo-gică a mesajului.

7. Ascultaţi cu atenţie. Nu fiţi distrat de vestimentaţia vorbitorului, de înfăţişarea sa, de stilul de prezentare.

8. Luaţi notiţe. Dacă mesajul este important, este necesar să faceţi o schiţă cu ideile principale ale vorbitorului, şi în plus să notaţi cîteva exemple ilustrative.

9. Ajutaţi vorbitorul. Vorbitorul este încurajat dacă părem interesat de mesajul său.

10. Fiţi pozitiv în comunicare.


67

tema: CUm Să Ne aJUtăm SemeNII


• să expună mai multă informaţie cu privire la realităţile/problemele cu care se confruntă tinerele şi familiile aces-tora pentru a supravieţui la etapa actuală;

• să-şi dezvolte gîndirea critică privind complexitatea problemei(-lor);

• să încurajeze tinerele şi familiile acestora în găsirea soluţiilor.

Timp: 45 min.

Vîrsta: 15-18 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:studiu de caz, lucrul în grup, discuţia

Materiale necesare:Cîte un exemplar despre viaţa Elenei V. distribuit fiecărui elev, pixuri şi carioci, tablă şi coli mari A3.


FOCALIZARE - 7 minAnunţ elevii că lecţia se bazează pe un studiu de caz real care povesteşte

viaţa Elenei V., o tînără din clasa a X-a. Scopul este găsirea unor soluţii pentru schimbarea situaţiei Elenei şi a familiei ei.

Pentru acomodare vom face o povestire în grup. - Inventaţi o poveste despre o zi din viaţa Elenei. Fiecare elev pe rînd

trebuie sa adauge cîte o propoziţie.ACTIVITATEA DE BAZĂ – 25-30 min1. Împart clasa în grupuri mici a cîte 5 elevi fiecare. Repartizez fiecărui

elev cazul Elenei V. (Anexa 1). Elevii au la dispoziţie 5 min pentru lectură şi schimb de păreri.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

68

2. Fiecare grup primeşte cîte un exemplar „Posibile soluţii” (Anexa 2). Explic elevilor că sarcina lor este să facă un brainstorming şi să gă-sească soluţii la problemele cu care se confruntă Elena V. şi alte ti-nere de vîrsta ei. În coloanele corespunzătoare participanţii trebuie să scrie etape care trebuie parcurse pentru a rezolva problema „pînă mîine”, „pînă luna viitoare”, „în viitor”. Pentru această etapă au la dispoziţie 15-20 min.

3. În grupul mare elevii vor prezenta rezultatele pentru fiecare coloană. Voi rezuma ideile la tablă. Dacă se reuşeşte se poate discuta pe mar-ginea acestor idei, dar atenţie la timp!


Profunzimea discuţiei depinde de cunoştinţele generale ale elevilor. Voi adresa întrebări elevilor din care să aflu care sunt opiniile lor cu privire la tine-rele care se află în situaţia Elenei V.

– Cunoaşteţi cazuri similare în localitatea noastră sau în alte localităţi? – Ce fac acele tinere pentru a-şi susţine familia? – Ar trebui să muncească tinerele în vîrstă de 16 ani? Ar trebui să aibă

posibilitatea să aleagă dacă să muncească sau nu? – Cît de greu a fost să găsiţi posibile măsuri de rezolvare a problemei

Elenei V? Care dintre cele 3 coloane a fost mai greu de completat? De ce?

– Cum credeţi, care poate fi finalul vieţii Elenei? – Cum credeţi, cazul Elenei este o problemă răspîndită în alte tari? De

ce? – Cine ar trebui să se ocupe de rezolvarea acestei probleme? – Pot oamenii simpli, elevii, etc. să se ocupe de rezolvarea acestei pro-

bleme? (Tema pentru acasă)

MATERIAL�sUPORT

Sfaturi pentru profesoriDacă elevii deţin puţine informaţii despre situaţia tinerilor/tinerelor puteţi începe activitatea oferindu-le cîteva informaţii despre situaţia în Republica Moldova şi Europa de Sud Est.

Există o creştere frapantă a numărului de femei şi copii traficaţi; estimă-rile sugerează că pînă la 120000 de femei şi copii provenind din ţările Europei Centrale şi de Est sunt traficaţi în Europa Occidentală în fiecare an.

În Moldova, majoritatea victimelor traficului de fiinţe umane (TFU) sunt tinerele pînă la 25 ani. Începînd cu anul 2002 se observă o creştere bruscă a TFU în rîndul femeilor mai mari de 25 ani. Dacă în anii 1998-1999 numărul acestora era aproximativ 10% din totalitatea victimelor, în 2000-2001 se observă o creş-tere de 17%, iar în 2002-2003 – 22%. Statistica demonstrează că problema TFU


69

este răspîndită şi printre minori. Astfel 14% din totalitatea victimelor TFU sunt minori. Adică, fiecare a 7-a victimă este un copil. Dacă în anii 1998-2000 numă-rul de copii, victime ale TFU constituia 10%, în 2001-2004 aceasta a crescut la 15%.

În Bulgaria, există rapoarte potrivit cărora prostituţia a devenit principa-la sursă de venit pentru un număr semnificativ de fete cu vîrste cuprinse între 14 şi 18 ani şi se întîmplă adesea că acestea să facă parte dintr-o reţea organizată; un alt lucru îngrijorător este creşterea numărului de băieţi care se prostituează. În Estonia, s-a observat prostituţia în rîndul fetelor foarte tinere în contextul mai larg al unei pieţe străine în creştere pentru turismul sexual. În Letonia, au fost identificate de asemenea fete foarte tinere ca prostituate (cu vîrste cuprinse între 8 şi 10 ani). În Marea Britanie, cercetările indică existenţa a mai multor mii de copii ai străzii, în special, deşi nu numai, în marile oraşe; populaţia reprezentată de copiii străzii este constituită în mod egal din fete şi băieţi; se estimează ca aproximativ 40 000 de copii/tineri fug de acasă în fiecare an.

În Franţa, fenomenul copiilor străzii a început să constituie o problemă importantă în anii ’80; unele autorităţi consideră că ar putea exista cam 10 000 de copii ai străzii, potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane, deşi alţii es-timează că numărul lor este mult mai mic. În Polonia şi Ungaria, peste o treime din copiii sub 15 ani şi tinerele între 16-25 ani trăiesc în stradă. Un studiu efec-tuat în Polonia (PNUD, 1999) a arătat ca 60 % dintre aceşti copii şi tineri suferă de diferite forme de malnutriţie, si pentru 10 % dintre ei, aceasta este o stare permanentă;

În temeiul statisticilor citate mai sus cu privire la traficul pentru exploa-tare sexuală, prostituţie şi pornografie în Europa, Consiliul Europei şi membrii săi au devenit din ce în ce mai preocupaţi şi, în consecinţă, au adoptat cîteva recomandări, inclusiv:

• recomandarea 1065 (1987) privind traficul copiilor şi alte forme de exploatare a copilului

• recomandarea nr. R (91) 11 privind exploatarea sexuala, pornografia şi prostituţia, precum şi traficul de copii şi tineri

• rezoluţia nr. 1099 (1996) privind exploatarea sexuală a copiilor. După adoptarea acestor rezoluţii, statele trebuie sa ia măsuri practice pen-tru a asigura punerea lor în aplicare. Exemple de măsuri:

1. La iniţiativa Ministerului de Interne al Belgiei, pe 23 noiembrie 1992, o unitate specializată în combaterea TFU a fost constituită în cadrul Biroului Central al Jandarmeriei pentru persoane dispărute. Pe 11 septembrie 1995, Ministerul Justiţiei a ordonat crearea unei unităţi pentru copiii dispăruţi în cadrul aceluiaşi birou. Această unitate este responsabilă de coordonarea şi asigurarea sprijinului şi expertizei privind dispariţia minorilor în împrejurări care prezintă motive de îngrijorare.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

70

2. În Luxemburg a fost creată o secţie specială de protecţie juvenilă în cadrul forţei poliţieneşti. Secţiile de poliţie din oraşul Luxemburg includ o secţie de protecţie juvenilă în cadrul departamentelor de cer-cetare. Există o linie telefonică de asistenţă pentru copii.

3. În Moldova, prin hotărîrea Guvernului RM nr.1219 din 9 noiembrie 2001, a fost adoptată componenţa nominală a Comitetului şi Planul Naţional de acţiuni în domeniu. La 5 aprilie 2002, Comitetul a lansat o iniţiativă, conform căreia este propusă crearea a trei grupuri de experţi:

– Cadrul legislativ din domeniu şi aplicarea acestuia; – Prevenirea şi conştientizarea fenomenului traficului de fiinţe umane – Asistenţa şi reabilitarea socială a victimelor traficului de fiinţe umane.

Pentru a stimula elevii să caute posibile soluţii, oferiţi-le una sau mai multe din următoarele sugestii:

– Reducerea sărăciei, astfel ca tinerele să poată mai mult să studieze decît să lucreze la negru;

– Creşterea salariilor adulţilor, astfel ca părinţii să poată să-şi întreţină familia;

– Îmbunătăţirea educaţiei, astfel încît să fie mai interesantă şi mai rele-vantă pentru nevoile elevilor; etc.

ANEXA 1Date din viaţa EleneiNume: Elena V.Vîrsta: 16 aniNaţionalitatea: Republica MoldovaSituaţia familială: Mama bolnavă, o soră şi 3 fraţi mai miciVenitul familiei: Pensia de boală a mamei.Alte informaţii:Elena V. are 16 ani şi provine dintr-o localitate din centrul republicii.

Locuieşte cu mama bolnavă şi cu sora şi cu cei 3 fraţi mai mici. Tatăl a decedat cu 2 ani în urmă. Situaţia materială a familiei era precară, fapt ce a făcut-o pe Elena să abandoneze şcoala definitiv. O vreme Elena lucra ocazional, cîştigînd ceva bani, dar care nici pe departe nu-i erau îndeajuns.

Odată Tamara, o prietenă de a ei, i-a vorbit despre posibilitatea de a lucra în Italia în calitate de dădacă într-o familie. Tamara a convins-o lesne că va cîşti-ga mulţi bani, se va întoarce acasă şi-i va fi mult mai uşor. În cîteva zile Elena s-a decis să plece şi a contactat-o pe Tamara care în aceeaşi zi a luat-o la Chişinău.

Situaţie reală din viaţăInformaţie extrasă din materialele Centrului Internaţional pentru

Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”. Sursa: Prevenirea tra-ficului de femei. Culegere de materiale în ajutorul profesorului preuniversitar.


71

ANEXA 2Posibile soluţii Ce se poate face pentru Elena? Dar pentru alte tinere?Pînă mîine? Pînă luna viitoare? În viitor?

BIBLIOGRAFIE

1. „Repere. Manual de educaţie pentru drepturile omului”, Brander, P., Gomes, R., Keen, E., Lemineur, M., Oliveira, B., Suriam, A., Suslova, O., Institutul Intercultural Timişoara. 2004. p. 240-244

2. „Prevenirea traficului de femei. Culegere de materiale în ajutorul profesorului preuniversitar”. Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”.

3. „Торговля людьми в Молдове”. Международный женский правозащитный центр „La Strada”.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

72

tema: CoNSolIdaRea StImeI de SINe


• Să explice conceptul stimei de sine• Să aprecieze în ce măsură stima de sine este influenţată de

evenimente şi circumstanţe• Să stabilească măsuri individuale de acţiune care ar con-

tribui la consolidarea stimei de sine.

Timp: 45 min.

