„Foaia Oravitei”, nr. 252, Februarie 2016,

8/20/2019 „Foaia Oravitei”, nr. 252, Februarie 2016,

1/19

O r a e x a c T

DE ZIUA CULTURII NAŢIONALE

Cerul era închis, aerul umed, greu şi rece. De abia mă mişcam prin ceață, spre parcul din faţ a Primăriei, unde se

prefigurează bustul, fixat pe un postament de piatr ă, cu tr ăsăturiarmeneşti (ducându-ne cu gândul spre o inedit ă şi vechegenealogie a poetului care şi aşa este destul de bogat ă) a lui MihaiEminescu. Autorul acestei mostre originale este sculptorul RomulLadea. Nu cred că bustul poetului e o reuşit ă a creaţ iei sale, darpentru Oraviţ a merge. Aici, la margine de ţ ar ă şi lume (cândva deimperiu) ambiguitatea e starea de graţ ie a chipului nostru resemnat.Parcul era pustiu şi mohorât, o coroană stingher ă de crini deplastic ascundea lipsa tencuielii de la baza postamentului. Bătea unvânt aspru si taciturn. Niciodat ă nu am v ăzut parcul mai r ăv ăşit şimai trist decât în ziua de 15 ianuarie a acestui an. De parca erasfâr şitul lumii…Două sau trei siluete zgribulite, ce pe neaşteptateau apărut, au redat spaţ iului sumbru o oarecare perspectiv ă, câtacestea s-au perindat pe lâng ă gardul de metal al Liceului„Dragalina”, îndreptându-se spre biserica ortodox ă din preajmă, cuexteriorul zugr ăvit într-un vernil strident de-ţ i taie respirația.____________________________________________________1

În faţ a lăcaşului sfânt st ătea înfrigurat ă familia Chişăr ău,(unicii piloni ai Casei de Cultur ă) care aştepta oaspeţ ii. Am datmâna; pe poart ă au apărut musafirii de la Reşiţ a. Dacă în alţ i anieşantionul reşiţ ean era destul de numeros şi plini de verv ă organizatorică, reprezentând, oarecum, mişcarea culturală din

judeţ , anul acesta s-au prezentat destul de sumar şi singuratici. Mai

ales tristeţ ea şi resemnarea se simţ ea în figura poetei Liubiţ aRaichici care, după atâţ ia ani însoţ it ă de soţ (un bărbat solid şivesel), acum, pe neaşteptate, a apărut singur ă. Se pare că adivor ţ at. Ce nu s-ar zice, bărbatul e mâna dreapt ă a femeii. Amintrat în biserică, unde mai erau câţ iva enoriaşi, epitropul, crâsniculşi trei preoţ i. În scurt timp a început slujba de pomenire a PoetuluiNaţ ional. Sonor ă şi sobr ă, cântarea se ridica solemn în spaţ iult ămâiat al bisericii, lăsând impresia că preoţ ii doreau, cu orice preţ ,să se întreacă pe sine (totuşi era vorba de Eminescu), adică să depăşească ei clişeul slujbei impus de nenumăratele ceremonii

asemănătoare, ceea ce, din păcate, le reuşea cu greu. După slujbă, Liubiţ a, cu vocea-i elegiacă a spus câteva cuvinte, în care î şiexprima regretul că Eminescu încă este insuficient cunoscut şistudiat, ci, tot mai mult, este tras în marasmul nostru cotidian.

Apoi, Lorin, se pare poetul de serviciu al Oraviţ ei, a citit o poeziedin propria creaţ ie, de pe telefonul mobil.

Ne-am deplasat la liceul din preajmă să asist ăm la unconcurs-recital după opera marelui Poet Naţ ional. Concursul ademarat bizar iar recitalul a fost penibil; elevii de-abia legaucuvintele din poezia de geniu a Poetului, recitalul fiind absolut lipsitde intonaţ ia adecvat ă, de mişcarea scenică nici nu mai vorbim.

Înduram în linişte ruşinea generală şi aşteptam, spre sfâr şit, vreosurpriză, dar de unde, nu s-a întâmplat nimic. Elevii şi-au continuatliniştiţ i recitalul mediocru într-o veselie fraternă. Domnul Cenda,care st ătea alături de mine, cu ochii dilataţ i la maxim, deci, nervos,

2____________________________________________________


2/19

a băut două cafele. Brusc, şifonat şi obosit, a apărut în sala defestivit ăţ i Mihai Moldovan. Apariţ ia lui târzie si intempestiv ă, parcă a adus în spaţ iul plin de năduf o speranţă. Şi, într-adev ăr, ca să salveze, cumva, situaţ ia în faţ a auditoriului, a ieşit eminescologulnostru de la Reşiţ a Gheorghe Jurma care, coerent, a ţ inut oprelegere interesant ă despre opera poetului nostru de geniu. Spre

ruşinea mea, probabil datorit ă atmosferei depresive din sală, nu amreţ inut nimic din expunerea echilibrat ă a domnului Jurma. Înschimb nu pot să uit cum, după expunerea laconică (asta ca să nuplictisească auditoriul), domnia sa s-a retras, undeva în spate, șir ămânând în picioare a început să ronţăie cu mare poft ă covrigeiși săr ăţ ele (sorbind, din când în când, apă minerală dintr-un paharde plastic) ce se aflau din abundenţă pe o masă lung ă, amenajat ă special pentru aceast ă ocazie deosebit ă. Sunt sigur că poftaexcesiv ă a domnului Jurma nu era creat ă atât de instinctul foamei,ci, în mod paradoxal, de criza acut ă de spirit, ce domina,

imprevizibil, spaţ iul în cauză. Din păcate, nici Eminescu nu maiputea salva situaţ ia. Astfel, ne-am îndreptat spăşiţ i spre Casa de Cultur ă, unde

mare lucru nu s-a întâmplat, căci nu avea de unde. Afar ă, în faţ aliceului, Mihai, cu ochii înroşiţ i de nesomn, căci, după cum mi-aspus, a avut o săpt ămână de nopţ i albe, deci, bunul meu prieten a

început să se plâng ă că simte o durere cumplit ă în oase, că deabia se mai ţ ine pe picioare. Am mers să st ăm în cofet ăria de lacolţ ul str ăzii, vizavi de Primărie, un loc preferat al lui Mihai, undedeseori urca cu taxiul din Zona Gării, ca să-şi bea cafeaua şi maiales să socializeze cu diver şi amici, chiar şi cu inşi necunoscuţ i.Probabil din aceste întâlniri impevizibile, Mihai î şi culegea subiectelepentru viitoarele nuvele. Oricum aici, în compania frumoaseiamfitrioane Mihaela, care mereu luminoasă şi binevoitoare îi serveacu graţ ie cafeaua, se simţ ea bine. Ne-am aşezat, ca de obicei, lamasa de la geam. Eu nu am comandat cafea, în acea zi băusem deja

____________________________________________________3

două cafele. Am stat un timp cu Mihai şi, pustiiţ i, am scrutattimpul urât de afar ă…Se pare că a început să plouă… L-am lăsatpe Mihai să-şi odihnească în singur ătate oasele obosite şi să soarbă în linişte cafeaua. Aici s-a întîlnit cu Gigi Chiran şi cu GabiŞtefan. Oare cine putea să ştie că aceasta era ultima cafea a luiMihai servit ă îndelung în iubita lui Cofet ărie?!

După iner ţ ie (r ămasă încă de pe timpurile bune) am luat-o îngrabă spre Casa de Cultur ă. Aici puţ inii oaspeţ i se relaxau; serveaucafea, sucuri si covrigei. Apoi ne-am oploşit în sala A10. Masalung ă din faţ a noastr ă era prezidat ă de Raul Bribete şi Liubiţ aRaichici. Primul a f ăcut oficiile de gazdă oferind cuvântul celorcâţ iva poeţ i prezenţ i în sală. Aceştia, destul de timid, au citit câte opoezie din propria creaţ ie. Poetul Rupa de la Reşiţ a, într-oasemenea zi important ă pentru cultura naţ ională a refuzat să citească din propria creaţ ie, în schimb a evocat un moment, maipuţ in cunoscut, din creaţ ia marelui poet. Fiindcă inexplicabil,

noaptea în vis, mi s-a ar ătat poezia ,,Leg ământ’’ de Grigore Vieru,a doua zi, cei drept cam neîndemânatic, am recitit-o în fa ţ aauditoriului. Cineva şi-a amintit că după 90 distinsul poetbasarabean a poposit pe plaiurile or ăviţ ene. Cu întârziere (cu careeram deja deprinşi) a ajuns la Casa de Cultur ă și Mihai, chiar a şivorbit. Din scurtul lui discurs am reţ inut cuvântul „continuitate”.Bietul de el, încă era optimist… Nu-mi amintesc dacă cineva dincei prezenţ i la manifestare au recitit vreo poezie din opera luiEminescu. Se pare că Raul a recitit, dar nu-s sigur. Cel puţ in, nu-miamintesc… Iar dacă a citit şi nu-mi amintesc, e ca şi cum nu ar ficitit. Da, la sfâr şit două liceene, acompaniate la chitar ă, au cântatpoezia ,,Şi dacă…’’, ceea ce cântaser ă şi cu o zi în urmă, în cadrulaceleiaşi comemor ări, la Primărie. Se impunea de la sine să maicânte, era bine dacă se preg ătea chiar un recital. Nu au mai cântatnici măcar încă un singur cântec. Nu ştiau… Din aceast ă acut ă criză de spirit concluzia vine de la sine; cu toat ă ruşinea de

