„Nu din vorbe, ci din fapte se cunoaşte omul virtuos“Sf. Vasile cel Mare

foaiagovândarului

Periodic editat de Parohia Ortodoxă Română„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - Govândari“

Reşiţa

Nr. 85 / anul XINoiembrie-Decembrie

2014

ÎN ACEST NUMĂRPUTEŢI CITI

Pag. 3 - 4 De hram, la Românii dinBecicherecul Mare ( Zrenianin)

Pr. Petru Berbentia

Pag. 5 - 6 Sfinţii Arhangheli Mihail şi GavriilProf. Liliana Ferciug

Pag. 7 Crăciun şi Crăciunoaia,realitate istorică sau creaţie populară?

Prof. drd. Nicolae Adrian Păunescu

Pag. 8-9 „Lumină pentru suflet“ - pagini pt. copiiProf. Ortensia-Diana Raţiu

Pag. 10 Halloween, sau ziua mor%ilor ?Preot Petrică Zaharie Ghimboaşă

Pag. 11 -12 Biserica ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şiGavriil'' din Secăşeni la 350 de ani de la zidire

Pr. Emil Varga

Pag. 13-14 DarulPr. Sergiu Dalea

Pag. 15. Anunţuri importante

FOAIAGOVÂNDARULUI

Parohia Ortodoxă Română“Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel,

Govândari”REŞIŢA

Fondator şi redactor şef:Pr. Petru BERBENTIA

Colectivul de redacţie:

Filolog Alina-Mihaela Fetescu-Iliescu

Prof. Ortensia-Diana RaţiuProf. Stela Şerban

Prof. Nicolae-Adrian PăunescuProf. pr. Emil Varga

Pr. Sergiu DaleaPr. Petrică Ghimboaşă

Corectare:Adela-Maria Berbentia

Tehnoredactare:Pr. Petru Berbentia

Editura: Neutrino, Reşiţa

Tiparul: S.C. Limpeza SRL, Reşiţa

Opiniile dumneavoastră, precum şiorice dorinţă de colaborare le puteţi

trimite pe adresa:petruberbentia@yahoo.com

www.biserica-petru-si-pavel.netCOPERTA 1 - Colindătorii din Sărcia ( Sutjeka)

VoivodinaCOPERTA 4 - La Hramul parohiei din Zrenianin

Voivodina

F.G. 85 / 2014

3

De hram, la Românii dinBecicherecul Mare ( Zrenianin)

Ce zice statistica?

Becicherecul Mare (sârbă Zrenjanin, ă Nagybecskerek, germană Großbetschkerek)Зрењанин, maghiareste reşedinţa districtului Banatul Central din Voivodina (Serbia). Are o populaţie de peste 132.000 de locuitori.Dintre aceştia, peste 2500 sunt de etnie română (1,9%)

Ce ştim din istorie?

După Primul Război Mondial şi după Conferin(a de pace de la Paris, începută la 18 ianuarie 1919 subpreşedenţia delegatului Franţei, Georges Clemenceau, Banatul istoric a fost împăr(it între Regatul Sârbilor,Croa(ilor și Slovenilor și România, populaţia estimată în 1921 fiind de aproape 80 000 de români în Voivodina.

Datorită condiţiilor istorice de după Primul Război Mondial, mul(i preo(i, învă(ători, avoca(i, medici șifunc(ionari (intelectualitatea), au părăsit Banatul sârbesc, împreună cu multe familii de (ărani, pentru a se stabiliîn România. Consecin(ă imediată a acestei emigrări a fost degradarea învă(ământului, în special cel primar.Această situa(ie a fost rezolvată abia în 1935, când în baza unei conven(ii, Ministerul Învă(ământului de laBelgrad a numit în școlile din satele cu popula(ie majoritară românească învă(ători „contractuali”, chema(i dinRomânia, urmând ca la sfârșitul anului să activeze în acest regim în total 47 de învă(ători.

În noiembrie 1923, a fost constituită „Asociaţia Culturală Română” din Regatul Sârbilor, Croa(ilor șiSlovenilor, având ca obiective propășirea na(ională și spirituală precum și păstrarea tradi(iilor românești.

În perioada interbelică au apărut în Voivodina şi publica(iile de limbă română „Nădejdea” (până în 1944)și „Foaia poporului român” (până în 1938), care era publica(ia Asocia(iei Culturale „Astra”, înfiin(ată în 1899,închisă în 1914 și reînfiin(ată la 19 martie 1936. Asocia(ia, denumită după asocia(ia similară din Transilvania, aavut un rol semnificativ în dezvoltarea culturală a românilor din Voivodina. Asociaţia îşi propunea promovareaculturii poporului român prin editarea publica(iilor literare, știin(ifice și artistice, înfiin(area căminelor culturale,a bibliotecilor, a sălilor de lectură, respectiv de „cetire“, a societă(ilor muzicale și de cântare, a corurilor șifanfarelor, muzeelor și altor colec(ii. De asemenea, societatea se mai ocupa cu decernarea de premii și acordareade burse, organizarea de expozi(ii și prelegeri publice.Asociaţia şi-a încetat activitatea, „de facto”, la începutulcelui de-al Doilea RăzboiMondial.

Ce se întâmplă azi?

Î n V o i v o d i n afunc(ionează 40 de parohiiromânești istorice, iar însudul Serbiei, adică pevalea Timocului, pe valeaMoravei, pe valea Dunăriişi în Ţinutul Homolie,românii au încă 20 deparohii, deşi acolo sunt 153de sate româneşti. În toateaces te parohi i ş i f i l i iactivează 40 de preo(i, aflaţisub jurisdic(ia EpiscopieiOrtodoxe Române „DaciaFelix” cu sediul la Vârșe(,condusă de Prea Sfin(ia Sa,E p i s c o p u l D a n i i lStoenescu.

Începând cu anul 2006, religia în limba română a fost introdusă în școlile de stat din Voivodina, cu cinciani mai târziu decât în cazul tuturor celorlalte confesiuni tradi(ionale din Serbia. În ultimii ani se observă oscădere drastică a numărului de copii ce urmează cursurile şcolilor româneşti.

( urmare în pag.4)

4

F.G. 85 / 2014( urmare din pag. 3)

De hram, la Românii dinBecicherecul Mare ( Zrenianin)

Din iniţiativa protopopului Petru Drăghicescu, pe vremea aceea paroh în Toracu Mare, la data de 29septembrie 2010 s-a înfiinţat noua parohie românească din Zrenianin, după îndeplinirea tuturor celor de cuviinţă,conform Statutului de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Este lăudabilă şi de apreciatiniţiativa prot. Petru Drăghicescu de a înfiinţa această parohie unde trăiesc peste 700 de români, care au nevoie deasistenţă religioasă şi de un lăcaş sfânt, pentru care au fost depuse toate diligenţele necesare la oficialităţile locale.În urma revenirii în Ţară a preotului Petru Drăghicescu, parohia din Zrenianin a rămas în purtarea de grijă apreotului Cristian Popi din Toracul Mare.

De la început, Parohia Ortodoxă Română Zrenianin şi-a luat ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva,sărbătorită la data de 14 octombrie.