Vîrsta: 14-18 ani

Metode, tehnici, forme de lucru: lucrul în grup, discuţia, Brainstormingul (asalt de idei),

Materiale necesare: copii ale fişelor practice, stilouri, markere, hîrtie de flipchart

DEsFĂŞURAREA�LECŢIEI:


În grupuri a cîte 4-5 persoane elevii vor face un asalt de idei pe tema: „Ce este conştiinţa de sine?”. Rog elevii să fie cît mai creativi şi să noteze toate ideile. La finalizarea lucrului în grup, elevii vor prezenta rezultatele. Apoi prezentăm conceptele cheie: concepţia de sine, iden-titatea personală si dezvoltarea personală (fişa nr. 1) şi le confruntăm cu rezultatele prezentate de grupuri. Se identifică şi se subliniază ideile identice astfel obiectivul nr.1 fiind realizat.


Distribui fiecărui elev/elevă fişa de lucru Barometrul stimei de sine (fişa nr. 3). Individual, rog fiecare elev să identifice şi să noteze 10 lucruri, locuri, oameni şi evenimente care îi fac să se simtă bine (să se perceapă pozitiv), şi respectiv 10 lucruri, locuri, oameni şi eve-nimente care îi fac să se simtă mai puţin bine, să se perceapă negativ


73

(fişa nr. 3 a). Împart apoi elevii în grupuri a cîte 3-4 persoane pentru a discuta în ce mod lucrurile, oamenii şi evenimentele identificate îi influ-enţează în mod pozitiv şi negativ. Ofer grupurilor 10-15 minute pentru aceasta. Apoi rog fiecare elev să se gîndească şi să identifice:

a) patru lucruri pe care le poate face pentru a mări stima de sine a altor persoane.

b) patru lucruri pentru a mări propria stimă de sine.Distribui fiecărui elev foaia cu titlul „Povestioara Umoristică”

(fişa nr. 2). Întreb elevii ce legătură are povestioara lecturată cu subiec-tul stima de sine. Analizez discuţia şi discutăm posibilităţile fiecarui elev de a-şi îmbunătăţi stima de sine.

Propun elevilor ca pe reversul foii să-şi schiţeze cîteva măsuri individuale de acţiune pentru a-şi îmbunătăţi percepţia de sine.

REFLECŢIE ŞI EVALUARE - 8 min

1. Ce am făcut în timpul acestei activităţi?2. Cum credeţi, care au fost obiectivele activităţii?3. La ce ne poate ajuta barometrul stimei de sine?4. Pentru ce este necesar să conştientizăm factorii care ne fac să

ne simţim (să ne percepem) pozitiv, şi respectiv negativ ?5. Cum credeţi, ce legătură are stima de sine şi factorii de risc

(droguri, alcool, trafic de fiinţe umane)?Propun elevilor la sfîrşitul orei să-şi definitiveze măsurile de ac-

ţiune individuale ghidîndu-se de fişa: „Şapte paşi către împlinirea per-sonală” (fişa nr.5)

MATERIAL�sUPORT

Fişa nr. 1. Concepte cheieConcepţie de sine – totalitatea reprezentărilor individului despre

sine, însoţită de aprecierea lor. Componenţa descriptivă a concepţiei de sine este numită imagine de sine, iar componenta atitudinală – autoa-preciere sau acceptare de sine.

Identitate personală – conştientizarea apartenenţei emoţionale a propriei persoane, care creează confort psihologic, siguranţă, intimitate şi responsabilitate. Identitatea personală este alcătuită din mai multe do-menii: familial, profesional, naţional, cultural.

Dezvoltare personală – proces în care omul îşi valorifică toate capacităţile potenţiale şi le actualizează.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

74

Fişa nr. 2. Povestioară umoristică

Citiţi şi reflectaţi: Există o povestire umoristică despre un om care şi-a construit casa

pe o cîmpie expusă la inundaţii. Prietenii l-au avertizat să nu-şi facă locu-inţa acolo. „O să se inunde şi te vei îneca”, i-au spus. „Nu vă faceţi griji, le-a răspuns el. Dumnezeu va avea grijă de mine.” Nu cu mult după ce-şi construise casa, chiar a avut loc o inundaţie. Apa creştea, iar omul stătea în faţa porţii, cu apa pînă la genunchi. Pe lîngă casă trecu o barcă şi cei dinăuntru strigară: „Urcă în barcă! Urcă în barcă!”, „Nu, nu! răspunse el. Dumnezeu va avea grijă de mine.” Peste cîteva ore, omul se afla la etajul al doilea, privind pe fereastră la apa care creştea rapid. Sosi o a doua barcă şi, din nou, cei dinăuntru strigară: „Urcă în barcă! Urcă în barcă!” El răspunse din nou, cu fermitate: „Nu, nu! Dumnezeu va avea grijă de mine.” În cele din urmă, omul ajunse pe acoperiş, privind cum apele i se rotesc în jurul lui. Sosi a treia barcă. „Urcă în barcă! Urcă în barcă!”, strigară ei. „Nu, nu! Dumnezeu va avea grijă de mine”, răspunse omul. Apele i se ridicară deasupra capului şi omul se înecă. Se trezi în faţa Sfîntului Petru, la Porţile Raiului. „Nu ne aşteptam să te vedem astăzi aici”, spuse Sfîntul Petru. „Nici eu nu mă aşteptam să fiu aici, spuse omul. Am crezut că Dumnezeu o să-mi poarte de grijă.” Sfîntul Petru îl privi drept în ochi şi-i spuse: „Omule, Dumnezeu a avut grijă de tine şi ţi-a trimis trei bărci, dar tu NU TE-AI URCAT ÎN NICI UNA!”

La fel ca omul care şi-a construit casa într-o cîmpie inundată, deseori AŞTEPTĂM ca Dumnezeu, sau altcineva, să ne vină în ajutor. Însă atunci cînd ne soseşte ajutorul, nu ne urcăm în barcă! Nu cumva vă aşteaptă o barcă chiar acum? Aţi amînat să faceţi ceva, aşteptînd să vină EXACT momentul potrivit? Urcaţi în barcă! Şi revendicaţi ceea ce este deja al Dvs.!

Am fost înzestraţi cu două daruri incredibile. În primul rînd, avem un potenţial nelimitat de dezvoltare personală. În al doilea rînd, societa-tea noastră se bazează pe convingerile unor bărbaţi şi femei care ne-au asi-gurat libertatea, însă aceste daruri nu pot fi folosite la întreaga lor valoare dacă nu luptăm pentru ele, nu le revendicăm şi nu le cîştigăm. Nu putem evolua ca fiinţe umane şi nu putem aprecia succesul dacă nu depunem efor-tul necesar.


75

Fişa nr. 3. Barometrul stimei de sine

Ridică stima de sineScrieţi 10 lucruri, locuri, oameni şi evenimente care te fac să te simţi bine(să te percepi pozitiv)1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.

Barometrul stimei de

sine

Coboară stima de sineScrieţi 10 lucruri, locuri, oa-meni şi evenimente care te fac să te simţi mai pu-ţin bine(să te percepi negativ)1.2.3.4.5.6.7.8.9. 10.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

76

Fişa nr. 3 a. Exemple

Participantul I

10 oameni, lucruri, evenimente, care te fac să te simţi:

Bine Mai puţin bine

1. cunoştinţe noi 1. prietenii trădători

2. AEROSMITH/grupa de muzica preferata 2. persoanele ”cu două feţe”

3. biserica 3. bîrfa

4. prietenul meu 4. minciuna

5. camera mea verde 5. sistemul politic

6. pozele vechi 6. spaţiile închise

7. desenele în creion 7. întunericul

8. filmele cu Jim Carrey 8. exigenţa profesorilor

9. părinţii 9. cenzura

10. sora 10. stereotipurile

Participantul II

10 oameni, lucruri, evenimente, care te fac să te simţi:

Bine Mai puţin bine

1. mama 1. greşeala

2. evaluarea punctelor forte 2. emoţii

3. succesul 3. colectiv nou

4. casa părintească 4. minciuna

5. autoevaluarea 5. iresponsabilitatea

6. suportul celorlalţi 6. trădarea

7. aprecierea celorlalţi 7. bîrfa

8. călătoriile 8. reacţia

9. participativitatea 9. aparenţa

10. poziţie constructivă 10. invidia


77

Fişa nr. 4. Măsuri individuale posibile

Examinaţi acest model de măsuri individuale posibile1. Pornesc de la mine

Încerc să definesc care-mi sunt punctele problemă (supraemotivitatea, timiditatea, neîndemînarea...) şi mă strădui să le depăşesc. Pare greu, dar am să fac ceva zi de zi şi rezultatul va apărea la final.

2. Îmi evaluez punctele forteÎmi pun în evidenţă atuurile, îmi concentrez atenţia asupra avantajelor.

3. ComunicVorbesc cu cei de o vîrstă sau cu cei care consider că-mi sunt egali. Voi descoperi că nimeni nu e perfect, dar fiecare are cîte ceva bun, inclusiv eu. Îi rog să ma descrie. Părerile celorlalţi mă pot îndruma.

4. Încerc ceva nouVoluntariatul, spre exemplu, îmi va distrage atenţia de la cochilia în care risc să mă închid şi-mi va descoperi o altă lume pentru care am potenţial, chiar dacă nu ştiam. Ajutîndu-i pe ceilalţi, raportîndu-le alte dimensiuni, îmi voi descoperi propria valoare şi voi învăţa să mă apreciez.

Fişa nr. 5. Şapte paşi către împlinirea personală.

Citiţi şi folosiţi aceşti paşi pentru actiunile individuale posibile1. Asumaţi-vă responsabilitatea. Acceptaţi responsabilitatea deplină pentru com-

portamentul dumneavoastră. Cînd ros tiţi „Sunt responsabil”, puteţi construi o via ţă nouă, ba chiar o lume nouă.

2. Credeţi în ceva important. Viaţa dumneavoastră este demnă de o moti vaţie nobilă.

3. Fiţi tolerant. Veţi deveni mai agreabil, atît pentru dum neavoastră înşivă, cît şi pentru cei din jur.

4. Fiţi curajos. Reţineţi, a fi curajos înseamnă a acţiona sub imperiul fricii, nu eli-berat de ea. Dacă provo carea e importantă pentru dumneavoastră, chiar trebuie să fiţi emoţionat.

5. Iubiţi. Pentru că trebuie să ştiţi ce e bucuria.6. Fiţi ambiţios. Un efort izolat nu vă va rezolva problemele, nu vă va împlini visele

şi nu va fi suficient. Este normal şi sănătos să dorim să fim mai mult decît suntem.7. Zîmbiţi. Pentru că nimeni altcineva nu o poate face în locul dumneavoastră.

BIBLIOGRAFIE:

1. „Dezvoltare personală”, Brian Clegg, Editura Polirom 20032. „Curs practic de încredere”, Walter Anderson, Bucureşti 20003. „Cartea mare a jocurilor”, Centrul de informare şi documentare privind

drepturile copilului; Chişinău, 20024. „Ghidul animatorului”, Chişinău, 20025. Ghidul „Formarea deprinderilor de viaţă pentru prevenirea traficului de fiin-

ţe umane”, Chişinău, 20046. „Educaţia pentru formarea deprinderilor de viaţă”, Raport de evaluare;

Chişinău, 2004

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

78

tema: dRePtUl şI oBlIgaţIa de a ÎNvăţa


• să determine drepturile şi obligaţiile copiilor în şcoală, analizînd diverse situaţii şi exprimîndu-şi opinia;

• să argumenteze importanţa studiilor, analizînd Convenţia cu privire la Drepturile Copilului (CDC);

• să aprecieze rolul drepturilor şi obligaţiilor în autorealiza-rea personală şi crearea bunăstării sociale.

