Fiul actorilor Octavian Cotescu si Valeria Seciu, in mijlocul scandalului secolului de pe Muntele Athos! Parintele spiritual al monahului Daniil a ajuns dupa gratii in ziua de Craciun!Alexandru, fiul actorilor Octavian Cotescu si Valeria Seciu a plecat de mult timp din Romaniapentru a se alatura calugarilor de pe Muntele Athos, in cautarea linistii si a echilibrului interior. A nimerit, insa, in mijlocul celui mai mare scandal al secolului nostru, in care a fost implicata Biserica Ortodoxa.

Publicat joi, 29 august 2013 12:26

Monahul Daniil (medalion) il inosteste mereu pe Parintele Efrem (prim plan)Alexandru Cotescu sau monahul Daniil, cum este el cunoscut pe Muntele Athos a ales sa mearga la Manastirea Vatoped, acolo unde staret este unul dintre marii lideri spirituali ai ortodoxiei: Efrem Vatopedinul. Cu un an si jumatate in urma, parintele staret a devenit protagonistul unui scandal urias, cu dimensiuni politice si economice fara precedent.

Fiul actorilor Octavian Cotescu si Valeria Seciu este azi calugar la Muntele AthosMai precis, Parintele Efrem a fost arestat de procuratura greaca, care l-a acuzat de evaziune fiscala. Autoritatile il suspectau pe preot de evaziune fiscala, banuind ca administreaza bunurile manastirii printr-o firma de tip offshore. Vorbim aici de o avere uriasa, doar terenul aferent lacasului de cult masurand 75.000 de metri patrati. Momentul arestarii a fost si el unul plin de semnficatie: in ziua de Craciun. Dupa trei luni de arest, Parintele Efrem a fost eliberat conditionat, dupa ce prietenii bisericii au depus o cautiune fixata la 300.000 de euro.

Reprezentantii Bisericii Ortodoxe din toata lumea au luat atitudine in fata masurii considerate abuzive a autoritatilor, mai ales ca Parintele Efrem este foarte bine vazut de biserica si guvernul Rusiei. Multi au vazut un adevarat act de razboi al “masoneriei si alte forte ale intunericului” impotriva Crestinatatii si au facut legatura cu Criza Mondiala si

cu demisia Papei Benedict al XVI-lea. Octavian

Cotescu Valeria SeciuMonahul Daniil a fost ucenicul Staretului Efem si unul dintre oamenii cei mai apropiati ai acestuia. Fiul lui Octavian Cotescu si al Valeriei Seciu il insotea pe Efrem in toate vizitele pe care acesta le-a facut in toata lumea, inclusiv in Romania, unde Daniil juca si rolul de traducator din limba greaca in romana.

 

Ei au renunţat la tot pentru Dumnezeu! - Vedete care au lăsat în urmă celebritatea, alegând credinţa absolută3

FacebookTwitterGoogle+

POSTAT: 12 Septembrie 2010, Ora 00:00

Dragoş Pâslaru, interpretându-l pe Horia Sima, în filmul “Drumeţ în calea lupilor”

Călugărul Valerian, în fapt fostul actor Dragoş Pâslaru, acordând un interviu postului public de televiziune după retragerea sa la Mănăstirea Frăsinei

Mariana Buruiană a fost considerată o actriţă de o sensibilitate ieşită din comun

Dan Bădulescu a ajuns preot, după ce a fost chitarist rock (medalion, în formaţia Sfinx) în multe trupe de legendă ale muzicii româneşti

Preotul Dan Bădulescu slujeşte la o biserică din Bucureşti

Monica Fermo, tânără

Maica Ecaterina, fosta actriţă Monica Fermo

http://static2.libertatea.ro/typo3temp/pics/4528-290115-valeriaseciu_688f97f371.jpg

http://static2.libertatea.ro/typo3temp/pics/4528-290116-octaviancotescu_1edd656688.jpg

http://static2.libertatea.ro/typo3temp/pics/4528-290117-alexcotescu_4a2d95c01d.jpg

Ads by Media PlayerAd OptionsAds by Media PlayerAd Options

Au fost artişti de renume, aveau o carieră şi o viaţă plină de plăceri ori păcate omeneşti. Erau vedete ale timpului lor. Cu toate acestea, intr- un moment al vieţii ceva s-a schimbat in fiinţa lor, iar destinul i-a făcut să o ia pe altă cale. Au ales să se apropie de credinţă şi să se dedice lui Dumnezeu.Actorul Dragoş Pâslaru s-a retras la Mănăstirea FrăsineiCândva, era un actor bine-cunoscut. Imaginea lui în rolul lui Horia Sima, conducătorul legionar din filmul “Drumeţ în calea lupilor”, a rămas în memoria tuturor cinefililor. De aproape două decenii însă, Dragoş Pâslaru (59 de ani) trăieşte ca simplu călugăr la Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Vâlcea.

← Dragoş Pâslaru, interpretându-l pe Horia Sima, în filmul “Drumeţ în calea lupilor”

↑ Călugărul Valerian, în fapt fostul actor Dragoş Pâslaru, acordând un interviu postului public de televiziune după retragerea sa la Mănăstirea Frăsinei

Dacă l-ai întâlni astăzi pe Dragoş Pâslaru, ar trebui să-i spui “frate Valerian”. Acesta e numele sub care fostul actor îşi duce existenţa, de aproape două decenii, ca simplu călugăr al mănăstirii vâlcene Frăsinei. Chipul osos, dăltuitparcă de mâna unui sculptor furios, privirea rece, dar incredibil de expresivă, îl apropiaseră de rolurile de “duri” ai

ecranului.

Jucase în magnifice piese de teatru, precum “Karamazovii”, dar şi în filme ca “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Concurs” sau “Să mori rănit din dragoste de viaţă”.Totuşi,

emblema realizărilor lui cinematografice rămăsese excepţionala portretizare a fostului conducător legionar Horia Sima, în filmul din 1988, “Drumeţ în calea lupilor”.Adus în moarte clinică de mineri

Regizat de Constantin Vaeni, pelicula avea să fie proiectată în cinematografe şi la televiziune abia în primăvara lui 1990. Poate de aceea chipul lui Dragoş Pâslaru, implicat activ în evenimentele ce au constituit fenomenul “Piaţa Universităţii”, avea să fie recunoscut uşor de minerii veniţi, pe 14 iunie 1990, “să facă ordine” în Bucureşti. Avea să fie asociat cu răul, cu legionarii. Pâslaru a fost bătut până la comă, fiind dus la spital în moarte clinică . Şocul produs l-a făcut să plonjeze într-o altă dimensiune. Cea a credinţei şi a iertării. Astfel, la scurtă vreme, actorul de 39 de ani a pus punct unei cariere de succes, dar şi vieţii obişnuite. A lăsat totul în urmă şi s-a retras la mănăstirea din Vâlcea.

Mariana Buruiană şi «Taina Mărturisirii»Actriţă de prim rang a scenei şi cinematografiei româneşti, Mariana Buruiană (55 de ani) s-a retras, la câţiva ani după 1990, din lumina reflectoarelor. Chiar dacă nu s-a călugărit, ea şi-a dedicat viaţa credinţei întru Hristos, fiind şi autoarea unei cărţi, “Taina mărturisirii”.

O apariţie angelică, un chip diafan şi-o sensibilitate aparte. Acestea o definiseră pe Mariana Buruiană, pe vremea în care era una dintre renumitele actriţe ale Teatrului Bulandra, dar şi ale cinematografiei noastre. Zecile de roluri în teatru, dar şi din filme - dintre care rămâne de neuitat cel din “Domnişoara Christina” (1994) - o transformaseră

într-una dintre cele mai apreciate artiste ale generaţiei sale. La câţiva ani după Revoluţie însă, Mariana Buruiană a abandonat cariera ce-i oferise un nume în ochii publicului. Ca într-o adevărată revelaţie, s-a apropiat de credinţă şi de Hristos.

“Noi ucidem nu numai cu armele”

“Totul a plecat de la «să nu ucizi!». Am stat fixată pe aceste cuvinte, nu mă puteam dezlipi de ele. Era în vremea Revoluţiei. M-am gândit că nimeni nu respectă poruncile. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci şi cu vorba şi cu gândul. Meseria mea era legată de vorbă şi de gând. Şi m-am gândit că încalc porunca şi nu voiam să mai încalc porunca”, dezvăluia fosta actriţă în Evenimentul Zilei, acum câţiva ani.

Nu s-a călugărit, dar a scris cartea “Taina mărturisirii”, propria poveste a apropierii de Hristos, mergând, în continuare, pe calea rugăciunii, a smereniei şi a iertării.

Dan Bădulescu, de la chitarist rock la preotDan Bădulescu (58 de ani) a fost unul dintre marile nume ale rockului românesc din anii ’70, chitarist în trupe faimoase ale genului. A emigrat în Suedia în 1986, apoi a renunţat la chitară pentru apropierea de Dumnezeu. Întors în ţară, a absolvit Teologia, fiind, de câţiva ani, preot la o biserică din Bucureşti.

↑ Dan Bădulescu a ajuns preot, după ce a fost chitarist rock (medalion, în formaţia Sfinx) în multe trupe de legendă ale muzicii româneşti

Născut în 1952, Dan Bădulescu devenise în anii ’70 una dintre figurile importante ale muzicii rock din România. Absolvent de Conserva- tor, Bădulescu a fost membru al unor formaţii binecunoscute în epocă, de neuitat vreodată pentru cei care au trăit acele vremuri. A cântat alături de Dan Andrei Aldea în celebrul grup Sfinx, a fost chitaristul trupei Roşu şi Negru, condusă de Liviu Tudan, în perioada 1979-1982, dar şi al altor formaţii, precum Iris, Post Scriptum, Pro Musica.A stat 11 ani în Suedia

Chitarist şi compozitor de mare talent, Bădulescu s-a apropiat şi de yoga, chiar melodiile sale, mult elaborate, reflectând tendinţa de înţelegere a misterului vieţii. În anul 1986 a emigrat în Suedia, unde, în scurtă vreme, a ajuns să cânte în strana unei biserici ortodoxe.

În 1997 s-a întors în România, unde a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, câţiva ani mai târziu fiind hirotonit şi slujind ca preot la o biserică bucureşteană din strada Avrig.

“Mi-am dat seama că l-am căutat pe Cel Viu între cei morţi. Dumnezeu este în biserică. Eu am pierdut cam mulţi ani din viaţă până să realizez acest lucru”, declara Dan Bădulescu într-una dintre puţinele apariţii în presă.

Monica Fermo, călugăriţă în Ierusalim

Una dintre blondele fatale din anii ’70 ale scenei Teatrului Naţional din Bucureşti, Monica Fermo (56 de ani), trăieşte de peste două decenii la o mănăstire din Ierusalim.

Era blondă, era tânără, era sexy, era actriţă. Monica Fermo devenise, spre sfârşitul anilor ’70, una dintre cele mai provocatoare prezenţe actoriceşti de pe scena Naţionalului bucureştean. După cum mărturisea ea însăşi mai târziu, “primii mei paşi în viaţă au fost în monstruozitatea patimilor. La 15 ani m-am apucat de fumat, la 17 ani am avut primul amor spiritual şi fizic şi, de acolo, totul s-a derulat cu o viteză extraordinară către hăul de nepătruns cu mintea”.

↑ Maica Ecaterina, fosta actriţă Monica Fermo

Evreică prin naştere, Fermo a decis, în 1986, la sfatul părintelui Argatu, să îmbrăţişeze ortodoxia, botezându-se la vârsta de 32 de ani. “Întâlnirea cu Hristos a fost pentru mine uluitoare, devastatoare”, spunea ea.

A luat calea Ierusalimului, în Israel, unde trăieşte şi astăzi, cu numele de maica Ecaterina, în chilia unei mănăstiri din apropierea Sfântului Mormânt al Mântuitorului.

Fiul lui Octavian Cotescu şi al Valeriei Seciu este monah pe Muntele Athos

Mult mai puţin cunoscut publicului larg, Alexandru Cotescu (42 de ani) are o ascendenţă nobilă, din punct de vedere artistic, fiind fiul marilor actori Octavian Cotescu şi Valeria Seciu. A avut o apariţie meteorică în filmul “Păcală” (1974), dar a urmat, mai târziu, calea monahală. Trăieşte de ani buni la Mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos, în Grecia, luând numele bisericesc de Daniil. A lucrat la traducerea unei importante antologii de texte liturgice şi vieţi ale sfinţilor.

Despre intoleranţa la Cristos

16 sâmbătă MAI 2009

POSTED BY CLAUDIA STAN  IN DRUMUL MEU CĂTRE DAMASC ≈ 84 COMENTARII

      3 Voturi

Hieronymus Bosch, „Cristos batjocorit” (1495-1500)

Citind acest articol care vorbeşte despre diferite persoane publice care au ales să-l urmeze pe Dumnezeu în viaţa consacrată, am dat  peste numele unui fost coleg de liceu, Alexandru Cotescu (fiul actorilor Octavian

Cotescu şi Valeria Seciu), care s-a călugărit la Athos, cu numele de Daniil. Am rememorat astfel un moment   din viaţa mea de dinaintea descoperirii lui Dumnezeu, la care nu m-am mai gândit până astăzi şi care mă

face să mă cutremur înaintea lipsei mele de fineţe metafizică şi de eleganţă creştină, manifestată cu ani în urmă, cu prilejul participării la întâlnirea de zece ani de la absolvirea liceului.

Rememorez cu bucurie anii liceului, petrecuţi într-una şi şcolile de elită ale Bucureştiului, „Gh. Lazăr”: aveam nişte colegi senzaţionali, un diriginte cu inimă de aur (Tudor Opriş) şi lumea întreagă (care, pentru noi

începea cu Cişmigiul, fieful escapadelor noastre) ne stătea la picioare (sau aşa ni se părea nouă, căci aroganţa e numele mic al adolescenţei)… Eram întotdeauna sufletul petrecerilor. Neconformistă în limbaj, în

atitudine, în îmbrăcăminte. Suferind acut (încă de pe atunci!) de patima leadership-ului şi peste măsură de încântată de felul în care puteam determina lumea să mă urmeze… Standardul acesta trebuia menţinut şi la

întâlnirea cu pricina, la care chiar mare parte din toate patimile astea se manifestau încă bine mersi (unele chiar mai exacerbate decât în vremea liceului)…

Desigur, la asemenea întâlniri, toată lumea îşi etalează „realizările”: job-ul de fiţe, hainele de firmă, maşina de comandă, nevasta top-model, bărbatul avut, copiii geniali,  vila cu piscină. Cei mai mulţi dintre noi aveau

realmente aşa ceva, căci am fost o generaţie de ceea ce lumea numeşte, cu un termen ridicol, „oameni realizaţi”. Îmi amintesc cum stăteam la masă, în seara aceea de iunie, în grădina Casei Oamenilor de Ştiinţă,

răzgâiaţi şi blazaţi, efectiv obosiţi de atâtea chiote, dans, mărturisiri făcute şi mărturisiri ascultate… Toţi eram perfecţi, desăvârşiţi, fără cusur, fără pată: cariere de succes, căsătorii minunate, vacanţe în străinătate,

conturi doldora de diverse valute. Înainte de a fi indivizi, suflete, de a fi Claudia, Irene, Dan, Valentin, Cristina, Corina, Ciprian, eram o imagine vie a succesului: în dicţionar, la cuvântul „succes” trebuia să se afle poza

noastră de grup.