În fiecare an, la Hramul parohiei, românii ce trăiesc în vechea localitate românească Becicherecul Mare( numită acum Zrenianin, în onoarea și memoria comunistului voivodinian și partizanului Žarko Zrenjanin Uča(1902–1942 ), se adună într-o sală specială pentru evenimente culturale şi participă la o slujbă de seară, în cadrulcăreia se săvârşeşte şi rugăciunea îndătinată în Banatul de pustă, numită „slujba de tăiere a colacului”.

În acest an, la invitaţia organizatorilor au răspuns protopopul Petru Drăghicescu din Timişoara,protopopul Petru Berbentia de la parohia „SfinţiiApostoli Petru şi Pavel-Govândari” din Reşiţa, preotul EmanuelMojic din Toracul Mic şi preotul Cristian Popi din Toracul Mare, precum şi preotul Gabriel Bandu de la BisericaOrtodoxă Română din Ecica. Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil a delegat pe cei doi preoţi din România săsăvârşească toate cele de cuviinţă.

La vreme de seară s-a săvârşit slujbade sfinţire a apei şi s-a continuat cubinecuvântarea prinoaselor pregătite defamilia d-lui Marcel Besu, preşedinteleConsiliului parohial şi „naşul” parohieipentru sărbătoarea din acest an.

După otpustul slujbei, ProtopopulPetru Drăghicescu a transmis mesajul debinecuvântare a Prea Sfinţitului Daniil, amulţumit românilor şi a vorbit despresărbătorirea hramului. Ca o ştafetă ce trebuiedusă mai departe, domnul Dănuţ Marta apreluat grijile organizării hramului de anulviitor.

În final, preotul Petru Berbentia,p r o t o p o p u l R e ş i ţ e i , a t r a n s m i sbinecuvântarea şi gândurile bune al PreaS f i n ţ i t u l u i L u c i a n , e p i s c o p u lCaransebeşului, a vorbit despre relaţiile debună frăţietate cu românii de peste graniţe,relaţii promovate şi susţinute de Prea Sfinţitul Lucian. Părintele Berbentia a mai amintit de sprijinul pe careEpiscopia Caransebeşului îl acordă fraţilor români din Serbia, precum şi de permanenţa împreună-slujirii lamarile evenimente ale parohiilor româneşti din Voivodina, Valea Timocului, Valea Moravei şi Ţinutul Homolie.

Pentru că românii din Zrenianin nu au încă un loc de închinare şi rugăciune stabil, preotul Petru Berbentiaa îndemnat pe cei prezenţi să facă tot ce este necesar pentru dobândirea unei proprietăţi în oraş şi pentru demararealucrărilor de edificare măcar a unui paraclis, pentru început. Dând apoi citire Deciziei chiriarhale prin careIerarhul locului, PS. Daniil, îndreptăţeşte pe preotul Petru Drăghicescu din Timişoara să se ocupe în continuare decoordonarea activităţii în nou înfiinţata parohie românească, protopopul Reşiţei explică dorinţa Preasfinţiei Salede a se continua viaţa religioasă ortodoxă şi românească, în deplină legalitate şi conform canoanelor bisericiinoastre.

Seara s-a încheiat cu discuţii plăcute dar şi fructuoase cu membrii Parohiei Ortodoxe ROMÂNE „ Sf.Cuvioasă Parascheva” şi cu hotărârea de a continua sprijinul fraţesc pentru cei ce nu vor să uite că sunt români. Şipentru toate am dat laudă Lui Dumnezeu, care ne sprijină şi ne îndrumă în tot ce facem.

Pr. Petru Berbentia

5

F.G. 85 / 2014

Sfin!iiArhangheli Mihail și GavriilProf. Liliana Ferciug

Mai-marilor voievozi ai oștirilor cerești, rugămu-vă pe voi, noi nevrednicii, ca să ne acoperi#i pe noi, prin„

rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsulși strigăm: izbăvi#i-ne din nevoi, cei ce sunte#i mai-mari peste cetele puterilor celor de sus.”(Troparul)

Prin cuvântul arhanghel” în"elegem„„ „mai mare între îngeri”, iar înger”înseamnă vestitor” sau trimis”, pentru că„ „ei au menirea de a vesti oamenilor voia luiDumnezeu.

Îngerii sunt duhuri slujitoare„trimise spre slujire pentru cei ce trebuie sămoștenească mântuirea” (Evrei 1,14), fiindcrea"i de Dumnezeu din nimic înainte de a fi,creată lumea văzută și omul când stelele, „dimine"ii cântau laolaltă și to"i îngerii luiDumnezeu Mă preamăreau”(Iov 38,7).

Sfântul apostol Pavel zice că au„trupuri cerești”, adică sunt duhuri, autrupuri nemateriale, nemuritoare:”… (Luca20,36) i sunt înzestra"i cu minte, voin" iș șăputere.

Sfântul Dionisie Areopagitulafirmă că îngerii se împart în nouă cete cutrei ierarhii: Serafimi, Heruvimi, Tronuri,Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii,Arhangheli și Îngeri, fiecare cu o anumitămisiune de îndeplinit în cer și pe pământ.Aceștia Îl măresc neîncetat pe Dumnezeu:„Veseli"i-vă, ceruri, împreună cu El și văî n c h i n a " i L u i t o " i î n g e r i i L u i … ”(Deuteronom 32, 43), marele profet Isaiaiarne aduce „i cântarea îngerească: Sfânt,șSfânt, Sfânt e Domnul Savaot, plin estecerul și pământul de mărirea Lui” (Isaia 6,3).

Serafimii stau împrejurul Lui„Dumnezeu având câte șase aripi: cu două îșiacopereau fe"ele, cu două picioarele, iar cu două zburau.”(Isaia 6, 20). Serafi înseamnă cel ce aprinde” sau celm „ „în chipul focului”, spune proorocul David: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc (Psalm„ “103, 5), adică serafimii îi aprind pe oameni cu focul dumnezeiesc al dragostei, iar heruvimii cei cu ochi mul"i”„strălucesc neîncetat revărsând în"elepciunea cea de sus spre luminarea ochilor noștri sufletești.,

Arhanghelii, afirmă Sfântul Grigorie Dialogul, sunt cei care înmul"esc sfânta credin"„ ,ă între oameniluminând înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credin"ei celei drepte”.Aceștia sunt înnumăr de șapte, după cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul: … cele șapte Duhuri care stau înaintea Tronului Lui„Dumnezeu” (Apocalipsa 1,4): Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil și Varahiil.

„ „Mihail, se tâlcuiește puterea lui Dumnezeu” este Voievodul oștilor cerești ale Domnului “(Iosua 5,14)și cel dintâi în ceata Sfin"ilorArhangheli, poartă sabie de foc și are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu și de a biruiputerea vrăjmașilor. Când Lucifer a greșit în cer și au început să cadă mul"ime de îngeri, Sfântul Mihail a strigat:„ şiSă luăm aminte!” din clipa aceea a încetat căderea îngerilor. El s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentrutrupul lui Moise zicând: certe-te pe tine Domnul” (Iuda 1, 9), s-a arătat păzitor oștilor lui Isus Navi, căruia i-a zis:„„ ă(Eu sunt voievodul oștilor Domnului ... “ (Iosua 5,14), a adus pedeapsa peste cet ile desfrânate Sodoma șiGomora și a făcut multe minuni. La sfârșitul veacurilor va aduna toate neamurile la judecată: C i Domnul,„ ă Însușîntru poruncă, la glasul Arhanghelului și întru trâmbi"a lui Dumnezeu, se va pogor din cer...” (I Tesaloniceniâ4,16).