Timp: 45 min.

Vîrsta: 11-16 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:conversaţia, demonstraţia, lucrul cu documentul, reprezentarea grafică, scriere liberă.

Materiale necesare: foi A3, marchere, fişe cu sarcini, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului.


FOCALIZAREA – 10 min

Rog elevii să-şi amintească ce au făcut de dimineaţă. Propun să se gîn-dească ce legătură există între activităţile pe care le-au făcut dis de dimineaţă şi drepturile omului.


Brainstorming – De ce oamenii au inventat şcoala? Vor fi scrise toate ide-ile, însă ne vom axa pe ideea despre necesitatea studiilor şi dreptul la educaţie.

Împart elevii în 5 grupuri. Propun grupurilor să analizeze art. 28 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului. În timpul analizei articolului 28, împreună cu elevii,l vom determina conexiunea dintre drepturi şi obligaţii.


79

Propun elevilor să analizeze situaţii din care pot să identifice şi să anali-zeze drepturile şi obligaţiile lor în şcoală. Repartizez fişe de lucru pentru fiecare grup.

• Exemple de situaţii pentru fişe:• Elevii pot să spună la lecţii orice.• Profesorul poate să întîrzie la lecţii.• Elevii trebuie să fie ascultaţi la lecţie.• Elevii pot aduce animale în clasă.• Doar copiii sănătoşi trebuie să înveţe.• Profesorul poate să strige la lecţie.• Elevii nu trebuie sancţionaţi pentru întîrziere la lecţii etc.Eleviii vor reflecta asupra situaţiilor şi vor spune dacă ele se referă şi la

alte drepturi şi obligaţii.Propun să găsească articolele respective în CDC.


Scriere liberă – Rostul / importanţa studiilor pentru om. Doritorii îşi expun opinia.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

80

tema: aNImalele – PRIeteNII NoştRI adevăRaţI


- să recunoască animalele ocrotite de lege, explicînd de ce sunt ocrotite şi de ce în anumite perioade ale anului pescu-itul şi vînătoarea sunt interzise;

- să denumească alte atitudini umane şi civice ale oamenilor (copiilor) faţă de animale sălbatice, domestice, în contexte diferite;

- să descopere în texte cunoscute atitudinea persoanelor fata de animale; obiectivul va fi considerat atins cînd vor argu-menta prin exemple concrete;

- să redacteze un scurt text (8-10 enunţuri) despre felul în care s-au comportat cu un animal bolnav;

- să descopere în texte cunoscute atitudinea persoanelor față de animale.

Timp: 45 min.

Vîrsta: 8-10 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:lucrul în echipe de cîte 5 elevi; explicaţia, descoperirea, munca independentă, exerciţiul

Materiale necesare:fişe cu textele poeziilor şi lecturilor (vezi Anexa 1); fişe cu temele de lucru; fişe cu rebusuri; planşe cu imagini care să reflecte ati-tudini ale oamenilor faţă de animale; calculator, videoproiector; CD-uri – Tablouri Zolan.




81

Învăţătoarea le prezintă copiilor un CD cu tablouri ale pictorului ame-rican Donald Zolan, tablouri ce surprind copii însoţiţi de animale: cîini, pisici, iepuraşi, raţe, gîşte, pui de găină, boboci de raţă etc.

Li se spune copiilor:„Aţi urmărit un material al unui mare artist care, în lucrările sale, prezin-

tă permanent legături dintre copii şi animale, mai ales domestice. Despre aceste legături care se stabilesc între oameni şi animale vom vorbi noi azi la ora de educaţie civică.”


Clasa va fi împărţită în 4 grupe a cîte 5 elevi; fiecare grupă va primi cîte o fişă (vezi Anexa 1), care prezintă un text.

Gr. A „Gîndăcelul” Gr. B „Căţeluşul şchiopGr. C „Fata babei şi fata moşneagului”Gr. D „Povestea porcului”Sarcina grupurilor :„Citiţi textul fiecărei grupe. După ce l-aţi citit cu atenţie, trebuie să com-

pletaţi fişa, scriind: – cum s-a comportat persoana din text cu animalul respectiv; ce atitu-

dine a avut faţă de animal; – ce sentimente v-au inspirat textele citite; – cum aţi fi procedat voi în locul personajelor respective?”

Elevii citesc textul, prezentîndu-l şi celorlalte echipe; cîte un membru al fiecărei echipe citeşte, pe rînd, rezolvarea fiecărei cerinţe. Celelalte echipe corec-tează, intervin.

Răspund la întrebări, subliniind: – cu animalele sălbatice şi cu cele pe care nu le cunoaştem trebuie să

ne comportăm cu respect, fără a le face rău, dar şi fără a ne apropia de ele.

Le prezint elevilor cîteva planşe cu animale sălbatice, în libertate şi de la grădina zoologică; elevii vor fi întrebaţi cum trebuie să se comporte cu aceste animale

Cer elevilor să alcătuiască un text de 8-10 enunţuri în care să prezinte modul în care s-au comportat cu un animal bolnav. Vor citi doar doritorii.


Fiecare grup primeşte o fişă cu rebusuri (vezi Anexa 2). Elevii completea-ză rebusul. Se face autoevaluarea, prin schimbarea lucrărilor între echipe.

Elevii vor fi apreciaţi asupra modului în care au răspuns la oră; li se va da ca temă: pentru 2 săptămîni elevii vor avea de realizat un portofoliu care să cuprindă:

– desene, picturi care să redea atitudinea oamenilor faţă de animale;

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

82

– desene, poze cu legătura dintre om şi animale; – poezii, texte care să arate aceste lucruri; – texte create de elevi.

MATERIAL�sUPORT

ANEXA 1a) Citiţi cu atenţie următoarele texte;b) Completaţi: – cum s-a comportat persoana din text cu animalul respectiv; – ce atitudine a avut faţă de animal; – ce sentimente v-a inspirat textul; – cum aţi fi procedat voi în locul persoanei respective.

GRUPA A GRUPA B1. GÎNDĂCELUL,

de Elena Farago2. CĂŢELUŞUL ŞCHIOP,

de Elena Farago„- De ce m-ai prins în pumnul tău „- Eu am numai trei picioareCopil frumos, tu nu ştii oare Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop!Că-s mic şi eu şi că mă doare? Rîd cînd mă-ntîlnesc copiii,De ce mă strîngi aşa de rău? Şi mă cheamă „cuciu şchiop”.

Copil ca tine sunt şi eu Fraţii mei ceilalţi se joacăŞi-mi place să mă joc şi mie Cu copiii toţi, dar euŞi milă trebuie să-ţi fie Nu pot alerga ca dînşiiDe spaima şi de plînsul meu. Că sunt şchiop şi cad mereu.

De ce să vrei să mă omori? Şi stau singur toată ziuaCă am şi eu părinţi ca tine, Şi plîng mult cînd mă gîndescŞi-ar plînge mama după mine, Că tot şchiop voi fi de-acumaŞi-ar plînge bietele surori, Şi tot trist am să trăiesc!

Şi-ar plînge tata mult de tot. Şi cînd mă gîndesc ce bineCăci am trăit abia trei zile. M-aş juca şi eu acum,Şi-acum îndură-te, copile, Şi-aş lătra şi eu din poartăŞi lasă-mă, că nu mai pot!” La copiii de pe drum!...

Aşa plîngea un gîndăcel Cît sunt de frumoşi copiiiÎn pumnul ce-l strîngea să-l rupă, Cei cuminţi, şi cît de mult


83

Şi l-a deschis copilul după Mi-ar plăcea să stau cu dînşii,Ce n-a mai fost nimic din el. Să mă joc şi să-i ascult!

A încercat să-l mai învie Dar copiii răi la sufletSuflîndu-i aripile-n vînt, Sunt urîţi, precum e-acelDar a căzut în ţărnă frînt Care m-a şchiopat pe mine,Şi-a-ncremenit pentru vecie! Şi nu-i pot iubi defel!...

Scîrbit de fapta ta cea rea, M-a lovit din răutateDegeaba plîngi acum, copile, Cu o piatră în picior,Ci du-te-n cas-acum şi zi-le Şi-am zăcut, şi-am plîns atîta,Părinţilor isprava ta! De credeam că am să mor....

Şi zi-le că de-acum ai vrea Acum vine şi-mi dă zahărSă ocroteşti cu bunătate Şi ar vrea să fie bun,În cale-ţi orice vietate Şi-aş putea să-l muşc odatăOricît de făr’ de-nsemnătate De picior, să mă răzbun,Şi-oricît de mică ar fi ea!”

Dar îl las aşa, să vadăRăul, că un biet căţelAre inima mai bunăDecît a avut-o el!”

GRUPA C3. FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI, de Ion Creangă (fragment)„Şi merse ea cît merse pe-un drum, pînă ce, din întîmplare, îi ieşi înainte

o căţeluşă, bolnavă ca vai de capul ei şi slabă de-i numărai coastele; şi cum văzu pe fată, îi zice:

– Fată frumoasă şi harnică, fie-ţi milă de mine şi mă grijeşte, că ţi-oi prinde şi eu bine vreodată!

Atunci fetei i se făcu milă şi, luînd căţeluşa, o spălă şi-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo şi-şi căută de drum, mulţumită fiind în suflet că a putut săvîrşi o faptă bună.”

GRUPA D4. POVESTEA PORCULUI, de Ion Creangă (fragment)„– Moşnege, moşnege! zice baba, nu rîde, că şi aceasta-i făptura lui

Dumnezeu, ca şi noi… Ba poate… şi mai nevinovat, sărmanul!

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

84

Apoi sprintenă ca o copilă, face degrabă leşie, pregăteşte de scăldătoare şi, ia purcelul, îl scaldă, îl trage frumuşel cu untură din opaiţ pe la toate încheie-turile, îl strînge de nas şi-l sumuţă, ca să nu se deoache odorul. Apoi îl piaptănă şi-l grijeşte aşa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală; şi cu tărîţe, cu cojiţe, purcelul începe a se înfiripa şi a creşte văzînd cu ochii, de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la el. Iară baba nu ştia ce să facă de bucurie că are un băiet aşa de chipeş, de hazliu, de gras ca un pepene! Să-i fi zis toată lumea că-i urît şi obraz-nic, ea ţinea una şi bună, că băiet ca băietul ei, nu mai este altul!”

ANEXA 2REBUS – ATITUDINI FAŢĂ DE ANIMALE

Completînd rebusul pe orizontal (1 – 7), veţi afla pe vertical cine sunt prietenii lecţiei noastre de azi.

1. G R I J A2. P R I E T E N I3. T R I S T4. C O M P A S I U N E5. D R A G O S T E6. M I L A7. R E S P E C T

1. Pentru că ne sunt recunoscătoare, trebuie să avem ………………de animalele noastre.

2. Animalele ne sunt cei mai buni …………………………..3. Căţeluşul din poezia Elenei Farago era foarte ……………………. ceea ce i se

întîmplase.4. Milă sau ………………5. Trebuie să le arătăm necuvîntătoarelor iubire sau ………………………..6. Sentiment uman la vederea unui animal bolnav.7. Ca şi oamenii, şi animalele trebuie tratate cu ………………………

BIBLIOGRAFIE:

1. www.edu.md; 2. M.E.C. Programe şcolare pentru clasele a III-a şi a IV-a. Bucureşti,

2004;3. Ileana Iepure, Geta Popovici, Maria Tomoiu. „Educaţie civică – ghi-

dul învăţătorului”. Editura Atelier Didactic, Bucureşti, 2005;4. Elena Farago. „Poezii”. Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1980;5. Ion Creangă. „Poveşti, povestiri, amintiri”. Editura Ion Creangă,

Bucureşti, 1985.


