Referat an V FENOMENUL aparitiei BISERICIlor DE LEMN

Tehnica costructiei in lemn are un aport semnificativ in arhitectura evului mediu. In Europa centrala, nordica si estica, marea majoritate a primelor edificii de cult erau construite din lemn. Bisericile de lemn sunt raspunsul unor premise si traditii locale la crestinism. Ele apar in zonele cu paduri dese, unde lemnul era materialul principal, atat in edificari cat si in obiectele uzuale. Noile edificii, menite sa evoce suprematia unei noi religii, puternice si expansive, se grefeaza pe formele arhitecturale traditionale, intr-o faza incipienta, folosind direct formule tipice ale locuirii. In unele cazuri chiar coexista cu elemente de reminescenta pagana. Din punct de vedere tehnic, metodele constructiei locuintei sunt preluate si in constructia edificiului de cult. Lemnul fiind un material perisabil, durata unei constructii este de aproximativ 400-500 ani. Modelele bisericilor de lemn au evoluat in timp, prin imbunatatiri, adaugiri si restaurari. Astfel, edificiile prezente pastreaza modele si normele edificiilor primare, dar sunt o formula perfectionata a arhetipului. Trasaturile tipice s-au perpetuat timp de secole.

ZonificareCa si arhitectura locuintei, arhitectura eclesiastica variaza ca specific in functie de zone. Formele specifice constituie raspunsuri specifice ale unor contexte diferite la crestinizare. In raspandirea bisericilor de lemn pe teritoriul Europei se contureaza doua regiuni distincte, generate de medii si traditii diferite: Scandinavia si Europa de Est. Regiunea Europei de Est este la randul ei organizata in 6 zone distincte: 1. Rusia de Nord, 2. Ucraina: Galitia si Carpatii, 3. Ucraina: zona de ses, 4. Romania, Ungaria si Yugoslavia, 5. bisericile catolice din Polonia si Slovacia, 6. bisericile protestante din Polonia Slovacia si Finlanda.

1

Rusia

ucraina

Romania

In conturarea caracteristicilor zonale participa doi factori principali de definire: traditiile locale si noul model religios. In timp ce in Scandinavia, tehnica prelucrarii lemnului este elaborata prin constructia ambarcatiunilor, in Europa estica si predominant continentala tehnica constructiei in lemn se dezvolta din edificiul de locuit. De aici deriva partial si diferentele dintre sistemele constructive folosite in cele doua regiuni, Scandinavia utilizand cu precadere sistemul mastenbau, in timp ce in Europa de est se practica sistemul blockbau. Religia crestina in Europa se raspandeste sub cele doua forme principale, ortodoxismul si catolicismul, cu derivate. Conceptiile religioase diferite genereaza tipologii planimetrice si spatiale diferite.

norvegia slovacia

2

slovacia APARITIE:Slovacia joaca un rol important pentru Europa crestina. Dupa parerea istoricilor, populatia actualei Slovacii au fost prima populatie slava crestinata, cu 100 de ani mai devreme decat cea a Rusiei Kievene. Crestinismul de rit ortodox este adoptat sub cneazul ceh Bretislav, botezat de sfintii Kyril si Metodiu. Zona reprezenta in evul mediu o intersectie importanta, aici manifestandu-se influente multiple. Acest teritoriu a fost influentat de valuri de colonizare succesive, colonistii stabilindu-se aici intre secolele XIV si XVII. Astfel se constituie un bogat mixaj cultural alcatuit din slovaci, germani, ungari, poloni, evrei si rutenieni. Ultimul grup este cel care va genera fenomenul bisericilor de lemn in arhitectura slovaca. Regiunea este insa diversa si din punct de vedere religios, confesiunea populatiei constituind un factor important in definirea caracterului arhitectural si artistic al bisericilor de lemn. Geografic, acest teritoriu se afla la limita dintre biserica rasariteana si cea apuseana, iar religiile romano-catolica, greco-catolica, ortodoxa si protestanta au coexistat vreme de secole. Bisericile, denumite tserkvas, devin atat lacasuri de cult cat si centre ale vietii sociale, culturale si economice. Bisericile de lemn se gasesc in general in centrul, N si N-E teritoriului Slovaciei, respectiv in zonele bogate in paduri. Pozitia bisericilor in cadrul asezarii este intotdeauna dominanta, ele fiind intotdeauna amplasate pe inaltimi, in interiorul sau in exteriorul asezarii. Ele sunt vizibile din departare si constituie puncte de reper, semnaland prezenta comunitatii.