4____________________________________________________


3/19

rigoare nu suntem demni de extraordinara moştenire literar ă şispirituală pe care ne-a lăsat-o geniul nostru naţ ional MihaiEminescu. Şi semnul Providenţ ei, care trebuie, cumva, să marchezeaceast ă atmosfer ă încremenit ă, nu a întârziat să apar ă. A doua zi,spre sear ă, zâmbind şi f ăcând glume, deci, ca un adev ăratgentleman, a păşit demn în eternitate cel care timp de două

decenii, cu sacrificiul de rigoare, a ţ inut sus steagul culturiior ăviţ ene – Mihai Moldovan. Dumnezeu să-l aibă în pază !

Igor ISAC

Dezbateri literare orăvițene

Suita manifestărilor cultural-literare încadrate celui maiimportant eveniment al începutului de an, a continuat la Oravițamiercuri 20 ianuarie 2016 cu ciclul de dezbateri despre istorialiteraturii în Banatul Montan. Moment foarte important în viațaliterară bănățeană, ediția aceasta punctând două aspecte, ciclul____________________________________________________5

de dezbateri a început cu un moment de reculegere în memoriacelui care a fost scriitorul Mihai Moldovan, om de o neprețuităvaloare, stins fulgerator din viață a doua zi după omagierea poetului național, Mihai Eminescu.

Viața și creația prozatorului Mihai Moldovan au fostevocate de Ionel Bota, bun prieten cu cel dispărut, comemorarea

cuprinzând momente inedite ale vieții sale, proiecte și realizăriliterare inițiate solitar sau în comun cu apropiații săi și editurilecu care a colaborat precum și amintiri nostalgice ale caracteruluideosebit și verticalitatea morală ale prietenului Mihai Moldovan. Născut la 31 mai 1950 în Sichevița, Caraș-Severin, îndrăgeșteOravița și se stabileste aici, oraș care-i va răsplăti dragostea șiaportul cultural adus, prin acordarea titlului de cetățean deonoare. Descoperă taina scrisului într -un moment cândactivitatea profesionala și-o desfășura pe platforma industrialăElectrocentrale Crivina-Anina și se dedică ireversibil pasiunii pentru literatură, devenind în toamna lui 1988 membru al

Cenaclului “Mihai Novac”. În scurt timp, în primăvara anului1989, debutează în SLAST cu „Mărturisirea de pe munte”, apoiactivitatea literară continuă cu asiduitate în câteva luni editândîmpreuna cu Ionel Bota o publicație xero-multiplicată aCenaclurilor „Accente” și „Mihai Novac”.

În 1990, Direcția Județeană pentru Cultură Caraș-Severinare nevoie de un director la Casa de Cultură Oravița deoarecefostul director, Cornel Orăvițan, îmbrățișează cariera edilitară șidevine primar al comunei Berliște. La vremea respectivă, pentruconducerea Casei de Cultură, a fost solicitat Ionel Bota învederea ocupării acestei funcții dar, fiind deja numit director alLiceului Agroindustrial din Oravița, acesta îl recomandă peMihai Moldovan pentru a ocupa postul de director și, cu toatăduritatea opoziției reșițene, prozatorul este instalat la începutultoamnei în scaunul de director. Se consacră total activitățilorculturale, Casa de Cultură devenindu-i al doilea domiciliu, în6____________________________________________________


4/19


5/19

BISTURIU *******

Iată o altă propunere a „Foii Oraviței”: textulunei plăci memoriale care să fie montată pe pilonii dela boltirea viaductului de pe strada Răcășdiei

Pentru finalizarea proiectelor feroviareimperiale din Banatul Montan şi realizareatronsoanelor Oraviţa-Baziaş, primul din actualaRomânie, inaugurat la 20/30 august, 1854 şi Oraviţa-Anina, cea dintâi cale ferată de munte, inaugurată la15 decembrie 1863, au fost aduşi specialişti,

funcţionari şi lucrători pietrari din provinciile italieneale Vienei. O parte au rămas în Oraviţa şi în ŢaraCaraşului întemeind familii ale căror urmaşi trăiesc şiastăzi aici.

Din Tarvizio:familiile Ccedda, Arignanogiocca, Boraccio,

Cutugna, Goglianno, Gliucci, Marrazza, Nuditti,Setterianno, Tocco, Uddo.

Din Gorizia:

familiile Baggio, Baccera, Dasci, Giucci,Massutti, Mazzo, Ugrino, Puppo, Saraffini, Staniglia,Tremastitti, Falcutti.

Din Belluno: familiile Baraglo, Bello, Falca, Galezzano, Hierracco,____________________________________________________9

Lazza, Marina, Mattella, Passarini, Saracinni,Soppergianni, Tarrascca.

Din Trento: familiile Buna, Bozzarini, Floti, Gulsi, Iana, Manuccio,Nonno.

Din Montagnana: familiile Buglia, Cinterella, Gallasso, Nicoli.

Din Leno: familiile Bonna, Farra, Ciurracco, Seppezzini .

Din Edolo: familiile Bonna, Dessi, Giucca, Fratterra, Sottanni,Terascia.

Din Bolzano: familiile Burlla, Gallasso.

Din Fopppolo: familiile Staniccia, Frattelia.

Din Passo di Rolle: familiile Bizzarinno, Muglia.

Din Vetriolo: familiile Cadurgno, Giocco, Seraffiumo.

Din Chiusa: familia Bizzrigni .

Din Bressanone Molveno: familiile Gorssio, Dassi, Mezzorco.

Din Dobbiaco: familia Nonna.

10___________________________________________________


6/19

Din Carboni : familiile Baraglo, Bello, Falca, Galezzano, Hierracco, familiile Collucione, Gurccio.

Din Sappada: familiile Manuccio, Niccoli .

Din Sondrio: familia Marino.

Din Barzio: familiile Migliocco, Mazza, Stanni .

Din Baselga di Pine: familia Serragiani .

Din Foscolano Maderno: familia Spoglia.

Din Agordo: familia Speruglia.

Din Gravellona Toce: familia Toggi .

Din Clusone: familiile Maiunno, Monunni .

Din Fiera di Primiere: familiile Masciocco, Marucca, Manonni, Mazzu.

Din Bagnolo Mella:

familiile Monnonni, Merruzzia, Mezzu.Din Orzinuovi :

familiile Mandroni, Morrocco, Marucca.Din Udine:

familia Colonello.___________________________________________________11

Din Castella Vaso: familia Anzolut .

Glorie numelui şi destinului familiilor lor în

istoria Banatului, a României şi a Europei!

Dimensiune: 1,35x2,70 cm

___________________________________________________

Vechea tiparniță de carte și gazete românești 12___________________________________________________


7/19

Secvente din cotidian

UN REMEMBER 2014

Sear ă superbă la Oraviţ a!

Un spectacol încânt ător a avut loc în seara zilei de sâmbăt ă,20.09.2014, pe scena Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oravi ţ a. Evorba de spectacolul de oper ă care, datorit ă vremii nefavorabile, s-adesf ăşurat pe scena celui mai vechi teatru din ţ ar ă. În prezenţ a unuipublic numeros, tenorii CRISTIAN B ĂL ĂŞESCU, MARIUS ZAHARIAşi MIRCEA ŞONEA au susţ inut un recital de oper ă de cea mai bună calitate, prestaţ ia lor stârnind ropote de aplauze.Deschiderea spectacolului i-a apar ţ inut tinerei pianiste SARA STÂNGU,care la numai 12 ani şi după doar şapte luni de studiu a impresionatauditoriul cu talentul ei interpretând f ăr ă cusur şi cu pasiune piesele„Stejarul” de Maria Cernovodeanu şi „Menuet” de Ana MagdalenaBach. În continuare, cei trei tenori au evoluat solitari sau în trio,acompaniaţ i de pianista ANGELA BALICI, ariile de oper ă şi operet ă fiind unele dintre cele mai cunoscute şi îndr ăgite: Aria lui___________________________________________________13

Barinkay din opereta „Voievodul ţ iganilor ” de Johann Strauss, Aria lui Tassilo din opereta „Contesa Mariza” de Emerich Kalman, Arialui Mario Cavaradossi din opera „Tosca” de Giacomo Puccini, Aria lui

