Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

75
Fenomenul întreruperilor sarcinilor nedorite în România Radiografie şi soluţii

description

fenomenul sarcinilor intrerupte

Transcript of Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

Page 1: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

Fenomenul întreruperilorsarcinilor nedorite în România

Radiografie şi soluţii

Page 2: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

1

                              

Fenomenul întreruperilor sarcinilor nedorite în România. Radiografie şi soluţii 

                

Bucureşti, august 2012   

Page 3: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

2

Acest studiu a fost realizat de către echipa de cercetare a Institutului pentru Politici Publice (IPP) într‐un  demers mai  larg  de  identificare  de  soluţii  pentru  a  determina  scăderea  numărului  sarcinilor nedorite,  cofinanțat  cu  sprijinul Merck Sharp & Dohme  (MSD) România. Mulţumim  colaboratorilor noştri  în  realizarea acestui  raport, personalităţi din  lumea medicală, anume Dr. Rodica Tănăsescu, Preşedintele  Societăţii  Naționale  de Medicina  Familiei/Medicină  Generală  din  România,  Conf.  Dr. Cătălina Poiană, medic Endocrinolog, Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon din Bucureşti şi Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, Şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie de la Spitalul Elias din Bucureşti.                 Autori: Violeta Alexandru, Director IPP Raluca Mihai, Asistent Programe IPP   Institutul pentru Politici Publice (IPP) Str. Sevastopol nr. 13 – 17, sector 1, Bucureşti Tel + 4 021 212 3126 Fax + 4 021 212 3108 E‐mail: [email protected] www.ipp.ro   Bucureşti, august 2012           © Toate  drepturile  sunt  rezervate  Institutului  pentru  Politici  Publice  (IPP).  Atât  publicaţia  cât  şi fragmente din ea nu pot  fi  reproduse  fără permisiunea  Institutului pentru Politici Publice. Opiniile exprimate  aparţin  autorului  şi  nu  reflectă  în mod  necesar  punctul  de  vedere  al  unor  terţe  părţi implicate. 

Page 4: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

3

Introducere  Între 350 şi 400 de femei recurg  la  întrerupere de sarcină  în fiecare zi  în România, dintr‐un total de peste 5 milioane de  femei  fertile,  toate datele  vehiculate  în  spațiul public  indicând  că o  româncă trebuie să plătească, neoficial, aproximativ 450 Ron1 ginecologului pentru o  intervenție. Suma este considerabilă pentru veniturile medii ale unei familii din România, acesteia adăugându‐i‐se costurile logistice făcute din bugetul public al unităților medicale de Stat la respectiva întrerupere de sarcină. Anual Statul român alocă  în medie peste 5 milioane de euro pentru avorturile  incomplete (avorturi spontane) realizate în unitățile medicale de stat, o sumă de 10 ori mai mare decât cea de aproximtiv 500.000  Euro  alocată  anual  pentru  achiziția  de  mijloace  contraceptive  (anticoncepționale  și prezervative) ce pot preveni situațiile de întreruperi de sarcini nedorite.  România ocupă un îngrijorător loc 42 la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește întreruperile de sarcini nedorite pe an, fiind pe poziţia a 6‐a  la nivel global3[2], cu un număr total al  întreruperilor de aproximativ 100.000  ‐ 128.000 pe an. Cifra totală, aferentă anului 2011, este  în descreştere faţă de 1990  –  an  când  s‐au  înregistrat  cifre  record  la numărul  întreruperilor de  sarcină, dar  suficient de îngrijorătoare,  statul  român având așadar o  serioasă provocare  căreia  însă,  consideră  IPP,  la acest moment  nu‐i  răspunde  corespunzător.  În  prezent,  din  toate  informaţiile  publice  cunoscute, autorităţile  statului nu  au demarat nicio  iniţiativă  care  să  vizeze prevenţia  fenomenului negativ  al creşterii numărului de avorturi. Din păcate, cu excepţia efortului ocazional al unor medici sau al unor organizații  neguvernamentale  în  Romania,  nu  se  face  educaţie  tinerilor  pentru  o  viaţă  sexuală echilibrată, nu se face prevenţie pentru evitarea sarcinilor nedorite, nu se încurajează în mod eficient folosirea mijloacelor contraceptive, practic investindu‐se mult mai mult în tratare decât în prevenţie.  Pe lângă campanii intense de conştientizare a populaţiei (a cuplurilor) asupra consecinţelor sarcinilor nedorite, o soluţie  rămâne  şi susţinerea, prin politici publice proactive, a unor Programe Naţionale eficiente  de  contracepţie.  Susţinerea  acestor  Programe  presupune  inclusiv  alocarea  de  fonduri suficiente  pentru  a  se  putea  ţinti  către  rezultate  vizibile. Din  păcate,  pentru  o  dezbatere  aplicată asupra  ţintelor  unor  asemenea  proiecte  şi  programe,  părţilor  interesate  ‐  cum  ar  fi  organizaţiile neguvernamentale ‐ Statul trebuie să le pună la dispoziţie în timp optim informaţii de interes public despre măsurile adoptate în plan naţional şi central. În România, Ministerul Sănătăţii este una dintre cele  mai  opace  instituţii  din  aparatul  central,  structurile  sale  teritoriale  dovedind  mai  mare disponibilitate de dialog decât Ministerul. Peste o jumătate de an i‐a fost necesar Institutului pentru Politici Publice să acceseze informaţii sintetice, istorice, despre achiziţia de contraceptive în România, următoarea sa provocare fiind să determine cauzele distribuţiei ineficiente a acestora la nivelul ţării.  Aproximativ 500.000 Euro pe an declară Ministerul Sănătăţii că alocă statul român   pentru achiziţia de contraceptive, aceasta fiind o măsură concretă, prinsă în Programul Naţional de Sănătate a femeii și copilului pe care Ministerul Sănătăţii  îi promovează anual, din 2004 de când a fost  lansat până  în prezent.  Suma trebuie raportată la un număr total de 5.373.564 femei fertile cu vârsta între 15 ani şi 49 ani, având astfel dimensiunea măsurilor superficiale pe care statul le ia în acest moment.  Suma  a  fost  de  10  ori mai mare  în  trecut,  dar  banii  pentru  achiziţia  de  anticoncepţionale  şi  alte metode  contraceptive veneau de  la organizaţii  şi  instituţii  internaţionale  cum ar  fi USAID  ‐ United States Agency  for  International Development  sau DFID, agenţii ale guvernelor american  şi britanic preocupate de nivelul  scăzut de  informare publică  în domeniu din  ţara noastră. Actualul  raport  şi 

                                                            1 Această sumă reprezintă media națională a costului mediu din sectorul public și a costului mediu din sectorul privat. 2 Potrivit datelor oficiale ale EUROSTAT, România ocupă la nivelul anului 2009 locul 2 și locul 3 în anul 2010 în Europa. 3 La nivelul anului 2008, conform Alan Guttmacher Institute, Statele Unite ale Americii  

Page 5: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

4

întreg demersul Institutului pentru Politici Publice din ultimul an îşi propune să determine Ministerul Sănătăţii să considere,  începând cu anul 2013, problema  întreruperilor sarcinilor nedorite, respectiv prevenirea acestora, printre principalele priorităţi asigurând  şi  resursele necesare. Demersul  iniţiat de IPP este deja susţinut de către doamnele senator şi deputat dat şi de lideri ai societăţii civile, după cum se vede în Anexa nr. 1 a acestui raport.  Una dintre concluziile majore ale interviurilor şi analizei datelor oficiale pe care a reuşit să le acceseze IPP  este  că  autorităţile  române  nu  îşi  asumă  responsabilitatea  evaluării  impactului  Programelor Naţionale pe care  le finanţează şi coordonează, o măsură poate chiar mai  importantă decât decizia de  iniţiere  a  unei  asemenea  politici  publice.  Până  în  prezent  nu  s‐a  făcut  o  asemenea  evaluare obiectivă,  situaţia  din  teren  arătând  foarte  clar  că  Ministerul  a  eşuat  în  acest  moment  în managementul politicii sale publice privind prevenirea sarcinilor nedorite în România.  Prin comparaţie cu suma necesară pentru 103.300 întreruperi de sarcini nedorite pe an4 înregistrate în statisticile oficiale, rezultă că statul român cheltuie într‐un an o sumă de aprox. 11 milioane Euro, în  timp  ce  pentru  contraceptivele  care  ar  putea  scădea  în  mod  direct  numărul  femeilor  într‐o asemenea  situaţie alocă de 20 de ori mai puţin, adică doar 500.000 Euro. Statul  român preferă  să asiste pasiv  la fenomenul  îngrijorător al continuităţii numărului mare de sarcini nedorite pe  ţară,  în loc să se implice în prevenţie, evitând astfel complicaţii la nivelul stării de sănătate a femeilor fertile. Conform  unui  sondaj  de  opinie  naţional  realizat  în  2012  de  divizia  de  cercetări  sociologice  a Institutului  ‐  IPP  DATA  RESEARCH,  pe  un  eşantion  reprezentativ,  49%  dintre  femeile  fertile  din România declară, în 2012, că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii5. Sperăm ca  în această direcţie a nevoii  implicării mai active a Statului  în campanii de educaţie să  fi apreciat  şi  femeile,  participante  la  acest  sondaj  de  opinie  naţional,  că  este  necesară  intervenţia Statului:  84%  dintre  femei  spun  că  Statul  trebuie  să  se  implice mai mult  în  prevenirea  sarcinilor nedorite.  Sănătatea sexuală şi a reproducerii este definită, medical, ca fiind o stare, din punct de vedere fizic, mental  şi social bună, atingând aşadar mai multe paliere ale vieţii unui cuplu. Sănătatea sexuală şi reproductivă este o nevoie fundamentală a oricărei persoane şi un drept important pentru asigurarea sănătăţii şi dezvoltării umane.  În dreptul  internaţional de altfel  încă din 1994, cu ocazia Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare6 din 1994, se menţionau explicit obligaţiile guvernelor de a garanta drepturile reproducerii.   Programul de Acţiune ICPD (paragraf 7.3)7: 

 “Drepturile  reproducerii  sunt  legate de anumite drepturi ale omului,  care  sunt deja  recunoscute  în legile  interne,  în  documente  internaţionale  de  drepturile  omului  şi  în  alte  documente  de  consens. Aceste  drepturi  se  întemeiază  pe  recunoaşterea  dreptului  fundamental  al  tuturor  cuplurilor  şi indivizilor  de  a  decide  liber  şi  responsabil  asupra  numărului  de  copii,  distanţei  în  timp  între  ei  şi momentului  în care să aibă copii, precum şi pe accesul  la  informaţie şi  la mijloacele de a acţiona  în consecinţă şi dreptul de a obţine cel mai înalt standard de sănătate sexuală şi a reproducerii. Aceste drepturi  includ de asemenea dreptul  lor de a  lua decizii  în mod  liber,  fără discriminare, coerciţie  şi violenţă  în  ceea  ce  priveşte  reproducerea,  aşa  cum  este  prevăzut  în  documentele  de  drepturile omului.” 

                                                            4  Potrivit  informațiilor  oficiale  furnizate  de  către  Institutul Național  pentru  Sănătate  Publică  în  România  la nivelul  anului  2011  se  înregistrau  60.784  întreruperi  de  sarcină  la  cerere  și  42.516  întreruperi  de  sarcină incomplete.   5 Întreg sondajul poate fi accesat la http://ipp.ro/pagini/atitudini‐351i‐percep355ii‐privind.php  6 International Conference on Population and Development 7 Studiul este disponibil accesând http://unfpa.ro/presa/com_presa/icpdlectii/   

Page 6: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

5

 Drepturile  reproducerii  au  fost  introduse  şi  pe  agenda  Obiectivelor  de  Dezvoltare  ale Mileniului (ODM)8 ce au constituit componenta principală a Declarației Mileniului, adoptată în luna septembrie 2000 la Summit‐ul Mileniului, de către 191 de state ale lumii printre care și România (copie în Anexa nr. 2 a acestui raport). Declarația Mileniului este unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia  există  un  acord  la  cel  mai  înalt  nivel  între  majoritatea  statelor  lumii.  Guvernele  țărilor semnatare    au  agreat  că  abordarea  sănătăţii  femeii  este  esenţială pentru promovarea dezvoltării. Ulterior  liderii  acestora  s‐au  angajat  în  mod  explicit  să  asigure  acces  universal  la  sănătatea reproducerii până în 2015. Toate acestea au fost generate de consecinţele deosebit de grave ale unei stări  precare  de  sănătate  sexuală  şi  reproductivă  precum:  rata mortalităţii materne,  a  cancerelor genito‐mamare, creşterea nivelului de infertilitate, a infecţiilor cu transmitere sexuală, printre altele. Multitudinea  de  probleme  generate  de  stări  proaste  de  sănătate  a  reproducerii  a  scos  la  iveală nevoia de măsuri urgente, multi‐sectoriale şi sistematice.   Din  toate  aceste  considerente  apreciem  că  şi  în  România  toate  segmentele  societăţii  trebuie  să contribuie la prevenirea creşterii numărului sarcinilor nedorite şi în acest sens reamintim Ministerului Sănătăţii  că  are  obligaţia  legală  să  ia  măsurile,  inclusiv  financiare,  corespunzătoare,  în  timp  ce societatea civilă are datoria morală să sprijine în mod activ demersurile de diseminare a informaţiilor în toată ţara. În contextul  interesului tot mai crescut atât al statului român de a crește natalitatea9, dar și al unor confesiuni religioase de a  îngrădi dreptul  la avort prin măsuri administrative susținute de  inițierea unui proiect de  lege, 10    Institutul pentru Politici Publice (IPP)  inițiază o serie de analize privind  Fenomenul  întreruperilor  sarcinilor  nedorite  în  România11  cu  scopul  final  de  a  stimula dezbaterea publică a nevoilor pe care femeile din România le au în ce priveşte politicile de educaţie sexuală şi a vieţii de cuplu.                                                                             8 Raportul privind ODM pentru România poate fi accesând http://www.onuinfo.ro/odm/   9  În  luna  iunie  a.c., Ministerul Muncii  invita  societatea  civilă  la  o  dezbatere  despre măsuri  active  pentru stimularea natalităţii. 10 Propunerea  impune femeilor care  îşi propun să  întrerupă o sarcină să treacă, anterior  intervenţiei, printr‐o perioadă obligatorie de consiliere la un cabinet specializat (minim o vizită) pentru o perioadă de cel puțin 5 zile. În cadrul consilierii descrise  în proiect, femeia  însărcinată va fi supusă, printre altele, următoarelor: Cercetării cauzelor  care au determinat‐o  să  ceară  întreruperea de  sarcină  ; Examinării ecografice a  sarcinii, urmată de înmânarea unei  înregistrări  foto/video;  Explicării  și  ilustrării  cu  imagini  foto/video  a  procedurii medicale de avort; Informării asupra dezvoltării embrionare și fetale din momentul conceperii; Prezentării de alternative la avort cum ar fi: încredințarea spre adopție, darea copilului în asistență maternală etc.    

Page 7: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

6

Metodologie   Studiul de faţă se bazează pe o metodologie complexă de cercetare ce include metode cantitative de colectare de date, respectiv de procesare şi  interpretare calitativă a rezultatelor statistice, pe tema fenomenului  întreruperilor de sarcină din România. Situaţia din România a fost analizată prin raport cu cea a altor ţări din regiune şi, de asemenea, cifrele din prezent au fost comparate  istoric cu cele existente în ultimii ani, dar şi înainte de 1989 în România.  Raportul  trece  în  revistă  principalele  repere  privind  cadrul  legislativ  în  baza  căruia  instituţiile responsabile  gestionează  în prezent  fenomenul  întreruperilor  sarcinilor nedorite, punctând  aşadar rolurile  instituţiilor  implicate. O  parte  importantă  a  studiului  aduce  în  prim  plan  o  serie  de  date statistice comentate, acestea provenind atât din surse oficiale, aşa cum vom explica mai departe, cât şi din studii sociologice realizate chiar pentru scopul proiectului din care face parte prezentul studiu. În  ce  priveşte  colectarea  de  date,  principalul  instrument  utilizat  a  fost  legea  liberului  acces  la informaţii  de  interes  public,  legea  nr.  544/2001,  lege  în  temeiul  căreia  IPP  a  solicitat  celor  41  de Direcţii  de  Sănătate  Publică  din  ţară  precum  şi Direcţiei  de  Sănătate  Publică  Bucureşti  furnizarea anumitor informaţii statistice referitoare la numărul de întreruperi de sarcină, după cum urmează: au fost  colectate  date  la  nivelul  anilor  2010  şi  2011  despre  numărul  de  gravide  luate  în  evidenţă, numărul de avorturi  la  cerere dar  şi a  celor  incomplete precum  şi  indicii  întreruperilor de  sarcină. Datele au  fost comparate  cu  informaţiile oferite,  în baza unei  solicitări  similare, de către  Institutul Național  pentru  Sănătate  Publică  şi  alte  categorii  de  date  complementare  obţinute  tot  de  la  Ministerul Sănătății. Solicitările expediate tuturor Direcţiilor de Sănătate Publică din  ţară au permis IPP  să  evalueze  în  mod  obiectiv  gradul  de  transparenţă  al  acestora  ‐  cu  situaţia  centralizată  a răspunsurilor primite  în  termenul prevăzut  în  legislaţia privind  liberul acces  la  informaţii de  interes public, un demers orientat către încurarea practicilor transparente în domeniul sănătăţii.  O altă etapă importantă în colectarea datelor a avut în vedere o solicitare în baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public în care au fost cerute informații defalcate la nivelul anilor 2010 și 2011 despre bugetul alocat achiziției de contraceptive dar și execuția acestuia, tipurile de contraceptive achiziționate de către Ministerul Sănătății precum și informații despre distribuția de contraceptive  la  nivelul  țării.    Analiza  asupra  costurilor  a  reprezentat  un  obiectiv  important  al proiectului, după un efort  substanţial de colectare de cifre oficiale de  la  instituţii care  le deţin. Pe cifrele  comunicate,  am  inclus  în  studiu  o  primă  analiză  publică  a  costurilor  aferente  Programului Național pentru  Sănătatea  Femeii  și    Copilului prin  comparaţie  cu  fondurile  alocate oficial pentru întreruperile de sarcină realizate la nivelul unui an calendaristic în cadrul unităţilor medicale de stat.  În  estimarea costului mediu național al întreruperilor de sarcină am avut în vedere, pe de o parte, un cost mediu național pentru întrerupere de sarcină din sectorul public, în valoare de 200 lei, și un cost mediu național pentru întrerupere de sarcină în sectorul privat de 700 lei. Din verificările realizate de echipa de analiză,   aceste costuri sunt conforme cu mediile naționale  la nivelul anului 2011 pentru sectorul public și sectorul privat.  Concomitent  au  fost  realizate  interviuri  structurate  cu  privire  la  problematica  studiului  la  nivelul operatorilor privaţi ce oferă servicii de sănătate. Soluţia de a intervieva individual principalii operatori a  venit  ca  urmare  ea  constatării  ineficienţei  practicii  colectării  sistematice  a  datelor  privitoare  la întreruperile de sarcină de către autorităţile române de la operatorii privați ce oferă astfel de servicii. Precizăm însă că potrivit datelor puse la dispoziţie de către Direcţiile de Sănătate Publică de la nivelul întregii  tări aceste date au  început, cel puţin  teoretic,  să  fie  cerute operatorilor privaţi din a doua parte a anului 2011. Vom urmări  în continuare acest aspect care ni se pare deosebit de  important pentru a ţine o statistică completă a situaţiei întreruperilor sarcinilor nedorite.  Nu în ultimul rând, în cursul primei părţi a acestui an au fost lansate rezultatele unui sondaj naţional privind atitudinile  și comportamentul  femeilor  fertile din România  față de  întreruperile de  sarcină. 

Page 8: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

7

Cercetarea lansată de IPP s‐a desfăşurat în perioada 28 februarie ‐ 10 martie 2012 prin operatorii IPP DATA  RESEARCH,  divizia  de  cercetări  și  studii  de  piață  a  Institutului  pentru  Politici  Publice  din București, pe un eșantion reprezentativ pentru populația de femei fertile, cu vârste cuprinse între 18‐49 ani, având o eroare tolerată de +/‐3%. Culegerea datelor s‐a realizat pe baza unui eşantion (N = 1039) probabilistic reprezentativ pentru populaţia de femei fertile cu vârste cuprinse între 18 – 49 de ani.  Interviurile au  fost realizate  la domiciliul respondentelor prin metoda  față  în  față pe baza unui chestionar  semi‐standardizat.  Eşantionarea,  elaborarea  chestionarului,  culegerea  datelor  şi înregistrarea  datelor,  verificările  ulterioare,  prelucrarea  statistică  şi  elaborarea  raportului  de cercetare au fost realizate către echipa de cercetare a sondajului naţional.   O astfel de analiză statistică a permis autorilor acestui studiu să deţină şi să dispună de cifre statistice elocvente la nivelul anului 2012 de la nivel naţional cu privire la aspecte despre percepţiile femeilor fertile  din  România  referitoare  la  atitudini  şi  comportamente  ale  activităţii  sexuale,  sarcină  şi întreruperea  sarcinii.  Toate  datele  au  fost  analizate  şi  comentate  public  de  o  echipă  de  experţi recunoscuţi în domeniul de activitate, anume Dr. Rodica Tănăsescu, Preşedintele Societăţii Naționale de Medicina Familiei/Medicină Generală din România, Conf. Dr. Cătălina Poiană, medic Endocrinolog, Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon din Bucureşti  şi Prof. Dr. Radu Vlădăreanu,  Şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie de la Spitalul Elias din Bucureşti. În punctele de vedere formulate, experţii au avut  în  vedere  inclusiv o  analiză  a  contextului  şi  a  statisticilor disponibile  la nivel  internaţional  cu scopul comparării evoluţiei întreruperilor de sarcină din România.  

Page 9: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

8

Accesul   public  la  informații privind datele statistice sanitare – autorități nelămurite de  interesul societății civile   Informațiile  de  interes  public  despre managementul  datelor  statistice  sanitare,  respectiv  despre modul de organizare și funcționare al Programelor naționale de sănătate publică, sunt greu accesibile publicului  larg,  Ministerul  Sănătății  precum  și  instituțiile  subordonate  acestuia  fiind  de  puţin transparente.  După  peste  8  luni  de  insistențe,  Institutul  pentru  Politici  Publice  a  putut  constata  o  diferență  de atitudine  la nivelul autorităților. Așa cum am precizat și  în capitolul de Metodologie,  întrebările din solicitările  IPP  adresate  tuturor  Direcțiilor  de  Sănătate  Publică  apoi  Ministerului  Sănătății  şi  instituțiilor subordonate ‐ Institutul Național pentru Sănătate Publică, s‐au referit la:  

• Numărul de  gravide  înregistrate  în  evidențele  instituției  în  anii  2010  și 2011, pe  grupe de vârstă  

• Numărul de gravide rămase în evidențele instituției la sfârșitul anului 2010 respectiv 2011 • Numărul de întreruperi de sarcină realizate la cerere în 2010 și respectiv în 2011, pe grupe de 

vârstă • Numărul de avorturi incomplete din 2010 și respectiv din 2011, pe grupe de vârstă, • Numărul de avorturi provocate în evidență în anul 2010 respectiv în 2011, pe grupe de vârstă 

 Dacă la solicitările cu punctele de mai sus adresate celor 41 de  Direcții de Sănătate Publică, precum și Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, IPP a primit răspuns la toate solicitările şi în termen legal prevăzut de legea nr. 544 din 2001, legea accesului la informaţii de interes public, la una adresată Ministerului Sănătății menită să contribuie  la verificarea modului de colectare/raportare a datelor statistice cu privire la numărul întreruperilor sarcinilor în sistemul public versus cel privat, am fost  iniţial  refuzaţi  pentru  ca  ulterior  să  ni  se  solicite  o  sumă  de  peste  5.000  lei  pentru  toate informaţiile cerute.  În acest context,   şi după  insistenţe privind caracterul public al cercetărilor  IPP, Ministerul a refuzat comunicarea, fiind nevoiţi să îl acționăm în instanţă. Faţă de datele comunicate în  termenul  legal de  toate Direcţiile de Sănătate  Judeţene, apreciem  că este necesară o mai bună evidenţă  a  cazurilor de  întreruperi de  sarcini nedorite deoarece  în  continuare unitățile private de sănătate nu raportează unitar informații despre aceste intervenții.    Ulterior, dată  fiind reputația  IPP,  în domeniul acționării  în  instanță a oricăror autoriăți publice care restricționează  accesul  la  informații  de  interes  public  și  respectiv  câștigării  proceselor,  Institutul pentru  Sănătate  Publică  (instituție  subordonată  Ministerului  Sănătății  care  centralizează  datele statistice sanitare  la nivel național) a  încercat găsirea unei soluții amiabile, comunicarea dintre cele două părţi dezvoltându‐se ulterior până  la decizia semnării unui protocol de colaborare pe  teme  şi acţiuni de interes comun.  Mai departe,  la o ulterioară  solicitare adresată Ministerului  Sănătății despre  costurile Programului Național de Sănătate a Femeii și Copilului cu precizarea unor  informaţii detaliate despre tipurile de mijloace  contraceptive  achiziţionate  din  resurse  publice,  timpul  de  răspuns  a  depăşit  cu  mult termenele legale, într‐un final primind informații oficiale despre:   

1.1. Cantitatea  de  contraceptive  (bucăți),  defalcat pe  tip de  contraceptiv pentru    fiecare  an  în parte; 

1.2.  Furnizorii  de  servicii  medicale  de  planificare  familială,  cabinetele  medicilor  de  familie, cabinetele  de  obstetrică‐ginecologie  din  ambulatoriu  de  specialitate  și  spitale  precum  și secții de ginecologie din întrega țară cărora li se acordă contraceptive fără plată;  

1.3.  Bugetul  alocat  și  respectiv  cheltuit  pentru  achiziția  de  contraceptive,  pe  fiecare  tip  de contraceptiv;   

1.4. Producătorul și denumirea produselor achiziționate;  1.5.  Procedura de estimare a nevoilor la nivel național;  

Page 10: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

9

1.6.  Modalitatea de distribuție în plan local către furnizori (modul efectiv de alocare și criterii de alocare  dar și calendar);  

1.7.  Modul  în  care  se menține  evidența  distribuției  la  nivel  național  și  frecvența  actualizării datelor;  

1.8.  Regimul stocurilor rămase de la un an la altul cu menționarea, pentru fiecare caz, a denumirii furnizoului, locului din care provine și a justificării pentru stocul rămas. 

