VC.Ab@KEyrS

FLORILEDE LA MANSARDA

Traducere din liniba engleziEMILIA CRISTEA

d&l}

CUPRINS

PARTEA iNrAr......... 7

Prolog .. 9

Rimas-bun, tdticule! 11

Drumul spre bogilie 43

Casa bunicii.................. 59

Mansarda... 72

Minia lui Dumne2eu................ 92

Povestea mamei........ 102

Minutele trec ca orele......'.... lzL

Cum si cultivi o gr[dini 136

Sirbitori.... 172

Petrecerea de Criciun. 204

Incursiunea lui Christopher qi consecin[ele ei...........'.... 216

Iarna cea lung6, gi primivara, 9i vara....... 229

PARTEA A DOUA.... 24s

Crescind in ani gi-n in!e1epciune............ 247

O bucifici de rai.......... 273

O dupi-amiazi p1oioase.................. 284

Cum si-{i faci rost de un prieten.................. Zg3

Invegminte azd, toate zilele in albastru,

dar pistreazi una pentru negru....... 327

Evadarea.... 393

Sfhrgituri, inceputuri.. 412

Epilog........ 4ZB

Prolog

CAt e de nimerit si vezi speranfa in lumina de aur a acelui

soare pe care noi rareori il vedeam! $i, in timp ce incep si tran-scriu din vechile jurnale cu insemniri pe care le-am {inut wemeindelungati, imi vine un titlu inspirat. Deschide fereastra Si staiinlumina soarelui. Totugi, ezit si numesc povestea noastri astfel.

Mi gAndesc ci noi am fost mai curAnd nigte flori la mansardi.Flori de hdrtie. Aduse pe lume in culori vii, au pilit gi gi-au

pierdut strilucirea in timpul acelor zile nesfArgite, cumplite,mohorAte, de cogmar, cind speran[a ne finea prizonieri, iarlicomia, captivi. Dar nu am putut niciodati si colorim in gal-ben nici micar una dintre florile noastre de hArtie.

Charles Dickens iqi incepea deseori romanele cu naqterea

protagonistului gi, cum atAt eu, cat $i Chris il consider[m auto-rul nostru preferat, i-ag reproduce stilul - daci ag fi in stare.

Dar Dickens a fost un geniu niscut pentru a scrie fnrn difi-cultate, in timp ce fiecare cuvint pe care eu il agtern pe hirtiee scildat in lacrimi, in singe amar, in fiere, bine amestecate curuqine gi vinovi{ie. Credeam c[ nu aveam si cunosc vreodatlrusinea sau vinovi{ia, ci acestea erau nigte poveri menitealtora. Anii au trecut, gi sunt mai bltrini gi mai infeleaptiacum, gi am devenit toleranti. Furtuna de minie ce se dezlin-

luia odinioari in sufletul meu gi-a domolit clocotul ca si potscrie, sper, in lumina adevirului gi cu mai pulind uri qi pre-judecati decit ag fi fbcut-o cu ci[iva ani in urm6.

10 VC. Andrews

Aqadar, asemenea lui Charles Dickens, mi voi ascunde inspatele unui nume fals in aceastl operi de ,,fic{iune.i gi voi triiin locuri inchipuite, gi mi voi ruga lui Dumnezeu si fie rinificei vizali atunci cAnd vor citi ceea ce am de spus. Cu siguranfi,Domnul, in nesfirgita Lui mili, va avea griji ca ,rr..r, editorplin de inlelegere sl-mi adune cuvintele intr-o carte gi si miajute si ascut cu{itul pe care sper si-l m6.nuiesc.

Rimas-bun, tlticule!

Pe cAnd eram copil, de mult, in anii cincizeci, credeam cuadevirat ciL tot restul viefii mele avea si fie asemenea unei zilelungi, perfecte de vari. La urma urmei, aqa a qi inceput. Nu amprea multe de povestit despre mica noastri copilirie, in afarafaptului ci am fost foarte fericifi, gi pentru asta ar trebui si fiuveqnic recunoscitoare. Nu eram bogafi, dar nici s5'raci. Dacdne lipsea ceva din cele necesare, n-ag putea si spun ce anume.Nici daci triiam in lux n-ag putea siL spun cum anume fhri slcompar ceea ce aveam noi cu ceea ce aveau ceila\i, gi nimeninu era mai mult sau mai pulin instirit in cartierul nostru deburghezi. Cu alte cuvinte, ca si nu lungim vorba, eram doarniqte copii obiqnuifi, cu nimic iegifi din comun.