Sou Chong din opereta „Ţara surâsului” de Franz Lehar, Aria lui Federicodin „L'arlesiana” de Georges Bizet, canzonetta napoletană „Tu ca n'unchiagne” de Ernesto de Curtis, Aria ducelui din opera „Rigoletto” de

Giuseppe Verdi şi septetul „ Ah, femeia!” din opereta „Văduva veselă”

de Franz Lehar care a generat un lung şir de aplauze cadenţ ate.Partea a doua a spectacolului a debutat cu un moment coregraficavând ca protagoniste pe M ĂD ĂLINA BUDIMIR şi SILVANADIMITROVICI, două eleve care, pe lâng ă îndatoririle şcolare î şi fac timppentru pasiunea lor comună, baletul, sub îndrumarea maestrului coregrafLoredana Penţ a şi sub egida Casei de Cultur ă Oraviţ a. Dansul a fost unTango pe muzica lui Isac Albeniz. Continuarea serii a inclus recitalul decanzonette napoletane precum „Core'ngrato” de Salvatore Cardillo (este

singura canzonett ă napoletană care a fost compusă în...America!),„Torna a Suriento” de Ernesto de Curtis, „Non ti scordar di me” -Ernesto de Curtis, „Ti voglio tanto bene” - Ernesto de Curtis, piesa pop-tradiţ ional „My way ” de Claude François şi Jacques Revaux, melodia

f ăcut ă celebr ă de Edith Piaf „Non, je ne regrete rien” de CharlesDumont. Spectacolul s-a încheiat cu celebra arie „Nessun dorma” dinopera Turandot de Giacomo Puccini interpretarea fiind r ăsplătit ă cuvaluri de aplauze şi ovaţ ii.

O sear ă de excepţ ie în care bucuria ascult ării unei muzici decalitate şi satisfacţ ia unui spectacol reuşit s-au întipărit pe chipul fiecaruiadintre cei prezenţ i.

Amintim sponsorii şi partenerii care au f ăcut posibilă realizareaacestui spectacol şi cărora le mulţ umim: Primăria şi Consiliul LocalOraviţ a, publicaţ ia on-line „Vocea Oraviţ ei – gândeşte pozitiv!”,publicaţ ia „Info CS”, Radio România Reşiţ a, TVR Timişoara, Print PressTimişoara, Artificii Timişoara, Cofet ăria „Classic”, Restaurant„Casablanca”, IMB Miloş, Studio foto-video Dan Cornea, SC Tipo ArtSRL, Libr ăria Bîtea, SC Nadine Serv SRL, Persam & Comp., Safthal, SCLevio Comimpex SRL, Liceul „General Dragalina”, Şcoala Gimnazială „Romul Ladea”.

Cristian-Gabriel GHINEA 14___________________________________________________


8/19

PRIORITĂȚI ORĂVIȚENE ÎN MITTELEUROPA

Economie și societate în Mitteleuropa Cazul Oravița

1 Monetăria Imperială de la Ciclova Montană

Orașul Oravița are priorit ățile lui în istoria românească și înistoria Europei, între care

primul Edificiu Teatral din spațiul culturii române, Teatrul Vechi,fondat între 1814-1815 și inaugurat în 1817,

prima Farmacie Montanistică, amintit ă documentar prima dat ă la 1763,

primul Furnal din istoria tehnicii românești, inaugurat în 1718 înlocalitatea Ciclova Montană, administrat ă de oraș,

prima Fabrică de Bere, inaugurat ă tot aici în același an, 1718,primele trasee feroviare din istoria civilizației tehnice românești:Prima Cale Ferat ă de pe teritoriul actual românesc Oravi ța-Baziaș, inaugurat ă în august 1854 și Prima Cale Ferat ă Montană

Oravița-Anina, inaugurat ă în noiembrie 1863.O prioritate este și Monet ăria („Bănăria”) de la CiclovaMontană, prima de acest gen, cu instalații moderne pentru multiplicareavalorilor monetare de larg ă circulație (monede din aramă, resursă explorat ă la minele din preajmă) despre care știm ast ăzi că 1815 a fostanul de vârf al Monet ăriei din Ciclova Montan ă şi nu anul intr ării înactivitate. Destui cercet ători încă mai vorbesc de fondarea monet ăriei dela Ciclova Montană, suburbana Oraviţ ei, la anii 1814-1815.

În realitate e vorba de anul 1811, după decretarea oficială adevalorizării monetare, prin Ordonan ţ a din 20 februarie 1811 , tot atuncifostul director al furnalelor din Oraviţ a, Augustin Filip Knoblauch (1764-1823), tat ăl fondatorului farmaciei montanistice, Karl, fiind numitdirectorul monet ăriei. Sugestia venea de la consilierul de tezaur şipreşedintele Tribunalului Montanistic, Prokop Lhotka de Zmislov(Smizlov).Monet ăria s-a înfiinţ at prin decret imperial. Originalul actului a existat înarhivele or ăviţ ene, în colecţ ia particular ă Sim. Sam. Moldovan, până în1960, când a fost donat Arhivelor Naţ ionale. În 1811, aşadar,________________________________________________15

sunt aduse trei prese hidraulice. În primii ani de func ţ ionare a instituţ iei,piesele sunt trimise spre imprimare la Kormoncz şi Szelmeczbanya.

Monedele sunt realizate din cupru şi purtau sigla „O”, având maimulte diviziuni. Emisiunile au fost următoarele:

-în 1811 se imprimă 3.584 bucăţ i la valoarea de 3 creiţ ari;- în 1812 alte 3.585 la valoarea de 1 coroană;- în 1816-3.587 buc

ăţ i la valoarea de ½ coroane;

- tot în 1816, 3.588 bucăţ i de ¼ coroane valoarea.Monet ăria a funcţ ionat până în 1855 şi are ca stemă un ciocan şi

un târnăcop, încrucişate în interiorul unei roţ i dinţ ate, înconjurat ă de ocunună format ă pe o parte din frunze de laur şi pe cealalt ă parte dinfrunze de stejar. În perioada interbelică, locului unde se afla cândvamonet ăria i se spunea „bănărie”, aici funcţ ionând celebra moar ă a luiIacob Stoian.

Concretizarea Muzeului Monet ăriei Imperiale Oravița este partedin amplul proiect al Centrului Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”

de a surprinde în locații de pe teritoriul orașului, prin 17 secții muzeale pecare le vom concretiza pe rând, istoria orașului și a Țării Carașului în

relație cu istoria Banatului, a României și a Europei Centrale. Esterezultatul unei inițiative la care efortul nostru specializat a beneficiat desprijinul direct și implicarea integrală a D-lui jurist Dumitru Ursu,primarul orașului Oravița și este parte din proiectul dedicat aniversăriiTeatrului Vechi la 200 ani, în 2017.

2 Sistemul bancar şi al instituțiilor conexe în OravițaUn scurt istoric

Sistemul b ăncilor poporale din mediile europene austriece șigermane şi-a g ăsit corespondenţ e în demersul pragmatic al unor instituţ iide gen din Banat. De la societ ăţ i de credit, asociaţ ii de ajutor reciproc,societ

ăţ i comerciale „pe ac

ţ ii”, la b

ănci în sine, traseul e deosebit de

complex iar şirul preocupărilor de aici europenizează problema şi dinpunct de vedere or ăviţ ean.

Dacă în Ardeal filiera săsească e considerat ă în cercetarea despecialitate un model, în Banatul de la mijlocul veacului XIX, cum s-a scrisdeja, „casele de păstrare”pleacă la drum în varianta sistemului Schultze-

16___________________________________________________


9/19

Delitsch iar după o perioadă a unor experienţ e faste, abordează Sistemul Raiffeisen .

În 1825, la Cluj, profesorul or ăviţ ean Miklos Jarinay participă, lainvitaţ ia lui S. Bölöni, la şedinţ a de fondare a unei Casse de p ăstrare . Nuavem ştiri ulterioare privind intenţ ia dascălului de la Gimnaziul Latin(catolic, al Oraviţ ei) de a constitui, aici, o filială ori o instituţ ie în sine. Dar în 1835, Ion Niuni, arhitectul Teatrului Vechi, intenţ iona să întemeieze înOraviţ a o filială a Kronstädter Allgemeine Sparkasse, intrând în leg ătur ă cu Peter Traugott Lange.

După reglement ările oficiale din anul 1840, sistemul organizărilorbancare din imperiu pleca la drum pe două căi: filantropie şi profit. În1841, Ion Constantini şi fratele său Dimitrie, atunci dascăl la Preparandia Aradului, cumpăr ă acţ iuni la Hermannstadter Allgemeine Sparkassa, aflându-se în corespondenţă cu Friedrich Michael Herbert.

