Fiziol.cavit. Bucale Final

7/23/2019 Fiziol.cavit. Bucale Final

http://slidepdf.com/reader/full/fiziolcavit-bucale-final 1/24

I. Fiziologia cavităţii bucale

Segmentul incipient al tubului digestiv uman şi-a adaptat în evoluţie astfel

elementele sale componente, încât utilizând o singură pârghie osoasă mobilă,mandibula, să realizeze funcţii protective, funcţii digestive, respiratorii, fonatoriişi mimice. Compleitatea morfologică şi funcţională a regiunii devenită specificumană, sistem cranio-facial, sistem dento-facial, sistem stomatognatic, sistemdento-mailar.!orfologic, din componenţa variată a sistemului fac parte"

ansamblul osos #cele $ mailare, articulaţia temporo-mandibulară-%&!,dinţii' ca suport pasiv de susţinere şi rezistenţă

ansamblul muscular, ca suport activ generator al forţei în regiune

părţile moi orofaciale, limba, glandele salivare, parodonţiul, nervii şi vasele,completează cele $ ansambluri, esenţiale sistemului.(ezvoltarea ontogenetică a sistemului dento-mailar începe din a )-a

săptămână de viaţă intrauterină, când se formează cavitatea bucală primitivă * stomodeum şi continuă apoi cu participarea materialului primului arc branhial.+uncţional, sistemul dento-mailar al omului realizează" masticaţia, deglutiţia,fonaţia şi mimica. ndeplinirea oricărei dintre aceste funcţii, este făcută prinmobilizarea mandibulei cu autorul muşchilor mobilizatori dependenţi desistemul nervos central.

. Cavitatea bucală ca zonă refleogenă" reflee motorii şi secretorii"

Cavitatea bucală este una din regiunile organismului cel mai mult epusinfluenţei mediului înconurător.

/eceptorii cavităţii bucale transformă stimulul în influ nervos,condificându-l. 0nteroceptorii culeg informaţii din vase. 1teroceptorii asigurăsensibilitatea tactilă, termică profundă dureroasă. /eceptorii tactili au densitateacea mai mare la nivelul buzelor, vârfului limbii, mucoasa palatului dur, gingii,

zone cu sensibilitate maimă a organismului. /eceptorii tactili au rol şi de presoreceptori actionând în urma unei deformaţii a ţesuturilor sub influenţa presiunii. /eceptorii senzaţilor termice, au densitatea mai ridicată la nivelul buzelor şi limbii. /eceptorii senzaţiei dureroase se găsesc sub formă determinaţii libere amielinice sau mielinice la nivelul mucoasei, muşchilor,articulaţei, periostului.(inţii prezintă o mare sensibilitate la nivelul dentinei şi pulpei dentare cât şi lanivelul parodonţiului. /eceptorii gustativi #eteroreceptorii senzoriali-chemoreceptori' localizaţi în mod deosebit la nivelul suprafeţei dorsale a limbii,

şi secundar la nivelul palatului dur şi a vălului, mucoasei ugale, a epiglotei,asigură culegerea senzaţiilor, gustului cu mare importanţă în procesul masticaţei



şi al întregii funcţii digestive. /eceptorii musculari * proprioceptorii * participăatât la actul masticaţei cât şi la celelalte acte motorii şi la nivelul sistemuluidento-mailar.

2rin densitatea bogată şi compleă a tuturor receptorilor amintiţi,

cavitatea bucală constituie o zonă refleogenă deosebit de importantă./efleul poate fi definit ca legătură între ecitarea unei suprafeţe senzitive sausenzoriale şi o anumită reacţie efectorie, sau ca transformare a unei stimulărisenzitive * senzoriale, într-o reacţie efectorie. /efleele pot fi elementare şicondiţionate. /efleele elementare simple sau complee, pot fi somatice şivegetative. 1fectorul în cazul refleelor somatice este musculatura striată, pecând la refleele vegetative sunt glandele şi muşchii netezi ai vaselor şiviscerelor. /efleele elementare au căi preformate, sunt înăscute, celecondiţionate sunt legate de zona integrativă cea mai superioară, reprezentată laom de scoarţa cerebrală.%stfel ca punct de plecare la nivelul cavităţii bucale, deosebim reflee motorii şisecretorii. Cele motorii sunt reprezentate prin refleul maseterin, refleulsuptului, refleul de ridicare şi coborâre a mandibulei din actul masticaţei,vorbirii, refleul degluţiei, refleul de vomă./efleele secretorii sunt reprezentate la acest nivel de secreţia salivară, iar încelelalte segmente ale tubului digestiv de secreţia gastrică, biliară, pancreatică,intestinală. 3i secreţia lacrimală poate avea uneori punct de plecare, de la acestnivel.(upă funcţia lor, refleele desfăşurate la acest nivel pot fi de reglare a poziţiei "

refleul de contracţie tonică a muşchilor, refleul maseterin4 de nutriţie" supt,masticaţie, deglutiţie, secreţie salivară, gastrică, biliară, pancreatică4 de apărare "refleul cutanat, vărsătură, tuse, strănut, lăcrimare.Căile ascendente senzitive conduc imuplsurile de la acest nivel şi suntreprezentate de ramurile unor nervi cranieni" trigemeni, facial, glosofaringian,vag.

5ervul trigemen, reprezintă calea nervoasă principală şi are ) nuclei senzitiviaşezaţi perechi cu urmatoarele funcţii "a' mezencefalic cuprinde mase neuronale din desmodonţiu care nu sunt aşezate

în ganglionul semilunar 6asser, şi nucleul mezencefalic. 2relucrează şi transmiteecitaţiile venite din proprioceptorii muşchiului temporal, maseter şi

pterigoidian intern, desmodonţiu, creşte alveolare, sensibilitatea profundă şidurerea musculară. b' nucleul principal al trigemenului, este aşezat între nucleul mezencefalic şimotor protuberaţial al trigemenului şi coboară pe porţiunea laterală a bulbului

până în măduva cervicală unde face coneiuni #tract 7 spinal'. 2relucrează şitransmite maoritatea ecitaţiilor eteroceptive din regiunile corespunzătoarecelor ) ramuri. 1ste nucleul integrator al masticaţei, posedă zone neuronale

activate atât de stimuli presorectori cât şi proprioceptori intrafuzali, alte zonesunt activate prin zone distanţate diferite. 0ntegrarea se eplică prin calea finală

$



comună. 8a nivelul lui eistă o anumită somatotopie" ecitaţiile cutanate dinregiunea frunţii aung în partea inferioară, cele din regiunea mandibulară se

proiectează în partea supeioară a nucleului.c' nucleul 7 tract spinal prelucrează şi transmite ecitaţii din întreg tractul

trigeminal. 5ucleii senzitivi trigeminali au rol în reflee monosinaptice ale muşchilor masticatori. n general teritoriile de inervaţie senzitivă ale nervului trigemenînconoară orificiul bucal sub formă a ) inele concentrice.

Calea sensibilităţii ascendente a trigemenului începe prin cele ) ramuri"nervul oftalmic, culege stimuli din tegumentul frunţii, pleopa superioară, globocular, cornee, conunctiva, plafon al cavităţii nazale, piramida nazală.

5ervul mailar superior, culege stimuli din regiunea infraorbitală, bolta palatină, cavitatea nazală, gingia supeioară şi dinţii de pe arcada mailară, buzasupeioară.

5ervul mandibular culege stimuli din regiunea temporală, parotidă,maseterină supeioară, buza inferioară, planşeul bucal, gingie, parodonţiu, dinţiide pe madibulă. 2rin porţiunea motorie culege sensbiliatea proprioceptivă amuşchilor masticatori" maseter, milohioidian, pantece anterior digastric,temporal, pterigoidian intern şi etern .

+ibrele celor ) ramuri pătrund în cutia craniană în ganglionul 6asser * primul neuron, aonii formează trunchiul trigeminal ale cărui fibre în parte seîmpart"dendritele primului neuron al căii proprioceptive formează rădăcina

mezencefalică ascendentă trigemenului ce se termină în nucleul mezencefalicaonii neuronilor 6asserieni ce conduc sensibilitatea dureroasă formeazărădăcina descendentă spinală a trigemenului ce coboară prin bulb în substanţagelatinoasă a măduvei #C$' nucleul tractului spinal. %onii acestui nucleu seîncrucişează pe linia mediană, apoi se alătură tractului spino-talamic lateral, lanivelul talamusului fac sinapsă *al doilea neuron, în neuronii nucleului ventro-

postero-laterali. %onii ce asigură sensibilitatea tactilă şi proprioceptivă pleacădin nucleii mezencefalic, protuberenţial, se încrucişează pe linia mediană, , ceface sinapsă * cu al doilea neuron în nucleul ventral postero-median. %onii

nucleilor talamici se termină în corte, partea inferioară a girusului post centralariile ),,$ la nivelul ultimului * al treilea neuron senzitiv.

Calea sensibilităţii din teritoriul nervului facial, glosofaringian, vag dupătractul solitar au aceeaşi cale şi proiecţie corticală.