TIPOLOGIE:Bisericile de lemn se pot divide in doua mari grupe, rasaritene si apusene. Climatul religios cuprinde trei religii bine conturate, care vor crea forme distincte in constructia bisericilor de lemn: religia romano-catolica, religia evanghelica si religia rasariteana, reprezentata de religia ortodoxa si grecocatolica. Bisericile romano-catolice prefera o nava alungita cu altar mai ingust, bisericile3

evanghelic-luterane utilizeaza planul in cruce greaca, iar bisericile rasaritene utilizeaza planul tripartit. Bisericile apusene, articulare apar in secolul XVI si apartin ritului protestant evanghelic. Protestantii, invinsi de Imperiul Habsburgic, construiesc lacasele de cult conform regulilor impuse de acesta. Bisericile erau amplasate in afara zidurilor asezarii, pe drumuri laturalnice, cu acces retras fata de strada. Nu le era permis sa aibe turnuri sau clopote, si inaltimea maxima a soclului era 30 cm. Constructia trebuia sa fie realizata exclusiv din lemn, fara nici un element metalic de prindere. Tipul planimetric utilizat este cel in cruce greaca. Modelul constructiv reprezinta adaptarea in lemn a arhitecturii romanice de piatra. Spatiul interior boltit este realizat din scanduri. Svaty Kryz, 1773. Este construita in mai multe etape, iar planul este asimetric. Tavanul spatiului interior este realizat din intersectia a doua bolti semicilindrice, cu o deschidere de 12-13 m. Kezmarok, 1690. Biserica utilizeaza modelul silez. Ca elemente de prindere utilizeaza cuie de lemn. Boltile de lemn sunt sustinute de patru coloane de lemn torsate. Hronsek, 1724. Legea articulara este incalcata, in acest caz biserica sprijininduse pe un soclu masiv. Turnul clopotnita este separat. Istebne, 1686. Lestiny, 1688. Bisericile rasaritene adopta forme de expresie similare cu cele ale arhitecturii vesteuropene, gotice si baroce. Bisericile romano-catolice reprezinta tipul cel mai vechi de lacasuri de cult din lemn, datand din perioada anterioara reformei. Hervatov, 1500. Biserica este dedicata sfantului Francisc din Assisi. Ea este cea mai veche biserica slovaca, si singura influentata de arhitectura gotica. Tvrdosin, 1551. Ornamentatia interioara contine elemente baroce si renascentiste, datand din secolul XVII. Hranicne, 1785. Stilul constructiv corespunde bisericilor slovace nord-estice in stil lemko. Turnul acoperit in intregime cu sita constituie o exceptie, fiind construit ulterior.

4

Bisericile greco-catolice utilizeaza configuratia spatiala tripartita. Tripartitia este tipica stilului bojki, si reprezinta Sfanta Treime si fortele divine. Pronaosul are plan patrat si reprezinta pamantul, naosul, cu un plan aproape intotdeauna patrat, reprezinta cerul. Altarul, despartit de naos prin iconostas, de plan patrat sau poligonal, simbolizeaza principiul suprem. Spatiile sunt insiruite de la E la V, si au destinatii diferite. Pronaosul, numit si babinec, este rezervat femeilor. Deasupra sa se inalta turnul clopotnita. Naosul este rezervat barbatilor si preotului. Altarul protejeaza actul sfant, si este rezervat preotului. Fricka Jedlinka Krajne Cierno, secolul XVIII. Biserica este ridicata de comunitatea ortodoxa, fiind utilizata ulterior de comunitatea grecocatolica. Turla si cupolele bisericii sunt terminate in acoperisuri de forma piramidala. Peretii exteriori, cu exceptia turlei, sunt acoperiti cu sita. Lukov-Venecia, 1708-1709. Pronaosul este semideschis, de forma unui pridvor. Trocany, 1739. Biserica actuala a fost ridicata peste o biserica de lemn construita in 1334. Altarul are un acoperis simplu si jos, in doua ape, naosul are un acoperis in forma de cort cu o turla piramidala, iar turnul de plan patrat de peste pronaos are o turla conica. Spre baza bisericii turla conica se evazeaza intr-un acoperis ce iese mult in consola. Intregul edificiu este acoperit cu sita. Bisericile ortodoxe se disting in randul bisericilor tripartite prin forma specifica a turlelor. Bodruzal, 1654. Biserica Sfantul Nicolae are soclul bisericii realizat din piatra, iar cupolele in forma de bulb sunt decorate cu cruci multiple. Mirola, 1770. Biserica Sfanta Maria este imbracata integral in sita. Accesul in incinta bisericii este marcat de o poarta masiva de lemn, acoperita de asemenea cu sita. Svidnik, 1766. Krajne Cierno, secolul XVIII. Hunkovce, sfarsitul secolului XVII. Korejovce, 1764.