 După  experiența desfășurată pe o perioadă mai  lungă   de  8  luni  și o  corespondență  susținută  cu reprezentanții  autorităților,  putem  concluziona  faptul  că  lipsa  de  transparență  se  datorează  și inexistenței unei expuneri publice a activităților desfășurate de către Ministerul Sănătății, respectiv instituțiile  subordonate,  acestea  neavând  niciun  fel  de  bună  practică  în  colaborarea  inter‐instituțională în afara celei implicând operatorii de servicii de sănătate.   În contextul amplei reforme a sistemului de sănătate, precum a dezbaterii unui nou proiect de lege a sănătății,  considerăm  că  una  dintre  prioritățile  Ministerului  Sănătății  trebuie  să  aibă  în  vedere transparentizarea  activităților  sale  precum  și  accesul  neîngrădit  la  informații  legate  de  starea  de sănătate  a  populației,  cu  o  preocupare  constantă  pentru  actualizarea  acestor  date,  dar  și  a corectitudinii acestora.    

Disponibilitatea informațiilor publice asupra Programului Național pentru Sănătatea Femeii şi Copilului în cadrul cercetării (experiența IPP) 

Nr. crt.   

Instituție   Disponibilitatea Datelor sanitare în mediul online 

Disponibilitatea datelor sanitare  la cerere  

Disponibilitatea  informaţiei privind organizarea şi desfășurarea Programelor Naționale ‐ online  

Disponibilitatea informaţiei privind organizarea şi desfășurarea Programelor  Naționale ‐ la cerere 

1.  Ministerul Sănătății   NU   DA  NU   DA 2.  Institutul pentru 

Ocrotirea Mamei și Copilului Prof. Dr. Alfred Rusescu  

NU   Nu e cazul   Parțial     

3.  Institutul Național pentru Sănătate Publică  

Parțial fragmentat  

Contra cost   Incomplet/Parțial   DA 

4.  Spitalul  Clinic  de Obstetrică  ‐ Ginecologie  "Prof. Dr.  Panait  Sârbu" Bucureşti  ‐  Centrul de  planificare familială 

NU   Nu e cazul   Parțial   DA 

5.  Direcțiile de Sănătate Publică Județene  

Parțial   DA  Parțial   DA 

6.  Cabinetele de planificare familială/Cabinete medici de familie/   

NU   Nu e cazul   NU   Nu e cazul  

 

Page 11: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

10

Informațiile  cu privire la indicatorii stării de sănătate publică a populaţiei trebuie să fie gestionaţi cu responsabilitate, alocările bugetare  trebuie ulterior  să aibă  în vedere valorile  înregistrate de acești indicatori  și  astfel  fondurile  vor  putea  fi  alocate  funție  de  prioritățile  reale  ce  au  în  vedere îmbunătățirea stării de sănătate a populației din România. Modalitatea de desfășurare şi organizare a Programelor  Naționale  de  Sănătate  trebuie  să  fie  transparent  prezentată  și  nu  ar  trebui  să mai reprezinte  un  subiect  accesibil  doar  profesioniștilor  din  sistem  – medicii. De  aceea  vom  continua demersurile noastre pentru  creșterea  transparenței  în  sistemul  sanitar  românesc  în privinţa atât a accesului  liber  al  publicului  la  date  statistice  sanitare  cât  şi  a  modului  de  organizare  a responsabilităţilor în aparatul de stat.                                             

Page 12: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

11

 Evoluţia statistică a fenomenului îngrijorător al întreruperilor sarcinilor nedorite  În România media anuală a  întreruperilor de sarcini nedorite se află  între 100.000 – 130.000 pe an, zilnic având loc între 350‐400 întreruperi. În total sunt xxxxxx femei fertile12. Cifrele au scăzut de la un an la altul, dar menţin trendul pe un nivel îngrijorător în raport cu alte state membre UE. Graficul de mai jos reflectă evoluţia sinuoasă a acestui fenomen din 1958 până în 2011 din România, următorul comparând situaţia din ţara noastră cu cea a altor ţări.   

Evoluție întreruperi sarcini nedorite România 1958 ‐ 2011 

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1958

1959

1960

1961

1962

1963

1964

1965

1966

1967

1968

1969

1970

1971

1972

1973

1974

1975

1976

1977

1978

1979

1980

1981

1982

1983

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

 Evoluţie întreruperi de sarcină România vs. alte state Europene (Bulgaria, Polonia, Ungaria) 

303 303

184 182 185 193

992

867

692

586

530503

456

347

271 260 258 255 248225

191163 150 137 128 116 102

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Thou

sand

s

R omânia Bulgaria Ungaria Polonia

 

                                                            12 Se consideră femei fertile femeile cu vârste cuprinse între 15 ‐49  ani, conform definirii de către Organizația Mondială a Sănătății.  

Page 13: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

12

Aşa cum se poate observa din graficul anterior,în acest moment, România chiar dacă se află  într‐o continuă descreştere a numărului de  întreruperi de sarcină efectuate, creşterea spectaculoasă fiind înregistrată  în  anul  1990  odată  cu  liberalizarea  avortului  în  România,  înregistrează  valori  mult superioare  celor  din  alte  ţări  din  regiune.  Astfel,  în  România  se  înregistrează  peste  100.000  de avorturi pe an,  iar  în 1990 cifra era de 10 ori mai mare,  înregistrându‐se aproximativ un milion de avorturi pe an.   68% dintre femeile fertile din România care realizează întreruperi de sarcină au vârste cuprinse între 20 –34 ani, alarmant fiind mai ales procentul de 10%   al fetelor cu vârste cuprinse  între 15 – 19 ani despre care aflăm că fac tot mai multe  întreruperi de sarcină  în România.    În România 1% fetițe cu vârste de sub 15 ani  fac  întreruperi de sarcini. Toate  informaţiile din acest capitol provin din surse oficiale, aşa cum am punctat şi în Capitolul despre Metodologia aferentă prezentului studiu.  

Pondere întreruperi de sarcină pe grupe de vârstă la nivelul populației femine fertile în 2011  

Sub 15 ani ‐ 1%

15 ‐ 19 ani; 10%

20 ‐ 24 ani  ; 23%

25 ‐29 ani; 22%

30 ‐ 34 ani; 23%

35 ‐ 39 ani; 16%

40 ‐ 44 ani ‐ 6%

45 ‐49 ani ‐ 0,4%

Peste 50 ani ‐ 0,03%

Sub 15 ani

15 ‐ 19 ani

20 ‐ 24 ani 

25 ‐29 ani

30 ‐ 34 ani

35 ‐ 39 ani

40 ‐ 44 ani 

45 ‐49 ani 

Peste 50 ani

  În  clasamentul  general  al  numărului  de  întreruperi  de  sarcină,  pe  primul  loc    se  clasează Mun. București, urmat de  județele Timiș  şi de Brăila,  iar pe ultimele poziții  se află  judeţele Sălaj,  Ilfov  și Mehedinți.  Cea  mai  mare  rată  a  avorturilor  raportată  la  numărul  total  de  femei  fertile  se înregistrează, însă, în județul Olt ‐ 9%.                

Page 14: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

13

Judeţele cu cea mai ridicată rată a avorturilor raportat la numărul total de femei fertile 2011 

9%

5% 5%

4%3% 3% 3% 3% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

0%

1%

2%

3%

4%

5%

6%

7%

8%

9%

10%Olt

Ialomita

Covasna

Mun

icipiul Bucuresti

Valcea

Braila

Calarasi

Dam

bovita

Harghita

Constanta

Brasov

Arges

Cluj

Vrancea

Botosani

Mures

Teleorman

TOTA

LCaras‐Severin

Gorj

Biho

rTimis

Dolj

Bacau

Iasi

Sibiu

Vaslui

Prahova

Giurgiu

Buzau

Alba

Galati

Bistrita‐Nasaud

Maram

ures

Arad

Neamt

Tulcea

Hun

edoara

Satu M

are

Suceava

Salaj

  

Clasamentul județelor funcție de numărul total al întreruperilor de sarcină  (întreruperi la cerere și întreruperi de sarcină incomplete) 

2011 Nr. crt.   Județ    Nr. Total Întreruperi de sarcină 1  Mun. BUCUREȘTI13  16259 2  TIMIȘ  5012 3  BRĂILA  4127 4  CONSTANȚA  3892 5  IALOMIȚA  3591 6  BRAȘOV  3574 7  PRAHOVA  3393 8  CLUJ  3366 9  DÂMBOVIȚA  3278 10  BACĂU  3091 11  ARGEȘ  2981 12  VÂLCEA  2838 13  MUREȘ  2800 14  DOLJ  2647 15  SIBIU  2527 16  IAȘI  2494 17  GORJ  2493 18  COVASNA  2375 19  TELEORMAN  2159 

                                                            13  Este  important  de  precizat  faptul  că  cifrele  aferente Municipiului  București  trebuie  privite  sub  rezervă deoarece Municipiul  București  este  unul  din  cele mai mari  centre medicale  la  nivel  național,  astfel  cifrele neputând fi raportate exclusiv la numărul de femei fertile ce locuiesc în oraș.  

Page 15: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

14

20  OLT  2156 21  HARGHITA  2035 22  BIHOR  2007 23  GALAȚI  1950 24  VRANCEA  1834 25  BOTOȘANI  1812 26  CARAȘ‐SEVERIN  1794 27  SUCEAVA  1741 28  NEAMȚ  1634 29  BUZĂU  1528 30  VASLUI  1484 31  CĂLĂRAȘI  1344 32  GIURGIU  1234 33  ALBA  1131 34  MARAMUREȘ  1109 35  ARAD  1052 36  SATU‐MARE  987 37  HUNEDOARA  903 38  BISTRIȚA‐NĂSĂUD  677 39  TULCEA  674 40  MEHEDINȚI  515 41  ILFOV  438 42  SĂLAJ  364 

  Cum  întreruperea unei  sarcini  se poate  face  la  cerere dar  și datorită unor  complicații,  studiul  și‐a propus  să  documenteze  și  evidențele  statului  român  în  această  privință.  Din  datele  oficiale centralizate  lucrurile  sunt  terifiante,  dacă  așa  stau  în  realitate  și  dacă  excludem  posibilitatea,  din punctul nostru de vedere extrem de plauzibilă, a denaturării statisticilor de raportări false de sarcini incomplete.                 

Page 16: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

15

Pondere întreruperi sarcini14 la cerere vs. întreruperi de sarcini incomplete  2011  

59%

41%Avorturi la cerere

Avorturi incomplete 

  Din datele puse  la dispoziție de  către Direcțiile de  Sănătate,  respectiv de  către  Institutul Național pentru  Sănătate  Publică  reținem  numărul  extrem  de mare  de  întreruperi  de  sarcini  incomplete, realizate în perioada analizată în acest material, altfel cunoscute ca și avorturile spontane. Situația de față  ne‐a  și  îndreptățit  să  insistăm  în  concluziile  noastre  asupra  necesității  urmăririi  cu mai mare responsabilitate a statisticilor oficiale în acest domeniu, fără cunoașterea cifrelor reale Statul fiind în incapacitatea de a iniția și verifica eficiența politicilor sectoriale.  Situația datelor oficiale pe țară ne spune că, în ultimii ani, s‐au întâmplat în medie 164 întreruperi de sarcini  incomplete pe  zi,  adică una din  trei  (3)  solicitări de  întreruperi de  sarcini  ar  fi prezentat o complicație medicală?!? Clasamentul pe  țară de mai  jos ne duce  cu gândul  la o Românie aflată  în pragul unei grave probleme de sănătate a reproducerii  la femei, dublul femeilor care se prezintă  la doctor având sarcini incomplete față de cele care doresc să întrerupă o sarcină nedorită.  

Primele 5 județe cu cele mai multe întreruperi de sarcini incomplete vs. întreruperile sarcini la cerere  2011 

Județ  Întreruperi  de sarcină la cerere  

Întreruperi  de  sarcină incomplete  (avorturi spontane) 

DOLJ  619  2028 OLT  187  1969 GALAȚI  273  1677 SIBIU  997  1530 TELEORMAN  730  1429 

 Numărul avorturilor spontane, în cazul județelor Olt, Galați și Dolj, este semnificativ mai mare față de numărul avorturilor la cerere, ceea ce pe de o parte șochează în ce privește problemele de sănătate reproductivă  a  femeilor  din  acele  județe,  dar  implicit  ne  determină  să  cerem  autorităților  să 

                                                            14 Avort la cerere = Acesta se realizează prin intervenția chirurgicală specializată sau prin mijloace empirice. Avort  incomplet = denumit  și avortul spontan este unul natural care se produce  fără  intervenție din exterior asupra corpului femeii însărcinate, datorându‐se unor cauze anatomo ‐ fiziologice  

Page 17: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

16

urmărească cu mai mare atenție modul în care aceste tipuri de întreruperi de sarcini se înregistrează în statisticile oficiale, mai ales pe plan local.   Din datele statistice remarcăm că cele mai multe întreruperi de sarcini se fac în unitățile medicale de stat, iar cauzele trebuie căutate în alte parte (exde orientare religioasă a unităților private) pentru a putea cuprinde amploarea  fenomenului  și  locul  în care se desfășoară anumite acțiuni specifice. NU ÎNŢELEG ACEASTĂ COMPLETARE – ESTE O PRESUPUNERE FĂCUTĂ DOAR PORNIND DE LA EXEMPLUL CMU  ŞI  NU  E  ÎN  REGULĂ.  PROPUN  O  FORMULARE  DE  GENUL  „o  posibilă  cauză  pentru  această realitate  fiind  cea  legată  de  faptul  că  unităţile  private  nu  raportează  numărul  de  avorturi  SAU costurile mai mari ale intervenţiei la privat???”  

Pondere întreruperi de sarcină efectuate în sector public vs. sector privat 2011 

81%

19%

Întreruperi de sarcină în sectorul public

Întreruperi de sarcină în sectorul privat

  Persistența  avorturilor  autoprovocate  prin metode  empirice  (238  în  perioada  2006  –  2010,  54  în 2010,  83  în  2011)  reprezintă  un  semnal  evident  al  lacunelor  în  educaţia  sanitară  de  la  nivelul cuplurilor din România. De exemplu  la nivelul anului 2010: au fost  înregistrate 51 de avorturi ce au cauzat  decesul matern,  dintre  acestea  31  fiind  provocate. Mai  ales  la  aceste  persoane  trebuie  să ajungă statul prin campaniile de conștientizare pe care ar trebuie să le desfășoare la nivel național. La o privire comparativă a costurilor efective ale Programului pentru sănătatea femeii și copilului dar și a costurilor  întreruperilor de  sarcină  la nivelul unui an, putem observa  faptul cum costul pentru achiziția de contraceptive reprezintă mai puțin de 10% din costul estimat  a fi acoperit de stat pentru întreruperile de sarcină. Nu în ultimul rând, valoarea totală a Programului pentru sănătatea femeii și copilului reprezintă 0,06% din Bugetul Ministerului Sănătății.   Cost program achiziție contraceptive orale vs. costuri finale estimate întreruperi de sarcină în 2011  

Cost  program  achiziție contraceptive   3.187 mii lei  

Cost  estimat  întreruperi  de sarcină   30.248 mii lei  

 Precizăm că pentru estimarea costului final național al întreruperilor de sarcină am avut în vedere un cost mediu național pentru întrerupere de sarcină din sectorul public în valoare de 200 lei și un cost 

Page 18: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

17

mediu  național  pentru  întrerupere  de  sarcină  în  sectorul  privat  ‐  de  700  lei.  Aceste  costuri  sunt conforme cu mediile naționale la nivelul anului 2011 pentru sectorul public și sectorul privat.   Problema  întreruperilor  de  sarcină  nedorite  trebuie  tratată  cu  responsabilitate  iar  autoritățile române trebuie să conștientizeze faptul că politicile şi măsurile puse în practică în acest moment nu răspund  nevoii  imediate  de  acces  la  informații  şi  nici  nu  încurajează  susţinerea  serviciilor  de planificare familială și a programelor de sănătate.    

Page 19: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

18

Profilul femeii fertile potențial utilizatoare de metode contraceptive în România  84% dintre femeile fertile, participante la cel mai recent sondaj naţional realizat de IPP prin divizia sa specializată de cercetare de piaţă, consideră că statul  trebuie să se  implice mai mult  în prevenire sarcinilor nedorite. Răspunsul, la nivelul unui eşantion reprezentativ de femei fertile din România ne arată  indubitabil cât de puţină responsabilitate  individuală  îşi asumă femeile  în această privinţă, pe fondul  unei  educaţii  insuficiente  şi  chiar  ineficiente  cu  privire  la  planningul  familial  şi  sănătatea reproducerii în România.  

Credeţi că statul ar trebui să se implice mai mult în prevenirea sarcinilor nedorite?  

da84%

nu7%

NȘ/NR9%

 

 În același timp, un procent îngrijorător de 49% dintre femeile fertile cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani din România declară,  în 2012, că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii. Totodată, 12% dintre femei cred în prezent că partenerii lor nu ar fi de acord ca acestea să folosească anticoncepţionale  , ar 27% afirmă că partenerii acestora nu sunt  interesați de tipul de contraceptiv utilizat de către femeie.   Problema sănătăţii reproducerii nu ar trebui să privească exclusiv femeile, ci viaţa de cuplu, astfel că autoritățile trebuie să ia în considerare o campanie de informare publică care ar trebui demarată cât mai curând, în opinia Institutului pentru Politici Publice, abordând ambii parteneri.  

              

Page 20: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

19

Aţi beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii?  

da51%

nu49%

 Deşi în marea lor majoritate (67%) femeile românce pretind că ştiu suficient în legătură cu metodele de prevenire a sarcinilor nedorite, dar că nu le folosesc (48% nu folosesc prezervativ, 56% nu folosesc anticoncepţionale), un procent de 52% din cele ce nu au  folosit mijloace contraceptive afirmă că a auzit despre reacţii adverse pe care anticoncepţionalele orale le‐ar produce.   

Cum apreciaţi cunoştinţele dumneavoastră în legătură cu  metodele de prevenire a sarcinilor nedorite? 

 

știu suficient67%

știu cât de cât27%

știu puțin4%

nimic1%

NȘ/NR1%

 Dovada faptului că femeile nu au cunoştinţele necesare în acest domeniu şi ca atare nu au o părere formată pe baza unor minime cunoştinţe vine şi din procentul aproape egal al celor care fie consideră că  folosirea  unui mijloc  contraceptiv  nu  a  avut  niciun  efect  asupra  vieţii  de  cuplu  (50%),  sau  a îmbunătăţit‐o (47%).   

Page 21: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

20

Folosirea unui mijloc contraceptiv, mai degrabă…  

v-a îmbunătăţit relaţia de cuplu

47%

v-a înrăutăţit relaţia de cuplu 3%

nu a avut niciun efect50%

 Româncele  indică  drept  cele  mai  cunoscute  metode  contraceptive  prezervativul  şi  pilula contraceptivă (acestea fiind si cele mai utilizate: 84% dintre respondente folosind  în prezent sau  în trecut cel mai des una dintre ele).  Se înregistrează astfel o creștere cu 4% a utilizării acestor 2 tipuri de contraceptive prin comparație cu o cercetare similară15 desfășurată  tot  la nivel național  în anul 2010.   Pe  locul 2  în acest  top  se află metoda  calendarului  (27% dintre  respondente utilizează/au utilizat această metodă),  contracepția  de  urgenţă  (10%  dintre  respondente  utilizează/au  utilizat  această metodă) iar pe locul 3 dispozitivul intrauterin/steriletul.   Diferențe privind atitudinile și percepțiile femeilor privind metodele contraceptive sunt în funcție de:  

• Vârstă: pilula contraceptivă  și prezervativul sunt metode mai populare  în  rândul populației tinere (20‐29 ani), iar femeile cu vârste cuprinse între 25 – 34 sunt mai puțin familiarizate cu dispozitivul intrauterin (steriletul).  

• Educație:  femeile  cu  educație  scăzută  cunosc mai  puțin  despre metode  contraceptive  iar femeile cu educație superioară sunt mai  familiarizate cu ceea ce  înseamnă contracepția de urgență.  

• Mediul  de  rezidență: O  pondere  crescută  o  au  persoanelor  din  urban  care  au  informaţii despre  prezervativul,  pilulele  contraceptive  şi  contracepţia  de  urgenţă,  iar  în mediul  rural metoda calendarului este mai populară. 

  

    

                                                            15 Raportul de cercetare cantitativă – Metode contraceptive  realizat  în 2010 de către  ISRA Center Marketing Research  la  nivel  național,  prezenta  cele mai  utilizate metode  contraceptive  ca  fiind:  prezervativul  și  pilula contraceptivă  ‐  80%  se declarau familiarizaţi în primul rând cu acestea.    

Page 22: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

21

Aţi folosit următoarele mijloace contraceptive?  

[1] Diferența până la 100% reprezintă NȘ/NR  

0%2%5%9%

14%

26%28%

1%1%

4%1%

13%

12%

18%

0%

91%84%84%

65%

56%48%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

altadiafragmasteriletpilula de a 2‐a zicalendaranticoncepţionale orale

prezervativ

Da, în trecut Da, în prezent Nu

 Cu  toate  că  lipsa  de  educație  privind  sănătatea  este  evidentă  la  nivelul  general  din  societatea românească, 46% din  respondentele  la  sondajul  IPP DATA RESEARCH din 2012 pretind  că nu  ar  fi îngrijorate că ar putea rămâne însărcinate fără să îşi dorească. De altfel, 36% dintre femei declară că au avut cel puțin un avort iar, potrivit răspunsurilor oferite, o femeie din patru de peste 33 ani a făcut cel puțin un avort. Cu toate acestea, 68% dintre femeile ce realizează întreruperi de sarcină, potrivit datelor oficiale ale Ministerului Sănătății, au vârste cuprinse  între 20 –34 ani,   (numărul femeilor cu vârste cuprinse între 18 ‐ 32 de ani ce au realizat întreruperi de sarcină este totuşi în scădere faţă de cercetări similare din anii precedenţi). 

                     

Page 23: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

22

Aţi făcut vreo întrerupere de sarcină?  

da36%

nu61%

NȘ/NR3%

 Îngrijorător  este  însă  procentul  de  54%  dintre  femeile  ce  au  declarat  că  au  făcut  mai  multe întreruperi de sarcină, fapt ce demonstrează că întreruperea de sarcină nu este un accident, ci uneori este utilizată ca și metodă contraceptivă în România.     

 Câte întreruperi de sarcină aţi avut? 

 

una43%

mai multe54%

NȘ/NR3%

 

Page 24: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

23

Cadrul Instituțional   Construcţia instituţională creată de statul român pentru a răspunde problematicii privind prevenirea întreruperilor  sarcinilor nedorite  în România nu  este  adecvată,  autorităţile  române neurmărind  în acest moment de o manieră  riguroasă cum se  înregistrează statistic  în  ţară  întreruperile de sarcini incomplete  faţă  de  cele  la  cerere  şi  neavând  nicio  situaţie  completă  a modului  de  distribuţie  a anticoncepţionalelor prin cabinete (de planning, de medicină de familie, de ginecologie).  

