Familia - Concepte, Tipologii, Teorii

177
Capitolul I Familia - concepte, tipologii, teorii Întreaga dezvoltare a umanităţii este legată de constituirea şi evoluţia formelor de colectivitate umană, dintre care familia reprezintă una din verigile sociale cele mai importante şi mai vechi în asigurarea continuităţii şi afirmării depline a fiinţei umane. Deşi relativ independentă în raport cu societatea în interiorul căreia se formează, familia este determinată şi condiţionată, în evoluţia sa, de modul de organizare a societăţii pe care o reflectă. I.1. Teorii despre familie Familia reprezintă grupul social al cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţie şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de copii 1 . Familia este instituţia socială bazată pe sexualitate şi pe tendinţele materne şi paterne, a cărei formă variază de la o cultură la alta 2 . I.1.1 Teoria interacţionistă 1 Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti, 1993 2 Sillamy, N., Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996 1

description

licenta despre familie, tipologii, teorii

Transcript of Familia - Concepte, Tipologii, Teorii

Capitolul I

Familia - concepte, tipologii, teorii

Întreaga dezvoltare a umanităţii este legată de constituirea şi evoluţia formelor de

colectivitate umană, dintre care familia reprezintă una din verigile sociale cele mai importante şi

mai vechi în asigurarea continuităţii şi afirmării depline a fiinţei umane.

Deşi relativ independentă în raport cu societatea în interiorul căreia se formează, familia

este determinată şi condiţionată, în evoluţia sa, de modul de organizare a societăţii pe care o

reflectă.

I.1. Teorii despre familie

Familia reprezintă grupul social al cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă,

căsătorie sau adopţie şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de

copii1.

Familia este instituţia socială bazată pe sexualitate şi pe tendinţele materne şi paterne,

a cărei formă variază de la o cultură la alta2.

I.1.1 Teoria interacţionistă

Adepţii teoriei interacţioniste Burgess3, W. J. Goode consideră că familia cunoaşte în

această perioadă o dublă modificare: pe de o parte o „privatizare", cu o atenţie crescută pentru

calitatea relaţiilor din sânul familiei, iar pe de altă parte o „socializare" ca rezultat al unei

intervenţii mult mai mari a statului în structurile scolii.

1 Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti, 19932 Sillamy, N., Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 19963 Burgees, E.W., The family from Instituîion toCompanionship, New York, American Book Company, 1993, apud. Voinea, M., Familia contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005, p., 42

1

Societatea modernă renunţă la funcţiile istorice ale familiei pentru a lăsa loc doar

asocierilor bazate pe intimitate şi interrelaţionare. In accepţiunea abordării interacţioniste

familiile nu reprezintă un grup de persoane care trăiesc în comun pentru asigurarea în bune

condiţii a menajului, ci o entitate de persoane într-o interacţiune permanentă care conduce la

construirea identităţii personale a fiecăruia şi la obţinerea stării de fericire individuală.

Egalitatea care se stabileşte între soţi nu presupune identificare între roluri sau schimburi între

atribuţiile pe care la are fiecare rol, ci presupune interdependenţă creând relaţii de egalitate prin

intermediul diferenţelor specifice între roluri.

Imaginea femeii ca personaj central al familiei se datorează pe de o parte evoluţiei

familiei, de la familia patriarhală la familia de tip acompaniament, iar pe de altă parte atribuirii

rolului de expert incontestabil în materie de afectivitate femeii, rol care determină principala

funcţie a acestui tip de familie.

Familia instituţională se defineşte din punctul de vedere al lui Burgess în următorul

sens: sub acelaşi acoperiş trăiesc mai multe generaţii, bunicii care rămân alături de copiii lor,

bărbaţii căsătoriţi sau fetele celibatare. Femeile căsătorite părăsesc casa părintească în

momentul mariajului pentru a-şi urma soţul în casa părinţilor acestuia.4

Prin opoziţie familia modernă este de talie redusă, fiind formată din părinţi şi câţiva

copii. Forţa unificatoare a acestui tip de familie constă în relaţiile interpersonale şi în

interacţiunile familiale.

Curentul interacţionist a pus un accent important pe procesul de constituire a identităţii

soţului, soţiei, tatălui, mamei, copilului, şi a analizat cum contribuie identitatea mamei sau a

tatălui la formarea ansamblului de reprezentări pe care individul şi le face despre sine însuşi.

În acest sens interacţionismul simbolistic a arătat utilitatea sa pentru a înţelege

rupturile, separările, lipsa de investiţii într-un rol, toate acestea putând apărea la nivelul oricărei

familii.

I.1.2 Teoria funcţionatistă

Teza funcţionalistâ este simplă: nu există în societate organ fără funcţii, elemente fără

rol, configuraţii structurale fără utilitate. Unul dintre analiştii funcţionali a fost şi T.

4 Idem 3

2

Parsons5. Acesta consideră familia sistemul de transmitere intergeneraţională a

sistemului de valori şi, abia mai apoi, un sistem relaţional între soţi, aşa cum susţine

interacţionismul.

Prin intermediul acestei funcţii exercitate de familie se urmăreşte pregătirea tinerilor

pentru obţinerea autonomiei şi pentru asumarea responsabilităţii, punându-se accent pe modul de

manifestare al ataşamentului afectiv pe care îl acordă copiilor.

Dragostea părinţilor este o condiţie necesară şi primordială, ea condiţionând reuşita

copilului în şcoală, dar şi integrarea lui în grupul de colegi. Astfel, copilul va dezvolta o

puternică motivaţie de realizare personală, atitudine necesară într-o societate a cărei valoare

esenţială este „activismul instrumentar".

Familia este agentul principal de transmitere a normelor, valorilor şi rolurilor care îi

permit individului să se integreze într-o societate bazată pe dezvoltarea personală a actorilor săi.

Funcţia de formare şi dezvoltare a personalităţii adulte constă în pregătirea individului

pentru căsătorie, relaţiile dintre soţi fiind puternice, iar legăturile cu membri familiei de

prevenienţă slăbind în timp. Această relaţie echilibrată între soţi va constitui garanţia pentru

asigurarea echilibrului copiilor.