( urmare în pag. 6 )

6

F.G. 85 / 2014( urmare din pg. 5)

Sfin!iiArhangheli Mihail și Gavriil

Gavriil, se tâlcuiește bărbat-Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor vestiri și are misiunea de a vesti„oamenilor tainele cele mari dumnezeie ti poartă un crin și are o vedere blândă, pentru aceastaș . În iconografie el căa fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria în Nazaret să-i vestească taina cea mare a Nașterii Domnului (Luca1,26). El a vestit lui Zaharia că so"ia sa, înaintată în vârstă, îl va naște pe Sfântul Ioan Botezătorul (Luca 1,13) și adus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuel. La Nașterea Mântuitorului Hristos a cântat cel dintâi :,”Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2, 14) și a vestitpăstorilor că în Betleem s-a născut Mesia (Luca 2,15). De asemenea a poruncit lui Iosif, logodnicul Mariei: ia„Pruncul și pe mama Lui l caută să-Lucidă” (Matei 2,13).și fugi în Egipt fiindcă Irod Î,

„ c.Înainte de patimi, pe când se ruga în grădina Ghetsimani, Domnul a fost întărit de înger “(L 22,43),iar la Înviere Gavriil a zis Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt…!”„(Irmosul Învierii). După ce s-a înăl"at la cer Domnul Iisus Hristos stă de-a dreapta lui Dumnezeu și se supun Lui„îngerii și stăpâniile și puterile” (I Petru 3,22).

Mântuitorul ne spune: Lua"i seama să nu„dispre"ui"i pe vreunul din aceștia mici; că vă spunmaică îngerii lor din ceruri pururea văd fa"a Tatălui Meu,care este în ceruri” (Matei 18,10).

Sfin"ii arhangheli Mihail și Gavriil trebuie cinsti"iîn mod deosebit fiind cei dint i mijlocitori întreâDumnezeu și oameni, au grijă de creștini îi ajută pe,calea mântuirii i se bucură de pocăin"a oamenilor”ș „(Luca 15,10). Sfântul Mihail este protectorul directal călugărilor, al armatelor și al conducătorilor, iarGavriil este mai ales ocrotitorul fecioarelor, alfamiliei creștine, al mamelor i al copiilor.ș

Biserica înva"ă că fiecare dintre noi avemcâte un înger păzitor, care ne este dat de Dumnezeu dela botez ca să ne călăuzească pașii în această via"ă șisă ne pregătească pentru veșnicie e aceea ne rugăm. D

la sfintele slujbe: Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor și trupurilor noastre la Domnul să„ ,cerem” ( ctenia cererilor). De asemenea, se ă nu uităm să-i învă#ăm pe copiii noștri, atunci când încep să

vorbească, cunoscut rugăciune versificată Îngerelul”, să în"elegem cu to"ii că avem nevoie de ajutorul cuiva,a „acela fiind prietenul nostru nevăzut” din înăl"imea cerului, îngerul păzitor.„

În "ara noastră cultul Sfin"ilorArhangheli este foarte răspândit numeroși credincioși le poartă numele,,foarte multe biserici au hramul Sfin"ilor arhangheli Mihail și Gavriil, iar bunii creștini păstrează cu sfin"enieicoana lor în case și le citesc cu multă evlavie acatistul.

Sfin"ii îngeri împlinesc din dragoste voia lui Dumnezeu, la fel și noi trebuie să păzimDin moment ceporuncile Domnului, să ne iubim unii pe al"ii și s -i pomenim mereu pe sfin"ii îngeri în rugăciuni pentru că ei neă

sunt sprijin în toate încercările vie"ii așa cum mărturisește psalmistul: Îngerilor Săi va porunci ca să te păzească„în căile tale” (Psalm 90,11). Dacă renun"ăm la păcat și ne vom împodobi via"a cu virtu"i, cu ochii duhovniceștilumina"i prin nemărginita milă a Părintelui ceresc îi vom putea vedea pe locuitorii cerului, sfin"ii îngeri: ve"i, „vedea cerul deschizându-se și îngerii lui Dumnezeu coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1,51).

Sfin"ii Părin"i au fixat încă din secolul al VI-lea, ziua de prăznuire a Sfin"ilorArhangheli în 8 noiembrie.Şi ,nu întâmplător deoarece numărul 8 este simbolul vie"ii veșnice, de aceea în ajunul praznicului se face șipomenirea celor adormi"i , se aprind lumânări, se înal"ă rugăciuni și se face milostenie pentru sufletele lor.

Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail și Gavriil, să-i lăudăm noi to"i, iubitorii de praznic, care ne„acoperim cu aripile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia grăind: bucură-te slujitoruleal Legii, iar altuia zicând: bucură-te îngere al darului!” (Acatistul - Condac 1).

Pentru rugăciunile Sfin#ilor Arhangheli Mihail și Gavriil, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeumiluiește-ne pe noi. Amin!

La mul!i ani credincioșilor care poartă numele Sfin!ilor Mihail și Gavriil!

Prof. Liana Ferciug

7

F.G. 85 / 2014

Crăciun și Crăciunoaia,

realitate istorică sau crea#ie populară?

Luna decembrie a fiecărui an aduce un plus de spiritualitate în vieţile oamenilor, prin multele sărbători religioaseprezente, precum şi prin frumuseţea colindelor, ce vestesc naşterea Domnului Hristos. Din păcate, multe dintre colindeîşi pierd sensul creştin şi primesc un caracter comercial, din dorinţa de a obţine surse de câştig sau de a face răuidentităţii creştine (colinde manelizate, melodii hip-hop cu iz de colinde,ş.a.).

Chiar şi folclorul românesc este supus la presiuni vis-a-vis de originalitatea unor creaţii populare religioase,încercându-se schimbarea unor sensuri sau forţarea potrivirii evenimentelor prezentate în aceste creaţii populare cuevenimente narate în paginile Sfintei Scripturi, în legătură cu Naşterea Domnului. Aşa s-a petrecut şi în vremeacomunismului stalinist, când Moş Crăciun a fost înlocuit cu Moş Gerilă, pentru a se pierde sensul creştin al sărbătoriiCrăciunului. Chiar dacă revoluţia post-decembristă a repus în drepturi sărbătoarea Crăciunului, unii etnografi şifolclorişti au epurat multe creaţii folclorice legate de Naşterea Domnului şi au exagerat în identificarea MoşuluiCrăciun cu Domnul Iisus Hristos, nimicind de fapt, frumuseţea şi originalitatea folclorului românesc. Au uitat,pesemne, faptul că poporul român, în vremea regimului comunist totalitar, a creat colinde populare pentru diversepersoane înstărite din anumite zone, îmbrăcându-le mai apoi într-un strai creştin. Folclorul religios îmbogăţeşte, defapt, literatura religioasă cultă, sublinind etnogeneza religioasă a poporului român.

