FENOMENUL DE AUTOEPURARE A APELOR UZATE.

download FENOMENUL DE AUTOEPURARE A APELOR UZATE.

of 23

description

Atestat absolvire nivel 3

Transcript of FENOMENUL DE AUTOEPURARE A APELOR UZATE.

S-a aratat ca o prima categorie de apa uzata provine dine incarcarea apei din natura cu mteriale si substante care ii modifica indicatorii de calitate, o polueaza

LICEUL TEHNOLOGIC CONSTANTIN BRNCUIScoala Postliceala

Examen de obtinere a COMPETENTELOR PROFESIONALE nivel 3 AVANSAT

FILIERA: TEHNOLOGICA

PROFIL: RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI

CALIFICAREA: TEHNICIAN ECOLOG I PROTECIA CALITII MEDIULUIPROIECTTEMA: PROCEDEE DE TRATARE A APEI PRIN COAGULARE CANDIDAT: INDRUMATOR DE PROIECT JIANU DORIS GEORGIANA PROF. PESCARU MARIANA

Clasa: II A2013

CUPRINS1. ARGUMENT.....4 1.1. Apa...................................4

1.2 Clasificarea resurselor de apa.............................5

1.3 Importanta apei pentru viata................................51.4. Intrebuintarile apei... ..............................6

2. PROCEDEE DE TRATAREA APEI PRIN COAGULARE......................7

2.1. Epurarea apelor......7

2.1.1. Epurarea mecanica.....8

2.1.2. Epurarea chimica....9

2.1.3. Epurarea biologica....10

2.2. Coagulanti....................11

2.2.1. Coagularea suspensiilor din apa .....13

2.2.2. Sedimentarea cu adaos de agenti de coagulare sau

de floculare...............................................................................13

2.3 Constructii si instalatii pentru coagularea suspensiilor

din apa.. ....14

3. NORME DE PROTECTIA MUNCII SPECIFICE EXPLOATARII STATIILOR DE TRATARE A APEI.........................................................18 4. CONCLUZII..................................................................................................20

5. BIBLIOGRAFIE............................................................................................22

1. ARGUMENT1.1. ApaApa este foarte mult raspandita in natura, in toate trei straturile de agregare, sub forma de gaz sau vapori de apa - ceata, aburi si nori - in atmosfera, sub forma lichida in rauri, mlastini, lacuri, mari sau oceane si sub forma solida sau gheata. Ea acopera mai mult de 70% din suprafata pamantului atat lichida cat si solida fiind necesara vietii de pe pamant si constituie o mare parte a lucrurilor vii.

Apa naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.

Multe secole apa a fost considerata ca un element.

In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice.

In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.

In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen.

Figura 1 : Molecula de apa1.2 Clasificarea resurselor de apa

Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).

Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape minerale.

Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2), alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri alcaline), feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalent).

Apele din rauri au o compozitie variabila. Sunt in general slab mineralizate.

Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. Marile interioare au concentratii in saruri, fie mai mari (Marea Mediterana), fie mai mici (Marea Neagra- in special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. In cazul Marii Moarte, concentratia de saruri este atat de mare incat viata nu poate exista.1.3 Importanta apei pentru viataApa are un rol esential in intretinerea vietii. Fara apa nu ar putea exista viata. In organism apa intra in compozitia organelor, tesuturilor si lichidelor biologice. Ea dizolva si transporta substantele asimilate si dezasimilate; mentine constanta concentratia sarurilor in organism si, evaporandu-se pe suprafata corpului, ia parte la reglarea temperaturii.Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante si are o deosebita importanta in procesul de fotosinteza.