După Parsons6, familia contemporană este o familie nucleară, relativ izolată de familia

extinsă, fiind bazată pe un sistem bilateral. Individul este membru a două familii: cea de

provenienţă, unde acesta este născut, şi cea de-a doua rezultată în urma căsătoriei.

Această structurare bipolară a rolurilor în funcţie de sexe joacă un rol determinant

pentru formarea personalităţii copilului, deoarece socializarea presupune procesul de achiziţie a

atitudinilor şi abilităţilor necesare individului pentru a juca un rol social determinant. Pentru

personalitatea copilului, ceea ce vede în familie este mult mai puternic decât toate doctrinele

morale care i se inoculează mai târziu.

I.1.3 Teoria sistemică

Abordarea sistemică analizează structura familiei din punctul de vedere al

psihoterapeuticii, cercetătorii începând să se intereseze de familie ca de o unitate de

disfuncţionalităţi emoţionale.

5 Parsons, T., Family Socializaîion and Interaction Process, London, 1956, apud Voinea, M., Familia contempoarnă, Editura Focus, Bucureşti, 2005, p., 476 Idem 5

3

Unii reprezentanţi ai acestei abordări evidenţiază funcţionalitatea familiilor obişnuite

prin prisma vieţii lor cotidiene. După aceşti autori familiile au tendinţa să se grupeze în trei mari

categorii:

familia democratică - se caracterizează printr-un echilibru dinamic între rigoare şi

flexibilitate, între drepturile individuale şi cele colective. Divergenţele de opinie sunt

exprimate liber, negocierile sunt încurajate.

familia autoritară - constituie un ansamblu foarte structurat şi ierarhic, condus de norme

şi reguli foarte stricte. Interesele individuale sunt clar subordonate celor de grup şi se acordă

o importanţă primordială valorilor tradiţionale şi loialităţii familiale.

familia anarhică - la nivelul acesteia nu există decât puţine reguli şi limite. Preferinţele şi

credinţele individuale iau forma nevoilor colective şi a rolurilor familiale. Exprimarea

emoţiilor şi a sentimentelor tind să fie spontane şi pasionale.

Aceste trei profiluri nu există în stare pură, fiecare luând forme mai mult sau mai puţin

adaptate.

I.1.4 Teoria utilitaristă

Această teorie are la baza teza schimbului social, care se bazează pe ideea ca indivizii

intră în relaţie unii cu alţii, în ceea ce priveşte dragostea, prietenia, obligaţiile profesionale, cu

scopul de a obţine satisfacţii simbolice sau materiale. Adepţii acestei teorii sunt: Scanzoni7,

Beker8.

Utilitarismul recunoaşte importanţa altuia implicat într-o relaţie. Secretul schimbului

uman este de a putea da altei persoane ceea ce este mai gratifiant pentru ea, decât ceea ce este

mai costisitor pentru sine şi invers, este mult mai avantajos de a obţine ceea ce este gratifiant

pentru sine decât ceea ce este mult mai costisitor pentru celălalt.

Relaţiile interpersonale se constituie în funcţie de rolurile sociale. Scanzoni9 consideră

că rolurile tradiţionale oferă femeilor mai puţine posibilităţi de satisfacţie decât bărbaţilor. Dacă

sursele economice ale soţului sunt importante, el va avea acces la mai mulţi bani şi va putea

dezvolta un cerc de relaţii interumane mult mai mare.

7 Scanzoni, J„ Sexual Bargaining, Power, Politics, New Jersy, Prentice Hali, 1972, apud Voinea, M., Familia contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005 , p., 528 Beker, G.S. Treatise on the Familiy, Cambridge, Harvard University Press, 1981, apud Voinea, M., Familia contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005,p., 549 Idem 7

4

Femeia, cantonată în rolul ei domestic va putea considera această relaţie ca fiind foarte

importanta pentru ea. Echitatea între roluri va apărea din ce în ce mai disproporţionată.

In contextul actual al schimbării radicale a parametrilor căsătoriei sau coabitării este

dificil de definit normele schimbului după care funcţionează grupul familial.

Afecţiunea în cercul domestic a impus o progresivă devalorizare a rolurilor conjugale şi

schimburile nu se pot măsura după o singură mărime a normelor de divizare a muncii şi de

complementaritate a sexelor.

Fragmentarea schimbului şi repartiţia indiferentă a sarcinilor defineşte modelul

schimbului social fondat pe echivalenţa prestărilor, mai puţin eficace.

Bertrand Lemenncier10 defineşte familia ca o întreprindere sau ca o comunitate de

interese care oferă membrilor săi beneficii de toate felurile care sunt dificil de procurat de pe

piaţă. Aceste beneficii pot fi materiale, ca de exemplu o locuinţă, sau imateriale, ca de exemplu

dragostea şi afecţiunea.

I.2 Funcţiile familiei

Familia îndeplineşte anumite funcţii pentru membrii săi, dar şi pentru societate în

general. Familia este o instituţie universală, întâlnită pretutindeni şi îndeplinind aceleaşi funcţii

principale: transmiterea moştenirii biologice şi culturale, asigurarea protecţiei materiale şi

emoţionale pentru descendenţi, formarea unui climat de dezvoltare a personalităţii tuturor

membrilor ei.

Forţele interne care unesc familia contemporană sunt sentimentele de dragoste şi

ataşament al soţilor, precum şi al părinţilor şi copiilor, respectul reciproc, solidaritatea

membrilor11.

Mai mulţi cercetători, sociologi şi antropologi au caracterizat funcţiile familiei, însă cea

mai completă caracterizare aparţine sociologului Henry H. Stahl12. Acesta a împărţit funcţiile în

două mari categorii: funcţii interne şi funcţii externe.

Funcţiile interne contribuie la crearea unui regim de viaţă intimă menit să asigure

tuturor membrilor un climat de securitate, protecţie şi afecţiune. Din această categorie fac

10 Lemenncier, B., Le Marche du mariage et la familie, Paris, PUF, 198811 Voinea, M., Famila contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005, p. 2112 Idem 11

5

parte: funcţii biologice, funcţii economice, funcţii educative şi funcţii de solidaritate

familială.

Funcţiile externe asigură, în principal, dezvoltarea normală a personalităţii fiecărui

membru al familiei, socializarea şi integrarea corespunzătoare în viaţa socială.