După 1847, iniţ iativa „reuniunei de consum”, fiind o brut ărie labază în satul Weyerbusch, şi a „însoţ irei de împrumuturi” dinHeddersdorf, din 1852, vor fi concretizate prin mult mai târzia Lege XXXVII din 1875, când paragraful 5 restituia Statutul Caselor Raiffeisen ,vorbind de „valoarea p

ăr ţ ilor de pl

ătire”

şi stabilind c

ă „dup

ă trei ani,

dividendele nefolosite se vor trece la fondul de rezerv ă.” Ion Constantinidorea să înfiinţ eze şi în Oraviţ a o instituţ ie după modelul sibian şi după acela al Erste Osterreichische Sparkassa din Viena. Tot atunci, prin filialatimişoreană, activ ă după 1848, a lui Hermännstadter AllgemeineSparkassa/Zweiganstalt , Fabrica de Bere din Ciclova Montană efectuaplăţ i, în relaţ ii cu parteneri str ăini, tradiţ ia acestor relaţ ii continuând şi înperioada interbelică.

La 1866 un grup de iniţ iativ ă pune bazele lui OrawiczaerSparkassa , cu un capital de 2.000 florini şi 400 acţ iuni a câte 50 de florinifiecare. Grupul îi cuprinde pe Pietro Scoffo, ca primul director din istoriabăncii, referentul Josef Gielch, A. von Wettstein, Fr. Czekelius, Josef

Becker şi Alexander Peter, director din 1886. Sigiliul reproduce simbolulmineresc, un ciocan şi o chilăviţă încrucişate. Numit ă şi BancaNem ţ easc ă, instituţ ia durează până la naţ ionalizarea din 1948, ultimul eidirector (procurist) fiind Hans Maurus.Filiale Albina sunt mai ales în satele de pe Valea Căraşului. Dar, lafondarea băncii româneşti, prin Mocioneşti, destui or ăviţ eni din elita___________________________________________________17

autohtonă a urbei, majoritatea păstrând discreţ ia, contribuie la fondurilede plecare. După 1900 se ştia de rolul avut de atunci r ăposatulacademician Simion Mangiuca, de Ilie Tr ăilă.

O relansare a băncilor locale şi sistemului filialelor se observ ă şi în Banat o dat ă cu Legea LX din 1881 privind garanţ ii, garanţ iileasiguratoare, creanţ ele. La 1900, sărbătorea 34 de ani de existenţă Oraviczai takarekpenztár , cu directorul Bedöházy. Şi tot la 1900 activemai sunt Népbank cu directorul Hoffmann şi însoţ irea Néptakarekpenztára lui Ilie Tr ăilă. În curs de înfiinţ are e Kereskedelmi és iparbank .

Prin reglementarea din 1 ianuarie 1893 , sistemul b ăncilor decredit cunoaşte o înviorare. Procentul de 6 % dobândă pentru celpuţ in 7 acţ iuni înregistrate măreşte numărul deponenţ ilor şi laOraviczaer Sparkasso-Aktien-Gesellschaft. Révay Lexikon (XIV, p. 767)menţ iona în Oravita cele mai puternice trei bănci din provincie la 1910.

Din 1920, Oravi ţ aer Sparkassa avea ideea fuzionării cu Oravi ţ aerVolksbank A. G ., concretizat ă în 1926. Orawiczaer Sparkassa A. G. a avutcompetenţ ele unei instituţ ii de credit, extrem de activ ă în întreg ţ inutulcăr ăşan. Că era şi bine orientat ă, prin calitatea de excelenţ i finanţ işti a

conducătorilor ei, depăşind adesea dificult ăţ ile zilei, st ă mărturieepisodul din vara anului 1908 când, după o urcare a etalonului în iarna lui1907, Orawiczaer Sparkassa î şi poate permite să reducă dobânda. După directoratul lui Pietro Scoffo, apoi Alexander Peter, urmează preşedinţ ialui Georg Scheda, vicepreşedinte fiind A. Sittner. În 1927, farmacistul Arthur Knoblauch are cele mai multe acţ iuni.

În condiţ iile în care, din a doua jumătate a secolului XIX domină spiritul liberal al valorilor capitalului, ia fiinţă, la 1867, Asocia ţ ia Român ă de Consum . Era perioada când instituţ iile româneşti din Banat dobândesccapacitatea financiar ă solidă. Iniţ iatorii - medicul Fometescu, librarul I. E.Tieranu, funcţ ionarul feroviar Stroia - preotul Sinesie Bistreanu din

Giurgiova, angrosistul Botoş din Comorâşte, Manciu din R ăchitova şiBerceanu din Broşteni, - îl au ca director pe protopopul ortodox Alexandru Popovici.

O instituţ ie important ă în sectorul bancar şi de credit a fost, din1887, Néptakarekpenztár Reszvenytársaság , ale cărei documente aveau înantet şi intitulaţ iile în limba română (Cassa de P ăstrare poporal ă.18___________________________________________________


10/19

So ţ ietate pe ac ţ ii ) şi germană (Volkssparcassa ActiengesellschaftOravicza ). Un pasaj de urcare a cifrei de afaceri este intervalul aproximatcronologic între 1890-1906.

Din 1890, când o nouă lege acordă facilit ăţ i la împrumut şisubvenţ ii f ăr ă dobânzi, este activ ă Banca „Oraviceana ”, dezvoltat ă dinfosta asociaţ ie, instituţ ie perfectat ă cu statute la 1894. În istoria ei,directorul protopop Alexandru Popovici a fost preşedintele fondator,

urmat între 1894-1912 de avocatul şi scriitorul Ilie Tr ăilă iar din 1912 dePetre Corneanu. Acordă credite, stipendii şi burse, efectuează tranzacţ ii,se implică în industriile, agricultura şi comer ţ ul zonei, până la 1948.

În 1893 se înfiinţ a Cassa Român ă de Economii , însoţ ind ulterioractivit ăţ ile subfilialei B ăncii de Comerciu „Economia ”, din Lugoj,condusă în Oraviţ a de Ioan Mateserean17.

Din 1899, juristul Em. Ciulei înfiinţ a o instituţ ie pe principiicooperatiste, Banca „Speran ţ a”.

La 28 decembrie 1900 se pun bazele unei noi instituţ ii: BancaComercial ă şi Industrial ă, numit ă şi Banca Evreiasc ă, întemeiat ă decomercianţ i, cu un capital de 100.000 de coroane, primul ei director fiind

Franz Sittner. Intermediar a fost or ăviţ eanul Ludwig Himber, angajat laNeu Wiener Banko . În perioada interbelică, la 1 iulie 1925, Banca Ţăranilor S. A.

Oravi ţ e -Banat are deja un capital statutar de 2.000.000 de lei.Un bilanţ din 1938, cu date din statisticile oficiale, menţ ionează

Cassa de P ăstrare , Banca „Or ăvi ţ ana ”, Banca de Credit Agricol , BancaPoporal ă (din 1889), Banca Burghezilor şi Meseria şilor , cu sediul în casacroitorului Berger, Banca „Speran ţ a” a avocatului Emanoil Ciulei,sucursalele B ăncii Agrare Franco-Române şi B ăncii „Timi şiana” – instituţ ii atestând continuit ăţ i şi evoluţ ii într-un domeniu caracterizatprin însăşi fundamentarea financiar ă a evoluţ iilor societ ăţ ii integrat ă circuitului valorilor economiei continentale. Banca Popular ă , în 1926, areun capital de plecare de peste 6.000.000 de lei.

În 1937 ia fiinţă o filial ă a Creditului Me şte şug ăresc .Plecate la drum după modelul german dar şi francez, băncile şi

societ ăţ ile (reuniunile) de credit or ăviţ ene, sunt angrenate într-o dinamică specifică, mărturie stând rela ţ iile active cu institu ţ ii de profil din zon ă oridin Europa . Din Bozovici (Ţara Almă jului), Alm ă jana Bank şi Gustav___________________________________________________19

Schuster au contacte strânse de colaborare şi afaceri cu OraviczaerSparkassa A.G ..

În Oraviţ a are o filială şi Banca Ţăr ăneasc ă din Iam, Institutulde Economie şi Credit. Societate pe ac ţ ii „Dun ăreana”, din Cuvin, fondatla 1899, Asocia ţ iunea de P ăstrare şi Anticipare „S ăcana” , din Sacu,fondat ă la 1901, Societatea Comercial ă pe Ac ţ ii Verendineana”, Societatea Comercial ă „Prilipceana”, condusă de Vasile Popoviciu.

Fabrica de Bere din Ciclova Montană dar şi alte întreprinderi şifirme din Oraviţ a sunt în relaţ ii de afaceri cu Banater Bankverein A.G . dinTimişoara, a lui Anton Faber, ori cu Banca Poporal ă „Ilidiana ”.

Prin Banca „Vi ctoria ” din Arad, unde Sava Raicu fusese coleg destudii cu or ăviţ eanul P. Corneanu, Oraviceana are, la 1906, contacte cuSporebanka din Slovacia.