85

tema: SUNt ReSPoNSaBIl de SăNătatea mea...

dINţII şI IgIeNa deNtaRă


- să denumească şi să recunoască tipurile de dinţi care com-pun dantura;

- să descrie funcţiile dinţilor şi să exemplifice folosirea lor corectă;

- să recunoască părţile componente ale unui dinte;- să motiveze cauza apariţiei cariilor;- să enumere regulile de igienă pentru întreţinerea sănătoa-

să a dinţilor;- să relateze despre felul cum trebuie îngrijiţi corect dinţii;- să manifeste încredere în propriile forţe în procesul de

cunoaştere.- să descopere în texte cunoscute atitudinea persoanelor fata

de animale;

Timp: 45 min.

Vîrsta: 9-10 ani

Metode, tehnici, forme de lucru:descoperirea, conversaţia euristică, experimentul didactic, exer-ciţiul, sinelgul, GPP, pălăriile inteligente, mozaicul, brainstor-mingul, studiul de caz, jocul de rol;

Materiale necesare:Manual de ştiinţe cl. a IV-a, Caietul tipizat de Zinaida Galben-Panciuc, Mica enciclopedie şcolară din serialul „Planeta ani-malelor”, „Corpul omenesc”, autor Anca Neagu, Enciclopedia „Arborele lumii”.

Pro

iect

e di

dact

ice

şi a

ctiv

ităţ

i pra

ctic

e la

edu

caţi

a ci

vică

şi d

irig

enţi

e

86


EVOCARE – 10 min

• Ghici ce e? Am un cuptoraş Plin cu iepuraşi. (gura şi dinţi)• (Se aude un sunet asemănător sunetului utilajului stomatologic.) – Ce aţi auzit? – Unde aţi mai auzit astfel de sunet? – Cu ce îl asociaţi? – Ce simţiţi? – Ce vedeţi? – Cînd aţi fost ultima dată la stomatolog? – Care a fost problema?

Joc didactic „Bulgărele de zăpadă”. – Spuneţi cuvinte.

Ce vă trece prin minte,Auzind cuvîntul dinte.Atunci cînd bulgărele îl vei prinde!• Despre ce credeţi că vom vorbi, vom învăţa astăzi la lecţie?• Eliminaţi cuvintele care denumesc legume şi veţi descoperi subiectul

lecţiei de astăzi.(Prima imagine pe monitor)Dinţiivarzăşimorcoviigienaceapădentară


Întreb elevii ce ştiu şi ce vor să ştie despre dinţi şi igiena dentară(Completez 2 rubrici în tabelul)

Ce ştiu Ce vreau să ştiu Am aflat

• Cuvîntul învăţătorului.• Prezentarea cuvintelor-cheie.Dinţi fluor muşeţelMăsea siliciu mentăColţi smalţ sorbitolDinţi de lapte carie Stomatolog– Găsiţi aceste cuvinte în manual şi veţi descoperi rolul lor şi încercaţi să

răspundeţi la întrebările care vă frămîntă.• Studiul textului ştiinţificPerechi mobile.


87

– Fiecare elev studiază documentul conform numărului din piept. (fişe) – Relatarea temei studiate unul altuia. – Prezentarea fragmentară (Doc.1,2) a temei. (2 elevi)

• Cuvîntul învăţătorului (demonstrarea imaginilor la calculator).Am o surpriză pentru voi şi anume: Doamna doctor stomatolog a venit să ne vorbească despre dinţi şi în-

grijirea corectă a lor. (Stomatologul prezintă informaţia, demonstrînd mulaje, planşe, pastă şi periuţă de dinţi, utilaje stomatologice).

– Microfonul magic. – Un elev cu microfonul în mînă pune întrebări celorlalţi elevi. – Cel ce răspunde ia rolul de reporter, etc. – Lucrul la tablă. (planşă)

Elevii trec la tablă şi duc săgeţi răspunsului corect formînd exerciţii de adunare posibile explicînd de ce?

Tăietori 32 Măsele 8 Colţi 4 Dinţi de lapte Dinţi permanenţi 20


Copiii mestecă o bucată de măr şi răspund la întrebările: – Descrieţi procesul respectiv şi numiţi organele care au participat la

acest proces. – Cu ce seamănă gura şi dinţii cînd mestecă hrana? (maşină de tocat). – Presupunem că toate fructele şi legumele s-ar transforma în ciocolată.

Cum ar fi?Ce am aflat azi la lecţie? Ce mi-a plăcut mai mult? Ce aş vrea să aflu?(Completează ultima rubrică a tabelului de pe tablă).• În dependenţă cum aţi înţeles lecţia, găsiţi culoarea potrivită:Roşu – foarte bine Albastru – bineGalben – binişor sau slab (scrieţi pe verso numele)• Declar lumii întregi! (trec 3-4 elevi şi declară)• Temă pentru acasă.Elaborarea proiectului „O dantură frumoasă şi sănătoasă”

BIBLIOGRAFIE:

1. Manual de ştiinţe cl. a IV-a,2. Caietul tipizat de Zinaida Galben-Panciuc, 3. Mica enciclopedie şcolară din serialul „Planeta animalelor”, 4. „Corpul omenesc”, autor Anca Neagu, 5. Enciclopedia „Arborele lumii”.

anexe

89

aNexe

CONsTITUŢIA�REPUBLICII�MOLDOVA

29 iulie 1994

Capitolul IIDREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE

Articolul 24 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. (2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. (3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat decît numai pentru acte săvîrşite în timp de război sau de pericol iminent de război şi numai în condiţiile legii. [Alin.3 art.24 în redacţia Legii nr.351-XV din 12.07.2001]

Articolul 25 Libertatea individuală şi siguranţa persoanei (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore. [Alin.3 art.25 în redacţia Legii nr.351-XV din 12.07.2001]

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni. [Alin.4 art.25 în redacţia Legii nr.351-XV din 12.07.2001]

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele

ane

xe

90

reţinerii sau arestării au dispărut.

Articolul 26 Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.

Articolul 27 Dreptul la libera circulaţie (1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat. (2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.

Articolul 28 Viaţa intimă, familială şi privată Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.

Articolul 29 Inviolabilitatea domiciliului (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii: a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii. (3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii. (4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.

Articolul 30 Secretul corespondenţei (1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri

anexe

91

poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile cînd această derogare este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor. [Alin.2 art.30 în redacţia Legii nr.351-XV din 12.07.2001]

Articolul 31 Libertatea conştiinţei (1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. (2) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. (3) În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învrăjbire. (4) Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

Articolul 32 Libertatea opiniei şi a exprimării (1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ceatentează la regimul constituţional.

Articolul 33 Libertatea creaţiei (1) Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată. Creaţia nu este supusă cenzurii. (2) Dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sunt apărate de lege. (3) Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei naţionale şi mondiale.

Articolul 34 Dreptul la informaţie

ane

xe

92

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională. (4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. (5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.

Articolul 35 Dreptul la învăţătură (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare. (2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor. (3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţămînt de toate gradele. (4) Învăţămîntul de stat este gratuit. (5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. (6) Instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la autonomie. (7) Învăţămîntul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit. (8) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este laic. (9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.

Articolul 36 Dreptul la ocrotirea sănătăţii (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. (3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.

Articolul 37 Dreptul la un mediu înconjurător sănătos (1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi

anexe

93

obiecte de uz casnic inofensive. (2) Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic. (3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sunt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege. (4) Persoanele fizice şi juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii şi avutului unei persoane, ca urmare a unor contravenţii ecologice.

Articolul 38 Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales (1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. (2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniţi pînă în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege. (3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

Articolul 39 Dreptul la administrare (1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. (2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.

Articolul 40 Libertatea întrunirilor Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

Articolul 41 Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri. (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sunt egale în faţa legii. (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice. (4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor

ane

xe

94

statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale. (5) Asociaţiile secrete sunt interzise. (6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă. (7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică.

Articolul 42 Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (1) Orice salariat are dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. (2) Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

Articolul 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii (1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. (3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Articolul 44 Interzicerea muncii forţate (1) Munca forţată este interzisă. (2) Nu constituie muncă forţată: a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.

anexe

95

Articolul 45 Dreptul la grevă (1) Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor. (2) Legea stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.

Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia (1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. (6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.

Articolul 47 Dreptul la asistenţă şi protecţie socială (1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. (2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

Articolul 48 Familia (1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. (2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. (3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

ane

xe

96

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.

Articolul 49 Protecţia familiei şi a copiilor orfani (1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin. (2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare. (3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii.

Articolul 50 Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor (1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială. (2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori handicapaţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin lege. (4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. (5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

Articolul 51 Protecţia persoanelor handicapate (1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi de integrare socială. (2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decît în cazurile prevăzute de lege.

Articolul 52 Dreptul de petiţionare (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

anexe

97

Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

Articolul 54 Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. [Art.54 în redacţia Legii nr.351-XV din 12.07.2001]

Capitolul III ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

Articolul 55 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora. [Art.55 în redacţia Legii nr.351-XV din 12.07.2001]

Articolul 56 Devotamentul faţă de ţară (1) Devotamentul faţă de ţară este sacru. (2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurămîntul cerut de ea.

ane

xe

98

Articolul 57 Apărarea Patriei (1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean. (2) Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.

Articolul 58 Contribuţii financiare (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege.

Articolul 59 Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.

anexe

99

CONVENŢIA�PENTRU�APĂRAREA�DREPTURILOR�OMULUI�ŞI�A�LIBERTĂŢILOR�FUNDAMENTALE

amendată de Protocoalele nr. 11 şi 14

TITLUL I

Drepturi şi libertăţi

Articolul 2 Dreptul la viaţă 1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decît în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal cînd infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege. 2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă: a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale; b. pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute; c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.

Articolul 3 Interzicerea torturii Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Articolul 4 Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate 1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire. 2. Nimeni nu poate fi constrîns să execute o muncă forţată sau obligatorie. 3. Nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie” în sensul prezentului articol: a. orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenţie sau pe durata libertăţii condiţionate; b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză serviciul militar din motive de conştiinţă în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu; c. orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii; d. orice muncă sau serviciu care fac parte din obligaţiile civice normale.

ane

xe

100

Articolul 5 Dreptul la libertate şi la siguranţă 1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: a. dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent; b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale pentru nerespectarea unei hotărîri pronunţate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege; c. dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci cînd există motive verosimile de a se bănui că a săvîrşit o infracţiune sau cînd există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvîrşească o infracţiune sau să fugă după săvîrşirea acesteia; d. dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărîtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în vederea aducerii sale în faţa autorităţii competente; e. dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f. dacă est vorba despre arestarea sau detenţia legale ale unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. 2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt termen şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa. 3. Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de § 1 c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii a prezentării persoanei în cauză la audiere. 4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală. 5. Orice persoană, victimă a unei arestări sau deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol, are dreptul la reparaţii.

Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil 1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de

anexe

101

lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. 3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul: a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa; b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer; d. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; e. să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Articolul 7 Nici o pedeapsă fără lege 1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvîrşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decît aceea aplicabilă în momentul săvîrşirii infracţiunii. 2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care în momentul săvîrşirii era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.

Articolul 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admisă ingerinţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît dacă aceasta este prevăzută de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică,

ane

xe

102

bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

Articolul 9 Libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie 1. Orice persoană are dreptul la libertate de gîndire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţămînt, practici şi îndeplinirea ritualurilor. 2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrîngeri decît cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

Articolul 10 Libertatea de exprimare 1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să impună societăţilor de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune un regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Articolul 11 Libertatea de întrunire şi de asociere 1. Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrîngeri decît cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrîngeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de Stat.

anexe

103

Articolul 12 Dreptul la căsătorie Începînd cu vîrsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.