După o vreme, am realizat că singurul cu care nu schimbasem nici o vorbă era Alexandru. Amintirile mele cele mai vii legate de el erau acelea legate de suferinţa produsă de moartea tatălui său, în care noi, colegii, am

încercat să-i fim aproape. Tragica întâmplare se petrecuse în vacanţa de vară a clasei a XI-a şi, revenit la şcoală, în toamnă, Alexandru era complet schimbat. Deşi nu fusese niciodată un cuceritor (cu toate că avea un

fizic de invidiat, ochii de un albastru intens, păr brunet, o statură întrucâtva atletică, o inteligenţă fină, purtată fără ostentaţie), o dată cu această schimbare, Alexandru devenise un taciturn. Era de înţeles, ştiam cu toţii

câtă afecţiune avusese faţă de tatăl lui… Acum, la revederea după zece ani, Alexandru stătea la masă în faţa mea şi, sesizând, cum ziceam, că nu am schimbat nici o vorbă cu el, îl întreb, tâmpă şi impersonală, mai mult

de dragul conversaţiei decât pentru că mi-ar fi păsat cu adevărat: „Şi tu, ce lucruri măreţe ai făcut în viaţă până acum?” El se uită la mine cu ochii ăia de culoarea cerului de vară (ţin minte ca şi cum ar fi fost ieri) şi zice

aproape în şoaptă: „L-am căutat pe Dumnezeu”. Toată gaşca (şi eu la unison cu ea) izbucneşte într-un râs nebun, aproape isteric. „Te-ai ţicnit sau faci mişto de noi?”, întreabă una din fete. Alexandru îşi păstrează

aceeaşi mină impasibilă şi zâmbeşte discret: „Studiez teologie. Vreau să devin preot şi, cu voia lui Dumnezeu, să mă călugăresc”. Toată lumea râde şi mai abitir ca înainte şi îl asaltează cu întrebări privitoare la

facultatea pe care ştiam cu toţii că o începuse după absolvirea liceului, un profil tehnic, nu mai ştiu exact ce anume…  Băieții fac mişto în felul lor, fetele şi ele… Desigur, toată lumea consideră aceste glume ca fiind

foarte inspirate şi potrivite, nimeni nu are nici cea mai mică senzaţie că e deplasat în ultimul hal. Dar Alexandru nu intră deloc în jocul nostru…

Nu-mi mai amintesc exact cum s-a încheiat discuţia cu pricina. Dar ştiu sigur că am plecat de acolo cu convingerea fermă că Alexandru Cotescu e cel mai mare ratat din clasa noastră.  Looser-ul suprem, cu atât mai

mult cu cât el avea beneficiul unui start-up mai bun decât al multora dintre noi (nu era de colea să fii progenitura unui cuplu de actori atât de cunoscuţi), de care (după mintea mea de atunci) se alesese praful…

Rememorând acum scena respectivă, ea îmi pare desprinsă dintr-un tablou de Hieronymus Bosch. Grotescul nostru nu anihilează fineţea spirituală a lui Alexandru. El rămâne serafic, în mijlocul batjocurii noastre. Noi

ne considerăm îndreptătiţi să râdem de el, pentru că el nu este ca noi. La fel au făcut iudeii, care l-au batjocorit pe Isus tocmai pentru că El nu era ca ei, nu corespundea standardelor asociate de ei cu noţiunea de bine, de

adevăr. Desigur, comparaţia e exagerată, dar e reală în măsura în care confruntarea dintre cei ai lui Dumnezeu şi cei ai lumii e atât de discrepantă încât ajungi să te întrebi cum de e posibil fie şi numai dialogul

elementar între ei…

Cred că există o insensibilitate (dusă până la intoleranţă) faţă de Cristos, mai cu seamă în cei preocupaţi prea mult de voia lumii şi de propriile lor patimi, legiferate de „succes”, „faimă”, „realizare”, „ajungere”… E o

orbire care te face să-i crezi orbi pe cei care nu văd asemenea ţie… E o intoleranţă pe undeva inconştientă, care ia naştere dintr-un refuz vădit al posibilităţii ca pe lume să existe ceva mai bun decât o carieră fulminantă,

o maşină decapotabilă şi o familie model. Adică, cum, dom’ne, să le vorbeşti unora care le ştiu pe toate, care au de toate, care le-au văzut pe toate, despre faptul că acolo sus e Cineva mai mare decât ei? Nu, nu, e

imposibil, eu am ajuns aici unde sunt prin propriile puteri, nu m-am rugat în viaţa mea, nici în biserica n-am intrat; la ce mi-ar putea folosi ( sic!) mie Dumnezeu? Iată intoleranţa la Cristos, care se insinuează în

existenţa noastră preaplină de propriul eu şi pune, pe nesimţite, stăpânire pe ea. Un fel de „Dacă Dumnezeu ar exista, cum aş putea suporta să nu fiu eu Dumnezeu?” al lui Nietzsche…

De atunci nu l-am mai întâlnit niciodată pe Alexandru, dar rememorarea acestui moment dă acum naştere unui sentiment de profundă ruşinare de mine însămi şi de îndurerare pentru suferinţa provocată lui Cristos de

atâta uşurătate, aroganţă, trufie, lumesc, patimă, neascultare, egoism, eu-eu-eu-mult-prea-mult-eu… Doamne, iartă-mă că te-am batjocorit în chipul slujitorilor tăi cei mici, umili şi fideli, că m-am lăudat cu ale mele şi

nu întru crucea ta, că am dispreţuit atâta vreme bunătăţile tale cereşti… Şi pune în inima monahului Daniil din muntele Athos iertarea faţă de purtarea mea nesăbuită şi rugăciunea smerită pentru păcătoasa de mine…

Amin.

SHARE THIS:

Twitter

Email

Print

Mai mult

RELATED

Marie Şoucaliuc-Prager – „Ai lui”In "Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos? (2012)"Marie Şoucaliuc-Prager – „...”In "Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos? (2012)"Sorin-Cristian Troacă – „Curaj! Cere cu încredere!”In "Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos? (2012)"Post navigation← Articolul precedent Articolul următor→

84T H O U G H T S O N “ D E S P R E I N T O L E R A N Ţ A L A   C R I S T O S ”

1. oraseanul reloadedsaid:mai 16, 2009 la 6:23 pm

 2

 0

 Rate This

Laudat sa fie Isus Cristos, Claudia !

S-a rugat foarte bine Alexandru !

Apropo de intalnirea de … ani de liceu. Il admir ca a facut aceasta destainuire in plin grup. Bravo lui ! Eu pacatosul, cand am “vazut” limbajul colegelor de liceu (ma

intrebau pe mail daca “ma bag”- adica, in aceasta lume, daca vin la intalnire si alte aluzii de moravuri usoare)si “programul”(bar, bauturi, etc.)am dat bir cu fugitii. M-am

gandit la proverbul care spune : “cine iubeste primejdia cade in ea”. Dar uite ca el a tacut si a facut. L-a marturisit in direct pe Isus fara sa cada in primejdie. Discret, nu ca

mine, PACATOSUL !

Dar stii ce ma bucura, in legatura cu acest articol ?

- ca Alexandru Cotescu a dat o frumoasa marturie despre cum reactioneaza un om cand e cucerit de dragostea lui Cristos

- ca tare te-ai umilit si bine ai facut !

- ca am ajuns sa traiesc sa-l citesc (imi place cand citesc un articol realist, adevarat, “dintr-o bucata”, fara prea multe expresii complicate, simplu, de suflet). Nu pe tine te

laud ci pe El.

Multumesc Doamne!

Multumesc Claudia, si ramai mica, nelaudata !

RĂSPUNDE

2. Claudia Stansaid:mai 16, 2009 la 6:42 pm

 1

 0

 Rate This

Orasene,

Nu pot sa zic decat atat: Deo gratias!

RĂSPUNDE

o oraseanul reloadedsaid:mai 17, 2009 la 10:05 am

 2

 0

 Rate This

Dumnezeul meu si Totul meu !

“Nici astăzi nu am înţelegerea deplină a mecanismului care mă determină pe mine, cea atât de studiat complicată, să caut cu obstinaţie (şi cu orice risc)

simplitatea.”

Cel mai bine este atunci cand ramai un copil. Caci atunci am mereu nevoie de Tata. Cum ma fac mare, cum vine unu urat si negru si ma alearga, ma zgaltiie,

ma supara ! Si strig la Tata si ma fac iar mic in bratele Lui. Iar El ma alinta, ma inveseleste, ma iubeste.

Te iubesc Taticule Ceresc. Ce bine ca Tu esti Tatal nostru!

RĂSPUNDE

3. Serafimsaid:mai 16, 2009 la 10:23 pm

 0

 0

 Rate This

Interesant si provocator, ca toate postarile tale.

Mi-am amintit si eu cu nostalgie de anii liceului atunci cand l-am intalnit pe Cristos…si pe care nu am sa-l abandonez niciodata! Nu am avut chemerea lui Alexandru, dar

incerc sa fiu un slujitor smerit.

Doi uriasi actori, extrem de sensibili…cred ca mama lui,Valeria a avut un rol determinant, nu stiu mie imi face impresia ca Dl.Cotescu nu era un om religios.

Intotdeauna raman uimit cum poate lucra Dumnezeu…si ce forta are Harul atunci cand te insoteste!

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:mai 17, 2009 la 6:53 am

 1

 0

 Rate This

Draga Serafim,

In primul rand, bun venit!

Nu am avut privilegiul sa-l cunosc pe dl Cotescu, insa pe dna Seciu am vazut-o fugitiv o data si mi s-a parut o persoana la fel de fragila si de sensibila precum

personajele domniei sale. Alexandru nu vorbea despre parintii lui ca despre niste somitati si nici el nu avea acea aroganta a copiilor de oameni celebri, a fost

intotdeauna foarte “la locul lui”.

Cu dragoste in Cristos,

Claudia

RĂSPUNDE

4. oraseanul simplusaid:mai 17, 2009 la 10:32 am

 0

 0

 Rate This

Claudia, citind articolul cu actorii, stii care e intrebarea mea pentru tine ?

Crezi ca-i bine faptul ca un sot si-a parasit copiii si sotia pentru Domnul Cristos, sau depinde ? Din cate am citit nu toti sunt chemati la viata calugareasca. De unde stii ca-i

bine ? Eu vreau sa aflu parerea ta.

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:mai 17, 2009 la 10:43 am

 1

 0

 Rate This

Draga Orasene,

Una la mana, “cine m-a pus pe mine judecator”? Parere? Parerea mea nu poate fi alta decat cea a Bisericii, conform careia sacramentul Casatoriei este

incompatibil cu voturile calugaresti (sau viceversa).

Cu dragoste in Cristos,

Claudia

RĂSPUNDE

oraseanul simplusaid:mai 17, 2009 la 10:53 am

 0

 0

 Rate This

Asa este. Casatoria este un sacrament. Cand se face un juramant in fata Domnului, apoi el trebuie respectat. Cu orice consecinta. Caci asa iti

arati loialitatea si iubirea fata de Domnul. Laudat sa fie Domnul in veci ! Amin !

RĂSPUNDE

5. Claudia Stansaid:mai 17, 2009 la 10:57 am

 0

 0

 Rate This

Cred ca fiecare trebuie sa traim cu alegerile facute si sa cautam sa ne sfintim in starea noastra de viata. “Hainele ingeresti” ale calugariei (si ale vietii consacrate, in

general) nu sunt pentru oricine, ci doar pentru cei care au o chemare speciala… de la care noi, in starea noastra de viata, avem multe de invatat.

RĂSPUNDE

6. oraseanul simplusaid:mai 17, 2009 la 11:20 am

 0

 0

 Rate This

Sau poate ca Dragos Paslaru a fost chemat de Domnul si gata ! ATAT !

RĂSPUNDE

7. oraseanul simplusaid:mai 17, 2009 la 6:18 pm

 0

 0

 Rate This

Claudia, l-ai intalnit pe Tutenes ?

Tu il cunosti din cele citite, vizionate sau audiate pe pastorul Iosif Ton ?

Te intreb pentru ca tare mult mi-as dori la intalnirea de la carmelitani sa abordam subiectele pe care cu atata har le dezbate pastorul in predicile sale.

Pe “youtube” – Iosif Ton predici : Evlavia, Dumnezeu vrea inima ta, Este vremea ta, Sa fii mort fata de pacat

RĂSPUNDE

8. Claudia Stansaid:mai 17, 2009 la 7:58 pm

 0

 0

 Rate This

Draga Orasene,

Inca nu l-am intalnit pe Tutenes, dar cred ca este plecat din oras (cel putin asa am inteles de la el). Nu, nu am auzit de pastorul despre care vorbesti. Iti doresc o noapte

buna, cu ocrotirea ingerului tau pazitor!

Claudia

RĂSPUNDE

9. Iuliansaid:mai 17, 2009 la 8:48 pm

 1

 0

 Rate This

Claudia, daca-mi permiti (pentru ca nu vreau sa fiu invaziv), parerea mea (a unui preot catolic) este ca sacramentul casatoriei nu este incompatibil cu voturile calugaresti.

Chemarea la viata consacrata (castitatea si nu numai celibat) este o vocatie in vocatie. Ma explic; este o forma diferita de a trai harul sacramental. Nu se resping reciproca

cele doua sacramente ci se perfectioneaza reciproc. Chemarea la viata consacrata este o forma diferita, mai concreta, de a implini vointa Creatorului. Viata calugareasca

exclude raporturile fizice dar nu si pe cele afective ci, din contra, pentru a fi fidel vocatiei primite (ma refer la consacrarea intregii vieti) incurajeaza si sustine maturizarea

afectiva a persoanei in cauza. Este parerea mea.

RĂSPUNDE

10. Claudia Stansaid:

mai 18, 2009 la 6:18 am

 0

 0

 Rate This

Draga padre Iulian ,

Din aceasta sa inteleg ca teoretic (conform iubirii) e posibil, dar practic (dpdv canonic), nu?

Claudia

RĂSPUNDE

o Iuliansaid:mai 21, 2009 la 7:47 pm

 1

 0

 Rate This

Draga Claudia, e adevarat ca este un lucru foarte delicat dar poate fi inteles mai bine; conditia, cred eu, este sa fim deschisi, cum si tu spui, adevarului care

este in afara fiecaruia dintre noi. E vorba de o alegere pe care cel chemat o face sau o refuza, dar este alegera lui; nu e vorba de teorie si practica. Iubirea

(Xtos ne invata, prin atitudinea lui mai ales) depaseste cu mult raporturile fizice. Poate sa le implice dar poate si sa le excluda. Nu deaceea scade din

intensitate sau isi pierde valoarea.

RĂSPUNDE

11. Rodica Cristesaid:mai 18, 2009 la 6:37 am

 1

 0

 Rate This

Cristos a inviat!