Exagerările acestor etnografi şi folclorişti au născut următoarea întrebare: sunt Crăciun şi Crăciunoaia personajereale sau ele sunt doar personaje populare? În limba daco-română, cuvântul Crăciun (Creatul Iisus Hristos) este oreminiscenţă ariană din jurul anului 325. În Dacia, creştinismul are două faze care se continuă. Prima este aceea aformei populare, de la om la om şi a doua, aceea a creştinismului cult, care apare după anul 325. SărbătoareaCrăciunului aparţine primei faze, cea a creştinismului popular (numele Crăciun este echivalentul popular al sărbătoriiNaşterii Domnului; acest nume se regăseşte în calendar şi în cultura religioasă, dar nu se află deloc în cărţile de ritual).Etimologic, cuvântul Crăciun este dacic (creaţiun- creaciun), cuvânt care se întâlneşte şi în spaniolă, dar nu cu sensulde sărbătoare.

În urma unor creaţii religioase mai noi, s-a afirmat despre Crăciun şi Crăciunoaia că sunt gazdele veritabiledin Betleemul Iudeii, proprietarii staulului în care Fecioara Maria a născut pe Iisus. Mai mult, pornind de la omonimiaMoş (bătrân) şi moş (chirurg sau moaşă), s-a afirmat că soţia lui Crăciun, Crăciunoaia ar fi fost moaşa Pruncului Iisus.Cercetătorul Simion Marian, în culegerea sa de folclor legată de Crăciun şi Crăciunoaia, intitulată Legendele MaiciiDomnului, vorbeşte despre evenimentul Naşterii Pruncului Iisus astfel: „Stăpânul staulului- Crăciun i-a interzis soţieisale de a mai moşi sub cuvânt că-i va tăia mâinile din coate dacă nu-l va asculta. Când Fecioara Maria a născut în staul,Crăciuneasa sau Crăciunoaia nu a putut rămâne indiferentă la durerile Maicii Sfinte şi a moşit Pruncul. Crăciun care eraun om rău şi apucat, i-a tăiat soţiei sale ambele mâini. Maica Domnului o vindecă. Crăciun când vede minunea, se roagăde iertare şi chiar se face creştin. ” (religia creştină încă nu fusese întemeiată).

În Protoevanghelia lui Iacob se vorbeşte despre o femeie numită Salomeea şi nu Crăciunoaia, care se îndoieştecă o fecioară poate să nască şi care atinge cu mâna dreaptă sânul Maicii Domnului. Îndată i se usucă mâna, dar sevindecă după ce cere iertare. În Evanghelia lui Pseudo-Matei, se povesteşte că Iosif a căutat două moaşe, Zelomi şiSalomeea. Zelomi a cerut voie să se atingă de sânul Fecioarei Maria, pentru a se convinge de adevărul descoperit, pecând Salomeea nu a făcut asta. În continuare, povestea este aceeaşi cu cea prezentată de Protoevanghelia lui Iacob.Astfel, din cele două evanghelii apocrife aflăm că este vorba de pierderea unei mâini şi nu de tăierea a două mâini şi nuapare nicăieri numele Crăciuneasă sau Crăciunoaia.

În cazul nostru este o creaţie populară, care a apărut şi s-a întins în spaţiul oral al daco-românilor sub mai multevariante, în proză şi în versuri.Această creaţie s-a răspândit datorită elementului miraculos- vindecarea mâinilor tăiate-şi a dezvoltării cultului Maicii Domnului ca făcătoare de minuni. Legenda Căciun şi Crăciunoaia este o creaţiefolclorică daco-română, în care personajul mitologic Crăciun creat pe un fond istoric real, este unul şi acelaşi cu Iisusdin concepţia lui Arie, lucru dedus dintr-o colindă din zona Munteniei: „Ia sculaţi, boieri, sculaţi,/ Că vă vine MoşCrăciun; / mititel şi-nfăşăţel,/ Cu scufia de mătase…”

În general, multe dintre colindele populare au fost compuse pentru o gazdă, pentru acela care trebuia săprimească colinda. Anumite teme s-au localizat, câţiva boieri sau personalităţi deosebite din viaţa satului purtândnumele de Crăciun. Cum aceste colinde populare s-au creat pentru ei, cercetătorii au înţeles greşit, identificându-l pestăpânul staulului din Betleemul Iudeii de acum 2000 de ani.

Concluzionând, putem spune că o parte din folclorul de iarnă de la daco-români a îngreunat, pentru cei mai mulţicercetători înţelegerea cuvântului Crăciun şi a lui Moş Crăciun, cea mai frumoasă creaţie folclorică dacică din preajmaanului 325. Crăciun nu e numele unui zeu păgân sau slav, ci o sărbătoare personificată, numele popular al Logosuluidivin, al Cuvântului lui Dumnezeu - Crăciun - identic cu Hristos, plămădit în concepţia populară ariană a secolului III,întărit în daco-română în secolul IV şi păstrat până astăzi în această limbă.

Prof.drd. NicolaeAdrian PĂUNESCU

F.G. 85 / 2014

8

LU M IN Ă P EN T R U SU F LE T

P agin a cop iil or

D i n c a r t e a F a p t e l eApostolilor (cap.6-8,2) aflăm că, laî n c e p u t u r i l e B i s e r i c i i , c â n dcreştinismul încă nu se răspândise înafara Ierusalimului, primii creştinitrăiau împreună şi îşi împărţeaubunurile. Totuşi, văduvele creştineprovenite din rândul păgânilor s-auplâns Sfinţilor Apostoli că eraudefavorizate. Pentru a se facedreptate şi pentru a se rezolva corecttoate probleme apărute printrecreştini, Sfinţii Apostoli s-au sfătuitşi au hotărât alegerea a şapte bărbaţicare să garanteze bunul mers allucrurilor.Astfel, au fost aleşi Ştefan,Filip, Prohor, Nicanor, Timon,Parmena şi Nicolae, care au devenitprimii diaconi ai Bisericii creştine.

Sfântul Ştefan a fost unul dintre primiicreştini convertiţi dintre evreii greci şi rudă cuSfântul Apostol Pavel. A fost unul dintre ucenicii luiIisus Hristos, care L-a urmat pretutindeni și care aasistat direct la faptele Sale. Fiind ales să îi conducăpe diaconi, Ștefan a fost numit arhidiacon. Plin de harşi de putere, făcea semne şi minuni în popor (FapteleApostolilor 6, 8). Pentru că predica fără frică înainteamulţimilor din Ierusalim, a intrat rapid în atenţiafariseilor. La scurt timp după începerea misiunii sale

de diacon, a fostprins şi dus în faţaS i n e d r i u l u i(adunare, tribunal lavechii evrei prezidatde marele preot) şiacuzat de blasfemieî m p o t r i v a l u iDumnezeu şi a luiMoise. Întrebat demarele preot Caiafa

cum răspunde acuzării, Sfântul Ştefana ţinut o lungă cuvântare, acuzându-i,la rândul său, pe cei ce îi doreaumoartea: "Cum au fost părin(ii voștriașa sunte(i și voi! Pe care dintreprooroci nu i-au prigonit părin(iivoștri? Și au ucis pe cei care au vestitmai dinainte sosirea Celui Drept, aiCărui vânzători și ucigași v-a(i făcutvoi acum." (Faptele Apostolilor 7, 51-52). Găsit vinovat de blasfemie, Ştefana fost condamnat la moarte prinlapidare. După pronunţarea sentinţei, aspus în faţa tuturor: "Iată văd ceruriledeschise și pe Fiul Omului stând de-adreapta lui Dumnezeu." (FapteleApostolilor 7, 56). Auzind acestea,evreii l-au scos în afara orașului, la

Poarta Leilor, și l-au ucis cu pietre,în timp ce ruda sa, Saul din Tars(devenit mai târziu SfântulApostol Pavel), păzea hainelecelor ce-l omorau pe Ştefan.Astfel, Sfântul Arhidiacon Ştefana devenit primul mucenic al luiHristos şi, urmând exemplulAcestuia, în clipa morţii a cerutiertare pentru ucigaşii săi.