I.2.1 Funcţia biologică

Funcţia biologică este o dimensiune esenţială, asigurând satisfacerea unor nevoi vitale

pentru indivizi, grup şi, prin aceasta, pentru societate şi anume: satisfacerea necesităţilor sexuale,

asigurarea reproducerii, întărirea unităţii, coeziunii, a solidarităţii familiale, crearea premiselor

pentru îndeplinirea celorlalte funcţii, pentru armonia şi stabilitatea societăţii.

Comportamentul procreării sau reproducerii alături de cel nupţial este expresia unui

model cultural complex care se formează într-un timp îndelungat şi care suportă influenţa unor

factori diverşi.

Consecinţă firească şi previzibilă a relaţiei sexuale, procrearea sau funcţia demografică

a familiei are o importanţă excepţională pentru indivizi şi pentru societate, antrenând schimbări

esenţiale în modelul activităţilor familiale, în destinul familiei şi al societăţii.

La nivelul unui cuplu, comportamentul reproductiv poate fi influenţat de: vârsta soţiei,

durata căsătoriei, starea de sănătate a cuplului, utilizarea mijloacelor contraceptive, dorinţa

cuplului de a avea copii, nivelul de instrucţie al partenerilor, angaj area profesională,

comunicarea între parteneri.

La nivelul social, fertilitatea este influenţată nu doar de factori demografici, ci şi de

dezvoltarea economico-socială, de procesele de mobilitate socială, urbanizare, modernizare care,

antrenând schimbări sociale semnificative, au contribuit la o redimensionare a structurii şi

funcţiilor familiei.

I.2.2 Funcţia economică

In mod tradiţional, funcţia economică a cuprins trei dimensiuni importante: componenta

productivă, care vizează producerea în gospodărie a bunurilor şi serviciilor necesare traiului

familiei, componenta privind pregătirea profesională a descendenţilor, transmiterea ocupaţiilor

de la părinţi la copii, latura financiară constând în administrarea unui buget de venituri şi

cheltuieli pentru acoperirea nevoilor familiei şi realizarea unor economii, sursă a dobândirii unor

bunuri şi valori.

6

De-a lungul istoriei familiei s-au înregistrat substanţiale modificări în funcţia

economică în general şi cu privire la fiecare dimensiune a ei, în mod special.

In mediul rural tradiţional familia reprezenta o unitate de producţie, un atelier de muncă

unde se asigurau cele necesare traiului prin munca tuturor în interiorul grupului. Părinţii erau

interesaţi ca proprii lor copii să Ie moştenească nu doar numele şi bunurile dobândite, ci şi

ocupaţiile, să asigure o continuitate a neamului, o transmitere a pământului, a dragostei pentru el,

cunoştinţele necesare deprinderilor de a-1 munci.

Societatea contemporană, bazată pe diviziunea muncii între membrii săi şi pe

specializarea acestora, antrenează o serie de schimbări în planul vieţii economice, diminuând

componentele sale tradiţionale.

Există o serie de cauze13 care au contribuit la reducerea rolului familiei moderne în

instrucţia copiilor şi anume:

părinţii lucrează în afara familiei şi sunt mai puţin timp împreună cu copiii lor care sunt

duşi, adesea, de la vârste fragede, în centre de zi şi grădiniţe.

munca părinţilor în domenii diferite, diversificarea ocupaţiilor şi transformările lor nu mai

determină cu obligativitate transmiterea „meseriei familiale".

copiii trebuie să înveţe mai multe lucruri decât în trecut şi părinţii lor nu le mai pot

satisface nevoia de instrucţie la aceste exigenţe.

I.2.3 Funcţia educativă

În orice societate familia constituie factorul primordial al formării şi socializării

copilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale

psihologice şi sociale, şi împlinite etapele întregului său ciclu de creştere şi dezvoltare.

În calitatea sa de grup social omogen şi instituţie social-juridică fundamentală, familia

reprezintă cadrul principal în interiorul căruia, prin intermediul procesului de socializare,

indivizii îşi însuşesc primele noţiuni cu privire la datorie, responsabilitate, interdicţie, marcând

dezvoltarea unei structuri generalizate a conştiinţei morale şi juridice.

Familia constituie cadrul de realizare a sociabilităţii, premisa deprinderii normelor

dezirabile, a modelelor de conduită aşteptate. în cadrul familiei, individul stabileşte primele

contacte în înţelegerea noţiunilor de responsabilitate şi raţionalitate, primele confruntări cu

situaţii supuse interdicţiilor, evaluării normelor şi idealurilor grupului social larg.

13 Idem 12

7

În familie se construiesc modele pentru toate relaţiile de supra sau subordonare, de

complementaritate, de reciprocitate, se descoperă comportamente sociale elementare, orientate

spre apărarea drepturilor proprii şi respectarea drepturilor altora.

Valorile familiale, exercitarea rolurilor şi reţeaua raporturilor interpersonale din cadrul

familiei sunt primele repere colective care permit copilului şi adolescentului înţelegerea

funcţionării universului social. O serie de teorii abordează socializarea ca un proces de

maturizare ce permite o cunoaştere progresivă a normelor şi valorilor, a modurilor de a reacţiona

la ele a copilului.

În acest proces de maturizare progresivă, comportamentele şi atitudinile părinţilor,

complementare cu cele ale altor persoane din mediul imediat, reprezintă experienţe de socializare

decisive pentru evoluţia ulterioară a personalităţii copilului.

Procesul de socializare - desfăşurat pe întreaga durată de viaţă a individului -oferă

acestuia şansa formarii sale sociale, dobândirii echilibrului emoţional, menţinerii integrităţii

personalităţii, integrării sale în viaţa socială.

I.2.4 Funcţia de solidaritate familială

Familia şi sarcinile pe care acestea le îndeplineşte în raport cu membrii ei asigură atât

socializarea şi integrarea acestora în viaţa socială, cât şi funcţionalitatea şi continuitatea

instituţiei, echilibrul social şi normativ dorit.