6losofaringianul culege sensibilitatea din mucoasa timpanului şifaringelui, vagul din urul conductului auditiv etern, al tegumentului regiuniiretroauriculare a mucoasei faringo-faringiene. &runchiurile nervoase ale acestor nervi sunt formate din dentritele primilor neuroni care se găsesc în ganglionulgeniculat #facial' %nders şi 1hrenriter #glosofaringian' ugular #vag'. %onii

acestor neuroni aung în bulb în nucleul solitar * al doilea neuron. (e aici aoniise încrucişează median, aung în talamus, în nucleul ventral postero-medial al

)



treilea neuron. %onii acestuia se termină în girusul postcentral, parteainferioară.

2roiecţia corticală prezintă o somatotopie precisă la nivelul arieisomatice, senzitive primare #),,$' a lobului parietal şi aria secundară

somestezică de-a lungul buzei superioare a şanţului lateral. /eprezentareacorticală a percepţiei senzitivo-senzoriale din cavitatea bucală şi tegumentulfeţei depăşeşte cu mult umătatea zonei ocupată de percepţia somestezică aîntregului corp. %ceasta denotă importanţa fiziologică a senzaţilor produse încavitatea bucală. ntre corteul senzitiv şi cel motor eistă neuroni intermediaricare transmit, selectează şi prelucrează impulsurile.

8a nivelul homunculusului motor răsturnat se observă o arie motorieecesiv de mare, corespunzătoare frunţii, ochilor, buzelor, mailarului, limbii,faringelui şi zonele a căror ecitaţie produce vocalizarea. /eprezentarea este înraport nu cu mărimea segmentului, ci cu importanţă funcţională, fiind cu atâtmai întinsă, cu cât funcţia motorie este mai fină şi diferenţiată. n circumvoluţiafrontală ascedentă, aria motorie primară se suprapune câmpului 9 :rodman * aici este aria primară masticatorie, lateral de ea se află cea secundară cedeserveşte muşchii feţei şi muşchii masticatori de aceeaşi parte4 ariasuplimentară răspunde de mişcările mandibulei efectuate în fonaţie şi decoordonare a mişcării mandibulare cu mişcările capului, feţei şi gâtului. Scoarţamotorie iniţiază dinamica mandibulară în scop masticator, fonetic.

Căile descendente. 0mpulsurile pleacă de la nivelul scoarţei motorii princăile piramidale, din care se desprind fibre cortico-spinale pentru muşchii

trunchiului şi corticonucleare pentru muşchii etremităţii cefalice, muşchiisistemului stomatognat. &raiectul fibrelor corticonucleare poate fi direct sau încrucişat pe liniamediană la nivelul trunchiului cerebral. (upă încrucişare, fibrele corticonucleareaung în nucleii motori ai nervilor cranieni, unde fac sinapsă cu neuronii motorişi trigemenului, facialului, hipoglosului, iar de aici fibrele se distribuiemuşchilor. /amura motorie a trigemenului inervează" maseter, terporal,

pterigoidian intern * etern, milohioidian, pantece anterior digastric. 5ervulfacial inervează" muşchiul orofacial, nervul hipoglos" muşchii limbii, muşchiul

genohioidian şi muşchii subhioidieni, eceptând muşchiul miohioidianul careeste inervat de trigemen.

$./olul receptorilor bucali în menţinerea homeostaziei"

;omeostazia reprezintă menţinerea constantă prin însăşi structuraorganismului, a acelor valori chimice, umorale, etc, ce sunt indisponibile pentru

asigurarea funcţiilor normale ale individului. ;omeostazia nu se referă numai lamediul intern, ci la toate procesele fiziologice. Ca atare, putem vorbi de multiple

9



aspecte ale homeostaziei, începând de la celulă şi până la comportamentulansamblului organsismului. 8a nivelul cavităţii bucale au fost evidenţiateinfluenţe generale, metabolice, nervoase din organism. (ar şi proceselemetabolice şi nervoase ce se desfăşuară în structurile acestei cavităţi, pot

determina modificări reflee în diverse ţesuturi şi organe. (eci putem vorbi de participarea receptorilor bucali, inclusiv a celor de la nivelul aparatului dento-mailar la homeostazia organsismului cât şi de o homeostazie întrecomponentele cavităţii bucale, respectiv ale aparatului dento-mailar.;omeostazia nu înseamnă o lipsă de modificare, ci un oc continuu întreanumite limite cantitative impuse de dinamica echilibrului biologic. 1a are la

bază procesul fiziologic de retroaferentare * coneiune inversă * feed-bac<. 2rinconeiunea inversă se asigură o interacţiune între efect şi cauză, corectareafăcându-se totdeauna de la efect la cauză"

- . Se cunoaşte eliminarea şi la nivelul cavităţii bucale a substanţelor nocive #corpi cetonici, uree, metale grele', în cazul intoicaţiilor endogene,medicamentoase sau a microorganismelor.

- $. =scaciunea regiunii orofaringiene determina senzaţia de sete curestabilirea echilibrului hidric.

- ). !enţinerea troficităţii mucoasei bucale realizată şi prinintermediul receptoriile, contribuie atât la protectia ţesuturilor subdiacente faţăde agenţi mecani, termici, chimici, infecţioşi, de la nivelul mediului bucal sauetern, cât şi la desfăşurarea normală a funcţilor la acest nivel. - 9. Stimularea secreţiei salivare în afara aportului alimentar, asigură

menţinerea umidităţii mucoasei în vederea articulării cuvintelor în timpulvorbirii. %daptarea secreţiei salivare cantitativ şi calitativ #p;, mucina,componenţi cu rol antiseptic' în funcţie de natura alimentului, contribuie larealizarea homeostaziei funcţiei de digestie.

- >. n cursul alimentării, stimuli complecsi solicită mai mulţireceptori. Comunicarea nazofaringiană * celulele olfactive, prezenţa alimentelor

pe limbă, stimulează eteroreceptorii tactili, termici, eeteroreceptori senzoriali * mugurii gustativi, proprioceptorii, simţul mirosului, sau olfacţia, are rol deapărare, sesizând substanţele alimentare în putrefacţie, prin mirosul respingător

şi nefolosirea lor. /eceptorii gustativi prin aşezarea la nivelul cavităţii bucale ceconstituie polul superior al tubului digestiv, împiedică ingerarea substanţelor nocive, a alimentelor alterate, şi declanşează în mod refle secreţiile digestive.

- ?. !asticaţia, secreţia salivară, gustaţia, deglutiţia sunt acte care sedesfăşoară prin intermediul receptoriilor bucali, acte care perticipă lahomeostazia funcţiei de digestie, iar aceasta la homeostazia întregului organism. - @. +izinomia feţei * mimica nu are un aspect static, ci variază cuacţiunea muşchilor subiacenti. %spectul feţei se modifică în permanentă pentru aeprima veselie, tristete, etc. 2rin rolul funcţional de eteriorizare, de

comunicare a stărilor afective, fizionomia participă atât la homeostazia

>



sistemului dento-mailar, cât şi în caz de tulburăre a ei prin influenţa negativă astării neuropsihice a individului asupra homeostaziei întregului organism.

2entru a eemplifica realizarea coneiunii inverse respectiv ahomeostaziei în cadrul sistemului dento-mailar, ne referim la actul motor

simplu, de secţionarea a unui aliment introdus între cele $ arcade. 2rin comenzicorticale se asigură precizia mişcărilor mandibulei. n cursul mişcării desecţionare, ca rezultat al contracţiei musculare, scoarţa este informată deeficienţa contracţiilor musculare faţă de efortul de secţionare necesar. Când

presiunea de secţionare este prea mică * contracţie izometrică redusă, estenecesară intervenţia şi altor unităţi motorii ca secţionarea să reuşească. 0nverscând presiunea de secţionare este prea mare, se reduce contracţia izometrică. - A. n fine, fonaţia * vorbirea articulată prin milocirea căreia omulîşi eteriorizează gândirea, ca miloc de comunicare între membrii societăţii,este implicată în homeostazia socială.

). Simţul gustului "Simţul gustului reprezintă milocul de apreciere al calităţilor sapide ale

substanţelor solvite. Segmentul periferic se situează la nivelul papilelor gustative ale limbii4 lacopii şi tineri eistă câmpuri gustative accesorii #palatul moale, stâlpii faringelui,mucoasa obrailor'.

2apilele gustative prezintă 9 forme" caliciforme, mari, A-$ dispuse în 7lingual, cu vârful orientat posterior" fangiforme situate la vârf şi în cele $B)anterioare ale limbii #$'4 foliate pe marginile laterale ale limbii #>' şifiliforme, cele mai răspândite, pe faţa dorsală, fără rol gustativ. /eceptorii * chemoreceptori - sunt localizaţi în papilele gustative şi au formăovoidă cu lungimea de @µ şi lăţimea de 9µ. Conţin ) tipuri de celule"-receptoare gustative #9-$ pentru fiecare mugure', cu formă alungită ce prezintăla polul apical microvili #prelungiri', cili gustativi, ce aung prin polul gustativ lasuprafaţa limbii4 polul bazal e inserat pe membrana bazală a epiteliului şi

înconurat de fibre nervoase ale nervilor craniani 700, 0D, D, cu care realizeazăsinapse" celule de susţinere de formă plata, curbată cu incluzii lipidice şitonofibrile în citoplasmă4 - celulele bazale bogate în mitocondrii reprezintă bazacelulară a mugurelui înlocuind după zile celulele senzoriale. +ibrele nervoasese dispun în urul mugurelui gustativ.