Apa Potabila se deosebeste de apa distilata. In conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabila trebuie:

Sa fie limpede, incolora, fara miros sau gust deosebit;

Sa aiba temperatura cuprinsa intre 70 si 150C si sa nu varieze mult in timpul anului;

Sa nu contina materii straine in suspensie sau germeni patogeni;

Sa contina aer si CO2 in solutie;

Substantele dizolvate raportate la un litru trebuie sa se incadreze intre anumite limite;

Sa nu contina azotiti sau sulfuri, saruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu exceptia micilor cantitati de Fe, Al, Mn.;

Sa nu contina NH3 sau fosfati care pot proveni prin contaminarea apei cu substante organice in putrefactii si nici metan.1.4 Intrebuintarile apeiApa se intrebuinteaza la:

Prepararea solutiilor, fiind cel mai cunoscut solvent;

Obtinerea oxigenului si hidrogenului prin electroliza; Prepararea celor mai importanti acizi anorganici; Producerea energiei electrice; Spalat, albit, colorat.2. PROCEDEE DE TRATAREA APEI PRIN COAGULARE2.1. Epurarea apelorEpurarea apei reprezinta o succesiune de procedee tehnologice prin care sunt retinute, neutralizate si indepartate elementele impurificatoare din apa de canalizare.Epurarea apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii succesive:

Retinerea si/sau transformarea substantelor nocive in produsi nenocivi ;

prelucrarea substantelor rezultate sub diverse forme (namoluri, emulsii, spume, etc.). S-a aratat ca o prima categorie de apa uzata provine dine incarcarea apei din natura cu mteriale si substante care ii modifica indicatorii de calitate, o polueaza. De asemenea, apa se incarca cu materii poluante, devenind uzata prin utilizarea ei de catre om, in cele mai diverse scopuri practice, prin contactul apelor meteorice (ploaie, zapada) cu produse ale activitatii umane, care se gasesc in aer si pe sol.

In acest caz intrucat domeniile de folosire a apei imbraca cele mai diverse forme (apa potabila, alimentarea cu apa a industriei, alimentarea cu apa a agriculturii, piscicultura, scopuri urbanistice si de agrement), posibilitatiile de poluare a acesteia sunt foarte mari.

Cantitatile cele mai mari de ape uzate provin din unitatile industriale. Astfel, pentru obtinerea unei tone de hartie rezulta circa 100-200 m3 apa uzata; pentru o tona de cauciuc, 150 de m3; pentru prelucrarea unei tone de fructe rezulta circa 10-20 m3 apa uzata. Dar si apa uzata care provine din consumul casnic (apa menajera) este in cantitate destul de mare. Astfel, s-a inregistrat, pentru un cartier neindustrializat din Bucuresti, un debit de consum de circa 0.35 m3/locuitor pe zi.

In primul caz, apele meteorice dizolva diverse gaze toxice din aer (oxid de sulf, azot, amoniac etc.) sau see incarca cu pulberi ce contin oxizi metalici, gudroane, sau alte substante. Apele de ploaie sunt cele rezultate din topirea zapezilor se pot impurifica in timpul siroirii lor la suprafata solului, ca urmare a contactului cu diversele produse ale activitatii umane (deseuri menajere, industriale, pesticide, ingrasaminte etc.).Procesul de poluare a apelor are o influenta nefavorabila asupra tuturor folosintelor acestora.

Pana la un anumit nivel, receptorii au o capacitate naturala de autoepurare.

In prezent, intensitatea proceselor de poluare a depasit cu mult capacitatea naturala de autoepurate a cursurilor de apa, fiind necesara interventia omului pentru prevenirea si combaterea acestor procese. Prevenirea se face mai ales prin masuri de supraveghere si control, iar combaterea poluarii se realizeaza prin constructii, instalatii, echipamente etc., prin asa-numitele statii de epurare a apelor.Epurarea apelor uzate reprezinta ansamblu de masuti su procese prin care impuritatile de natura chimica (minerala si organica) sau bacteriologica, continute in apele uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel incat aceste ape sa nu mai dauneze receptorului in care se evacueaza si sa nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia

Procesele de epurare sunt, in mare masura, asemanatoare cu cele care au loc in timpul autoepurarii, numai ca sunt dirijate de catre om si se desfasoara cu o viteza mult mai mare. Instalatiile de epurare sunt realizate tocmai in scopul intensificari si favorizarii proceselor care se desfasoara in timpul autoepurarii.Procesele de epurare sunt de natura fizico-mecanice, chimica si biologica. In urma aplicarii acestor procese rezulta ca principale produse urmatoarele:

Apele epurate (efluentul epurat) care sunt evacuate in recptor sau pot fi valorificate pentru irigatii sau alte folosinte;

Namoluri care sunt indepartate din statie si valorificate.