Hartă distribuție roluri și responsabilități în cadrul Programului Național de Sănătate a femeii,  Intervenția 3.1 Creșterea accesului la servicii moderne de planificare familială 

 

Ministerul SănătățiiProgramul Național pentru Sănătatea Femeii și a Copilului 

Institutul pentru Ocrotirea Mamei șiCopilului Prof. Dr. Alfred Rusescu;monitorizează şi evaluază la nivel centralactivităţile Programelor Naționale deSănătate a Femei și Copilului

Spitalul Clinic de Obstetrică ‐ Ginecologie"Prof. Dr. Panait Sârbu" Bucureşti ‐ Centrul deplanificare familială; GestioneazăCoordonarea tehnică a Programului Naționalpentru Sănătatea Femii și Copilului

Direcțiile de Sănătate Publică (41 județene și Municipiul București)Realizează distribuția efectivă de produse contraceptive; încheie contracte cu furnizorii deservicii medicale, centralizează la nivel județean ; consumul de contraceptive și transmit unformular trimestrial de comandă a produselor contraceptive

Cabinetele de planificare familială; Lanivelul anului 2011 erau 131 decabinete de planificare în sistemulpublic

Cabinetele medicilor defamilie; La nivelul anului 2011în Program erau implicați 3017medici

Cabinetele de obstetrică – ginecologie dinspitale precum și prin intermediul secțiilor deginecologie în care se efectuează avorturi lacerere; Peste 200 de unități raporteazăimplicarea în Program Național

1medic la 1.800 femei fertile 25.000 utilizatoare anuale ale ProgramuluiNațional pentru Sănătatea Femeii și Copiluluidintr‐un total de 5.373.564 ce reprezintă0,47% din totalul populației feminine fertile

 În cadrul Programului Național de Sănătate a Femeii și Copilului ‐ Subprogramul de sănătate a femeii – Intervenția nr. 3.1 se abordează problematica gestionării Creșterii accesului la servicii moderne de planificare familială. Acest subprogram se referă atât la cabinete de planificare familială, cabinetele medicilor de  familie  incluși  în  Program dar  și  la  cabinetele de obstetrică  –  ginecologie  din  spitale precum/şi  secțiile  de  ginecologie  în  care  se  efectuează  avorturi  la  cerere,  ca  actori  importanţi  în politica de prevenţie a sarcinilor nedorite prin intermediul distribuţiei de anticoncepţionale. În cadrul acestor  unități medicale  femeile  din  anumite  categorii  de  persoane  sunt  beneficiare  ale  acordării grauite  a  contraceptivelor.  Programul  vizează  categorii  de  persoane  cu  venituri  reduse  precum 

Page 25: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

24

șomerele,  elevele  și  studentele,  persoanele  care  fac  parte  din  familii  beneficiare  de  ajutor  social, femeile cu domiciliul stabil în mediul rural, femeile care efectuează o întrerupere de sarcină la cerere  dar și alte persoane fără venituri, care dau o declarație pe proprie răspundere în acest sens.   Distribuția efectivă de produse contraceptive se realizează de către Ministerul Sănătății prin Direcțiile de  Sănătate  Publică,  acestea  din  urmă  încheind  contracte  cu  furnizorii  de  servicii  medicale  de planificare familială ce sunt incluși în acest Program. Un rol deosebit de important este jucat de către Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului Prof. Dr. Alfred Rusescu,  instituție direct subordonată Ministerului  Sănătății  care,  prin  intermediul  unui  sistem  informatic,  gestionează  datele  naţionale privind produsele contraceptive, comunicate acestuia de către Direcțiile de Sănătate Publică.     Toți furnizorii de servicii medicale de planificare familială incluși în Program au obligația de a justifica consumul  de  contraceptive  și  transmit  un  formular  trimestrial  de  comandă  a  produselor contraceptive. Formularul  trimestrial este  întocmit  în  funcție de: numărul de beneficiari ai unității medicale,  consumul  estimat  și  cantitatea  de  produse  rămase  pe  stoc.  Acestea  sunt  informațiile centralizate de către coordonatorul tehnic al Programului, anume Institutul pentru Ocrotirea Mamei și  Copilului  Prof. Dr.  Alfred  Rusescu,  acesta  decizând  asupra  cantităților  incluse  în  documentațiile procedurilor de licitație națională, în funcție de fondurile disponbile cu această destinație.   Cu scopul organizării sistemului de distribuţie de anticoncepţionale  la nivelul ţării, s‐a creat reţeaua naţională  de  planificare  familială  prin  Ordinul  nr.  136/1994  al  Ministerului  Sănătăţii  Publice.  În prezent,  reţeaua  este  compusă  din  aproximativ  200  de  cabinete  care  funcționează  în  structura ambulatoriilor ale spitalelor clinice,  judeţene, municipale  şi 11 centre de sănătate a  reproducerii  şi planificare familială.   În  aceste  cabinete  îşi  desfăşoară  activitatea medici  specialişti  în medicina  de  familie/generală  şi obstetrică‐ginecologie  cu  competenţă  în  planificare  familială,  asistente  medicale  şi  psihologi. Personalul  angajat  în  aceste  cabinete  şi  centre  a  trecut  printr‐un  Program  special  de  instruire conform  standardelor  naţionale  şi  internaţionale  în  vederea  asigurării  calităţii  serviciilor  de planificare  familială  şi  sănătate a  reproducerii  centrate pe nevoile pacienţilor. Din păcate,  reţeaua naţională de planificare familială şi sănătatea reproducerii, în dimensiunile actuale și cu probleme de finanțare  nu  poate  răspunde  nevoii  de  servicii medicale  privitoare  la  planificarea  familială  de  la nivelul întregii ţări. 

Gradul de acoperire cu servicii de planificare familială (sursa UNFPA, Fondul ONU pentru Populație România) 

 

Page 26: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

25

Potrivit  informațiilor  UNFPA,  la  nivelul  anului  2008  gradul  de  acoperire  cu  servicii  de  planificare familială era unul  cuprinzător, așa  cum  îl prezintă  și graficul de mai  sus.  Însă potrivit  informațiilor furnizate IPP la nivelul anului 2011, numărul de cabinete de planificare existente în spitalele publice la nivelul unui județ este în medie de 3 cabinete la un județ, la această cifră se adaugă și medicii de familie  incluși  în Program precum și medicii din secțiile de obstetrică‐ginecologie, numărul acestora oscilează de  la un  județ  la altul.  La nivelul anului 2011, potrivit datelor puse  la dispoziție de  către Ministerul  Sănătății,  Bucureştiul  avea  cel mai mare  număr  de  cabinete  de  planificare  în  spitalele publice  (8  cabinete)  urmat  de  județul  Cluj.  Ne‐a  atras  atenţia  faptul  că  în  județe  precum  Caras‐Severin și Vrancea sunt 0 cabinete de planificare familială.     

Nr. crt.  

Județ   Nr. cabinete planificare în spitale publice  

1.  Municipiul București  

2.  Cluj  7 3.  Bihor  6 4.  Dolj  6 5.  Suceava  6 6.  Hunedoara  5 7.  Olt  5 8.  Argeș  4 9.  Bacău  4 10.  Iași  4 11.  Maramureș  4 12.  Mureș  4 13.  Neamț  4 14.  Prahova  4 15.  Teleorman  4 16.  Timiș  4 17.  Vâlcea  4 ...  ...  ... 40.  Caraș‐Severin  0 41.  Vrancea  0 

 În realitate, potrivit informațiilor oficiale furnizate IPP, în Programul național de sănătate a femeii și copilului sunt  incluși medicii din cabinetele de obstetrică – ginecologie din spitale precum și cei din secțiile de ginecologie în care se efectuează avorturi la cerere, adică în total 3.017 medici de familie și 131 de cabinete de planificare familială  în tot sistemul public. Totodată este  important de subliniat faptul  că numărul  cadrelor medicale  care  sunt direct  implicate  în activități  continue de planificare familială  este,  de  fapt,  format  din  personalul  din  cabinetele  de  planificare  familială,  acesta nedepăşind ‐ potrivit informațiilor oficiale ‐ 150 de cadre medicale inclusiv medici de familie, ce sunt puțin peste 3.000. Raportat  însă  la numărul de  femei  fertile  (cu vârste  între 15  şi 50 ani) adică  la 5.373.564, înseamnă că un medic, teoretic, trebuie să aibă în evidență peste 1.800 femei cărora să le ofere informații, servicii de planificare familială şi sănătatea reproducerii, etc. mai mult, acelaţi medic fiind  în situaţia de a urmări  inclusiv  indicatorii de eficientă stabiliți de către Program. În faţa acestei realităţi constatăm că în practică, un medic este în situaţia de a se adresa unui număr de 25.000 de utilizatoare  constante  ale produselor  contraceptive distribuite prin  intermediul unităților medicale 

Page 27: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

26

implicate  în  Program,  această  cifră  reprezentând  0,47%  femei  din  totalul  de  femei  fertile  din România.   În  cifre  gradul  de  acoperire  cu  servicii  de  planificare  familială,  este  pe  un  trend  ascendent,  de exemplu numai  la nivelul anului 2011 prin  comparație  cu anul 2010, numărul medicilor de  familie incluși în Program crescând cu 60%. Din păcate numărul întreruperilor sarcinilor nedorite nu a scăzut pe acest trend ceea ce  impune o evaluare mai atentă a eficienţei activităţilor acestora  în relaţie cu pacientele.  

Page 28: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

27

Scurte  referiri  la  cadrul  legal  în  vigoare  privitor  la  situaţia  întreruperilor  sarcinilor  nedorite  în România  Avortul înseamnă întreruperea sarcinii prin eliminarea fătului (spontană sau provocată) din cavitatea uterină înainte de termenul de gestație și având drept efect moartea fătului. Avortul poate fi natural (sau spontan), atunci când se produce fără intervenție din exterior asupra corpului femeii însărcinate, datorându‐se unor cauze anatomo ‐ fiziologice. Un tip aparte de avort este cel provocat, realizat prin intervenție  chirurgicală  specializată.  De modul  cum  se  efectuează  intervenția  depinde  starea  de sănătate  a  persoanei  care  avortează;  în mod  curent  se  realizează  în  primele  trei  luni  de  sarcină. Intervențiile ulterioare afectează în mai mare măsură sănătatea și viața femeilor însărcinate.  În  ţările  în  care  avortul  este  interzis,  acesta  constituie  o  infracțiune  care  constă  în  întreruperea cursului  normal  al  sarcinii  în  afara  instituțiilor  sanitare  sau  de  către  o  persoană  fără  pregătirea medicală necesară.  Rata avortului este influențată și de factorii socio‐economici (sărăcia influențând practica avortului în sensul  că  acesta  este mai  frecvent  în  țările mai  slab dezvoltate  față de  cele  avansate,  în  familiile sărace mai ales față de cele cu un nivel ridicat de trai, etc.). Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)16,  structura populației este influențată de indicatori precum dezvoltarea economică,  politicile de dezvoltare  și  structura  serviciilor de  sănătate.  Totodată  rata  avorturilor  trebuie  evaluată  și din perspectiva  cultural  –  religioasă.  Potrivit  datelor  EUROSTAT  asupra  ratei  avorturilor  la  nivel european17, în țările în care predomină religia catolică, de regulă rata avorturilor este mai mică decât în  țările de  religie ortodoxă  sau protestantă. Descreșterea numărului de avorturi se  face mai ales prin promovarea planificării familiale voluntare și a educației pentru viața de cuplu.  În  România  avortul  a  fost  interzis  în  anul  1967,  ca măsură  de  creștere  demografică  a  regimului Ceaușescu  și  a  devenit  legal  în  1989,  ca  una  din  măsurile  de  tip  reparatoriu  obținute  în  urma Revoluției. După 1990, România a devenit un caz special, deoarece a atins una dintre cele mai mari valori  a  ratei  avortului  la  nivel  mondial.  Cercetările  efectuate,  începând  cu  1993,  arată  că,  în intervalul 1990‐1992, avortul, în România, a atins cele mai înalte cote din Europa și continuă să ocupe și în 2012 un loc fruntaș în clasamentul țărilor cu cele mai multe întreruperi de sarcină. Capitolul 2 din actualul studiu tratează în cifre aceste evoluții.  Pe  acest  fond  precizăm  faptul  că,  în  prezent,  cadrul  legislativ  de  referinţă  în  domeniul  sănătății reproducerii în România cuprinde ca, și principale acte normative:   

• Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;   

• Legea  nr. 46/2003 privind drepturile pacienților;  • Ordinul  nr.  172/2004  al Ministerului  Sănătății  pentru  aprobarea  derulării  programelor  și 

subprogramelor de  sănătate  finanțate din bugetul de  stat  și din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate în anul 2004;  

                                                            16Organizația Mondială  a  Sănătății  (OMS)  a monitorizat mereu  legătură  între  indicatori  socio‐economici  și accesul  populației  la  serviciile  de  sănătate  inclusiv  la  avort.  Pentru  mai  multe  informații  vă  rugăm accesațihttp://www.opsoms.org.pa/drupal/SCMDSS/4%20Documents%20from%20WHO/WHO%20Regional%20Office%20for%20Europe%20EURO/EURO_Poverty%20and%20social%20exclusion_2010.pdf.  17 Analizând datele oficiale colectate de către EUROSTAT la nivelul ultimilor 22 de ani rata avorturilor este ușor mai  scăzută  în  țările  cu  religie  catolică.  Pentru  mai  multe  informații  despre  acestea  sunt  disponibile  la http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/statmanuals/files/KS‐CC‐03‐005‐EN.pdf.   

Page 29: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

28

• Hotărârea nr. 1388/2010 privind aprobarea programelor naționale de  sănătate pentru anii 2011 și 2012, cu modificările și completările ulterioare  

• Ordinul nr. 1591/1110/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate pentru anii 2011 și 2012, cu modificările și completările ulterioare 

 • Ordinul nr. 53 bis  /2011 privind normele  tehnice de  realizare  a Programelor Naționale de 

Sănătate pentru 2011 și 2012.  

• Ordin nr. 322/2011 pentru aprobarea modelelor de contracte pentru  furnizarea produselor achiziționate prin licitații publice organizate la nivel național, destinate derulării de programe naționale de sănătate finanțate din bugetul Ministerului Sănătății 

 Acest  cadru normativ  cuprinde o  serie de  legi menite  să ofere definițiile generale dar  și  contextul desfășurării  activităților privitoare  la  sănătatea  reproducerii,  completat de Ordine  ale Ministerului Sănătății elaborate și adoptate pentru a completa prin decizii  specifice/punctuale ce țin de programe de sănătate.    Potrivit legislației în vigoare, în România, pare, la prima vedere că reglementările menite să susțină, în  cazul acestei analize, educația privind  sănătatea  reproducerii dar  și accesul nediscriminatoriu  la metode contraceptive etc. sunt cuprinse de planul legislativ. Însă, așa cum vom putea vedea în întreg studiul  de  față,  prevederile  legislative  existente  referitoare  la  întreruperile  de  sarcină,  educație, planning familial etc. nu sunt, din păcate, și eficiente în practică, de unde și rolul studiului de față în impulsionarea instituțiilor statului.   Mai mult, este evidentă existența unei relaţii de reciprocitate  între drepturile reproducerii şi cadrul larg  al  drepturilor  omului.  Așa  cum  femeile,  şi  persoanele,  în  general,  nu  se  pot  realiza  ca  fiinţe umane fǎrǎ promovarea drepturilor sexuale şi ale reproducerii, aceste drepturi își au fundamentul în drepturile  omului.  Împreunǎ,  ele  formeazǎ  un  tot  unitar  care  ar  trebui  sǎ  stea  la  baza  legilor, politicilor şi mǎsurilor în domeniul sǎnǎtǎtii sexuale şi a reproducerii și din România.   Legea  nr. 46/2003 privind drepturile pacienților   În  legislaţia  românească,  Legea  drepturilor  pacientului  (46/2003)  cuprinde  un  capitol  dedicat drepturilor pacientului în domeniul reproducerii, mai precis întreg  Capitolul 5.   

Capitolul 5 ‐ Drepturile pacientului în domeniul reproducerii     ART. 26     Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.     ART. 27     Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare.     ART. 28     (1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 26.     (2)  Pacientul,  prin  serviciile  de  sănătate,  are  dreptul  să  aleagă  cele mai  sigure metode privind sănătatea reproducerii.     (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri. 

 

Page 30: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

29

Printre drepturile pacientului în domeniul reproducerii statuate în acest Capitol se regăsesc: dreptul femeii  la viaţǎ, dreptul  la  informaţii, educaţie  şi  servicii de  sǎnǎtate necesare dezvoltǎrii unei vieţi sexuale normale  şi sǎnǎtǎții reproducerii, dreptul de a nu  fi discriminat, dreptul  femeii de a decide dacǎ sǎ aibǎ sau nu copii, dreptul de a alege cele mai sigure metode privind sǎnǎtatea reproducerii şi dreptul  la  metode  de  planificare  familialǎ  eficiente  şi  lipsite  de  riscuri.  Toate  aceste  prevederi existente  într‐o  lege  în vigoare  în România par a fi cuprinzătoare,  în termenii relativ generali, dar și stimulative  pentru  autoritățile  publice  și  chiar  entitățile  private  ce  oferă  servicii  medicale  de specialitate. Din păcate însă, realitatea românească ne‐a demonstrat contrariul.   Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sǎnǎtǎții  Continuând, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sǎnǎtǎtii este actul normativ care oferă cadrul asupra domeniului sănătății. Actul normativ nu face precizări clare sau definitorii referitoare la sănătatea  reproducerii dar nominalizează  instituția publică  responsabilă privind politicile publice  în domeniu și care este Ministerul Sănătății.    Pentru o imagine completă precizăm că potrivit legii mai sus amintite:   

CAP. 1 ‐ Dispoziţii generale     ART. 1 ‐ Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice, obiectiv de interes social major.     ART. 2 (1)  Asistenţa  de  sănătate  publică  reprezintă  efortul  organizat  al  societăţii  în  vederea protejării  şi  promovării  sănătăţii  populaţiei. Asistenţa  de  sănătate  publică  se  realizează prin  ansamblul  măsurilor  politico‐legislative,  al  programelor  şi  strategiilor  adresate determinanţilor  stării  de  sănătate,  precum  şi  prin  organizarea  instituţiilor  pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.     (2)  Scopul  asistenţei  de  sănătate publică  îl  constituie  promovarea  sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.     (3)  Strategia  sistemului  sănătăţii  publice  urmăreşte  asigurarea  sănătăţii  populaţiei  în cadrul unor comunităţi sănătoase.     (4) Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.     (5)  Ministerul  Sănătăţii  Publice  reprezintă  autoritatea  centrală  în  domeniul  sănătăţii publice. 

 În  lege am  identificat mai degrabă douǎ situații excepționale privind exprimarea consimţǎmântului informat sub vârsta  legalǎ de 18 ani, atunci când este vorba despre situaţii medicale din domeniul sǎnǎtǎtii reproducerii şi sexualităţii însă fără alte completări pe care le redăm mai departe. Precizăm însă  că  această  informație  nu  face  neapărat  obiectul  analizei  de  față,  care  și‐a  propus  să  facă  o radiografie clară a fenomenului întreruperilor de sarcină în România.  

ART. 650 Vârsta  legală pentru exprimarea  consimţământului  informat este de 18 ani. Minorii  îşi pot exprima  consimţământul  în  absenţa  părinţilor  sau  reprezentantului  legal,  în  următoarele cazuri:  a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul 

are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află; b)  situaţii  medicale  legate  de  diagnosticul  şi/sau  tratamentul  problemelor  sexuale  şi 

reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.  

Page 31: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

30

Așadar  legea  cadru  a  sănătății  nu  este  izvorul  de  norme  și  practici  utilizate,  definind  în  termeni extrem de generali problematica  și  făcând  trimitere  la Programe Naționale, Strategii – documente extrem de necesare dar care nu vor putea niciodată să înlocuiască prevederile unei legi.   Trecând în a doua dimensiune a actelor normative se poate observa că cele mai importante chestiuni ce țin de sănătatea reproducerii din perspectiva educației oferite populației dar și a măsurilor menite să conducă la o scădere a  numărului de întreruperi de sarcină sunt Ordinele de Ministru.    Ordine de Ministru  Ordinul  nr.  172/2004  este  primul  act  normativ  care  cuprinde  precizări  explicite  referitoare  la modalitatea  de  distribuție  a  contraceptivelor  din  cadrul  Programului  de  sănătate  a  copilului  și familiei.   

Astfel, potrivit Art. 9:   Contraceptivele  achiziţionate  prin  licitaţie  la  nivel  naţional  de  către  Institutul  de  Sănătate Publică Bucureşti din fondurile alocate Programului de sănătate a copilului şi familiei se acordă fără plată, prin cabinetele de planificare familială şi prin cabinetele medicilor de familie incluşi în program, următoarelor categorii de persoane: şomere, eleve şi studente, persoane care fac parte din  familii beneficiare de ajutor  social,  femei cu domiciliul  stabil  în mediul  rural,  femei care efectuează un avort, la cerere, într‐o unitate sanitară publică, precum şi alte persoane fără venituri care dau declaraţie pe propria răspundere în acest sens. 

 În  ceea  ce privește modalitatea  concretă de  realizare a activităților de planificare  familială pentru categoriile  de  persoane  țintă  ale  Programului  de  Sănătate,  un  alt  Ordin  Ministerului  Sănătății precizează coordonarea tehnică aferentă creșterii accesului la servicii de planificare familială.   Ordin nr. 1591/1110/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate pentru anii 2011  și 2012, cu modificările  și completările ulterioare este actul normativ care prezintă detaliat activitățile desfășurate de Subprogramul de sănătate a femeii, componenta de creștere a accesului la servicii moderne de planificare familială:   

Activităţi: 1. procurarea şi distribuţia de contraceptive; 2. tipărirea şi distribuţia de formulare de înregistrare şi raportare a activităţii de planificare 

familială; 3. monitorizarea  desfăşurării  intervenţiei,  estimarea  consumului,  a  necesarului  de 

contraceptive  şi  a  numărului  furnizorilor  de  servicii,  în  colaborare  cu  Biroul  pentru România  al  Fondului  ONU  pentru  Populaţie  prin  instruirea  personalului  în  utilizarea sistemului informatic InterCON; 

4. adaptarea sistemului logistic InterCON pentru a include alte produse distribuite în cadrul Programului naţional de sănătate a femeii şi copilului; 

5. elaborarea  unei  strategii  pentru  sănătatea  reproducerii  în  colaborare  cu  Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Biroul pentru România al Fondului ONU pentru Populaţie. 

 Însă  unul  din  elementele  cele mai  importante  descrise  de  acest  act  normativ  este  în  legătură  cu indicatorii  de  evaluare  ai  Programului  pentru  Sănătatea  Femeii  și  a  Copilului.  Aceștia  sunt  de  3 categorii și anume:     

Page 32: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

31

1. Indicatori fizici: a) număr de medici de familie implicaţi în furnizarea de servicii de planificare familială: 

3.600/an; b) număr de utilizatori activi de metode moderne de contracepţie: 25.000/an; 

2. Indicatori de eficienţă:       a) cost mediu/utilizator activ de metode de contracepţie: 100 lei; 3. Indicatori de rezultat:       a) înregistrarea cel mult a aceluiaşi număr de avorturi la cerere ca în anul precedent; 

 Acesta este un ordin ce, periodic, oferă informații privind normele tehnice de realizare a Programelor Naționale de  Sănătate.  Pentru  anii  2011  respectiv  2012  este Ordinul  53 bis/2011  care precizează următoarele.   

Capitolul 3.1. Creştere a accesului la servicii moderne de planificare familială Coordonare tehnică: Spitalul  Clinic  de  Obstetrică  ‐  Ginecologie  "Prof.  Dr.  Panait  Sârbu"  Bucureşti  ‐  Centrul  de planificare familială Activităţi: a) procurarea şi distribuţia de contraceptive*; b)  tipărirea  şi distribuţia de  formulare de  înregistrare  şi  raportare a activităţii de planificare familială; c)  monitorizarea  desfăşurării  intervenţiei,  estimarea  consumului,  a  necesarului  de contraceptive şi a numărului furnizorilor de servicii,  în colaborare cu Biroul pentru România al Fondului ONU pentru Populaţie prin  instruirea personalului  în utilizarea sistemului  informatic InterCON; d)  adaptarea  sistemului  logistic  InterCON  pentru  a  include  alte  produse  distribuite  în  cadrul Programului naţional de sănătate a femeii şi copilului; e)  elaborarea  unei  strategii  pentru  sănătatea  reproducerii  în  colaborare  cu  Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Biroul pentru România al Fondului ONU pentru Populaţie. NOTĂ: *Contraceptivele se acordă  fără plată prin cabinetele de planificare  familială, prin cabinetele medicilor  de  familie  incluşi  în  program,  prin  cabinetele  de  obstetrică‐ginecologie  din ambulatoriul de specialitate şi spital, precum şi prin secţiile de ginecologie în care se efectuează avorturi la cerere. Categoriile de persoane beneficiare ale acordării gratuite a contraceptivelor sunt şomerele, elevele şi studentele, persoanele care fac parte din familii beneficiare de ajutor social, femeile cu domiciliul stabil  în mediul rural, femeile care efectuează un avort,  la cerere, într‐o unitate  sanitară publică, precum  şi alte persoane  fără  venituri,  care dau declaraţie pe propria răspundere în acest sens. Toţi furnizorii de servicii medicale de planificare familială  incluşi  în program au obligaţia de a justifica consumul de contraceptive către direcţiile de sănătate publică teritoriale. Unităţi care derulează intervenţia: a)  Spitalul  Clinic  de Obstetrică  ‐ Ginecologie  "Prof. Dr.  Panait  Sârbu"  Bucureşti  ‐  Centrul  de planificare familială; b) direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti; c) unităţi sanitare cu paturi, cu secţii de ginecologie, cabinete de planificare familială, cabinete de obstetrică‐ginecologie din ambulatoriul de specialitate; d) cabinete medicale de asistenţă medicală primară. 

 Ordin  nr.  322/2011  pentru  aprobarea  modelelor  de  contracte  pentru  furnizarea  produselor achiziționate  prin  licitații  publice  organizate  la  nivel  național,  destinate  derulării  de  programe naționale  de  sănătate  finanțate  din  bugetul  Ministerului  Sănătății,  este  actul  normativ  care reglementează  exclusiv  partea  juridică  a  relațiilor  dintre  furnizorii  de  servicii medicale  respectiv 

Page 33: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

32

Ministerul  Sănătății –  contractul de pentru  furnizarea produselor achizitionate prin  licitații publice organizate  la nivel național către autorități ale administratiei publice  locale, pentru derularea unor programe naționale de sănătate finanțate din bugetul Ministerului Sănătații.   Din  cele  expuse  mai  sus  se  poate  deduce  care  este  infrastructura  dezvoltată  explicit  pentru Programul  de  sănătate  al  femei  și  copilului,  cu  identificarea  rolurilor  în  vederea  reglementării accesului  la servicii de planificare familială. Actorii principali prin care se  implementează politicile  în domeniu sunt cabinetele de planificare familială, cabinetele medicilor de familie dar și cabinetele de obstetrică  ‐  ginecologie  din  ambulatoriul  de  specialitate  şi  spital,  precum  şi  prin  secţiile  de ginecologie în care se efectuează avorturi la cerere.    Programe Naționale  Pentru  o  mai  bună  clarificare  a  modului  prin  care  prevederile  legale  se  operaționalizează  vă prezentăm mai departe câteva noțiuni generale despre Programele Naţionale.   