Manifestarea solidarităţii şi unităţii familiale începe încă din familiile de origine ale

partenerilor, prin modul în care ei au fost pregătiţi, educaţi, orientaţi spre înţelegerea celuilalt,

spre oferirea protecţiei şi afectivităţii. Anticiparea unor roluri viitoare, furnizarea unor informaţii

şi a unor modele de conduită, care vor asigura satisfacerea optimă a acestor exigenţe, sunt sarcini

ale familiei de origine.

Unitatea şi solidaritatea familiei depind de motivaţia căsătoriei, de intensitatea şi

trăinicia sentimentelor dintre parteneri, în asigurarea acestora fiind antrenaţi mai mulţi factori

interni (dragostea reciprocă în alegerea partenerului, sentimentul datoriei faţă de acesta şi de

copii, aspiraţii comune, grija pentru casă şi gospodăria comună), cât şi de factori externi, în a

căror categorie putem include: sancţiunile magice sau religioase referitoare la dificultăţile de

organizare a unei gospodării în afara căsniciei, ca şi cele legate de asigurarea unei locuinţe,

opinia publică.

8

I.3. Tipuri de familie14

În limbajul comun, termenul de familie este folosit în mod diferenţiat, atât pentru

familia din care provine individul, cât şi pentru propria familie, constituită prin căsătorie. Analiza

sociologică impune însă distincţia între tipurile de familii existente, o primă diferenţiere fiind cea

între familia de origine şi familia de procreare.

Familia de origine desemnează familia în care te naşti şi creşti, fiind formată din

mamă, tată, fraţi, surori, cunoscută sub numele de familie de orientare, familie cosanguină.

Familia de origine este tipul din care face parte individul prin naştere, în acest caz

raporturile parentale şi filiale sunt dominante, familia de origine asigurând protecţia şi

socializarea descendenţilor.

Familia de procreare este stabilită prin propria căsătorie şi include soţul, soţia, fiii şi

fiicele lor. Acest tip de familie este cunoscut ca fiind forma elementară, baza sistemului de

înrudire în orice societate. Pornind de la relaţiile existente în interiorul acestei familii, putem

delimita conceptul de familie extinsă sau lărgită, care vizează unirea mai multor familii nucleare

în linie verticală, cu generaţii succesive adiacente.

Familia conjugală este constituită prin alegerea partenerului şi are ca fundament

căsătoria, înţeleasă ca uniune liber consimţită între două persoane de sex opus, în condiţiile legii

şi cu scopul întemeierii unei familii.

Pentru definirea tipurilor de familie, un alt criteriu poate fi locuinţa, distingând: familia

de rezidenţă (persoanele care locuiesc în aceeaşi casă, au locuinţă comună şi desfăşoară unele

activităţi economico gospodăreşti în comun), şi familiile de interacţiune care semnifică, relaţii de

întrajutorare, schimburi reciproce, vizite cu celelalte rude.

În raport cu modul de exercitare a autorităţii în cadrul familiei, sistemele familiale pot

fi: patriarhale (autoritatea în cadrul familiei este deţinută de bărbatul cel mai în vârstă, în cazul

familiei lărgite, şi de soţ, în cazul familiei nucleare), matriarhale (autoritatea este deţinută de

femeia cea mai în vârstă, sau de soţie), egalitare - întâlnite în societatea modernă, unde puterea şi

autoritatea fiind sensibil egal distribuite între soţ şi soţie.

14 Voinea, M., Familia contemporană. O mică enciclopedie, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

9

Capitolul II

Schimbări şi tendinţe în structura şi funcţiile familiei

II.l. De la familia tradiţională la cea monoparentală

Familia românească a evoluat, de-a lungul istoriei, ca o matrice psihosocială cu o

stabilitate marcantă, bazată pe principiul sincroniei şi complementarităţii rolurilor masculine şi

feminine.

Aceste schimbări au impus, tot mai accentuat, monoparentalitatea15. De-a lungul

timpului au existat mai multe concepţii privind funcţionalitatea acestui tip de familie,

mentalităţile fiind acelea ce au susţinut diverse păreri contradictorii.

Familia monoparentală16 este structura familială asimetrică, formată dintr-un părinte şi

copilul (copiii) său (săi), fie prin decesul celuilalt părinte, fie prin divorţ, fie prin abandonarea

familiei de către un părinte, fie prin decizia de a nu se căsători a părintelui, fie prin adopţia

realizată de o persoană singură, fie prin naşterea unui copil dintr-o relaţie liberă, în afara

căsătoriei, în special la părinţii adolescenţi.

Astfel, societatea tradiţională bazată pe familia extinsă, dezaproba monoparentalitatea

şi încuraja tendinţele de stigmatizare şi etichetare faţă de cei ce alegeau voit sau nu acest "stil de

viaţă".

Pe de altă parte în societatea modernă, datorită generalizării familiei nucleare, s-a

realizat mai uşor ruptura faţă de comunitate, schimbându-se şi viziunea asupra acestui tip de

familie.

Familia nucleară clasică se destructurează din diferite motive: abandon, separare,

divorţ, deces. Familiile monoparentale redimensionează unele din funcţiile familiei, antrenând un

sistem specific de acţiune şi comunicare bazat pe anumite priorităţi, practici, norme şi valori.

15 Mitrofan, I., Ciupercă, C, Psihologia vieţii de cuplu, Editura Spu, Bucureşti, 2002

16 Idem 4

10

Aceste modificări intervenite în structura familiei s-au produs datorită cerinţelor

reproducerii sociale, care obişnuiau să promoveze un tip restrâns de familie, precum şi o legătură

puternică între generaţii. Dezbaterile sociologice au văzut în modernizare opusul tradiţiei,

diferenţiind valorile individuale de cele colective sau libertatea de cutumă şi de constrângere.

Familiile monoparentale prezintă în esenţă anumite particularităţi17 faţă de tipul clasic

de familie, cu referire în special la perturbările de rol, la structurarea, diminuarea sau potenţarea

unor funcţii.

în seria acestor particularităţi includem dificultăţile de ordin material (insuficienţa

veniturilor, capacitatea scăzută de acoperire a unor tipuri de nevoi, orientarea unidirecţională a

consumului), de ordin biologic (rezolvarea problemelor sexuale în afara familiei, restrângerea

descendenţilor) şi de ordin afectiv-emoţional (lipsa partenerului, a dragostei conjugale).