Titicul nostru se ocupa de PR pentru o mare companie pro-ducS.toare de computere din Gladstone, Pennsylvania: popu-lalie, 12 602.Tatii nostru avea un succes uriaq, c5.ci geful luicina deseori cu noi qi se fblea cu munca pe care titicul o inde-plinea, se pare, foarte bine.

- ii dai gata cu figura asta tipic americani, robusti gi devas-tator de aritoasi, gi cu felul tiu garmant de a fi. Pentru numelelui Dumnezeu, Chris, ce om cu scaun la cap i-ar putea rezistaunui tip ca tine?

ii aprobam spusele din toati inima. Tatil nostru era desi-virgit. Misura un metru gi nouizeci, la o greutate de optzecide kilograme, gi avea un pir bogat, blond ca inul qi ondulatatat cat si fie perfect. Ochii lui albagtri ca cerul sciplrau de

12 VC. Andrews

veselie gi poftd de via{d gi de distracfie. Avea un nas drept, niciprea lung, nici prea ingust, dar nici prea lat. |uca tenis gi golfca un profesionist gi inota atit de mult, inc6t era bronzaitottimpul anului. Pleca mereu in pripi in cilitorii de afaceri, zbu-rind cu avionul spre California, Arizona, Hawaii sau chiar qipeste hotare, in timp ce noi rimineam acasd in grija mamei.

- Cdnd intra pe uqi, vinerea, spre sfdrgitul dupa_amiezii (infiecare dupi-amiazi de vineri, cici spunea ci nu iuporta si steadeparte de noi mai mult de cinci zile), chiar dacl ploua sauningea, soarele strilucea atunci cand zdmbetul lui larg gi fericitradia asupra noastrS.

salutul lui tunitor risuna de indati ce titicul lisa din minigeamantanul gi servieta:

- Veni(i gi intimpinali-mi cu sirutiri, daci mi iubiti!Mi ascundeam cu fratele meu undeva in preajma ugii de la

intrare gi, dupi ce titicul igi striga salutul, {dqneam afari dinspatele weunui scaun sau al canapelei gi ne aruncam in brafelelui larg deschise, care ne prindeau de indati gi ne fineau strins,iar el ne inciizea buzele cu sirutiri. zilele d,evineri erau celemai bune dintre toate, cici ni-l aduceau pe titicul din nou acasi.in buzunarele de la costum finea mici daruri; pe cele mai volu-minoase le pistra in geamantan ca si le imparti dupi ce o.intdmpina pe mama, care stitea deoparte gi il agtepta rlbdi_toare s[ ispriveasci cu noi.

Dupi ce ne primeam cadourile din buzunare, eu gi Chris_topher ne dideam inapoi ca s6 o privim pe mimica inaintdndlin, cu buzele arcuite intr-un zAmbet p.i-itoa ce aprindealumini in ochii tatei, iar titicul o lua in brale qi-i examina chipulde parci n-ar mai fi vizut-o de cel pu{in un an.

Vinerea, mlmica petrecea o jumitate de zila salonul deinfrumusetare, igi spila qi-Ei coafa pirul gi-gi flcea manichiura,apoi se intorcea acasi gi se imbiia indelung in api cu uleiuriparfumate. Eu mi aciuam in garderoba ei giagteptam sd o vidiegindintr-un neglijeu transparent. Mlmica ..

"g.r" la misula

de toaleti qi-gi aplica meticulos un strat de machiaj. Iar eu,atit de neribditoare si invif, sorbeam din priviri tot ceea ce

Florile de la mansardd t3

fbcea ea ca si se transforme dintr-o femeie frumuqici qi nimicmai mult intr-o fbpturi riscolitor de frumoasl intr-atAt incAtnici nu p[rea reali. Iar, partea cea mai uimitoare, tata credeaci mama nu se machia deloc! Credea ci natura o crease ne-asemuit de frumoasi.

