Fata cu ochii de aur (fanfic Twilight-continuare actiunii din Zori de zi) Capitolul 1: Mici probleme in Paradis Asta era, cu siguranta, partea cea mai neplacuta din zi: liceul. Sau, as putea sa ii spun...purgatoriul? Partea buna era ca il aveam pe Jacob coleg de banca, iar pe tata si mama (de fapt, verisorul si sora mai mare) colegi de clasa, fapt care ma amuza teribil. De cand aparusem eu si, cum ma necajea Emmet mereu, le intorsesem tuturor vietile pe dos, se schimbase oarecum ierarhia in familie. Bunicul Carlisie si bunica Esme erau, desigur, parintii nostri.Tata, Emmet si Rose, copiii unei surori a lui Esme care murise in urma cu cativa ani, iar restul:eu, mama, Alice, Jasper si Jacob copii lor adoptivi.Eu si mama spuneam ca suntem surori bune, asemanare fiind izbitoare. La inceput era amuzant.Sa stau cu Jake in banca, sa "vorbim" in modul meu caracteristic, sa ne auda tata, dar sa nu poata spune nimic....doar nu ar fi vrut sa deranjeze ora. Dar astea erau copilarii, iar eu trecusem de perioada copilariei, simteam asta. Nu imi placeau orele de curs, erau tare plictisitoare. Profesorul incerca sa ne explice importanta operei lui Shakespeare.....de parca nu le-as fi citit pe toate. Stiam tot ceea ce se preda in liceu si mult mai mult decat atat, asta era si problema: as fi vrut sa invat lucruri noi, nu sa mi se repete insistent cele pe care le stiam deja. I-am atins usor mana lui Jake, "spunandu-i" ca de abia astept sa ajung acasa. El s-a uitat doar o clipa la mine, zambind, apoi a redevenit atent la profesor.Ce nesuferit! Eu eram mai importanta. In spatele meu, tata chicotea. l-am lasat in pace pe Jacob si am inceput sa ma uit la colegii mei de clasa. Plictisitori. Nu imi place sa traiesc printre oameni, sunt ciudati si nu imi pot gasi locul intre ei. Nu e ca si cum as vrea sa....ii mananc...nu nu nu... Din spatele meu, tata tusi o data scurt. Ups, m-a luat valul. Am mai rotit o data capul, privindu-mi din nou colegii. Aisha, fata din a treia banca, se holba la mine. I-am facut un semn sugestiv cu capul catre profesor, un fel de "fii atenta la el si lasa-ma in pace". Oare la ce se gandeste fata asta? Sa nu uit sa il intreb pe tata... ***** In sfarsit...libertate!!!! Orele s-au terminat, iar eu conduc spre casa, cu Jake alaturi. -Avem un munte de teme, bombani el. -O,da, teme...cum as putea trai fara ele? am raspuns eu sarcastica. Restul drumului am ramas tacuti. Intrand in casa,am imbartisat-o pe bunica si m-am aruncat pe canapea...ce bine e acasa.... -Cum a fost la scoala?intreba David O, da...David...el era cel mai nou membru al familiei noastre, mai nou si decat mine, ceea ce imi dadea o oarecare satisfactie... David avea si el o poveste, ca oricare vampir: fusese creat de Volturi,care prevazusera mare lui putere de convingere.Dar tot datorita acestui talent al sau, ii convinsese pe Volturi sa il lase sa plece. Lui David nu ii placea violenta,de asta si ramasese cu noi, adoptand dieta noastra vegetariana. In viata umana fusese un actor neinteles,pasnic si boem,iar in cea vampirica...ei bine, el ratacise singur prin toata lumea, vizitand locuri pe care si le dorea sa le vada in viata umana, dar din cauza banilor si a stilului de viata dezordonat nu reusise sa le

vada. Apoi, venise sa ne ajute sa luptam...intr-o lupta care se terminase cu cateva zile in urma...lupta cu Volturii.La inceput nu am inteles de ce venise sa ne ajute pe noi si nu pe cei care l-au creat.Dar tata imi spusese ca David ii ura pe Volturi din cauza ca il obligasera sa devina vampir, privandu-l astfel de beneficiile vietii umane. -Nu ai pierdut nimic, am raspuns eu. Cu toate ca David avea autocontrol si nu ar fi facut rau nimanui, Carlisie nu il lasa inca sa mearga la scoala.De asemenea,nu avea voie nici sa vaneze alaturi de mine. Incet, incet, sosea si restul familiei. Eu ajunsesem prima, deoarece conduceam "ca o nebuna", cum imi spunea mereu mama. In St. Helens, Oregon, unde ne mutasem de aproape 5 ani,era aproape la fel ca in Forks. Cu exceptia bunicului Charly si a haitei de varcolaci, de care imi era tare dor. Mama spusese ca era mai bine asa, sa il lasam pe bunicul sa isi vada de viata sa, fara alte evenimente fantastice, iar haita de varcolaci sa redevina oameni. Jacob se apropie de mine si imi apuca mana, trezindu-ma astfel din visare. -Ce s-a intamplat, iubito?La ce te gandesti? -Vrei sa mergem la noapte sa vanam?Doar noi doi? -Stiu si eu....ar trebui sa dormi la noapte.Poate... -Hai, Jake! Poti sa te opresti din a ma trata ca pe un copil,te rog? Vrei sa intelegi ca am ajuns la maturitate si pot avea singura grija de mine? Fiecare vampir din camera parea ca are cate o treaba, dar eram convinsa ca toti asculta.La naiba, uneori e atat de obositor sa fii in centrul atentiei... L-am atins pe Jacob, aratandu-i ca sa vrea sa mergem intr-un loc unde sa nu ne poata auzi nimeni, unde sa nu ne poata gasi nimeni, nici puterea gandului tatalui meu. -Insa pana atunci..... spuse tata.. Pana atunci?Adica exagerat de protectorul meu tata concepe ca la un moment dat sa ma pot duce doar eu cu Jake intr-un loc departat? Probabil ca in jurul varstei de 105 ani... -Insa pana atunci vreau sa luati loc cu totii, isi continua tata ideea, ignorand gandurile mele.Se pare ca avem probleme.