Unele dintre acestea por fi suplinite prin sentimente de dragoste excesivă faţă de

descendenţi, fără ca aceasta să asigure împlinirea personalităţii adulte. De regulă părintele singur

face eforturi de a suplini absenţa celuilalt, asumându-şi rolurile acestuia.

Deşi în ambele tipuri de familii monoparentale (materne şi paterne) atenţia este centrată

pe copii, se constată diferenţe privind asumarea rolurilor parentale, suplinirea partenerului

absent, atitudinea faţă de actualul statut, apelul la rude pentru ajutorul material şi moral, protecţia

propriului viitor.

În cazul mamelor singure care-şi asumă rolurile partenerului absent se ajunge la

restrângerea sferei comportamentelor specifice pentru fiecare rol şi la exagerarea unor tipuri de

conduită ce intră în sfera de acţiune a rolului matern.

În unele cazuri părintele singur este tentat sa atribuie copilului rolul părintelui absent.

Evident acest copil este sacrificat, fapt conştientizat de familie şi de comunitate. Referitor la

percepţia viitorului se constată o doză de optimism la bărbaţi, femeile singure fiind mai sceptice

în privinţa recăsătoriei.

Trecutul familiei influenţează prezentul ei, atât în ceea ce priveşte aspectele legate de

continuitate, cât şi pe cele referitoare la modificări şi întreruperi ale tradiţiei. La ora actuală se

vorbeşte mult despre sfârşitul familiei, despre o perioadă anterioară în care a fost inventată

copilăria sau despre apariţia "familiei afective"18.

17 Voinea, M., Restructurarea familiei: modele alternative de viaţă, în Sociologie românească, Nr.5, Bucureşti, 199418 Goody, J., Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

11

Esenţa teoriei de faţă este că familia nu cunoaşte sfârşit; pentru marea majoritate a

umanităţii, un tip oarecare de uniune sexuală sau de îngrijire a copilului este obligatoriu.

12

Familiile fără urmaşi sunt mai numeroase decât în trecut, dar constituie o minoritate

atât în Europa şi în alte continente.

Formele alternative de familie nu mai sunt condamnate, ca în trecut, ci sunt acceptate

de majoritatea indivizilor ca moduri de comportament normal. Există şi o serie de consecinţe. In

primul rând, mai mulţi copii sunt crescuţi de femei singure, de vreme ce în 90% din cazuri copiii

le sunt încredinţaţi mamelor.

Rezultatul este marginalizarea taţilor şi imposibilitatea acestora de a servi ca model

copiilor. Cel mai adesea ei reprezintă idolul căzut, zeul care a greşit. Asemenea evenimente

reprezintă pentru majoritatea copiilor o problemă care continuă să îi afecteze şi după adolescenţă.

Nu trebuie ignorat faptul că încă e foarte greu de abordat problematica familiei şi mai

ales a disoluţiei acesteia, datorită integrării acesteia în viaţa economică, juridică şi politică a

societăţii.

In acest context este uşor de înţeles pentru ce familia a păstrat un oarecare caracter

sacru, care interzicea orice cercetare critică. Cu toate acestea familia este o realitate vie, care,

fără a-şi pierde sensul fundamental sacru, este supusă cu violenţă dezordinii cotidiene a

profanului, traversând o criză fără precedent.

Ritmul trepidant, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la nou, mirajul

modelelor extravagante, alienarea spirituală, problemele existenţiale au modificat fundamentul

solid al familiei, conferindu-i noi roluri şi destinaţii.

Valorile trecutului se prăbuşesc continuu şi ireversibil şi odată cu acestea se diminuează

importanţa şi ataşamentul faţă de intituţia familiei, se redimensionează structura şi funcţiile

fundamentale ale ei.

Se poate observa că orice domeniu al realităţii sociale este afectat, iar ceea ce se

întâmplă cu familia reprezintă o reflectare a crizei prin care trece societatea, o imagine a

mutaţiilor semnificative ce au răscolit contemporaneitatea, în trecerea de la tradiţional la modern.

Prezentul ne oferă valori diferite, iar diversitatea se impune cu tot mai multă putere în

faţa uniformităţii. Tocmai de aceea suntem martorii unei oferte spectaculoase şi atrăgătoare în

materie de relaţii interpersonale. Din această perspectivă familia s-a adaptat cu uşurinţă la

schimbări, cu toate că unii specialişti o considerau indestructibilă, baza unei stabilităţi într-o

lume guvernată de haos.

Indiferent de opţiunile noastre pentru o formă de convieţuire sau alta, investigarea

familiei conduce la o concluzie clară, şi anume că familia străbate o etapă critică.

13

Această concluzie concordă cu ceea ce prevedea Sorokin încă din 1940: „Familia ca

uniune sacră a soţului şi soţiei, a părinţilor şi copiilor, va continua să crească până ce va dispărea

orice diferenţă între căsătoriile sancţonate social şi relaţiile ilicite între parteneri. Copiii se vor

separa mai devreme de părinţi. Familia va deveni o simplă coabitare accidentală a femeii şi

bărbatului, căminul devenind un adăpost al relaţiilor sexuale."

Câteva fenomene şi procese sociale care determină modificări la nivelul structurilor şi

funcţiilor familiei:19

angajarea masivă a femeilor în activităţi extrafamiliale care influenţează nivelul fertilităţii,

funcţiile economice şi de socializare ale familiei, rata divorţialităţii şi diminuează

autoritatea masculină

puternicul proces de mobilitate teritorială sub forma unei migraţii definitive sau

temporare, care contribuie la spargerea modelelor tradiţionale de viaţă socială

precesele de urbanizare şi modernizare care au contribuit Ia interferarea modelelor familiei

urbane şi rurale tradiţionale şi au generat apariţia unor noi tipuri de asociere între sexe,

uniuni consensuale hetero şi homosexuale, căsătorii de probă

creşterea gradului de şcolarizare a populaţiei, ridicarea nivelului de instrucţie al femeilor

care au antrenat o serie de modificări în vârsta la căsătorie, în distribuţia rolurilor şi

autorităţii, în distribuţia rolurilor şi autorităţii, în atitudinea faţă de căsătorie, maternitate,

planning familial.