Cu parteneri or ăviţ eni din domeniu sau cu persoane private şifirme or ăviţ ene intr ă în relaţ ii Nagyszebeni Altalános Takarékpénztár . Activit ăţ i specifice în zonă întreţ ine şi Banca General ă de Economie ,din Sibiu.

Prin Maximilian Knoblauch (Miksa), National Cash RegisterCompany Limited din Budapesta-Viena încearcă, pentru scurt timp, să obţ ină o filială.

Comercial Bank din Pesta lucrează şi pentru clientul or ăviţ ean.Mathias Atzinger, cunoscutul angrosist al ţ inutului căr ăşan şi IsacHirsch’s Sohn sunt cei preferaţ i.Un proiect pentru o Internationalen Hypothekenbank circulă înmanuscris şi în Oraviţ a anilor ’20 din secolul trecut. Importante sunt şicolaborarea cu Pester Ungarisch Commercial Bank şi Oesterreichisch – -Ungarische Commercial Bank, Osterreichische-französische Elementar-und Umfall. Versicherungs-Gesellschaft , aceasta din urmă avându-l ca agent înOraviţ a pe J. Becker. Alte contracte frecvente în zonă – relaţ ii îndomeniul bancar, finanţări, credite – au Az Osztrák-Magyar Bánknal-giró

szémle , A pésti magyar Kereskédelmi Bánknal-Fölyó szémle , Magyarórszág központnal takarékpénztár Budapest şi Magyar postatakarékpénztár . Farmacistul Maximilian (Miksa) Knoblauch eraasigurat la National Cash Register Company Limited din Viena, ElsaMangiuca are acţ iuni la Banca Agrar ă S. A. din Cluj, Irma Moldovan,născut ă Jendl (Iendl) e asigurat ă la Generala/Societate Român ă de Asigur ări Generale /fondat( ă ) în anul 1897. Prima Banc ă din Timi şoara 20___________________________________________________


11/19

a preluat acţ iunile B ăncii Comerciale şi Industriale din Oraviţ a. LaOraviţ a exist ă şi sucursala concernului Szana , Banca Timi şoara. Societate Comercial ă pe Ac ţ ii . Filialele B ăncii de Credit „Timi şoara” activează şidupă 1918, în Oraviţ a şi în comune de pe Valea Căraşului. La 9 mai1908, în Sinodul de la Sibiu, Miron Cristea propune o Banc ă Cultural ă,ideea fiindu-i înt ărit ă de un proiect al or ăviţ eanului Ilie Tr ăilă.

Zăbovind asupra orient ării B ăncii „Or ăviceana ” spre categoriilemijlocii şi sărace ale populaţ iei, e destul să amintim că principaleleoperaţ iuni financiar-bancare ale instituţ iei erau depunerile spre dobândă,creditele cambiale cu acoperire ipotecar ă, creditele ipotecare în contcurent pe obligaţ iuni personale (aşa zisul „credit ţăr ănesc”), pe efectepublice, comision la arendare, vindere de terenuri agricole, pe produseanimale, mărfuri. Lâng ă Oraviţ a, „Plugarul” din Cacova (azi Gr ădinari)avea ca principală formă de creditare creditul cambial cu acoperireipotecar ă42 iar Societatea Comercial ă „Comoara” din Sasca Montan ă avea, între 1898-1901, depozite bancare sub patronajul „Or ăv iceanei”. Sistemul instituţ iilor de credit or ăviţ ene e atât de bine pus la punct încât îivine dificil şi lui Magyar Királyi pénzügy igazgataság să vrea să domine

piaţ a. Abia la 1913 izbuteşte o filială aici, în Oraviţ a.C. Diaconovici şi P. Corneanu, alături de P. Cioban participă la

înfiinţ area Societ ăţ ii de Asigurare „Transilvania”. Succesele firmelorlocale e mai presus, însă, mai ales că autonomia fiscală-financiar ă e orealitate în Oraviţ a, din 1905. Coriolan Brediceanu era membru aldirectoratului Casei de economii din C ăra ş iar deputatul de SascaMontană, Aurel Novac, era membru al directoratului „Oraviceanei ”. Cusprijinul promis de Vicenţ iu Babeş, or ăviţ eanul G. Talescu încercă să pună pe picioare, la finele veacului XIX, o instituţ ie bancar ă, profitând deLegea R ăscump ăr ării, Legea XXX din anul 1873. Să amintim că IlieTr ăilă şi P. Corneanu sunt invitaţ i, ca reprezentanţ i ai B ăncii

„Oraviceana ”, la lucr ările consultative de la Pesta, în preg ătirea LegiiXVII din 11 august 1892, cu privire la reglementarea sistemului bănesc alcoroanei K. P. Corneanu, P. Scoffo şi Ilie Tr ăilă participă în 1898 la„Conferinţ a directorilor instituţ iilor româneşti de credit” iar or ăviţ eanul Alexander Peter şi farmacistul Knoblauch sunt prezenţ i la un CongresCooperatist, la Hamburg, în 1910.

Ionel BOTA ___________________________________________________21

File din istoria economiilor în Mitteleuropa

Ulei lampant şi parafină pentru Bucureşti, rafinate într -o făbricuţădin Oraviţa, între 1882-1912

O investiţie utilă, a cărei faimă ajunsese departe, este Fabrica de

Parafină şi Uleiuri Minerale. În bilanţul din 1 februarie 1873, din 1.800 tuleiuri se obţin 1.200 centenari parafină33. Încă din 1859, cu iniţiativa unuigrup de antreprenori din Viena, Pesta şi Reuthlinger, pe baza studiilorfăcute în zonă de inginerul Maderspach din Oraviţa, în colaborare cu firma„Pernolet et co” din Paris, se pun bazele primei Fabrici de uleiuri mineraledin Ungaria, în teritoriul arondat StEG din Banatul Montan. Uleiul mineralbrut de la Anina e transformat în parafină şi lubrifianţi la Oraviţa. Înatelierul anexă se distilează gudron şi natron 34. În 1867, la Viena, un grupalcătuit din S. M. Ritter von Müller, Carl Hochstetter (reprezentând„Hochstetter et comp”), Rudolf Ditmar, Wilhelm Guttmann pun bazele lui „Orawiczaer Paraffin und Mineral Ölfabrik”.

Dintre mai vechile activităţi în domeniu, StEG concesionează

iniţiatorilor distileriei de şist şi exploatarea şisturilor şi cărbunelui de peValea Tereziei, cu 18.000 florini, inclusiv livrările de sferosiderită35. Din1872, StEG se implică direct în organizarea producţiei şi extindereaafacerilor. Statistica lui Schrökenstein e relevantă: opt pompe de ulei, 12maşini de amalgamare, trei prese hidraulice cu pompe, două compresoarecu aer, o maşină cu aburi de 16 CP. Sunt, atunci, dotări tehnologice deultimă oră. Lunar, marfa (produsul finit) se cifra la 33.600 kg, depozitul degheaţă livra 600-700 t, cele 133 rezervoare înmagazinau 1.500 hl. După ceStEG re-cumpără fabrica la 1 ianuarie 1875, Maderspach e trimis laspecializare, între 1876-1878, la Reuthlinger.

Din anul 1882 se rafinează ţiţei din România pentru nevoileoraşului Bucureşti, capitala României Vechiului Regat, circa 3.000 t anual,

producţia fiind de 50-60 % ulei lampant, ulei de ungere şi 3 % parafină.Până în 1912 când, la dezafectare, multe utilaje sunt vândute Orşovei,cantitatea de marfă vandabilă anual era cifrată la 1.500 t36.