Mi-a placut foarte mult articolul. Trebuie sa marturisesc ca de cativa ani sunt atenta la stirile/ comentariile despre ,,baiatul Valeriei Seciu care s-a facut calugar,,. Cred ca m-

a intrigat faptul cum baiatul unor oameni care au cautat si trait in luminile rampei si-a dorit sa traiasca in obscurul unei chilii care insa e plina de lumina lui Cristos cel cu

adevarat viu. Pentru mine insa era doar un nume. Articolul tau mi-a adus o prima informatie despre persoana care este in spatele numelui de Alexandru Cotescu. Frumoasa

persoana!

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:mai 18, 2009 la 6:46 am

 1

 0

 Rate This

Draga doamna Criste,

Desi in vremea aceea, il consideram (cu totii) pe Alexandru “un ciudat”, el era ciudat in sensul cel mai bun posibil, adica acela al luminii lui Cristos, cu care se

straduia sa lumineze si intunericul nostru, care, insa, nu prea se lasa biruit. Eu insa am convingerea ca pentru fiecare din noi vine o vreme in care ne lasam

biruiti de Isus si la momentul acela contribuie, probabil, toate semintele sadite de-a lungul vremii de alti oameni in sufletul nostru, precum a fost cea sadita de

Alexandru la acea intalnire.

Cu dragoste in Cristos,

Claudia

RĂSPUNDE

12. Rodica Cristesaid:mai 18, 2009 la 11:39 am

 1

 0

 Rate This

Da, cred ca Alexandru are darul de a raspandi spre ceilalti lumina primita de la Mantuitor. Asa cum Duhul Sfant a lucrat pentru el prin diferite ,,unelte,, (printre care multi il

amintesc pe dl. Andrei Plesu cu al sau curs despre ingeri)se pare ca acuma el a devenit unealta Domnului. Exista aceasta marturie desprinsa din articol. In plus, eu am

vizionat o discutie intre Mariana Mihut si Eugenia Voda cand actrita a marturisit ca baiatul ei traieste cu Dumnezeu in suflet, fapt care se datoreaza si influentei bunului sau

prieten, Alexandru Cotescu.

Eu mi-am propus ca asa pacatoasa cum sunt sa incep sa ma rog pentru Alexandru. Cred ca precum noi avem nevoie de rugaciunile monahilor/ preotilor si ei au nevoie de

ale noastre.

Ne vedem la Snagov, asa cum bine spui..cu dragoste in Cristos,

Rodica Criste

RĂSPUNDE

13. Goposaid:august 5, 2009 la 12:09 pm

 1

 0

 Rate This

E prima si, cred eu, ultima oara cand intru pe blogul asta.

Alexandru Cotescu mi-a fost profesor la Seminarul Teologic pe intraga durata cat a predat acolo, destul de scurta de altfel. Eram o fire dificila, ma indoiam de tot ce mi se

preda. Alexandru a fost primul profesor care m-a privit cu ingaduinta, care nu se ostenea sa-mi raspunda la toate intrebarile aparent incuietoare. Eram si ma comportam ca

omul desacralizat contemporan. Nu vreau sa vorbesc nici de calitatile lui intelectuale si nici de modelul patristic care-i iesea prin toti porii fiintei lui. Stiu doar ca fost primul

dintre profesorii mei care a cautat sa ne invaluie cu dragoste parinteasca pe noi cei incredintati lui spre modelare.

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:august 5, 2009 la 6:00 pm

 0

 0

 Rate This

Draga Gopo,

Multumesc mult pentru aceasta marturie sensibila. Nadajduiesc sa te mai am de oaspete. Doamne, ajuta!

RĂSPUNDE

14. Flaviasaid:august 19, 2009 la 5:41 pm

 0

 0

 Rate This

Frumoasa spovedanie….minunata puterea pecare ai avut-o sa asterni aceste regrete….nu esti ortodoxa? ca la noi se scrie Iisus Hristos.

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:august 19, 2009 la 6:28 pm

 1

 0

 Rate This

Draga Flavia,

Sunt romano-catolica. Si iti multumesc in Domnul nostru pentru vizita in “chilia” mea virtuala.

Cu dragoste in Cristos,

Claudia

RĂSPUNDE

15. tutenessaid:octombrie 6, 2009 la 7:24 pm

 0

 0

 Rate This

Frumos articol !Am ramas extaziat .

Si ma bucur ca nu toti de la muntele Athos sunt extremisti !

RĂSPUNDE

16. Claudia Stansaid:octombrie 6, 2009 la 8:01 pm

 0

 0

 Rate This

N-am inteles ultima fraza.

RĂSPUNDE

17. tutenessaid:octombrie 7, 2009 la 9:15 am

 0

 0

 Rate This

Cred ca ar fi bine sa vorbim in particular despre ultima fraza,nu aici.

RĂSPUNDE

18. Claudia Stansaid:octombrie 7, 2009 la 2:45 pm

 0

 0

 Rate This

Cum doresti, Tutenes. Eu nu am nimic de ascuns.

RĂSPUNDE

19. tutenessaid:octombrie 7, 2009 la 3:05 pm

 0

 0

 Rate This

inteleg Claudia,dar parca ma retine pe mine ceva .

RĂSPUNDE

20. ADRIAN GORJsaid:octombrie 9, 2009 la 9:45 pm

 0

 0

 Rate This

Buna seara! Asta seara la sfarsitul Sfantului Maslu,un parinte dintre cei care au oficiat,ne-a povestit cateva impresii de la Muntele Athos,de unde tocmai s-a intors.Printre

altele ne-a povestit si despre parintele Alexandru.M-a frapat cand am auzit ca e fiul celor doi oameni cunoscuti.Acasa am cautat pe internet si iata ca am dat si de

acest blog.Ma simt atat de mic ca nu ma pricep si eu sa scriu ,sa ma exprim ca cei de pe aici in asa cuvinte frumoase.O sa tot trec pe aici, cred ca imi va face bine.Doamne

ajuta!

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:octombrie 10, 2009 la 11:22 am

 0

 0

 Rate This

Adriane,

Bine ai venit printre noi!

Cu dragoste in Cristos,

Claudia

RĂSPUNDE

ADRIAN GORJsaid:octombrie 20, 2009 la 8:39 pm

 1

 0

 Rate This

Rugăciune

“Rătăcitor, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,

Eu cad neputincios , stăpâne,

În faţa strălucirii tale.

În drum mi se desfac prăpăstii,

Şi-n negură se-mbracă zarea.

Eu în genunchi spre tine caut:

Părinte,-orânduie-mi cărarea!”

Octavian Goga

RĂSPUNDE

21. Gogu Ionsaid:decembrie 9, 2009 la 12:59 pm

 0

 0

 Rate This

Toate cele povestite/discutate mai sus sunt vorbe. Faptele unde sunt?

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:decembrie 9, 2009 la 1:07 pm

 0

 0

 Rate This

Faptele sunt in inima Domnului.

RĂSPUNDE

Gogu Ionsaid:decembrie 9, 2009 la 6:01 pm

 0

 0

 Rate This

Ce vrajeala de rahat, raspunsul tau. Faptele tale unde sunt? Faptele din lumea reala, nu cea blogarita. Faptele care te definesc ca crezator in El.

Imi da impresia ca acest blog este tot o fandoseala de lazarist/a, un trendy actual, un fancy ca e la moda. Ai intins o mana f-odata? Cu adevarat,

nu dat bani la coltul bisericii?

RĂSPUNDE

22. Claudia Stansaid:decembrie 9, 2009 la 9:40 pm

 1

 0

 Rate This

Draga frate Ion,

Imi pare rau ca raspunsul meu nu ti-e pe plac. Daca am intins vreo mana vreodata asta nu e de scris pe blog si nici de strigat prin intersectii, pentru ca toate faptele

noastre, bune sau rele sunt, asa cum am spus, in inima Domnului. El e singurul capabil sa ne judece atunci cand am dat cu piatra ori cand am intins o mana.

Pace si bine!

NB: Esti binevenit aici, dar te rog sa incerci un limbaj mai moderat. Nu din respect fata de mine, ci fata de El… Suntem in postul Craciunului…

RĂSPUNDE

o Gogu Ionsaid:decembrie 9, 2009 la 9:41 pm

 0

 0

 Rate This

Domnul ma va judeca, nu tu. Intr-adevar nu se striga prin intersectii faptele bune. Dar blogul ce este?

RĂSPUNDE

23. Gogu Ionsaid:decembrie 9, 2009 la 9:45 pm

 0

 0

 Rate This

PS. De ce oare trebuie sa scriem un blog ca fiul cuiva e calugar. De ce oare nu facem, fara sa vorbim/scriem. Ce este oare asa important ca fiul cuiva celebru este calugar la

muntele Athos? Nu avem calugari in tara? Sau asta era celebritatea? Ca fiul lui, care fuse in clasa cu voi, e calugar la Athos? Ai vazut vreodata o biserica in tacere?

RĂSPUNDE

24. tutenessaid:decembrie 9, 2009 la 10:01 pm

 1

 0

 Rate This

Domnu Gogu,

Claudia pur si simplu a prezentat o situatie pe care o cunoaste;a dat aceste amanunte pentru a sublinia ca “celebritatea ” nu ar trebui sa fie un obstacol in calea realizarii

spirituale .

Numai bine !

RĂSPUNDE

25. Gogu Ionsaid:decembrie 9, 2009 la 10:08 pm

 0

 0

 Rate This

Nu sunt domn. Insa opserv (intentionat scris gresit) ca nu putem fara a ne da in stamba. Am avut si niste intrebari la care nu am primit raspuns. Mata tot prin Grecia?

RĂSPUNDE

26. tutenessaid:decembrie 9, 2009 la 10:19 pm

 0

 0

 Rate This

nu,prin Romania .

RĂSPUNDE

27. Claudia Stansaid:decembrie 10, 2009 la 7:29 am

 1

 0

 Rate This

Draga frate Ion,

Acest blog este despre El, asa cum il intalnim in oameni, in fapte, in locuri. Media ne bombardeaza cu raul cotidian. De aceea, multe perssoane (chiar si crestini),

eticheteaza eronat anumite marturisiri curate despre binele din lume (ca fiind lauda adusa creaturii, cand de fapt e lauda adusa Creatorului). Asta si pentru ca exista o

inclinatie generala de a autentifica raul ca fiind prezent si acolo unde nu este, doar pentru a justifica autenticitatea propriului rau care salasluieste atat de adanc in noi.

Am scris despre Alexandru exact din considerentul remarcat de Tutenes si pentru ca eu, atunci, desi nu intelesesem cum se cuvine, “l-am vazut pe Dumnezeu intr-un om”.

Imi dau seama de nenumaratele mele limite si de faptul ca nu pot fi pe plac tuturor. Sunt perfect convinsa ca nu detin nici adevarul suprem, nici iubirea desavarsita. De

aceea imi asum greselile si neputintele mele si imteleg cand anumiti cititori mai sporiti duhovniceste decat mine nu gasesc aici loc de odihna si acestora le cer iertare

pentru ca zabovesc pe aici fara a trage foloase spirituale.

Mai exista vreo alta intrebare la care nu am raspuns?

Pax et bonum!

RĂSPUNDE

28. Gogu Ionsaid:decembrie 10, 2009 la 9:34 am

 0

 0

 Rate This

Cele bune.

RĂSPUNDE

29. Claudia Stansaid:decembrie 10, 2009 la 10:02 am

 0

 0

 Rate This

Pace si bine! Si un Advent sfant!

RĂSPUNDE

30. mihaikonsaid:iunie 19, 2010 la 4:38 pm

 0

 0

 Rate This

si tu,… Tutenes?

RĂSPUNDE

31. mihaikonsaid:iunie 19, 2010 la 4:49 pm

 0

 0

 Rate This

Claudia

e o prapastie intre confesiunea ta si Athos…

nu te amagi chiar daca chemarea ta a fost de la Hristos…

nu ai raspuns adecvat …gandeste .Hristos te-a chemat printr-un ortodox …la catolicism?

Fara extazul tau mistic ,din prapastia pacatului meu ,te implor studiaza de ce biserica considera romano catolicismul o erezie.

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:iunie 19, 2010 la 5:18 pm

 1

 

0 Rate This

Draga Mihaikon,

Nu am spus ca Cristos m-a chemat printr-un otodox. Intalnirea lui Alexandru a fost doar o picatura in ocean, una pe care, la momentul respectiv, nu am

perceput-o ca atare. Si, spre linistirea ta, repet ceea ce am mai spus intr-un rand: alegerea mea a fost deopotriva intelectuala (in urma studiului) si cu inima.

Si, tot spre linistirea ta, am facut-o in deplina cunostinta de cauza, adica aprofundand cunostintele despre ortodoxie si despre catolicism (fiindca stiu ca li se

reproseaza celor care parasesc ortodoxia insuficienta ei cunoastere, ceea ce nu este cazul meu). Sunt convinsa ca sunt in Biserica intemeiata de Cristos.

Restul sunt detalii istoric-dogmatico-politico-umane.

Cu dragoste in Cristos (acelasi pentru toti),

Claudia

RĂSPUNDE

o tomasaid:iunie 20, 2010 la 11:12 am

 1

 0

 Rate This

Frate Mihaikon,

Uite ce am gasit pe un blog, scris de un domn care vroia Adevarul :

…… Sa presupunem ca Pr. Agaton are dreptate. Catolicismul e o erezie, papa o figura luciferica orgolioasa si mandra. Dar am o intrebare catre Agaton, poate

ma lamureste el, ca pana acum nimeni n-a facut-o. E vorba despre cateva texte liturgice, care nu apar pentru prima data pe site, cum de altfel toate se

repeta. Primul e textul liturgic neindreptatit (adica de dinainte de 1913) al Mineiului pe luna ianuarie, a zilei de 16, a sarbatorii numita “Inchinarea lantului

Sfantului apostol Petru” care spune: “Astazi temelia Bisericii, Petru, piatra credintei, ne pune inainte cinstitul lant… Temelia Bisericii, piatra credintei, mai

marele apostolilor, temelia cea neclintita a dogmelor, verhovnicul apostolilor… punatorule de lege… pastorule al turmei lui Cristos, Petre slavite… Roma

neparasind, la noi ai venit,… cel ce ai fost decat apostolii mai intai pe scaun sezator… pe temelia credintei sufletele tuturor credinciosilor le-ai zidit.”

Al doilea text e din vechea rugaciune de dezlegare pentru morti, care contine urmatorul pasaj: “care pe verhovnicul ucenicilor si apostolilor tai, Petru, ai zidit

Biserica ta si i-ai dat lui cheile imparatiei cerurilor” si care a fost inlocuit cu urmatorul text: “Cela ce dupa Sfanta Ta inviere din morti cea de-a treia zi, cu darul

tau ai binevoit a da sfintilor tai ucenici si apostoli cheile imparatiei cerurilor…” Intrebarea mea e: care a fost motivul indreptatirii acestor texte liturgice, care,

de altfel, oglindesc invatatura Bisericii Ortodoxe? Pentru ca, din cate stiu, prima indreptire a facut-o Biserica Ortodoxa Greaca in anii 1884-1885, urmata mai

apoi (si) de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1913.