Calea gustativă. %onii protoneuronilor #din nucleii nervilor cranieni'merg prin intermediarul lui Erinsberg #facial' pentru cele $B) anterioare alelimbii, prin nervul glosofaringian pentru B) posterioară, prin nervul vag pentrufaringe şi valul palatin şi aung în neuronii tractusului solitar bulbar unde fac

sinapsă cu denteroneuronii. %onii acestora, după încrucişare prin lemnisul

?



medial aung în nucleul posteroventral al talamusului. %onii celui de-al )-leaneuron de aici merg la scoarţa cerebrală. Segmentul central * corteul cerebral de la nivelul girusului postcentral #câmp9) :rodmann', alături de sensibilitatea tactila, termică a limbii.

Stimularea mugurilor gustativi. 1citanţii * substanţele sapide trebuie săîndeplinească anumite condiţii de stimulare"- solubilizarea într-un mediu lichid, saliva este mediul ideal4 să acţioneze

sub formă de soluţie ionică4- să aibă o anumită temperatură #optimă )A°C' când sunt introduşi în

cavitatea bucală4- răspândirea şi omogenizarea substanţelor pe suprafaţa receptoare4 în

acest sens eistă recepţie pasivă, când substanţele acţionează asupra limbiiimobile #durata stimulului mai mare' şi activă, prin mişcările limbii, perioada de

latenţă se scurtează.Saliva în procesul stimulării are un triplu rol" solvent al substanţelor sapide, diluarea substanţelor prea concentrate, curăţirea mucoasei de ramăşiţelesubstanţelor care au acţionat anterior făcând posibilă o noua recepţie. 1citaţiiledureroase frânând secreţia salivară scad şi senzaţia gustativă.

/eceptorii gustativi sunt sensibili şi când substanţele sapide apar în sângecirculant #determinarea timpului de circulatie'.

n procesul de ecitare al mugurilor gustativi distingem"faza prenervoasă de activare a receptorilor prin traversarea porului

gustativ de către substanţa sapidă. 2orul activează ca un diafragm în reglareacantităţii substanţei sapide solvite4 aceasta are la bază interacţiunea proteinelor celulare din membrana porilor, cu grupările tiolice şi cu oligoelementele4

faza nervoasă, când substanţa sapidă vine în contact cu microviliicelulelor senzoriale. Cu autorul microelectrozilor în celula receptoare a fostînregistrat un potenţial de receptor şi un potenţial de acţiune.

2rin substanţele sapide adsorbite pe membrană * ia naştere un potenţialreceptor, care după atingerea valorilor prag, generează potenţialul de acţiune cese propaga prin nervii gustativi la centrii. n privinţa genezei, potenţialulreceptor s-ar datora modificării permeabilităţii membranare pentru ionii de 5a,

datorită interacţiunii unei părţi a moleculei sapide cu o proteină specifică de pemembrana celulei gustative. +ibrele senzitive care conduc impulsurile gustativeau un diametru de 9-?µ cu viteză de conducere lentă, eplicând perioada delatenţă lungă de la ecitarea mugurilor până la apariţia senzaţiei gustative.

n cursul alimentării, stimuli complecşi solicită mai mulţi receptori princomunicarea nazofaringiană * mucoasele olfactive" prezenţa alimentelor pelimba stimulează receptorii tactili, termici, şi proprioceptorii, dar dintre toate,informaţia specifică cea mai mare este adusă de simţul gustului prin 9 calităţifundamentale" dulce, acru, sărat, amar. 8imba este obişnuit sensibilă la toţi cei 9

stimuli, dar unele suprafeţe nu sunt sensibile în mod egal" vârful limbii e sensibilîn special la dulce, marginile laterale la acru şi sărat, baza limbii e sensibilă la

@



amar. (e asemeni putem percepe o gamă variată de senzaţii gustative princombinarea gusturilor fundamentale.

6ustul dulce e dependent de grupările chimice F; şi CF pentrusubstanţele organice #mono-, di- şi polizaharide, glicerol, alcool, aldehide,

cetone', cât şi de prezenţa ionilor metalelor grele #plumb, beriliu', ca şi de oanumită conformaţie spaţială. 6ustul amar este dat de unii alcaloizi #morfina,stricnina, chinina', de glicozizi, de săruri de magneziu, de calciu, de sărurile

biliare * #gustul amar în icter prin difuziunea lor din sânge la nivelul mugurilor gustativi'. 6ustul sărat este dat în specal de cationii sărurilor ionizabile 5aG,CaGG, 8iG, HG. 6ustul acru se datoreşte prezenţei ionilor de hidrogen, dar laaceeiaşi concentraţie, acizii organici sunt mai acri, comparativi cu cei minerali.(ar gustul nu este determinat numai de structura, solubilitatea, greutateamoleculară a substanţelor, ci de dispariţia spaţială, fapt ce stă la bazainteracţiunii substanţa sapidă * membrană, în generarea potenţialului receptor.

2rin ecitarea nervului, coarda timpanului şi aplicarea substanţelor pelimbă, răspunsurile electrice diferite demonstrează în plus că intervin şi alţifactori specifici fiecărui gust. !ai trebuie subliniat, că unele substanţe potacţiona concomitent asupra mai multor tipuri de receptori #acizii în soluţiediluată au gust acru, iar în cea concentrată produc senzaţie de arsură' caecitaţiile gustative simultane se influenţează reciproc #de e" o soluţie diluatăde zahăr dă senzaţia de dulce, mai puternică dacă conţine şi puţină 5aCl'. 2ragul sensibilităţii gustative reprezintă concentraţia minimă de substanţă însoluţie, aplicată pe suprafaţa limbii, ce determină senzaţia gustativă liminară.

2entru ;Cl pragul este soluţia de ,I !, pentru 5aCl soluţia de . !, pentru zaharoză soluţia de , !, iar pentru chinină, receptorii sunt cei maisensibili, pragul este soluţia de ,A !. Capacitatea de diferenţiere asenzaţiei gustative la om este mica, pentru a detecta o modificare în concentraţiaunei substanţe aceasta trebuie să fie de )J.

2ragul sensibilităţii gustative, poate fi influenţat de temperatură, durată deaplicare, suprafaţa de stimulare, lumină.

Sensibilitatea gustativă este redusă la copii, devine maimă la adult şi sereduce la vârstele înaintate. Senzaţia de foame creşte acuitatea gustativă, dar

când nu e satisfăcută scade pentru dulce, sărat şi creşte pentru amar. %daptarea gustativă. /eceptorii gustativi prezintă o mare adaptabilitate.Senzaţia provocată prin stimularea unui receptor dispare chiar dacă stimulul

persistă, datorită fenomenului de adaptare. (e aceea, ca gustul unei mâncări placute să persiste, e plimbată prin gură, stimulându-se astfel receptoriineadaptaţi. 2entru substanţele dulci, adaptarea apare în $-) minute, senzaţia desărat dată de soluţia de 5aCl dispare în @ secunde. +enomenul adaptării e cu atâtmai rapid cu cât ecitantul e mai slab4 crescând intensitatea scade adaptarea

pentru o perioadă de timp, pentru a reapare la un nou stimul. Studiile au arătat că

adaptarea este un proces periferic legat de instalarea potenţialului de receptor,

A



eistând reducerea impulsurilor nervoase paralel cu scăderea senzaţiei gustative.%daptarea la nivel central are loc printr-un mecanism comple.

Contrastul gustativ reprezintă recunoaşterea unuia sau altuia din gusturilefundamentale dintr-un amestec de gusturi. /ecunoaşterea poate fi făcută

simultan sau succesiv şi stă la baza rafinamentelor alimentare.!odul codificarii senzaţiei gustative care stă la baza discriminării, admiteo participare periferică în care ecitantul cuprinde un ansamblu de celule şi fibrenervoase cu praguri de ecitabilitate diferite. %stfel raportul stimulării inegale seîntâlneşte atât la unele porţiuni ale tractusului solitar, cât şi la nivelul ariilor corticale. 8a conştientizarea gustului participă însă şi sensibilitatea olfactivă,tactilă, termică şi dureroasă a regiunii, ca şi cea proprioceptivă a muşchilor masticatori. %ceasta reiese din stimularea receptorilor respectivi din origineacăilor reflee gustative de la nivelul tractusului solitar, cât şi din proiecţiagustativă corticală alăturată sensibilităţilor receptive, arătând interacţiunile dereciprocitate între ele. /ol. (eşi unele aspecte fiziologice sunt încă neclarificate, gustul, prin aşezareareceptorilor la nivelul polului superior al tubului digestiv, împiedică ingerareasubstanţelor nocive, a alimentelor alterate, cât şi în declanşarea refleă asecreţiilor digestive. 5ivelul sensibilităţii gustative e influenţat pozitiv defactorii învăţăturii #la degustători'. 6ustul oacă un rol important în selectarea preferenţială a hranei în funcţiede dorinţa şi de nevoile organismului. Cercetări eperimentale pe animale auarătat că cele cu avitaminoză ingeră alimente care conţin vitaminele care le

lipsesc, ca cele paratiroidectomizate descoperă apa cu cea mai mare concentraţiede CaCl$, cele suprarenalectomizate prefera soluţiile saline, iar cele diabetice

preferă soluţii cu concentraţii de )J mai dulci decât în mod normal. 1plorarea funcţiei gustative se adreseaza întregii suprafete, unor regiunia limbii sau papilelor izolate. Fferă indicaţii în diferite boli în legătură culocalizarea şi studiul, în verificarea unor aptitudini profesionale #gustarea dealimente, vinuri'.