/Ionel BOTA, fragmente din Conferinţa susţinută la Viena, vara 2012/

22__________________________________________________


12/19

Oravița cinefilă ____

FILME DE OSCAR LA CINEMA 3D ORAVIȚACinematograful orăvițean își face cunoscut numele cu tot

mai mult aplomb! Locația acestuia precum și programul proiecțiilor cinematografice 3D sau 2D ocupă tot mai mult spațiuîn publicațiile de profil tipărite ori virtuale, sugestiv fiind spațiul

generos deținut pe prestigioasele site-uri cinemagia.ro saustarfilme.com.Sfârșitul iernii și începutul primăverii abundă deastă dată în producții de comedie și animație cinefilii putândsavura și alte genuri ale filmului precum thriller, super -acțiune,aventură sau dramă, peliculele acestora fiind următoarele:Deadpool, Zoolander 2, How to be single, Orizont, Pride andPrejudice and Zombies, Ave, Cezar!, Capture the flag, BillionStar Hotel, Gods of Egypt, Spotlight, Jane got a gun, februarie șiZootopia, Grimsby, Divergent series: Allegiant, Bajirao Mastani,The seven Dwarf, London has fallen, Kung Fu Panda 3, Batman

v Superman: Dawn of Justice în martie. Pleiada de actori care văvor încânta cu prestațiile lor poartă nume dintre cele maicunoscute și apreciate precum Henry Cavill, Ben Affleck, Natalie Portman, Morgan Freeman, Melissa Leo, Gerard Butler,Aaron Eckhart, Michael Keaton, Dakota Johnson, Owen Wilson,Ben Stiller și alții. ___________________________________________________23

Toate nominalizările Academy of Motion Picture Artsand Sciences – AMPAS (Academia Americană de Film) pentru premiul cel mare au fost concretizate pe ecran și pentru publiculspectator din Oravița, amendamentul meu personal fiinddiscrimarea rasială pe care o afișează de doi ani de zile membrii juriului față de actorii și regizorii de culoare. Nici anul acesta nu

a fost nominalizat vreun lucrător de culoare din industriacinematografică motiv pentru care se zvonește că vor fi surprizenegative sau chiar un fiasco al ceremoniei prin boicotareaacesteia de către Jada Pinkett Smith (soția reputatului actor WillSmith) și a regizorului Spike Lee alături de care se aud și altevoci de culoare revoltate dintre acestea amintind pe cele aleactorilor Ice Cube şi Kevin Hart, aceștia fiind indignați de faptulcă au debutat pe primul loc în box office-ul nord-american,detronând liderul incontestabil din ultima perioadă, filmul "StarWars: Trezirea Forţei", dovedind astfel că sunt posesorii unortalente și valori actoricești demne de luat în calcul.

Drama "Concussion" (“Trauma”) este un film careîntrunește cel puțin o cerință impusă de Academie pentru o posibilă nominalizare dar, mai mult decat atat, Will Smith sedepășește pe sine în acest film abordând o partitură nefireascăcelor pasionați de doar de filmele de acțiune dar excelând în rolcu mult peste prestația din filmul “The Pursuit of Happyness”(“În căutarea fericirii”) acest fapt indreptățind critica despecialitate să-i acorde credit motivației personale a soției sale.Dar, cu cât sumele puse în joc sunt mai mari cu atat se mărescspațiile destinate “culiselor”. Direct proporțional. Firesc, nu?Pentru o mai amplă și profundă informare, patrunzând în lumeacu cea mai grea industrie (alături de cea sportivă) aflăm carespectiva Academie are... favoriți! Da! Producțiile de film nu semai fac din convingere sau din plăcerea de a juca un rol anumeci pur și simplu devine o afacere așa că a apărut o nouasintagmă: „momeală de Oscar”. Ce este asta? Un film gândit și 24___________________________________________________


13/19

proiectat special pentru a câștiga premiul atât de mult râvnit,situație în care producătorii, oameni cu bani grei, sunt mereu înlegătură cu membrii juriului și au cunoștință despre preferințelecinematografice personale. Așa apar filmele comandate. Deregulă sunt favorizate filmele despre tragedii majore aleumanității, inspirate de fapte reale sau de epoca în care apar,

aceste preferințe conducând spre drame profunde, întâmplărimarcante sau decoruri impresionante. Revin la "Concussion"asupra caruia reașez afirmația că cel puțin o cerință a fostrespectată prin faptul că reprezintă un caz real și mai mult decâtatât este dramă dar, în film, Will Smith se luptă cu sistemul,același care propovăduiește cultul strălucitor al stilului de viațăamerican dar calcă pe cadavre pentru atingerea scopurilor personale ale celor care dirijează sistemul, eliminarea uneia sau acâtorva ființe umane pentru atingerea dezideratului fiindnesemnificativă. Hm.... Cred că tocmai prin filmul acesta a greșitWill: tema producției n-a fost tocmai una inspirată pentru jurații

lingușiți și orgolioși așa că anul acesta, după scandalul de anultrecut pe platforma twitter, vom avea din nou activ hashtag-ul#OscarsSoWhite (Oscaruri atât de albe).Lungmetrajele "TheRevenant", de Alejandro Gonzalez Inarritu, şi "Mad Max: FuryRoad", de George Miller, au primit cele mai multe nominalizări(12), respectiv (10), inclusiv la categoria "cel mai bun film", şisunt marile favorite la cea de-a 88-a ediţie a premiilor Oscar dartind să vad deja căștigători ai marelui trofeu la categoriile celmai bun film "Bridge of Spies", de Steven Spielberg și cel mai bun actor Leonardo DiCaprio, în "The Revenant". Câștigătoriicelorlalte 22 de categorii îi vom vedea cu siguranță la televizor,în dimineața zilei de 28 februarie. Cea de-a 88-a gală dedecernare a premiilor Oscar va avea loc pe 28 februarie, la LosAngeles, amfitrionul acesteia fiind actorul de comedie (deculoare, sht!) Chris Rock.

Cristian-Gabriel GHINEA ___________________________________________________25

pe aripile poemului

TRAIAN VASILCĂU

Arta iertării Sub cerul unde liniștea m-așteaptă

Cu crini în mîini, spre care n-am mai mers,Ce mare e femeia care iartă Un om de neiertat în Univers?!

M-am fost crezut oracolul stihieiȘi împăratul clipei, mai ales, Și-adesea—avocatul Veșniciei Și-abia acum, tîrziu, am înțeles

Că toatele-s în van de nu-i durereaPrimordialul schit, spre care-n zoriCuvîntul meu a-ncendiat tăcerea Și-a-ngenuncheat în fața unei flori,

Care e Ea, a lumii mele soartă, O sfîntă-n amintirea de neșters. Ce taină e femeia care iartă Un om de neiertat în Univers?!

Ce unică-i femeia, cea creată Din vraja Adevărului Suprem, Fără de care-s piatră răsturnată Peste-al lui Christ mormînt, să mă tot tem

Și-n lipsa Ei să nu-mi găsesc o poartă Prin care aș fugi de prealumesc S-o cer lui Dumnezeu, să mi-o dea toată Și-atunci pe loc să simt că-nmuguresc

Și crengile cu fructe se îndreaptă Spre îngerii văzduhului ales.

Ce nobilă-i femeia care iartă Un om de neiertat în Univers?!

Un dangăt nesfîrșit în spovedire, O turlă de sublim sub prima stea,Ce poate fi-ntregită mănăstire Doar cu altarul care este Ea!

26__________________________________________________


14/19

ACOLADE -------

1 MARTIE – SEMNIFICAŢII ŞI LEGENDE

Sărbătoarea de 1 Martie şi tradiţia mărţişorului este omoştenire de la strămoşii noştri romani. Cuvântul“mărţişor” are origini latine şi este numele popular al luniimartie. La început, mărţişorul era simbolizat printr-omoneda. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de

râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă. Acum mărgelelefrumos colorate, ceramica pictată, floricele sau micilebijuterii au luat locul acestora. În zilele noastre, mărţişoruleste un simbol al primaverii iar de 1 martie oamenii oferă cumultă plăcere mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbolal admiraţiei lor. Semnificaţia culorilor mai este tălmăcita şialtfel, în credinţa populară: se poate spune că roşul, dat defoc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii femeii iar albul,ca zăpada rece şi pură, ca apele inspumate, ca norii de pecer, semnifică înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurulmărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor douăprincipi

i, ca o permanentă mişcare a materiei. Mărţişoruleste o sărbătoare care simbolizează lupta primăverii(căldurii) cu iarna (frigul). Cele două fire: alb şi respectivroşu, semnifică unitatea contrariilor.Conform unei legendepopulare, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară aieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într -o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel.___________________________________________________27

Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şia rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s -a înfuriatşi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cumâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor.Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care,căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel,

Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişoruluisimbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă. • O altălegendă povesteşte cum Soarele a coborât pe pământ închip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte,copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânărcurajos a pornit spre palatul zmeului să eliberezepreafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar cândl-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. După o luptăcrâncenă, tânărul a învins creatura şi a eliberat fata.Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer şi a reînceput să lumineze întregul pământ. Si a început primăvara, oamenii aureînceput să zâmbească, să se veselească, dar tânărulluptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe carele avuse. Sângele său cald s-a scurs pe zăpadă, până cândl-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s -atopit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice căde atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legândo floare cu două aţe: una albă, alta roşie. Culoarea roşiesimbolizează dragostea către frumos şi aminteşte decurajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, primafloare a primăverii. Mărţişorul se poartă în zilele Babei

Dochia (1-9 martie) şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege oanume zi din această perioadă ca simbol al calităţii vieţiidin an. În mod firesc, o zi insorită va prevesti un an bun, iaruna mohorâtă un an pe masura.

SĂ AVEŢI O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ!