Epurarea apelor uzate cuprinde, deci, uramtaorele doua mari grupe de operatii succesive:

Retinere si/sau transformarea substantelor nocive in produsi nenocivi; Preluarea substanetelor rezultate din prima operatie sub duverse forme (namol, emulsie, spume etc.).

Procedeele de epurare a apelor uzate, denumite dupa procesele pe care se bazeaza sunt:

Procedee mecanice in care procesele de epurare sunt de natura fizica;

Procedee chimice in care procesel de epurare sunt de natura fizico-chimica;

Procedee biologice in care procesele de epurare sunt atat de natura fizica cat si de natura biochimica.

2.1.1. Epurarea mecanica

Metodele de epurare mecanica asigura eliminarea din apele uzate a corpurilor mari vehiculate de acestea, a impuritatilor care se depun si a celor care plutesc sau pot fi aduse in ssare de plutire. Metoda este larg folosita ca epurare prealabila sau ca epurare unica (finala), in functie de gradul de epurare necesar, dupa cum trebuie sa fie urmata sau nu de alte trepte de epurare.

In treapta de epurare mecanica se retin suspensiile grosiere si cele fine. Pentru retinerea lor se utilizeaza gratarele, sitele, separatoarele de grasimi, deznisipatoarele si decantoarele.2.1.2. Epurarea chimica

Este mai cunoscuta sub numele de epurare mecano-chimica, deoarece este precedata, in cele mai multe cazuri, de instalatiile de epurare mecanica, prezentate anterior.

Epurarea mecano-chimica se realizeaza intr-un ansamblu de constructii care cuprind:

Constructii pentru prepararea, dozarea si introducerea reactivilor de coagulare in apa de tratat;

Instalatii de amestec reactivi;

Decantoare.

In cadrul epurarii mecano-chimice se foloseste reactivi pentru indepartarea prin coagulare si floculare a materialelor fiin dispersate si a celor coloidale.

Prin procesele chimice de epurare, poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat, precipitate insolubile, gaze, care pot fi stipale sau care au o activitate nociva mai redusa.

a) neutralizarea este un proces prin care pH-ul unei solutii uzate este reglat prin adaos de acizi sau baze.

b) oxidarea si reducerea

Scopul oxidarii este de a converti compusii chimici nedoriti in altii mai putin nocivi . Reducerea consta in transformarea unor poluanti cu caracter oxidant in substante inofensive care pot fi usor epurate. c) precipitarea este un proces de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele reziduale in produsi insolubili.

d) coagularea si floculareae) schimbul ionic

Figura 2 : Schema pentru epurarea chimicaSchimbatorii de ioni se utilizeaza mai ales pentru dedurizarea apelor, folosind cationati in forma sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorura de sodium.

Folosirea schimbatorilor de ioni este o solutie mai scumpa.2.1.3. Epurarea biologica

Epurarea biologica este procesul tehnologic prin care impuritatile organice din apele uzate sunt transformate, de catre o cultura de microorganisme, in produsi de degradare inofensivi (CO2, H2O, alte produse) si in masa celulara

noua(biomasa).