E o intrebare la care pana acum nu am primit raspuns…

… cam asta spunea ! … nu iti cer un raspuns !

RĂSPUNDE

32. Claudia Stansaid:iunie 20, 2010 la 12:48 pm

 1

 0

 Rate This

Aceste texte sunt semnalate de Teodosie Bonteanu, Ieromonah ortodox (staret al manastirii Cetatuia, Neamt), convertit la greco-catolicism in perioada de maxima prigoana

impotriva acestei Biserici. Cartea se numeste “O turma si un pastor” si demonteaza, din punct de vedere ale unei persoane trecute prin ortodoxie si a carei convertire a fost

una de durata, majoritatea “cuielor” pravoslavnice impotriva Bisericii Romei. NB: cea de-a doua rugaciune “indreptata” contine o inexacticate flagranta: “a da sfintilor tai

ucenici si apostoli cheile imparatiei cerurilor” – conform textelor evanghelice, Mantuitorul a dat cheile doar lui Petru (de altfel, el e singurul reprezentat ca atare in

iconografia ortodoxa si perceput ca atare de catre popor), celorlalti apostoli le-a dat doar puterea de a dezlega.

RĂSPUNDE

33. tomasaid:iunie 20, 2010 la 8:53 pm

 1

 0

 Rate This

Claudia,

multumesc ca m-ai luminat de unde este textul !

Frate Mihaikon,

imi pare rau pentru momentul acesta, sa vezi o asa pacaleala ca iese la iveala ! Stii tu, Adevarul invinge mereu ! Doare, dar mai bine doare acum un pic decat o vesnicie !

RĂSPUNDE

34. tutenessaid:iunie 21, 2010 la 2:01 pm

 0

 0

 Rate This

@ toma

ce vrei sa sugerezi , ca ortodocsii sunt lipsiti de posibilitatea mantuirii ?

RĂSPUNDE

35. Anamariasaid:iunie 21, 2010 la 3:05 pm

 1

 0

 Rate This

Eu nu cred ca Toma vrea sa spuna ca ortodocsii sunt lipsiti de posibilitatea mantuirii si sunt sigura ca si Tutenes a inteles asta.

Toma vrea sa zica, dupa parerea mea, ca cei care mint si depun marturii mincinoase despre alti crestini pentru a-i sminti pe unii mai neinformati, sunt intr-o stare de pacat

de moarte si daca nu se caiesc si nu se corecteaza atunci DA vor fi lipsiti de mantuire.

A.M

RĂSPUNDE

36. tutenessaid:iunie 21, 2010 la 3:49 pm

 0

 0

 Rate This

Anamaria , uite ca eu as vrea ca toma sa spuna de fapt ce a vrut sa zica .

In orice caz , interpretarea pe care o faci se aplica si catolicilor care mint si smintesc si se afla nu-i asa in pacat de moarte ?!

RĂSPUNDE

37. tomasaid:iunie 21, 2010 la 4:50 pm

 1

 0

 Rate This

Cum crezi tu Tutenes ca pot spune despre ortodoxi asa ceva ? Tatal, mama, sora si majoritatea dintre rudele mele sunt ortodoxe … Anamaria a intuit foarte bine ce-am vrut

sa spun, si-i multumesc … eu am lipsit intre timp … acum, gandeste-te frate Tutenes, cum m-am simtit cand am constatat minciuna despre care vorbeam ?!!! … toti cei

apropiati pot fi si sunt mintiti ca numai una este “dreapta credinta” !!! … colegi de liceu, rude de-ale mele – ortodoxi indoctrinati si cati altii se uita ca la niste ciumati la noi,

catolicii !!! … am zis ca la niste ciumati ? … da, ciumatii au fost dispretuiti mereu, dar Domnul i-a luat de buni : SLAVA DOMNULUI IN VECI !

Dar vorba Domnului: daca va urasc pe voi sa stiti ca mai intai m-au urat pe Mine !!!

…. si totusi le spun sa citeasca despre DISCERNAMANT ! … sa nu ia ca pe pastile ce le spun altii, fara sa discearna !

Pace si Bine !

RĂSPUNDE

o tutenessaid:iunie 21, 2010 la 6:20 pm

 0

 0

 Rate This

Draga Toma ,

Stii tu vorba lui Hristos cu paiul din ochiul aproapelui ?

Vorbesti de “ortodocsi indoctrinati” ?

In ca fel “indoctrinati ” ? Pleci de la ideea ca doctrina e rea ? Explica-te !

Apoi daca e sa vorbim despre minciuni , eu unul nu m-as repezi asa sa cred apriori ce scrie pe un blog …

As cauta mai intai mineiul respectiv din 1916 , l-as compara cu actualul , apoi as cauta si o editie anterioara mineiului din 1916 sa vad ce spune si aceea , apoi

as trage o concluzie !

Dar ce sa-i faci , poate fac parte din tagma “ortodocsilor indoctrinati” , insa incerc sa nu ma pripesc in a judeca ceva !

Apoi daca e sa vorbim despre minciuna , ai idee de cate ori a mintit biserica catolica , de cate ori au sucit politica lor , de cate ori si-au ajustat cartile , dogmele

si interpretarile ?

Probabil ca nu …

Iar pentru a vedea cat de ciumati ii considera catolicii pe ortodocsi , citeste dialogurile dintre ei de pe grecocatolica.org , unde am intalnit de exemplu pareri

care pur si simplu m-au stupefiat , cum ca ortodocsii au impus ortodoxia cu sabia la primul sinod ecumenic , sau nu au dat in Ardeal nimic de valoare, etc … Si

chiar unii “preoti” greco-catolici care ne aseamana cu talibanii – apropo de discernamant si “ciumati” !

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 21, 2010 la 11:15 pm

 1

 0

 Rate This

“Pleci de la ideea ca doctrina e rea ? Explica-te!” Explic eu, cred ca am inteles ce vrea sa spuna Toma: nu doctrina e rea, ci indoctrinarea. Adica

litera lipsita de Duh. Cand punem litera mai presus de iubire, atunci ea devine indoctrinare si, pentru ca ai vorbit si despre asta, da, talibanism.

RĂSPUNDE

o tutenessaid:iunie 22, 2010 la 11:47 am

 0

 0

 Rate This

Poate nu am eu intelegerea corecta , dar indoctrinat e cel care-si asuma o anumita doctrina .

Dar tot ce spui tu se poate aplica exact la fel si catolicilor si greco-catolicilor cu atitudini extrem de dispretuitoare si lipsite de aceea iubire pe care o invoci la

adresa ortodocsilor .

Sa nu imi spui ca nu cunosti exemple fiindca internetul e plin de asa ceva . Am intelnit de eexemplu atitudinea unui greco-catolic care spunea printre altele ”

ce daca generalul bukow a dat foc sau a pus tunurile pe bisericile romanilor caci erau lipsite oricum de valoare fiindca erau din lemn ” , si mai pretindea acest

greco-catolic ca romanii nu au avut biserici si manastiri din piatra in Ardeal .

Asta da talibanism !!!

Apropo de talibanism , individul ( “preot” ) acela plin de iubire catre ortodocsi , care a declarat ca ortodocsii sunt ca niste talibani care distrug si omoara ; ce

legatura am eu cu toate astea ?

Eu unul nu am distrus sau am omorat , nici macar nu m-am gandit sa distrug /omor biserici catolice/catolici .

As fi inteles daca ar fi facut o delimitare , eventual daca ar fi spus “unii ortodocsi” …

Dar nu-i asa ca-i mai simplu sa-i bagam pe toti in aceeasi oala ?

Fata de acesti catolici , care e pozitia voastra ?

RĂSPUNDE

38. tomasaid:

iunie 21, 2010 la 5:27 pm

 0

 0

 Rate This

Propun urmatoarea idee :

.. sa zicem ca ortodoxii sunt in “dreapta credinta” iar catolicii sunt rataciti !

… ca acesti catolici, cu unirea lor, cu ecumenismul lor, vor sa distruga ortodoxia !!!

…. ca acesti catolici insistenti, ca atare, sunt niste dusmani ai ortodoxiei, nu ???

Domnul Isus Cristos ii indeamna pe toti crestinii sa-i iubeasca si pe dusmanii lor, caci daca iubesc numai pe cei care-i iubesc nu fac nimic deosebit si nu se aseamana cu

Tatal Ceresc, care este bun si cu cei rai !

Acestea fiind zise, sa ne gandim si sa reflectam : cati dintre ortodoxi respecta si traiesc porunca Domnului, cati ii arata Tatalui Ceresc ca ii iubesc pe dusmanii lor din

dragoste pentru El ???!!!

Raspuns : sa ne uitam pe bloguri si sa vedem pe cine hulesc “baietii” : pe PAPA ! si pe mai cine : pe fratii lor catolici ! …. de ce ? … unde este IUBIREA din ei ?

Sunt sigur ca stiti ca un cuvant rau sau mai multe pot omora spiritual un om !

Deci, ce fac “baietii” … omoara catolici, ba mai mult de atat isi omoara (inveninandu-i cu ura) proprii incepatori ortodoxi !!! … piesa “CAIN si ABEL” este de actualitate si

acum !

Asa ca : SA NE RUGAM !

RĂSPUNDE

o mmarysaid:iunie 21, 2010 la 6:27 pm

 0

 0

 Rate This

Cu bladul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus! 

RĂSPUNDE

o tutenessaid:iunie 21, 2010 la 6:28 pm

 0

 

0 Rate This

Uite care e problema , eu consider ca unui om ii faci un serviciu atunci cand ii spui ca greseste .

Adevarata dragoste nu poate fi decat in ADEVAR , iar daca ai citi blogurile mai atent , ai realiza ca de acelasi tratament se bucura toti cei care se indeparteaza

de la ortodoxie .

TOCMAI din dragoste pentru voi catolicii avem datoria noi ortodocsii sa va marturisim adevarul , ca si tuturor celor de alte religii .

Nu ajutam pe nimeni cu nimic daca ii incurajam in practicarea ratacirilor .

Stiu ca voi sunteti incapabili sa va criticati papa , probabil va este si interzis ; insa a spune unele adevaruri despre papa (ce-i drept incomode pentru

credinciosii catolici) e o problema pe care noi ortodocsii ne-o asumam in aceeasi masura in care ne asumam criticarea ierarhilor nostri .

Deci unde este dragostea , la cei care favorizeaza ratacirile sau la cei care le combat ?

Cred ca nu aveti o privire tocmai corecte despre dragoste .

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 21, 2010 la 11:19 pm

 1

 0

 Rate This

“Eu consider ca unui om ii faci un serviciu atunci cand ii spui ca greseste”. De acord. Cu doua amendamente. 1. sa fie correctio fraterna (nu dupa

schema “ce tare sunt eu, ce fraier esti tu”); 2. sa-i demonstrezi argumentat ca greseste, nu pe baza unor legende, prejudecati si minciuni.

“A spune unele adevaruri despre papa”. Daca ar fi adevaruri, si nu minciuni sfruntate precum cele doua pe care le-am supus atentiei, ar fi OK.

Oare isi poate dori un crestin autentic sa-si atinga scopurile cu orice pret, chiar si prin calomnie, minciuna si exagerare?

“Stiu ca voi sunteti incapabili sa va criticati papa, probabil va este si interzis”. 2 erori intr-o singura fraza. Da, “noi” suntem incapabili sa ne

criticam papa, dar numai in chestiuni de credinta si morala pronuntate ex-cathedra, fiindca asta ar insemna “sa ne dam cu firma-n cap”,

de vreme ce garantul corectitudinii acestor decizii este nu un om (papa) (asa cum este gresit interpretat), ci Isus, prin Duhul Sfant. Si da, ne este

interzis de bunul simt crestin , care spune ca a asculta e mai bine vazut in ochii Domnului decat a-ti da dreptate singur.

Tutenes, stii ce mi se pare mie cel mai trist pentru toti sustinatorii acestor polemici anti-catolice? Ca niciunul din ei (si imi e rusine sa zic asta, dar

se vede cu ochiul liber) nu a deschis vreodata o carte de dogmatica catolica ori principalele documente ale Bisericii Catolice pe care le contesta

in perfecta necunostinta de cauza. E firesc sa canti fals cand nu ai invatat portativul.   Sfantul Ignatiu de Loyola, inainte de i se permite sa

predice, a fost trimis sa puna burta pe carte: iata o pilda iezuita numai buna pentru polemistii care nu cunosc nici macar fundamentul doctrinelor

pe care le critica atat de aprig.

RĂSPUNDE

tutenessaid:iunie 22, 2010 la 12:33 pm

 0

 0

 Rate This

“Daca ar fi adevaruri, si nu minciuni sfruntate precum cele doua pe care le-am supus atentiei, ar fi OK. Oare isi poate dori un crestin autentic sa-

si atinga scopurile cu orice pret, chiar si prin calomnie, minciuna si exagerare?”

Claudia eu m-am referit la adevaruri .

Refuz sa cred ca tu percepi calomnia , minciuna si axagerarea drept adevaruri .

Referitor la intrebarea ta , as spune ca acela nu este crestin .

“Tutenes, stii ce mi se pare mie cel mai trist pentru toti sustinatorii acestor polemici anti-catolice? Ca niciunul din ei (si imi e rusine sa zic asta,

dar se vede cu ochiul liber) nu a deschis vreodata o carte de dogmatica catolica ori principalele documente ale Bisericii Catolice pe care le

contesta in perfecta necunostinta de cauza. ”

Si reciproca e valabila . Chiar la aceste comentarii avem exemplu CONCRET .

Catolici care preiau informatii de pe siteul greco-catolica , de la comentarii , dar care nu au incercat catusi de putin sa ia mineiul editia respectiva

si sa-l citeasca …

Il rog pe Toma sa ma corecteze daca gresesc cand afirm ca a luat informatia de acolo , si sa dea linkul spre “blogul” de care vorbeste .

De asemenea e de condamnat asemenea atitudine a sustinatorilor polemicilor anti-ortodoxe .

RĂSPUNDE

o tutenessaid:iunie 22, 2010 la 7:54 pm

 0

 0

 Rate This

Claudia

daca tot ai adus in discutie ignoranta ortodocsilor in ceea ce priveste catolicismul , as aprecia si eu un raspuns sincer in ce priveste catehismul BC .

Cum este posibil ca in crezul “niceo-constantinopolitan” sa fie inserat filioque stiindu-se ca aceasta dogma a aparut mai tarziu ?

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 22, 2010 la 8:35 pm

 0

 0

 Rate This

Tutenes,

Un raspuns concis si foarte concret la intrebarea ta gasesti aici: http://www.greco-catolica.org/a407-Ereziile-catolice-revizitate-de-un-istoric-

crestin-ortodox-1.aspx

Desigur, daca vrei sa intelegi pe Filioque cat mai profund, trebuie sa citesti vreo 2-3 biblioteci de Sfinti Parinti si inca pe atatea de comentarii

teologice pe aceasta tema, plus muuuuulta teologie, ca sa intelegi nu doar la suprafata subiectul in discutie. Dar esenta este aceasta: atat timp

cat se intelege corect raportul dintre lat. missio / processio si gr. ekporeusis (explicitata perfect in Clarificarea Conciliului Pontifical Pentru

Promovarea Unitatii Crestinilor din 1995, care poate fi citita in intregime aici:http://www.ewtn.com/library/CURIA/PCCUFILQ.HTM ), Filioque nu

este o dogma care desfiinteaza monarhismul Tatalui, asa cum se sustine de obicei.