Articolul 13 Dreptul la un recurs efectiv Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

Articolul 14 Interzicerea discriminării Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Articolul 15 Derogarea în caz de stare de urgenţă 1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional. 2. Dispoziţia precedentă nu permite nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultînd din acte licite de război, şi nici de la art. 3, 4 § 1 şi 7. 3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei despre măsurile luate şi motivele determinante. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile convenţiei redevin aplicabile.

Articolul 16 Restricţiile activităţii politice a străinilor Nici o dispoziţie a art. 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca interzicînd înaltelor părţi contractante să impună restrîngeri activităţii politice a străinilor.

Articolul 17 Interzicerea abuzului de drept Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca autorizînd un Stat, un grup sau un individ de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act în

ane

xe

104

scopul distrugerii drepturilor sau libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie, sau al unei mai ample limitări a acestor drepturi şi libertăţi decît cele prevăzute de această convenţie.

Articolul 18 Limitarea folosirilor restrîngerilor drepturilor Restricţiile care, potrivit prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi, nu pot fi aplicate decît în scopul pentru care ele au fost prevăzute.

anexe

105

DECLARAŢIA�UNIVERsALĂ�A�DREPTURILOR�OMULUI

Articolul 1

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

Articolul 2

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.

În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.

Articolul 3

Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

Articolul 4

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5

Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6

Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.

Articolul 7

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei

ane

xe

106

discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.

Articolul 8

Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.

Articolul 9

Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10

Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.

Articolul 11

1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.

2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decît aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost săvîrşit actul cu caracter penal.

Articolul 12

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13

1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.

anexe

107

2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

Articolul 14

1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.

2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 15

1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Articolul 16

1. Cu începere de la împlinirea vîrstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.

2. Căsătoria nu poate fi încheiată decît cu consimţămîntul liber şi deplin al viitorilor soţi.

3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Articolul 17

1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociaţie cu alţii.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18

Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în

ane

xe

108

mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

Articolul 19

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Articolul 20

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.

2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.

Articolul 21

1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.

2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.

3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.

Articolul 22

Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.

Articolul 23

1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.

2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.

anexe

109

3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.

4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Articolul 24

Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.

Articolul 25

1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.

2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul căsătoriei sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.

Articolul 26

1. Orice persoana are dreptul la învăţătură. Invăţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi general. Invăţămîntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Invăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemîna tuturor, iar învăţămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.

2. Învăţămîntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţirenea păcii.

3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţămînt pentru copiii lor minori.

ane

xe

110

Articolul 27

1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Articolul 28

Orice persoană are dreptul la o orînduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.

Articolul 29

1. Orice persoană are îndatoriri fată de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.

2. In exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.

3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 30

Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicînd pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvîrşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie

anexe

111

CONVENŢIA�INTERNAŢIONALĂ�CU�PRIVIRE�LA�DREPTURILE�COPILULUI

Adoptată la 20 noiembrie 1989 la New York(Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM

nr.408-XII din 12.12.90)

PARTEA ÎNTÎI

Articolul 1 În sensul prezentei Convenţii, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vîrsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor cînd, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această vîrstă.

Articolul 2 1. Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului, sau a părinţilor, sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţională, etnică sau socială, de situaţia lor materială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de altă situaţie. 2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale.

Articolul 3 1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. 2. Statele părţi se angajează să asigure copilului protecţia şi îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinînd cont de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare. 3. Statele părţi vor veghea ca funcţionarea instituţiilor, serviciilor şi lăcaşelor care au responsabilităţi faţă de copii şi asigură protecţia lor să fie conformă cu normele fixate de cătreautorităţile competente, în special în domeniul securităţii şi sănătăţii, şi în ceea ce priveşte numărul şi competenţa personalului lor ca şi în privinţa unui control corespunzător.

ane

xe

112

Articolul 4 Statele părţi se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative şi altele care sunt necesare pentru a pune în practică drepturile recunoscute în prezenta Convenţie. În cazul drepturilor economice, sociale şi culturale, ele vor lua aceste măsuri în limitele maxime ale rezervelor de care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale.

Articolul 5 Statele părţi vor respecta responsabilitatea, dreptul şi obligaţia pe care le au părinţii sau, după caz, membrii familiei lărgite sau a comunităţii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespundă dezvoltării capacităţilor acestuia, orientarea şi sfaturile corespunzătoare exercitării drepturilor pe care i le recunoaşte prezenta Convenţie.

Articolul 6 1. Statele părţi recunosc că orice copil are un drept inerent la viaţă. 2. Statele părţi vor asigura în toată măsura posibilului supravieţuirea şi dezvoltarea copilului.

Articolul 7 1. Copilul este înregistrat imediat după naşterea sa şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobîndi o cetăţenie şi, în măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia. 2. Statele părţi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaţiei lor naţionale şi obligaţiilor asumate potrivit instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenţa acestora, copilul s-ar găsi în situaţia de a fi apatrid.

Articolul 8 1. Statele părţi se angajează să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele său şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără amestec ilegal. 2. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea sa să fie restabilită cît mai repede posibil.

Articolul 9 1. Statele părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei lor, cu excepţia situaţiei în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi în conformitate cu legile şi procedurile

anexe

113

aplicabile, că această separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu, atunci cînd părinţii maltratează sau neglijează copiii sau cînd părinţii trăiesc separat şi cînd urmează să se ia o hotărîre cu privire la locul de reşedinţă al copilului. 2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate părţile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute părerile lor. 3. Statele părţi vor respecta dreptul copilului, separat de cei doi părinţi ai săi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, afară de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului. 4. Cînd separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (înţelegîndu-se moartea indiferent de cauză, survenită în timpul detenţiei) celor doi părinţi sau a unuia din ei, sau a copilului, statul parte dă, la cererea părinţilor, a copilului său, dacă este cazul, a unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale asupra locului unde se găsesc membrul sau membrii familiei, afară de cazul că divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunăstării copilului. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri să nu antreneze prin ea însăşi consecinţe dăunătoare pentru persoana sau persoanele în cauză.

Articolul 10 1. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor părţi potrivit paragrafului 1 al art. 9, orice cerere făcută de un copil sau de către părinţii săi în vederea intrării într-un stat parte sau părăsirii acestuia, în scopul reîntregirii familiei, va fi examinată de statele părţi într-un spirit pozitiv, cu umanism şi operativitate. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri să nu antreneze consecinţe dăunătoare pentru autorii solicitării şi membriifamiliei lor. 2. Un copil ai cărui părinţi au reşedinţa în state diferite are dreptul de a întreţine, în afara unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe, regulate cu ambii părinţi. În acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor părţi rezultînd din art. 9 paragraful 1, statele părţi vor respecta dreptul pe care îl au copilul şi părinţii săi de a părăsi orice ţară, inclusiv pe a lor, şi de a reveni în propria lor ţară. Dreptul de a părăsi orice ţară nu poate fi limitat decît de restricţiile prevăzute de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securităţii naţionale, ordinea publică, sănătatea publică sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta Convenţie.

Articolul 11

ane

xe

114

1. Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în străinătate. 2. În acest scop, statele părţi vor favoriza încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau aderarea la acordurile existente.

Articolul 12 1. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernămînt dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare avîndu-se în vedere vîrsta sa şi gradul său de maturitate. 2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care-l priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituţie corespunzătoare, în conformitate cu regulile de procedură din legislaţia naţională.

Articolul 13 1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natură, fără să ţină seama de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului. 2. Exercitarea acestui drept poate fi supusă restricţiilor, dar numai acelora care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare: a) pentru respectul drepturilor sau reputaţiei altora, sau b) pentru protecţia securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii şi moralei publice.

Articolul 14 1. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi religie. 2. Statele părţi vor respecta dreptul şi obligaţia părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat de o manieră care să corespundă dezvoltării capacităţilor sale. 3. Libertatea de a-şi manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusă decît restricţiilor care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii şi moralei publice sau libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.

Articolul 15 1. Statele părţi vor recunoaşte drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de reuniune paşnică. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi obiect decît al acelor limitări care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al siguranţei publice sau al ordinii publice, sau

anexe

115

pentru a proteja sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora.

Articolul 16 1. Nici un copil nu va face obiectul ingerinţelor arbitrare sau ilegale în viaţa sa personală, familia sa, domiciliul sau corespondenţa sa şi nici al unor atacuri ilegale la onoarea şi reputaţia sa. 2. Copilul are dreptul la protecţia legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri.

Articolul 17 Statele părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masă şi vor veghea ca copilul să aibă acces la o informare şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale diverse, cu deosebire cele care vizează să promoveze bunăstarea sa socială, spirituală şi morală, precum şi sănătatea sa fizică şi mentală. În acest scop, statele părţi: a) vor încuraja mijloacele de informare în masă de a difuza informaţii şi materiale care prezintă o utilitate socială şi culturală pentru copil şi răspund spiritului art. 29; b) vor încuraja cooperarea internaţională în producţia, schimbul şi difuzarea de astfel de informaţii şi materiale provenind din diferite surse culturale, naţionale şi internaţionale; c) vor încuraja producerea şi difuzarea de cărţi pentru copii; d) vor încuraja mijloacele de informare în masă de a ţine seama în mod deosebit de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparţin unui grup minoritar; e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzătoare, destinate protejării copilului împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează bunăstării sale, avînd în vedere prevederile art. 13 şi 18.

Articolul 18 1. Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia ambii părinţi au o răspundere comună pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rînd părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor săi legali. Aceştia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului. 2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta Convenţie, statele părţi vor acorda ajutor corespunzător părinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a creşte copilul şi vor asigura crearea instituţiilor, lăcaşelor şi serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor.

ane

xe

116

3. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror părinţi muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile şi instituţiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condiţiile cerute.

Articolul 19 1. Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenţa sexuală, în timpul cît se află în îngrijirea, părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat. 2. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde, după cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizînd furnizarea de sprijin necesar copilului şi celor cărora le-a fost încredinţat, precum şi pentru alte forme de prevenire, ca şi pentru identificarea, raportarea, retrimiterea, anchetarea, tratarea şi urmărirea penală pentru cazurile de rele tratamente - descrise mai sus – aplicate copilului şi vor cuprinde, de asemenea, după cum se va stabili, proceduri de intervenţie judiciară.

Articolul 20 1. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial sau care, în propriul său interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi la ajutor special din partea statului. 2. Statele părţi vor prevedea pentru acest copil o ocrotire alternativă în conformitate cu legislaţia lor naţională. 3. O astfel de ocrotire alternativă poate să aibă, între altele, forma de plasament familial, „Kafala” din legea islamică, adopţiune sau, dacă este cazul, încredinţare într-o instituţie corespunzătoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluţii este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuităţi în educarea copilului, ca şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

Articolul 21 Statele părţi care acceptă şi/sau autorizează adopţiunea, se vor asigura că raţiunea primordială în materie este interesul superior al copilului şi: a) vor garanta că adopţiunea unui copil va fi încuviinţată doar de autorităţile competente care verifică, conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor pertinente şi demne de încredere, că adopţiunea poate să aibă loc avînd în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi, rudele şi reprezentanţii legali şi, dacă este cazul, că persoanele interesate şi-au dat consimţămîntul la adopţiune în cunoştinţă de cauză, pe baza tuturor consultărilor necesare; b) vor recunoaşte că adopţiunea în străinătate poate să fie considerată ca un alt mijloc

anexe

117

de a asigura îngrijirea necesară copilului, dacă acesta nu poate fi încredinţat în ţara sa de origine unei familii de adopţie sau plasament, sau dacă nu poate fi îngrijit în mod corespunzător; c) se vor asigura că, în cazul adopţiunii în străinătate, copilul va beneficia de garanţiile şi de normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţiuni naţionale; d) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în cazul adopţiunii în străinătate, încredinţarea copilului nu se va traduce printr-un profit material necuvenit persoanelor implicate în aceasta; e) vor promova după caz obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente şi acorduri bilaterale sau multilaterale şi se vor strădui, în acest cadru, să asigure ca încredinţarea copilului în străinătate să fie efectuată de către autorităţile sau organele competente.