Epuraea apelor reziduale prin procese biologice poate fi :

Epurarea biologica aeroba

Epurarea biologica anaeroba2.2. Coagulanti Sulfat feros

Clorura ferica

Oxid de calciu

Coagulantii cei mai des folositi sunt sarurile de fier si cele de aluminiu. Sarurile de fier folosite sunt:

Sulfatul feros [FeSO4*7H2O] sub forma de cristale granule si pulbere; Clorura ferica [FeCl3] sub forma de solutie, cristale si pudra;

Sulfatul feric [Fe(S04)3*2H2O] sub forma de granule, cristale si pulbere.

Dintre sarurile de aluminiu, cel mai des folosit este sulfatul de aluminiu, Al2(SO4)3*18H2O sub forma de bulgari, placi si pudra.

In tara noastra,printre coagulantii folositi trebuie mentionat si coagulantul Ti-extras sulfuros din zgure metalurgice,preparat dupa reteta profesorului Tudor Ionescu.Pretul acestui coagulant este foarte redus, deoarece zgurele metalurgice sunt deseusrii industriale.

Cu rezultate bune, numeroare cazuri este folosit varul, sub forma de:

Oxid de calciu[CaO]

Hidroxid de calciu[Ca(OH)2]

In general, coagularea suspensilor se realizeaza prin folosirea a doi sau chiar trei coagulantii, in acelasi timp.

De obicei, alegerea coagulantilor se face prin cercetari de laborator cand se determina si doza optima de coagulanti.

Atat coagulantul cat si doza optima depind de:

Cantitatea de suspensii care trebuie retinuta;

Natura suspensiei;

Gradul de epurare necesar;

Debitul apelor uzate etc.

Cercetarile privind coagularea apei sunt realizate dupa metoda,,Jar test, intr-un aparat care consta dintr-un suport pentru 4-6 cilindrii de 1 litru, in care se introduce apa de studiat,impreuna cu doze de coagulant cunoscute, variind, de exemplu:din 5 in 5 mgf/dm3.

Aparatul dispune de un motor pentru agitarea probelor.La inceput,timp de 3-5 minute apa din cilindrii se agita cu viteza mare(aproximativ 150 ture/minut), perioada necesara amestecului coagulantului cu apa,apoi cu o viteza mai mica (40-50 ture/minut), timp de 30 de minute, se lasa sa se sedimenteze continutul cilindrilor, determinandu-se turbiditatea apei limpezite.

Proba in care turbiditatea este mai mica determina doza optima de coagulant.

2.2.1 Coagularea suspensiilor din apa

Precipitarea chimica sau coagularea suspensiilor din apa este o operatie ajutatoare a procesului de decantare a apelor uzate, care intervin inaintea decantari.

In scopul cagularii, sunt folositi coagulanti substante chimice care se disperseaza in apa si conduc la aglomerarea particulelor fine, sub forma de flacoane, care sub efectul greutatii, cad pe fundul bazinului de decantare.

Coagulantii actioneaza asupra particulelor fine si coloidale, din apa uzata, care nu sedimenteaza prin simpla decantare.

Desi este mai putin practicata pentru apele uzate, in comparatie cu apele de alimentare folosirea coagularii este recomandata:

Cand apele uzate au variatii sezoniere mari (de debite si concentratii) sau se cer grade diferite de epurare;

Cand este necesar sa se realizeze un grad de epurare mai mare decat cel obtinut prin sedimentarea simpla;

Pentru evitarea degajari unor mirosuri neplacute, in jurul statiei de epurare;

In cazul apelor uzate cu cantinut mare de ape uzate industriale.