Acestea  sunt  un  ansamblu  organizat  de  activităţi  şi  servicii,  instituite  prin  lege  în  scopul prevenirii şi/sau tratării unor boli cu consecinţe grave asupra stării de sănătate a populaţiei. Activităţile profilactice şi tratamentul specific acestor boli sunt finanţate din Bugetul statului şi  din  Fondul Naţional Unic  de Asigurări  Sociale  de  Sănătate,  în  limite  stabilite  anual  prin Legea Bugetului de Stat. 

 Programele  naţionale  sunt  proiectate,  implementate  şi  coordonate  de  Ministerul  Sănătăţii,  iar obiectivele lor sunt stabilite de aceeaşi instituţie împreună cu majoritatea factorilor implicații cum ar fi:  Casa Naţională  de Asigurări  de  Sănătate,  Colegiul Medicilor  din România,  Camera  Federativă  a Medicilor,  cu  reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale  ştiinţifice medicale, ai  clinicilor universitare, unităţilor de cercetare, organizaţiilor neguvernamentale, sindicatelor, patronatelor, ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei.  Ulterior,  Ministerul  Sănătăţii18  licitaţii  la  nivel  naţional  pentru  achiziţionarea  medicamentelor  şi materialelor  sanitare  specifice  pentru  consumul  în  spitale  şi  în  ambulatoriu,  în  vederea  realizării programelor  de  sănătate,  cu  respectarea  dispoziţiilor  legale  în  vigoare  privind  achiziţiile  publice, inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. Casa Naţională de Asigurări de  Sănătate  este  autorizată  să  încheie  şi  să  deruleze  contracte  de  achiziţii  publice  pentru medicamentele  şi  materialele  specifice  necesare  realizării  programelor  de  sănătate  ale  căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.  La nivel naţional în România se derulează 4 programe de sănătate, după cum urmează:   

1. Program comunitar de sănătate publică; 2. Program de prevenire şi control al bolilor netransmisibile; 3. Program de sănătate a copilului şi familiei; 4. Program de administraţie sanitară şi politici de sănătate. 5.  

Al 3‐lea şi al 4‐lea program se finanţează exclusiv de la Bugetul de Stat prin Ministerul Sănătăţii.   Primele  două  sunt,  de  fapt,  structurate  ca  şi  Subprograme.  Pentru  unele  subprograme  există finanţare atât de la bugetul de stat cât şi din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.  

                                                            18 Ministerul  Sănătății este  singura  instituție  abilitată  să deruleze  astfel de  intervenții, potrivit notei oficiale nr.2806 din iulie 2012 pusă la dispoziție Institutului de către Ministerul Sănătății. 

Page 34: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

33

Beneficiarii subprogramelor naţionale de sănătate sunt: persoanele asigurate care prezintă afecţiuni incluse în programele naţionale; persoanele care nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse şi prezintă afecţiuni, sunt incluse în Programele Naţionale.  Programul de sănătate a copilului și familiei,  în care se încadrează şi tema noastră de lucru, este cel responsabil cu organizarea acțiunilor directoare asupra problematicii sănătății reproducerii, respectiv asupra  problematicii  întreruperilor  de  sarcină  la  nivel  național.  Acest  Program  este  în  realitate singura  sursă de  activități  concrete  în  relație  cu  accesul  la  servicii de planificare  familială  și  astfel singura resursă utilizată la acest moment de către România pentru a răspunde nevoii de informare și educare a populației feminine privind măsurile contraceptive.  Așadar,  revenind  la  tematica  studiului,  singurele  clarificări  generale  ne  oferă  informații  despre probleme ce țin de sănătate publică, cum ar fi și problematica sănătății reproducerii, în general. Însă, problematica  numărului  extrem  de  ridicat  a  întreruperilor  de  sarcină,  în  special  trebuie  să  se realizează  printr‐un  ansamblu  de măsuri  politico‐legislative,  programe  și  strategii  precum  și  prin organizarea  instituțiilor  pentru  furnizarea  tuturor  serviciilor  necesare.  Această  informație  ne definește, dacă acest  lucru mai era necesar, gradul de complexitate al unei probleme punctuale din cadrul unui politici/program de sănătate.   Strategia Naţională  După o analiză sintetică asupra cadrului legislativ existent ce reglementează sănătatea reproducerii în general  și problematica  întreruperilor de  sarcină  în  special  este deosebit de  important de  amintit faptul că, încă din 2010, Ministerul Sănătății a invitat grupuri de lucru pentru a participa la elaborarea Strategiei Naționale pentru Sănătatea Reproducerii 2011‐2015. Alături de Minister au participat  în mod activ și alte instituții19, organizații naționale și internaționale etc.,pe parcursul anului 2011 toate părţile contribuind la elaborarea unei versiuni a Strategiei pentru Sănătatea Reproducerii în România. La acest moment Strategia nu a fost finalizată,  implicit aceasta nu a fost adoptată,  iar subiectul, din păcate, a dispărut de pe agenda publică a instituțiilor publice abilitate. Mai mult, nu există publicată nici  versiunea  de  lucru  a  acestui  document  pe  site‐ul Ministerului  Sănătății  sau  a  altor  instituții publice  din  subordinea  Ministerului  cu  responsabilități  în  această  direcție.  Precizăm  că  la  data realizării acestei analize20 pe site‐ul Centrului Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, instituție  ce  printre  principalele  atribuții  are  şi  participarea  la  elaborarea  strategiilor  si  politicilor sănătății  publice,  singura  strategie  disponibilă  ce  vizează  problematica  sănătății  reproducerii  este Strategia Regională OMS de sănătate a reproducerii și sexuală21.   Totuşi, versiunea de lucru disponibilă societății civile22 ‐ versiunea de lucru a Strategie se referă  la 3 arii  identificate  de  Ministerul  Sănătăţii  ca  fiind  prioritare  precizând  şi  acţiunile  specifice  a  fi implementate în acord cu aceste priorităţi şi nevoi.  De remarcat este că acelaşi document include şi perspectiva  drepturilor  omului,  considerând‐o  fundamentală  în  stabilirea  priorităţilor  şi  acţiunilor strategice  agreate.  Perspectiva  drepturilor  omului  existentă  în  cadrul  unei  Strategii  Naționale înseamnă practic recunoaşterea că beneficiarii au  libertatea să  ia propriile decizii cu privire  la viaţa lor sexuală şi reproductivă.  

                                                            19 Printre care amintim: Senatul României, Ministerul Educației și Cercetării, Tineretului și Sportului,  Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului Dr Alfred Rusescu, Institutul Național de Sănătate Publică 20 Ultima zi de accesare a sursei menționate este 26 iulie 2012.  21Pentru documentul  integral vă  rugăm  să accesați aici http://www.insp.gov.ro/cnepss/domenii/stil‐de‐viata‐sanatos/sanatatea‐reproducerii/ 22 Avem  în vedere o versiune de  lucru din 20  iulie 2011,  ce o atasăm acestui material  și este disponibilă  în Anexa nr. 2 

Page 35: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

34

În  acest  fel  și  prin  adoptarea  acestor  prevederi  existente  în  materialul  draft,  statul  român  va recunoaşte,  respecta  şi  proteja  drepturile  reproductive  şi  sexuale  ca  drepturi  ale  omului  în  cazul tuturor cetăţenilor săi, fără discriminare. Astfel, adoptarea acestui document,  în ultima sa formă de lucru disponibilă, va contribui la:   

• recunoaşterea  și  includerea  drepturilor  reproducerii  şi  sexualităţii  în  politicile  de  sănătate publică; 

• respectarea și asigurarea accesului egal la serviciile de sănătatea a reproducerii şi sexualităţii, mai ales în cazul grupurilor vulnerabile; 

• protejarea prin crearea de politici şi mecanisme care să asigure că sănătatea reproducerii şi sexualităţii este una dintre priorităţile de sănătate publică şi trebuie finanţată ca atare. 

 Cu  toate  că  viziunea  sa  nu  poate  fi  alta  decât  cea  a  asigurării  unei mai  bune  stări  de  sănătatea reproducerii  şi sexualităţii pentru  toţi cetăţenii României, acest document nu va putea oferi soluţii instant pentru toate problemele existente şi pentru toate grupurile de populaţie. Astfel, Strategia va putea oferi direcţia, resursele şi mobilizarea necesară pentru a adresa câteva dintre cele mai acute probleme  la acest moment, aşa cum au fost ele  identificate atât de către Ministerul Sănătăţii şi toţi ceilalţi  actori  instituţionali  implicaţi.  Strategia  însă  trebuie  să  se  armonizeze  cu  legislaţia  specifică, devenind un cadru  legislativ coerent  în domeniu.  În ceea ce privește problematica  întreruperilor de sarcină,  documentul  enunţă  printre  obiectivele  sale  strategice:  oferirea  de  servicii  de  planificare familială de calitate, inclusiv servicii de  infertilitate, însă nu introduce în ariile prioritare și problema numărului mare al întreruperilor de sarcină din România.   Adoptarea  unei  Strategii  a  sănătății  reproducerii  ar  contribui  în  mod  evident  la  conștientizarea problemelor  endemice  ale  societății  românești  referitoare  la  sănătatea  reproducerii  și  implicit  la numărul mare de întreruperi de sarcină. Cu toate aceste, dezinteresul autorităților române, lipsa de continuitate  a  proiectelor  oricum  insuficiente  dezvoltate  de  către Ministerul  Sănătății,  în  ceea  ce privește programele de sănătate a reproducerii, au determinat probabil neadoptarea acestei Strategii și  astfel  România,  în  anul  2012,  continuă  să  răspundă  unei  probleme  deosebit  de  importante  a sănătății printr‐o  legislație neunitară,  insuficientă, dublată de Programe de Sănătate neperformante și  necunoscute  publicului  larg  și  care  nu  răspund  nevoii  reale  din  teritoriu.  Precizăm  că,  din perspectiva  IPP,  autoritățile  române  abilitate,  prin  neimplicarea  în  adoptarea  acestei  Strategii, contribuie la starea generală deficitară a problemei sănătății reproducerii din România.     De aceea, reluăm în final apelul ca această legislație să fie dublată de programe coerente de sănătate publică ce trebuie să răspundă nevoii de educație,  informare și acces  la servicii medicale de calitate pentru un procent reprezentativ al populației României.   

****  Actuala  legislație  din  România  privitoare  la  sănătatea  reproducerii  respectiv  programele  de combaterea a sarcinilor nedorite sunt departe de a transpune nevoile reale ale societății românești, în  special  în  ceea  ce  înseamnă măsurile  active de  informare,  educare  și  reducere  a numărului de întreruperi de sarcină. Pe acest fond, studiul de față se constituie într‐o primă încercare de formulare a unor recomandări în acest sens, care să apropie nevoile identificate în planul realității de activitățile desfășurate prin Programe de Sănătate ale Reproducerii.          

Page 36: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

35

Concluzii şi recomandări pentru o politică publică eficientă pentru prevenirea sarcinilor nedorite  În România se discută  intens despre necesitatea elaborării de politici publice eficiente  în sectoarele cheie de activitate. O politică publică pentru a fi eficientă trebuie să supună dezbaterii publice date statistice relevante pentru ca populația să înțeleagă și să susțină măsurile guvernamentale propuse. În  domeniul  sănătății  publice,  poate mai mult  ca  în  alte  domenii,  România  are  nevoie  de  politici publice ce trebuie să plece de  la situația reală a problemelor  identificate și comunicate transparent populației.  O radiografie corectă a situației reale asupra datelor privind sănătatea publică în general respectiv, a situației  întreruperilor  de  sarcină  nedorite  în  particular,  trebuie  să  plece  de  la  o  colectare corespunzătoare a datelor statistice sanitare. Astfel, în primul rând în cazul politicii privind prevenția și  tratarea problemei  întreruperilor de  sarcină nedorite,  IPP  subliniază nevoia  iminentă  ca aceste date  să  fie  comunicate  deopotrivă  de  instituții medicale  publice,  dar  și  de  cele  private.  Potrivit datelor oferite de  instituțiile abilitate,  în acest moment nu  se  realizează o  transmitere uniformă  și corespunzătoare  a  acestor  informaţii  de  către  toate  instituțiile  medicale  românești,  acest  fapt determinând o distorsionare a realității.   După o documentare amănunțită  la nivelul  întregii țări am constatat că Statul  român nu  ține o evidență  reală a numărului  întreruperilor  la cerere a sarcinilor nedorite, neavând în acest moment dimensiunea reală a situației curente din România.   Prevederile  care  obligă  și  în  prezent  clinicile  şi  cabinete  private  să  comunice  toate  cazurile  de întreruperi  de    sarcini  nedorite Ministerului,  nu  se  dovedesc  eficiente  iar  situațiile  evidente  de întreruperi de  sarcini nedorite  la cerere  se  înregistrează  în  statistici, din diverse motive – estimăm inclusiv de natură financiară ca fiind întreruperi de sarcini incomplete/avort spontan, ceea ce viciază în mod  evident  baza  reală  de  evaluare  pe marginea  căreia Ministerul  Sănătății  concepe  politicile publice în domeniu.  

În  fața  acestor  argumente, Ministerul  Sănătății  dar  și  toate  celelalte  instituții  publice  cu responsabilități  trebuie  să  aibă  în  vedere  carențele  evidente  din  sistemul  de raportare/înregistrare oficială a numărului de întreruperi de sarcini nedorite efectuate atât în clinicile  de  stat  cât  și  în  cele  private  (și  cabinete medicale)  și  să  dispună  întocmirea mai riguroasă a acestor situații, inclusiv a celor care se referă la distribuția de anticoncepționale, situația surplusului, etc. ne îndoim că situația din întreg anul 2010 din județul OLT: o singură întrerupere  de  sarcină  la  cerere  sau  cea  din  județul Mehedinți:  4  solicitări  de  întrerupere sarcină nedorită, sunt conforme cu realitatea. 

 În România  între 350 şi 400 de femei recurg  la  întrerupere de sarcină  în fiecare zi dintr‐un total de peste 5 milioane de  femei  fertile,  toate datele  vehiculate  în  spațiul public  indicând  că o  româncă trebuie să plătească, neoficial, aproximativ 450 Ron23 ginecologului pentru o  intervenție. Suma este considerabilă pentru veniturile medii ale unei familii din România, acesteia adăugându‐i‐se costurile logistice făcute din bugetul public al unităților medicale de Stat la respectiva întrerupere de sarcină. Anual Statul român alocă  în medie peste 5 milioane de euro pentru avorturile  incomplete (avorturi spontane) realizate în unitățile medicale de stat, o sumă de 10 ori mai mare decât cea de aproximtiv 500.000  Euro  alocată  anual  pentru  achiziția  de  mijloace  contraceptive  (anticoncepționale  și prezervative) ce pot preveni situațiile de întreruperi de sarcini nedorite.  

În  aceste  condiţii,  recomandăm  autorităţilor    să  aibă  în  vedere,  situația  reală  din  România  în această privință și să analizeze posibilitatea dublării sumei alocate  în prezent pentru achiziția de anticoncepționale/mijoace contraceptive de la 500.000 Euro la 1 milion Euro în cadrul Programului 

                                                            23 Această sumă reprezintă media națională a costului mediu din sectorul public și a costului mediu din sectorul privat. 

Page 37: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

36

Naţional corespunzător. Aceasta va reprezenta doar 20% din suma cheltuită din fonduri publice cu cheltuielile pentru avorturile  incomplete din unităţile medicale de  Stat.  Institutul  recomandă de asemenea,  în  acest  context,  avută  în  vedere  o  politică  coerentă  de  subvenționare  a contraceptivelor în vederea prevenirii escaladării fenomenului întreruperilor sarcinilor nedorite. 

 Pe fondul dezbaterilor ample privind reforma sănătății purtate în jurul noului proiect de lege ridicăm în  discuție  un  aspect  deopotrivă  important,  dar  și  controversat  datorită  unor  neinspirate  recente propuneri  legislative care   ridică o serie de bariere administrative femeilor care ajungeau  în situația de  a  întrerupe  o  sarcină  nedorită24,  încălcând  astfel  o  serie  de  drepturi  elementare  ale  omului respectiv  ale  pacientului.  Deosebit  de  sensibilă  în  România,  datorită  interzicerii  complete  a întreruperi  de  sarcină  în  vremea  regimului  comunist,  problema  necesită  o  abordare  integrată presupunând o componentă de educație cât și una de sănătate publică.   Proiectul de față a scos la iveală nevoia de educație pentru sănătatea reproducerii destinată tinerilor dar  și  ambilor  parteneri  din  cuplu,  aceștia  fiind  responsabili  în  egală  măsură  pentru  rezolvarea problemei  întreruperilor de sarcină nedorite. Anumite priorități pe medii de rezidență, de exemplu, ar fi utile pentru folosirea eficientă a resurselor.  

De  exemplu,  în  mediul  rural  este  necesară  o  campanie  intensă  de  educaţie  sanitară  şi planificare  familială,  cu  accesibilitate  crescută  la  mijloacele  moderne  de  contracepţie, deoarece  aici  se  înregistrează  cea  mai  mare  proporţie  a  deceselor  prin  avort  provocat (71,58%)25.  O  atenţie  deosebită  trebuie  acordată  educaţiei  sanitare  în  şcoli  şi  cu  tinerele cupluri, având  în vedere numărul mare de decese prin avort provocat  la vârste foarte tinere (trei la vârsta sub 20 de ani; patru la 20–24 de ani, în 2010). 

 Așa  prezentându‐se  lucrurile  în  acest  moment,  în  România  se  impune  o  clarificare  a  rolurilor, respectiv A  responsabilităților  entităților  implicate  în  activitățile de prevenție  a  sarcinilor nedorite prin  lămurirea atribuțiilor cabinetelor de planificare familială, a celor de medici de familie și chiar a mediatorilor sanitari. La finalul cercetării noastre de peste un an, IPP consideră că în fața realităților actuale, când principalele nevoi de educare se constată în mediul rural, statul ar trebui să susțină în primul  rând  cabinetele de medicină de  familie pentru  ca  acestea  să  își  asume un  rol mai  activ  în relație cu femeile potențial afectate de problema sarcinilor nedorite.  În acest moment considerăm, că nu există o responsabilitate unică între toți acești actori care se implică în activitățile de prevenție privind sarcinile nedorite de unde și situația îngrijorătoare la care s‐a ajuns. Mai mult, cele 3 categorii de  indicatori   prezenți  în descrierea modalității de funcționare a Programului (fizici, de eficiență, de rezultat) nu sunt riguros definiți.    

Alocarea corespunzătoare a resurselor, atât umane cât și materiale, este crucială pentru un sistem medical  funcțional. De aceea, clarificarea  rolurilor ar conduce  implicit  la o mai bună alocare a  resurselor  statului  în politicile de prevenție a  sarcinilor nedorite,  IPP apreciind  că este  interesul  autorităților  române  să  pună  accent  pe  componenta  de  prevenție  a  acestor sarcini nedorite. Colectarea, urmărirea cu rigurozitate a  informațiilor statistice  și analizarea acestora  vor  determina  utilizarea  corespunzătoare  a  resurselor  pentru  creșterea  calității 

                                                            24 În martie 2012 se depunea la Parlamentul României ‐ Propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea  cabinetelor  de  consiliere  pentru  criza  de  sarcină,  propunere  legislativă  prin  care  o  femeie  care ajunge la medicul ginecolog pentru o întrerupere de sarcină nedorită este obligată să parcurgă niște ședințe de consiliere cu un conținut evident manipulator  într‐o etapă delicată din viața unei  femei,  înaintea  intervenției pentru întreruperea unei sarcini nedorite 25  Informație disponibilă  în analiza Sănătatea  femii  și a copilului,  între bune  intenții  și  realități  îngrijorătoare publicată  în  Viața  medicală,  nr.  5  de  Dr.  Maria  Dragotă.  Articolul  integral  este  disponibil  accesând http://www.viata‐medicala.ro/*articleID_4790‐dArt.html.   

Page 38: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

37

serviciilor medicale oferite. De altfel, din urmărirea cifrelor statistice privind sumele alocate pentru achiziția de contraceptive constatăm că de la un an la altul în România s‐au alocat tot mai puține resurse.  

 În  ceea  ce  privește  educația,  toate  categoriile  participante  în  proiect  au  apreciat  că  fenomenul întreruperilor  de  sarcină  nedorite  trebuie  abordat  printr‐o  strategie  coerentă  de  diseminare  de informații  cu  privire  la  consecințele  avortului  și  că  acest  demers  trebuie  să  își  fixeze  ca  priorități informarea tinerilor, până la vârste foarte mici, și a populației din mediul rural. Este necesară inclusiv revizuirea curriculei școlare  la nivel  liceal  în vederea  introducerii unor module de cursuri obligatorii privind sănătatea reproducerii. Toate aceste aspecte ca și multe altele trebuie integrate în Strategia Națională privind Sănătatea Reproducerii, a cărei finalizare a stagnat, moment când, în fapt, România avea cea mai mare nevoie de ea. Tocmai pentru că îl considerăm un document important l‐am inclus în Anexa nr. 3  a  acestui  studiu.  Strategia  trebuie  să determine o mai bună  colaborare  între  toate instituțiile  statului,  ceea  ce din păcate nu  se  întâmplă  în  acest moment.  Sperăm  ca  situația  să nu devină deja mai serioasă pentru ca autoritățile să reia discuțiile asupra acestei Strategii și de aceea cerem să se fixeze componente clare mai ales pe zona de prevenție cu sancțiuni aferente  în caz de nerespectare dar și ținte prioritare, cum ar fi încurajarea derulării de campanii educative mai ales la nivelul tinerilor și în mediul rural.    Îngrijorător considerăm și procentul de 84% dintre femei ce consideră că statul ar trebui să se implice mai mult  în  prevenirea  sarcinilor  nedorite  potrivit  celui mai    recent  sondaj  al  IPP26,  acest  lucru subliniind necesitatea unei componente educative accentuate pentru a determina o  implica activă chiar a cuplurilor față de această problemă.   

În afara  serviciilor de planificare  familială,  intervenția autorităților  române  într‐o campanie de  educare  a  populației,  deopotrivă  femei  și  bărbați,  este  evidentă.  Nivelul  scăzut  de informare, bariere precum gradul scăzut de decizie al femeilor în familie, aspectele religioase etc.  necesită  un  angajament  pe  termen  lung  al  autorităților  pentru  oferirea  de  educație sexuală.  

 Deşi numărul avorturilor şi mortalitatea maternă au scăzut semnificativ în ultimii ani, ratele acestora se află  încă  la cote ridicate  în România. Pentru a combate eficient aceste probleme este nevoie de politici  publice  coerente  care  să  fie  transpuse  în  servicii  de  sănătate  a  reproducerii  şi  sexualităţii accesibile  întregii  populaţii. Nu  în  ultimul  rând,  realizarea  unei  analize  obiective  asupra  costurilor plătite  de  către  autorități  pentru  întreruperile  de  sarcină  nedorite  trebuie  să  determine reorganizarea  modului  de  decontare/plată  a  acestor  tipuri  de  servicii  medicale  și  determinarea responsabilizării fiecărui individ asupra problemelor ce țin de sănătatea reproducerii.   

Din toate aceste considerente, solicităm Ministerului Sănătății să ia în considerare  în final că Programul Național pentru  Sănătatea  Femeii  și Copilului  trebuie  eficientizat, prin  stabilirea unor  indicatori de performanță măsurabili  și  care urmăresc eficientizarea atât a  resurselor umane  cât  și a  costurilor  suportate de  la Buget    iar  Strategia Națională pentru  Sănătatea Reproducerii trebuie supusă dezbaterii publice și aprobată în cel mai scurt timp. 

     

                                                            26 Cercetarea a fost realizată de IPP DATA Research, divizia specializată de cercetări sociologice și studii de piață a IPP și s‐a desfăşurat în perioada 28 februarie ‐ 10 martie 2012i, pe un eșantion reprezentativ pentru populația de femei fertile 18‐49 ani, având o eroare tolerată de +/‐3%. Materialul integral este disponibil în anexa nr. 1.    