Cristian Gabriel GHINEA 28___________________________________________________

http://voceaoravitei.ro/wp-content/uploads/2014/03/1-martie.jpg


15/19

CEEA CE SE VEDE SI CEEA CE NU SE VEDE----------------------------------------

Cele două lacuri or ăvițene, trecute pe lista monumentelor,ar putea beneficia de următoarele plăci memoriale cu acestconținut fiecare din ele:

„Lacul Mare” , 1723-1733Iniţ ial 8,8 ha şi un volum de aproximativ 11.000 mc, realizat

între 1723-1733 la ordinul Oficiului Superior Minier (Montanistic)al Banatului, condus de generalul Johann Andreas, conte deHamilton, viitor guvernator al Banatului, pe proiectul realizat decăpitanul Iosif Motsidlovsky, din 1741 în grija Comisiei Aulicepentru Problemele Bănăţ ene, Transilvane şi Ilire, condusă decontele Ferdinand Kollowrath-Krakowsky, consilier al împăr ăteseiMaria Theresia, din 1742 în grija Grubengewerkschaft,Cooperaţ iaMinier ă, consolidat din 1769 prin lucr ările conduse de inginerulKarl Alexander Steinlein. Lacul este prezent pe harta realizat ă deofiţ erul cartograf D. Haring, la ordinul prinţ ului Eugeniu de Savoia,

comandantul suprem al trupelor imperiale în zonă, ca lucrarespecială şi de interes strategic şi în 1765 pe harta lui Johann Sax.Din 1756 a fost sediul Asociaţ iei Freischützen-Corps .”

„Lacul Mic”, 1729-1733Iniţ ial 2,2 ha şi un volum de 420 mc, realizat între 1729-1733

la ordinul generalului Johann Andreas, conte de Hamilton, viitorguvernator al Banatului, pe proiectul realizat de căpitanul IosifMotsidlowsky, din 1741 în grija Comisiei Aulice pentru ProblemeleBănăţ ene, Transilvane şi Ilire, condusă de contele FerdinandKollowrath-Krakowsky, consilier al împăr ătesei Maria Theresia, din1742 în grija Grubengewerkschaft,Cooperaţ ia Minier ă, consolidat

din 1769 prin lucr ările conduse de inginerul Karl AlexanderSteinlein. Lacul este prezent pe harta realizat ă de ofiţ erul cartografD. Haring, la ordinul prinţ ului Eugeniu de Savoia, comandantulsuprem al trupelor imperiale în zonă, ca lucrare specială şi deinteres strategic şi în 1765 pe harta lui Johann Sax.”

__________________________________________________29

CLĂDIRI ȘI ISTORIE

Cronologie pentru vechea Grădină de Vară „Coroana”, Oravița

1783 - e amintită ca dependință a Hotelului „Coroana Ungară”,condus de Peter Eirich. Se află aici spații de depozitare, magazii, încomun cu Tezaurariatul Minier/Montanistic, în vecinătatea arhivei

Direcției Miniere/Montanistice , o parte, azi, casa Hoffmann, în spate 1798 - la solicitarea administrației orașului, devine loc pentru o scenăde teatru improvizată, folosită de diletanții din cercul funcționarilor șimuncitorilor de la minele din jur1802 - în acest perimetru e amenajat unul din sediileAsociației/Uniunii Diletanților în teatru și muzică 1813 - e amenajată sezonier, primăvară și toamnă târziu ca grădină-terasă anexă a Hotelului-Restaurant „Coroana”, clădirea care aziadăpostește farmacia, căminul de bătrâni al greco-catolicilor, plusCasa Fira, adică biblioteca la parter, cabinetele medicale la etaj,curtea interioară a fostului hotel și curtea interioară de azi a clădirii

bibliotecii, în spate, cu ieșire spre ulicioara care trece prin fațaGrădinii de Vară 1834 – un contract cu administrația locală arată că Hotelul-Restaurant„Coroana” nu poate înstrăina prin vânzare terenul decât dacă econsultată și „antistia” locală (comitetul de lideri ai vieții publice care, în acele timpuri, ajură pe burger-ul, primarul orașului 1834-1855 – terasă-grădină de vară în cotidianul urbei, în acestinterval dobândind și amenajări subterane 1855-1893 – în acest interval, perimetrul, spațiile și amenajamentelesunt doar de angajații direcțiilor StEG folosite, cu legitimație specială 1893 – la solicitarea unui grup în frunte cu dr. Georg Scheda și jr.

Aurel Maniu, se încearcă amenajarea ca mic punct de vilegiatură,precum dincolo de Lacul Mare era Bányavőlgyi, Valea Minerilor, alcărei patron, Francisc Grau, e chemat să pună în mișcare proiectul.Efortul nu duce la rezultatele așteptate dar important era unizvor cu apă termominerală (la comuniști, cooperația îl forase și îl

30___________________________________________________


16/19

transformase în fântână pentru apa utilitară a localului) și suntplantați platani, tei și castani aduși de la Vlaicovăț, una din moșiilebaronilor Bissingen-Nieppenburg de Iam1910-1918 – își reia statutul de grădină-terasă pentru publicul larg, încadrul organizărilor Hotelului „Coroana” 1920 – la sugestia lui Pietro Scoffo, Petru Corneanu, Rudolf Eckl, IonȚeicu și Gheorghe Jianu, se fac mari reparații, este re-amenajat locul,are denumirea oficială de Grădina de Vară „La Coroana României”,puțin folosită de publicul larg care scurta ”Coroana”. În interbelic,1920-1945, mari personalități care au avut contacte, pe diferiteprobleme, cu orașul și locuitorii, erau aduși aici: Ionel Brătianu, IonGh. Duca, G. G. Mironescu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, OctavianGoga, I. Costinescu, N. Iorga, Al. Vaida-Voevod, Ion Minulescu, MirceaNegură, J. Cazaban, George Vâlsan, Ion Dongorozi, alături de maripersonalități locale afirmate în plan național chiar dacă locuiau sauaveau rădăcini în Oravița și în Țara Carașului, precum Ion Stoia Udrea,Mihai Novac, Romul Ladea, Mihai Petricoane-Drugărin și foarte mulțialții 1945-1947 – parțial utilizabilă ca grădină de vară cu trei crame șispații de depozitare alimente și produse perisabile ale economatelor 1948-2006 – intră între proprietățile pe care statul comunist le„dăruiește” Cooperației Meșteșugărești și este utilizată ca Grădină deVară pe sezon, anexă a Restaurantului „Vânătorul”, amenajat pestedrum de vechiul Hotel-Restaurant, în localul fostei Bănci Evreiești

/extrase din I. Bota, Oravița, un ghid cultural-istoric/

_____________________________________________________________________________31

ORAVIȚA ÎN ISTORIA ȘI CULTURA NAȚIONALĂ

TIMPUL POEŢILIOR – POEŢII TIMPULUI GHEORGHE AZAP, 1939-2014

„Eheu! fugaces, Postume, Postume, labuntur anni ...” Astfel de ecou depărtat mi-a adus – Via Azappiana – antologia

„(ritmuri lirice, la fix:) Versuri din secolul icsics”,Editura DACIAxxI, Cluj-Napoca,2010.

Şi cum un ecou nu vine niciodată singur, cel al odelor lui Horaţiu avenit însoţit de vergilianul „Fugit irreparabile tempus”, din Georgicele,iar Georgicele la Gheorghe au tras, poetul nostru nefiind deloc străinde marea poezie a antichităţii!

Apoi, în mod firesc – pentru ca treimea...păgână, totuşi, să fie”înpăr”-, a venit şi primul mare poet trăit pe plaiuri viitor româneşti – Publius Ovidius Naso(evocat indirect de Gheorghe Azap, la paginile:60 –Aquilonul, 80 – „Să te-n veşmânte-n zile euxine”,84 –Tomis şi nunumai.) : „Tempora labuntur...şi anii tăcuţi ne aduc bătrâneţe, zilele

fug, nici un frâu nu le-ar putea zăbovi ”(Fastele). Şi dacă „Tempus edaxrerum”din preajma harului poetic, pe acesta îl atinge doar, sporindu-l.

Un nou volum, semnat Gheorghe Azap, este un eveniment culturalde primă mărime, pentru prietenii autorului şi ai cărţii, în general. M-am bucurat, igitur, că antologia a fost editată la prestigioasa editurăDACIA(abia apoi am observat şi xxI) şi că a fost „ în colaborare cuPrimăria Comunei Ticvaniu Mare”, dar m-am întrebat :„Judeţul”iubitor de literatură foarte bună, nimic, nicio”colaborare”?!

Aşadar, citind cartea – recitind-o, de fapt! -, m-am indemnat săscriu, şi”Quod tentabam scribere, versus erat”( Ovidius – Tristele), darpoezia de la pagina 9 –„Pui mâna pe condei”...m-a...răzgândit în

proză. ,,,Atâţi alţi mari poeţi, s-au ocupat, la vremea lor, de trecerea

timpului. La noi, Eminescu,Topârceanu, Blaga - spre a nu enumeradecât pe primii care mi-au vizitat de curând memoria imediată – auplătit-o in versuri de aur...