2.2.2. Sedimentarea cu adaos de agenti de coagulare sau de floculare

Sedimentarea cu adaos de agenti de coagulare sau de flocurare se utilizeaza pentru limpezirea apelor de alimentare, apelor reziduale.O instalatie de sedimentare cu adaos de agent de aglomerare (coagulant, floculant) este formata din: vas pentru prepararea solutiei de agent de aglomerare; dozator de agent-rezervor de nivel constant, care asigura un debit constant de agnt intr-un raport de 1/1000 - 1/2000 intre debitul de agent si debitul solului; amentecator de agent cu solul de tratat sub forma: agitatoare cu barbotare de gaz, agitatoare mecanice (cu brate, cu elice) amestecare in pompe de recirculare, amestecatoare cu sicane; spatiul de aglomerare (de coagulare sau de flocurare) prin miscarea lenta, orizontala sau verticala cu viteza 0,2 - 0,3 m/s a solului tratat cu agent, in aparate cu sicane sau cu agitatoare mecanice; decantor.Eficienta operatiei depinde de amestecarea ct mai omogena a agentilor de coagulare sau de floculare cu solul si de asigurarea, prin miscarea lenta a solului tratat, a duratei (10 - 20 minute) necesare reunirii si cresterii flocoanelor mici in spatiul de floculare.

Unele instalatii au decantorul prevazut cu dispozitivul de aglomerare in aceeasi manta in diverse solutii constructive.Decantorul-limpezitor eficient cu floculator; un mecanism de actionare roteste cu viteza mare cu agitator turbina care realizeaza in zona de floculare o amestecare buna necesara flocularii, si cu viteza mica un sistem de brate cu raclete care evacueaza namolul din decantor.In aceste aparate, se poate realiza si tratamentul apei cu solide adecvate,pentru decolorarea acesteia.In alta varianta constructiva, apa tratata cu agent de aglomerare, intra in floculator prin doua conducte cu deschideri tangentiale cere provoaca o miscare lenta, elicoidala a apei spre partea inferioara a floculatorului.Dimensiunile floculatorului si viteza apei sunt asfel stabilite inct aglomerarea flocoanelor sa fie determinata la iesirea apei din floculator. 2.3 Constructii si instalatii pentru coagularea suspensiilor din apa

Figura 3 : Statie de epurare cointainerizataProcesul de coagulare a suspensiilor din apa cuprinde 3 operatii distincte: Prepararea si dozarea;

Amestecul;

Reactia propriu-zisa;

In prima etapa a procesului de coagulare: - prepararea si dozarea coagulantilor coagulantii sunt furnizati sub forma lichida sau solida.

Uneori, fiind livrati sub forma de bulgari sau placi,este necesara transformarea lor in stare lichida sau solida.In acest scop,se folosesc vase,butoaie etc,confectionate din materiale rezistente la coroziune, in care se prepara solutii de coagulant cu concentratii cunoscute. Dozarea coagulantilor, care are ca scop trimiterea unor cantitati bine dozate de caogulanti in apa uzata, se poate face: Uscata folosind aparate de dozare;

Umeda folosind pompe dozatoare;

In functie de debitul apei uzate si cantitatea de suspensii, atat aparatele de dozare, cat si pompele dozatoare poseda dispozitive de dozare.

Transportul coagulantilor, de la magazie pana la instalatiile de dozare se poate face:

Manual pentru cantitati mici;

Mecanic pentru cantitati mari, folosind:

Benzi transportoare sau tuburi pneumatice (pentru coagulantii in pulbere sau granule).

Conducte (pentru coagulantii lichizi), care trebuie sa fie rezistente la coroziune.

Amestecarea coagulantului cu apa uzata se realizeaza in bazine de amestec, care au scopul de a dispersa, cat mai uniform, coagulantul sau solutia coagulantului in apa uzata, pentru obtinerea unei omogenitati cat mai bune.De obicei, amestecul dureaza 0,5 3,0 minute.

Bazinele pentru amestec sunt de mai multe tipuri:

1. Cu amestec gravitational, in care miscarea apei se face printr-o serie de pereti inclinati sau perpendiculari pe directia de curgere a aperi;

2. Cu amestec pneumatic, in care aerul sub presiune este raspandit pe radierul bazinului, prin tuburi gaurite sau placi poroase;

3. Cu amestec mecanic, in care amestecul este realizat de agitatoare mecanice cu palete, al caror ax paote fi vertical sau orizontal.