Page 39: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

38

Resurse Bibliografice:   Rapoarte Ministerul  Sănătății,  Mai  2005,  Studiul  Sănătății  Reproducerii  România  2004, ftp://ftp.unfpa.ro/unfpa/SSRR2004.pdf   UNFPA,  Fondul  ONU  pentru  Populație,  2003,  Raport  –  aspecte  privind  dezvoltarea,  populației  și sănătatea  reproducerii  la  nivel  național  și  studii  de  caz, ftp://ftp.unfpa.ro/unfpa/ODMraport_2003_rom.pdf   UNFPA,  Fondul  ONU  pentru  Populație,  2007,  Declinul  demografic  şi  viitorul  populaţiei  României, Rezumat  O  perspectivă  din  anul  2007  asupra  populaţiei  României  în  secolul  21   ftp://ftp.unfpa.ro/unfpa/rezumat_de_presa.pdf    Center  for Reproductive Rights,  Februarie  2010, București,  Introducere  în  drepturile  sexuale  şi  ale reproducerii ca drepturi ale omului   ISRA  Center  Marketing  Research,  Decembrie  2010,  METODE  CONTRACEPTIVE,    RAPORT  DE CERCETARE CANTITATIVA   UNFPA, Fondul ONU pentru Populație,  2011, People and possibilities world of 7 billion    Prof.  Dr.  Radu  Vladareanu,    Spital  Universitar  de  Urgență  Elias,  București,  Ce  vor  femeile? Contracepția: beneficii, riscuri, mituri.     Dr. Maria Dragotă, Sănătatea femii și a copilului, între bune intenții și realități îngrijorătoare publicată, Viața medicală, nr. 5,  http://www.viata‐medicala.ro/*articleID_4790‐dArt.html   Centrul  Euroregional  pentru  Inițiative  Publice,  2012,  Prejudecăți  și  realitate  despre  avort, http://www.ecpi.ro/prejudecati‐si‐realitati‐despre‐avort/  Legislație   Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;   Legea  nr. 46/2003 privind drepturile pacienților;  Ordinul  nr.  172/2004  al  Ministerului  Sănătății  pentru  aprobarea  derulării  programelor  și subprogramelor de  sănătate  finanțate din bugetul de  stat  și din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate în anul 2004;  Hotărârea nr. 1388/2010 privind aprobarea programelor naționale de  sănătate pentru anii 2011  și 2012, cu modificările și completările ulterioare 

Page 40: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

39

Ordinul  nr.  1591/1110/2010  pentru  aprobarea  Normelor  tehnice  de  realizare  a  programelor naționale de sănătate pentru anii 2011 și 2012, cu modificările și completările ulterioare  Ordinul nr. 53 bis /2011 privind normele tehnice de realizare a Programelor Naționale de Sănătate pentru 2011 și 2012.  Ordin  nr.  322/2011  pentru  aprobarea  modelelor  de  contracte  pentru  furnizarea  produselor achiziționate  prin  licitații  publice  organizate  la  nivel  național,  destinate  derulării  de  programe naționale de sănătate finanțate din bugetul Ministerului Sănătății  Resurse online Institutul Național de Statistică  http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do    Institutul Național de Sănătate Publică  http://www.insp.gov.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2&Itemid=5   Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuala http://secs.ro/    Fondul ONU pentru Populaţie România  http://unfpa.ro/         

 

Page 41: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

40

Anexa  nr.  1  Apel  adresat  Ministerului  Sănătății    semnat  de  doamnele  senator  și  doamne deputat   Domnule Vasile Cepoi  

Ministru  

Ministerul Sănătății  

 

Nr.1983/21 septembrie 2012 

 

Stimate domnule Ministru,  

 

Între 350 şi 400 de femei recurg la întreruperi de sarcină în fiecare zi în România dintr‐un total de peste 5 milioane de  femei  fertile,  toate datele  vehiculate  în  spațiul public  indicând  că o româncă trebuie să plătească, aproximativ 450 Ron27 ginecologului pentru o intervenție. Suma este considerabilă pentru veniturile medii ale unei familii din România, acesteia adăugându‐i‐se costurile făcute din bugetul public al unităților medicale de stat la respectiva întrerupere de sarcină. Anual, Statul român cheltuieşte  în medie peste 5 milioane de euro pentru avorturile incomplete  (avorturi  spontane)  realizate  în unitățile medicale de  stat, o  sumă de 10 ori mai mare  decât  cea  de  aproximtiv  500.000  Euro  alocată  anual  pentru  achiziția  de  mijloace contraceptive  (anticoncepționale  și  prezervative)  ce  pot  preveni  situațiile  de  întreruperi  de sarcini nedorite. 

 

În aceste  condiţii,  vă  solicităm, domnule Ministru,  să aveți  în  vedere,  în  contextul actualelor previzionări bugetare pentru Bugetul Ministerului pe anul 2013, situația reală din România  în această privință și să analizați posibilitatea dublării sumei alocate în prezent pentru achiziția de anticoncepționale/mijoace contraceptive de  la 500.000 Euro  la 1 milion Euro. Aceasta va reprezenta  oricum  doar  20%  din  suma  cheltuită  în  prezent  din  fonduri  publice  cu  avorturile incomplete din unităţile medicale de stat. Realitatea arată că este nevoie de o politică coerentă de  subvenționare  a  contraceptivelor  concomitent  cu  derularea  de  programe  naționale  de informare/educare a populației privind beneficiile contracepției moderne. 

 

După o documentare amănunțită la nivelul întregii țări am constatat că Statul român nu ține o evidență corespunzătoare a numărului  întreruperilor  la cerere a sarcinilor nedorite, neavând, practic,  în  acest  moment,  dimensiunea  reală  a  situației  curente  din  România.  De  altfel, numărul  de medici  incluși  în  Programul  Național  pentru  Sănătatea  Femeii  și  Copilului  care 

                                                            27 Această sumă reprezintă media națională a costului mediu din sectorul public și a costului mediu din sectorul privat.

Page 42: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

41

gestionează această problematică este extrem de redus, 1 medic ocupându‐se de peste 1.800 de femei cu vârste cuprinse între 15 și 49 ani.  

 

Prevederile care obligă și în prezent clinicile şi cabinetele private să comunice toate cazurile de întreruperi de sarcini nedorite către Minister nu se dovedesc eficiente,  iar situațiile evidente de întreruperi de sarcină nedorite la cerere se înregistrează în statistici, din diverse motive, ca fiind întreruperi de sarcini incomplete/avort spontan, ceea ce viciază în mod evident baza reală de evaluare pe marginea căreia Ministerul Sănătății concepe politicile publice în domeniu. 

 

În  fața  acestor  argumente,  vă  solicităm,  domnule  Ministru,  să  aveți  în  vedere  carențele evidente din  sistemul de  raportare/întregistrare oficială a numărului de  întreruperi de sarcini nedorite  efectuate  atât  în  clinicile  de  stat  cât  și  în  cele  private  (și  cabinete medicale)  și  să dispuneți  întocmirea mai riguroasă a acestor situații/analize,  inclusiv a celor care se referă  la distribuția  de  anticoncepționale,  situația  surplusului  de  anticoncepţionale,  etc.  Credem  că suntem  în  asentimentul Domniei  voastre  să  ne  îndoim  că  situațiile  din  întreg  anul  2010  din anumite  judeţe cum ar  fi OLT  ‐ cu o singură  întrerupere de sarcină  la cerere  înregistrată sau MEHEDINŢI  ‐  cu  4  solicitări  oficiale  de  întrerupere  sarcină  nedorită,  sunt  conforme  cu realitatea. 

 

Din  toate  aceste  considerente,  apreciem  în  final  că  Programul  Național  pentru  Sănătatea Femeii  și  Copilului  trebuie  eficientizat,  prin  stabilirea  unor  indicatori  de  performanță măsurabili, dar şi cu prevederea unor sancţiuni exprese pentru neîndeplinirea lor, iar Strategia Națională pentru Sănătatea Reproducerii  trebuie supusă dezbaterii publice  și aprobată  în cel mai scurt timp. 

 

Pentru  informații  suplimentare,  secretariatul  acestui  demers  care  vizează  eficientizarea politicilor  privind  sănătatea  reproducerii  prin  măsuri  corente  de  prevenirea  a  creșterii întreruperilor  sarcinilor nedorite,  se va contacta  Institutul pentru Politici Publice  (IPP)  la 021 212 3126, Violeta Alexandru, Director. 

 

Apelul nostru este susținut de (în ordine alfabetică):  

 

Minerva Boitan, Senator PNL, Senatul României 

Sulfina Barbu, Deputat PDL, Camera Deputaților  

Alina Gorghiu, Deputat PNL, Camera Deputaților  

Page 43: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

42

Dr. Borbola Koo, Director Executiv, Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală 

Elena Mitrea, Senator PSD, Senatul României 

Carmen Moldovan, Deputat PSD, Camera Deputaților 

Rodica Nassar, Deputat PSD, Camera Deputaților  

Cristina Pocora, Deputat PNL, Camera Deputaților  

Mihaela Popa, Senator PNL, Senatul României 

Lucreția Roșca, Deputat PSD, Camera Deputaților  

Doina Silistru, Senator PSD, Senatul României 

Maria Stavrositu, Deputat PDL, Camera Deputaților  

Diana Tușa, Deputat PNL, Camera Deputaților  

Violeta Alexandru, Director, Institutul pentru Politici Publice                             

 

Page 44: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

43

Anexa nr. 2 (Declarația Mileniului)  Lista oficială a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului(revizuită în 2007) Toţi indicatorii sunt dezagregaţi în funcţie de sex şi zonă (urban‐rurală) 

  Obiectivul 1 ‐ Reducerea sărăciei severe Ţinta 1.A (globală): Înjumătăţirea, în perioada 1990‐2015, a numărului de persoane al căror venit este mai mic de 1 dolar pe zi Indicatorul 1.1 ‐ Procentul de populaţie a cărei putere de cumpărare este de sub un dolar pe zia Indicatorul 1.2 – Rata disparităţii sărăciei Indicatorul 1.3 – Proporţia celei mai sărace cincimi în consumul naţional Ţinta 1.B (globală): Atingerea încadrării totale şi productive în câmpul muncii, precum şi asigurarea unui loc de muncă decent tuturor persoanelor, inclusiv femeilor şi tinerilor Indicatorul 1.4 – Creşterea ratei PIB pe persoană angajată Indicatorul 1.5 – Rata număr de angajaţi din total populaţie Indicatorul 1.6 ‐ Proporţia celor angajaţi şi a căror putere de cumpărare este sub un dolar pe zi Indicatorul 1.7 – Proporţia familiilor formate din persoane active în totalul numărului de angajaţi Ţinta 1.C (globală) – Înjumătăţirea, între 1990 şi 2015, a procentului de persoane care suferă din cauza foametei Indicatorul 1.8 – Incidenţa taliei mici la copiii cu vârsta mai mică de cinci ani Indicatorul 1.9 – Proporţia populaţiei care are un consum de calorii sub nivelul minim al unei diete ce asigură necesarul de energie 

  Obiectivul 2 ‐ Accesul universal la ciclul primar de învăţământ Ţinta 2.A (globală) – Asigurarea că, până în 2015, copiii de pretutindeni, indiferent că sunt fete sau băieţi, vor putea să încheie un ciclu primar complet de studii Indicatorul 2.1 – Rata netă de înscriere în ciclul primar de învăţământ Indicatorul 2.2 – Proporţia elevilor care s‐au înscris în clasa I‐a şi au terminat clasa a IV‐a Indicatorul 2.3 – Rata de alfabetizare a tinerilor cu vârsta între 15 şi 24 de ani, bărbaţi şi femei 

  Obiectivul 3 ‐ Promovarea egalitatii intre sexe si afirmarea femeilor Ţinta 3.A – Eliminarea disparităţilor de gen din învăţământul primar şi secundar, de preferat până în 2005, iar din toate formele de învăţământ nu mai târziu de anul 2015  Indicatorul 3.1 – Rata fetelor la cea a băieţilor din ciclurile primar, secundar şi terţiar de învăţământ Indicatorul 3.2 – Rata de ocupare în muncă a femeilor în sectoarele de activitate neagricole Indicatorul 3.3 – Proporţia numărului de femei parlamentar din numărul total al membrilor Parlamentului 

  Obiectivul 4 ‐ Reducerea mortalitatii la copii Ţinta 4.A – Reducerea cu două treimi, în perioada 1990‐2015, a mortalităţii la copiii cu vârsta sub cinci ani Indicatorul 4.1 – Rata mortalităţii la copiii cu vârsta mai mică de cinci ani Indicatorul 4.2 – Rata mortalităţii infantile Indicatorul 4.3 – Proporţia copiilor cu vârsta sub un an vaccinaţi împotriva rujeolei 

  Obiectivul 5 ‐ Imbunatatirea sanatatii materne Ţinta 5.A – Reducerea cu trei sferturi, în perioada 1990‐2015, a ratei mortalităţii materne Indicatorul 5.1 – Rata mortalităţii materne Indicatorul 5.2 – Proporţia numărului de naşteri asistate de personal sanitar calificat Ţinta 5.B – Atingerea, până în 2015, a accesului universal la servicii de sănătate a reproducerii Indicatorul 5.3 – Rata prevalenţei metodelor contraceptive 

Page 45: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

44

Indicatorul 5.4 – Rata de naşteri la adolescente Indicatorul 5.5 – Servicii de îngrijire ante‐natală (cel puţin o vizită la medic şi cel puţin patru vizite la medic) Indicatorul 5.6 – Nevoia neacoperită de servicii de planificare familiară 

  Obiectivul 6 ‐ Combaterea HIV/SIDA si a tuberculozei Ţinta 6.A – Stoparea, până în 2015, şi apoi începerea redresării răspândirii HIV/SIDA Indicatorul 6.1 – Rata prevalenţei HIV în rândul populaţiei cu vârsta între 15 şi 24 de an Indicatorul 6.2 – Folosirea prezervativului la ultimul contact sexual de risc Indicatorul 6.3 – Proporţia populaţiei cu vârsta între 15 şi 24 de ani care au o bună înţelegere a ceea ce înseamnă HIV/SIDA Indicatorul 6.4 – Rata înscrierii la cursurile şcolare a orfanilor la înscrierea la cursurile şcolare a copiilor cu familie, pentru categoria de vârstă 10‐14 ani Ţinta 6.B – Atingerea accesului universal la tratamentul împotriva HIV/SIDA al tuturor celor care au nevoie de acesta până în 2010 Indicatorul 6.5 – Proporţia populaţiei într‐un stadiu avansat al infectării cu HIV care are acces la tratament antiretroviral Ţinta 6.C – Stoparea, până în 2015, şi apoi începerea redresării incidenţei malariei şi a altor boli infecţioase majore Indicatorul 6.6 – Rata decesului şi cea a incidenţei, asociate cu malaria Indicatorul 6.7 – Proporţia copiilor cu vârsta sub cinci ani care dorm în paturi acoperite cu plase de ţânţari şi proporţia copiilor cu aceeaşi vârstă cu febră şi care sunt trataţi de medicamente anti‐malarie adecvate Indicatorul 6.8 – Ratele de incidenţă, prevalenţă şi deces asociate tuberculozei Indicatorul 6.9 – Numărul cazurilor de tuberculoză depistate şi tratate sub observare directă pe termen scurt 

  Obiectivul 7 ‐ Asigurarea durabilităţii mediului Ţinta 7.A – Integrarea principiilor de dezvoltare durabilă în politicile şi programele statelor şi redresarea risipei de resurse naturale Indicatorul 7.1 – Proporţia suprafeţei de teren acoperită de păduri Indicatorul 7.2 – Totalul emisiilor de dioxid de carbon pe cap de locuitor şi pe 1 dolar PIB (puterea de cumpărare), precum şi consumul de substanţe care afectează stratul de ozon Indicatorul 7.3 – Proporţia stocului de peşte care trăieşte în siguranţă în limitele biologice Indicatorul 7.4 – Proporţia resurselor totale de apă folosite Ţinta 7.B – Reducerea pierderii biodiversităţii şi atingerea, până în 2010, a unei scăderi semnificative a ratei pierderilor Indicatorul 7.5 – Proporţia ariilor terestre şi marine protejate Indicatorul 7.6 – Proporţia speciilor pe cale de dispariţie Ţinta 7.C – Înjumătăţirea numărului de persoane care nu au acces durabil la o sursă de apă potabilă şi la servicii de bază de canalizare, până în 2015 Indicatorul 7.7 – Proporţia populaţiei ce utilizează o sursă sigură de apă potabilă Indicatorul 7.8 – Proporţia populaţiei ce utilizează un serviciu de canalizare îmbunătăţit Ţinta 7.D – Îmbunăţirea semnificativă, până în 2020, a vieţii unui număr minim de 100 de milioane de locuitori ai mahalalelor Indicatorul 7.9 – Proporţia populaţiei urbane ce trăieşte în mahalaleb 

  Obiectivul 8 ‐ Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare Ţinta 8.A – Crearea unui sistem financiar şi comercial nediscriminatoriu, predictibil, deschis şi bazat pe regulamente. Include un angajament ferm de aplicare a regulilor bunei guvernări, ale dezvoltării şi ale combaterii sărăciei, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. 

Page 46: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

45

Unii dintre indicatorii menţionaţi în cele ce urmează sunt monitorizaţi separat pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, pentru statele din Africa, cele fără ieşire la mare şi pentru insulele mici aflate în curs de dezvoltare. Ţinta 8.B – Revolvarea problemelor speciale ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate. Include tarife şi cote de acces liber pe piaţă pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, programe de asistenţă umanitară pentru statele cu datorie externă extrem de mare şi chiar anularea acestei datorii şi o asistenţă oficială pentru dezvoltare mai generoasă destinată reducerii sărăciei. Ţinta 8.C – Îndeplinirea cerinţelor speciale ale ţărilor fără ieşire la mare şi ale ţărilor în curs de dezvoltare din insulele mici aflate (prin intermediul Programului de Acţiune pentru Dezvoltarea Durabilă a acestor ţări şi rezultatul celei de‐a XXII‐a sesiuni speciale a Adunării Generale ONU). Ţinta 8.C – Rezolvarea pe termen lung a problemelor generale legate de datoria externă a ţărilor în curs de dezvoltare prin măsuri luate la nivel naţional şi internaţional. Asistenţa oficială pentru dezvoltare (ODA) Indicatorul 8.1. Asistenţa netă, totală şi destinată ţărilor cel mai puţin dezvoltate, ca procent din venitul intern brut al ţărilor donatoare din zona OECD/DAC Indicatorul 8.2 ‐ Raportul dintre ODA sectorială bilaterală a donatorilor din zona OECD/DAC şi serviciile sociale de bază (educaţie, asistenţă medicală primară, nutriţie, apă potabilă şi canalizare)Indicatorul 8.3 – Procentul de asistenţa oficială bilaterală pentru dezvoltare de la donatorii din zona OECD/DAC ce nu este utilizată Indicatorul 8.4 – ODA accesată de ţările fără ieşire la mare aflate în curs de dezvoltare ca procent din venitul naţional brut al acestora Indicatorul 8.5 – ODA accesată de insulele mici aflate în curs de dezvoltare care procent din venitul naţional brut al acestora Acces la pieţe Indicatorul 8.6. – Procentul din totalul importurilor ţărilor dezvoltate (ca valoare şi excluzând importul de arme) din ţările în curs de dezvoltare şi cel mai puţin dezvoltate, scutite de taxe  Indicatorul 8.7 – Tarifele medii impuse de ţările dezvoltate asupra produselor agricole, ţesăturilor şi textilelor provenite din ţările în curs de dezvoltare Indicatorul 8.8 – Sprijinul agricol estimat de ţările OECD ca procent din produsul intern brut al acestora Indicatorul 8.9 – Procentul de ODA furnizat pentru întărirea capacităţii comerciale Reducerea datoriei externe Indicatorul 8.10 – Numărul total de ţări care au decis nivelul reducerii datoriei externe şi numărul statelor care au şters datoria externă (cumulat) Indicatorul 8.11 – Nivelul asumat de reducere a datoriei externe şi evaluarea la mijlocul parcursului Indicatorul 8.12 – Datoria externă ca procent din exportul de bunuri şi servicii Ţinta 8.E – Deschiderea accesului ţărilor dezvoltate la medicamente de bază ieftine, în colaborare cu firmele de produse farmaceutice Indicatorul 8.13 – Procentul de populaţie care are acces constant la medicamente de bază Ţinta 8.F – Deschiderea accesului la beneficiile aduse de noile tehnologii, în special cea a informaţiei şi comunicării, în colaborare cu sectorul privat Indicatorul 8.14 – Numărul de linii telefonice la 100 de locuitori Indicatorul 8.15 – Numărul de abonaţi la serviciile de telefonie mobilă la 100 de locuitori Indicatorul 8.16 – Numărul de utilizatori de Internet la 100 de locuitori 

a Acolo unde sunt disponibili şi pentru a monitoriza tendinţele de sărăcie ale unei ţări, se folosesc indicatori bazaţi pe limitele naţionale ale sărăciei b Numărul exact al persoanelor care locuiesc în mahalale este aproximat în funcţie de populaţia urbană care trăieşte în gospodării ce îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele patru caracteristici: nu au acces la o sursă curentă de apă, nu au acces la canalizare, suprapopulare (3 sau mai multe persoane locuiesc în aceeaşi cameră) şi numărul de magherniţe. 

Page 47: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

46

 Anexa nr.3 ‐ Versiunea  de lucru a Stategiei Naționale pentru Sănătatea Reproducerii și Sexualității 2012 – 2015, versiunea disponibilă în iulie 2011 

 

  

Guvernul României Ministerul Sănătăţii 

  

          

Strategia Naţională pentru  Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii2012 – 2015               

         

Bucureşti, 2011 

Page 48: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

47

 C U P R I N S   Introducere ................................................................................................................................... 49 Context internaţional .................................................................................................................... 34 Procesul elaborării strategiei ......................................................................................................... 51 Definiţii ......................................................................................................................................... 53 Principalii indicatori ai sănătăţii reproducerii şi sexualităţii în România ......................................... 53 Principii de bază ............................................................................................................................ 54 Arii prioritare ................................................................................................................................ 54 Domenii cheie de intervenţie ........................................................................................................ 55 Scop .............................................................................................................................................. 55 Obiective şi intervenţii .................................................................................................................. 55 

Aria 1. Maternitate fără risc şi planificare familială .......................................................................... 55 Aria 2. Cancerele aparatului reproductiv .......................................................................................... 59 Aria 3. Infecţii cu transmitere sexuală, infecţia cu HIV/SIDA, sănătatea sexualităţii ........................ 60 

Resurse ......................................................................................................................................... 62 Estimarea resurselor necesare implementării strategiei .................................................................. 62 Asigurarearesurselornecesareimplementăriistrategiei .................................................................... 63 

Mecanism de implementare .......................................................................................................... 63 Monitorizare şi evaluare................................................................................................................ 65 Instituţii participante la elaborarea strategiei ................................................................................ 68  

Page 49: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

48

ABREVIERI ŞI ACRONIME CE  Comisia Europeană CCSSDM  Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală CNAS  Casa Naţională de Asigurări de Sănătate CNPS  Centrul Naţional de Promovare a Sănătăţii CSC  Comunicare pentru schimbarea comportamentului HIV  Virusul Imunodeficienţei Umane INS  Institutul Naţional de Statistică ISJ  Inspectoratul Şcolar Judeţean ITS  Infecţii cu transmitere sexuală MECTS  Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MS  Ministerul Sănătăţii OG  Obiectiv general OS  Obiectiv specific OMS  Organizaţia Mondială a Sănătăţii ONG  Organizaţie neguvernamentală PF  Planificare familială SIDA  Sindromul Imunodeficienţei Dobândite SR  Sănătatea reproducerii SR  Sănătatea reproducerii şi sexualităţii            

Page 50: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

49

Introducere Sǎnǎtatea sexualǎ şi a reproducerii este  înţeleasǎ ca o stare completǎ de bine, din punct de vedere fizic, mental şi social. Punctual, acest lucru înseamnǎ posibilitatea de a avea o viaţǎ sexualǎ sigurǎ şi satisfǎcǎtoare,  capacitatea  de  reproducere  precum  şi  libertatea  de  a  decide  dacǎ,  când  şi  la  ce interval sǎ se reproducǎ, accesul la informaţii şi la metode de planificare familialǎ, accesul la servicii adecvate de îngrijire a sǎnǎtǎţii care sǎ permitǎ femeilor sǎ aibǎ o sarcinǎ şi o naştere sigure şi care sǎ ofere cele mai bune şanse de a avea un copil sǎnǎtos, prevenirea şi tratarea bolilor cu transmitere sexualǎ  şi  a  bolilor  aparatului  reproductiv.  (A  se  vedea  Programul  de  Acţiune  al  Conferinţei Internaţionale privind Populaţia şi Dezvoltarea (ICPD Programme of Action), Principiul 8, pct.4.1 şi 4.4 lit.c) Sănătatea  sexualăşi  reproductivă  este  o  nevoie  fundamentală  a  oricărei  persoane  şi  un  drept important  pentru  asigurarea  sănătăţiişi  dezvoltării  umane.  Preocuparea  pentru  adoptarea  unei strategii  în  acest  domeniu  ilustreazǎ  implicarea  statului  în  vederea  respectarii  şi  îndeplinirii drepturilor  reproducerii  din  legislaţia  naţionalǎ,  cât  şi  din  documentele  internaţionale  semnate  şi ratificate de România. Existǎ  astfel  o  relaţie  de  reciprocitate  între  drepturile  sexuale  şi  ale  reproducerii  şi  cadrul  larg  al drepturilor omului. Asa cum femeile, adolescenţii, tinerii şi persoanele în general nu se pot realiza ca fiinţe umane fǎrǎ promovarea drepturilor sexuale şi ale reproducerii, aceste drepturi îşi trag esenţa şi forţa din  îndelung recunoscutele drepturi ale omului.  Împreunǎ, ele  formeazǎ un  tot unitar care ar trebui sǎ stea la baza legilor, politicilor şi mǎsurilor în domeniul sǎnǎtǎtii sexuale şi a reproducerii. În  legislaţia românǎ, Legea drepturilor pacientului  (46/2003) prevede un capitol dedicat drepturilor pacientului în domeniul reproducerii (Capitolul 5). Printre drepturile omului statuate în acest capitol se  regǎsesc: dreptul  femeii  la viaţǎ, dreptul  la  informaţii, educaţie  şi  servicii de  sǎnǎtate necesare dezvoltǎrii unei vieţi sexuale normale şi sǎnǎtǎtii reproducerii, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul femeii  de  a  decide  dacǎ  sǎ  aibǎ  sau  nu  copii,  dreptul  de  a  alege  cele mai  sigure metode  privind sǎnǎtatea reproducerii  şi dreptul  la metode de planificare  familialǎ eficiente  şi  lipsite de riscuri. De asemenea,  Legea  privind  reforma  în  domeniul  sǎnǎtǎtii  reglementeazǎ  douǎ  situatii  exceptionale privind exprimarea consimtǎmântului  informat  sub vârsta  legalǎ de 18 ani, atunci cand este vorba despre situaţii medicale din domeniul sǎnǎtǎtii reproducerii şi sexualităţii (art.650).  In dreptul internaţional, pentru prima dată, Conferinţa Internaţionalǎ pentru Populaţie şi Dezvoltare din  1994  (ICPD),  a  legat  în mod  explicit  obligaţiile  guvernelor  în  baza  tratatelor  internaţionale  de drepturile omului de obligaţiile de a garanta drepturile  reproducerii. Conform paragrafului 7.3 din Programul de Acţiune ICPD: “Drepturile  reproducerii  sunt  legate de anumite drepturi ale omului,  care  sunt deja  recunoscute  în legile  interne,  în  documente  internaţionale  de  drepturile  omului  şi  în  alte  documente  de  consens. Aceste  drepturi  se  întemeiazǎ  pe  recunoaşterea  dreptului  fundamental  al  tuturor  cuplurilor  şi indivizilor  de  a  decide  liber  şi  responsabil  asupra  numǎrului  de  copii,  distanţei  în  timp  între  ei  şi momentului  în care sǎ aibǎ copii, precum şi pe accesul  la  informaţie şi  la mijloacele de a acţiona  în consecinţǎ şi dreptul de a obţine cel mai înalt standard de sǎnǎtate sexualǎ şi a reproducerii. Aceste drepturi  includ de asemenea dreptul  lor de a  lua decizii  în mod  liber,  fǎrǎ discriminare, coerciţie  şi violenţǎ  în  ceea  ce  priveşte  reproducerea,  aşa  cum  este  prevǎzut  în  documentele  de  drepturile omului.” Drepturile  reproducerii  au  fost  de  asemenea  introduse  pe  agenda Obiectivelor  de Dezvoltare  ale Mileniului  (ODM)  în  anul  2000. Guvernele  au  agreat  cǎ  abordarea  sǎnǎtǎţii  femeii  este  esenţialǎ pentru promovarea dezvoltǎrii. În documentul adoptat la World Summit în 2005, liderii din întreaga lume s‐au angajat în mod explicit sǎ asigure acces universal la sǎnǎtatea reproducerii pânǎ în 2015. Consecinţele unei  stări proaste de  sănătate  sexualăşi  reproductivă  sunt  serioase. Rata mortalităţii materne,  a  cancerelor  genito‐mamare,  creşterea  nivelului  de  infertilitate  şi  a  infecţiilor  cu transmitere sexuală, printre altele, reclamă măsuri urgente, multi‐sectoriale şi sistematice. Strategia prezentă nu se limiteaza la radiografierea stării de fapt, mai puţin bună comparativ cu nivelul UE, ci priveşte  în perspectivă  fixând  ţinte de viitor  şi căi de atingere a  lor. Scopul acestui document este 

Page 51: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

50

unul pragmatic, acela de a oferi orientarea strategică necesară Romaniei pentru a‐şi stabili priorităţile politicilor şi programelor sale de sănătate a reproducerii şi sexualitatii în perioada 2011 – 2015. 