Tradiţia spune că evreii i-au lăsat trupulSfântului Ştefan să zacă în locul unde a fost ucis,crezând că va fi hrană câinilor, însă aceştia nu s-auatins de el. Învăţatul Gamaliel şi Nicodim au fostaceia care i-au luat trupul şi l-au îngropat cu cinste înKefar-Gamala. În luna decembrie a anului 415, înurma unei întreite viziuni, preotul Lucian adescope r i t moa ş t e l e s f ân tu lu i î n no rdu lIerusalimului, care au fost aşezate într-o biserică depe Muntele Sion. În timpul împăratului Teodosie celTânăr (408-450), moaştele sfântului au fost mutate laConstantinopol.

Sfântul Arhidiacon Ştefan - 27 decembrie

Ştiaţi că ...Numele Ştefan provine din limba greacă şi înseamnă coroană, nume ce aminteşte de firea nobilă aomului bun peste care se pogoară Duhul Sfânt?

După cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi în anul 1204, moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefanau fost împărţite şi au ajuns în diverse locuri? Astfel, capul a fost dus la Soissons, în Picardia, Fran , picioareleţala Veneţia, iar braţul drept se păstrează în Lavra Sfintei Treimi din Serghiev Posad, Rusia. De asemenea, moaşteale Sfântului Ştefan se păstrează la Roma, în bazilica San Lorenzo fuori le Mura.

Potrivit lui Dionisie din Furna, Sfântul Ştefan trebuie pictat în icoane ca un tânăr fără barbă, ţinând înmână un sul înfăşurat sau purtând veşminte diaconeşti?

9

Să ne jucăm învăţând !F.G. 85 / 2014

Pe urmele lui Hristos:

Picătura de înţelepciune!

Pagini realizate de Prof. Ortensia-Diana RAŢIU

Este seara de Ajun. Cei patru copii din familia Popescu au primit cadourile dorite, fiecarecâte două. Alex poate folosi cele două cadouri ale sale doar afară, nu şi în casă. Ştefan poatefolosi cele două daruri ale sale doar iarna, nu şi vara. Radu se poate urca pe unul dintre cadouri,dar nu se poate deplasa cu el, iar Maria nu-şi poate folosi unul dintre cadouri ziua, ci numainoaptea. Iar cel de-al doilea cadou al lui Radu îţi spune fără să îţi arate, faţă de cadoul Mariei careîţi arată, fără să-ţi poată spune. Acum spune-mi tu ce a primit fiecare dintre cei patru fraţi, Alex,Ştefan, Radu şi Maria? Care sunt cele două cadouri ale fiecărui copil?

(după Leon Magdan, Cele mai frumoase jocuri creştine pentru copii, Editura Mateiaş, Bucureşti, 2006)(rezolvarea jocului din numărul trecut: Constantin Brâncoveanu-Hurezi; Mircea cel Bătrân-Cozia; Vlad Ţepeş-Snagov; Ştefan cel Mare-Putna)

Ierusalim: Poarta de AurÎn partea de răsărit a cetăţii Ierusalimului se află Poarta de Aur. Prin această poartă se

intra în Templu şi dădea spre sinagoga zidită pe locul unde a fost construitTemplul lui Solomon. În forma ei actuală, a fost construită de bizantini în sec. al XVII-lea şimai păstrează vechi elemente de arhitectură din timpul regelui Irod. În anul 810 a fost închisă,lăsându-se doar o mică intrare. Cruciaţii o deschideau doar de două ori pe an: de sărbătoareaSfintei Cruci şi în Duminica Floriilor. Potrivit Tradiţiei, pe Poarta de Aur a intrat Iisus înIerusalim, fiind întâmpinat cu bucurie de către evrei şi pe aceeaşi poartă va veni să judecelumea. Musulmanii au zidit Poarta de Răsărit cu lespezi mari de piatră în anul 1530, pentru a

nu mai putea intra pe aici Hristos, a doua oară.

Acatistul Naşterii Domnului - condacul 8

Să alergăm, credincioşii, la Betleem şi înaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare săaducem laudă împreună cu îngerii şi cu păstorii lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, Care din dragoste

pentru noi trup S-a făcut, cântând: Aliluia!

"Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plinde har şi de adevăr." (Ioan 1, 14)

"Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-oînaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2, 29-32)

10

F.G. 85 / 2014

Halloween, sau ziua mor%ilor?

Pentru că tot ne apropiem cu repeziciune de sărbătoarea care pentru noi are o semnifica%ieaparte, ziua mor%ilor sau pomenirea celor adormi%i, cum ar suna mai creștinește, bănuiesc că ar fiinteresant să încercăm să explorăm așa, cu imagina%ia noastră specific românească, câteva dintretrăirile ce ne copleșesc cu ocazia acestei zile, ce are o semnifica%ie profund morală.

Desigur că astăzi trăim și ne ghidăm după un set de valori care sunt un mozaic, un amestec devalori tradi%ionale mai ales din Vest, un soi de tradi%ie occidentalizată, datorită faptului că mergând acolosă muncim, nu ne mai ajung banii, ci ne strecurăm în buzunar și câteva obiceiuri și tradi%ii de la ei, căs-ar zice că sunt europene, deci la modă. Și mă gândesc cu teamă și cu sfială, la ce or zice moșiinoștrii?

Ca și popor creștin-ortodox, ne aflăm astăzi în postura de a ritualiza mai mult ca niciodată cultulcelor adormi%i. Putem și trebuie să ne raportăm la înaintașii noștrii ca „la cineva” și nu ca „la ceva”, iarpomenirea %ine de cult, de slujbă, nu de tradi%ia ce a apărut în cadrul cultului religios, așa că raportareanoastră la tradi%ii trebuie să %ină cont de credin%a noastră ca și neam.

Pentru occidentali, a căror pâine se pare că o mâncăm tot mai cu poftă, ziua de pomenire a celorrăposa%i, a devenit un simbol al tenebrelor,al fantomelor și al strigoilor. Halloween esteo sărbătoare fanion pentru occidentali, osărbătoare de origine celtică, preluatăastăzi de multe popoare din lumeaoccidentală, ea răspândindu-se în secolul alXIX-lea prin intermediul imigran% i lorirlandezi din Statele Unite ale Americii. Eaeste sărbătorită în noaptea de 31 octombrie,deși în unele %ări data sărbătorii este alta.

Numele provine din limba engleză, dela expresia „all Hallows' Even”, numelesărbătorii creștine a „tuturor sfin%ilor”,sărbătoare promovată în %ările undepredomină creștinismul catolic și protestant,deoarece în aceste biserici creștine, ziuatuturor sfin%ilor este sărbătorită pe 1noiembrie.

Deci ce au în comun cele două sărbători, a noastră și cea occidentală? Aparent nimic, dar cereprezintă pentru noi, sărbătoarea tradi%ională a celor adormi%i „Ziua mor%ilor”? Biserica a rânduit canoi, cei vii, să-i pomenim pe cei morţi în anumite zile, socotite din clipa morţii, zile a căror însemnătateau profunde însemnătă%i teologice pe care însă nu le vom aborda acum.