5

tehnicaconstructiva:Tehnica constructiva utilizata este sistemul blockbau, doar turnul vestic se realizeaza in sistem fachwerk. La exterior, bustenii sunt lasati aparenti, mai rar sunt acoperiti cu sita. Constructiile stavechi evitau utilizarea cuielor, care simbolizau crucificarea lui Isus. Ferestrele apar aproape exclusiv doar pe latura sudica, din ratiuni practice. Bisericile, desi asemanatoare, constituie fiecare un model unic, fiind proiectate dupa caracteristicile locului.

Elemente specifice:Sistemul de acoperire Acoperisul bisericilor tripartite este rezolvat in doua variante. Prima varianta, mai simpla si mai saraca in decoratie, utilizeaza acoperisul in doua ape realizat din scandura si acoperit cu sita. Pentru a putea cuprinde spatiile de latimi diferite cu o singura suprafata, acoperisul se curbeaza. A doua varianta, mai sofisticata, este asa numitul mod de constructie lemko. Ea utilizeaza accente puternice, fiecare din cele trei spatii fiind incununat cu cate o turla in forma de bulb. cea mai inalta este turla vestica. Expresivitatea deriva din raportul inaltimilor turlelor. Formele acestora, cvasipiramidale, sunt realizate din barne, sistemul constructiv ramanand vizibil la interior. Detalii decorative Piesa principala de interior o constituie iconostasul [ eikon = imagine, stasis = constructie]. Ca perete despartitor intre naos si altar, el constituie granita dintre lumea umana si divina. Reprezentarile picturale costituie initial simboluri complicate ale principiului superior ca lait-motiv. In timp, sub influenta artei central-europene si a ritului latin, picturile vor deveni simple reprezentari icconice ale Bibliei. Simbolismul are un rol deosebit, utilizat la detalii, atat interioare cat si exterioare. Crucile metalice contin diferite elemente incifrate, reprezintand fapte biblice cum ar fi numarul cuielor folosite la crucificarea lui Isus, numaul ranilor sale etc.

6

tipologie protestanta. Svaty Kryz

Siluete Majoritatea bisericilor sunt imprejmuite de un zid acoperit cu sita sau un gard de lemn. Accesul in curtea bisericii, in care se gasea cimitirul, se facea printr-o poarta, uneori chiar un turn de poarta. In acest turn erau asezate clopotele, si in cazuri rare turnul de poarta era diferit de turnul clopotnita, care era asezat in interiorul incintei. Confesiunea bisericii influenteaza in mod definitoriu aparenta exterioara si principiul compozitional al acesteia. Bisericile articulare, apartinand tipologiei protestante, au o silueta compacta subliniata de un acoperis inalt. Biserica are galerii interioare pe mai multe nivele, de unde inaltimea acoperisului. Turnul clopotnita, accent important in definirea siluetei, era interzis. Tipologia romano-catolica utilizeaza in definirea siluetei un acoperis unic in forma de cort, puternic evazat, ce cuprinde naosul si altarul. Tunul clopotnita de peste pronaos are o forma piramidala, si el evazat. Accentul il constituie turlele piramidale ale altarului si turnului clopotnita, ambele terminate prin cupole in forma de bulb si cruci metalice. Tipologia greco-catolica utilizeaza compozitia tripartita, cele trei spatii distincte au atat dimensiuni cat si acoperisuri diferite. Acoperisrile altarului si naosului sunt simple, in doua ape. Fiecare din corpuri este terminat prin turle piramidale. Bisericile tipologiei ortodoxe preiau si ele compozitia tripartita, dar se accentueaza distinctia dintre elemente. Acoperisurile naosului si altarului sunt de tip cort, cu evazari multiple, iar cel al turnului clopotnita este de tip piramidal, cu evazare la baza. Acoperisul fiecarei celule este terminat prin cupole in forma de bulb, care in religia ortodoxa simbolizeaza divinitatea.