Page 52: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

51

Cadru  de  referinţăîn  domeniu,  strategia  însumeaza  3  arii  identificate  de  Ministerul  Sănătăţii  ca proritare şi acţiunile specifice a fi  implementate  în acord cu aceste prioritaţi  şi nevoi. Este  inclusăşi perspectiva  drepturilor  omului  ca  ordonatoare  şi  transversală  tuturor  prioritatilor  şi  acţiunilor strategice agreate. Perspectiva drepturilor omului  înseamnă practic  că beneficiarii acestei  strategii naţionale, barbaţi, femei şi adolescenţi, sunt împuterniciţi să ia propriile decizii cu privire la viaţa lor sexualăşi  reproductivă.    În acest  fel,  statul  român  face un efort activ de a  recunoaşte,  respecta  şi proteja drepturile reproductive şi sexuale ca drepturi ale omului ţn cazul tuturor cetăţenilor săi, fără discriminare: – Recunoaşte: include drepturile reproducerii şi sexualităţii în politicile sale de sănătate publică; – Respectă: asigură accesul egal  la  serviciile de  sănătatea  reproducerii  şi  sexualităţii, mai ales  în 

cazul grupurilor vulnerabile; – Protejează:  crează  politici  şi  mecanisme  care  să  asigure  că  sănătatea  reproducerii  şi 

sexualităţiieste una dintre priorităţile de sănătate publicăşi este finanţată ca atare. Cu  toate  că  viziunea  sa  nu  poate  fi  alta  decât  cea  a  asigurării  unei mai  bune  stări  de  sănătatea reproducerii  şi  sexualităţiipentru  toţi cetăţenii României, acest document de  strategie nu va putea oferi soluţii instant pentru toate problemele existente şi pentru toate grupurile de populaţie. El ofera însă  direcţia,  resursele  şi  mobilizarea  necesară  pentru  a  adresa  câteva  dintre  cele  mai  acute probleme  la acest moment, aşa cum au fost ele decise prin consens de către Ministerul Sanatatii şi toţi ceilalţi actori instituţionali implicaţi. Context internaţional Strategia Globală pentru Sănătatea Reproducerii Elaborată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii a fost adoptată de  către a 57‐a Adunare Mondială a Sănătăţii  în mai 2004  (Rezoluţia 57.12).   Ea descrie acţiunile  necesare  pentru  accelerarea  progresului  spre  atingerea  Obiectivelor  de  Dezvoltare  ale Mileniului  (ODM)  şi ale altor obiective  şi  ţinte  internaţionale  referitoare  la  sănătatea  reproducerii.  Obiectivul general al Strategiei Globale este de a accelera progresul către îndeplinirea obiectivelor şi ţintelor din domeniul sănătăţii reproducerii convenite  la nivel  internaţional,  în scopul atingerii celor mai înalte standarde realizabile de sănătate a reproducerii şi sexualităţii pentru toţi Biroul  European  al  Organizaţiei  Mondiale  a  Sănătăţii  a  elaborat  o  Strategia  Europeană  pentru Sănătatea Reproducerii, deoarece    sănătatea  reproducerii  şi  sexualităţii  reprezintă un domeniu de interes deosebit în Europa, în mod special pentru Europa de Est.  Există discrepanţe de neacceptat în statutul de SRS al populaţiei din vestul  şi estul Europei.   Aceasta  face SRS  să  fie una din  cele mai relevante sectoare pentru îmbunătăţirea sănătăţii în cadrul Strategiei OMS/EURO “Sănătatea pentru toţi 21”, Ţinta 1. Solidaritate pentru sănătate  în Europa.   În procesul tranziţiei economice şi sociale, multe ţări s‐au confruntat cu creşterea şomajului, sărăciei, dezintegrarea reţelelor sociale şi reduceri mari  ale  bugetelor  sectoarelor  sanitare  şi  sociale,  toate  acestea  având  un  rol  devastator  asupra sănătăţii populaţiei.  În acelaşi timp, probleme ca sarcina la adolescenţi, violenţa domestică şi abuzul sexual,  şi nevoile  SRS  ale  refugiaţilor,  emigranţilor  şi  altor  grupuri  vulnerabile  trebuie  abordate  la nivel pan‐european.   De aceea, Strategia Regională Europeană este realizată de şi pentru toate cele 51 de state ale Europei.   OMS/EURO  recomandă  folosirea cadrului strategic al Strategiei Regionale OMS/EURO  pentru  SRS  de  către  instituţii  şi  agenţii  guvernamentale,  interguvernamentale  şi  non‐guvernamentale,  pentru  elaborarea  politicilor  şi  programelor  SRS,  pentru  stabilirea  priorităţilor pentru implementare şi asistenţă (internaţională) şi pentru monitorizarea progreselor făcute în acest domeniu  important.   Până  la ora actuală, următoarele  ţări europene  şi‐au elaborat strategii proprii privind SRS:  Procesul elaborării strategiei Ministerul  Sănătăţii  şi  Fondul ONU  pentru  Populaţie  (UNFPA)  au  semnat  în  9  noiembrie  2009  un Acord  de  Colaborare  pentru  anii  2010  –  2011.   Unul  din  domeniile  selectate  pentru  colaborarea dintre MS şi UNFPA este elaborarea unei noi Strategii de Sănătatea Reproducerii 2010 – 2015 care să respecte principiile drepturilor la egalitatea de şanse.   Elaborarea unei noi Strategii de Sănătatea Reproducerii 2010 – 2015 este inclusă de asemenea  şi în Acordul Bianual de Colaborare dintre Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Ministerul Sănătăţii. 

Page 53: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

52

Ministerul Sǎnǎtǎţii a prevǎzut  in anul 2010 elaborarea unei strategii pentru sănătatea reproducerii în colaborare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Biroul pentru România al Fondului ONU pentru Populaţie  (Hotărârea Guvernului nr.261/2010 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în  anul  2010, Anexa  – Normele  tehnice  de  realizare  a  programelor  naţionale  de  sǎnǎtate  în  anul 2010, Secţiunea 3.1 punctul 5). Paşii pentru realizarea strategieiau fost următorii: 1. La  începutul  lunii  iunie 2009, un grup de 12 organizaţii neguvernamentale au trimis o scrisoare 

deschisǎ Ministerului Sǎnǎtǎţii în care solicitau începerea unor consultǎri cu factorii de decizie şi societatea civilǎ în vederea elaborǎrii unei strategii naţionale în domeniul sǎnǎtǎţii reproducerii şi sexualităţii. Ulterior,  aceste organizaţii  au  fǎcut o  serie de propuneri de prioritizare  a  temelor abordate în viitoarea strategie naţionalǎ a sǎnǎtǎţii şi drepturilor reproducerii. 

2. Pe 9‐10 iunie 2009 a avut loc sub egida MS, UNFPA şi OMS „Întâlnirea de planificare a activităţilor legate  de  elaborare  a  Strategiei  pentru  Sănătatea  Reproducerii  2009  –  2015”.  S‐au  abordat urmǎtoarele  teme:  contextul  general  al  liniilor  de  acţiune  privind  sănătatea  reproducerii  în Europa  şi România, cu o  trecere  în  revistă  şi discuţii ale participanţilor  referitoare  la gradul de îndeplinire  a obiectivelor  Strategiei pentru  Sănătatea Reproducerii  şi  Sexualităţii 2002  – 2006, elemente de teorie aplicată modelului românesc – abordarea sănătăţii reproducerii prin prisma sistemelor  de  sănătate,  masă  rotundă  de  planificare  a  procesului  de  elaborare  a  Strategiei pornind de la contextul actual. Participanţii la întâlnire au agreat urmǎtoarele puncte:  – Dezvoltarea  şi monitorizarea strategiei să se  realizeze printr‐un mecanism  inter‐ministerial, 

inter‐sectorial care să includă toţi actorii relevanţi, inclusiv societatea civilă. – Secretariatul acestei activităţi  localizat de  jure  la nivelul Ministerului Sănătăţii, putand  fi de 

facto asigurat de catre UNFPA. – Coordonarea dezvoltării strategiei să aparţină Ministerului Sănătăţii . – La întâlnire s‐a agreat şi o structurǎ a Strategiei Nationale pe arii tematice şi actori implicaţi 

din ministere, agentii ale statului, organizatii neguvernamentale. 3. În data de 14 decembrie 2010 a avut  loc o  întâlnire  la Senatul României, sub egida Ministerului 

Sănătăţii, a Sub‐Comisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare din Senatul României şi a Fondului ONU pentru Populaţie  (UNFPA),  la  care au participat  reprezentanţi ai  instituţiilor guvernamentale  şi neguvernamentale  implicate  în  sănătatea  reproducerii.    În  cadrul  întâlnirii  a  fost  reafirmat sprijinul  Senatului  pentru  elaborarea unei  noi  Strategii  pentru  Sănătatea Reproducerii  atât  de necesară  date  fiind  schimbările  administrative,  financiare  şi  legislative  survenite  de  la  ultima strategie.   De asemenea, Ministerul Sănătăţii a reafirmat prioritatea acordată pentru sănătatea reproducerii, şi a reiterat dorinţa de a elabora o nouă strategie pentru o perioadă de 5 ani (2011 – 2015), în parteneriat cu instituţiile şi organizaţiile relevante în acest domeniu complex.   

4. În perioada ianuarie – iulie 2011 au avut loc o serie de întâlniri la casa ONU.  A fost creată o listă de  instituţii  şi  persoane  care  să  participe  activ  la  elaborarea  strategiei,  şi  a  fost  stabilit  un program  de  întâlniri  bilunare  în  care  să  se  efectueze  o  analiză  a  situaţiei  şi  să  se  propună obiective  strategice  şi  un  plan  de  activităţi  pentru  fiecare  din  cele  cinci  aspecte  de  bază  ale sănătăţii  reproducerii  şi  sexualităţii:  (1)  asistenţa  pre‐,  peri‐,  post‐natală,  şi  îngrijirea  nou‐născutului;  (2)  oferirea  de  servicii  de  planificare  familială  de  calitate,  inclusiv  servicii  de infertilitate;  (3)  prevenirea  şi  eliminarea  avortului  nesigur;  (4)  combaterea  infecţiilor  cu transmitere  sexuală,  inclusiv HIV,  a  infecţiilor  tractului  reproductiv,  a  cancerul de  col uterin  şi altor   boli  ginecologice;  şi  (5) promovarea  sănătăţii  sexuale.    În baza priorităţilor  enunţate de Ministerul  Sănătăţii,  strategia  va  avea  ca  arii  prioritare  pentru  România  pentru  perioada următoare reducerea mortalităţii materne şi a morbidităţii şi mortalităţii provocate de cancerele sferei reproductive, în special cancerul de col şi cel mamar.   În întâlnirile de la Casa ONU s‐au discutat următoarele teme: Asistenţa pre‐, peri‐, post‐natală, şi îngrijirea nou‐născutului; Contracepţia; Avortul şi abuzul sexual, Sănătatea reproducerii la tineri; HIV/SIDA,  ITS;  Cancerul  de  col;  Cancerul  de  sân;  Cancerele  aparatului  reproductiv masculin; Infertilitatea.  Pentru fiecare temă s‐a efectuat analiza situaţiei şi s‐au agreat o listă de obiective strategice şi activităţi care pot să conducă la atingerea obiectivelor. 

Page 54: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

53

Definiţii Organizaţia Mondială a Sănătăţii  (OMS) a definit  în 1994 sănătatea reproducerii ca  fiind o stare de bunăstare  fizică, mentală  şi  socială  completă,  care nu poate  fi definită doar prin absenţa bolii  sau infirmităţii,  şi  care  este  legată  de  tot  ce  ţine  de  sistemul  reproductiv  şi  funcţiile  şi  procesele îndeplinite de acesta.   Sănătatea reproducerii  implică deci ca oamenii să fie capabili să aibă o viaţă sexuală satisfăcătoare şi lipsită de riscuri, precum şi să se reproducă şi să aibă libertatea de a decide dacă, când şi cât de des să o facă.   Această ultimă condiţie presupune  implicit dreptul femeilor şi al bărbaţilor de a fi informaţi şi de a avea acces liber la metode de planificare familială sigure, eficiente, ieftine şi acceptabile, precum şi la alte metode legale de reglare a fertilităţii; în acelaşi timp, implică accesul nestânjenit  la servicii medicale care să permită femeii să parcurgă  în siguranţă perioada de sarcină şi naşterea, oferind cuplurilor cele mai bune şanse de a avea copii sănătoşi.  Această definiţieeste universal acceptată  (ICPD Cairo 1994),  şi subliniazăo abordarepozitivă care nu se  limiteazălaabsenţaboliisau  a  infirmităţii,  şi  care  încorporeazăo  abordarebazată  pe  drepturile omului.    În  această  definiţie  sunt  incluse  planificarea  familială  (libertatea  opţiunilor  reproductive: acces  la  informaţii,  metode  şi  servicii),  maternitatea  fără  risc  (sarcină  şi  naştere  în  condiţii  de siguranţă,  copii  sănătoşi),  precum  şi  sănătatea  sexuală  (viaţă  sexuală  responsabilă,  satisfăcătoare, sigură).   Sănătatea sexualăeste definită ca o stare debunăstare fizică, emoţională, mentalăşi socialăîn ceea ce priveştesexualitatea,  şi  nu  doar  absenţa  unei  boli,  disfunctiisauinfirmitati.    Sănătatea  sexuală necesităo abordare pozitivăşi derespect faţă de sexualitateşirelaţii sexuale, precum şiposibilitatea de a  aveaexperienţesexuale  placute  şi  sigure,  fărăconstrângere,  discriminare  şi  violenţă.    Pentru  ca sănătateasexuală  să  fie  atinsăşimenţinută,  drepturile  sexualealetuturor  persoanelor  trebuie  săfie respectate, protejate şiîmplinite.   În 2004, odată cu  lansareaStrategiei Globale pentru Sănătatea Reproducerii de către OMS, cele trei elementede  bază  alesănătăţii  reproductives‐au  extinsla  cinci,  fiind  adăugate  ca  elementeseparate avort nesigur şi infecţiile cu transmitere sexuală (inclusiv HIV) şi cancerulde col uterin. Factorii  care  influenţează  sănătatea  reproducerii  sunt  sociali,  culturali,  instituţionali  (legaţi  de sistemul de sănătate, sistemul de protecţie socială, sistemul legislativ) şi economici ‐  Principalii indicatori ai sănătăţii reproducerii şi sexualităţii în România Tabelul următor prezintă principalii indicatori relevanţi pentru sănătatea reproducerii şi sexualităţii în România pentru anul 2009.  Acolo unde nu au fost disponibile datele pentru anul 2009, s‐a menţionat anul corespunzator datelor respective. Principalele surse de date utilizate sunt: Ministerul Sănătăţii, Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală,  Institutul  pentru  Ocrotirea Mamei  şi  Copilului,  Studiul  privind  Sănătatea Reproducerii in România (2004), OMS, UNFPA, UNICEF.   Indicator  Valoare  An  Sursă Populaţie (milioane)  2146995

9 2009   

Femei de vârstă fertilă (15‐49 ani)  5411428  2009   Natalitate (1.000 locuitori)  10,4  2009   Mortalitate generală (la 1.000 locuitori)  12,0  2009   Spor natural al populaţiei (la 1.000 locuitori)  ‐1,6  2009   Rata totală a fertilităţii (indice per femeie)  1,3  2009   Fertilitatea feminină (născuţi vii la 1.000 femei 15‐49 ani)  41,0  2009   Procent sarcini nedorite la femei 15‐44 ani  48,7  2004   Procent sarcini nedorite la adolescente 15‐19 ani  50,4  2004   Procent gravide luate în evidenţă în cursul sarcinii din total naşteri (%) 

82,47  2009   

Procent  gravide  luate  în  evidenţă  în  primul  trimestru  de sarcină din total naşteri (%) 

65,46  2009   

Procent  gravide  luate  în  evidenţă  în  primul  trimestru  de  79,37  2009   

Page 55: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

54

sarcinădin total luate în evidenţă în cursul sarcinii (%) Procentul de naşteri asistate în maternităţi (%)  98,5  2009   Mortalitate maternă (la 100.000 născuţi vii)  21,1  2009   Mortalitate maternă prin avort (la 100.000 născuţi vii)  4  2009   Mortalitate  maternă  prin  risc  obstetrical  (la  100.000 născuţi vii) 

17  2009   

Mortalitate maternă prin Risc Obstetrical Direct  10  2009   Mortalitate maternă prin Risc Obstetrical Indirect  7  2009   Mortalitatea perinatală (la 1000 născuţi vii + morţi)   8,05  2009   Mortalitatea neonatală precoce (la 1000 născuţi vii)  3,73  2009   Mortalitatea infantilă (la 1000 născuţi vii)  10,1  2009   Procent sugari alimentaţi natural la ieşirea din maternitate (%) 

84  2004   

Procentul sugarilor alimentaţi natural la 4 luni (%)  42  2004   Prevalenţa  utilizării  contracepţiei  la  femeile  15‐44  ani, metode moderne (%) 

33,9  2004   

Prevalenţa  utilizării  contracepţiei  la  femeile  15‐44  ani, metode tradiţionale (%) 

24,2  2004   

Procentul  de  unităţi  de  asistenţă  primară  care  ofereau servicii de planificare familială (%) 

25  2007   

Rata totală a avorturilor (indice pe femeie)  0,84  2004   Rata  avorturilor  la  femei  15‐49  ani  (la  1000  femei  15‐49 ani) 

21,5  2009   

Rata avorturilor la cerere la femei 15‐49 ani (la 1000 femei 15‐49 ani) 

12,3  2009   

Număr avorturi provocate  53  2009   Raportul avorturi  la cerere per născuţi vii (la 1000 născuţi vii) 

298,9  2009   

Incidenţa sifilis (100.000 locuitori)  15,07  2009   Incidenţa gonoree (100.000 locuitori)  2,90  2009   Număr cumulativ cazuri HIV/SIDA  16433  30.06.20

10  

Număr persoane cu HIV/SIDA în viaţă   10245  30.06.2010 

 

Mortalitate prin HIV/SIDA (la 100.000 locuitori)  0,57     Procent estimat transmitere HIV mamă‐făt  6%  01.12. 

2010  

Mortalitate  brută  prin  cancer  de  col  uterin  (la  100.000 femei) 

15,87     

Mortalitate brută prin cancer de sân (la 100.000 femei)  29,11     Comparaţie cu alte ţări UE la indicatorii principali, de ex. mortalitate maternă, cancere.  Date din WHO HFA DB. Principii de bază StrategiaRomâniei pentru Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii 2011 – 2015 are la bază următoarele principii fundamentale:  – Strategia  se  bazează  pe  instrumente  convenite  la  nivel  internaţional  şi  declaraţii  de  consens 

global cu privire la drepturile omului – Politicile, programele şi intervenţiile promovează egalitatea între femei şi bărbaţi – Politicile, programele şi intervenţiile acordă prioritate grupurilor de populaţie vulnerabile Arii prioritare 

Page 56: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

55

In  urma  analizarii  indicatorilor  statistici,  a  impactului  lor  asupra  sanatatii  publice,  a  bunastarii individuale  si  a  societatii  in  general  precum  si  a  resurselor  disponibile  si mobilizabile,  in  cadrul procesului  de  elaborare  a  Strategiei  pentru  Sănătatea  Reproducerii  şi  Sexualităţii  2011 – 2015 au fost definite următoarele arii prioritare:  1. Maternitate fara risc şi planificare familială 2. Cancerele aparatului reproductiv 3. Infecţiile cu transmitere sexuală, infecţia cu HIV/SIDA, sănătatea sexualităţii Domenii cheie de intervenţie Intervenţiile  prin  care  România  îşi  propune  atingerea  obiectivelor  Strategiei  pentru  Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii fac parte din următoarele domeniicheie: 1. Mobilizarea  voinţei  politice  şi  crearea  unui  cadru  legislativ  şi  de  reglementare  coerent, 

armonizatşi favorizant 2. Întărirea capacităţii sistemelor de sănătate, inclusiv a nivelului comunitar al acestora 3. Îmbunătăţirea informaţiilor pentru stabilirea priorităţilor 4. Întărirea monitorizării, evaluării şi a responsabilităţii 5. Îmbunătăţirea  promovării  sănătăţii  şi  a  activităţilor  de  informare  şi  comunicare  în  vederea 

formării unor comportamente pentru sănătate. Scop Scopul  Strategiei  României  pentru  Sănătatea  Reproducerii  şi  Sexualităţii  2011  –  2015  este  de  a îmbunătăţi starea sănătăţii reproducerii şi sexualităţii în România şi de a asigura cetăţenilor României posibilitatea de a‐şi exercita, de‐a lungul întregii vieţi, drepturile reproductive şi sexuale.   Acest lucru este necesar pentru ca aceştia:  − să ajungă  la o dezvoltare şi maturitate sexuală sănătoasă şi să aibă capacitatea de a avea relaţii 

echitabile şi responsabile şi de a cunoaşte împlinirea sexuală; − să  aibă numărul dorit de  copii,  în  condiţii de  siguranţă  şi  sănătate, dacă  şi  când doresc  acesc 

lucru; − să  evite  bolile  legate  de  sexualitate  şi  reproducere  şi  să  beneficieze  de  îngrijire medicală  de 

calitate, atunci când este nevoie; − să  nu  fie  supuşi  sau  afectaţi  de  violenţă,  discriminare  şi  alte  practici  abuzive  care  conduc  la 

afectarea drepturilor sau sănătăţii reproducerii şi sexualităţii. Obiective şi intervenţii Aria 1. Maternitate fără risc şi planificare familială Maternitatea fără risc urmăreşte să obţină sănătatea optimă a mamei şi a nou‐născutului.   Aceasta implică  reducerea mortalităţii  şi morbidităţii materne  şi  îmbunătăţirea sănătăţii nou‐născuţilor prin acces echitabil  la  serviciile medicilor de  familie,  inclusiv planificare  familială,  îngrijire pre‐natală,  în timpul naşterii şi post‐natală pentru mamă şi copil, ca şi acces  la  îngrijire obstetrică şi neonatală de bază (OMS 1994). A1/OG1.  Până  în anul 2013  se va asigura un  cadru de  reglementare  coerent  şi armonizat  în ceea ce priveşte sarcina şi maternitatea fără risc Obiective specifice A1/OG1/OS1.   Pana  în  anul  2013  se  va  asigura  armonizarea  şi  completarea  cadrului  de reglementare  cu  impact  asupra  prevenirii mortalităţii materne,  servicii  de  planificare  familială  si întreruperea la cerere a sarcinii. 

Intervenţii – Înfiinţarea  unui  mecanism  de  coordonare  interministerial  la  nivelul 

ministerelor  sănătăţii, muncii, administraţiei  şi  internelor, educaţiei  şi CNAS, cu  includerea organelor administraţiei  locale,  în scopul prevenirii mortalităţii materne.  

– Revizuirea şi actualizarea ordinului de ministru privind planificarea familială.  – Revizuirea  şi  armonizarea  reglementărilor  legale  referitoare  la 

consimţământul informat pentru intreruperea sarcinii la cerere 

Page 57: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

56

– Revizuirea  şi armonizarea  reglementărilor  legale  referitoare  la vârsta pentru consimţământul  informat  pentru  contracepţie  chirurgicală  şi  vârsta  pentru acces la contraceptive.  

– Revizuirea  reglementarilor privind masurile de protecţie  sociala aplicabile  in cazul întreruperii la cerere a sarcinii la femei din categorii vulnerabile. 