Iubirea era un cuvint impirfit cu dirnicie la noi acas[.

- Mi iubeqti? Cici eu fhri doar gi poate te iubesc. !i-a fostdor de mine? Te bucuri ci sunt acasi? Te-ai gindit la mine cAt

am fost plecat? in fiecare noapte? Te-ai zvdrcolit in pat, dorin-du-[i si fiu lAngi tine, si te strdng in brafe? Cici daci nu aifbcut-o, Corrine, ag vrea si mor.

Mama gtia exact cum si rispundi la asemenea intrebiri -din priviri, cu goapte dulci gi cu slrut[ri.

intr-o zi, eu gi Christopher ne-am intors in goani de la gcoali,

vintul inghelat impingdndu-ne prin uga de la intrare.

- Scoateli-vi cizmele in hol, a strigat mimica din camerade zi.

O vedeam qezind acolo, in dreptul gemineului, tricotAndun puloverag alb de mirimea unei pipugi. Credeam ce era undar de Cr[ciun pentru mine, pentru una dintre pipugile mele.

- $i dafi-vi jos pantofii inainte si intrali aici, a adi:ugat ea.

Ne-am azvdrlit cizmele, mantourile gi glugile groase in hol,apoi ne-am nipustit in gosete spre camera de zi,pe covorul alb

9i moale. Acea incipere in culori pastelate, decorati ca s[ puniin evidenli frumuse{ea bilaie a mamei, era inchisi pentru noi incea mai mare parte a timpului. Era inciperea unde primeamoaspefi, camera mamei, gi nu ne-am fi putut simfi niciodaticonfortabil pe sofaua de brocart de culoarea piersicii sau pe

scaunele de catifea cu modele in relief. Preferam camera tatei,care avea perelii ciptuqili cu lambriuri de culoare inchisi gi

canapeaua tapilatl cu stofi ecosez aspri, unde puteam si ne

tavilim gi si facem lupte fhri teama de a strica ceva.

-E ger afar[, mimico! am spus eu cu risuflarea tliati intimp ce mi pribuqeam la picioarele ei, intinzAndu-mi tllpile;atre foc. Dar drumul spre casi pe bicicleti a fost de-a dreptul

14 V.C. Andrews

minunat. Toli copacii sclipesc de lurfuri ca diamantele, gi petufiquri atirni prisme de cristal. E un tirdm de basm afari,mimico! Pentru nimic in lume n-ag trii in sud, unde nu ningeniciodati!

Christopher nu a vorbit despre vreme gi despre frumuse(eaei de gheafi. Era mai mare decit mine cu doi ani gi cinci luniqi mult mai infelept decit mine; gtiu asta acum. iqi incilzeatilpile inghelate la fel ca mine, dar o privea pe mimica drept infafi, cu sprincenele incruntate a griji.

Mi-am ridicat gi eu ochii spre ea, intrebAndu-mi ce vedeaChristopher incit si arate o asemenea ingrijorare. Mimicatricota cu migciri rapide gi dibace, trigAnd din cdnd in cdndcu ochiul la instrucliuni.

- Te simfi bine, mimico? a intrebat Christopher.- Sigur ci da, a rispuns ea cu un zdmbet blind gi ingiduitor.-Mie imi pari obositi.Mimica a lisat deoparte puloveragul.

- Am fost la doctor astdzi, a spus ea, intinzindu-se si min-gAie obrazul imbujorat de frig al lui Christopher.

- Mimico! a strigat el, cuprins de panici. Egti bolnav6?Mimica a chicotit domol, apoi gi-a trecut degetele lungi qi

subliri prin zulufii lui ciufuli1i.

- Christopher Dollanganger, eqti prea iste! ca si crezi unaca asta. Am vizut cum te uitai la mine binuitor.

L-a prins de min6, apoi a luat-o gi pe a mea qi le-a agezat peamAndoui pe talia ei rotunjiti.

- Simlili ceva? a intrebat ea, acea expresie tainicl gi satis-ficuti ifindu-se din nou pe chipul ei.

Christopher gi-a smuls mina cu repeziciune, gi fafa i-a deve-nit rogie ca focul. Dar eu mi-am lisat-o pe a mea acolo undeera, intrebdndu-m5 qi agteptdnd.