!etode"soluţii apoase" clătirea gurii cu soluţia de cercetare, apoi clătirea cu apă distilată

)AKC #pentru îndepărtarea resturilor şi respectiv o pauză de 9-? secunde întreîncercări pentru evitarea adaptării' tamponarea sau pensularea limbii fiată deeaminator, se respectă clatirea şi pauzele între aplicări * soluţiile cresc înconcentraţii4 eaminarea gustului prin stimul electrici, metoda ideală.!ecanismul este atât rezultatul electrolizei salivei, cât şi stimularii directe areceptorilor gustativi. Se aplică electrozi de argint, mono- sau bipolari pentrustimulare, stabilindu-se reobaza, cronaia gustului, a timpului de latentăgustativă, permiţând astfel stabilirea sensibilităţii gustative. !odificări ale senzaţiei gustative. Senzaţiile gustative pot scădea până la

dispariţie * hipogeuzie, ageuzie * datorită unor procese locale sau a lezăriinervilor, centrilor gustativi, a tulburărilor endocrine. 1numeram afecţiunile din

I



cadrul proceselor locale" stomatite, traumatismele linguale, arsurile chimice,termice ale limbii şi cavităţii bucale, leziuni sau acoperirea palatului cu protezedentare. %fecţiunile căilor de conducere" lezarea nervului coarda timpanului, paralizia

facială #infecţioasă, traumatică', lezarea nervului glasofaringian, etc.

9. (ezvoltarea dinţilor (inţii sunt formaţi din ţesuturi calcificate şi au o dublă origine" - smalţul

este format din adamantoplaste, pulpa dentară şi cementul au originemezodermală.

2rocesele prin care se dezvoltă dinţii umani, schematic pot fi" creşterea,calcificarea, erupţia.

n a @-a săptămână de viaţă a embrionului uman, epiteliul cavităţii bucalese înfundă la locul unde mai târziu, se va afla creasta alveolară şi dinţii, iar înţesutul conunctiv ia naştere lama dentară. %tât pe mailarul superior cât şi pecel inferior, pe lama dentară se observă proeminenţe * noduri, ce se suprapunlocurilor în care se formează dinţii. Cu timpul aceste noduri vor lua forma unuiclopot cu deschiderea spre adâncul mailarului4 epiteliul acestor forme de nodurise va diferenţia în $ straturi"

- zona epitelială din partea interioara a clopotului * stratul intern saumembrana adamantina4

- zona epitelială din partea eterioara a clopotului * stratul etern. %cestestraturi în conţinuarea unuia cu celălalt formează organul smalţului.

!ezodermul invaginat prin proliferare formează în interiorul clopotului papila dentară primitivă, organul formativ al dentinei şi viitoarei pulpei dentaredefinitive. %ceste elemente #epiteliul clopotului, papila dentară' sunt învelite desacul dentar primar alcătuit din fibre şi împreună formează mugurele dentar înluna 7-a, când începe să se formeze ţesuturile dure ale dintelui şi aparatul defiare.

+ormarea coroanei începe cu diferenţierea celulelor specifice capabile săformeze substanţele tari"

a' celulele papilei dentare primitive aparţinând interiorului clopotuluiepitelial prin diferenţiere devin odontoblaste ce depun predentina #necalcificată'care ulterior prin acumularea sărurilor de calciu devine dentina dura, papilaîngustându-se treptat. /esturile rămase din papilă dau naştere pulpei dentare4

b' în stratul interior al organului de smalţ prin diferenţiere apar celuleleameloblaste care depozitează pe dentina eistentă, un prim strat de smalţ.=lterior stratul devine gros, cele $ straturi ale organului de smalţ se unesc şi se

formează cuticula care acoperă smalţul.



+ormarea rădăcinii are loc după apariţia coroanei şi începe din locul undes-au unit cele $ straturi ale ormanului de smalţ, prin creşterea epiteliului în

profunzime, asemenea unei teci. (inţii cu mai multe rădăcini vor avea un număr corespunzător de teci. 2relungirea tecii epiteliale, apariţia odontoblastilor cu

formarea dentinei, va avea ca rezultat creşterea în lungime a rădăcinii. (ar pemasura acestei creşteri coroana se va înalţa, iar vârful rădăcinii se îngustează prin depunere de dentina, rămânând o deschidere minusculă orificiul apical ceface legătura cu pulpa dintelui #rămasă în interiorul dentinei'.

n dreptul gâtului dintelui, din sacul dentar apar celulele cementoblaste cevor da naştere cementului şi legături fibrilare ce vor face parodonţiul

Calcifierea este un proces comple de captare a sărurilor de calciu dinsânge, fosfatarea lor şi de cristalizare sub formă de hidroiapatită. 2rocesul secontinuă şi după erupţia dinţilor pentru cateva luni la dinţii temporali şi cu $-)ani la dinţii definitivi. 2rocesul începe ocluzal şi progresează spre periferie. 1rupţia dintelui. Când dintele se apropie de mucoasa gingivală în preamaerupţiei şi o deformează, aceasta cât şi sacul dentar se subţiaza până la disparitie.Suprafaţa masticatorie presând coroana perforează gingia şi constituie primulmoment al începutului erupţiei. 1piteliul cavităţii bucale, al smalţului şi saculuidentar se unesc. (in resturile sacului dentar #tesut conunctiv' se formeazămarginea gingivală şi papila interdentară, iar prinderea sacului dentar în dreptulgâtului dentar va forma ligamentul circular. (eplasarea dintelui spre cavitatea

bucală, se consideră terminată când dintele a luat contact ecluzal cu celantagonist. (upă atingera acestui plan, ascensiunea continuă, dar e frânată de

ocluzie şi compensată de uzura suprafeţelor de contact ocluzal. Cauzele sunt puternic activate între ? luni şi $ L ani pentru dentiţia de lapte şi între ? * A ani pentru cea definitivă.

ntre cele $ dentiţii, creşterea somatică a regiunii determină apariţiaspaţiilor dentare * diastemele, a spaţiului retromolar absent, rezorbţia osoasă învederea apariţiei noii dentăţii.

+ormarea dinţilor definitivi * în viaţa embrionară, în lama dentară, aparede asemenea un organ formator al dinţilor definitivi * muguri dentari secundari,

ce trec prin aceleaşi faze de dezvoltare. Când rădăcina definitivă începe săcrească, are loc rezorbţia rădăcinii dinţilor temporari, creând spaţiul necesar.1rupţia temporară se desfăşoară în următoarea ordine" ?-$ luni incisivii, $-Aluni primii molari, A-$9 luni caninii, $9-) luni molarii secunzi. 1rupţiadefinitivă se desfăşoară aproimativ în ordinea următoare"îintre @-I ani incisivii,I- ani primii premolari, caninii şi premolarii secunzi, la $ ani molariisecunzi, la A-$ ani erup molarii de minte.

5atura, direcţia şi intensitatea forţelor care sunt eercitate asupra dinţilor,configuraţia acestora, raportul dintre dinţii sinergici şi antagonişti influenţează

implantaţia dinţilor în alveole. Fcluzia reprezintă angrenarea dinţilor aliniaţi înalveolă. Cel puţin ) puncte de contact între cele $ arcade contureaza ocluzia



echilibrată" unul la nivelul dinţilor frontali şi câte unul la nivelul molarilor. 0dealaceste contacte se realizează între toţi dinţii celor $ arcade în funcţie de stareaodonţiului şi parodonţiului. %braziunea dinţilor reprezintă procesul de uzură afeţelor funcţionale eprimare repetitiv în procesul masticaţei şi deglutiţiei.

+actorii care influenţează dezvoltarea odonto-parodontiului.(ezvoltarea odonto-parodonţiului constituie un indicator important îndezvoltarea somatică, ca înălţimea, greutatea sau apariţia caracterelor seualesecundare. !ecanismul de reglare începând cu primele luni de viaţă intrauterină,

până la adolescenţă, se face pe etape cu participarea factorilor inductori"- genetici- ereditatea influenţează caracterul particular al regiunii

orofaciale4- umorali, endocrini, metabolici, imprimă ritmul, direcţia şi cantitatea

creşterii regiunilor componente. %lături de aportul plastic şi caloric, echilibrulaportului de săruri de calciu şi de fosfat, vitamina ( în regimul alimentar asigurăaspectul cantitativ local. ;ormonul somatotrop şi tireotrop asigură aspectulcalitativ prin accelerarea vitezei dezvoltării şi erupţiei dinţilor. ;ormoniiglicocorticoizi şi seuali asigură aspectul energetico-metabolic. Cel mai iportantfactor hormonal cuplul calcitonina * parathormon, calcitriol modulează conţinuuechilibrul fosfocalcic prin intermediul acţiunii eercitate pe celulele activemezenchimale din regiune.

- dinamic muscular * tonusul şi motilitatea muşchilor regiunii orofaciale prin presiunile ce le stârnesc, participă ca factor modular puternic al morfologieiodontoparodonţialului.

(ominaţia unuia sau altuia din factorii amintiţi poate declanşadezechilibre ale dezvoltării odonto-parodontialului. 1lemente de morfofiziologie dentară.