– Reglementarea accesului la întreruperea medicamentoasă a sarcinii. – Elaborarea unor reglementari destinate eliminării procedurii de întrerupere a 

sarcinii prin dilatare şi chiuretaj în toate unităţile medicale publice şi private în care se efectuează această procedură. 

– Reglementarea  asigurării  continuităţii  oferirii  serviciilor  de  întrerupere  a sarcinii  la nivel de unitate sanitara publica  în cazul refuzului din partea unor cadre  medicale  de  a  efectua  întreruperea  din  motive  de  conştiinţă,  prin desemnarea unui alt cadru medical. 

A1/OG1/OS2.   Până  în  anul  2015  toate  administraţiile  publice  locale  vor  fi  implicate  activ  în elaborarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a mortalităţii materne si asigurării accesului populaţiei la servicii de calitate in domeniul sănătăţii reproducerii si sexualităţii. 

Intervenţii – Oferirea serviciilor de  întrerupere a sarcinii prin ambulatoriile de specialitate 

în zonele în care nu există spitale cu secţii de ginecologie. A1/OG2.  Până  în anul 2015  toate  femeile  şi cuplurile vor avea acces  la  servicii de calitate  în domeniul sarcinii şi maternităţii fără risc, inclusiv persoane aparţinând unor grupuri cu nevoi speciale precum tinerii, persoanele HIV pozitive. Obiective specifice A1/OG2/OS1.   Pana  in anul 2015 fiecare comunitate  locală va asigura servicii de asistenţă primară de calitate pentru sarcina şi maternitatea fără risc, incluzând asistenţa pre‐şi post‐natală, planificarea familială, infertilitate. 

Intervenţii – Până  în  anul  2015  se  va  asigura  în  toate  localităţile  un  sistem  de  asistenţă 

medicală  comunitară  centrat  pe  nevoile  femeii  gravide  şi  a  copilului,  cu focalizare pe persoanele vulnerabile. 

– Implementarea  sistemului  de  asistenţi  medicali  comunitari  şi  mediatori sanitari romi în toate comunităţile din România. 

– Elaborarea unui cadru metodologic de  legătură  între cabinetele medicilor de familie şi cabinetele de planificare familială. 

– Acoperirea  comunităţilor  care  nu  au medic  de  familie  cu  asistenţi medicali comunitari sau mediatori romi. 

– Definitivarea  cadrului  legal  privitor  la  profesia  de moaşă  şi  reglementarea profesiei  de Moaşa  Independentă,  însoţitor  la  naştere  (doula),  consilier  în alăptare (includerea în COR, recunoaşterea diplomelor internaţionale). 

– Clarificarea condiţiilor de oferire şi a finanţării serviciilor de contracepţie şi a contraceptivelor gratuite. 

– Redefinirea  categoriilor  de  persoane  vulnerabile  care  au  dreptul  de  a beneficia de contraceptive gratuite prin programele de sănătate. 

– Asigurarea constantă a unui mix adecvat de contraceptive gratuite. – Refacerea  sistemului  logistic  pentru  contraceptive  gratuite  oferite  prin 

programele de sănătate. – Asigurarea  nediscriminatorie  a  accesului  persoanelor  necăsătorite  la 

procedurile de tratament al infertilităţii. A1/OG1/OS2.   Pana  în anul 2014  toate unităţile care acordă servicii SRS vor  respecta protocoalele proprii elaborate pe baza ghidurilor clinice naţionale. 

Intervenţii 

Page 58: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

57

– Elaborarea  unor  ghiduri  clinice  naţionale  actualizate  ce  vor  acoperi  toate cauzele de mortalitate maternă. 

– Elaborarea  unor  ghiduri  clinice  naţionale  actualizate  pentru  planificare familială. 

– Elaborarea  unui  ghid  clinic  naţional  pentru  managementul  standardizat  a cazurilor  de  infertilitate  cu  competenţe  specifice  pe  nivele  de  asistenţă  medicală, incluzând asistenţa medicală primară şi de specialitate. 

A1/OG2/OS3.   Până  în anul 2015 70% din personalul medical  implicat  în  servicii pentru  sarcină  şi maternitate fără risc va avea certificat de absolvire a unei forme de educaţie profesională continuă în domeniul drepturilor pacienţilor, comunicare, specificităţi culturale şi de gen. 

Intervenţii – Formare 

A1/OG2/OS4.   Până în anul 2013 cel puţin 50% din maternităţi vor fi evaluate în funcţie de criteriul „spital  prietenos  pentru  mamă  şi  copil”  (bazat  pe  respectarea  indicaţiilor  din  ghidurile  clinice actualizate şi pe respectarea drepturilor pacientului), cu implicarea sectorului neguvernamental. 

Intervenţii – UNICEF 

A1/OG2/OS5.   Până în anul 2015 se va asigura accesul tinerilor la servicii de sănătate a reproducerii prietenoase. 

Intervenţii – Includerea  planificării  familiale  în  programul  naţional  de  promovare  a 

sănătăţii. – Informarea personalului medical privind reglementările în vigoare referitore la 

drepturile adolescenţilor  în contextul serviciilor de sănătate a reproducerii şi sexualităţii. 

– Promovarea susţinută  şi continuă a contracepţiei  în  toate unităţile medicale publice şi private. 

– Elaborarea  şi derularea unui program naţional de promovare a contracepţiei moderne. 

– Implicarea bibliotecilor comunale în educaţia pentru sănătatea reproducerii. A1/OG3.  Până în anul 2015 se va asigura un sistem de monitorizare pentru aplicarea legislaţiei, reglementărilor şi standardelor destinate asigurării serviciilor în domeniul sarcinii şi maternităţii fără risc. Obiective specifice A1/OG3/OS1.   Până  în  anul  2013  toate  instituţiile  medicale  îşi  vor  evalua  calitatea  serviciilor utilizând  un  mecanism  de  audit  clinic  al  standardelor  de  asistenţă  pre‐,  peri‐,  post‐natală  în conformitate cu recomandările cele mai recente ale OMS. 

Intervenţii –  – Monitorizarea respectării standardelor de bună practică privind  întreruperea 

la cerere a sarcinii. A1/OG1/OS2.   Până  în  2013  toate  autorităţile  medicale  cu  responsabilităţi  şi  unităţile  medicale acreditate vor respecta reglementările privind analiza şi raportarea cazurilor de mortalitate maternă. 

Intervenţii – Elaborarea şi punerea  în aplicare a unui mecanism de analiză confidenţială a 

cazurilor de deces matern în conformitate cu recomandările OMS. A1/OG3/OS1.   Până  în  anul  2015  fiecare  unitate medicală  acreditată  pentru  oferirea  de  servicii pentru sarcină şi maternitate fără risc va avea un sistem de control al calităţii serviciilor, ce va include un  instrument  de  evaluare  al  satisfacţiei  pacientelor  şi  un  reprezentant  al  unei  organizaţii  ce protejează drepturile pacienţilor. 

Page 59: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

58

Intervenţii – De completat 

A1/OG4.  Schimbarea comportamentelor populaţiei în domeniul SRS prin activităţi de BCC Obiective specifice A1/OG4/OS1.   Până  în  anul  2015  populaţia  va  avea  acces  la  programe  de  informare  şi  educare privind sarcina şi maternitatea fără risc, adaptate nevoilor. 

Intervenţii – Dezvoltarea  şi  implementarea  la nivel naţional a unui sistem de  informare  şi 

instruire a părinţilor, cu accent pe semnele de alarmă din sarcină care trebuie să conducă la solicitarea asistenţei medicale. 

A1/OG4/OS2.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  promovarea  eficientă  a  contracepţiei  la  toate nivelele. 

Intervenţii – Elaborarea  unei  curicule  standardizate  de  instruire  în  planificare  familială  a 

studenţilor la medicină. – Elaborarea  unui  program  de  educaţie  medicală  continuă  în  planificare 

familială pentru medici. A1/OG4/OS3.   Până  în anul 2015 se va asigura reducerea ratei sarcinilor nedorite  la adolescente  la XX sarcini la XX. 

Intervenţii – Crearea unei platforme online de informare pentru sănătatea reproducerii. – Monitorizarea implementării  – Definirea  unui  pachet minimal  de  informaţii  privind  sănătatea  reproducerii 

care să fie transmis prin şcoală. – Creşterea rolului cabinetului de planificare familială din capitala de  judeţ şi a 

Compartimentul de promovare a sănătăţii din DSPJ  în programul de educaţie pentru sănătatea reproducerii în şcoli coordonat de ISJ. 

– Îmbunătăţirea  formării  profesorilor  în  predarea  sănătăţii  reproducerii  prin introducerea unui modul de educaţie sexuală în facultăţile de pedagogie. 

A1/OG5.  De definit OG pentru prevenirea şi eliminarea avortului nesigur Obiective specifice A1/OG5/OS2.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  accesul  tuturor  femeilor  la  servicii  de  calitate  de întrerupere a sarcinii. 

Intervenţii – Dotarea  cu  aspiratoare  pentru  întreruperea  sarcinii  a  tuturor  unităţilor 

medicale publice şi private în care se efectuează această procedură. – Elaborarea  unui  program  de  educaţie medicală  continuă  pentru  instruirea 

medicilor şi asistentelor în tehnicile moderne de întrerupere a sarcinii. A1/OG5/OS3.   Până în anul 2015 se vor asigura servicii de contracepţie după întreruperea sarcinii. 

Intervenţii – Dezvoltarea  unui  program  naţional  de  consiliere  şi  contracepţie  după 

întreruperea sarcinii. – Finanţarea  de  către  CNAS  a  consilierii  contraceptive  şi  a  prescrierii  de 

contraceptive după întreruperea sarcinii. – Asigurarea  aprovizionării  continue  a  secţiilor  de  ginecologie  în  care  se 

efectuează procedura de întrerupere a sarcinii cu contraceptive pentru oferire gratuită. 

– Elaborarea şi derularea unui program naţional de  informare şi conştientizare despre avort. 

A1/OG6.  De definit obiectiv general pentru infecţia cu HIV şi SR 

Page 60: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

59

Obiective specifice A1/OG6/OS1.   Până  în anul 2015 se va asigura accesul nediscriminat al persoanelor HIV pozitive  la servicii  de  sănătate  a  reproducerii,  în  special  planificare  familială  şi  asistenţă  pre‐,  intra‐  şi  post‐natală. 

Intervenţii – Monitorizarea  respectării  dreptului  la  sănătate  a  reproducerii  pentru 

persoanele HIV pozitive. – Elaborarea  în  fiecare  secţie  de  obstetrică  de  protocoale  clinice  privind 

naşterea la gravidele HIV pozitive bazate pe ghidul clinic naţional. – Elaborarea  unui  ghid  clinic  privind  planificarea  familială  la  femeile  HIV 

pozitive. – Creşterea competenţelor personalului medical privind oferirea de  servicii de 

planificare  familială  si  asistenta  pre,  intra  si  post  natala  la  persoanele  HIV pozitive. 

Aria 2. Cancerele aparatului reproductiv România este pe primul loc din Europa în ceea ce priveste mortalitatea provocată de cancerul de col uterin.  În Romania, riscul de deces din cauza cancerului de col uterin este de 6,3 ori mai mare decât în  oricare  altăţară  din  Europa.    În  fiecare  an  se  depisteaza  peste  3.000  de  cazuri  noi,  40.000  de românce fiind diagnosticate cu acest tip de boală.   Descrierea situaţiei actuale.  Explicaţii de ce este prioritară această arie. A2/OG1.  De definit obiectiv general pentru politici/reglementări cancere Obiective specifice A2/OG1/OS1.   OS cancer de col 

Intervenţii – Consultat Fundaţia Renaşterea – Protecţie socială a grupurilor vulnerabile 

A2/OG1/OS2.   OS cancer de sân Intervenţii –  

A2/OG1/OS3.   OS cancere reproductive bărbaţi Intervenţii –  

A2/OG2.  Acces nediscriminatoriu la tratament cancere Obiective specifice A2/OG2/OS1.   Pânăîn  anul  2015  toate  administraţiile  publice  locale  vor  fi  implicate  activ  în elaborarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a mortalităţii materne. 

Intervenţii – Obligativitatea administraţiei locale locale de a sprijini activităţile de depistare 

preceoce şi sprijin pentru persoanlele afectate – Protecţie socială a grupurilor vulnerabile 

A2/OG2/OS2.   OS referitor la ghiduri şi protocoale. Intervenţii – Protocoale MM 

A2/OG2/OS3  OS referitor la sisteme de sănătate, inclusiv resurse umane Intervenţii – Organizarea  în  cadrul  tuturor  spitalelor  judeţene  în  ambulatoriu  a  unui 

serviciu specializat pentru depistarea/tratarea cancerului de sân. – Implicarea  DGASPC‐urilor  în  managementul  depistării  şi  trimiterii  cazurilor 

către specialişti? 

Page 61: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

60

– Sesiuni de Educaţie Medicală Continuă pentru medicii  specialişti, medicii de familie,  asistenţi  medicali,  asistenţi  comunitari,  mediatori  sanitari,  pentru depistarea precoce a cancerului de sân. 

– Formarea resurselor umane necesare interpretării testelor. A2/OG2/OS4  Sprijinirea  de  către  comunitate/administraţiile  locale  a  activităţilor  voluntare  care contribuie la depistarea precoce şi sprijinerea persoanelor afectate de cc reproductive. 

Intervenţii – Sprijinirea grupurilor de suport ale femeilor cu cancere de col sau sân. 

A2/OG3.   De definit OG monitorizare cancere Obiective specifice A3/OG3/OS1.   Până în anul 2015 xxx 

Intervenţii –  

A2/OG4.   BCC Obiective specifice A3/OG4/OS1.   Până în anul 2015 xxx 

Intervenţii – Organizarea unor caravane pentru recoltarea lamelor la nivel naţional. – Utilizarea cabinetelor de PF  în mediul urban pentru coordonarea campaniilor 

de depistare precoce a cancerului de col. – Programe  IEC  susţinute  pt  depistarea  cancerelor  reproductive  Promovarea 

unei „luni PAP” la nivel rural, cu implicarea DSP‐urilor. – Organizarea  unor  campanii de  conştientizare  şi  eliminare  a unor  tabu‐uri  şi 

educaţie pentru autoexaminare la bărbaţi. – Cooptarea mass‐media  într‐o  campanie  de  informare  şi  promovare  pentru 

pacienţi  în vederea programării  la examenele anuale de bilanţ  la medicul de familie. 

– Organizarea  campaniilor  de  conştientizare  la  nivel  naţional  („Breast  Self‐Awareness”) prin reţeaua Biblionet. 

– Activităţi de educaţie a publicului pentru autoexaminarea sânului. Aria 3. Infecţii cu transmitere sexuală, infecţia cu HIV/SIDA, sănătatea sexualităţii La  fel  ca  şi  sănătatea  reproducerii,  sănătatea  sexualităţii  este  definită  într‐un  mod  pozitiv  şi cuprinzător. Ea include libertatea faţă de constrângere, discriminare şi violenţă. Descrierea situaţiei actuale.  Explicatii de ce este prioritară această arie. A3/OG1.  De definit obiectiv general pentru politici/reglementări ITS/HIV Obiective specifice A3/OG1/OS1.   Până  în anul 2015 se va asigura colaborarea mai bună  între reţeaua de medicină de familie şi reţeaua de dermatovenerologie. 

Intervenţii – Clarificarea mecanismelor  de  referire  a  pacienţilor  cu  ITS  de  la medicul  de 

familie către reţeaua de dermatovenerologie. – Creşterea accesului la testarea pentru sifilis. 

A3/OG1/OS2.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  promovarea  eficientă  a  prevenirii  ITS  la  toate nivelele, cu focus pe persoane din grupuri vulnerabile, consumatori de droguri, victime ale traficului de persoane. 

Intervenţii – Îmbunătăţirea  modulului  de  prevenirii  a  ITS  din  cadrul  programului  de 

educaţie pentru sănătate în şcoală. – Promovarea susţinută  şi continuă a prevenirii  ITS  în  toate unităţile medicale 

publice şi private. 

Page 62: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

61

– Informarea grupurilor  ţintă asupra  cauzelor  infertilităţii,  inclusiv a  rolului pe care îl joacă ITS asupra fertilităţii. 

A3/OG2.  De definit OG sisteme sănătate şi HIV Notă:  Există  o  strategie  HIV,  această  strategie  îşi  propune  să  acopere  doar  sexualitatea  şi reproducerea persoanelor HIV+  (acoperită  in Aria1)  şi prevenirea  transmiterii  sexuale si verticale a infecţiei cu HIV (acoperită in Aria 3). Obiective specifice A3/OG2/OS1.   Până  în anul 2015 se va creşte capacitatea de depistare a  infecţiei cu HIV  la nivelul medicului de familie şi a medicului de planificare familială. 

Intervenţii – Apropierea/integrarea reţelei de planificare familială şi a reţelei HIV/SIDA. – Asigurarea  respectării  precauţiunilor  universale  prin  schimbarea 

comportamentelor medicilor şi asigurarea resurselor necesare. A3/OG2.  De definit OG monitorizareHIV 

Intervenţii – Verificarea implementării protocoalelor referitoare la precauţiunile universale 

şi monitorizarea respectării precauţiunilor universale. A3/OG2/OS1.   Clarificarea  reglementărilor  legale  care  să  permită  depistarea  rapidă  a  infecţiei  cu HIV şi a ITS la nivelul medicului de familie şi a medicului de planificare familială. 

Intervenţii – Elaborarea unui cadru legal şi practic care să permită medicului de familie (în 

special  în  mediul  rural)  recoltarea  sângelui  şi  efectuarea  testului  HIV  în cabinet. 

A3/OG2/OS2.   Până în anul 2015 se va asigura promovarea eficientă a prevenirii infecţiei cu HIV. Intervenţii – Îmbunătăţirea  modulului  de  prevenire  a  infecţiei  cu  HIV  din  cadrul 

programului de educaţie pentru sănătate în şcoală. – Promovarea susţinută şi continuă a prevenirii infecţiei cu HIV în toate unităţile 

medicale publice şi private. A3/OG3.  De definit OG pentru abuzul sexual Obiective specifice A3/OG3/OS1.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  intervenţia  integrată  în  reţea  în  cazurile  de  abuz sexual. 

Intervenţii – Înfiinţarea  unui  mecanism  de  coordonare  interministerial  în  scopul 

intervenţiei integrate în reţea în cazurile de abuz sexual. – Campanie de informare şi conştientizare a medicilor privind impactul violenţei 

sexuale asupra sănătăţii reproducerii. – Clarificarea  rolului medicului  de  familie  în  intervenţia  integrată  în  reţea  în 

cazurile de abuz sexual şi protejarea lui în cazul informării poliţiei. – Dezvoltarea capacităţii medicilor de familie pentru screening‐ul,  identificarea 

abuzului sexual, referirea către alte servicii şi intervenţia integrată în reţea în aceste cazuri prin cursuri de educaţie medicală continuă obligatorii. 

– Finanţarea de către CNAS a consilierii psihologice în caz de abuz sexual. A3/OG4.  De definit OG pentru sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă Obiective specifice A3/OG4/OS1.   Până în anul 2015 xxx 

Intervenţii – Promovarea drepturilor sexuale ale persoanelor vârstnice. 

Page 63: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

62

– Campanie  de  informare  şi  conştientizare  asupra  sănătăţii  sexuale  a vârstnicului, incluzând menopauza/andropauza, sănătatea perineului, etc. 

– Asigurarea accesului la servicii standardizate de calitate în domeniul sănătăţii sexuale a persoanelor vârstnice. 

– Elaborarea  unor  materiale  de  referinţă  pentru  sănătatea  sexuală  a vârstnicului. 

– Elaborarea  unui  ghid  clinic  naţional  pentru  managementul  standardizat  al problemelor  de  sănătate  sexuală  a  persoanelor  în  vârstă,  incluzând competenţele şi modalitatea de colaborare şi referire între medicul de familie şi  serviciile  specializate  de  urologie,  endocrinologie,  dermatovenerologie, psihologie, etc., precum şi managementul problemelor de sexualitate în cazul existenţei unei boli sau handicap. 

– Extinderea  competenţelor  cabinetelor  de  planificare  familială  în  domeniul sănătăţii sexuale a persoanelor vârstnice. 

Resurse Estimarea resurselor necesare implementării strategiei Identificarea nevoilor şi estimarea resurselor necesare implementării strategiei SRS se poate face prin mai multe modalităţi.   O metodă  de  estimare  a  resurselor  necesare  implementării  strategiei  SRS poate  fi  identificarea  nevoilor  acelor  intervenţii  din  programele  de  sănătate  prin  care  se implementează  diverse  obiective  strategice.    Această  abordare  conferă  o mai mare  specificitate modalităţii  de  estimare  şi  permite  diferenţierea  pe  fiecare  din  cele  trei  arii  prioritare  de  acţiune.  Resursele necesare  implementării  strategiei, prin prisma programelor naţionale de  sănătate, pot  fi grupate în trei mari categorii:  − resurse financiare directe pentru implementarea activităţilor;  − resurse umane specifice implementării pe fiecare din ariile prioritare şi  − resurse  tehnice  necesare  coordonării  între  diverse  componente,  elaborării  de  planuri  de 

operaţionalizare  specifice  (coerente  şi  eficiente)  şi  de  asigurare  a  calităţii  intervenţiilor (monitorizare şi evaluare; asistenţă tehnică punctuală; etc.).  

Implementarea strategiei prin intermediul Programului de Sănătate a Femeii şi Copilului are implicaţii atât  asupra MS  şi  a  alocării  bugetului  acestuia,  cât  şi  a  CNAS  şi  a  alocării  de  resurse  din  fondul asigurărilor  sociale de  sănătate.   Dacă  resursele  financiare pot  fi estimate prin prisma activităţilor prevăzute  în programele de sănătate, cele umane  şi tehnice nu pot  fi uşor previzionate, depinzând foarte mult de  stadiile operaţionale ale  implementării obiectivelor programelor, de necesităţile de acoperire geografică  şi de dezvoltarea pe verticală ale programelor.   Chiar  şi aşa, din  cele  trei arii prioritare de intervenţie, estimări cât mai aproape de adevăr se pot face numai pentru câteva din ele, pentru restul neexistând  încă o planificare pe termen  lung a activităţilor sau necesitând clarificarea modalităţilor de abordare în implementare şi finanţare.  Estimarea nevoilor/resurselor  financiare directe  implementării  strategiei SRS  include: procurare de echipamente specifice; procurare de medicamente şi materiale sanitare (inclusiv reactivi de laborator şi alte consumabile)  specifice programelor de SRS, activităţi de  formare pentru personalul medical mediu  şi  superior,  reparaţii  curente  şi  capitale,  implementarea  circuitelor  informaţionale,  etc.  Resursele  umane  şi  tehnice  suplimentare  pentru  implementarea  programelor  naţionale  trebuie identificate  periodic  (cel  mai  adesea  anual),  în  momentul  planificării  detaliate  a  intervenţiilor specifice,  prin  dialog  şi  coordonare  continuă  cu  instituţiile  private,  neguvernamentale  şi internaţionale.   O  importantă  nevoie  de  resurse  este  reprezentată  de  monitorizarea  şi  evaluarea  implementării strategiei  şi a programelor naţionale de sănătate.   Sunt necesare evaluări reale ale necesităţilor de schimbare  sau  întărire  ale  sistemului  informaţional  coordonat  de Direcţiile  de  Sănătate  Judeţene, implementarea  acestora  şi monitorizarea  atentă  a  calităţii datelor din  sistem.   De  asemenea  sunt necesare  resurse  tehnice  specifice  pentru  identificarea  acelor  domenii  şi  a momentului  necesar evaluării  prin  studii  populaţionale.    De  exemplu,  pentru  evaluarea  succesului  implementării 