32___________________________________________________


17/19

Dar mie îmi place să cred că dacă timpul, nepăsător de felul lui, arzăbovi o secundă asupra azapianului „Eheu!Eheu!”, s-ar reîntoarce înfiecare vacanţă, la fel de nou, în Ticvaniu Mic, să-şi mai trăiască şi elclipa:

„Eheu, mustangii tinereţii mele Cum fost-au- fost alegri şi tehui,

Învolburând fascicule de steleCând mă stârnea o nimfă cu pistrui.”

Astfel că, citind eu N-am ctitorit în lume vreo scofală –p.37, mi-amtradus-o în – de la Horaţiu – strămoşeasca limbă:”Exegimonumentum”şi nu altcum...

...Şi mi-aş mai dori mult ca vreo editură bănăţAnă să reediteze întreaga operă a lui Gheorghe Azap , ridicându-şi (ea, editura!) un monument aere perennius !

Doru ILANA _________________________________________________________

Melancolia, ca anticipare a tragicului în proza lui Mihai Moldovan,1950-2016

O limpezime obsedantă ajunge să traverseze, de la un capăt laaltul, pagină cu pagină, prozele scurte din volumul lui MihaiMoldovan, Acea primăvară timpurie (Oravița, Editura Tipo-Art, 2012,106 p.), carte așezată pe structura unei contemplații meditativ-graveasupra individului și asupra existenței, asumând un mimus heideggerian cel puțin în partea din spectacolul lumii în care totultrebuie să aibă desfășurările aidoma unui mecanism de ceasornic.Toate povestirile inserate aici consacră unei astfel de traversări, de laexprimarea lucidă a contemplatorului vieții, la narațiunea molcomă a

mărturisitorului, de la parcursul evenimențialului lent, aproapeexasperant de calm în combustiile sale, la solilocviile unui „maresinguratic” expus tristeții angoasei ori falselor jubilații menite să întârzie fatalul deznodământ.

Peste tot, discursul narativ sintetizează o vitalitate oficiată deființa care vrea să dăruie semenilor știința trăirilor sale, să ofere

___________________________________________________33

modelul unei cumințenii potențiale în paralel cu însușirea fatalei artea supraviețuirii. Personajele își acutizează, de la caz la caz, vecinătateacu abisalul, toți eroii povestirilor sunt proprietarii unei retoricidimensionată pe evenimentele cotidianului tern dintr-un habitatstraniu, în care pulsul lumii, al civilizației, are sonorități extinse într-unvast perimetru, un parc imens, insolit, în care toate aleile duc laaceeași statuie, a singurătății. Omul singur e paradigma de liniște dinprozele acestei cărți. Chiar dacă autorul nu a avut, cu câteva excepții,inspirația unor titluri adecvate magmei textului și prizei temei, eulscrisului autentic răzbate de pretutindeni, în orice propoziție, în oricefrază, scena demersului narativ e goală, la primul tablou, apoi din ce în ce mai aglomerată, până când, într-un final, cortina destramăconvențiile și visul. Realul e mereu supus transfigurării, fragmenteledin peisajul frust augmentează episoadele care evidențiază, corect șiapăsat, atitudini și gesticulații, gânduri și prospecții ale eroilormăcinați de incertitudini și întrebări, de paralaxe ale vicisitudinilorconviețuirii lor într-o lume abulică și contrariantă, alienantă șiadâncită în propriile ei îndoieli. Un cartezianism eviscerat în stanțamemorialului întreține cadențele epicului în majoritatea povestirilor. În Reduta inspirației , vanitosul ratat (pentru gloria artistică) SanduRoco și crescătorul de capre își dispută, în fapt, dreptul la orgoliu,fiecare venind cu lumea sa de sensuri și de înțelesuri la pasagere întâlniri cu neprevăzutul, în Tabloul, pe care cu bucurie o regăsim aici,Pictorul e supus dublei seducții, primăvara și surâsul destinului prinfemeie, în Oarba cunoaștere, Alvin Felariu și vecina sa îți întemeiazătot în capcanele memoriei convulsiile empatice ale unor amintiri șisituații comune.

Proza lui Mihai Moldovan are un ludic al ei, dinamicileepicității exprimă acea acaparare cu voluptate a realității spre a -isupune componentele, oameni și peisaj, evenimente și efecte, uneiestetici de configurare artistică. Pe țesătura solidă a frazelor, atent șielegant elaborate, mătasea senzualității sau rumoarea vag sonoră,agitația frustrantă și melancolia asumată cumva maladiv, ca oanticipare a tragicului, textul își conservă difluențe, povestea despre

34___________________________________________________


18/19

eroi și despre lumea lor (aceea reală și aceea închipuită) nu e atinsădecât de sincopa temporalului, timpul descifrează și încifrează, închide și deschide, arată și ascunde, evocă și evidențiază. Searanebuniei e o proză aparent sentimentală, unde o feminină, Sabrina,vrea să-și dezmintă îndoielile; altminteri o filozofie a persiflăriiternului citadin, a spleen-ului contabilizat de anostul biografic emanădin toate propozițiile povestirii. Angel și Vanessa, din Fericirea cadegustare, își dispută mai degrabă singurătățile ( „o singurătate uriașăși devastatoare” ) spre a contrabalansa pierderile de-o viață, în vremece personajul ( „osândit la singurătate” ) din Visul își re-distribuiepropriul proiect de destin, cu inevitabilul argument că sentimentul dea învinge îl identifici cu fiecare ipostază din biografia personală, fiindun „posomorât” relativism și emblema femeii iubind: „El devenise, oridoar ținea să arate, singuratic, mergea printre oameni de parcă

aceștia nici n-ar fi existat și privea nelămurit undeva-n zare. Afișa omimică de om ce se situează deasupra zbaterilor mărunte de zi cu zi.

Ea, oscilând între o seriozitate bine stăpânită și nevoia funciară de

exhibiționism cu sentimentul mândriei satisfăcut, scrutând un viitor în

contextul căruia clipa de față nu era decât o sărmană și inevitabilă

verigă.” (Visul , p. 66) În Greva tristeții regăsim umorul tenebros alsarcasmului kafkian, periat cu picarescul românesc al realității(politice) postdecembriste, cu un artist al scrisului, Angelo Codrescu,refulat și vituperant în mânia lui pe potentații zilei, căutându -șirefugiul în propria programată (jucată?) apatie iar o „romanță”brodată pe povestea de dragoste nemărturisită, cu inserții ale euluiauctorial în deslușirea propriei identități, ar fi textul al cărui titlul îlpoartă și această carte.

Epicul lui Mihai Moldovan, demonstrat cu varii argumente și în acest volum, este unul de „evadare” din chingile realitățiitorsionate și dintr-o lume aproape aseptizată, o conturare izbutită(estetic-artistic) a elanului firesc de libertate prin care scrisul autenticajunge să certifice posterității o marcă identitară inconfundabilă.Situație valabilă în cazul oricărui creator de literatură care se respectăpe el însuși. Ionel BOTA

___________________________________________________35

*eveniment*

36____________________________________________________


19/19

CUPRINS

ORA EXACTĂ Igor ISAC, De ziua culturii naționale/p. 1-5Cristian-Gabriel GHINEA, Dezbateri literare orăvițene/5-8BISTURIU/p. 9-12

SECVENȚE DIN COTIDIAN Cristian-Gabriel GHINEA, Un Remember 2014. Seară superbă laOravița! /p. 13-14PRIORITĂȚI ORĂVIȚENE ÎN MITTELEUROPA Ionel BOTA, Economie și societate în Mitteleuropa. Cazul Oravița/p.15-21Ionel BOTA, File din istoria economiilor în Mitteleuropa/p. 22ORAVIȚA CINEFILĂ Cristian-Gabriel GHINEA, Filme de Oscar la Cinema 3D Oravița/p. 23-25PE ARIPILE POEMULUITraian VASILCĂU, Arta iertării /p. 26ACOLADE Cristian-Gabriel GHINEA, 1 Martie – semnificații și legende/p. 27-28 3CEEA CE SE VEDE ȘI CEEA CE NU SE VEDE/p. 29 CLĂDIRI ȘI ISTORIE Cronologia pentru vechea Grădină de Vară „Coroana”, Oravița/p. 30-31ORAVIȚA ÎN ISTORIA ȘI CULTURA NAȚIONALĂ Doru ILANA, Timpul Poeților – Poeții Timpului. Gheorghe Azap, 1939-2014/p. 32-33Ionel BOTA, Melancolia, ca anticipare a tragicului în proza lui MihaiMoldovan, 1950-2016 /p. 33-35EVENIMENT***, Colocviul „Confluențe Vest” al Revistelor de Cultură din VestulRomâniei /p. 36

Fotograf i i : Arh iva Eminescu, Vasile Chețan, Cristian GabrielGhinea, Ionel Bota,

„Foaia Oravitei”, nr. 252, Februarie 2016,

Documents

Transcript of „Foaia Oravitei”, nr. 252, Februarie 2016,