&otalitatea dinţilor fiaţi pe cele $ arcade formează dentaţia. n cursulvieţii la om sunt $ dentăţii" teporară Mde lapteN alcătuită din $ de dinţi, apar între ? luni * $ L ani de viaţă şi persistă până la ?-) ani * permanentă,definitivă, alcătuită din $A-)$ de dinţi, apare între ?-A ani, al treilea molar #deminte' putând apare între @-)> ani. (in motive practice morfogenetice dentiţia

se eprimă prin Mformula dentarăN ce constă în repartiţia şi numărul dinţilor pefiecare umătate de mailar şi mandibulă folosindu-se simbolurile" 0 O incisivi,C O canini, 2 O premolari, ! O molari4 numărul fracţiilor indicând dinţiisuperiori, iar numitorul pe cei inferiori.2entru dentiţia de lapte ea este 0 O $B$4 CO B4 !O$B$42entru dentiţia permanentă" 0O $B$4 CO B4 2O$B$4 !O)B).

=nitatea funcţională a celor $ arcade se realizează prin articularea lor,arcada inferioară formând o caitate glenoidă cu maimul de andaime la nivelulmolarului de ? ani inferior.

2resiunea eercitată prin puternica angrenare a celor $ arcade, prinacţiunea m. masticatori, este transmisă prin articulaţile alveolo-dentare

$



mandibulei şi mailei şi astfel sistemelor traectoriale de linii de forţă aleetremităţii cranio-faciale.

(inţii ca parte integrantă a sistemului dento-mailar intervin în prehensiunea, tăierea, sfărâmarea şi masticarea alimentelor * în vederea

realizării bolului alimentar, cât şi în actul fonaţiei * vorbire.(escriptiv dintele prezintă o porţiune vizibilă în cavitatea bucală, coroanăşi o porţiune implantată în alveolă ce se subţiază spre profunzime * rădăcină4între coroană şi rădăcină eistă un şanţ limitant, coletul sau gâtul dintelui.

+uncţional dintele este alcătuit din ţesuturile proprii dentare * odonţiul şiţesuturile de fiare în alveola, parodonţiul. +ormă primordială a dintelui pare săfie conică, din care derivă toate celelalte prin coalescenţa mai multor muguridentari. %limentaţia variată a dus la 9 tipuri de dinţi cu forme şi funcţii

particulare. 0ncisivii monoradiculari, coroana în formă de daltă, realizează prinîntâlnirea suprafeţelor ocluzale #muchii tăioase' fragmentarea prin tăiere aalimentelor. Caninii cei mai puternici dinţi monoradiculari, formă ascuţită acoroanei, realizează perforarea şi sfâşierea hranei la mişcările de lateralitate.2remolarii şi molarii au suprafete mari de contact ale coroanelor pentru strivireaşi trituarea hranei între cuspizi #proeminente ce pătrund în adânciturile dinteluide pe partea opusă'. 2remolarii bi- şi triradiculari, mari ca volum, asiguramacinarea prin mişcările de lateralitate şi circumductie, termina transformareamecanică a alimentelor.!orfofuncţional dintele e format dintr-o cavitate centrală * pulpa ce se continuăla nivelul rădăcinii printr-un orificiu de pătrundere al reţelei vasculo-nervoase şi

de comunicare al pulpei cu măduva osului alveolar. Cavitatea * pulpa estedelimitată de pereţii duri ai dentinei, acoperită de smalţ la nivelul coroanei şi decement la nivelul rădăcinii.

Smalţul dentar are o culoare în funcţie de grosime, de gradul demineralizare cât şi de culoarea dentinei subiacente. 1ste cel mai dur ţesut dinorganismul uman, conţine substanţe anorganice I?J, substanţe organice ,@J,apa, $,)J. (in substanţele anorganice IJ îl reprezintă fosfatul de calciu, >Jcarbonat de calciu, $J fosfat de magneziu, )J microelemente, cu importantămaoră * fluorul. +osfatul de calciu se află cristalizat sub formă de

hidroiapatită. Ca #2F9'? #F;'$ şi închise într-o reţea fină de fibre din ceamai insolubilă şi rezistentă proteină din care se cunosc. !icroscopic smalţul estealcătuit din prisme heagonale cu dispoziţie variabilă pe suprafaţa dintelui,accentuând rolul de protector dur al smalţului, între prisme eistând o substanţăorganică cu grad redus de mineralizare. +ibrele reticulinice din smalţ se continuăcu cele din dentină, iar prelungirile dentinei * fibrele &omes se termină în smalţ.Smalţul este lipsit de vase de sânge şi nervi. %re un metabolism propriu, lent,este asemuit unei membrane semipermeabile ce se opune pătrunderii floreimicrobiene bucale spre pulpa, dar are capacitatea de preluare din saliva a

fluorului, calciul şi fosforul, îmbogăţindu-şi conţinutul cu J în $> zile.

)



(entina delimitează cavitatea pulpară cu duritate mai mică ca a smalţului,@J substanţe anorganice, $J substanţe organice, J apa. Structura seapropie de a a osului dar lipsesc osteoclastele şi spaţiile pentru vase şi nerv.Substanţa fundamentală, un mucopolizaharid în care se găseşte trifosfatul de Ca

cristalizat în hidroiapatită şi fibrele de colagen radiare, conferă rezistenţă la presiune şi compresiune când dinţii se ciocnesc de un obiect dur. (entina estestrăbătută de numeroase canalicule radiare în care se găsesc prelungirileodontoblastelor din pulpa dentară4 între prelungiri şi canalicule circulă limfadentară care asigură nutriţia.

2ulpa dentară plasată în camera centrală a dintelui este formată dintr-omasă de ţesut conunctiv la aderent de pereţii cavităţii ce conţin celule,substanţa fundamentală, fibre, o bogată vascularizaţie şi inervaţie. Substanţafundamentală mediază metabolism celular şi fibrilar. +ibrele de colagen şireticulina contribuie la susţinerea componentelor pulpare, la amortizarea forţelor eercitate pe direcţia dentino-pulpară, la suportul direcţional al mineralizarii

predentinei în odontogeneză şi al dentinei secundare. 1lementele celulare suntreprezentate de fibroblaşti cu rol activ în procesele reparatorii pulpare,sintetizează precursorii mucopolizaharidelor şi colagenului. Fdontoblastele cufuncţia principală de producere a dentinei se găsesc la marginea cavităţii,

prelungirile periferice străbat canalele dentinare, cele centrale se anastomozează.Celulele mezenhimale nediferenţiate şi histociţii reprezintă elementul celular derezervă şi de apărare nespecifică prin fagocitoză. 7ascularizaţia etrem decompleă prin o arteriolă străbate orificiul apical şi formează o dubla reţea" -

capilare mici cu rol nutritiv, - capilare funcţionale ce prin lărgirea lumenuluiacţionează ca o supapă, în caz de creştere a presiunii sângelui la margineacavităţii. 2resiunea hidrostatică din capilare, factor activ al schimbărilor nutritive e modulată prin raportul diametrului vaselor aferent-eferent, prinfactori metabolici locali şi prin fibre nervoase vegetative. +ibrele senzitive dinnervii mandibulari, nervul mailar cu origine în ganglionii 6asser pătrund o datăcu vasele, se ramifică formând un ple spre periferia pulpei, din care fibreleamielinice străbat canalele dentinare. +ibrele vegetative motorii simpatice

provin din pleul carotidian, cele parasimpatice din gandlionul sfenopalatin şi

otic.Cementul reprezintă stratul de înveliş al rădăcinii dintelui şi se găseste

între dinte şi suprafaţa internă a alveolei, este o varietate de ţesut osos, secretatde celule care formează alveola în care este implantat dintele. 2e parteaalveolară prin inserţia fibrelor desmodontale contribuie la menţinerea spaţiului

periodontal constant #între dinte şi alveolă' prin formarea de cement nou cecompensează liza osoasă. +uncţional asigură fiarea dintelui în alveolă şi estehrănit prin vasele periodontale, pulpare şi prin intermediul dentinei.

2arodonţiul * constituie unitatea funcţională a tuturor ţesuturilor de

susţinere care asigură stabilitatea dintelui în alveolă. +uncţional prezintă"ţesuturi de fiare şi susţinere, cement, os alveolar, desmodonţiu, ţesuturi de

9



înveliş, mucoasa gingivală. Fsul alveolar sau procesele alveolare sunt porţiunilemailei şi mandibulei în care sunt implantaţi dinţii. %lcătuit din os spongios subinfluenţa factorilor mecanici şi umorali, osul alveolar prezintă o continuăremaniere" - solicitarea mecanică stimulează osteodistrucţia prin activarea

osteoplastelor, tracţiunea din zonele de inserţie ligamentară stimuleazădepunerea osoasă * apoziţia prin activarea sintezei matricei proteice osteoblasteşi a depunerii de minerale. 8amina dură este stratul superficial al alveolei ce

prezintă inserţia ligamentului periodontal prin care trec vasele nutritive şi nervii.ntre dinte şi osul alveolar se găseşte un spaţiu de ,$$ * $,$> mm şanţul

periodontală * ce asigură dintelui uşoara mobilitate fiziologică abia perceptibilă.(esmondonţiul cuprinde totalitatea ţesutului conunctiv din şanţul

periodontală * fascicole ligamentare din fibre colagene, formaţiuni vasculare,nervoase şi lichid intertisular. +ascicolele ligamentare realizează legătura dintrerădacina dintelui şi osul alveolar, asigurând totodată unitatea cu sinergistii vecinişi gingia marginală. (irecţia lor diferită şi dependenţa de solicitări, formează în

urul rădăcinii un adevărat MhamacN care ţine dintele în suspensie, dispersează petoata suprafaţa compactei alveolare interne forţele de presiune. %stfel, şocul

presiunilor ocluzale este amortizat, iar conţinutul spaţiului periodontal proteat.Sub forţa musculaturii masticatorii asupra coroanei dintelui se modifică

poziţia lui în alveolă * mişcare fiziologică a dintelui ce se desfăşoară orizontal,aial, circular.