Articolul 22 1. Statele părţi vor lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura ca un copil care caută să obţină statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor şi procedurilor de drept internaţional sau naţional aplicabile, fie că este singur fie însoţit de mamă şi tată sau de orice altă persoană, să beneficieze de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru a-i permite să se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta Convenţie şi celelalte instrumente internaţionale relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar, la care statele respective sunt părţi. 2. În acest scop, statele părţi vor coopera, după cum vor considera potrivit, la toate eforturile făcute de Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente care colaborează cu ONU, pentru a proteja şi ajuta copilul care se găseşte în asemenea situaţii şi pentru a descoperi părinţii sau alţi membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În cazurile în care nici un părinte şi nici alt membru al familiei nu poate fi găsit, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricărui alt copil care este permanent sau temporar lipsit de mediul său familial, indiferent pentru care motiv, în conformitate cu prezenta Convenţie.

Articolul 23 1. Statele părţi recunosc copilului handicapat mental sau fizic că trebuie să se bucure de o viaţă plină şi decentă, în condiţii care să îi garanteze demnitatea, să îi promoveze autonomia şi să îi faciliteze participarea activă la viaţa colectivităţii. 2. Statele părţi recunosc dreptul copilului handicapat de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajează şi asigură, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapaţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în grijă, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor care îl îngrijesc.

ane

xe

118

3. Recunoscînd nevoile speciale ale copilului handicapat, ajutorul furnizat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare dată cînd este posibil, ţinînd cont de resursele financiare ale părinţilor copilului sau ale acelora care îl îngrijesc şi va fi astfel conceput încît copilul handicapat să aibă efectiv acces la educaţie, la formare, la servicii de îngrijire a sănătăţii, la servicii de recuperare, la pregătire pentru angajare în muncă şi la mijloace de recreere, de o manieră corespunzătoare care să conducă la o integrare socială şi o dezvoltare individuală cît se poate de complete, incluzînd dezvoltarea sa culturală şi spirituală. 4. În spiritul cooperării internaţionale, statele părţi vor promova schimbul de informaţii corespunzătoare în domeniul profilactic al sănătăţii, tratamentului medical, psihologic şi funcţional al copiilor handicapaţi, inclusiv difuzarea de informaţii privind metode de recuperare, servicii de educare şi formare profesională, ca şi accesul la aceste date, în scopul de a permite statelor părţi să-şi amelioreze capacităţile şi competenţele şi să-şi lărgească experienţa în aceste domenii. În această privinţă se va ţine seama în mod deosebit de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 24 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale, de tratament şi de recuperare. Statele părţi se vor strădui să asigure ca nici un copil să nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii de ocrotire a sănătăţii. 2. Statele părţi vor urmări realizarea integrală a acestui drept şi, în mod deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru: a) reducerea mortalităţii în rîndul nou-născuţilor şi al copiilor; b) asigurarea pentru toţi copiii a necesarului de asistenţă medicală şi îngrijire a sănătăţii, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii; c) lupta contra maladiilor şi malnutriţiei în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii, prin aplicarea tehnologiilor uşor de procurat şi prin furnizarea de alimente bogat nutritive şi apă potabilă, ţinînd seama de pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural; d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre şi postnatală; e) asigurarea ca toate grupurile societăţii, în mod deosebit părinţii şi copii, să fie informate, să aibă acces la educaţie şi să fie sprijinite în folosirea cunoştinţelor de bază cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii mediului înconjurător şi prevenirea accidentelor; f) dezvoltarea măsurilor de sănătate preventivă, de asistenţă a părinţilor, precum şi de educaţie şi servicii de planificare familială. 3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare în vederea abolirii practicilor tradiţionale dăunătoare sănătăţii copiilor. 4. Statele părţi se angajează să promoveze şi să încurajeze cooperarea

anexe

119

internaţională în vederea asigurării progresive a realizării depline a dreptului recunoscut în prezentul articol. În această privinţă se va ţine seama în mod deosebit de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 25 Statele părţi recunosc copilului care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru a primi îngrijiri, protecţie sau tratament fizic sau mental, dreptul la verificarea periodică a tratamentului respectiv şi a oricăror alte elemente legate de plasarea sa.

Articolul 26 1. Statele părţi vor recunoaşte oricărui copil dreptul de a beneficia de securitate socială, inclusiv de asigurări sociale, şi vor lua măsurile necesare pentru asigurarea deplinei realizări a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor naţională. 2. Serviciile trebuie să fie acordate cînd este cazul, ţinîndu-se seama de resursele şi de situaţia copilului şi a persoanelor responsabile de întreţinerea sa, ca şi de orice alt element aplicabil la solicitarea serviciilor făcute pentru copil sau în numele său.

Articolul 27 1. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţă suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. 2. Părinţilor şi oricăror altor persoane care au în grijă un copil le revine în primul rînd responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viaţă necesare dezvoltării copilului. 3. Statele părţi, ţinînd seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, vor adopta măsuri corespunzătoare pentru a ajuta părinţii şi alte persoane care au în grijă un copil să valorifice acest drept şi vor oferi, în caz de nevoie, o asistenţă materială şi programe de sprijin, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea şi locuinţa. 4. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei alimentare a copilului de la părinţii săi sau de la alte persoane care au răspundere financiară faţă de el, indiferent dacă se află pe teritoriul lor sau în străinătate. În special în cazul în care persoana care are răspundere financiară faţă de un copil trăieşte într-un alt stat decît cel al copilului, statele părţi vor favoriza aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricăror alte angajamente corespunzătoare.

Articolul 28 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, vor

ane

xe

120

urmări în special: a) să facă învăţămîntul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi; b) să încurajeze diferite forme de învăţămînt secundar, atît general cît şi profesional, să le facă deschise şi accesibile oricărui copil şi să ia măsuri corespunzătoare, cum sunt instituirea gratuităţii învăţămîntului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie; c) să asigure tuturor accesul la învăţămîntul superior, în funcţie de capacităţile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate; d) să facă deschise şi accesibile tuturor copiilor informarea şi orientarea şcolară şi profesională; e) să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare a şcolii. 2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinţă umană şi în conformitate cu prezenta Convenţie. 3. Statele părţi vor promova şi încuraja cooperarea internaţională în domeniul educaţiei, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignoranţei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metode de învăţămînt moderne. În această privinţă se va ţine în special seama de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 29 1. Statele părţi sunt de acord că educaţia copilului trebuie să urmărească: a) dezvoltarea personalităţii copilului, a aptitudinilor şi capacităţilor sale mentale şi fizice la nivelul potenţialului lor maxim; b) dezvoltarea respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi pentru principiile consacrate în Carta Naţiunilor Unite; c) dezvoltarea respectului faţă de părinţii copilului, faţă de identitatea sa culturală, de limba proprie şi valorile sale, precum şi faţă de valorile naţionale ale ţării în care trăieşte, ale ţării din care eventual este originar şi ale civilizaţiilor diferite de a sa; d) pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prieteniei între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtonă; e) dezvoltarea respectului faţă de mediul natural. 2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretată de o manieră care să aducă atingere libertăţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi dirija instituţii de învăţămînt, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 din prezentul articol să fie respectate şi ca educaţia în aceste instituţii să fie conformă normelor minimale pe care statul le prescrie.

anexe

121

Articolul 30 În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice sau persoane de origine autohtonă, un copil autohton sau care aparţine uneia din aceste minorităţi nu poate fi privat de dreptul de a avea în comun cu alţi membri ai grupului său propria cultură, de a profesa şi de a practica propria religie sau de a folosi propria limbă.

Articolul 31 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la odihnă şi timp liber, dreptul de a se juca şi de a practica activităţi recreative proprii vîrstei sale şi de a participa în mod liber la viaţa culturală şi artistică. 2. Statele părţi vor respecta şi promova dreptul copilului de a participa în mod deplin la viaţa culturală şi artistică şi vor încuraja asigurarea unor posibilităţi corespunzătoare şi egale pentru activitatea culturală, artistică, recreativă şi de odihnă.

Articolul 32 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi a implicării în orice muncă ce ar comporta riscuri sau ar împiedica educaţia sau care ar dăuna sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale. 2. Statele părţi vor lua măsurile legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale celorlalte instrumente internaţionale, statele părţi, în mod special: a) vor fixa o vîrstă minimă sau vîrste minime de angajare; b) vor prevedea o reglementare corespunzătoare a orarelor de lucru şi a condiţiilor de muncă; c) vor prevedea pedepse sau alte sancţiuni corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol.

Articolul 33 Statele părţi vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, aşa cum sunt acestea definite de tratatele internaţionale pertinente şi pentru a împiedica utilizarea copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe.

Articolul 34 Statele părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de abuz sexual. În acest scop, statele părţi vor lua, în special, toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral,

ane

xe

122

pentru a împiedica: a) incitarea sau constrîngerea unui copil de a fi implicat într-o activitate sexuală ilegală; b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici sexuale ilegale; c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

Articolul 35 Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral pentru a împiedica răpirea, vînzarea şi traficul cu copii în orice scop şi în orice formă.

Articolul 36 Statele părţi vor proteja copilul împotriva tuturor celorlalte forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunăstării lui.

Articolul 37 Statele părţi vor garanta că: a) nici un copil nu va fi supus la tortură, la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pentru infracţiunile comise de persoane sub vîrsta de optsprezece ani nu vor fi pronunţate nici pedeapsa capitală nici închisoarea pe viaţă fără posibilitatea de eliberare; b) nici un copil nu va fi privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau întemniţarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi se va folosi numai ca măsură extremă şi pentru cea mai scurtă posibil perioadă de timp; c) orice copil privat de libertate va fi tratat cu omenie şi cu respectul datorat demnităţii persoanei umane şi de o manieră care să ţină seama de nevoile persoanelor de vîrsta sa. În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulţi - în afară de cazul cînd se consideră în interesul superior al copilului să nu se procedeze astfel - şi va avea dreptul de a menţine contactul cu familia sa prin corespondenţă şi prin vizite, în afara unor cazuri excepţionale; d) orice copil privat de libertate va avea dreptul de acces rapid la asistenţă juridică sau la orice altă asistenţă corespunzătoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privării sale de libertate în faţa unui tribunal sau a unei alte autorităţi competente, independente şi imparţiale şi dreptul la decizie rapidă în orice asemenea acţiune.

Articolul 38 1. Statele părţi se angajează să respecte şi să asigure respectarea regulilor dreptului umanitar internaţional care le sunt aplicabile în caz de conflict armat şi

anexe

123

care se referă la copii. 2. Statele părţi vor lua toate măsurile posibile pentru a se asigura că persoanele care nu au atins vîrsta de cincisprezece ani nu participă direct la ostilităţi. 3. Statele părţi se vor abţine de a înrola în forţele lor armate orice persoană care nu a atins vîrsta de cincisprezece ani. Atunci cînd încorporează persoane de peste cincisprezece ani, dar sub optsprezece ani, statele părţi se vor strădui să înroleze cu prioritate pe cei maiîn vîrstă. 4. Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja populaţia civilă în caz de conflict armat, statele părţi vor lua măsurile posibile pentru a asigura protecţia şi îngrijirea copiilor care sunt afectaţi de un conflict armat.