RĂSPUNDE

tutenessaid:iunie 23, 2010 la 12:18 pm

 0

 0

 Rate This

Claudia ,

ma asteptam la un raspuns la intrebarea mea , nu la trimiteri catre studiu in ceea ce priveste dogma .

De fapt tu nu stii ce am citit eu despre acest subiect .

Printre altele am citit si articolul respectiv depe greco-catolica insa nu asta e esential .

Eu vroiam sa aflu cum de a fost inserat filioque in crezul “niceo-constantinopolitan” din catehismul BC , avand in vedere ca filioque a aparut mai

tarziu .

Multumesc .

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 23, 2010 la 12:41 pm

 0

 0

 Rate This

Tutenes,

Badilita raspunde foarte clar si concis la intrebarea ta:

Introducerea lui Filioque in Crezul/Simbolul Bisericii latine dateaza din secolul al VI-lea (al treilea Conciliu de la Toledo, 589).

Formula a fost reconfirmata la conciliile locale din 633 si 675. Hotararea respectiva a fost adoptata ulterior de Biserica din Galia,

sub Charlemagne. Biserica romana si-a insusit-o spre 1013. In legatura cu Filioque se ridica trei chestiuni: 1) este legitima

adaugirea respectiva? 2) care este justificarea ei istorica si teologica? 3) cum se prezinta lucrurile astazi? In ce priveste

legitimitatea, teologii au oarecum dreptate sa raspunda acuzelor ortodocsilor amintindu-le acestora unele interventii unilaterale,

fara consultarea Bisericii de la Roma. Daca orientalii si-au ingaduit, de pilda, la Sinodul de la Constantinopol (381), sa modifice

Crezul de la Niceea fara consultarea si fara acordul latinilor, atunci reprosul orientalilor in sens invers este neavenit. Pe de

alta parte, introducerea lui Filioque n-a fost un capriciu teologic al Occidentului, ci, de la bun inceput, o necesitate istorica si

teologica. Gotii din Spania, increstinati de Ulfila, proclamau, in realitate, arianismul (multa vreme oficial si in Orient, sub urmasii lui

Constantin), erezie care, asa cum bine se stie, pentru a evita confuzia cu politeismul, accentua monarhia Tatalui in cadrul Sfintei

Treimi, coborand Fiul pe treapta creaturilor. Adaugarea lui Filioque in Crezul rostit de comunitatile din Spania a fost, la origine, o

incercare de contracarare a arianismului si modalismului priscillian.Ads by Media PlayerAd OptionsAds by Media PlayerAd Options

Ti l-am citat pentru ca e o opinie corecta, documentata istoric. Ce anume e neclar?

tutenessaid:iunie 23, 2010 la 1:02 pm

 0

 0

 Rate This

Hai sa iti spun eu ce e neclar .

“Ortodoxul” badilita o ia total pe aratura .

Sinodul de la Constantinopol a fost acceptat intru totul de latini .

Or a arunca vina asupra orientalilor ca si-au permis sa modifice crezul de la Niceea ca si cum cine stie ce au facut in detrimentul latinilor e pur si

simplu ipocrizie .

Incearca sa legitimeze modificarea crezului de catre BC prin aruncarea culpei asupra orientalilor pentru adaugarea ultimelor 5 articole din crez

care aveau scopul contracararii ereziilor , articole acceptate in totalitate de latini .

Pai inseamna ca si latinii sunt vinovati domnule ca le-au acceptat !!!

Iata ce concluzie absurda se poate trage !

Si incercarea de a face o paralela intre cele 2 situatii este hilara .

In 381 s-au adaugat niste articole la crezul nicenian .

Dar acesta a ramas ulterior nemodificat , o modificare ulterioara insemnand ca nu mai avem de a face cu crezul niceo-constantinopolitan ci cu

un alt crez .

Or pretentia BC de a afirma ca acela este crezul niceo-constantinopolitan este o manipulare si o minciuna .

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 23, 2010 la 6:35 pm

 0

 0

 Rate This

Tutenes,

Te mai intreb o data: intelegi diferenta dintre termenul grec si cel latin echivalenti pentru “a purcede”? Daca nu, discutia este

inutila si nu duce nicaieri, pe sistemul intrebarii puse de Isus carturarilor: “De unde vine botezul lui Ioan?” Si tot pe filiera

etimologica, ce spui de transcrierea grecescului Καθολικὴν din Crez prin “soborniceasca”?

tutenessaid:iunie 23, 2010 la 7:49 pm

 0

 0

 Rate This

Claudia ,

nu inteleg de unde vine perseverenta ta in a deturna discutia .

Din pacate am senzatia ca face parte din acel sistem bine pus la punct pe care l-am observat in discursul catolic , din limbajul de lemn , acela

neziditor , care nu e cladit pe sinceritate . De ce eviti un raspuns clar si categoric ?

Din momentul ce eu am intrebat ceva , astept un raspuns clar la acea intrebare .

Nu am intrebat nimic despre purcedere .

As astepta de asemenea si un raspuns la ceea ce am afirmat eu despre badilita si apoi iti voi raspunde cu placere .

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 23, 2010 la 11:08 pm

 0

 0

 Rate This

I rest my case. Mai citeste, Tutenes. Domnul cu tine!

tutenessaid:iunie 23, 2010 la 9:01 pm

 0

 0

 Rate This

M-am hotarat sa iti raspund , chiar daca tu nu imi vei raspunde punctual si la obiect .

Eu o voi face . Insa raman cu un gust amar .

Am senzatia ca vrei sa aperi BC chiar dincolo de limitele adevarului , si incerci sa justifici unele greseli si erori in loc sa le condamni . Poate asta e

calea pe care alegi sa o urmezi ; eu nu pot fi de acord cu ea .

“Adaugarea lui Filioque in Crezul rostit de comunitatile din Spania a fost, la origine, o incercare de contracarare a arianismului si modalismului

priscillian.”

In desfasurarea ulterioara a evenimentelor au fost pai care au marturisit crezul fara adaosul filioque .

Personal consider argumentul introducerii filioque in crez pentru combaterea arianismului ca nefondat .

In crez scrie cat se poate de clar de Domnul Hristos ca e “Lumina din Lumina , Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat ” , nu creatura .

Termenul catolic ( universal ) fiind utilizat de latini ,( desi inainte de 1054 nu se intitulau biserica catolica ) , in crezul ortodox a fost folosit un alt

cuvant pentru a elimina confuziile .

Oricum , termenul exprima suficient de bine temelia credintei ortodoxe , sobornicitatea ; biserica ortodoxa este cladita pe temelia sinoadelor

( soboarelor ) ecumenice ( a toata lumea – universale ) .

Astfel , substituirea termenilor a pastrat esenta invataturii ortodoxe despre biserica , pe cand catolicii pur si simplu adauga un cuvant acolo unde

nu a fost si pretind sub argumente de genul ca sensul cuvantului purcedere e diferit in greaca si latina .

Nu contest ca sensul cuvantului e usor diferit in cele 2 limbi , insa argumentul nu sta in picioare fiindca a existat o perioada in care latinii

marturiseau crezul fara filioque . In urma , sutele de pagini de filosofie scolastica sunt aride si lipsite de acel duh despre care vorbeai .

De fapt a fost o alternata a perioadelor cu si fara filioque , in care nu trebuie neglijat aspectul politic si interesele francilor .

Ma asteptat la maimulta descidere spre adevar si la mai multa sinceritate , chiar daca e in defavoarea ta/voastra .

Insa daca imi permiti o opinie , cred ca adevarul trebuie pus chiar si deasupra imaginii bisericii .

RĂSPUNDE

tutenessaid:iunie 23, 2010 la 9:03 pm

 0

 0

 Rate This

erata “in desfasurarea ulterioara a evenimentelor au fost papi care au marturisit crezul fara filioque “

RĂSPUNDE

tutenessaid:iunie 24, 2010 la 8:47 am

 0

 0

 Rate This

Voi mai citi , ca nu le stiu pe toate fata de altii care considera ca au citit tot .

Multe sugestii , ocolirea subiectului si nici un raspuns categoric ; multa diplomatie ,lipsita de curajul asumarii unui raspuns .

La voi totul e perfect se pare sila noi totul gresit .

In stilul acesta sper ca realizezi ca un dialog este pur si simplu inutil .

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 24, 2010 la 9:56 am

 0

 0

 

Rate This

Prea iezuit, asa-i? :))

tutenessaid:iunie 24, 2010 la 10:25 am

 0

 0

 Rate This

Nu inteleg ce vrei sa spui .

RĂSPUNDE

Claudia Stansaid:iunie 24, 2010 la 3:27 pm

 0

 0

 Rate This

Mai bine :).

39. tomasaid:iunie 21, 2010 la 10:08 pm

 0

 0

 Rate This

Sigur Tutenes,

in comunitatea ta, tu ai dreptate si probabil ca esti si laudat ! … si marturisiti ca voi sunteti cei care detineti Adevarul ! … bravo !

… eu sunt un trepadus, un neica-nimeni, nu asa ca cei de genul lui Tutenes, care stiu atatea si atatea !

Nu-mi ramane de zis decat :

- ai mila de mine pacatosul Doamne !(“si isi batea pieptul cu pumnul”)!

- adu-ti aminte de mine in imparatia Ta !

RĂSPUNDE

o tutenessaid:iunie 22, 2010 la 12:21 pm

 0

 0

 Rate This

Toma ,

interesanta sugestia ta cum ca eu as fi fariseul si tu vamesul …

Probabil tu consideri ca eu voi merge direct in iad , insa eu ma rog de Bunul dumnezeu sa se indure si de mine .

In alta oridine de idei , daca de mine poti sa spui orice , te-as ruga sa nu te pronunti si sa nu speculezi in ceea ce priveste comunitatea mea , despre care nu

stii ABSOLUT NIMIC .

Si altceva , stii ca ce crezi tu , anume ca ortodocsii se vor mantui contravine a ce crede BC ?

BC nu a ridicat anatemele de la conciliul 2 de la Lyon din 1274 , in care sunt condamnati cei care neaga filioque , deci crede ca ei nu vor avea parte de

mantuire …

In ultimul rand sa stii ca as fi apreciat un raspuns la obiect la comentariul meu , nu unul care sa divagheze , doar doar voi pierde firul discutiei .

RĂSPUNDE

tomasaid:iunie 22, 2010 la 5:27 pm

 0

 0

 Rate This

“Probabil tu consideri ca eu voi merge direct in iad, insa eu ma rog de Bunul dumnezeu sa se indure si de mine.”…

.. cine sunt eu, Tutenes ? Un om ca si tine, un vas ca si tine ! Decizia ii apartine Olarului, in ce priveste folosinta vaselor ! … si, uite asa, eu nu

cred ca vei ajunge in iad ! stii de ce ? pentru ca esti insetat de dreptate si adevar … si cauti ! … numai un singur lucru te rog : fii mai degraba

traitor al poruncilor Domnului si a legii Iubirii decat “carturar” ! … e calea cea mai sigura ! .. parerea mea ! … si stiu ca poti sa percepi cele fine

caci te-ai prins la faza cu fariseul ! 

Vezi dar frate, te iubesc ! … si nu te supara daca de acum nu mai scriu ci doar o sa ma rog ! … e mai sigur, pentru mine, nestiutorul de concilii,

comitii, comitete, epitete, etc ! 

Pace si Bine !

RĂSPUNDE

40. tutenessaid:iunie 22, 2010 la 6:07 pm

 0

 0

 Rate This

@ Toma

Ma crezi pe cuvant ca si eu te iubesc , insa asta nu presupune acceptarea tuturor invataturilor BC ?

Sunt intru totul de acord ca trebuie sa ne rugam si sa traim mai mult poruncile dumnezeiesti , incerc si eu nemernicul asa cum pot sa urc pe scara .

Aceasta e invatatura de temelie a bisericii ortodoxe , anume ca degeaba suntem invatati daca nu avem fapte .

Insusi Iisus nu a chemat apostolii la propovaduirea evangheliei de prin bibioteci , ci din satele sarace ale Galileii , exceptie facand unul singur , care l-a si vandut ulterior .

RĂSPUNDE

41. Mariana V.said:iunie 29, 2010 la 4:25 pm

 0

 0

 Rate This

“…litera ucide dar DUHUL da viata”!

Sa ii multumim Tatalui nostru Ceresc pentru DRAGOSTE…pentru EL…sa ne rugam pentru cei care sunt departe de EL si sa incercam, ata cat ne sta in putere, sa traim cum

a trait EL cand a fost aici…facand binele, aducand alinare, o vorba buna…este nevoie de LUMINA in acest intuneric cumplit! Asa cum Alexandru a fost LUMINITA pentru cei

care au avut ochi sa vada…sa fim si noi! L-am cunoscut la putina vreme dupa ce tatal lui s-a dus la odihna…m-am bucurat foarte mult, acum… ceva ani,cand am auzit unde

se afla…sa ne rugam pentru el, sa ne rugam pentru toti acei care doresc, cauta LUMINA! Sa ne rugam pentru cei care nu au habar ca exista LUMINA! VA IUBESC…SI VA

DORESC TUTUROR SA FITI LUMINI acolo unde va desfasurati activitatea! Atat…si…este scris ca binecuvantat este acela care aduce PACEA…MANTUITORUL NOSTRU este

aducator de PACE…Alexandru nu a vorbit cu nimeni in contradictoriu…a fost LUMINA. SA NE IUBIM UNII PE ALTII CA INTR-UN DUH SA MARTURISIM PE TATAL, PE FIUL SI PE

SFANTUL DUH. AMIN.

1 Corinteni capitolul 13

DRAGOSTEA NU PIERE NICIODATA…IARTA, RABDA, NU FACE NIMIC NECINSTIT si toti stiti ce este scris acolo; sa IL RUGAM PE TATAL NOSTRU sa ne ajute sa traim…ceea ce

este scris!

HRISTOS ESTE VIU!

RĂSPUNDE

42. georgesaid:iulie 18, 2010 la 5:30 pm

 0

 0

 Rate This

Frumos, m-ai induiosat, daca este si adevarat, esti binecuvantata!

RĂSPUNDE

43. georgebcsaid:iulie 18, 2010 la 5:32 pm

 0

 0

 Rate This

Frumos, m-ai induiosat, daca este si adevarat, esti binecuvantata!Si totusi, acum esti maicuta?

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:iulie 18, 2010 la 5:33 pm

 0

 0

 Rate This

Este f adevarat.

RĂSPUNDE

o Claudia Stansaid:iulie 18, 2010 la 5:34 pm

 0

 0

 Rate This

Nu. Sunt laica. Una f pacatoasa.

RĂSPUNDE

44. alecsia89said:septembrie 29, 2010 la 2:09 pm

 0

 0

 Rate This

De va judecati unii pe altii,credeti caeste corect……..