Reactia sau flocurarea realizeaza in bazine de rezectie, are scopul de a forma flacoane, care aglomereaza substantele fine si coloidale; acestea se depun in decantoare, doarece sunt mai grele decat substantele initiale.

Flocurarea se realizeaza tot prin amestecul apei, la inceput cand flacoanele sunt mici (mai rapid), iar cand flacoanele sunt mai mari, flocurarea se realizeaza mai incet. Viteza de amestec nu trebuie sa fie nici prea mare, pentru a sfarama flacoanele, si nici prea mica, pentru a permite depunerea lor in bazinul de reazctie. In general, pentru o buna flocurare sunt necesare 20 40 minute.

Flocurarea se poate realiza in bazine:

De tip gravitational, sub forma unor camere cu pereti in sicana, perpendiculari pe directia de curgere a apei cu miscarea apei pe verticala sau pe orizontala;

De tip pneumatic, care folosec pentru distributia aerului (care ajuta la flocurare) placi poroase sau tuburi gaurite, asezate pe radierul bazinului, de obicei, langa un perete al bazinului, pentru a produce un curent in spirala;

De tip mecanic, care folosec pentru amestecul apei, palete cu ax vertical sau orizontal. De obicei, dispozitivul de amestec este prevazut cu reductori, pentru a putea regla viteza in functie de calitatea apei.Apele uzate, impreuna cu flacoanele formate, ajung in decantoare, unde se produce sedimentarea particulelor mai mari, precum si a celor fine si coloidale, carea au fost coagulate. De obicei, cand se folosec coagulanti, volumul sedimentelor din bazinele de decantare este dublu; cand se foloseste var, poate fi chiar mai mare.Namolul care contine coagulanti care fermenteaza in conditii, acestia fiind de un real folos in operatiile de deshidratare a namolului (din filtrele presa sau cu vid).

Pentru a evita depunerea nisipului in bazinele de flocurare, inaintea coagulari este necesara ca pretratare deznisiparea.

Inapoierea namolului, rezultat dupa operatia de coagulare, in decantaorele primare sau in instalati de coagulare, in scopul maririi eficientei clarificarii apei sau pentru a obtine un namol mai dens, nu constituie o operatie eficienta, totusi, pentru unele ape industriale, inapoierea namolului este recomandabila.

Procesul de coagulare-floculare se desfasoara in trei faze, care vor fi descrise in mod schematic. In prima faza, prin adaugarea de coagulat are loc asa-numita coagulare pericinetica. Aceasta faza cuprinde hidroliza coagulantului.

Apoi, se petrece compensarea sarcinii negative a impuritatilor coloidale din apa si, in sfarsit, coagularea mutuala a particulelor coloidale destabilizate. Aceasta faza se termina cu formarea de microflocoane.Faza este foarte scurta, de ordinul a catorva secunde. Pentru a se asigura o dispersie cat mai rapida a coagulantului in apa, precum si un contact intim al tuturor particulelor coloidale cu coagulantul hidrolizat, din practica tratrii apei a rezultat ca este necesar sa se asigure o perioada foarte scurta (30 s-1 min) de amestec rapid (mecanic sau hidraulic), pentru formarea de coloizi pozitivi de coagulant si de dispersare uniforma a coloizilor formati printre particulele coloidale din apa pentru destabilizarea acestora si formarea de microflocoane. Prima faza a coagularii are loc, deci, in camerele de amestec.

Faza a doua de coagulare, cunoscuta sub numele de coagulare ortocinetica, cuprinde aglomerarea microflocoanelor formate anterior, pana cand se ajunge la formarea de flocoane cu proprietati bune de sedimentare. Este necesara o agitare lenta de circa 15 - 30 min pentru agitarea aglomerarii particulelor coloidale. Se asigura, astfel, formarea de flocoane mari, dense, usor sedimentabile. Aceasta faza se desfasoara in camerele de reactie.