- Tu ce sim(i, Cathy?Se intimpla ceva neobisnuit sub mAna mea, sub hainele ei.

Carnea ii tremura cu migciri ugoare, vagi. Am ridicat capul giam privit-o linti in ochi, gi pAni in zi:ua de aziincd pot si-mi

Florile de la mansardd 15

amintesc cAt de fermecdtor arita, asemenea unei madone de

Rafael.

- Mimico, prinzul t[u se miqci de colo colo, sau, daci nu,egti balonati.

Cu ochii ei albagtri sclipind de veselie, mlmica m-a indem-nat si ghicesc din nou. Ne-a dat vestea cu o voce suavd gi

preocupati.- Dragilor, o si am un copilag la inceputul lui mai. De fapt,

cdnd am fost la doctor astizi, mi-a spus ci a aazlt doud inimibntand. Asta inseamni ci o si am gemeni... sau, fereascl Dum-nezeu, triplefi. Nici micar tatSl vostru nu gtie inci, aga ci slnu-i spuneli inainte si apuc eu si-i dau vestea.

Niucitl, am aruncat o privire citre Christopher ca si-i vidreacfia. Pirea uluit gi inci stAnjenit. M-am uitat din nou lachipul adorabil, luminat de foc al mamei. Apoi am sirit inpicioare gi am luat-o Ia goani spre camera mea.

M-am azvdrlit pe pat cu fafa in jos gi am inceput si bocesccAt mi linea gura. Bebelugi - doi sau mai mul1i! Eu eram me-zina! Nu voiam si apari gi s6-mi ia locul nigte bebeluEi smior-ciili gi plAngiciogi! Am plins in hohote qi am dat cu pumnul inperne, cici voiam sI rinesc ceva, daci nu pe cineva. Apoi m-amridicat in capul oaselor gi m-am gindit si fug de acasi.

Cineva a ciocinit uqor Ia u$a mea inchisi gi zivoriti.- Cathy, a spus m.una, pot si intru ca si vorbim despre asta?

-Pleaci de aici! am urlat eu. i1i urisc deja bebeluqii!Da, gtiam ce mi a$tepta pe mine, sora mijlocie, cea de care

pirinfilor nu le plsa. Urma si fiu uitati; si nu mai am partede daruri in zilele de vineri. Tata nu avea si se mai gAndeasci

decAt la mimica, la Christopher qi la bebelugii aceia nesuferilicare aveau si imi ia locul.

Tata a venit la mine in acea seari, curAnd dupi ce a sositacasi. Descuiasem deja uga, in caz cd ar fi vrut si mi vad6. Amazvirlitpe furig o privire ca si-i vid fa[a, cici il iubeam nespus.

Pirea trist qi clra o cutie voluminoasi, impachetati in foiliargintie, cu o fundi imensi de satin roz in vdrf.

16 V.C. Andrews

- Ce a mai fbcut Cathy a mea? a intrebat el cu blindefe, intimp ce eu trigeam cu ochiul pe sub bra!. Nu mi-ai alergat inintAmpinare atunci cdnd am ajuns acasi. Nu mi-ai dat bine{e;nici mdcar nu te-ai uitat la mine. Cathy, mi doare sufletul cdndnu-mi alergi in brafe gi nu mi sirufi.

Nu am scos nici o vorbl, dar m-am rostogolit pe spateca si-l pironesc cu o ciutituri crunti:. Nu qtia ci eu trebuia sirimdn favorita lui pini la sfhrgitul viefii? De ce se apucaserl elEi mimica si trimiti dupi mai mulli copii? Doi nu erau de ajuns?

Titicul a oftat, apoi a venit si se ageze pe marginea patului.- $tii ceva? E prima oari in viafa ta cAnd te-ai uitat aga urit

la mine. E prima vineri cdnd nu ai alergat si-mi sari in bra{e.Poate ci nu m5. crezi, dar nu mi trezesc cu adevirat la viafipdnd nu ajung acasi la sfirgitul siptimdnii.

Stiteam bosumflatd, refuzAnd si md las convinsi. De acumincolo, tdticul nu mai avea nevoie de mine. Avea un biiat gi odroaie de bebelugi smiorcii{i pe drum. Nimeni nu avea si-gimai aminteasci de mine in mullimea aceea.