Sărbătoarea noastră de pomenire a celor adormi%i se mai numește în popor și „moșii de toamn㔺i se regăsește nu doar în calendar ci mai cu seamă în conștiin%a colectivă a creștinilor, ce au unprofund respect pentru înaintașii lor. Este ziua în care într-un mod cu totul solemn se adună toatăcomunitatea in cimitir pentru ca în comuniune de rugăciune profundă și reculegere totală, să sesăvârșească slujbele de pomenire, parastase, pomeni.

Diferen%a sensibilă pe care noi nu o vedem, sau poate că nici nu ne dorim, este legată deimportan%a celor două valori sau tradi%ii, a noastră și cea occidentală. Noi nu ne chemăm spiritele,fantomele sau strigoii pentru a ne proteja (sau amuza), noi îl chemăm pe Dumnezeu pentru a cereodihna cea veșnică a sufletelor, neștiind unde se află, în rai sau în iad.

În spa%iul românesc există 20 de zile de „moși”. Numele vine de la „strămoși” și se referă lapersoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși” sunt numi%i nu doar mor%ii, ci și principalelesărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Rugăciunea de consacrarepentru pomenire a celor adormi%i, vorbește despre „un loc de odihnă, de verdea%ă, de unde a fugit toatădurerea și suspinul”.

Pentru noi magia, vraja se transformă în nădejde şi bucurie și lasă la o parte spaima, fie ea și înglumă, frenezia, delirul de marketing al halloweenu-lui .

Preot Petrică Zaharia GHIMBOAŞĂ

F.G. 85 / 2014

11

Biserica ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil'' din Secăşenila 350 de ani de la zidire

Banatul şi în special regiunea sudică a acestui ţinut şi-a păstrat de-a lungul veacurilor pecetea ortodoxiei,reuşind să-şi menţină şi identitatea naţională în faţa vitregiilor vremii, chiar şi după anexarea acestui teritoriuromânesc în anul 1860 Ungariei.

Multe din satele bănăţene mai păstrează în chip deosebit atât tradiţia ancestrală cât şi monumentele istoriceşi bisericeşti ca mărturie a trecutului, a credinţei celor de sub glie, peste care uitarea contemporaneităţii tinde să-şi lase amprenta tot mai mult.

Satul Secăşeni (care până în 1948 s-a numit Secaş),aparţinător comunei Ticvaniul Mare - ,,Săcăş''cum îi ziclocalnicii - situat la la 33 de kilometri pe şoseaua care ducede la Reşiţa la Oraviţa (DJ 57) este una dintre cele mai vechiaşezări româneşti din zona Oraviţei, fiind prima dată atestatădocumentar în anul 1357, în legătură cu un proces de moşie.Aşa cum rezultă din documentele vremii este absolut sigur căSecăşeniul are o existenţă mult mai timpurie decât atestareaîn cauză, lucru confirmat atât de istoricul maghiar PestyFrigyes cât şi de Virgil Birou, un mare cunoscător al VăiiCaraşului.

Cu toate că în timp numele satului a suportat deseînstrăinări, totuşi populaţia a rămas curat românească, ca şialte localităţi de pe Valea Caraşului, întemeietorii satuluiavând nume curat româneşti, iar veridicitatea istorică în acestcaz e întărită şi de prezenţa multor familii băştinaşe cunumele ,,Secula'', moştenit din generaţie în generaţie, fiindrăspândit şi în satele vecine (Cârnecea, Calina şi Giurgiova).

Dată fiind vechimea acestei aşezări era firesc ca satulsă fi avut şi o biserică, ale cărei urme - după tradiţia satului şidupă mărturia fostului preot al locului, Petru Bernaz – se potvedea în locul numit Dealul Viilor, iar un stâlp de piatră pecare este sculptată Sfânta Treime, fost uşcior la uşaîmpărătească a acesteia, a fost zidit în anul 1927 într-unul dinstâlpii care susţin corul actualei biserici, pe locul bătrânului locaş existând şi astăzi o cruce de piatră.

Actuala biserică ortodoxă din Secăşeni ce poartă hramul ,, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil'', este cusiguranţă cea mai veche din zona Oraviţei fiind construită în anul 1664. În decursul timpului, sfântul locaşamintit a suportat mai multe reparaţii fiind resfinţită în anul 1792 de episcopul Vârseţului, Iosif IoaninoviciŞakabent (1786-1805), cel care în anul 1790 a dispus celebrarea serviciilor divine în limba română, în toate sateleromâneşti aflate sub jurisdicţia bisericească a Vârşeţului. Referitor la această resfinţire, preotul Puia Dănilă a maipomenit în însemnările sale că la această biserică a existat o icoană a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil cuinscripţia ,,1792'', cel mai probabil, anul sfinţirii locaşului de cult de către episcopul sârb amintit mai sus.

Cea mai complexă operă de restaurare de după 1846, anul când biserica a fost acoperită cu şindrilă vopsită, s-a făcut în anul 1937, când s-a mărit pronaosul, prelungindu-se zidurile de sud şi de nord până la înălţimeastâlpilor de vest ai turnului. După aceste modificări necesare consolidării edificiului, locaşul actual are formă denavă dreptunghiulară, cu absidă semicirculară în dreptul altarului spre răsărit, după arhitectonica predominantă abisericilor din zona Oraviţei, ca influenţă a stilului apusean (barocul provincial).

În partea de nord a absidei altarului se află proscomidiarul, având forma unei firide săpate în zid, cu o frescăcentrală veche, ce redă chipul Mântuitorului-euharistic binecuvântând cu ambele mâini. Zidurile bisericii suntconstruite din piatră şi cărămidă arsă, aşezate în mod neregulat şi au grosimea de 1 m, o caracteristică aconstrucţiilor de tip medieval. În urma amplei restaurări din 1937, lungimea totală a bisericii în interior a ajuns săaibă 21 m, iar lăţimea de 7 m, raportul dintre ele fiind de1/3, realizându-se astfel o proporţie puternic echilibrată.Locaşul de cult are şi două intrări laterale, pentru bărbaţi pe latura de nord, iar pentru femei pe latura de vest.Iconostasul a fost zidit cu piatră având o lăţime de aproximativ o jumătate de metru. Turnul bisericii estepatrulater cu trăsături baroce având latura de 4,80 m fiind aşezat pe latura de vest a bisericii, sprijinindu-se pe obază pătrată; acoperişul în prezent este de tablă făcut în două ,,ape'', iar partea superioară a turnului păstreazăforme baroce ondulate (tipul ,,bulbului de ceapă'') fiind şi aceasta acoperită tot cu tablă.