tipologie roma nocatolica. Tvrdosin si Hranicne

tipologie grecocatolica. Lukov-Venecia si Trocany

tipologia doxa. Mirola

orto

7

RUSIA kieveaNA APARITIE:Rusia Kieveana, sub cneazul Vladimir, adopta in anul 988 religia crestina de rit bizantin. Adoptarea noii religii va stabiliza noul stat, in care influentele crestine penetrasera inca din primele secole ale erei noastre. Despre existenta religiei crestine anterior adoptarii ei oficiale stau dovada carti religioase si cronici scrise in limba rusa, precum si semnalarea unor biserici de lemn catre sfarsitul secolului al X-lea, la Novgorod si Kiev. Pentru multa vreme insa populatia majoritara va continua practicarea riturilor pagane, determinand convietuirea celor doua religii si pe alocuri un sincretism care s-a manifestat prin aspecte de ambiguitate. Primele biserici de lemn dispun de experienta suficienta in constructia de busteni, fiind bazate pe formele arhitecturii de lemn autohtone si de cele ale artizanatului local. Infatisarea lor era asemanatoare cu cea a caselor de locuit cu foisoare supraanaltate. Mesterii sunt aceiasi care ridicasera si altare, morminte si temple pagane. Influenta modelelor arhitecturii de lemn precrestine este foarte puternica, dovada ca primele biserici de zid ale Rusiei Kievene preiau trasaturile caracteristice ale acesteia: alcatuirea piramidala in trepte, galeriile exterioare, pluralitatea turlelor, repetarea aditiva, decoratia bogata. La fel, si tehnicile constructive preluate din culturile invecinate sufera modificari asemanatoare. Arhitectura de lemn este integrata peisajului, bisericile de lemn fiind in mod traditional asezate pe varf de deal.

TIPOLOGIE:Primele biserici se incadreaza in tipul celular simplu, care pe axa E-V aditioneaza trei cladiri-bloc autonome. Tripartitia interioara este exprimata si exterior prin variatia inaltimii volumelor, pronaosul si altarul fiind mai scunde decat naosul. Fiecare din cele trei corpuri are un acoperis de scanduri independent, in doua ape. Din aceasta prima categorie fac parte:8

Biserica Invierea lui Lazar din Murom, pe la 1390. Biserica prezinta o singura cupola in forma de bulb, invelita cu sita de plop. Ea este asezata direct pe sol, fara soclu. Biserica Sfantul Nicolae din Tuhola, dateaza din secolul XVII. Capela Arhanghelului Mihail din Lelikozero, dateaza din a doua jumatate a secolului XVIII. Pronaosul si naosul stauau sub un acoperis comun in doua ape. Elementul principal il constituie clopotnita asezata peste pronaos si incununata cu un acoperis piramidal. Biserica este ridicata pe un soclu inalt. Biserica Sfantul Nicolae din Glotovo, 1766. Tipologia bisericilor piramidale constituie si ea o varianta de inceput, reprezentata initial de bisericile piramidale in forma de turn, asezate direct pe o baza octogonala. Din acestea deriva in secolul XVI tipul piramidal cu corp octogonal asezat pe un corp patrat. Alcatuirea ei se bazeaza pe verticalismul organic. Nucleul interior este un volum patrat, realizat din busteni si inconjurat pe laturile de N, S si V cu galerii inchise. Absida altarului se evidentiaza la E, iar pronaosul este plasat de regula intre naos si o galerie rezemata pe console, care ramane deschisa. In ultimul tip se incadreaza: Biserica Adormirea Maicii Domnului din Kuritco, 1595. Pronaosul lipseste, acoperisul piramidal este alcatuit din opt ape, iar cupola este asezata pe un tambur. Biserica Adormirea Maicii Domnului, Kondopoga, 1774. Este cel mai important monument din aceasta categorie, cu o inaltime de 45 m. Este compusa din trei celule, asezate pe un subasment foarte inalt. Blocul inalt al naosului trece direct la octogon, care se largeste prin doua povale succesive. Acoperisul piramidal octogonal se termina cu un tambur scurt si cu o mica cupola. Pronaosul are un acoperis modest in doua ape, cu o mica cupola. Altarul pare mai masiv datorita acoperisului compus din bocika si turla, ceea ce confera compozitiei o dispozitie asimetrica. Tipul bisericilor piramidale construite circular peste douazeci de pereti este o forma evoluata a tipologiei piramidale de secol XI. Suprafata blocului central a fost extinsa de la patrat la octogon, iar octogonul e suprainaltat in forma de stalp, ceea ce duce la marirea dimensiunilor planului. Absida si