Page 64: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

63

obiectivelor  strategiei este necesară  reluarea  în  cursul  anilor 2015/2016  a unui  Studiu Naţional  al Sănătăţii Reproducerii. De asemenea, coordonarea  tehnică  şi monitorizarea Programului de Sănătate a Femeii  şi Copilului efectuată  la  nivel  central  de  Unitatea  de Management  a  Programului  din  cadrul  Institutului  de Ocrotire  a Mamei  şi  Copilului  şi  la  nivel  judeţean  de  Comisiile  Judeţene  de  Sănătate  a  Femeii  şi Copilului necesită o susţinere financiară anuală. Asigurarea resurselor necesare implementării strategiei Este evident că asigurarea majorităţii resurselor financiare directe este responsabilitatea Guvernului.  Guvernul stabileşte ce măsuri sunt necesare şi prioritare pentru implementarea strategiei pentru SRS şi  furnizează  cea mai mare  parte  a  resurselor,  prin  alocare  sau  realocarea  de  resurse  în  cadrul sectorului  sanitar.    Prin  resurse  guvernamentale  trebuie  să  se  înţeleagă  nu  numai  aportul  direct financiar  al MS  pentru  implementarea  acestei  strategii,  ci  şi  contribuţia  al  altor ministere,  ca  de exemplu Ministerul  Educaţiei,  Cercetării,  Tineretului  şi  Sportului,  în  special  pentru  programele  de educaţie  pentru  tineret  sau Ministerul Administraţiei  şi  Internelor  pentru  programele  de  violenţă împotriva femeii. De asemenea, administraţia publică  locală poate contribui  la  finanţarea obiectivelor  strategiei prin identificarea resurselor locale pe diferite componente. Text despre integrarea sănătăţii în Fondul Social European 2014 – 2021.  În  condiţiile  reformei  sistemului  sanitar,  sectorul  guvernamental  nu  poate  asigura  întotdeauna resursele  umane  şi  tehnice  specifice  diverselor  obiective.  De  aceea,  contribuţia  organizaţiilor neguvernamentale şi al sectorului privat este important.  Organizaţiile neguvernamentale  reprezintă o  resursă extrem de  importantă pentru  implementarea strategiei SRS. Contribuţia acestora trebuie fructificată prin resursele umane necesare elaborării unor mecanisme  de  implementare  inovatoare,  inspirate  din  practica  de  teren  şi  cunoaşterea  nevoilor comunităţii,  care  se pot  adresa atât populaţiei  generale,  cât  şi  categoriilor populaţionale  cu nevoi speciale/defavorizate în domeniul SRS. O contribuţie importantă a ONG‐urilor este reprezentată şi de posibilitatea acestora de a asigura accesul  la anumite tipuri de servicii de SR pentru populaţii  ţintă, dificil  de  atins  prin  programele  guvernamentale,  servicii  de  calitate  şi  eficienţă  crescute.  Aceste servicii pot  fi oferite gratuit sau  la preţuri simbolice,  în condiţiile existenţei unui mecanism care să permită transferul de fonduri guvernamental‐neguvernamental. Beneficiind  de  flexibilitate mare  în  gestionarea  fondurilor,  ONG‐urile  active  în  domeniul  SRS  pot asigura  dezvoltarea  şi  implementare  unor  programe  scurte,  ţintite  pe  grupuri  populaţionale vulnerabile (chiar şi geografic) sau pot asigura mecanismele necesare complementarităţii fondurilor cu resurse proprii şi/sau comunitare. Capacitatea de reacţie rapidă, posibilitatea de transfer rapid a informaţiilor către  şi din comunitate, califică ONG‐urile ca un partener continuu  şi cu un  rol  foarte important în dialogul cu responsabilii guvernamentali în ceea ce priveşte identificarea priorităţilor de finanţare, a resurselor specifice existente şi a modalităţilor inovatoare şi eficiente de implementare, la nivel local şi naţional. Nu  în cele din urmă, sectorul neguvernamental reprezintă o resursă tehnică deosebită, care trebuie fructificată  în  implementarea  strategiei  SRS.  Prin  suportul  direct  şi  indirect  (mai  ales internaţional)primit  în  ultimii  20de  ani,  multe  din  ONG‐uri  şi‐au  dezvoltat  capacităţi  tehnice importante  în  diferite  domenii,  cum  ar  fi  identificarea  nevoilor  comunităţii  şi  planificarea  şi implementarea unor programe care să corespundă nevoilor comunitare. Sectorul  privat  a  devenit  un  furnizor  din  ce  în  ce mai  important  de  resurse.    Serviciile  private  se bazează  pe  plăţi  directe  şi  ar  trebui  acceptate  ca  parte  a  bazei  de  resurse  pentru  sănătatea reproducerii.  Sectorul  privat  este  important  pentru  că  poate  furniza  servicii  în  zone  accesibile  şi pentru o categorie populaţională majoritară.  Mecanism de implementare Guvernul României  este  principalul  responsabil pentru  implementarea  Strategiei Naţionale pentru Sănătatea Reproducerii şi Sexualităţii.  Ministerul Sănătăţii va avea rol de coordonare a implementării strategiei,  şi  un  rol  important  în  implementarea  ei,  prin  Direcţiile  de  Sănătate  Judeţene  şi  prin 

Page 65: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

64

instituţiile tehnice cheie, cum ar fi Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului, Institutul de Sănătate Publică şi altele.   Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului  şi Sportului  şi  structurile  sale  teritoriale  (Inspectoratele Şcolare  Judeţene)  au  un  rol  esenţial  deoarece  educaţia  reprezintă  cea  mai  importantă  arie  de colaborare pentru a susţine sănătatea reproducerii şi sexualităţii.  Aceasta asigură accesul la tineri cu programe preventive în perioada când sunt vulnerabili, dar şi receptivi la informaţii de calitate, care îi pot motiva  să  adopte  comportamente  sănătoase.    Este  important  ca  în  educaţia  SRS  nevoile  şi responsabilităţile  să  fie  abordate  atât  pentru  femei,  cât  şi  pentru  bărbaţi.    În  afara  sectorului educativ,  alte  sectoare  sociale  pot  fi  atrase  într‐un  parteneriat,  de  exemplu  Ministerul  Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,serviciile de asistenţă socială şi de consiliere psihologică, Poliţia, sistemul juridic, etc., care permit abordarea unor probleme ce nu pot avea soluţii limitate la sectorul sanitar, cum ar fi abuzul sexual. În condiţiile  în care, prin procesul de descentralizare, autorităţile  locale au un  rol din ce  în ce mai important  în  stabilirea  priorităţilor  locale  şi  în  rezolvarea  lor  prin  alocarea  resurselor  necesare, preluând treptat din ce în ce mai multe componente ale sănătăţii, rolul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al administraţiilor  locale este foarte  important.   Administraţia publică  locală va  juca un rol  din  ce  în  ce mai  important  în mobilizarea  comunităţii  locale  şi  identificarea  resurselor  locale complementare necesare punerii în aplicare a acestei strategii. Medicul  de  familie,  plasat  în  centrul  reformelor  sanitare  din  România,  reprezintă  un  partener important pentru  furnizarea  serviciilor de  SRS  şi  trebuie, prin urmare,  sprijinit pentru  îndeplinirea acestui  rol.    Extinderea  serviciilor  de  SRS  la  nivelul  asistenţei  primare  poate  contribui  decisiv  la acoperirea nevoilor în acest domeniu al populaţiei din mediul rural şi a celei din grupuri defavorizate. Unităţile medicale ambulatorii, cum ar fi cabinetele de planificare familială, cabinetele medicilor de diferite  specialităţi  relevante  furnizării  serviciilor  de  SRS  (obstetrică  şi  ginecologie,  dermato‐venerologie, urologie, andrologie, boli infecţioase, etc.) au un rol important în implementarea acestei strategii. De  asemenea,  pentru  supravegherea  stării  de  sănătate  a  populaţiei  vor  avea  un  rol  important asistentele medicale  comunitare  şi mediatorii  rromi,  care  urmează  să  aibă  ca  atribuţie  principală depistarea cazurilor medicale în rândul populaţiei defavorizate, fiind interfaţa, persoana de legătură între  serviciile medicale  şi  cele  sociale  la  nivelul  comunităţii.   Alocarea  prioritară  a  resurselor  din sectorul medical terţiar către sectorul ambulatoriu şi primar reprezintă un element important pentru transpunerea în practică a furnizării serviciilor de SRS.   Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are un rol cheie în rambursarea cheltuielilor pentru îngrijirea medicală prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, pe baza contractelor între casele de asigurări de sănătate  şi  furnizorii de servicii din sistemul medical primar, ambulatoriu  şi spitalicesc,  în  limite clar stabilite pentru fiecare tip de serviciu medical, stabilite prin contractul cadru. Alături  de  instituţiile  de  mai  sus,  alte  organizaţii/instituţii  naţionale,  în  special  organizaţiile neguvernamentale,  au  roluri  importante  în  implementare  la  nivel  naţional  sau  local,  având multă experienţă  în  lucrul  direct  cu  populaţia,  în  special  cu  grupuri  vulnerabile,  marginalizate  sau  cu comportamente  la  risc,cât  şi  abilitatea  de  a  răspunde  rapid  nevoilor  populaţiei  deservite.    De asemenea, organizaţiile neguvernamentale au dezvoltat competenţe tehnice şi manageriale care pot fi utilizate, şi Ministerul Sănătăţii va promova parteneriate cu ele în domeniile lor de expertiză.   Organizaţiile profesionale ale personalului din  sănătate,  cum ar  fi Colegiul Medicilor din România, Societatea  Română  de  Obstetrică  şi  Ginecologie,  Ordinul  Asistenţilor  Medicali  şi  Moaşelor  din România, Asociaţia Moaşelor şi altele vor contribui la implementarea strategiei.   Sectorul  privat  în  plină  dezvoltare  asigură  varietate  serviciilor  oferite  populaţiei  şi  încurajează stabilirea mecanismelor de piaţă şi în sectorul sanitar.  Sectorul public este responsabil de controlul calităţii  serviciilor oferite de  către acest  sector.    Fonduri din acest  sector  se pot utiliza,  în  condiţii etice, pentru realizarea în special a campaniilor de CSC.   

Page 66: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

65

Monitorizare şi evaluare Procesul de monitorizare şi evaluare constituie un element esenţial în urmărirea modului în care sunt atinse obiectivele  incluse  în  strategie.   La diferitele nivele de monitorizare  şi evaluare vor  fi necesare diferite tipuri de informaţii şi surse de informaţii.  Astfel, măsurarea resurselor, proceselor şi a rezultatelor se  va  baza  în  principal  pe  informaţii  ce  ţin  de  programele  de  sănătate  a  reproducerii,  în  timp  ce monitorizarea efectelor şi a impactului asupra populaţiei se va face pe baza unor date şi indicatori cu bază populaţională, alternative mai costisitoare.   În conformitate cu recomandările OMS,  în setul cuprinzator de  indicatori ce pot servi  la monitorizarea  şi evaluarea  programelor  de  sănătate,  exista  indicatori  ce  ţin  de  politicile  de  sănătate,  socio‐economici, indicatori privind furnizarea de servicii de  îngrijire şi  indicatori ai stării de sănătate.   România s‐a aliniat  la clasificările  acceptate de OMS  şi  la  sistemul de  indicatori  folosiţi  în domeniul  sănătăţii  reproducerii  şi  a sexualităţii. Pentru monitorizarea şi evaluarea strategiei, din  lista scurtă a  indicatorilor recomandaţi de OMS au fost selectaţi  indicatorii relevanţi şi fezabili pentru România,  la care s‐au adăugat  indicatori  în uz pe plan  internaţional  şi naţional selectaţi  în  funcţie de particularităţile strategiei României.    Indicatorii cheie de monitorizare  şi evaluare a strategiei, grupaţi pe ariile prioritare din strategie pe care ei  le acoperă, sunt incluşi în tabelul următor.   De organizat o întâlnire grup de lucru specifică pe indicatori. Indicator  Definiţie operatională  Valoare 

de referinţă (an) 

Valoare ţintă (2015) 

Modalitate de culegere a datelor 

SARCINA  SI MATERNITATEA  FARA RISC 

       

Planificare familială         Prevalenţa  utilizării contracepţiei moderne  

Procentul  femeilor  de  varsta reproductiva  (15‐44  ani)  care folosesc  sau  al  caror  partener foloseste  metode  moderne  de contraceptie  la  un  anumit moment in timp 

     

Prevalenţa  utilizării contracepţiei traditionale  

Procentul  femeilor  de  varsta reproductive  (15‐44  ani)  care folosesc  sau  al  caror  partener foloseste  metode  traditionale  de contraceptie  la  un  anumit moment in timp 

     

Program  coerent  de contraceptie gratuita 

Existenta  unui  program  coerent de contraceptie gratuita 

     

Procent  unitati  asistenta medicala  primara  care ofera  servicii  de planificare familiala 

Procentul de unităţi medicale care ofera  servicii  de  planificare familiara  din  total  unitati  de asistenţă  medicala  primară, inclusiv  cabinetele  de  planificare familiara 

     

Avort  şi  servicii  pentru întreruperea sarcinii 

       

Rata avorturilor la cerere   Numarul avorturilor  la  cerere per 1.000 femei 15‐49 ani 

     

Numar avorturi provocate  Numar total avorturi provocate       

Page 67: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

66

(ilegale) Mortalitate materna  prin avort   

Numar decese materne prin avort la 100.000 născuţi vii 

     

Maternitate fara risc         Servicii  medicale  de ingrijire prenatala 

Numarul  gravidelor  luate  in evidenta per nascuti vii sau morti 

     

Mortalitate materna   Numar decese materne la 100.000 născuţi vii 

     

Procentul  nasterilor asistate  de  personal medical calificat 

Procentul  nasterilor  asistate  in unitati  sanitare  din  total  nasteri (nascuti vii si morti) 

     

Sanatatea  reproducerii si sexualitatii la adolescenţi şi tineri 

       

Rata sarcinilor nedorite la adolescente  

Numarul  raportat  de  sarcini nedorite la adolescente 15‐19 ani, ultima  sarcina  survenita  in ultimii 4  ani)    din  total  adolescente chestionate  care  au  raportat  o sarcina in aceasta perioada 

     

Incidenta  sifilisului  la adolescenti 

Numarul  de  cazuri  noi  de  sifilis diagnosticate  la  grupa  de  varsta 15‐19  ani  din  total  populatie  din grupa de varsta respectiva 

     

Incidenta  sifilisului  la tineri 

Numarul  de  cazuri  noi  de  sifilis diagnosticate  la grupele de varsta 20‐24  ani  din  total  populatie  din grupa de varsta respectiva 

     

CANCERELE  APARATULUI REPRODUCTIV 

       

Diagnosticul  precoce  si managementul cancerului genito‐mamar 

       

Examen  citologic  vaginal in ultimii 2‐3 ani  la  femei de varsta reproductiva 

Procent  femei  15‐44  ani  active sexual care au raportat ca au avut cel putin un  test  citologic  vaginal in  ultimii  2‐3  ani  din  total  femei 15‐44 an active sexual chestionate 

     

Depistare  precoce  a cancerului de col uterin 

Procent  cazuri  nou  diagnosticate cu cancer de col uterin in stadiul 0 sau I din total cazuri noi de cancer de col 

     

SĂNĂTATEA SEXUALĂ         Abuzul sexual         Servicii  medicale disponibile  in  fiecare judet 

Servicii  medicale  de  specialitate disponibile  in fiecare  judet pentru victimele  violentei  domestice  si sexuale. 

     

Prevenirea  şi managementul  ITS, HIV/SIDA 

       

Page 68: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

67

Procent  gravide  HIV pozitive 

Numar  gravide  HIV  pozitive  per total gravide testat 

     

ACTIVITĂŢI TRANSVERSALE  ÎN CADRUL STRATEGIEI SRS 

       

Programe  de  formare  in domeniul SRS 

Existenta  unor  programe nationale  coerente de  formare  in domeniul SRS  

     

Standarde  si  protocoale de  buna  practica medicala in SRS 

Dezvoltarea  si  implementarea unor  standarde  si  protocoale  de buna  practica  in  domeniile prioritare SRS 

     

Campanii  anuale nationale de CSC  in ariile SRS 

Dezvoltarea  si  implementarea unor  campanii  nationale  CSC  in domeniile prioritare ale SRS 

     

Sistem de management al informatiei 

Dezvoltarea  si  implementarea unui  sistem  corespunzator  de management  al  informatiei  in domeniile prioritare ale SRS 

     

  

Page 69: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

68

Instituţii participante la elaborarea strategiei Senatul  Tudor Udriştoiu   Cristina Dumitrescu Ministerul Sănătăţii  Cristian‐Anton Irimie   Iudit Deme    Mihaela Bardoş   Cristina Berteanu   Carmen Şotângă   Maria Varga   Anca Teodora Constantin   Petronela Stoian   Costin Iliuţă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului  Daniela Călugăru Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului “Dr. Alfred Russescu”  Alin Stănescu   Stativă Ecaterina   Claudia Şai Institutul Naţional de Sănătate Publică  Mihaela Antal Comisia de Medicină de Familie a Ministerului Sănătăţii  Matei Dumitru Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România  Gabriel Bănceanu DGASPC sector 1  Claudia Necula DGASPC sector 2  Iuliana Burcea Colegiul Medicilor din România  Vlad Tica Centrul Român HIV/SIDA  Mioara Predescu Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie “Prof. Panait Sârbu”  Adriana Constantin Asociaţia de Planificare Familială din România  Cristiana Bârlădeanu Asociaţia de Planificare Familială din România  Cristina Kreutzer Forna Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti  Cristian Sever Oana Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti  Ileana Anca Efrim Centrul Naţional de Educaţie Continuă a Medicilor şi Farmaciştilor  Lavinia Nanu Active Center  Vania Limban Asociaţia Mame pentru Mame  Ana Măiţă Asociaţia Mame pentru Mame  Raluca Babota Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală  Borbala Koo Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice  Florin Buhuceanu   Iustina Ionescu Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate  Dana Fărcăşanu   Cornelia Matic Tineri pentru Tineri  Mihai Diaconiuc ACCEPT  Irina Niţă Federaţia Organizaţiilor Naţionale pentru Protecţia Copilului  Daniela Gheorghe Romani CRISS  Nicoleta Biţu Alianţa Civică a Romilor din România  Iulian Stoian Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA.  Iulian Petre Centrul pentru Jurnalism Independent  Cristina Lupu Marie Stopes International  Cornelia Francisc Societatea de Analize Feministe AnA  Daniela Drăghici Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti  Anca Simioniuc Ambasada Franţei  Marie‐Colette Lalire UNICEF  Anemona Muntean UNFPA  Sandra Pralong UNFPA  Ana Lucia Derumeaux OMS  Victor Olsavszky 

Page 70: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

69

OMS  Cassandra Butu Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii  Mihai Horga  

Page 71: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

70

Obiective generale şi specifice (secţiune temporară, va fi ştearsă în documentul final)  A1/OG1.  Până în anul 2013 se va asigura un cadru de reglementare coerent şi armonizat în ceea 

ce priveşte sarcina şi maternitatea fără risc A1/OG1/OS1.   Pana  în anul 2013  se va asigura armonizarea  şi completarea cadrului de 

reglementare cu impact asupra prevenirii mortalităţii materne, servicii de planificare familială si întreruperea la cerere a sarcinii. 

A1/OG1/OS2.   Până în anul 2015 toate administraţiile publice locale vor fi implicate activ în elaborarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a mortalităţii materne si asigurării accesului populaţiei  la  servicii de calitate  in domeniul  sănătăţii reproducerii si sexualităţii. 

A1/OG2.  Până  în  anul  2015  toate  femeile  şi  cuplurile  vor  avea  acces  la  servicii  de  calitate  în domeniul sarcinii şi maternităţii fără risc,  inclusiv persoane aparţinând unor grupuri cu nevoi speciale precum tinerii, persoanele HIV pozitive. A1/OG2/OS1.   Pana in anul 2015 fiecare comunitate locală va asigura servicii de asistenţă 

primară  de  calitate  pentru  sarcina  şi  maternitatea  fără  risc,  incluzând asistenţa pre‐şi post‐natală, planificarea familială, infertilitate. 

A1/OG1/OS2.   Pana  în  anul  2014  toate  unităţile  care  acordă  servicii  SRS  vor  respecta protocoalele proprii elaborate pe baza ghidurilor clinice naţionale. 

A1/OG2/OS3.   Până  în anul 2015 70% din personalul medical  implicat  în servicii pentru sarcină şi maternitate fără risc va avea certificat de absolvire a unei forme de  educaţie  profesională  continuă  în  domeniul  drepturilor  pacienţilor, comunicare, specificităţi culturale şi de gen. 

A1/OG2/OS4.   Până  în anul 2013 cel puţin 50% din maternităţi vor fi evaluate  în funcţie de criteriul „spital prietenos pentru mamă şi copil” (bazat pe respectarea indicaţiilor  din  ghidurile  clinice  actualizate  şi  pe  respectarea  drepturilor pacientului), cu implicarea sectorului neguvernamental. 

A1/OG2/OS5.   Până  în anul 2015 se va asigura accesul tinerilor  la servicii de sănătate a reproducerii prietenoase. 

A1/OG3.  Până  în anul 2015 se va asigura un sistem de monitorizare pentru aplicarea  legislaţiei, reglementărilor  şi  standardelor  destinate  asigurării  serviciilor  în  domeniul  sarcinii  şi maternităţii fără risc. A1/OG3/OS1.   Până  în  anul  2013  toate  instituţiile  medicale  îşi  vor  evalua  calitatea 

serviciilor  utilizând  un  mecanism  de  audit  clinic  al  standardelor  de asistenţă  pre‐,  peri‐,  post‐natală  în  conformitate  cu  recomandările  cele mai recente ale OMS. 

A1/OG1/OS2.   Până  în  2013  toate  autorităţile medicale  cu  responsabilităţi  şi  unităţile medicale  acreditate  vor  respecta  reglementările  privind  analiza  şi raportarea cazurilor de mortalitate maternă. 

A1/OG3/OS1.   Până  în anul 2015  fiecare unitate medicală acreditată pentru oferirea de servicii pentru sarcină şi maternitate fără risc va avea un sistem de control al calităţii serviciilor, ce va include un instrument de evaluare al satisfacţiei pacientelor şi un reprezentant al unei organizaţii ce protejează drepturile pacienţilor. 

A1/OG4.  Schimbarea comportamentelor populaţiei în domeniul SRS prin activităţi de BCC A1/OG4/OS1.   Până  în anul 2015 populaţia  va avea acces  la programe de  informare  şi 

educare privind sarcina şi maternitatea fără risc, adaptate nevoilor. A1/OG4/OS2.   Până  în anul 2015  se va asigura promovarea eficientă a  contracepţiei  la 

toate nivelele. A1/OG4/OS3.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  reducerea  ratei  sarcinilor  nedorite  la 

adolescente la XX sarcini la XX. 

Page 72: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

71

A1/OG5.  De definit OG pentru prevenirea şi eliminarea avortului nesigur A1/OG5/OS2.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  accesul  tuturor  femeilor  la  servicii  de 

calitate de întrerupere a sarcinii. A1/OG5/OS3.   Până  în  anul  2015  se  vor  asigura  servicii  de  contracepţie  după 

întreruperea sarcinii. A1/OG6.  De definit obiectiv general pentru infecţia cu HIV şi SR 

A1/OG6/OS1.   Până  în anul 2015 se va asigura accesul nediscriminat al persoanelor HIV pozitive  la  servicii  de  sănătate  a  reproducerii,  în  special  planificare familială şi asistenţă pre‐, intra‐ şi post‐natală. 

A2/OG1.  De definit obiectiv general pentru politici/reglementări cancere A2/OG1/OS1.   OS cancer de col A2/OG1/OS2.   OS cancer de sân A2/OG1/OS3.   OS cancere reproductive bărbaţi 

A2/OG2.  Acces nediscriminatoriu la tratament cancere A2/OG2/OS1.   Pânăîn anul 2015 toate administraţiile publice locale vor fi implicate activ 

în elaborarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a mortalităţii materne. A2/OG2/OS2.   OS referitor la ghiduri şi protocoale. A2/OG2/OS3  OS referitor la sisteme de sănătate, inclusiv resurse umane A2/OG2/OS4  Sprijinirea  de  către  comunitate/administraţiile  locale  a  activităţilor 

voluntare care contribuie  la depistarea precoce şi sprijinerea persoanelor afectate de cc reproductive. 

A2/OG3.   De definit OG monitorizare cancere A3/OG3/OS1.   Până în anul 2015 xxx 

A2/OG4.   BCC A3/OG4/OS1.   Până în anul 2015 xxx 

A3/OG1.  De definit obiectiv general pentru politici/reglementări ITS/HIV A3/OG1/OS1.   Până  în  anul 2015  se  va asigura  colaborarea mai bună  între  reţeaua de 

medicină de familie şi reţeaua de dermatovenerologie. A3/OG1/OS2.   Până  în anul 2015  se va asigura promovarea eficientă a prevenirii  ITS  la 

toate nivelele, cu focus pe persoane din grupuri vulnerabile, consumatori de droguri, victime ale traficului de persoane. 

A3/OG2.  De definit OG sisteme sănătate şi HIV A3/OG2/OS1.   Până în anul 2015 se va creşte capacitatea de depistare a infecţiei cu HIV 

la nivelul medicului de familie şi a medicului de planificare familială. A3/OG2.  De definit OG monitorizareHIV 

A3/OG2/OS1.   Clarificarea  reglementărilor  legale  care  să  permită  depistarea  rapidă  a infecţiei  cu HIV  şi a  ITS  la nivelul medicului de  familie  şi a medicului de planificare familială. 

A3/OG2/OS2.   Până în anul 2015 se va asigura promovarea eficientă a prevenirii infecţiei cu HIV. 

A3/OG3.  De definit OG pentru abuzul sexual A3/OG3/OS1.   Până în anul 2015 se va asigura intervenţia integrată în reţea în cazurile de 

abuz sexual. A3/OG4.  De definit OG pentru sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă 

A3/OG4/OS1.   Până în anul 2015 xxx  

Page 73: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

72

Obiective generale OG1.   Până  în anul 2013 se va asigura un cadru de  reglementare coerent  şi armonizat  in ceea ce 

priveste sarcina si maternitatea fara risc. OG2.   Până în anul 2015 toate femeile si cuplurile vor avea acces la servicii de calitate în domeniul 

sarcinii  şi maternităţii  fără risc,  inclusiv persoane aparţinând unor grupuri cu nevoi speciale precum tinerii, persoanele HIV pozitive. 

OG3.   Până  în  anul  2015  se  va  asigura  un  sistem  de  monitorizare  pentru  aplicarea  legislaţiei, reglementărilor  şi  standardelor  destinate  asigurării  serviciilor  în  domeniul  sarcinii  şi maternităţii fără risc. 

OG4.   Pana in anul 2015 populaţia va beneficia de programe de informare şi educare privind sarcina şi maternitatea fără risc, adaptate nevoilor specifice. 

OG5.   OG referitor la avort în condiţii de siguranţă OG6.  OG referitor la infertilitate 

Page 74: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo

73

OG / OS / Intervenţii parcate – Reînfiinţarea caselor de naştere ca instituţii medicale primare necesare pentru 

sporirea  accesibilităţii  la  analizele  prenatale,  identificarea  preliminară  a sarcinilor cu  risc, asistarea naşterii normale  şi direcţionarea sarcinilor cu  risc către  instituţiile medicale corespunzătoare.   Rămâne de discutat polul optim de  administrare  (administraţia  locală  sau ministerul)  şi  criteriile minime  de viabilitate.Îşi asumă MS reînfiinţarea caselor de naştere??? 

  

 

Page 75: Fenomenul Intreruperilor Sarcinilor Nedo