Restructurarea familiei cuprinde: cupluri fără descendenţi, familii monoparentale,

persoane celibatare, concubinaj, persoane divorţate. In esenţă restructurarea familiei vizează o

restrângere a dimensiunilor şi funcţiilor ei.

II.2. Profilul psihosocial al părinţilor singuri20

II.2.1. Profilul psihosocial al mamelor „părinţi-singuri"

Experienţa de a fi părinte singur nu este devastatoare pentru un adult sau pentru copil,

dar nu este în permanenţă confortabilă. Ea rămâne o experienţă particulară de tip familial, ce

duce la schimbări în raporturile dintre părinţi şi copii.

19 Mitrofan, I., Ciupercă, C, Psihologia vieţii de cuplu, Ed. Spu, Bucureşti, 200220 Idem 19

14

Deşi sunt cu mult mai semnificative, schimbările pot depinde de timpul pe care îl

consacră mama sau tatăl familiei, de modul în care efectele separării au marcat adulţii, ca şi

copiii, de modul în care ambii adulţi şi copiii dezvoltă strategii de a face faţă problemelor, noi

stiluri de viaţă. Pentru mulţi indivizi, aceste adaptări pot fi relativ temporare, câtă vreme

majoritatea părinţilor singuri reuşesc să se recăsătorească.

Profilul psihosocial al mamelor „părinţi-singuri" include următoarele caracteristici:

majoritatea familiilor monoparentale conduse de femei sunt formate din mamă şi copilul ei

în aceste familii, mama asigură mai curând custodia fetelor decât a băieţilor

vârsta mamelor din aceste familii era tânără până în 1980; vasta medie a acestor mame,

după 1980 era de 37,2 ani, iar în 1990 ea a scăzut la 34,6 ani. Această scădere este atribuită

creşterii numărului de femei tinere care dau naştere unor copii ilegitimi, ca şi creşterii ratei

divorţului la tinerele femei care s-au căsătorit timpuriu

numărul mamelor divorţate, care îşi susţin familia, a crescut cu 300% între 1980 şi 1990,

iar 46% dintre familiile monoparentale, de tip matern, provin din divorţul femeii

mamele singure, ca părinte, se pot aştepta la experienţa dificultăţilor financiare. Ele pot

afecta indivizii pe termen lung. Copilul devine un suport economic pentru multe dintre

familiile monoparentale conduse de mame

ca părinte singur, mamele îşi extind rolul cu sarcini auxiliare, nespecifice rol-sexului.

Această „acoperire " de roluri simultane parentale necesită timp, energie şi angajează

„cereri" conflictogene din punct de vedere psihologic. Femeile cu pregătire superioară şi

posibilităţi financiare au, în general, mai puţine probleme ca mame-singure, decât cele cu

nivel scăzut de pregătire

dilatarea rolului parental la mamele singure are drept efect accentuarea mai multor

patternuri autoritare în îngrijirea copiilor. O altă schimbare în familie constă în atribuirea

unor responsabilităţi sporite primului născut, faţă de fraţii mai mici. Experienţa stresantă a

mamei-singure este generată de faptul că ea trebuie să participe la cea mai mare parte a

activităţilor familiale (sarcini domestice, îngrijirea copiilor, timp personal de

autoîngrijire)

mamele-singure manifestă câteva schimbări în relaţia cu copilul. în multe cazuri, mama îşi

împarte rolul parental cu primul născut. Adesea acest copil este artificial şi strălucitor.

Datorită acestor caracteristici, mama se aşteaptă de la copil să fie mult mai

15

matur decât este actualmente. Mama obişnuieşte să-i facă, astfel, confidenţe, să-i

mărturisească sentimentele. Treptat şi subtil mama îi atribuie copilului rolul de partener, de

suport emoţional, substitutiv al părintelui absent.

în concluzie, multe dintre familiile monoparentale sunt conduse de mamă care a

divorţat şi care are o vârstă încă tânără. Ele exercită un rol extins parental, incluzând simultan

componente concurenţial în conducerea familiei.

II.2.2 Profilul psihosocial al taţilor „părinţi-singuri"

Familia monoparentală, condusă de tată, constituie o minoritate în cadrul acestui tip de

familie. în ultimii 20 de ani ea a devenit totuşi mult mai frecventă.

În general, bărbaţii taţi-singuri dispun de o educaţie mai completă decât femeile în

această situaţie. Vârsta medie a acestor bărbaţi variază, însă în medie ei au între 35-50 de ani, ea

fiind în scădere în ultimii ani. Caracteristici:21

în structura lor intră mai degrabă băieţii decât fetele, ei preferând adesea să locuiască

împreună cu tatăl custodia!. Unele cercetări atribuie explicaţia faptului că atitudinea socială

tinde să promoveze ideea că băieţii pot prezenta dificultăţi de disciplinare mai mari decât

fetele, ceea ce Ie favorizează mamelor acordul de încredinţare a custodiei băieţilor, mai

curând tatălui. De asemenea sunt încriminaţi şi factorii cum ar fî necesitatea preluării de

către băiat a comportamentului de sex-rol de la tată şi dificultăţile acestuia de a-1 transmite

la fete.

motivaţiile care îi determină pe bărbaţi să dorească sau să accepte postura de părinte singur

sunt diferite. Pe de o parte se situează acei bărbaţi care susţin dreptul lor de a-şi exercita

parentalitatea, întrucât se simt capabili şi motivaţi afectiv pentru aceasta. Pe de altă parte,

cei care sunt obligaţi să consimtă la exercitarea custodiei, ca urmare a poziţiei tribunalului

sau mamei, care se dovedeşte incapabilă să-şi îngrijească copiii, atât fizic, cât şi emoţional.

taţii dispun de o mare libertate financiară decât mamele singure, ca urmare a nivelului, în

general, mai crescut de educaţie, care le permite asigurarea unei securităţi economice

sporite şi o mare flexibilitate în folosirea resurselor financiare

21 Idem 20

16

dilatarea rolului parental la taţii singuri este o experienţă diferită de cea a mamelor singure.