9

pronaosul sunt completate prin adaugarea unor celule la N si S. Din acest tip face parte Biserica Adormirea Maicii Domnului din Manastirea Alexandru Kusciski, sec. XVI. Tipologia bisericilor in trepte apare in secolul XVII. Planimetric, bisericile se compun din trei celule, corpului central patrat i se adauga la V si E doua corpuri patrate de dimensiuni mai mici. Biserica Sfantul evanghelist Ioan pe raul Isna, 1689. Biserica este amplasata pe un subasment inalt, si este inconjurata de o prispa. Naosul sustine alte doua corpuri, octogonale, in varful carora e asezata turla. Corpul octogonal superior se lateste prin iesirea treptata in consola a cununilor de busteni. Pronaosul si altarul sunt mai scunde si sustin acoperisuri figurate numite bocika, in acolada. In timp, odata cu insusirea ritualurilor si fastului bisericii bizantine, si bisericile de lemn cunosc o imbogatire formala si expresiva, atingand punctul culminant al dezvoltarii. Punctul culminant al unei evolutii de secole il constituie tipul bisericilor cu cupole multiple, reprezentat prin complexul monumental de pe insula Kiji, lacul Onega. Acest compex este alcatuit din doua biserici: Biserica Schimbarea la fata, 1714, este biserica cea mai reprezentativa a arhitecturii de lemn ruse. In ea sunt insumate atat elemente ale limbajului stravechi cat si elemente caracteristice secolului XVII. Compozitia este dinamica si caracterizata prin monumentalitate. Schema planului corespunde tipului traditional de biserici cu douazeci de pereti. Planul in cruce se compune dintr-un octogon central cu patru celule adorsate si o galerie spre E. Intreaga biserica este ridicata pe un subasment inalt. Peste octogonul central al naosului se suprapun alte doua corpuri octogonale, iar corpurile laterale urca in doua trepte, fiind acoperite cu bociki. Silueta generala a bisericii se inscrie intrun triunghi echilateral. Piramida puternic diferentiata este alcatuita din cinci trepte, fiind incununata de 22 de turle cu inaltime totala de 35 m. Turlele sunt dispuse esalonat, silueta culminand cu cupola principala in forma de bulb si crucea inalta. Prin suprapunerea piramidala a turlelor si repeterea permanenta a acelorasi contururi de bociki si turle se realizeaza tendinta ascensionala si ritmicitatea formei.10

Biserica Acoperamantul Maicii Domnului, 1764. Planul repeta schema tripartita iar elevatia cea a schemei octogon peste patrat, adica octogonul cu acoperis piramidal si turle deasupra naosului. Cladirea este asezata pe un subasment inalt. Absida pentagonala este incununata cu un acoperis in acolada cu o turla. Pronaosul are un acoperis simplu in doua ape si este prelungit cu o tinda si o galerie cu scara exterioara. Octogonul, de inaltime moderata, este acoperit cu un acoperis piramidal plat peste care se ridica 9 turle cu postament octogonal.

tehnicaconstructiva:Mesterii au utilizat calitatile unice ale lemnului, experimentand in afara limitelor modelelor oficiale bizantine. Materialul de baza in constructia bisericilor erau bustenii, niciodata scandurile. Instrumentul de baza in prelucrarea lemnului era toporul, pe langa care se foloseau si dalta si cutitul. Se ajunge la o cunoastere atat de buna a materialului incat se vor realiza biserici exclusiv din lemn, fara nici un fel de elemente de prindere metalice. Sistemul constructiv utilizat este sistemul blockbau, iar cele mai des utilizate imbinari sunt cele in jumatate de lemn si in cheotoare. La ridicarea bisericilor se realiza mai intai talpa, cadrul rectangular de suport care depindea de lungimea bustenilor folositi. Pe acesta se ridica cadrul usii, pentru a asigura continuitatea structurala dintre acces si perete, apoi peretii laterali. Bisericile initiale erau asezate direct pe sol, ulterior ele fiind ridicate pe subasment, care are rolul de a proteja peretii de apa de capilaritate.

Elemente specifice:Sistemul de acoperire Tipurile de acoperire sunt foarte variate: bocika: acoperis in forma de semicilindru, cu o suprainaltare in acolada. in cruce: acoperis in opt ape, rezultat din incrucisarea a doua acoperisuri in doua ape, pe plan patrat.11

bocika

turla bulb

satior

piramidal sau in forma de cort: acoperis fara coama orizontala. in trei ape: acoperis trilobat, care urmeaza pe fiecare latura a bisericii cilindrii de deasupra bratelor crucii si arcele in sfert de cerc de deasupra celulelor de colt. ondulat: acoperis care urmeaza sirul de timpane rotunde. satior: acoperis in forma de piramida inalta, cu patru sau mai multe ape. kub: acoperis pe plan patrat, rezultat din penetratia a doua bociki, amintind de o cupola in forma de bulb. Forma cupolelor si a turlelor este caracteristica perioadei in care au fost realizate. Constructiile sacrale initiale se bazau pe modelul bizantin al cladirii in forma de cub, cu o singura cupola joasa si rotunda. Ulterior cupolele au evoluat in acoperisuri conice sprijinite pe acoperisuri in forma de cort sau de plan patrat. Acestea se vor transforma din motive structurale in cupolele in forma de bulb, pentru a rezista caderilor masive de zapada. In secolul XVI, deasupra naosului se ridicau in jurul unei turle centrale, mai masive, trei, cinci si ulterior mai multe cupole. Galeria exterioara Reprezinta o adaptare la conditiile climatice extreme. Initial aceasta era configurata sub forma unui spatiu exterior acoperit intr-o apa, tip prispa. Ea serveste adapostirii credinciosilor inainte si dupa serviciul divin, dar si unor scopuri profane, precum: sedinte judiciare, incasarea impozitelor, anunturi oficiale si reuniuni ale locuitorilor satului. De aceea pe peretii interiori ai prispei se afla banci. Adeseori se puneau pe prispa chiar sobe. Pe montantii ferestrelor sunt prevazute nuturi de ghidaj, pe care pot glisa canaturile, pentru a permite iluminarea.