Atat camerelor de amestec cat si camerelor de reactie li se acorda o mare importanta, de modul cum s-au desfasurat cele doua faze ale coagularii depinzand eficienta intregului proces de tratare a apei.

Coagularea nu poate fi rupta de celelalte procese de tratare a apei, ele formand un tot unitar, completandu-se reciproc. De asemenea, nu poate fi privita static, fiind un proces cu caracteristicile in continua schimbare. Pentru realizarea unei coagulari optime, pe langa variabilele fizice ca: duratai intensitatea amestecului, doza de coagulant, volumul flocoanelor formate, concentratia substantei solide in flocoane, distributia dimensionala a flocoanelor, un rol important il au si caracteristicile chimice ale apei: pH-ul, compozitia chimica a apei, tipul coloizilor, etc.

Pentru accelerarea procesului de coagulare in condiii nefavorabile se introduc in ap adjuvani de coagulare.

Adjuvantii sunt substane cu greutate molecular mare, solubili in apa, care in anumite conditii sunt capabili de a creea legaturi cu particulele in suspensie si cu particulele coloidale de apa, formand agregate sau flocoane.

Ei se pot clasifica dupa mai multe criterii: dupa natura lor, dupa originea lor, dupa semnul sarcinii ce o poarta, dupa starea fizica, dupa rolul avut in tratarea apelor. Dupa natura lor, adjuvantii pot fi: organici: sant foarte numerosi, cu denumiri comerciale ca: Decapol, Prosedim, Separan, V A-2, Medasol, Q, S etc.;

minerali: mult mai putini,silicea activata fiind cea mai cunoscuta si cea mai folosita.

Dupa originea lor, adjuvantii pot fi:

naturali - de exemplu bentonita (o roca);

sintetici - obtinuti prin polimerlzare; pot fi hipolimeri sau copolimeri, in functie de natura unitatilor chimice ce formeaza polimerul.

Dupa starea fizica pot fi:

sub forma de pulbere; sub forma de solutie concentrata.

Dupa rolul avut in tratarea apei pot fi: coagulant;

adjuvant de coagulare.

In ceea ce priveste actiunea polimerilor organici, intre adjuvanti si particulele dispersate in apa au loc interactiuni complexe determinate de greutatea moleculara mare a adjuvantilor, de structura i proprietatile electrice al moleculelor lor.

In anumite conditii, polimerii pot adsorbi particulele in suspensie, legandu-se mai departe in agregate care cresc grele si rezistente.