Articolul 39 Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a promova refacerea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a oricărui copil victimă a oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, a torturii sau a oricărei alte forme de pedeapsă sau tratament de cruzime, inuman sau degradant sau a unui conflict armat. Această refacere şi această reintegrare se vor desfăşura în condiţii care favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.

Articolul 40 1. Statele părţi recunosc oricărui copil suspect, acuzat sau dovedit că a comis o încălcare a legii penale, dreptul de a fi tratat într-un mod de natură să favorizeze simţul său de demnitate şi al valorii personale, să întărească respectul său pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora şi să ţină seama de vîrsta sa ca şi de necesitatea de a promova reintegrarea copilului şi asumarea de către acesta a unui rol constructiv în societate. 2. În acest scop şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale instrumentelor internaţionale, statele părţi vor garanta, în special, că: a) nici un copil nu va fi suspectat, acuzat sau declarat vinovat de o încălcare a legii penale datorită unor acţiuni sau omisiuni care nu erau stipulate de către dreptul naţional sau internaţional în momentul comiterii lor; b) orice copil suspectat sau acuzat de o încălcare a legii penale are cel puţin dreptul la garanţiile următoare: 1) să fie presupus nevinovat pînă ce vinovăţia sa va fi stabilită legal; 2) să fie informat prompt şi direct de acuzaţiile care i se aduc sau, dacă este cazul, prin intermediul părinţilor săi sau al reprezentanţilor legali şi să beneficieze de asistenţă juridică sau de orice altă asistenţă corespunzătoare pentru pregătirea şi prezentarea apărării sale; 3) cauza sa să fie examinată fără întîrziere de către o autoritate sau o instanţă judiciară competentă, independentă şi imparţială, după o procedură

ane

xe

124

echitabilă conform prevederilor legii, în prezenţa asistenţei legale sau a oricărei alte asistenţe corespunzătoare şi - dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului, datorită în special vîrstei şi situaţiei sale - în prezenţa părinţilor săi sau a reprezentanţilor legali; 4) să nu fie constrîns să depună mărturie sau să mărturisească că este vinovat; să interogheze sau să facă să fie interogaţi martori ai acuzării şi să obţină aducerea şi interogarea de martori ai apărării, în condiţii de egalitate; 5) dacă se dovedeşte că a încălcat legea penală, să poată face apel cu privire la decizie şi la orice măsură luată în consecinţă, în faţa unei autorităţi sau instanţe judecătoreşti superioare competente, independente şi imparţiale, conform legii; 6) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizată; 7) viaţa sa personală să fie în mod deplin respectată în toate fazele procedurii. 3. Statele părţi se vor strădui să promoveze adoptarea de legi, proceduri, crearea de autorităţi şi instituţii, special concepute pentru copiii suspectaţi, acuzaţi sau declaraţi că ar fi comis încălcări ale legii penale şi, în special: a) vor stabili o vîrstă minimă sub care copiii vor fi presupuşi a nu avea capacitatea de a încălca legea penală; b) vor lua măsuri, de fiecare dată cînd este posibil şi de dorit, pentru a trata aceşti copii fără a se recurge la procedura judiciară, cu condiţia ca drepturile omului şi garanţiile legale să fie deplin respectate. 4. Va fi prevăzută o întreagă gamă de dispoziţii cum sunt cele referitoare la îngrijire, orientare şi supraveghere, îndrumare, verificare, plasament familial, programe de educaţie generală şi profesională şi alternative la îngrijirea instituţională, pentru a asigura copiilor un tratament corespunzător bunăstării şi proporţional atît cu condiţiile lor cît şi cu infracţiunea comisă.

Articolul 41 Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va afecta orice prevedere mai potrivită pentru înţelegerea drepturilor copilului, care poate figura în: a) legislaţia unui stat parte sau în b) dreptul internaţional în vigoare pentru acest stat. PARTEA A DOUA

Articolul 42 Statele părţi se angajează să facă cunoscute pe larg adulţilor şi copiilor, principiile şi prevederile prezentei Convenţii, prin mijloace active şi corespunzătoare.

Articolul 43 1. În vederea examinării progreselor înregistrate de statele părţi în executarea

anexe

125

obligaţiilor contractate de ele în virtutea prezentei Convenţii, se va institui un Comitet al drepturilor copilului care îndeplineşte atribuţiunile care urmează. 2. Comitetul se compune din 10 experţi de o înaltă moralitate şi care posedă o competenţă recunoscută în domeniul reglementat de prezenta Convenţie. Membrii săi sunt aleşi de statele părţi din rîndul cetăţenilor lor şi acţionează cu titlu individual, ţinîndu-se seama de necesitatea asigurării unei repartiţii geografice echitabile şi cu respectarea principalelor sisteme juridice. 3. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret de pe o listă de persoane desemnate de statele părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetăţenii săi. 4. Prima alegere va avea loc în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. Alegerile vor avea loc apoi la fiecare doi ani. Cu patru luni înaintea datei fiecărei alegeri, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele să propună candidaţii lor într-un termen de două luni.Secretarul general va întocmi apoi o listă alfabetică a candidaţilor astfel desemnaţi, indicînd statele părţi care i-au desemnat şi o va comunica statelor părţi la prezenta Convenţie. 5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor părţi, convocate de Secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi din statele părţi, candidaţii aleşi în Comitet sunt cei care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezente şi votante. 6. Membrii Comitetului sunt aleşi pe o perioadă de patru ani. Ei pot fi realeşi dacă candidatura lor este prezentată din nou. Mandatul a cinci membri aleşi la prima alegere va lua sfîrşit după doi ani. Numele celor cinci membri vor fi trase la sorţi de către preşedintelereuniunii, imediat după prima alegere. 7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului, sau dacă, pentru orice alt motiv, un membru declară că nu mai poate exercita funcţiunile sale în cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura lui numeşte un alt expert dintre cetăţenii săi pentru a ocupa postul vacant pînă la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobării de către Comitet. 8. Comitetul adoptă regulamentul său interior. 9. Comitetul alege biroul său pentru o perioadă de doi ani. 10. Reuniunile Comitetului se ţin în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzător stabilit de Comitet. Comitetul se reuneşte normal în fiecare an. Durata sesiunilor sale este stabilită şi modificată, dacă este necesar, de reuniunea statelor părţi la prezenta Convenţie, sub rezerva aprobării de către Adunarea generală. 11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia Comitetului personalul şi instalaţiile care îi sunt necesare pentru a se achita în mod eficace de funcţiunile care îi sunt încredinţate conform prezentei Convenţii.

ane

xe

126

12. Membrii Comitetului creat în virtutea prezentei Convenţii primesc, cu aprobarea Adunării generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţiile şi modalităţile fixate de Adunarea generală.

Articolul 44 1. Statele părţi se angajează să supună Comitetului, prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, rapoarte asupra măsurilor pe care le adoptă pentru a da efect drepturilor recunoscute în prezenta Convenţie şi asupra progreselor realizate în exercitarea acestor drepturi: a) în termen de doi ani începînd de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru statele părţi interesate; b) în continuare, la fiecare cinci ani. 2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacă este cazul, să indice factorii şi dificultăţile care împiedică statele părţi să se achite în mod deplin de obligaţiile prevăzute în prezenta Convenţie. Ele trebuie, de asemenea, să cuprindă informaţii suficiente pentru a da Comitetului o idee precisă asupra aplicării Convenţiei în ţara respectivă. 3. Statele părţi care au prezentat Comitetului un raport iniţial nu trebuie să repete, în rapoartele pe care le prezintă după aceea, conform alineatului b) din paragraful 1 al prezentului articol, informaţiile de bază comunicate anterior. 4. Comitetul poate cere statelor părţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea Convenţiei. 5. Comitetul supune la fiecare doi ani Adunării generale, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra activităţilor sale. 6. Statele părţi asigură o largă difuzare rapoartelor lor în ţara lor proprie.

Articolul 45 Pentru a promova aplicarea efectivă a Convenţiei şi a încuraja cooperarea internaţională în domeniul vizat de Convenţie: a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite au dreptul de a asista la examinarea aplicării dispoziţiilor prezentei Convenţii care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzătoare să dea avize specializate asupra aplicării Convenţiei în domeniile care ţin de mandatele respective. El poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite să-i prezinte rapoarte asupra aplicării Convenţiei în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate. b) Comitetul transmite, dacă apreciază necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor Unite pentru copii şi altor organisme competente orice raport al statelor părţi ce conţine o cerere sau care indică o nevoie de consultanţă sau asistenţă tehnică ori de altă natură, însoţit, dacă este cazul, de observaţiile şi

anexe

127

sugestiile Comitetului care se referă la cerere sau indicaţie. c) Comitetul poate recomanda Adunării generale să roage pe Secretarul general să dispună efectuarea pentru Comitet a unor studii asupra problemelor specifice care afectează drepturile copilului. d) Comitetul poate face sugestii şi recomandări de ordin general fondate pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 44 şi 45 din prezenta Convenţie. Aceste sugestii şi recomandări de ordin general sunt transmise oricărui stat parte interesat şi aduse în atenţia Adunării generale, însoţite, dacă este cazul, de observaţiile statelor părţi.

PARTEA A TREIA

Articolul 46 Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor.

Articolul 47 Prezenta Convenţie trebuie să fie ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 48 Prezenta Convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat.Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 49 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta Convenţie sau care va adera la aceasta după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

Articolul 50 1. Orice stat poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor părţi, cerîndu-le să-i facă cunoscut dacă sunt favorabile convocării unei conferinţe a statelor părţi în vederea examinării propunerii şi a supunerii ei la vot. Dacă, în patru luni după această comunicare, cel puţin o treime din statele părţi se pronunţă în favoarea convocării unei asemenea conferinţe, Secretarul general convoacă conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament

ane

xe

128

adoptat de majoritatea statelor părţi prezente şi votante la conferinţă este supus spre aprobare Adunării generale. 2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor din paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare atunci cînd va fi aprobat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptat de majoritatea a două treimi din statele părţi. 3. Atunci cînd un amendament intră în vigoare, acesta are forţă obligatorie pentru statele părţi care l-au acceptat, celelalte state rămînînd legate de dispoziţiile din prezenta Convenţie şi de toate amendamentele acceptate de ele.

Articolul 51 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunica tuturor statelor textul rezervelor care au fost făcute de state în momentul ratificării sau aderării. 2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopul prezentei Convenţii nu este autorizată. 3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa despre aceasta toate statele părţi la Convenţie. Notificarea va căpăta efect de la data la care este primită de către Secretarul general.

Articolul 52 Orice stat parte poate denunţa prezenta Convenţie printr-o notificare scrisă adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea capătă efect la un an de la data la care notificarea a fost primită de Secretarul general.

Articolul 53 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei Convenţii.

Articolul 54 Originalul prezentei Convenţii, ale cărei texte în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept care plenipotenţiarii subsemnaţi, în mod corespunzător împuterniciţi de guvernele lor, au semnat prezenta Convenţie.