Sistemul vascular larg anastomotic * ghemuri vasculate * cu origineapicală, gingivală sau perforantă din osul alveolar asigură atât irigarea regiunii,

cât şi amortizarea mecanică a presiunii eercitate pe dinte.!ucoasa gingivală acoperă procesul alveolar şi cuprinde ) zone" - gingia

marginală, înconoară coletul dintelui formând un guler neaderent, cedelimitează spre dinte un şant de ,> * ,> mm în care se acumulează fluidul * sucusul gingival. 7ascularizaţia deosebită a acestei zone cu mare permeabilitate,eplică în parte, secreţia lichidului gingival prin acţiunea mecanică eercitată de

presiuni pe dinte. %cesta este asemănător plasmei sanguine dar bogat în enzime,cu rol antimicrobian şi de întărire a adeziunii inserţiei epitaliale, constituind unadevarat Mmediu internN4 - gingia interdentară înconură coletul dintelui medial

şi distal sub punctul de contact4 - gingia aderentă continuă in formă literei 7gingia marginală, acoperind cementul şi osul alveolar de care aderă intim.

Suferinţele dentare sunt ocluzale şi cariile.Cariile pot fi definite prin apariţia eroziunilor la nivelul suprafeţelor

dentare. n producerea cariilor sunt incriminaţi factori de ordin general -disendocrinii, hipovitaminoze, tulburări metabolice fosfocalcice, - şi de factorifavarizanţi de odin local. /egimul alimentar echilibrat asigură creşterearezisteţei în faţa procesului cariogenetic. %portul deficitar de vitamine (, %, C,2, 22 şi săruri minerale de Ca, !g şi în special de fosfaţi, fluoruri, favorizează

apariţia cariilor. %limentaţia bogată în hidraţi de carbon prin efectul favorabilasupra microflorei plăcii dentare sporeşte apariţia cariilor. 2repararea culinară

>



acţiunii de curăţire a dinţilor, de spălare prin salivaţie abundentă pare a fi unfactor determinant în cariogeneză.

Ca factori locali, modificarea cantitativă a salivaţiei, modificări de p;,retenţia alimentelor, cresc activitatea florei microbiene generatoare de mediu

acid. %cizii formaţi în repliurile dentare de către bacteii determină formarea deacid lactic din glucide o eroziune şi reasorbţie a matricei proteice şi sărurilor emailului şi dentinei.1nzimele proteolitice secretate de bacterii fie la suprafaţa dinţilor spălaţisuperficial, sau în repliurile dinţilor, digeră matricea proteică a smalţului.=rmează demineralizarea prin chelarea ionilor de Ca şi solubilizarea reţeleicristaline minerale. =nii dinţi sunt mai rezistenţi la carii.

n faţa acestei agresiuni, din partea compleului odonto-parodontic seinstalează un comple imunologic drept răspuns. 8a nivelul ţesutului conunctiv

pulpar sau parodontal prezenţa antigenilor produse de microorganisme provoacăformarea unei reacţii antigen-anticorp, cu intensitate şi efect variabil. Compleulimun va creşte permeabilitatea capilară cu favorizarea diapedezei şi prezenţaanticorpilor serici la locul invaziei.

7. Fonaţia – vorbirea articulată.

+onaţia este rezultatul vibraţiilor corzilor vocale, care la nivelul tubuluifonetic duce la realizarea cuvintelor * vorbirea, cât şi al vocii, cântecului. 1a se

realizează cu autorul laringelui ca organ al fonaţiei, cu participarea faringelui, plămânilor şi al tuturor componentelor sistemului dento-mailar.8aringele, component al aparatului respirator este format dintr-un scheletcartilaginos, din ţesut fibros, muşchi cu dispoziţie simetrică şi din corzile vocale.Corzile vocale au o structură aparte, reprezentată de muşchiul vocal acoperit deo mucoasă cu epiteliul ciliat şi glande, iar marginile libere ale corzilor vocale

prezintă un epiteliu stratificat. Spaţiul dintre corzile vocale formează glota.0nervaţia senzitivă prin ramura internă a laringelui superior conduce stimulii înnucleul solitar bulbar * talamus * corte perietal4 centrul fonaţiei de la baza celei

de a )-a circ. frontală trimite impulsurile motorii corzilor vocale prin căi piramidale * nuclei motorii bulbari * laringeu superior #ramură eternă',laringeu inferior sau nervul recurent. 5ivelul recurent are o activitate motoriecontinuă prin descărcări de impulsuri sub formă de salve ce determină vibraţieritmică a corzilor vocale. 2rin secţiunea laringelui superior cu paraliziamuşchiului cricotiroidian vocea devine răguşită. Secţionarea monolaterală alaringelui inferior, este urmată de paralizia corzii vocale corespunzătoare.Secţionarea bilaterală a recurenţilor prin paralizia ambelor corzi, individuldevine afon.

?



2roducerea sunetelor se realizează ritmic în funcţie de vibraţiile corzilor vocale, vibraţii ce determină eliminarea aerului în eturi ce trec de-a lungultubului fonetic şi apoi sub formă de unde în aerul înconurător.n prima fază premergătoare producerii sunetelor, glota se închide prin

apropierea corzilor vocale4 în a doua fază, aerul epirat sub presiune în spaţiulsubglotic închis de coarde, deschide fanta glotică.7ibraţiile ritmice prin contracţiile active ale corzilor se adaugă vibraţiilor pasive

produse de trecerea coloanei de aer epirat4 astfel ia naştere sunetul vocallaringian * fundamental ca şi un număr de sunete armonice. (upă evacuareaaerului necesar fonaţiei, presiunea se restabileşte, glota se închide şi din nou celedouă faze se repetă.7ibraţiile corzilor vocale sunt mai ample în plan orizontal şi mai reduse în planvertical. %mplitudinea vibraţiilor se datoreşte atât modificărilor de formă alemuşchiului vocal #vibraţii oase prin relaarea corzilor şi înalte prin întinderealor' cât şi grosimii marginii libere a corzilor #se subţiază în sunete ascuţite şidevin rotunde în cele oase'.%mplitudinea vibraţiilor mai este influenţată şi de contracţia altor muşchi ailaringelui" aritenoid * apropie corzile, cel lateral relaează corzile vocale, iar muşchii eterni ai laringelui întind pasiv corzile vocale.n fonaţie presiunea coloanei de aer din etaul subglotic are importanţădeosebită, fiind de ml apă pentru vocea înceată de conversaţie, iar lacântăreţii de operă de $ ml apă, prin contracţia întregii musculaturi, atrunchiului. Cântecul este produs de variaţii ale înălţimii vocii care se

diferenţiază în anumite registre #bas, bariton, alto, sopran'. 2resiunea are rol înstimularea receptorilor din muşchiul vocal, influenţând durata contracţiei. 8atraheotomizaţi fonaţia e imposibilă.1istă o strânsă corelaţie între respiraţie * fonaţie, prin centri nervoşi, cereglează funcţiile respective. n inspir, fonaţia îşi încetează activitatea, coardelevocale nu vibrează, relaarea lor apare refle prin inhibiţie fonoinspiratorie, ceîmpiedecă declanşarea salvelor recurenţiale. n epir fonaţia îşi reia activitatea.Centri cerebeloşi, hipotalamici, limbici, corticali au rol în modularea respiraţieişi în adaptarea ei în efort * vorbire * cântat. n vorbire inspiraţia apare rapid la

sfârşitul frazelor sau la începutul şi sfârşitul pauzelor. 1piraţia se prelungeştede la o pauză la alta.

0nfluenţa sistemului rezonator ntărirea sunetului primar fundamental, cu selectarea sunetelor armonice şiimprimarea timbrului cât şi particularităţile dorite vocii, are loc la nivelulcavităţilor supraglotice, cavităţii nazale, faringelui şi a tubului fonetic, care secomportă ca nişte camere de rezonanţă. Sub acţiunea muşchilor mobilizatori şi

mandibulei, muşchii orofaciali şi ai limbii, cavitatea bucală * tub fonetic iadiferite forme după sunetele ce urmează a fi emise. Sincronizarea emiţătorului

@



laringian şi a rezonatorului buco-faringian e asigurată şi de impulsuri nervoasevagale, spinale, faciale, glosofaringiene. %stfel se asigură atât variaţiile formeicât şi condiţiile dinamice de articulare a vocalelor şi consoanelor.7ocalele sunt formate direct la nivelul laringelui prin depărtare - acolare

succesivă a coardelor vocale, care întrerup coloana de aer şi îi imprimă omişcare vibratorie într-un anumit fel, pentru fiecare vocală. 5uanţarea vocalelor are loc sub" - acţiunea buzelor * vocale labiale F, =4 - a mobilităţii şi formeilimbii * vocale antere * palatale 0, 14 median 0, %4 a vălului palatin care închide

* deschide comunicarea între buco-faringe * nazo-faringe, producândnazalizarea vocalelor.Consoanele se formează în cavitatea bucală prin trecerea coloanei de aer epiratinfluenţat de vibraţiile coardelor şi întreruptă la diferite nivele * organe dearticulare" limbă, văl, palat, buze, dinţi, consoane labiale, :, !, 2, labiodentare

5, +, 7, lingo-dentare (, &, lingo-palatale 6, C. %ranarea diferitelor vocale şiconsoane în silabe şi apoi în cuvinte e reglată printr-o coordonare automatăsubcorticală, activitatea cerebeloasă fiind coordonatoare în efectuarea mişcărilor

precise, a ritmului rapid de la nivelul tubului fonetic.