( urmare în pag.12)

12

F.G. 85 / 2014

( urmare din pag.11)

Biserica ,,SfinţiiArhangheli Mihail şi Gavriil'' din Secăşenila 350 de ani de la zidire

La interior, iconostasul cuprinde o veche pictură în frescă cu registrul sfinţilor apostoli, încadrând SfântaTreime. În anul 1927, pictura bisericii a fost ,,spălată'' de pictorul Nicolae Marişescu din Bocşa Montană. Dacăvreme de generaţii s-a crezut că doar catapeteasma mai păstrează fragmente din vechea frescă iniţială, în urmaunor recente lucrări de restaurare demarate de preotul paroh Ovidiu Cărăbaş, sub actuala tencuială s-a descoperito pictură bogată, inedită prin compoziţie, cel mai probabil, opera unor pictori bisericeşti din a doua jumătate asecolului al XVIII-lea. Cât priveşte originea picturii de pe iconostas, autorul rămâne necunoscut, dar ţinândseama de maniera întrebuinţată de acesta, în trecut se credea căpictorul este acelaşi care a pictat şi iconostasul bisericii dinRudăria, Ştefan Popovici. Totodată se cuvine amintit şi faptulcă pe spătarele scaunelor credincioşilor se mai păstrează 13chipuri de sfinţi pictate în ulei, cu însemnări în chirilică. Dupăreparaţiile din prima jumătate a secolului al XIX – lea, locaşulde cult a cunoscut mai multe reparaţii importante în anii 1959,1973 şi mai recent în 2000, 2010 şi 2012, respectându-i-seplanul iniţial.

Cea mai ilustră figură clericală din şirul lung de preoţicare au slujit în Biserica din Secăşeni a fost desigur mareleistoric bănăţean Nicolae Tincu Velia (1814-1867), primulprotopop român al Vârşeţului, cel care a lăsat o vastămoştenire literară, mai ales prin celebra sa ,,Istorioarăbisericească politico-naţională a românilor'', veritabilă carte de istorie tipărită cu caractere chirilice la Sibiu înanul de graţie 1865, o realizare născută cu speranţa că ,,va avea o influenţă mare asupra urmaşilor şi în carestabileşte raporturile româno - sârbeşti, concretizează concepţia politică a istoriei bănăţene, din care va ieşi apoiBănăţenismul şi dă o largă atenţie tuturor românilor începând cu cei din Basarabia până la cei din Bulgaria şiSerbia''.

Nicolae Tincu -Velia, ,,acest fiu cel ales al Episcopiei noastre, bărbatul cel binemeritat de Biserică şinaţiune, aprins de râvnă şi dragoste către legea noastră strămoşească şi către cultura mult cercatei noastrenaţiuni...'' cum avea să-l elogieze Ioan Popasu în 1865, a fost membru în comitetul de 16 persoane de la Lugojpentru emanciparea ierarhică a Bisericii Române, emerit profesor la vârsta de numai 23 de ani la secţia română aInstitutului Teologic din Vârşeţ unde la avut coleg pe Andrei Şaguna. Mai trebuie amintit că primul protopopromân al protopopiatului Vârşeţ - Nicolae Tincu Velia - prieten şi coleg cu Andrei Şaguna, Eftimie Murgu şiDamaschin Bojincă, s-a bucurat de un mare prestigiu intelectual şi moral printre românii bănăţeni care l-ar fi doritepiscop al Caransebeşului.Afost instalat ca preot al parohiei Secaş la 20 mai 1845 în prezenţa autorităţilor de statşi bisericeşti de către episcopul Ştefan Popovici, având să se îngrijească de parohie până aproape de moartea sa.

Biserica - monument istoric din satul Secăşeni împreună cu întreaga moştenire spirituală a figuriloremblematice şi a tezaurului cultural din această parte importantă a Banatului va rămâne cu siguranţă în memoriaistoriei noastre, căci contribuţia Bisericii la apărarea fiinţei naţionale a fost şi rămâne imensă, trecutul istorieinoastre fiind ,, chivotul cel de aur în carele se păstrează derepturile unei Biserici, naţiuni şi ţări şi se apără în contratuturor fortunelor şi atacurilor... ''.

Bibliografie:Birou, Virgil, Crucile de piatră de pe Valea Caraşului, Timişoara, 1941;Brătescu, Constantin, Episcopul Ioan Popasu şi cultura bănăţeană, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara,1995;Cornean, Nicolae, Monografia Eparhiei Caransebeşului, Caransebeş, 1940;Dănilă, Pr. Puia, Biserici vechi de pe Valea Caraşului, în revista Mitropolia Banatului, nr. 4-6/1958;Documenta Romaniae Historica (Documente privitoare la Istoria României), Seria C, Transilvania, sec. I-XIV,Bucureşti, 1956;Frigyes, Pesty, Krassó vármegye története, III, Budapesta,1882;Suciu, Ioan D., Monografia Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977;Suciu, Ioan D., Nicolae Tincu Velia – Viaţa şi opera lui, Bucureşti, 1945;Vărădean, Vasile, Monumente bisericeşti şi culturale din zona Oraviţei, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara,1981.

Pr. Emil Sergiu Varga

F.G. 85 / 2014

13

DarulPr. Sergiu Dalea

Conform scrierilor biblice în urmă cu mii de ani, doi oameni (Adam - Pământ şi Eva - Mamatuturor celor vii) au primit sarcina de a purta grijă de un dar primit de la Dumnezeu, viaţa şi Raiul, darpentru că nu au avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu, ci au dat ascultare vorbelor dulci aleşarpelui, ale diavolului, au pierdut nu doar darul primit, ci… TOTUL. Au pierdut viaţa, au pierdutRaiul, au pierdut comuniunea cu Dumnezeu, au pierdut comuniunea cu întreaga creaţie ce le-a fostpusă în stăpânire de către Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute.

Pierderea „totului” s-a datorat faptului că primilor oameni le-a lipsit credinţa, dar şisentimentului mândriei, pe carediavolul a ştiut să-l exploateze dinplin, vânzând omului un măr stricat,găunos, plin de viermi, îmfăţişat caun măr de aur, bun şi aducător decunoştinţă şi/sau conştiinţă.

Dumnezeu s-a într is tatpentru că darul Său făcut oamenilora fost pierdut, dar le promite că va fiitr imis un Răscumpără tor, unSalvator, un Mântuitor, care vaaduce un nou dar, în semn deîmpăcare a omului cu Dumnezeu,atunci când va fii plinirea vremii,atunci când omul va fi pregătit,atunci când omenirea va simţi acutnevoia de salvare. Între timp omul,ca şi fiinţă, îşi croieşte drum prinnecunoscut, cunoaşte greul vieţii,pământul primit ca şi „recompensă”pentru greşeală este neprimitor şineprielnic, în loc să asigure traiuluşor ca şi până la cădere, rodeştespini şi pălămidă. Viaţa devine greanu pentru că Dumnezeu l-a părăsitpe om, ci omul l-a părăsit peDumnezeu din ruşine, din neputinţă

şi pentru mândria de a nu-şi recunoaşte şi asuma vina, dar şi pentru neputinţa (impotenţa) de a-şicere iertare. Viaţa devine grea şi fără sens pentru că, aparent, Dumnezeu l-a lăsat pe om din mâna,dar nu este aşa, pentru că un Părinte Bun, Drept şi Milostiv, nu îşi doreşte pierderea păcătosului, ciîntoarcerea lui. Omul trebuia doar să ceară cu zdrobire de inimă, cu umilinţă, cu smerenie, cucredinţă, iertare pentru ca Dumnezeu să intervină şi să îl apuce de mână şi să-l scoată la limanul celbun.