în general ei nu sunt implicaţi în sarcinile domestice cu mult mai mult decât în asumarea

rolului lor de bază. Majoritatea sarcinilor casnice sunt îndeplinite de către copii, sau chiar

cu ajutor social din afară. In locul copilului mai mare, tatăl este ajutat de copilul mai

performant în anumite sarcini. Cei care au fiice primesc mai mult ajutor în îngrijirea

căminului, decât cei care au fii, ca urmare a diferenţelor în practicile şi expectaţiile sociale.

majoritatea taţilor se plâng de desincronizări între îngrijirea copilului, treburile casnice şi

responsabilităţile muncii cotidiene.

taţii singuri pot fi performanţi, în mod efectiv, în rolul parental. Multe cercetări confirmă

abilitatea bărbatului de a-şi conduce activităţile parentale, cu competenţă, câtă vreme este

sănătos şi benefic pentru copii.

părinţii taţi apelează şi la alte surse de ajutorare şi asistenţă în formarea lor pentru noul rol:

bunicii copilului, alte rude, asistenţi sociali, profesori şi lideri religioşi.

în stilul de viaţă al taţilor singuri se produc unele modificări. Ei preferă să-şi facă noi

cunoştinţe, dar evită activităţile sociale care implică prezenţa unor cupluri căsătorite, iar

activităţile în care ar putea întâlni în special alţi divorţaţi sau văduvi, sunt puţine.

diferenţele cele mai pregnante între părinţi singuri taţi şi mame se referă la aprecierea

taţilor asupra stilului lor de viaţă. Majoritatea taţilor se simt satisfăcuţi şi fericiţi de noul lor

statut de părinţi singuri. Cei mai mulţi afirmă că au o relaţie bună cu copiii şi se consideră

bine adaptaţi. Acesta este cazul particular al bărbaţilor divorţaţi. Bărbaţii văduvi au însă

mult mai multe dificultăţi de adaptare în perioada de tranziţie la noul statut, datorită lipsei

lor de pregătire pentru această experienţă.

Deşi bărbaţii şi femeile acţionează similar, dar şi diferit în situaţia parentalităţii

singulare, disoluţia căsătoriei prin divorţ are anumite efecte generale asupra adulţilor. In general,

se apreciază că experienţa monoparentalităţii la taţi este mai puţin destructivă pentru stilul de

viaţă, decât în cazul mamelor.

17

II.3. Schimbări ce intervin la nivelul funcţiilor familiei

Familia nu s-a transformat în sensul ca au apărut noi structuri sau funcţii, ci în sensul că

s-au schimbat ponderea diferitelor tipuri structurale, importanţa şi conţinutul funcţiilor.

Modificări de substanţă s-au produs pe tot parcursul istoriei, dar mutaţia fundamentală

este socotită, în cazul familiei, cea de la tradiţional la modern.

In sitemul tradiţional al familiilor extinse legăturile de sânge şi rudenie sunt sursa

principală a drepturilor şi obligaţiilor, dar şi obiectul privilegiat al afecţiunii. Ceea ce s-a

întâmplat cu familia modernă nu este atât ruptura ei din reţeaua parentală, cât mutarea focalizării

de pe această reţea de membrii din interiorul familiei nucleare.

Respectiva schimbare de focalizare este însoţită şi determinată de transformări şi în alte

dimensiuni ale grupului domestic familial, al locului şi rolul lui în structura socială de ansamblu.

Prin trecerea de la familia extinsă la cea nucleara sau la alte forme atipice ale ei s-au

redimensionat componentele funcţiei economice, atât în ceea ce priveşte producerea de bunuri

cât şi în administrarea bugetului de venituri şi cheltuieli. Astfel, familia nu mai este o unitate

productivă autosuficientă, membrii ei fiind dependenţi de veniturile câştigate în afara

gospodăriei.

S-a modificat şi componenta privind pregătirea profesională a descendenţilor.

Transmiterea ocupaţiilor de la părinţi la copii se întâlneşte din ce în ce mai rar şi aceasta datorită

deplasării locului de munca a individului din interiorul familiei în exterior, în diverse instituţii şi

servicii sociale.

Putem aprecia că familia monoparentală prezintă o serie de particularităţi faţă de tipul

clasic de familie, mai ales în ceea ce priveşte redimensionarea funcţiilor. Părintele rămas singur

nu mai poate realiza la un nivel optim funcţiile pe care societatea la atribuie instituţiei familiale.

Funcţia economică este, poate, elementul cel mai vizibil ce influenţează viaţa familiilor

monoparentale. Astfel familia contemporană este caracterizată printr-un buget dezechilibrat,

datorat surselor sporadice de venit şi cheltuielilor exagerate într-o anumită direcţie.

O situaţie aparte o implică funcţia de socializare. Desigur, lipsa unui părinte are

repercusiuni negative, plecând de la lipsa afectivităţii şi ajungând la realizarea unei socializări

fireşti, şi integrarea viitorilor adolescenţi în societate.

18

Nu trebuie să ignorăm faptul că şi familiile complete se implică din ce în ce mai puţin

în acest proces. Şi aceasta deoarece sistemul şcolar înlocuieşte, în mare măsură, procesul

instructiv educativ al familiei.

In acest context putem aminti faptul că părinţii nu mai pot asigura transmiterea de

cunoştinţe specializate copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instrucţie la standardul

exigenţelor actuale.

Diminuarea funcţiei de solidaritate familială se datorează, în special, mobilităţii sociale,

mobilitate ce face ca locul de muncă să difere de cel rezidenţial. Acest lucru influenţează negativ

solidaritatea familială, măcinată de separarea fizică şi afectivă existentă între membrii familiei.

19

Capitolul III

Familia monoparentală

III.l Delimitări conceptuale

Definită în Dicţionarul de Sociologie ca „menaj parafamilial format dintr-un singur

părinte şi copiii săi"22 , familia monoparentală are meritul de a defini familia prin relaţia

parentală care este secundară în definiţiile clasice ale familiei, unde decurge din relaţia

conjugală.