7orbirea * capacitatea de eprimare articulată a gândirii, esenţială omuluica al $ - lea sistem de semnalizare este o formă a comportării motorii şi psihice,învăţată şi rafinată de-a lungul unui şir de mai mulţi ani. Se dezvoltă la sfârşitul

primului an de viaţă. Copilul prin imitare pronunţă cuvintele auzite, cuvântulreprodus este şi el auzi, prin compararea auditivă şi corectare repetată de

articulare aunge la pronunţare corectă. 2ronunţarea devine din ce în ce maiuşoară în al )-lea an, fiind imediată.nsuşirea vocabularului se face prin mecanisme refle condiţionate, cuvântul

pronunţat e asociat repetat cu vederea obiectului, persoanei pe care o prezintă.(upă asocieri audio-vizuale copilul arată obiectul persoana, al căror nume se

pronunţă, apoi le recunoaşte, pronunţând singur cuvântul la vederea obiectuluisau persoanei. Se formează astfel un sistem de semnalizare ce se dezvoltă

progresiv pe măsura înaintării în vârstă. 1laborarea limbaului necesităintegritatea sistemului auditiv. Surdul din naştere rămâne mut. (acă surditatea

apare după vârsta de > ani limbaul câştigat până la vârsta respectivă continuă săse păstreze.

!ecanismul cortical al vorbirii Sunetul primar laringian trece princavităţile de rezonanţă, apoi în atmosferă ca o undă sinusoidală aunsă la ureche./ecepţia e culeasă de fibre ale nervului acustic şi transmise prin nucleii bulbo-

protuberanţiali, talamusului, iar de aici aunge în lobul temporal * aria auditivăsenzorială 9, 9$, >$ pentru analiza elemantară a sunetelor, leziunile la acestnivel produc surditatea corticală4 aria auditivo-psihică $$ recunoaşte şi sursa

sunetelor. 8a partea posterioară a acestei arii se află aria 7ernic<e centrul deînţelegere al limbaului vorbit ce este în relaţie cu centrul motor al limbaului

A



:roca. n procesul cortical al limbaului elaborarea şi eprimarea acestuianecesită impulsuri nervoase ale ariilor receptoare senzitivo * senzoriale"auditive, vizuale, proprioceptive şi motorii, ce se realizează datorită fenomenelor de corelare funcţională mai întinsă.

%faziile sunt tulburări de articulare, de scriere, de înţelegere a cuvintelor auziteşi scrise, în care eistă integritate funcţională motorie, auditivă şi vizuală. %faziamotorie * imposibilitatea subiectului de a articula cuvintele şi de a eprima cegândeşte. nţelege cuvintele auzite sau scrise, dar e incapabil să pronunţecuvintele de răspuns.%faziile senzoriale" surditate verbală, aude ce i se spune, dar nu înţelege4cecitate verbală * citeşte cuvintele scrise dar nu le înţelege semnificaţia.

Caracterele vocii umane0ntensitatea * e proporţională cu amplitudinea vibraţiilor coardelor vocale, înmedie este de 9 - > db, variind cu dezvoltarea toracelui şi forţa muşchilor respiratori. &imbrul este dat de numărul şi calitatea sunetelor armonicesupraadăugate tonului laringial fundamental. (epinde de forma cavităţilor derezonanţă. &onul este proporţional cu frecvenţa vibraţiilor coardelor vocale.(epinde de lungimea, grosimea şi tensiunea coardelor, în vorbirea obişnuită estede - $ cBs la bărbat, $> - ) cBs la femeie.+onaţia este influenţată de factori endocrini şi umorali, direct" hormonulsomatotrop, hormonii seuali şi indirect prin alterarea metabolică din cadrulafecţiunilor glandulare #edem mucos * retenţie hidrosalină'. !utaţia fiziologicăa vocii în perioada pubertăţii se datoreşte în special acţiunii hormonilor seuali.

Sub influenţa lor are loc dezvoltarea organului fonator #corzile vocale îşidublează dimensiunile' cu modificarea calitativă a vocii. %pare schimbarea vocii#caractere seuale seccundare' prin scăderea frecvenţei vibraţiilor scadeînălţimea sunetului, la băieţi cu o octavă #la 9 - > ani', la fete cu o terţă #$-9 ani'.

!odificări fonetice1istă un spaţiu de inocluzie incizală, în timpul articulării sunetelor, cuvintelor * spaţiul liber de vorbire care variază de la individ la individ. 2entru vocala MaNeste de > - mm. !odificări în poziţia buzelor #buze de iepure', a conformaţiei

arcadelor dentare, bolţii palatine, paralizie facială, prin lărgirea spaţiului devorbire apar tulburări în articularea sunetelor fonetice. 1emplu" pierdereaincisivilor superiori modifică timbrul vocii în şuierat, pierderea molarilor eurmată de pronunţarea şoptită a vocii.2alatograma * înregistrarea poziţiei limbii în cursul fonaţiei, reproduce zonaspecifică de contact dinte * limbă * palat în timpul pronunţării anumitor sunete.1lectromiograma * înregistrează fenomenele electrice a fibrelor musculare dincoardele vocale.1lectroglotografia * studiază comportamentul glotei în fonaţie şi respiraţie.

I



8. Deglutiţia

1ste un act mecanic, constituit dintr-un lanţ de reflee prin care conţinutul

bucal străbate faringele, esofagul aungând în stomac. Conţinutul bucal poate fireprezentat de alimente consistente, bol alimentar, zemoase, lichide, iar în afaraalimentaţiei de salivă. (eglutiţia de salivă Mîn golN are loc atât în perioadele deveghe cât şi în cele de somn. (urează câteva secunde #A sec.' şi în timp de $9 deore numărul este de ? * ? deglutiţii alimentare sau de lichid şi $>deglutiţii de salivă.(in punct de vedere funcţional !agendie A>, a descris cei trei timpi aideglutiţiei". &impul bucal voluntar este constituit din modificările dinamice care au carezultat împingerea bolului alimentar din cavitatea bucală în farige. %limentulmasticat, însalivat şi adunat sub formă de bol, determină închiderea orificiului

buzelor, oprirea masticaţiei, arcadele în ocluzie, în poziţie de relaţie centrică.7ârful limbii prin contracţia muşchiului milohioidian se spriină pe arcadadentară superioară, apoi pe bolta palatină în timp, ce prin contracţia muşchiuluistiloglos, palatoglos, hioglos, baza limbii coboară. %stfel bolul comprimat întredorsum limbii şi bolta palatină, printr-o mişcare de piston este împins sprefaringe prin contracţia muşchiului limbii, pereţilor faringieni, care generează oundă peristaltică ce antrenează bolul spre faringe. (urata timpului este scurtă,aproimativ ,) secunde4

$. &impul faringian involuntar, etrem de scurt ,$ secunde şi de comple,datorită modificărilor dinamice ce închid diversele orificii care comunică cufaringele, bolul alimentar neputând lua decât calea esofagiană. 1ste declanşat destimuli produşi de contactul bolului alimentar cu receptorii locali bucofaringieni.%şa iau naştere reflee ce asigură condiţii pentru ca bolul să coboare în esofag.=nda peristaltică din primul timp, cuprinde constrictorul faringian superior şiinferior care se contractă4 faringele se scurtează prin contracţia muşchilor

palatofaringieni şi stilofaringieni. Contracţiile determină o presiune de @ - cm apă ce împing bolul în esofag, procesul fiind favorizat şi de relaarea

sfincterului esofagian superior. :olul alimentar pătruns în faringe ar avea posibilitatea să se angaeze pe următoarele ) căi"a' să se înapoieze în cavitatea bucală, dar este prevenită prin contracţiamilohiodianului ce păstrează baza limbii ridicată, a muşchiului faringopalatin şiglosopalatin care micşorează istmul bucofaringian4

b' să se deplaseze înspre nazofaringe, dar orificiile posterioare ale foselor nazale#choanele' sunt închise prin ridicarea vălului palatin, datorită contracţieiridicătorilor şi ai tensorilor vălului. n paralizia vălului palatin la adult, întâlnităîn leziuni bulbare, sau în difterie la copil, alimentele pot reflua în cavitatea

nazală4

$



c' să se deplaseze pe căile respiratorii * orificiul laringian, glota, este ferită de pătrunderea alimentelor prin ridicarea laringelui sub baza limbii, aplicareaepiglotei care o acoperă incomplet, oprirea respiraţiei, apropierea coardelor vocale de contracţia muşchilor aritenoizi. !area sensibilitate a laringelui faţă de

ecitaţiile mecanice, atunci când particulele foarte mici #solide, lichide' aunseaici prin deglutiţia defectuoasă, declanşează refle, un acces de tuse, strănut cuepulzia rapidă a corpului străin din căile aeriene. 8a sugar laringele are o

poziţie mai înaltă, putând să sugă şi să respire în acelaşi timp, laptele scurgându-se pe pereţii laterali ai faringo-laringelui.). &impul esofagian involuntar asigură deplasarea bolului alimentar de-a lungulesofagului ? * @ sec. pentru solide, sec. pentru lichide. Ca urmare a structuriidiferite a esofagului, musculatură striată * porţiunea cervicală, musculaturăstriată şi netedă * porţiunea toracală, fibre netede * porţiunea inferioară, şi viteza

progresiunii diferă fiind de sec. pentru prima porţiune, $ sec. pentru a doua şi )sec. pentru a treia.