Detalii decorative Portalul prezinta o decoratie sculpturala sumara, prezentand motive religioase si vegetale. Ancadramentul este ades suprainaltat printr-o acolada. Formele artistice si cele functionale alcatuiesc ades o unitate, chiar si in decoratie. Sipcile ornamentale, pricelini, care acopera suprafetele frontale ale acoperisului protejeaza impotriva putrezirii, iar politile si garguile de pe braul decorativ protejeaza impotriva apelor de ploaie.12

acoperisul cu o singura cupola. Sfantul Lazar din Murom

acoperisul in forma de cort. Adormirea Maicii Domnului din Kuritko

Siluete La construirea bisericilor de lemn accentul cadea pe semnificatia spirituala si nu pe cea estetica. Forma cea mai specifica de acoperire este cea cu cupole multiple, cupolele avand dimensiuni mici si baza inalta si ingusta. Acest tip apare la primele biserici din secolul XI, dispare sub ocupatia mongola si reapare la bisericile de secol XVI, inscriindu-se in simbolismul de tip religios. Cupola in forma de bulb il simboloza pe Isus, dar si flacara rugaciunii care transcende spre divinitate. Numarul cupolelor [ 5, 7, 13, 16, 24 ) se inscrie simbolismului numeric de tip religios. Acoperisul cu o singura cupola apare sub dominatia tatara si se inscrie in simbolismul formal. Bisericile sunt denumite biserici luptator pentru ca seamana cu un luptator in armura. De asemenea bisericile erau ridicate pentru a comemora victorii militare. Acoperisul in forma de cort apare in secolul XV si are o larga raspandire in secolele XVI XVII. Forma sa, o piramida cu opt laturi incununata de cruce, se inscrie in simbolismul cifrei 9, care o reprezinta pe Maica Domnului. Chiar si formal pare o silueta invesmantata in roba. Numeroase biserici au o silueta piramidala, inscriptibila unui triunghi echilateral, care reprezinta un simbol puternic al Trinitatii. Un alt tip de triunghi echilateral este triunghiul sferic cu laturi curbe, care simbolizeaza manifestarea Vointei Divine pe pamant.

acoperisul cu cupole multiple. Schimbarea la fata din Kiji

silueta Suzdahl

piramidala.

13

scandinavia APARITIE:Crestinismul este introdus in Norvegia in anul 1000, sub forma religiei catolice. Norvegienii secolelor XI-XII erau puternici si expansivi, fiind cei mai buni marinari ai perioadei. Arhitectura bisericilor de lemn norvegiene reprezinta o sinteza alcatuita din elemente intalnite in exterior descoperite in timpul expeditiilor si apartinand arhitecturii de piatra, elemente de tehnica constructiva in lemn proprie si elemente impuse de papalitate. Probabil, primele lacase de cult din Scandinavia erau stravechi temple pagane, care vor fi folosite de biserica crestina la inceputul mileniului. Primele biserici de lemn se bazeaza pe o experienta masiva in prelucrarea lemnului, dezvoltata prin constructia ambarcatiunilor si a lacaselor laice. Pentru teritoriul extins si bogat in paduri, dar cu o populatie restransa, biserica de lemn este o solutie naturala la cerintele spirituale. Bisericile sunt amplasate in vai si fiorduri, in zone protejate de caderile masive de zapada. Ele erau ridicate intotdeauna in afara asezarii, in zone inaltate, in general legate de foste situri sacre pagane. Amplasamentul in mijlocul naturii intarea teama credinciosilor in fortele divine si investea lacasul cu o aura mistica.

TIPOLOGIE:Bisericile de lemn sunt diferentiate dupa tehnologia constructiva si dupa compozitia spatiala. Tehnologia constructiva cuprinde trei etape, distinse in functie de solutiile structurale pentru baza inferioara a peretilor: prima etapa, busteni incastrati in pamant etapa a doua, coloane de colt incastrate in pamant etapa a treia, asezare pe talpi Compozitia spatiala se divide in:

14

A

tipul A, biserici uninavate, fara coloane interioare de suport. Se bazeaza pe modelul bisericilor romanice europene uninavate realizate din piatra. tipul B, biserici cu trei nave, la care nava principala este sustinuta de coloane interioare. Se bazeaza pe modelul basilicilor europene din piatra.B