129

BIBlIogRaFIe

1. ARHIP, A., PAPUC L. Noile educaţii-imperative ale lumii contemporane. Chişinău: Tipografia centrală, 1996. 142 p.

2. BABANSkI, I. Optimizarea procesului instructiv-educativ (tr. de A.Comerzan). Chişinău: Lumina, 1984. 200 p.

3. BELEAC, A., NICHIFOR, S. Noi şi Legea, cl. X. Chişinău: Litera, 2001. 130 p.

4. BENDIX, R. Nation-Building and Citizenship, New York, J.Wiley and Sons, 1964.

5. BÎRZEA, C. Cetăţenia Europeană. Bucureşti: Politeia-SNSPA, 2005. 147 p. 6. BÎRZEA, C. Educaţia pentru o cetăţenie democratică: o perspectivă a

educaţiei permanente. Strasbourg. 2000. 95 p.7. BÎRZEA, C., CECCHINI, M., HARRISON, C., kREk, J, SPAJIC-

VRAkAS, V., Manual pentru asigurarea calităţii educaţiei pentru cetăţenie democratică în şcoală. UNESCO, Consiliul Europei CEPS, 2005. 124 p.

8. BRANDER, P., GOMES, R., kEEN, E., LEMINEUR, M., OLIVEIRA, B., SURIAM, A., SUSLOVA, O., Repere. Manual de educaţie pentru drepturile omului, Institutul Intercultural Timişoara, 2004. 481 p.

9. BUCUN, N., MUSTEAŢĂ, S., GUŢU, Vl., RUDIC, Gh. Bazele ştiinţifice ale dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova. Chişinău: Prometeu, 1997. 397 p.

10. CARA, A., BACIU, S., Standarde pentru şcoala democratică. SIEDO, Chişinău: Prag-3, 2003. 30 p.

11. CĂLIN, M. Educaţia civică în „Revista învăţămîntului primar” 1993, nr. 5-6, 18 p.

12. CĂLIN, M. Fundamentarea epistemică şi metodologică a acţiunii educative. Bucureşti: ALL, 1996. 570 p.

13. CĂLIN, M. Teoria şi metateoria acţiunii educative. Bucureşti: Aramis, 2003 207 p.

14. CERGHIT, I. Metode de învăţămînt. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1980, p. 17-38; p. 220-223.

15. CERGHIT, I. Mijloace de învăţămînt şi strategii didactice. Curs de pedagogie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1988. 189 p.

130

16. CERNICHEVICI, S. Educaţie şi eros (ghid pentru educatori, părinţi şi tineri). Iaşi: Polirom, 2001. 143 p.

17. CHIRIŢESCU, D., TEŞILEANU, A. Fundamente ale democraţiei. Manualul elevului. SILEX 2005. 198 p.

18. CLARkE, P. Comunităţi de învăţare: şcoli şi sisteme. Bucureşti: Arc 2002. 189 p.

19. Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova, Chişinău: Liceum, 2003. 36 p.

20. COSMA, T. Şedinţele cu părinţii în gimnaziu. Iaşi: Polirom, 2001. 173 p.21. CRETU, C. Curriculum diferenţiat şi personalizat. Iaşi: Polirom, 1998.

5-29 p.22. CRIŞAN, A., GUŢU, V. Proiectarea curriculumului de bază/ghid

metodologic. Cimişlia, 1997. 127 p. 23. CRISTEA, S. Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: Editura Didactică

şi Pedagogică R. A., 1998. 479 p. 24. CUCOŞ, C. Pedagogie. Iaşi, Polirom, 1996. 230 p.25. Curriculum. Educaţia civică pentru clasele V-IX, Chişinău: Editura ARC,

2001. 31 p. 26. Curriculum Naţional. Planurile de învăţămînt (pentru învăţămîntul primar,

gimnazial, mediu general şi liceal), anul de studii 2003-2004. Chişinău: Lyceum, 2003. 75 p.

27. Curriculum. Noi şi Legea – educaţia referitoare la lege, clasele X-XII, Chişinău: Editura Epigraf, 2000. 34 p.

28. CUZNEŢOV, L. Educaţie pentru democraţie în cadrul familiei. În Didactica PRO, supliment al revistei de teorie şi practică, „Educaţie pentru democraţie”,.

29. CUZNEŢOV, L., BANUH, N. Filosofia educaţiei. Chişinău: UPS „Ion Creangă”, 2004. 230 p.

30. DEWEY, J. Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1992. 129 p.

31. DEWEY, J. Democraţie şi educaţie. O introducere în filozofia educaţiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1972. 338 p.

32. Didactica PRO, supliment al revistei de teorie şi practică, „Educaţie pentru toleranţă”, 2004. 60 p.

131

33. Educaţie pentru Drepturile Omului, o provocare, Coord. Hugh Starkey, Bucureşti, 1993. 355 p.

34. Educaţia Civică în SUA, SIEDO, Chişinău: Epigraf, 1999. 96 p.35. Educaţie pentru drepturile omului. Ghidul educatorului. SIEDO, Uniunea

Scriitorilor, 1998. 88 p.36. GOLLOB, R., HUDDLESTON, E., kRAPF, P., SALEMA, M., SPAJIC-

VRAkAS, V. Manual pentru formarea cadrelor didactice în domeniul educaţiei pentru cetăţenie democratică şi al educaţiei pentru drepturile omului, Consiliul Europei, 2004. 66 p.

37. GULEI, Al. Formarea şi influenţarea comportamentului civic, www.cte.usv.ro/rophie/enciclopedia/2

38. GUSTI, D. Pentru o etică vie a naţiunii noastre. Bucureşti: Editura Academiei, 1968. 268 p.

39. GUŢU, V., RUDIC, Gh., ŞEVCIUC, M. Învăţămîntul formativ. Aspecte teoretice şi practice. Cimişlia: Editura Tipcim S. A. 1995. 79 p.

40. GUŢU, Vl. Obiectivele educaţionale: clarificări conceptuale şi metodologice Chişinău: Revista Didactica-PRO, 2001. nr.6. p.42

41. HABERMAS, J. Citizenship and National Identity. In: B. Van Steenbergen (ed) The condition of Citizenship, Newbury Park, California, Sage, p.20-35

42. JOIŢA, E. Educaţia cognitivă. Collegium. Iaşi: Polirom, 2002. 243 p. 43. kAREN, O’SHEA Glosar de termeni pentru educaţia pentru cetăţenie

democratică, Educaţia Toleranţei şi cetăţeniei democratice prin intermediul istoriei. Chişinău, 2006. p.6-33

44. kEEN, E., TÎRCĂ, A. Educaţie pentru cetăţenie democratică. Ghid pentru profesori AREDDO, 1999. 95 p.

45. kERSCHENSTEINER, G. Educaţia cetăţenească a tineretului, Editura casei şcoalelor, Bucureşti, 1916. p. 33-78

46. LECA, C., NICHIFOR, S., RACU, T., SECARĂ, R. Noi şi Legea, Ghidul profesorului. SIEDO. Chişinău: Litera, 2001. 335 p.

47. LECA, C. Evaluarea competenţelor civice ale elevilor. Exemple de bune practici. Bucureşti: Editura M. Preda, 2004. 165 p.

48. MCQUOID-MASON, D. Democracy for all, Street Law, Center for Socio-legal Studies, Univercity of Natal, NICEL, Washington DC, 1994. 120 p.

49. MÂNDÂCANU, V. Arta comportamentului moral. Chişinău: Baştina-Radoc

132

S.R.L., 2004. 203 p. 50. MÂNDÂCANU, V., BANUH N. (coord.) Filosofîa educaţiei – imperative,

căutări, orientări. Chişinău: Catamix, 1997. 365 p. 51. MILLER, B., LAUREL, S. Formarea cetăţenilor. Corelarea evaluării

autentice cu procesul de învăţămînt în educaţia civică/referitoare la lege, Chişinău: Editura PRAG-3, 2003. 238 p.

52. MUSTEAŢĂ, S. Educaţia toleranţei şi cetăţeniei democratice prin intermediul istoriei, Chişinău: Editura Cartier Educaţional, 2006. 311 p.

53. NEACŞU, I. Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Didactica şi pedagogica, 1999. 282 p.

54. NEGURĂ, A., PAPUC, L., PÂSLARU, VI. Curriculum psihopedagogic universitar de bază. Chişinău: FET Tipografia Centrală, 2000. 174 p.

55. NICOLA, I. Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Aramis Print SRL, 2002. 480 p.

56. NICOLA, I., FĂRCAŞ D. Teoria educaţiei şi noţiuni de cercetare pedagogică. Bucureşti: Editura Didactica şi pedagogica, 1993. 131 p.

57. PARSONS, T., BALES, R.F. et.al. Family, Socialization and Interaction Process Illinois, The Free Press, Ghencoe, 1995. p.17-21.

58. PÂSLARU, Vl., DRAGUŢAN, A. et. al. Atitudini fundamentale. Chişinău: Cartier Educaţional, 1998. 40 p.

59. PÂSLARU, VI. Principiul pozitiv al educaţiei. Chişinău: Civitas, 2003. 320 p.

60. PATRAŞCU, D., CRUDU V. ş.a. Standarde şi standardizare în învăţămînt. Chişinău: Univers Pedagogic, 2006. 188 p.

61. PAUL, J. La pensee interieure at ses troubles. Paris: 1926-1927.62. PETERS, R.S. Etica şi educaţia. Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogica, 1997.

p.7-27; 105-111.63. PIAGET, J. L’epistemiologie de relations interdisciplinaires.

L’interdisciplinarite. Paris: OCDE, 1972 b, p.130-146.64. RACU, T. Educaţia pentru cetăţenie: de la teorie la practică. În revista

Didactica PRO, Revistă de teorie şi practică educaţională, 2005, nr. 5-6, p. 121.

65. RACU, T. Locul şi rolul educaţiei pentru cetăţenie în şcoală” în Didactica PRO, supliment al revistei de teorie şi practică, „Educaţie civică”, 2006. p.60

133

66. RACU, T. Reflecţii privind tehnicile de evaluare în cadrul disciplinei educaţie civică. În culegerea „Probleme ale ştiinţelor socio-umane şi modernizării învăţămîntului”. Conferinţa ştiinţifică anuală a UPS „Ion Creangă”, 17-18 martie 2004, Volumul I. Chişinău, 2004. p.98-102.

67. RACU, T. Principiile de eficientizare a educaţiei pentru cetăţenie”. În culegerea „Probleme ale ştiinţelor socio-umane şi modernizării învăţămîntului”. Conferinţa ştiinţifică anuală a UPS „Ion Creangă”, 17-18 martie 2004, Volumul I, Chişinău 2004. p.92-98.

68. RACU, T. Educaţia pentru cetăţenie – parcursul spre formarea personalităţii cetăţeanului activ. În culegerea „Conferinţa ştiinţifică jubiliară”, UPS „Ion Creangă” din Chişinău la 65 de ani. Chişinău, 2005. p.335-339.

69. ROWE, D., NEWTON, J. Tu, eu, noi!, Citizenship Foundation, 203 p. 70. SALADE, D. Forma comportamentului moral-civic în „Educaţia şi

dinamismul ei” (coord. Miron Ionescu), Bucureşti: Editura Tribuna Învăţămîntului, 1998

71. Sugestii pentru activitatea extraşcolară la educaţia civică. SIEDO, Chişinău, 2005. 44 p.

72. STOICA, C. Educaţie şi comportament. Bucureşti: Editura Didactica şi Pedagogica, 1998. 146 p.

73. VĂIDEANU, Gh. Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucureşti: Editura Politică, 1998. 380 p.

74. VĂIDEANU, Gh. Ghid pentru profesorii. Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogica, 1982. 356 p.

75. VLĂSCEANU, L. Decizie şi inovaţie în învăţămînt. Bucureşti: Ed. Didactica şi pedagogica, 1989. 322 p.

Formarea Competentelor Civice La Elevi

Documents

Transcript of Formarea Competentelor Civice La Elevi