-Mai gtii qi altceva, a inceput titicul, urmirindu-mi indea-proape. Obignuiam si cred, prostegte poate, ci, daci m-ag in-toarce acasi vinerea fdri si aduc nici micar un singur darpentru tine gi pentru fratele tiu... Chiar qi aqa, inci mai cre-deam ci amindoi a{i alerga nebunegte spre mine gi mi-afi urabun-venit acasi. Credeam cI mi iubea(i pe mine,nu cadourilemele. M-am ingelat crezind ci v-am fost un tati bun, gi ci amreugit cumva si vi cigtig iubirea, gi ci gtifi ci vefi avea intot-deauna un loc imens in inima mea, chiar daci eu gi mamavoastri mai avem incd o duzini de copii. Ficu o pa:uzd,, oftd.,iar ochii albagtri i se umbriri. Cathy a mea, credeam eu, gtie civa fi fetifa mea speciali, pentru ci a fost prima mea fetili.

I-am aruncat o privire riniti gi plini de minie.- Dar daci mimica o si nasci inci o fatl, aisi-i spui acelagi

lucru gi ei! am spus eu cu vocea gatuiti.- Aqa am si fac?

- Da, am suspinat eu, cu atita durere in suflet incAt eram instare si urlu deja de gelozie. S-ar putea chiar si o iubegti maimult decirtpe mine, ci doar o si fie mai mici gi mai drigdlagi.

Florile de la mansardd 17

- S-ar putea s[ o iubesc la fel de mult, dar nu mai mult decAt

pe tine. Tata qi-a intins bra[ele citre mine, iar eu nu am mai

putut si rezist. M-am azvfulit in bralele lui gi m-am agifat de

el cu toati puterea. $Eg, *-a alinat el in timp ce plAngeam.

Nu plAnge, nu fi geloasi. N-o s[ pierzi nici un dram din iubirea

noastri. $i, Cathy, bebeluEii adevirali sunt mult mai amuzanli

decAt pipuqile. Mama ta o s[ fie ocupati pAni peste cap, aqa cise va bizui pe ajutorul tiu. CAnd eu o si fiu departe de casi,

o si mi simt mai bine gtiind ci mama ta are o fiici' iubitoare

care va face tot ce-i sti in putere ca noi toli s[ ducem o viafimai buni gi mai ugoari. Titicul gi-a lipit buzele de obrazul

meu brizdat de lacrimi. Haide, deschide-fi cutia 9i spune-mi

ce crezi despre ce giseqti iniuntru.Mai intii a trebuit sd-l inlbuq cuzecide sirutiri qi sd-l string

in brale din risputeri ca si riscumpir nelinigtea ce-i apiruse in

ochi din cauza mea. in cutia aceea frumoasi se afla o cutie mu-

zicald argintie confeclionatl in Anglia. Cdnta o melodie, iar o

balerini in rochie roz se invArtea incetigor in fala unei oglinzi.

- O pofi folosi qi pe post de caseti pentru bijuterii, mi-a

explicat titicul, strecurindu-mi pe deget un inelug de aur cu

o piatri rogie pe care el o numea granat. Din clipa in care am

vizut cutia, mi-am dat seama ci trebuie s[ fie a ta. $i cu acest

inel mi leg si o iubesc pe Cathy a mea pu[intel mai mult decAt

pe oricare alt[ fiici - atit timp cdt ea pistreaz[ acest secret

doar pentru ea.

intr-o zi insoriti de marli din luna mai, tlticul se afla acasi.

Timp de doui siptimAni titicul tot stiruise pe l6ng[ casi,

aqteptdnd si apari bebeluqii. Mimica pirea irascibili 9i incor-

dati, iar doamna Bertha Simpson flcea de mincare la noi in

bucitirie, uitindu-se Ia Christopher gi la mine cu un zAmbet

comp[timitor. Doamna Simpson era d[daca noastri cea mai de

incredere. Locuia in casa de allturi qi spunea mereu ci mimicaqi titicul aritau mai degrabi ca frate qi sord decdt ca so! 9i solie'

Era genul de persoanl cu fire aspri qi ldfnoasi, care rareori are