RĂSPUNDE

Ziua în care l-am întâlnit pe IsusDin prima zi în care l-am întâlnit pe Isus îmi amintesc cu o precizie aproape dureroasă două amănunte, ambele ţinând de conştientizarea unor adevăruri pe care nu le înţelesesem niciodată până în acea după-amiază de

mai 2003, când am intrat cu adevărat în biserică pentru prima dată în viaţă.

Primul adevăr: întunecimea mizeriei mea. Al doilea: infinitul milostivirii Lui.

Miezul zilei. Biserica goală. Doar eu şi o bătrână care vinde lumânări. O biserică inundată de lumină, o lumină albă, strălucitoare, ca Isus pe Tabor (de atunci am rămas cu ideea – probabil subiectivă – ca nu

întunecimea lăcaşului conduce neapărat spre mistica rugăciunii; mistică e şi lumina, lumina orbitoare, care se insinuează în – atât de adâncul – întuneric al inimii). O biserică de culoarea pe care de obicei o asociem

purităţii, contrastând cu impuritatea din sufletul meu. Băncile aliniate cuminţi, inundate şi ele de lumina exterioară transmisă prin tavanul din sticlă şi de lumina interioară din tabernacol. În sufletul meu, un amestec de

sentimente contradictorii, neînţelese, de parcă nu e sufletul meu cel care le simte, ci unul străin, schimbat din secunda în care am trecut pragul. Nu ştiu ce caut acolo. Nu ştiu de ce am ales să intru. Nu ştiu nici măcar ce

trebuie să fac. Habar n-am de vreo rugaciune (pe vreme aceea consideram  „Tatal nostru”, pe care îl ştiam doar vag, pe sărite, un fel de poezioară-jucărea, ca acelea scrise de Arghezi pentru Miţura şi Baruţu). Parcă

totul se petrece împotriva voinţei mele, aşa cum cunoscusem eu voinţa mea până în acel moment.

Gesturile pe care le fac par fireşti, fără să le ştiu de undeva, fără să mi le spună nimeni. Pur şi simplu le simt ca ieşind învingătoare, într-un soi de luptă surdă şi chinuitoare cu mine însămi. Ideea plecării genunchilor în

faţa Lui… Prima data în inimă, transmisă apoi lent, membrelor… Care, din comunicarea cu mintea mea cea atât de plină de mine însămi, refuză să se îndoaie… Gestul îngenuncherii se asociază în minte cu gândul

îndreptat către El, cel de pe crucifixul uriaş din faţa mea. „Am venit, iată-mă”. Gândul în sine mă sperie. E ca şi cum admit că El m-a chemat. Nu am smerenia (nici nu ştiu ce e aceea) să cuget că nu merit această

chemare. Dar am curiozitatea să văd de ce m-a chemat. E o curiozitate trufaşă. Iată cine sunt eu, pâna şi Dumnezeu mă cheamă…

Culmea, mândria, oricât de mare şi de hidoasă, nu mă poate opri să plâng. Mai întâi câteva lacrimi, apoi un şuvoi de nestăvilit. Plâng şi mă uit la Rastignit. Nu ştiu ce să-i spun, nu ştiu ce să fac, cum să mă  port cu El.

Doar atât: „Am venit, iată-mă”. Totul pare atât de străin de mine …

Ies pe uşa bisericii ştiind clar alte două lucruri: 1. trebuie să mă întorc cât mai repede şi să rămân mai mult cu El; şi 2. femeia care a intrat nu mai există.

În acelasi timp, îmi dau seama că acestea nu sunt gândurile mele, că altcineva mi le pune în minte. Altcineva, cu A mare… Evidenţa această mă sperie… Descoperirea mă ţine trează toată noaptea… Pe care mi-o petrec

având întiparită pe retină (şi în inimă, undeva în străfundul fiinţei mele, visceral) imaginea crucifixului imens, de pe care îmi pare că Răstignitul cuprinde într-o îmbrăţişare cosmică întreaga lume.

Mă trezesc cu gândul că trebuie să ajung cât mai repede înapoi, să-l vad din nou pe El, acolo sus, agăţat pe cruce, deasupra altarului. Din nou, nu ştiu că vrea să-i spun ceva… Vreau doar să-l vad. Pentru că, atâta lucru

ştiu sigur, e cea mai tulburătoare şi fascinantă Persoană pe care am cunoscut-o vreodată…

SHARE THIS:

Twitter

Email

Print

Mai mult

2T H O U G H T S O N “ Z I U A Î N C A R E L - A M Î N T Â L N I T P E   I S U S ”

1. Biserica Margaretasaid:ianuarie 22, 2012 la 9:12 pm

 1

 0

 Rate This

Da ,Isus este cea mai fascinanta persoana pe care am intilnit-o si eu.

Intilnirea cu el iti schimba viata pentru totdeauna.

Nu poti decit sa-l urmezi, sa-l iubesti ,sa-l slujesti.

Isus a venit si in intimpinarea mea.

M-a luat in brate, mi-a spus nu te teme, urmeaza-ma!

Acum sint in ordinul III Carmelitan am depus primul rind de voturi pe13 octombrie

2010 sint novice…in anul2013cu ajutorul Sf.Fecioare Maria de pe Muntele Carmel

imi depun voturile vremelnice.

Laudat sa fie ISUS si MARIA

Margareta

RĂSPUNDE

2. maricicasaid:februarie 24, 2012 la 1:38 pm

 1

 0

 Rate This

Cu ce convertire simpla si profunda te-a “recrutat” ca om al Lui! Slava Lui!

E adevarat ca arta ne arata cum e artistul, adica ne reveleaza din trasaturile, caracterul artistului. In psihologie gasim ca prin arta, se proiecteaza dorintelesi tot ce

reprezinta artistul. Prin arta, ajungem sa cunoastem artistul.

Cand vad copacii, florile animalele, oamenii, ma gandesc la delicatetea si sensibilitatea artistica a lui Dumnezeu. Cat de minunat este!!!!!!!!!!!El este un artist desavarsit.

Numai El poate crea ordine in frumusete sau frumusete in ordine. In fiecare zi, ma minunez de ceea ce vad. Ce frumos este si cat de diversa este frumusetea, cata

culoare…! Cred ca de aceea primavara este anotimpul meu preferat…abia astept sa vina!

RĂSPUNDEC O M E N T E A Z A !

http://klaudiastan.wordpress.com/ziua-in-care-l-am-intalnit-pe-isus/

La Vatoped, cu părintele Daniil Cotescuemail print

0 

Autor: Tudor Cires06 Mai 2011 - 15:41

Tudor Cireş/

Secolul al IV-lea, Bizanţ. O furtună teribilă răstoarnă corabia pe care se afla fiul împăratului Teodosie, purtându-l până pe malul Athosului; acolo, e găsit, mai târziu,

adormit sub un rug de zmeură. Atribuind minunea aceasta Fecioarei Maria, împăratul porunci să fie construită Mănăstirea Vatoped (vato = rug de zmeură şi pedi = copil).

Astăzi, lăcaşul este al doilea ca mărime din Sfântul Munte şi depozitarul celor mai multe documente, peste 10.000, care vorbesc despre români.

Primii pe listă sunt domnitorii Negoe Basarab şi Ştefan cel Mare, a căror râvnă sare în ochi. Basarab a construit un turn-clopotniţă aflat în incinta mănăstirii, iar Ştefan –

clădirile portului (arsanale). Pe una dintre ele, domnitorul român e înfăţişat într-un tablou-votiv dăltuit în piatră. Vatoped, care păstrează una dintre cele mai sfinte relicve ale

creştinătăţii, Brâul Maicii Domnului, e plin şi de mărturii ale daniilor făcute, timp de cinci secole, de români. „Practic”, ne spune călugarul Daniil, „domnitorii români funcţionau ca

urmaşi ai domniilor Imperiului Bizantin. Obiceiurile, comportamentul lor erau cele ale unui împărat bizantin. Pentru ei, Muntele Athos nu era un loc străin. De aceea, nici n-au

simţit nevoia să întemeieze o mănăstire românească. În plus, nici nu se putea vorbi, în secolul al XV-lea, despre o dimensiune naţională a prezenţei româneşti la Athos.

Dar contribuţia românilor e atât de evidentă, încât la una dintre mănăstiri, Dionisiou, atunci când, la sfârşitul slujbelor, se pomenesc ctitorii, majoritatea sunt nume româneşti:

Radu, Stanca, Mihnea, Ştefan... Ca toate celelalte 19 surori din Muntele Athos, Mănăstirea Vatopedu e, în felul ei, unică. Ea are două hramuri: Bunavestire şi Sfântul Brâu,

şapte icoane făcătoare de minuni, câteva biserici, sute de camere la care se urcă (azi) cu liftul, o bibliotecă imensă... În bibliotecă se păstrează hărţile lui Ptolemeu, desenate

de Strabon, fragmente din crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, şi o bucată din trestia cu care a fost fixat buretele înmuiat în oţet oferit lui Iisus răstignit. Istoria României

e studiată azi, aici, dar şi în restul Muntelui de cercetătorul român Florin Marinescu.

Se înserează devreme... Clopotul cheamă la masă. Intrăm în refectoriul împodobit cu fresce şi ne-aşezăm la mesele medievale din porfir. Masa trupească e o continuare a

slujbei duhovniceşti. De aceea se şi citeşte ceva în timpul mesei. Nu spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Când ţi-e foame sau însetezi, să-ţi aduci aminte că şi sufletul tău are

nevoie de hrană duhovnicească”? Înainte de a intra în ritualul cinei, adresăm o ultimă întrebare călugarului Daniil, care nu e altul decât Alexandru Cotescu (fiul marilor actori

Valeria Seciu şi Octavian Cotescu), retras, de mulţi ani, în Muntele Athos: a găsit, el, la Vatopedu, ceea ce căuta? „Am aflat”, ne răspunde, puţin cifrat, „că viaţa, în călugărie,

nu-i aşa cum mi-o închipuiam înainte. În rest, căutăm toţi să devenim mai smeriţi decât suntem...”Citeşte mai multe despre:  reportajemail print

Cind viata reincepe departe de lumeVizite, de ieri si azi, in minastirile care le-au redat linistea lui Dragos Paslaru si Zoei Dumitrescu-BusulengaL-am admirat si l-am aplaudat cu totii, cu ani in urma, cind il zaream pe scena Teatrului „Nottara“ in rolul Aliosa din Fratii Karamazov, in O noapte furtunoasa, Padurea spinzuratilor, Cum va place? sau Negru si rosu. Se lasa

atunci modelat, supus, ascultind indicatiile regretatului regizor Dan Micu pentru a se darui, transfigurat, unei sali mai mereu plina pina la refuz.

Ne fascinase in transpunerea scenica a Teatrului seminarsemnat de Petre Tutea, un text ramas azi in amintirea multora dintre noi, cum ne-au ramas la inima rolurile lui din O lacrima de fata, Pruncul, petrolul si ardelenii, Ochi

de urs, Sa mori ranit din dragoste de viata sau Femeia in rosu.

Apoi, vreme de citiva ani, nimeni nu a mai auzit nimic de Dragos Paslaru. Un timp il vazusem la Libraria „Anastasia“, alaturi de pictorul si editorul Sorin Dumitrescu. Apoi a disparut. L-am regasit, renascut, monah simplu la

cea mai importanta minastire din Romania.

Un rol care i-a adus moartea

Cladirea alba a minastirii straluceste in soarele primaverii. Citiva monahi cu privirea in pamint, pasind incet, trec in deplina tacere pe linga noi. Sigur ca, daca am intreba, nimeni nu ne-ar raspunde unde l-am putea gasi pe cel

care s-a refugiat aici, departe de scena si de gloria efemera. 

In 1989, trupele de Securitate il vinau pe strazile Bucurestiului. Apoi, timp de aproape doua luni, a stat alaturi de manifestantii din Piata Universitatii. Acolo l-au si gasit minerii ce se ghidau dupa unica poza ce i-ar fi dovedit,

vezi-Doamne, vinovatia: Dragos Paslaru, imbracat in camasa verde legionara, intruchipindu-l pe Horia Sima, scena surprinsa in timpul filmarilor la Drumet in calea lupilor.

Pe 14 iunie 1990 a fost batut ingrozitor de minerii veniti „sa elibereze Capitala“ si, timp de citeva zile, a fost in coma, la limita dintre viata si moarte, internat la Spitalul de Urgenta. Prietenii spun ca atunci si-a facut un ultim

juramint: daca scapa, isi va darui viata lui Dumnezeu.

Si, trecind peste rolul care i-a adus moartea, a inviat.

„Pot comunistii sa stea si in cap, ca ceva in tara asta se va schimba!“

Si asa a facut. Parasind cele lumesti, rupindu-se de sotia si de fiul sau, a facut primii pasi pe calea ortodoxiei, regasindu-si celalalt prenume, Vasile, nume de sfint ce ani de zile il trecuse sub tacere.

L-am gasit odata cind Regele Mihai al Romaniei tocmai ajunsese la Minastirea Sihastria, unde primise binecuvintarea parintelui Cleopa. Ochii lui Vasile Dragos Paslaru straluceau plini de lacrimi: „Daca Majestatea Sa a ajuns

sa fie binecuvintat de Cleopa, totul o sa fie bine! Pot comunistii sa stea si in cap, ca ceva in tara asta se va schimba!“

Frasinei - Athosul romanilor

„Nu poti merge oricum la minastirea asta. De fiecare data cind am pornit fara binecuvintare am patit cite ceva! Ultima oara intrasem in Pitesti, mai aveam, cred, un sfert din distanta de parcurs, cind, in mijlocul orasului, a intrat

in noi un camion. Am fost nevoiti sa aminam reportajul si sa ne intoarcem la Bucuresti.“ Ma uit la colegul meu si, daca nu l-as auzi vorbind astfel, nu as crede ca un om in toata firea s-ar putea poticni in asemenea detalii. Am

pornit, cu luare aminte, spre Minastirea Frasinei.

De la Gura Vaii, pe autostrada spre Sibiu, mai sint vreo 12 kilometri pina la minastire. Dupa ce intri in satul Muiereasca si treci de „biserica femeilor“, lasind in urma pancarta ce poarta blestemul Sf. Calinic, mai ai vreo zece

minute de mers pe un drum ingust, plin de noroi, pina ce vezi, pe coasta muntelui, minastirea cea mare. Frasinei este astazi poate cea mai importanta vatra monahala din Romania. Din 1867, de cind Sf. Calinic a pus bazele

acestei asezari, regulile de aici au ramas neschimbate, respectind intocmai tipicul Muntelui Athos. Iar cine vrea sa ajunga aici trebuie sa stie de la bun inceput trei reguli: accesul femeilor in minastire este interzis cu

desavirsire, sub blestem; nu se maninca niciodata carne, ci, la dezlegari sau sarbatori importante, doar peste, iar slujbele se tin neintrerupt, inclusiv noaptea.

Daca te incumeti sa respecti cele de mai sus si ai puterea de a te alatura monahilor de la Frasinei in deplina tacere, esti binevenit.

Dar, in zilele noastre, putini rezista la asa ceva.