n zona incipientă eistă din punct de vedere funcţional un sfincter esofagian superior care se relaează la trecerea bolului. 2rin contracţia acestuisfincter se dezvoltă o presiune de ) cm cu închiderea esofagului prin care se

previne pătrunderea aerului în stomac în inspiraţie, cât şi revenirea alimentelor din esofag în gură. Concomitent cu contracţia acestuia glota se deschiderespiraţia se reia, osul hioid coboară, limba revine la poziţia iniţială. &ransportul

bolului alimentar este asigurat de unda peristaltică formată dintr-o undă decontracţie, precedată de o undă de relaare. 1istă $ tipuri de unde" primare *

continuarea celor de la limbă-faringe, aung în stomac în >-@ sec4 secundare * declanşate de distensia musculaturii netede, în cazul când bolul nu aunge înîntregime în stomac în intervalul undei primare, asigurând golirea esofagului defragmentele alimentare. 1le au o frecvenţă de )Bmin., viteză $-9 cmBsec. 2arcurgesofagul în > - sec. n timpul contracţiilor peristaltice, presiunea în esofagcreşte la 9 - cm apă.

8a nivelul ultimilor 9 - > cm ai esofagului se găseşte sfincterul esofagianinferior * esofagogastric * sau cardia, care anatomic nu se diferenţiază de restulesofagului, dar care fiziologic are importanţă deosebită. !enţinerea obişnuită în

stare de contracţie dezvoltă o presiune de cm apă ce previne refluulconţinutului gastric acid în esofag, proteând mucoasa. n condiţii fiziologice,când presiunea eercitată de bol depăşeşte > cm apă, cardia se deschide când înfaţa lui aunge o undă peristaltică, permiţând bolului să treacă în stomac.

8ichidele străbat esofagul rapid datorită gravitaţiei şi se acumuleazădeasupra cardiei până ce unda peristaltică care a declanşat trecerea lor prinfaringe aunge la nivelul sfincterului îl relaează şi permite pătrunderea acestoraîn stomac. Când se efectuează rapid o serie de deglutiţii #când se bea o cantitatemai mare de apă' sfincterul cardial rămâne deschis, şi lichidele aung direct în

stomac fără a mai stagna deasupra cardiei.

$



/eglarea deglutiţieiCoordonarea modificărilor dinamice care asigură progresiunea bolului alimentar din gură până în stomac, este realizată prin mecanisme nervoase. (eclanşarearefleă a timpului bucal necesită un stimul adecvat, bol alimentar, salivă, - care

ecită câmpul receptor din partea posterioară a limbii cât şi din zona refleogenă7asilief #văl palatului, pilier anterior al faringelui, regiunea faringo-amigdaliană- (anielopolu I$9'.

(eglutiţia poate fi declanşată şi voluntar cu condiţia ca în gură să eistecel puţin câtiva ml de salivă. Ca dovadă, dacă o persoană efectuează deglutiţiirepetate fără întrerupere, prima se efectuează uşor, apoi tot mai greu, a 9-a, a >-afiind imposibilă.

Căile aferente sunt reprezentate de nervul glosofaringian, trigemen,laringeul superior şi ramura faringiană a vagului. 0mpulsurile provenite de lareceptori - comandă corticală #voluntară' aung la centru deglutiţiei ce descarcăimpulsul pentru musculatura afectoare.

Centrul deglutiţiei este situat în substanţa reticulată a bulbului, în dreptulnucleului solitar al vagului, deasupra centrului respirator. (atorită acesteilocalizări are relaţii funcţionale cu nervul vag de la care primeşte aferenţe şi îitrimite aferenţe cu nucleii motori ai nervilor afectori, cu centrul respirator bulbar şi centrul masticaţiei pe care îl inhibă când el este activat. /elaţiile şi cu alţicentri sunt evidente când înghiţirea unui bol voluminos intensifică refleelesalivare, lacrimare, vasomotorii.

Căile aferente motorii sunt reprezentate de fibre ale nervilor hipogloşi *

musculatura limbii, ramura 000 * a trigemenului * milohioidian, ramuri aleglosofaringianului * musculatura faringiană şi fibre vagale * musculaturaesofagiană.

n partea superioară a esofagului #musculatură striată' inervaţia vagalădeclanşează contracţiile peristaltice şi asigură progresiunea lor în funcţie deimpulsirile descărcate de centrul bulbar. n esofagul mediu şi inferior #musculatură netedă' propagarea undelor e asigurătă de inervaţia intrinsecă a

pleului mezenteric %uerbach. 2rogresiunea undelor e controlată de fibrelevagale care stimulează peristaltismul şi relaează cardia, şi de fibrele simpatice

care inhibă peristaltismul şi contractă sfincterul cardia. Sfincterul cardia are oactivitate tonică şi fazică sub stimularea vagului care creşte tonusul şi deschidefazic sfincterul în faţa fiecărei unde peristaltice. Secţionarea vagilor este urmatăde fenomene paralitice. (upă câteva zile are lor reluarea motilităţii pe seama

pleurilor mezenterice. S-a demonstrat şi un control umoral al deglutiţiei prinintermediul gastrinei care secretată sub inflluenţa chimului gastric acid,facilitează închiderea sfincterului cardia.

2rimul timp al deglutiţiei are în funcţie de vârstă următoarele etapeevolutive" a' deglutiţie cu arcade depărtate sau de tip infantil cu limba între

arcade ce durează până la ? luni4 b' etapa tranziţională legată de erupţiasuccesivă a dinţilor cu limba înapoia incisivilor, dar în părţile laterale se

$$



interpune mucoasa ugală şi musculatura obrazului, buzele se închid, durează an4 c' deglutiţie cu arcadele în contact * matură a adultului * ocluzie în poziţiede relaţie centrică. 2ersistenţa tipului deglutiţiei infantile se consideră ca unfenomen anormal, cu consecinţe nefavorabile dezvoltării sistemului dento-

mailar. 1a se poate datora fie unei imaturităţi neuromusculare, fie altor cauze#edentaţi totali' ca adaptare la condiţiile morfologice nefavorabile. (atorităstrânsei legături între componenţa musculară şi ţesuturile dure ale compleuluiosos facial este posibil ca deglutiţia anormală să determine deformări alescheletului şi arcului dentar, după cum şi forma anormală a acestuia să aibă dreptrăspuns o deglutiţie anormală.

&ulburările deglutiţiei pot fi de la simpla dificultate * disfagie, până laimposibilitatea de a se efectua. Se întâlnesc disfagii bucofaringiene în caz deamigdalite, angină, leziuni inflamatorii ale limbii, după tehnici greşite detratament, aparate ortopedice incorecte. (isfagiile esofagiene apar în urmacorpilor stăini, stricturi, spasme, insuficienţă sfincteriană. (isfagiile nervoaseapar prin lezarea centrilor nervoşi ce reglează deglutiţia. 2aralizia deglutiţieiapare în come urenice, hepatice, narcoză profundă, intoicaţii, morfină,

barbiturice.%chalazia se datoreşte lipsei congenitale a pleurilor %uerbach,

musculatura netedă a esofagului se comportă ca denervată. Ca urmare, lipsa derelaare a cardiei, acumulează alimentele şi dilată esofagul.

!etode de investigare ale deglutiţiei

. 2entru activitatea clinică terapeutică se cere efectuarea mişcării de deglutiţie asalivei, fiind urmărite mişcările buzei, obrailor, se poate aprecia palpând cu undeget regiunea milohioidiană, alt deget aplicat pe regiunea maseterină pune înevidenţă prin contracţia acestor muşchi contactele interdentare. (epărtând

buzele cu un specul se pot observa raporturile interarcardice şi poziţia limbii.$. /adiologic * înghiţirea unor substanţe radioopace.). Cineradiografia * introducerea unor balonaşe cu aer conectate la un sistem de

înregistrare, dă posibilitatea de urmărire a desfăşurării dinamice a fazelor şiînregistrarea lor.9. Cinefluografia * cinematografierea sub ecran radiologic a deglutiţiei unui bolradioopac.>.&elemetria * măsurarea presiunii în diferite etape dezvoltate de muşchi cu rolîn deglutiţie, cu autorul unor traductori minusculi de presiune.?. 1lectromiografia * înscrierea grafică a contracţiilor succesive a musculaturiideglutiţiei în activitate, în diferite etape. 8a cei cu deglutiţie atipică se pune înevidenţă asincronismul.

$)

Fiziol.cavit. Bucale Final

Documents

Transcript of Fiziol.cavit. Bucale Final