Dumnezeu a încercat discret, sau făţiş, să şi-l apropie pe om, să îl corecteze, prin porunci,prin profeţi sau chiar prin intervenţie directă, dar omul robit de mulţimea păcatelor şi plin deignoranţă a persistat în orbecăiala sa prin întunericul acestei lumi plină de plăceri ale vieţii şi bogăţiideşarte (după cum ni se spune în frumoasa Pildă a Semănătorului). Omul s-a obişnuit, deşi estecam dur termenul, fără Dumnezeu, fără îngrădiri morale, fără borne care să-i marcheze drumulvieţii, lăsându-se pradă păcatului, plăcerilor, lucrurilor pieritoare şi făcând loc în sufletul său urii înschimbul iubirii, divine sau inter-umane. Omul acelor vremuri vechi (testamentare) asemanându-sepână la confundare cu tânărul din Pilda Fiului Risipitor care luându-şi ale sale, a plecat într-o ţarăîndepărtată şi şi-a cheltuit averea sa în scopuri… ruşinoase. A primit un dar, un drept care i secuvenea, dar nu i-a purtat de grijă, ci la risipit, asemenea luiAdam şi Eva.

( urmare în pag. 14)

14

( urmare din pag. 13)

DARUL

Şi totuşi, Dumnezeu, cel Bun, cel Drept şi Milostiv nu a îngăduit ca făptura mâinilor Lui să fieînghiţită de pieire, ci dând dovadă de iubire necondiţionată a trimis pe Unicul Său Fiu în lume, ca lumeatoată să simtă iubirea divină, să audă glasul Fiului lui Dumnezeu, să îl simtă pe Dumnezeu aproape şisă se întoarcă pe calea cea bună.

Dumnezeu a mai făcut un dar, un cadou, darul suprem: pe Fiul Său. De ce dovadă mai mare deiubire avea nevoie omul? Prin Fiul s-a făcut cunoscut Tatăl şi s-a simţit putearea Duhului Sfânt,Dumnezeu cel întreit Sfânt, dar Unul, Unicul şi Irepetabilul, s-a coborât la om, chip de om luând,lăsându-se înfăşat în scutece şi pus în ieslea animalelor, slăvit de îngeri în cântare îngerească, cântatde păstori şi căutat de magii de la Răsărit, dar necunoscut şi neprimit de ai lui… Spune Scriptura că„Dumnezeu lucrează, şi diavolul lucrează…”,arătând, Mântuitorul, prin aceste cuvinte că încăde la naşterea Sa şi pănă la vinderea Sa diavolul s-a împotrivit lui Dumnezeu şi s-a aliat cu omulîntunecat pentru a lucra împotrivaAdevărului.

Dumnezeu şi-a pus „sufletul” pe tavă,asemenea unui părinte bun şi adevărat, pentrucopilul său, dar acesta a ales să respingă darul şisă fie reticent. Dumnezeu şi-a dat Fiul ca dar deîmpăcare cu omul, iar omul a ales să nu ducă darulîn „camera cea bună”, ci la dus în grajdi, nu la pusîn „vitrină”, ci la pus în ieslea dobitoacelor. Omulcel rău şi nesimţitor, plin de păcate, cu sufletul şiinima învârtoşate, a ales să prigonească darulfacut cu atâta jertfelnicie de Părintele cel Bun, acăutat să-l ucidă şi l-a izgonit în ţară străină, cânds-a întors în patria Sa a fost alungat, pentru că „niciun profet nu este bine primit în patria lui”. Când le-afăcut bine, l-au proclamat Rabi, Învăţătorule Bun,Mesia, Profet al Dumnezeului celui Viu, dar când i-a mustrat l-au făcut nebun, călcător de lege, blasfemiator, etc. şi L-au suit pe cruce, asemenea celormai mari tâlhari.

Aşa şi-a împărţit Darul viaţa pe pământ, între oamenii pe care cu mâna Sa i-a plasmuit. Un DARpe care nu am ştiut să-l primim nici atunci, în chip real, nici acum, în chip spiritual, nu ştim să-l primim. Îlscoatem de la naftalină şi ne mândrim cu acest Mare Dar doar la sărbători, doar la festivităţi, doar înanumite momente, iar atunci când ne mustră, când trege semnalul de alarmă, îl închidem în seifulsufletului nostru, şi ne facem că El nu există.

Spune un proverb românesc că „dar din dar se face Rai” şi aşa este, aducând acest proverb însfera spiritualului, pentru că Darul din Rai a venit, (de ce?) pentru a ni se oferi în dar, (de ce?) pentrunoi şi pentru a noastră mântuire, (de ce?) pentru ca să ne ducă în Rai (în Raiul pe care l-am pierdut dinlipsa credinţei).

Mare bucurie a fost atunci în cer, atunci când Darul a venit pe pământ, când Fiul lui Dumnezeu s-a născut, „îngerii cântau, păstorii fluierau, şi cu toţi se bucurau”, natura întreagă a fost în sărbătoare:„Mărire întru cei de Sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire”… Sărbătoaremare în cer, bucurie pe pământ, pentru un Dar primit de la Dumnezeu, un Dar pentru oameni, un semnde împăcare de la Cel ce nouă nu ne-a greşit, ci noi i-am greşit Lui, dar totuşi, El ne face un Dar deîmpăcare: pe Fiul Său.

Cei de atunci nu l-au primit, pentru că nu l-au cunoscut, dar noi… îl cunoaştem ca să-L primim?Acceptăm Darul lui Dumnezeu în sufletele noastre, în viaţa noastră? Îl primim pe Dumnezeu în inima,gândul şi sufletul nostru ca pe un Dar de Mare Preţ? Să nu-i mai condamnăm pe alţii de lucruci pe careşi noi lea-m face, identic sau poate mai rău.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, sufleteşte, de Naşterea Domnului, dar cel mai important: primiţiDARUL!!!

Preot Sergiu Dalea

ANUNŢURI IMPORTANTEANUNŢURI IMPORTANTENu se fac nunţi:

În toate zilele de post de peste anÎn zilele Praznicelor împărăteşti şi în ajunul acestora ( 1-2 februarie,

28-29 mai, 7-8 iunie, 13-14 septembrieÎn săptămâna lăsatului sec de carne ( 23 februarie - 01 martie )

În Postul Sfintelor Paşti ( 02 martie - 20 aprilie )În Săptămâna Luminată ( 21 aprilie - 27 aprilie )

În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ( 16 iunie - 28 iunie )În Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august - 14 august )În postul Naşterii Domnului ( 14 noiembrie - 24 decembrie )

În perioada de la Crăciun până la Bobotează ( 25 decembrie - 6 ianuarie )

Nu se fac parastase

În ziua Praznicelor ÎmpărăteştiÎn săptămâna lăsatului sec de brânzăÎn zilele de luni până vineri din Postul MareÎn Săptămâna Patimilor şi Săptămâna LuminatăDe la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie)

Posturile din anul 2014

Miercurile şi vinerile de peste an, afară de cele cu dezlegare, însemnate cu „harţi“Ajunul Bobotezei ( 5 ianuarie )

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul ( 29 august )Înălţarea Sfintei Cruci ( 14 septembrie )

Postul Sfintelor Paşti ( 02 martie - 19 aprilie )Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ( 16 iunie - 28 iunie )Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august - 14 august )Postul Naşterii Domnului ( 14 noiembrie - 24 decembrie )

IMPORTANT !Vineri, 14 noiembrie 2014,

începe Postul Nașterii Domnului

ISSN 1842 - 6522

Acest număr apare cu sprijinul SindicatuluiÎnvăţământului Preuniversitar Caraş Severin