„Ii multumesc lui Dumnezeu si cu calciiele!“

Nu stiu cit a avut dreptate sau poate tocmai pentru ca a vazut cit s-a inselat il regasim acum pe fostul actor Dragos Paslaru la Frasinei.

Sintem condusi la arhondaric. Chilia este mica si rece. La citiva pasi departare se afla chilia parintelui Ghelasie. Acum citiva ani, Vasile Dragos Paslaru, ajuns la Frasinei, fusese pus sa faca ascultare de ucenic pe linga

parintele Ghelasie, unul dintre marii duhovnici ai Frasineiului. 

Acum il zaresc inalt, cu mersul apasat si chipul linistit, abia iesind din cancelaria minastirii. Ma apropii incet si, dupa ce ma binecuvinteaza, indraznesc sa-l intreb: „Ce mai faci, frate Dragos?“

Ma priveste surizind: „Ii multumesc lui Dumnezeu si cu calciiele!“ Apoi, dupa citiva pasi facuti impreuna: „Si inca ceva. Eu sint monahul Valerian. Fratele Dragos a murit de mult!“

----------

Drumul pina la Minastirea Varatec este, in mare parte, anost. Pornind de aici, din Regat, este musai sa strabati, vreme de cinci-sase ore, aproape intreaga Moldova pina ajungi in nord si treci de Piatra-Neamt. Asa am pornit si

noi intr-un inceput de primavara, in cautarea celei ce a fost Zoe Dumitrescu-Busulenga, profesorul-academician ce si-a sfirsit viata, cu smerenie, ca monah la Minastirea Varatec.

Intr-adevar, drumul acesta, pe masura ce te apropii de minastire, are ceva special in alcatuirea lui. Greu realizezi cam in ce punct cardinal te afli, putin iti mai pasa daca, de pilda, soarele este la apus ori la rasarit. Peste tot esti

inconjurat de coline, de tapsane, lanuri, coborisuri si suisuri ale soselei, tot felul de minunatii care se descopera la fiecare intorsatura de drum, la fiecare cotitura. Si, dincolo de toate astea, ai impresia ca drumul asta te duce

undeva unde se va petrece ceva, ca toata frumusetea asta ascunde o taina...

„Ochii negri ai sortii“

Pe doamna Busulenga am cunoscut-o acum aproape zece ani. Ii telefonasem odata, pe cind se afla in apartamentul sau din apropierea Bibliotecii Academiei, cu gindul de a purta o convorbire ce apoi ar fi fost publicata. Vocea

sa, puternica si autoritara, imi raspundea de fiecare data tot incercind sa amine un interviu in care, probabil, nu ar mai fi avut ce spune. Se retrasese inca de pe atunci din lumea asta de faima si popularitate, renuntase sa se

mai raporteze la ea, caci, timp de zeci de ani, spusese cam tot ce avea de spus in domeniul sau. Dovada stateau chiar cartile, conferintele si studentii sai. Doamna Busulenga alesese, acum realizez, de pe atunci, calea pe

care urma sa isi sfirseasca viata.

Apoi, prin 2001, a acceptat in sfirsit sa se destainuie, sa-mi vorbeasca - cum imi spunea cindva - despre „ochii negri ai sortii“. Ma rugase sa vin insa la Minastirea Varatec pentru a realiza acolo acel interviu.

Ca si astazi, parcurgind acelasi drum, am urcat spre drumul ce duce la Agapia si, aproape de casa Aglaiei Roban, un alt nume celebru in zona, am poposit, timp de citeva ore, in chilia ce o gazduia pe Zoe Dumitrescu-

Busulenga.

Dincolo de biroul plin de carti ortodoxe, inconjurata de icoane, doamna Zoe era gata sa imi vorbeasca, sa ne vorbeasca, despre cei 80 de ani in care fusese alaturi de noi.

A facut studii muzicale la Conservatorul „Pro-Arte“, apoi studii juridice si filologice (engleza-germana, istoria artelor), iar doctoratul l-a luat sustinind doua teze, in drept si in filologie.

La aproape 30 de ani si-a inceput activitatea didactica, fiind asistenta universitara, sub indrumarea profesorului Tudor Vianu, care o aprecia foarte mult. Pina in 1957, va lucra ca redactor la Editura pentru literatura, fiind si

cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara „George Calinescu“ (al carui director devine in 1973). Tineretea...

Copiii care au ucis-o

O maica tinara se opreste linga noi. Stie si ea de casa in care a locuit doamna Busulenga si stie, poate mai bine ca oricine, ce importanta dadea prezenta ei Minastirii Varatec.

„Inainte era puhoi de lume aici, ne spune maica Zamfira. Cred ca nu trecea zi sa nu vina macar un grup de doua-trei persoane care sa intrebe la cancelarie unde sta Zoe Busulenga. Urcau apoi pina aici, la fosta chilie a

parintelui Roman Braga, ca sa ia cuvint de folos de la doamna profesoara. Ii primea pe toti si, cind plecau, majoritatea se simteau datori sa puna si ei umarul la lucrarea aceasta tainica si veneau aici sa faca donatii.“

O privesc. Nu pare sa aiba mai mult de 25 de ani. Are o vorba hotarita, care stie ce spune.

Intreb: „Dar tineri, studenti de-ai doamnei Busulenga, veneau?“. Sta o clipa si se gindeste. Apoi, cu un suris amar: „Tineri, da. Studenti nu stiu citi or fi venit. N-au cautat-o ei cind era in Bucuresti, in lume, barem sa vina aici…

Studentilor, cind ne vorbea despre ei, le spunea "copii". Erau "copiii" ei. Si Ioan Alexandru, si Liiceanu, si multi altii.

Dupa revolutie au uitat ca profesoara Busulenga era singura care le vorbea la ore despre Biblie si Psalmul 50. Au sarit s-o acuze, ca a fost si ea o comunista, ca n-a facut nimic bun. Inainte de revolutie, Liiceanu, ala cu

editura, ii scria dedicatii pe carti. Sa mergeti sa le vedeti, ca sint pastrate aici, in chilie. Apoi, dupa a89, a sarit si a facut-o cum i-a venit la gura.

Asta a durut-o cel mai tare, asta a ucis-o in lume: fatarnicia.“

Calea Maicii Benedicta

Incercind, crestineste, sa nu raspunda atacurilor josnice tot mai dese, Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a retras in cele din urma la Minastirea Varatec, acolo unde, timp de aproape 30 de ani, se alaturase proiectelor culturale si

spirituale ale Valeriei Sadoveanu.

S-a retras, smerita, si - pentru cine a dorit - a dat cuvint de invatatura.

Cind am intilnit-o la Varatec, militind pentru adevarata ortodoxie si pentru salvarea casei lui Mihai Eminescu din spatele cimitirului monahal, era bucuroasa ca, peste citeva zile, parintele Justin Parvu, poate cel mai mare

duhovnic roman in viata, acceptase sa o tunda in monahism.

Asa s-a si intimplat de altfel, profesorul-academician Zoe Dumitrescu-Busulenga primind mai apoi numele monahal de Maica Benedicta.

„Vai de cel prin care vine sminteala!“

Ne-am vazut, ultima oara, la Alba Iulia, unde Maica Benedicta fusese invitata sa tina o conferinta in fata tinerilor studenti la Teologie. Fascina in continuare, iar vocea sa rasuna in amfiteatru. 

Inainte de a se urca in masina ce urma sa o transporte peste munti, in Moldova, m-a prins de mina si mi-a spus: „Acum pot sa plec linistita. Am lasat scris ca, dupa ce nu voi mai fi, verigheta mea sa se topeasca si maicile sa

faca, asa cum se cuvine, aura icoanei din Biserica cea Mare de la Varatec. Macar atit sa-i ofer si eu Domnului, viata mea!“.

Avea lacrimi in ochi. Cineva, din grupul de tineri ce o inconjura, i-a aratat un ziar. In lume se ducea aceeasi lupta impotriva ei. S-a uitat in fuga peste rindurile tiparite si ne-a spus zimbind amar: „Voi n-aveti nicio vina. Dar, vorba

Mintuitorului: "Vai de cel prin care vine sminteala!"“.

Apoi a plecat. Drumul urma sa fie lung, dar linistit, avind ceva special in alcatuirea lui. Putin mai conta daca ai soarele la apus ori la rasarit. Un drum cu coline, cu tapsane, cu lanuri, coborisuri si suisuri ale soselei, cu tot felul

de minunatii care se descopera la fiecare cotitura. Si, dincolo de toate astea, un drum la capatul caruia ai puternica senzatie ca se va petrece ceva, ca toata frumusetea asta ascunde o taina…

Alte cazuri celebre de apropiere de Dumnezeu

Cazul profesorului-academician Zoe Dumitrescu-Busulenga si cel al actorului Dragos Vasile Paslaru nu sint, din fericire, singulare. Unul dintre cei mai cunoscuti monahi a fost scriitorul Nicolae Steinhardt, care s-a calugarit la

Minastirea Rohia. Tinarul poet basarabean Stefan Bastovoi este, astazi, monahul Savatie. In munti, la Albac, aproape de Alba Iulia, traieste retras, intr-o chilie, parintele Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica. Parintele

Rafail s-a calugarit intr-o minastire din Essex, Anglia, si, in urma cu citiva ani, a revenit in tara natala. La Muntele Athos il gasim pe Alexandru Cotescu, fiul actorilor Valeria Seciu si Octavian Cotescu. Actrita Mariana Buruiana

s-a apropiat si ea de ortodoxie acum citiva ani, editind si o carte de amintiri, Taina marturisirii, extrem de bine primita de cititori.de Fabian Anton       

- voturi

SMERENIA IUBIRII: Fiul lui Octavian Cotescu si al Valeriei Seciu este calugar la Muntele Athos

Autor: stiri.botosani.ro  Publicat: 18-04-2010

Video (0)   Foto (1)   Comentarii (11)   Vizualizari (24165)   

 

Marii actori ai Romaniei Valeria Seciu si dorohoianul Octavian Cotescu au trait discret in afara scenei, au iubit fara masura lumeasca, iar iubirea lor s-a intrupat intr-un fiu daruit mai tarziu vietii monahale. 

Alexandru Cotescu, fiul celor doi mari actori, s-a nascut in 1968. Octavian Cotescu nu a apucat sa se bucure decat de 17 ani din viata fiului sau, inegalabilul actor savarsindu-se din viata in 1985, la 54 de ani.  

Valeria Seciu si-a cunoscut viitorul sot in perioada studentiei, la Institutul de Teatru din Bucureşti, unde a urmat cursuri intre anii 1960-1964, avandu-l ca asistent pe Octavian Cotescu.  Insa admiratia Valeriei Seciu pentru Octavian Cotescu incepuse cu mult inainte. "Pana la 10 ani mergeam foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am vazut prima oara pe Octav", marturiseste actrita.

Isi aminteste apoi de spectacolul "Noaptea furtunoasa", montata la TVR de catre Sorana Coroama. "Un spectacol foarte important pentru mine, pentru ca a fost singurul in care am jucat impreuna cu Octavian Cotescu", spune actrita intr-un interviu.

Cum a inceput povestea de dragoste dintre cei doi actori? "O, foarte romantic. Eu eram studenta indragostita moarta de profesorul ei. Dar si profesorul o iubea pe studenta. Insa legatura s-a realizat abia dupa absolvire", retraieste Valeria Seciu anii fericirii lor.

Cum era Octavian Cotescu acasa? "Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Si cu mult umor", marturiseste Valeria Seciu in acelasi interviu, in care vorbeste si despre fiul lor, Alexandru, calugar la Muntele Athos.

"El m-a pregatit ca va pleca acolo. Tinerii monahi sunt obligati sa-si anunte parintii de alegerea facuta, sa-i lase linistiti". 

Alexandru Cotescu sau Monahul Daniil, cum este cunoscut astazi, a lucrat la traducerea unei carti importante pentru viata monahala: "Ederghetinos", un fel de antologie de texte liturgice, de vieti ale sfintilor, o carte aparuta pe la 1700, foarte cunoscuta in Grecia.

 Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985, Bucureşti) a fost un actor român de succes, dingeneraţia de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în teatru, film, teatrul de televiziune şi teatrul radiofonic. Activitatea de scenă a fost dublată şi de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) "I.L. Caragiale" din Bucureşti, unde a ocupat şi funcţia de rector în perioada 1981-1985.

 

 

 

Adaugat: Vineri, 17 aprilie 2009

Artisti care l-au ales pe Dumnezeu

 4 0

 

Ads by Media PlayerAd OptionsAds by Media PlayerAd Options

Actorii Mariana Buruiana, Dragos Paslaru, alaturi de scriitori din tanara generatie, isi proclama credinta prin tacere, dar si prin carti sau situri.

Calugar cu laptop, manastire cu internet, chel cu tichie de margaritar. Asa suntem toti tentati sa etichetam lucrurile si mai ales oamenii daca nu stim cine sunt ei cu adevarat. Dupa cazurile celebre de scriitori care s-au calugarit, de la Nicolae Steinhardt la Zoe Dumitrescu-Busulenga, multi actori au ales calea monahala sau s-au apropiat pana la identificare de calea stramta a credintei. Unii s-au retras in manastiri si au ales tacerea, altii isi marturisesc convertirea prin mijloace de comunicare moderne, spectacole, conferinte, carti si situri pe internet. 

Unii in manastire, altii in afara

Actorii Dragos Paslaru si Monica Fermo au lasat definitiv in urma toate cele lumesti si s-au calugarit, iar Mariana Buruiana, acum in varsta de 54 de ani, a scris cartea "Taina Marturisirii� si a parasit complet lumea scenei dupa Revolutie. Nici copiii unor scriitori sau artisti mari nu au fost tentati deloc de lumea parintilor. 

In munti, in judetul Alba, traieste intr-o chilie simpla parintele Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica, iar, la Muntele Athos, s-a retras Alexandru Cotescu, fiul actorilor Valeria Seciu si Octavian Cotescu. 

Alti teologi scriu poezie, din afara zidurilor unor manastiri, cum ar fi cunoscutul Cristian Badilita sau Iulian Nistea, primul preot webmaster de la Paris.

"Creative writing�, la manastire 

Tanarul poet basarabean Stefan Bastovoi, in varsta de 33 de ani, cel care altadata scria despre "Cartea razboiului� sau "Pestele pescar� este, astazi, monahul Savatie la o manastire din Republica Moldova, iar Adrian Urmanov, in varsta de 30 de ani, dupa ce a scris in 2000, �Carnurile cannonice�, s-a calugarit trei ani mai tarziu. 

Urmanov, care a terminat, in 2004, un master in Marea Britanie, a inceput sa predea cursuri de "creative writing� unor tineri poeti la manastirea Rasca din judetul Suceava. Monahul Savatie (http://savatie.trei.ro) isi reneaga multe scrieri anterioare calugariei sale, ca fiind daunatoare pentru suflet. 

"Noi ucidem tot timpul�

Mariana Buruiana, de neuitat in rolul "Domnisoarei Christina�, a facut dezvaluiri cutremuratoare pentru EVZ, despre metanoia ei, pe calea bisericii. Convertirea artistilor nu e o intoarcere la o anumita credinta, ci o schimbare radicala, care apare in urma unei abandonari in fata unei puternice chemari interioare. 