3. NORME DE PROTECTIA MUNCII SPECIFICE EXPLOATARII STATIILOR DE TRATARE A APEI Aspecte generale incarcarea si descarcarea materialelor toxice se vor face in prezenta unui responsabil;este strict interzisa ocuparea in orice mod a trecerilor si drumurilor pentru vehicule si oameni, precum si a cailor de acces spre hidrantii de incendiu; se va asigura o iluminare corespunzatoare la toate locurile de munca; la toate utilajele care prin functionarea lor pot provoca accidente se va verifica existenta aparatorilor de protectie; este interzisa depasirea la toate utilajele care prin functionarea lor pot provoca accidente se va verifica existenta aparatorilor de protectie; se vor marca prin sageti sensurile de curgere a fluidelor precum si sensul de rotire a ramelor pentru inchidere si deschidere; aerisirea naturala a constructiilor se va face permanent, in tot timpul orelor de lucru; muncitorii vor circula cu atentie la banchetele canalelor deschise, pe denisipatoare, mai ales dupa ploi si pe timpul iernii, pentru a evita accidentarea prin cadere sau chiar cadere in apa;coborarea in bazinele denisipatoare se va face numai pe scarile fixate in peretii bazinelor; curatarea conductelor si armaturilor sub apa se face cu asigurarea echipamentului necesar dupa caz si in functie de adancime( cizme de cauciuc); conducatorii unitatilor de exploatare vor asigura afisarea la fiecare loc de munca a principalelor norme de protectia muncii legate de activitatea specifica locului de munca; lucrarile de intretinere si reparatie se vor efectua cu respectarea normelor pentru protectia muncii la executarea lucrarilor de constructii; bazinele deschise vor fi marcate prin pancarte indicand adancimea apei si eventual pericolul de inec; aparatele de masura si control, recipientele si conductele sub presiune se verifica periodic, conform instructilor legale; la statiile de pompare este interzisa depozitarea uleiurilor si a materiilor combustibile sau inflamabile; in timpul manevrarii coagulantului si a altor substante chimice, muncitorii vor fi echipati cu manusi, cizme, sort de cauciuc; accesul altor persone in camera de preparare a solutiei de coagulant nu este permis; in timpul inlocuirii nisipului din filtre, muncitorii vor fi echipati cu cizme de cauciuc. Ciuruirea nisipului se va face cu vantul in spate, iar muncitorii vor purta ochelari de protectie; decantoarele si filtrele lente vor fi prevazute cu plancarde avand textul ATENTIE! PERICOL DE INEC 4. CONCLUZIIDin cauza amplificarii fenomenului de poluare, solutiile devin si mai complicate. Sunt situatii in care apa se aduce de la distante mai mari de 100 km, sau se pompeaza de la adancimi de peste 300 km. Pe de alta parte procedeele de tratare presupun consumuri energetice ridicate si lucrari de investitie costisitoare care ridica costul apei intr-un mod alarmant, ajungand in unele cazuri la nivelul materiilor prime de baza.In urma diferitelor actiuni omenesti se modifica atat cantitatea cat si calitatea substantelor care patrund in ape ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Marea majoritate a interventiilor in acest echilibru sunt in sensul sporirii substantelor admise in ape producand poluarea acestora.Poluarea afecteaza toate formele apei in natura.Exista cai de patrundere a unor substante poluante in apa atmosferica, in apa scursa la suprafata solului, in apa marilor si oceanelor si in apa subterana.Nivelul poluarii apelor a crescut mult in ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe glob in care populatia si industria s-au dezvoltat puternic si rapid, fara luarea unor masuri pentru protectia calitatii apelor. Primejdia impurificarilor apelor a devenit evidenta tocmai in acele regiuni intrucat dezvoltarea economica a produs si cresterea intensa a cerintelor de apa curata.Reducerea poluarii poate fi realizata pe mai multe cai : Introducerea pe scara larga a unor tehnologii nepoluate in procesele industriale;

Reducerea cantitatii de ape uzate, evacuate in rauri prin introducerea practicii recircularii apei;

Recuperarea materialelor utile din apele uzate, avand astfel evantajul asigurarii unei adevarate surse de materie prima;

Extinderea procedeelor de colectare si evacuare pe cale uscata a rezidurilor, mai ales la crescatoriile de animale;

Imbunatatirea randamentului de epurare prin perfectionarea tehnologiilor, instalatiilor si exploatarii acesteia.

5. BIBLIOGRAFIE1. Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghita Diaconu; Protectia si ingineria mediului Ed economic, Editura Economic;1997.2. Ovidiu Ianculescu, Gh. Ionescu, Raluca Racoviteanu; Epurarea apelor uzate; MATRIX ROM BUC 2001.

3 .Gh. Iordache; Metode si utilaje pentru prevenirea poluarii mediului; MATRIX ROM BUC

4. Ing. Ileana Niculescu, Ing. Aurora Dulca,Dr. ing. Tiberiu Rodeanu,Ing.Aurelia Vidrascu; Tehnologia fabricarii si prelucrarii produselor chimice; Editura didactica si pedagogica R.A. BUCURESTI; 1992

5. Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghita Diaconu, Protectia si ingineria mediului; Editura Economica Bucuresti;1997.6. Gh. Iordache Metode si utilaje pentru prevenirea poluarii mediului; Editura Matrix ROM BUCURESTI.PAGE - 4 -