Bisericile primei etape nu s-au mai pastrat. Aceasta este cea mai straveche tehnica mastenbau, datand inca din epoca de piatra si fiind folosita pana in jurul anului 1100. Incastrarea bustenilor direct in pamant conferea stabilitatea necesara, dar ducea la putrezirea rapida a structurii. Bisericile celei de-a doua etape utilizeaza o tehnologie dezvoltata in anii 500-700. Cei patru busteni de colt erau ingropati in pamant, iar scandurile verticale ce alcatuiau peretii erau asezate pe o talpa. Desi tehnica era superioara primei etape, nu va fi nici ea utilizata mult timp. Nici din aceasta etapa nu s-au pastrat edificii. Bisericile celei de-a treia etape utilizeaza tehnica dezvoltata in jurul anului 1100. Intreaga structura este asezata pe talpi sprijinite pe un soclu de piatra, conferind edificiului stabilitate in timp. Doar edificiile realizate in acest mod s-au pastrat. Dupa copozitia spatiala, acestea se divid in: Bisericile de tip A, cu o singura nava. A1, biserici fara sprijin interior. Aceste constructii utilizeaza spatiul de tip central, cu nava aproape patrata, si sublinierea axei E-V e data doar prin pozitionarea altarului ingust. Nava este despartita de altar printrun perete perforat. Acoperisul este simplu, in doua ape, iar decoratia este saraca. Eldsborg Haltdalen, 1170. Biserica este cea mai nordica biserica de lemn, fiind amplasata in Trondheim, si are dimensiuni mici, de 5x6 m. Hedalen, 1150-1200. Biserica a suferit transformari de-a lungul timpului, din forma originala pastrandu-se astazi doar nava si portalul de V, bogat decorat. Planul originar a fost transformat intr-unul in forma de cruce, fiind adorsate corpuri laterale.15

Reinli. Altarul si nava au aceeasi latime si sunt unificate printr-un singur acoperis. Rollag In decursul timpului nava centrala se alungeste, devenind mai spatioasa. Favang Garmo, secolul XII. Biserica este transformata in jurul anului 1700, adauganduse turla si doua corpuri laterale. Grip Kvernes Rodven Roldal Vaga A2, biserici cu un stalp central care sustine clopotnita de pe acoperis. Dezvotarea bisericii pe verticala cere turle si acoperisuri tot mai inalte, care au nevoie de sprijin suplimentar. Bisericile uninavate utilizeaza in acest sens stalpul central legat structural de grinzile superioare ale peretilor laterali. Bisericile de tip B, dezvoltate complex, cu trei nave. B1, utilizeaza coloane libere interioare pentru sustinerea unui acoperis simplu. Este o forma de trecere intre tipul A si B, navele laterale nu sunt puternic accentuate, stalpii interiori fiind apropiati de stalpii de colt. Oye, 1125. Inaltimea bisericii este mica, de 7,60 m, iar dimensiunile navei sunt de 7x5,75 m. Biserica constituie o exceptie a tipologiei basilicale, acoperisul fiind continuu desi in interior apar coloane libere ce definesc nave laterale. B2, utilizeaza coloane libere interioare pentru sustinerea acoperisului central, suprainaltat. Navele sunt puternic diferentiate, prin siruri dese de stalpi interiori si prin acoperisul central mai inalt. Hopperstad Kaupanger Lom Urnes, secolul XII. Biserica pastreaza elemente ale unei constructii mai vechi, un posibil templu pagan. Ea a suferit numeroase transformari in timp, dar elementele tipic basilicale se pot recunoaste in suprainaltarea navei centrale, altarul ingust si coloanele libere ce flancheaza nava centrala.

16

Formele cele mai evoluate ale bisericilor acestui tip tind sa atinga inaltimi ale spatiului central din ce in ce mai mari. Altarul devine semicircular si sunt adaugate la exterior galerii semiinchise. Flesberg Borgund, secolul XII. Edificiul constituie modelul cel mai reprezentativ pentru tipologia bisericilor de lemn scandinave, si nu a suferit schimbari in timp. Nava centrala suprainaltata se sprijina pe stalpi contravantuiti intre ei si legati de navele laterale. Biserica este imprejmuita cu o galerie exterioara continua. Acoperisul este alcatuit din trei elemente suprapuse, iar in partea superioara se termina printr-o turla cu acoperis in trei trepte. Clopotele sunt exterioare edificiului, cu exceptia clopotului mic aflat in turla. Turnul clopotnita este amplasat in sudul incintei si are o structura scheletala, datand din aceeasi perioada ca si biserica. Gol Hegge Hore Lomen Ringebu Majoritatea bisericilor vor fi transformate in evul mediu tarziu. Transformarea presupune inaltarea prin adaugari de turle si adoptarea planului in cruce prin adaugarea unor corpuri laterale.