"Totul a plecat de la �sa nu ucizi�. Am stat fixata pe aceste cuvinte, nu ma puteam dezlipi de ele. Era in vremea Revolutiei. M-am gandit ca nimeni nu respecta poruncile. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci si cu vorba si cu gandul. Meseria mea era legata de vorba si de gand. Si m-am gandit ca incalc porunca si nu voiam sa mai incalc porunca�, a povestit Mariana Buruiana pentru EVZ."Stam pe un maldar de distrugere�

Actrita s-a suparat initial pe Dumnezeu, caci intelegea ca nu avea voie sa faca nimic in meseria ei, "frumoasa� si "spectaculoasa� dintr-o perspectiva laica: "Noi stam pe un maldar de distrugere, de care trebuie sa scapam. Totusi suntem tesuti din lumina. Ca sa fim noi-insine trebuie sa facem o �lucrare�. 

Aceasta este �spalarea de pacate� la care fiecare din noi este chemat�. Cu aceste ganduri, Mariana Buruiana, care totusi nu s-a calugarit, a scris cartea "Taina marturisirii�.

"Cand esti foarte disperat, e o ocazie buna sa afli adevarul, sau macar o parte, atat cat poti suporta. Rugaciunea, cuvintele speciale ale rugaciunilor ortodoxe au fost puntea cu care am trecut prapastia�, a explicat actrita."Sufletul meu a iertat tot�

Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost cel al lui Dragos Paslaru, fost actor al Teatrului Nottara, cunoscut si pentru rolul Horia Sima, din filmul "Drumet in calea lupilor" (1988). A fost casatorit cu o scenografa de teatru, Anca Paslaru, cu care are un fiu, dar si-a parasit familia pentru a imbratisa calea lui Christos. Totul a inceput in timpul mineriadelor, cand a protestat, intre 13 si 15 iunie 1990, si a fost batut in Piata Universitatii. 

In acelasi an, la varsta de 39 de ani, s-a calugarit, la Manastirea Frasinei, din judetul Valcea, acolo unde femeile n-au voie sa calce. Devenit fratele Vasile, la Frasinei, el a ingrijit mai intai animale, apoi a fost bucatar ai sef al cancelariei. In fata anchetatorilor mineriadelor, Dragos Paslaru a spus doar: "Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc si sufletul meu a iertat tot"."Petru-Voda� deschide sufletul artistilor

Actrita Monica Fermo, acum maica Ecaterina, era o blonda rebela, devoratoare de barbati, cu colaborari la TVR sau la Teatrul National prin anii �70. A descoperit ortodoxia, a renuntat total la viata de odinioara si a inceput sa traiasca cu toata fiinta ei mesajul christic. Dupa moartea mameisale s-a calugarit, a devenit in marturisire un fel de "Steinhardt feminin�, prin cartile "Marturisiri. Cum L-am gasit pe Cel Ce ma cauta�, "Talita kumi�, "Metanii de Dor� si "Ostrovul�. 

Una dintre ultimele sale conferinte a fost recent la Sala Dalles, alaturi de ieroschimonahul Ioan Sismanian, de la manastirea Petru Voda. De acest lacas, din Judetul Neamt, aflat sub harul staretului Iustin Parvu, s-a apropiat si actorul Dan Puric, care, la randul sau, a inceput sa faca arta cu mesaj crestin si sa-l marturiseasca pe Christos, in conferinte sau in cartea "Cine suntem�.

http://www.youtube.com/watch?v=SCHlQx7eqTs

ALEXANDRU COTESCU

PersonalitatiSMERENIA IUBIRIIData: 06.12.2013

http://intacere.wordpress.com/2013/07/08/smerenia-iubirii/

Marii actori ai Romaniei Valeria Seciu si dorohoianul Octavian Cotescu au trait discret in afara scenei, au iubit fara masura lumeasca, iar iubirea lor s-a intrupat intr-un fiu daruit mai tarziu vietii monahale.Alexandru Cotescu, fiul celor doi mari actori, s-a nascut in 1968. Octavian Cotescu nu a apucat sa se bucure decat de 17 ani din viata fiului sau, inegalabilul actor savarsindu-se din viata in 1985, la 54 de ani.Valeria Seciu si-a cunoscut viitorul sot in perioada studentiei, la Institutul de Teatru din Bucureşti, unde a urmat cursuri intre anii 1960-1964, avandu-l  ca asistent pe Octavian Cotescu.  Insa admiratia Valeriei Seciu pentru Octavian Cotescu incepuse cu mult inainte. “Pana la 10 ani mergeam foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am vazut prima oara pe Octav”, marturiseste actrita.Isi aminteste apoi de spectacolul “Noaptea furtunoasa”, montata la TVR de catre Sorana Coroama. “Un spectacol foarte important pentru mine, pentru ca a fost singurul in care am jucat impreuna cu Octavian Cotescu”, spune actrita intr-un interviu.Cum a inceput povestea de dragoste dintre cei doi actori? “O, foarte romantic. Eu eram studenta indragostita moarta de profesorul ei. Dar si profesorul o iubea pe studenta. Insa legatura s-a realizat abia dupa absolvire”, retraieste Valeria Seciu anii fericirii lor.Cum era Octavian Cotescu acasa? “Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Si cu mult umor”, marturiseste Valeria Seciu in acelasi interviu, in care vorbeste si despre fiul lor, Alexandru, calugar la Muntele Athos.“El m-a pregatit ca va pleca acolo. Tinerii monahi sunt obligati sa-si anunte parintii de alegerea facuta, sa-i lase linistiti”.Alexandru Cotescu sau Monahul Daniil, cum este cunoscut astazi, a lucrat la traducerea unei carti importante pentru viata monahala: “Ederghetinos”, un fel de antologie de texte liturgice, de vieti ale sfintilor, o carte aparuta pe la 1700, foarte cunoscuta in Grecia.

Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi – d. 22 august 1985, Bucureşti) a fost un actor român de succes, din  generaţia de aur. Activitatea saartistică cuprinde numeroase roluri interpretate în teatru, film, teatrul de televiziune şi teatrul radiofonic. Activitatea de scenă a fost dublată şi de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) “I.L. Caragiale” din Bucureşti, unde a ocupat şi funcţia de rector în perioada 1981-1985.Pe blogul unei colege de liceu a Monahului Daniil sunt câteva rânduri despre rememorarea unei scene petrecute cu prilejul  participării la întâlnirea de zece ani de la absolvirea liceului, în care Alexandru devine ținta ironiilor colegilor lui , fata definind-o ” insensibilitate (dusă până la intoleranţă) faţă de Cristos”, “o intoleranţă pe undeva inconştientă, care ia naştere dintr-un refuz vădit al posibilităţii ca pe lume să existe ceva mai bun decât o carieră fulminantă, o maşină decapotabilă şi o familie model”.Dar va las să citiți postarea , o analiza plină de remușcări sincere și dureroase  :Despre intoleranţa la   Cristos

Citind acest articol ( nu cel de sus, se pare că din EVZ.. n.n.) care vorbeşte despre diferite persoane publice care au ales să-l urmeze pe Dumnezeu în viaţa consacrată, am dat peste numele unui fost coleg de liceu, Alexandru Cotescu (fiul actorilor Octavian Cotescu şi Valeria Seciu), care s-a călugărit la Athos, cu numele de Daniil. Am rememorat astfel un moment  din viaţa mea de dinaintea descoperirii lui Dumnezeu, la care nu m-am mai gândit până astăzi şi care mă face să mă cutremur înaintea lipsei mele de fineţe metafizică şi de eleganţă creştină, manifestată cu ani în urmă, cu prilejul participării la întâlnirea de zece ani de la absolvirea liceului.Rememorez cu bucurie anii liceului, petrecuţi într-una şi şcolile de elită ale Bucureştiului, „Gh. Lazăr”: aveam nişte colegi senzaţionali, un diriginte cu inimă de aur (Tudor Opriş) şi lumea întreagă (care, pentru noi începea cu Cişmigiul, fieful escapadelor noastre) ne stătea la picioare (sau aşa ni se părea nouă, căci aroganţa e numele mic al adolescenţei)… Eram întotdeauna sufletul petrecerilor. Neconformistă în limbaj, în atitudine, în îmbrăcăminte. Suferind acut (încă de pe atunci!) de patima leadership-ului şi peste măsură de încântată de felul în care puteam determina lumea să mă urmeze… Standardul acesta trebuia menţinut şi la întâlnirea cu pricina, la care chiar mare parte din toate patimile astea se manifestau încă bine mersi (unele chiar mai exacerbate decât în vremea liceului)…Desigur, la asemenea întâlniri, toată lumea îşi etalează „realizările”: job-ul de fiţe, hainele de firmă, maşina de comandă, nevasta top-model, bărbatul avut, copiii geniali, vila cu piscină. Cei mai mulţi dintre noi aveau realmente aşa ceva, căci am fost o generaţie de ceea ce lumea numeşte, cu un termen ridicol, „oameni realizaţi”. Îmi amintesc cum stăteam la masă, în seara aceea de iunie, în grădina Casei Oamenilor de Ştiinţă, răzgâiaţi şi blazaţi, efectiv obosiţi de atâtea chiote, dans, mărturisiri făcute şi mărturisiri ascultate… Toţi eram perfecţi, desăvârşiţi, fără cusur, fără pată: cariere de succes, căsătorii minunate, vacanţe în străinătate, conturi doldora de diverse valute. Înainte de a fi indivizi, suflete, de a fi Claudia, Irene, Dan, Valentin, Cristina, Corina, Ciprian, eram o imagine vie a succesului: în dicţionar, la cuvântul „succes” trebuia să se afle poza noastră de grup.După o vreme, am realizat că singurul cu care nu schimbasem nici o vorbă era Alexandru. Amintirile mele cele mai vii legate de el erau acelea legate de suferinţa produsă de moartea tatălui său, în care noi, colegii, am încercat să-i fim aproape. Tragica întâmplare se petrecuse în vacanţa de vară a clasei a XI-a şi, revenit la şcoală, în toamnă, Alexandru era complet schimbat. Deşi nu fusese niciodată un cuceritor (cu toate că avea un fizic de invidiat, ochii de un albastru intens, păr brunet, o statură întrucâtva atletică, o inteligenţă fină, purtată fără ostentaţie), o dată cu această schimbare, Alexandru devenise un taciturn. Era de înţeles, ştiam cu toţii câtă afecţiune avusese faţă de tatăl lui… Acum, la revederea după zece ani, Alexandru stătea la masă în faţa mea şi, sesizând, cum ziceam, că nu am schimbat nici o vorbă cu el, îl întreb, tâmpă şi impersonală, mai mult de dragul conversaţiei decât pentru că mi-ar fi păsat cu adevărat: „Şi tu, ce lucruri măreţe ai făcut în viaţă până acum?” El se uită la mine cu ochii ăia de culoarea cerului de vară (ţin minte ca şi cum ar fi fost ieri) şi zice aproape în şoaptă: „L-am căutat pe Dumnezeu”. Toată gaşca (şi eu la unison cu ea) izbucneşte într-un râs nebun, aproape isteric. „Te-ai ţicnit sau faci mişto de noi?”, întreabă una din fete. Alexandru îşi păstrează aceeaşi mină impasibilă şi zâmbeşte discret: „Studiez teologie. Vreau să devin preot şi, cu voia lui Dumnezeu, să mă călugăresc”. Toată lumea râde şi mai abitir ca înainte şi îl asaltează cu întrebări privitoare la facultatea pe care ştiam cu toţii că o începuse după absolvirea liceului, un profil tehnic, nu mai ştiu exact ce anume…  Băieții fac mişto în felul lor, fetele şi ele… Desigur, toată lumea consideră aceste glume ca fiind foarte inspirate şi potrivite, nimeni nu are nici cea mai mică senzaţie că e deplasat în ultimul hal. Dar Alexandru nu intră deloc în jocul nostru…Nu-mi mai amintesc exact cum s-a încheiat discuţia cu pricina. Dar ştiu sigur că am plecat de acolo cu convingerea fermă că Alexandru Cotescu e cel mai mare ratat din clasa noastră. Looser-ul suprem, cu atât mai mult cu cât el avea beneficiul unui start-up mai bun decât al multora dintre noi (nu era de colea să fii progenitura unui cuplu de actori atât de cunoscuţi), de care (după mintea mea de atunci) se alesese praful…Rememorând acum scena respectivă, ea îmi pare desprinsă dintr-un tablou de Hieronymus Bosch. Grotescul nostru nu anihilează fineţea spirituală a lui Alexandru. El rămâne serafic, în mijlocul batjocurii noastre. Noi ne considerăm îndreptătiţi să râdem de el, pentru că el nu este ca noi. La fel au făcut iudeii, care l-au batjocorit pe Isus tocmai pentru că El nu era ca ei, nu corespundea standardelor asociate de ei cu noţiunea de bine, de adevăr. Desigur, comparaţia e exagerată, dar e reală în măsura în care confruntarea dintre cei ai lui Dumnezeu şi cei ai lumii e atât de discrepantă încât ajungi să te întrebi cum de e posibil fie şi numai dialogul elementar între ei…Cred că există o insensibilitate (dusă până la intoleranţă) faţă de Cristos, mai cu seamă în cei preocupaţi prea mult de voia lumii şi de propriile lor patimi, legiferate de „succes”, „faimă”, „realizare”, „ajungere”… E o orbire care te face să-i crezi orbi pe cei care nu văd asemenea ţie… E o intoleranţă pe undeva inconştientă, care ia naştere dintr-un refuz vădit al posibilităţii ca pe lume să existe ceva mai bun decât o carieră fulminantă, o maşină decapotabilă şi o familie model. Adică, cum, dom’ne, să le vorbeşti unora care le ştiu pe toate, care au de toate, care le-au văzut pe toate, despre faptul că acolo sus e Cineva mai mare decât ei? Nu, nu, e imposibil, eu am ajuns aici unde sunt prin propriile puteri, nu m-am rugat în viaţa mea, nici în biserica n-am intrat; la ce mi-ar putea folosi (sic!) mie Dumnezeu? Iată intoleranţa la Cristos, care se insinuează în existenţa noastră preaplină de propriul eu şi pune, pe nesimţite, stăpânire pe ea. Un fel de „Dacă Dumnezeu ar exista, cum aş putea suporta să nu fiu eu Dumnezeu?” al lui Nietzsche…De atunci nu l-am mai întâlnit niciodată pe Alexandru, dar rememorarea acestui moment dă acum naştere unui sentiment de profundă ruşinare de mine însămi şi de îndurerare pentru suferinţa provocată lui Cristos de atâta uşurătate, aroganţă, trufie, lumesc, patimă, neascultare, egoism, eu-eu-eu-mult-prea-mult-eu… Doamne, iartă-mă că te-am batjocorit în chipul slujitorilor tăi cei mici, umili şi fideli, că m-am lăudat cu ale mele şi nu întru crucea ta, că am dispreţuit atâta vreme bunătăţile tale cereşti… Şi pune în inima monahului Daniil din muntele Athos iertarea faţă de purtarea mea nesăbuită şi rugăciunea smerită pentru păcătoasa de mine… Amin.

 Adauga un comentariu