tehnicaconstructiva:Ca material de constructie era utilizat doar lemnul de cea mai buna calitate. Trunchiul era curatat de crengi si coaja si era lasat mai multi ani in acest stadiu inainte de a fi taiat si prelucrat. Nu s-au utilizat elemente de prindere din metal. Tehnica constructiva adoptata este cea mastenbau. Caracteristica sistemului mastenbau este structura definita de stalpi verticali de sectiune rotunda, pozitionati in colturile cladirii si pe marginea navei centrale. Peretii sunt alcatuiti dintr-un cadru rectangular in care se insereaza sipci in pozitie verticala. Partea inferioara a cadrului reprezinta talpa, asezata pe un soclu de piatra, iar cea superioara grinda. Sipcile sunt legate de cadru prin imbinare simpla si intre ele prin imbinare in lamba si uluc.17

Stalpii navei centrale sustin acoperisul central suprainaltat, fiind legati atat intre ei cat si de peretii navelor laterale, mai scunde, prin contravantuiri in cruce. Contavantuirile rigidizeaza antablamentul pe toate directiile. Specifica bisericilor scandinave este si rezolvarea sarpantei, prin legarea arbaletrierilor incrucisati cu grinzile peretilor navei centrale, prin intermediul unor saibe arcuite din lemn.

Elemente specifice:Sistemul de acoperire Acoperisul este simplu si abrupt. In zona navei centrale este realizat in doua ape, iar peste navele laterale si eventualele galerii exterioare este realizat intr-o singura apa, creand astfel impresia unui acoperis multietajat Turlele, adaugate in general intro faza ulterioara, au acoperisuri multietajate. Acoperirea este realizata cu randuri suprapuse de sita in forma de solzi. Galeria exterioara Galeriile exterioare, svalgang, bordeaza navele laterale avand rolul principal de bariera termica. Ele constituiau si locul unde isi lasau barbatii armele la intrarea in biserica. De aici puteau urmari slujba cei bolnavi sau cei proscrisi. Galeriile reprezinta spatii semideschise, avand peretii perforati de goluri mici si dese care permit iluminarea acestora. Acoperisul lor constituie primul etaj al sarpantei bisericii, fiind cel mai scund. In general galeriile sunt elemente adaugate intr-o etapa ulterioara, la fel si uneori altarul. Conceptia spatiala Interiorul bisericii este intunecat deoarece oamenii trebuiau sa se teama de Dumnezeu. Doar in registrele superioare ale navelor laterale sunt realizate lucarne mici si rotunde, pe toate laturile spatiului central. Bisericile sunt amplasate pe directia E-V, cu portalul principal indreptat spre V si altarul spre E, astfel incat spre N era indreptata latura lunga si lipsita de deschideri.18

Nordul era considerat originea raului, si trebuiau luate masuri de protectie. De aceea in timpul slujbei barbatii stateau spre S, iar femeile spre N, pe partea expusa. Bancile si scaunele sunt introduse abea mai tarziu in interior, initial spatiul interior nu era mobilat. Detalii decorative Accesul in biserica era scund si ingust, pentru a impiedica intrarea spiritelor rele. Increderea in noua forma de divinitate nu era inca deplina, si comunitatea se asigura astfel impotriva posibilelor rele. Din acelasi motiv erau decorate acoperisurile cu capete infricosatoare de dragoni, si portalurile cu motive fantastice reprezentand lujeri vegetali, serpi si dragoni contorsionati. In unele biserici se intalnesc si simboluri ale mitologiei nordice, precum ciocanul lui Thor. In mod uzual, bisericile de lemn au cate doua sau trei portaluri, dintre care cel vestic si cel sudic sunt cele mai importante. Unele biserici posedau si cel de-al treilea portal, de importanta minora si mai sarac in decoratie. Acesta era indreptat spre S si era utilizat de preot ca acces separat in altar. Usile sunt incastrate in portal si se deschid spre interior. Siluete Siluetele tipului A sunt modeste, definite de un monovolum si de o sarpanta simpla in doua ape. Formele incipiente de biserica nu posedau inca insemnele religioase ale crucii, acestea asemanandu-se prin exterioritate cu constructiile locuintelor sau hambarelor. Bisericile tipului B amintesc, cu acoperisurile lor suprapuse si decorate cu capete de dragon, de corabiile vichinge cu panzele umflate in vant. Bisericile sunt similare cu corabiile atat datorita cunostintelor prelucrarii lemnului dobandite prin construirea acestora, cat si datorita venerarii ambarcatiunilor ca simboluri sfinte. Avantul constructiv al edificarii bisericilor e generat de o populatie cu credinte religioase puternice deja instituite, si duce la combinarea elementelor pagane apartinand mitologiei nordice cu crestinismul.

silueta tip A.

silueta tip B.

19