Conceptul surprinde una din direcţiile esenţiale ale transformărilor înregistrate în

ultimele trei decenii în domeniul familiei: „posibilitatea ca cele două tipuri de raporturi familiale,

conjugal şi parental, să apară şi să funcţioneze separat unul de celălalt."23

Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi definită ca un grup

social constituit pe baza relaţiilor de rudenie, între unul dintre părinţi (cel singur) şi copilul sau

copiii săi, grup caracterizat prin stări afective, aspiraţii şi valori comune, într-o astfel de

abordare, familia monoparentală este un grup primar, iar membrii săi întreţin relaţii directe,

informale.24

Din perspectivă juridică, familia monoparentală apare ca un „grup de persoane între

care s-au stabilit drepturi şi obligaţii, reglementate prin norme legale".25 Faţă de accepţiunea

juridică a familiei nucleare, clasice, familia monoparentală tinde să constituie o abatere, în sensul

producerii efectelor juridice nu în urma încheierii unor contracte, cum ar fi cazul în căsătoria

legală, ci „preponderent ca urmare a unor relaţii de descendenţă sau adopţie"26.

Familia monoparentală poate rezulta ca urmare a unor experienţe diferite cum ar fi:

divorţ, decesul unuia dintre parteneri, naşterea precoce a unui copil fără a se căsători cu tatăl

copilului (fertilitate precoce, mame adolescente), decizia de a avea un copil în afara căsătoriei.

22 Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de Sociologie, Ed. Babei, Bucureşti, 199823 Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, vol.I, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p.13824 Voinea, M., Familia contemporană - o mică enciclopedie, Ed. Universităţii, Bucureşti, 200525 Codul familiei, Art. 9726 Codul familiei, Art. 47

20

III.2 Tipologia familiei monoparentale

Realizarea unei tipologii a familiilor monoparentale este dificilă din cauza multiplelor

aspecte ce trebuie luate în considerare.

R. Hill27 reconstruieşte tipologia familiilor monoparentale, având ca punct de plecare

faptul că părintele singur poate sau nu să se recăsătorească. Astfel, el distinge opt tipuri de

familii monoparentale, patru cu statut permanent şi patru cu statut temporar, fiecare tip având

caracteristici specifice, precum şi implicaţii şi efecte diferite, mai ales în ceea ce priveşte

creşterea şi influenţarea psiho-comportamentală a copiilor.

În cadrul familiilor monoparentale cu statut temporar sunt incluse următoarele tipuri:

soţul divorţat şi recăsătorit

soţul văduv şi recăsătorit

soţii separaţi de război şi apoi reuniţi

căsătoria post sarcină

În cadrul familiilor monoparentale cu statut permanent se deosebesc următoarele tipuri;

soţul divorţat şi necăsătorit

soţul văduv dar necăsătorit

separarea permanentă

un părinte necăsătorit cu un copil nelegitim

27 Hill, R., Contemporany deveîopments infamiliy theory, New York, Harper, 1966, apud Voinea, M., Familia

contemporană, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

21

III.3 Monoparentalitatea - de la stigmatizare la opţiune individuală

III.3.1 Evoluţia percepţiei sociale asupra monoparentalităţii28

Societatea tradiţională, prin mecanismele ei, dezaproba monoparentalitatea şi încuraja

stigmatizarea celor ce alegeau, voit sau nu, acest stil de viaţă.

In societatea modernă, datorită apariţiei şi generalizării familiei nucleare, ruptura de

comunitate a permis schimbarea viziunii şi percepţiei faţă de acest tip de menaj. Familia clasică

nu mai este atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii optime a copilului, în anumite

condiţii, bineînţeles. Pentru copil este mai indicată o familie monoparentală decât una în care

exista certuri şi probleme.

Dacă în trecut familiile cu căsătorii nereuşite trebuiau să rămână împreună de dragul

copiilor, în prezent se apreciază că este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în loc să-i

supună unui permanent conflict în familie.

In ceea ce priveşte repercursiunile asupra adulţilor, se consideră că, pentru bărbaţi, cele

mai mari sunt costurile psihologice, având în vedere faptul că rolul matern este imposibil de

substituit, în timp ce pentru femei prevalează costurile materiale.

S-au evidenţiat o serie de consecinţe negative şi pentru copii. Astfel, băieţii din

familiile monoparentale prezintă o rată mai mare a comportamentelor deviante. La nivelul

familiei monoparentale, funcţiile nu mai pot fi realizate în mod optim, apărând o serie de

dificultăţi şi deficienţe.

Funcţia sexuală şi cea reproductivă sunt minimalizate deoarece separarea soţilor şi

dificultatea părintelui rămas cu copiii în a-şi găsi un partener care să-i accepte situaţia împiedică

realizarea respectivelor funcţii.

Elementul cel mai vizibil care influenţează viaţa familiilor monoparentale este costul

ridicat al vieţii, implicând eforturi deosebite din partea părintelui singur. O situaţie deosebită la

familia monoparentală o prezintă funcţia de socializare. Lipsa unui părinte poate determina lipsa

afectivităţii de care are nevoie copilul, acesta nerealizând actul unei socializări fireşti şi

integrarea în societate.

Totuşi, în zilele actuale sistemul şcolar înlocuieşte, în mare măsură, procesul instructiv

- educativ al familiei. Mai mult, chiar în familiile complete părinţii nu mai dispun de timpul

28 Voinea, M., Familia contemporană. O mică enciclopedie, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

22

necesar realizării procesului instructiv - educativ, iar o parte dintre ei nu au conştiinţa necesităţii

acţiunilor educative.

În concluzie, nu se poate afirma cu certitudine că familia monoparentală nu este

indicată pentru evoluţia ulterioară a copilului, din moment ce şi familia clasică se confruntă cu

probleme similare.

Ceea ce se desprinde tot mai clar, dincolo de varietatea şi complexitatea cazurilor de

monoparentalitate, este că urmând percepţia monoparentalităţii, ca experienţă traumatizantă sau

ca o continuitate logică"29, există două modalităţi de a trăi şi de a se raporta la monoparentalitate:

ca marginalitate sau ca model familial alternativ, liber ales, cu specificarea că a doua variantă

începe să se impună tot mai mult, în defavoarea celei dintâi.

Este important a sublinia caracterul alternativ al acestui tip de familie, care nu

constituie un tip deviant sau anormal. Monoparentalitatea devine normală în sens sociologic, în

condiţiile în care înregistrează o creştere a frecvenţei şi devine o conduită comună în societăţile

actuale.

III.3.2 Dimensiunea statistică a monoparentalităţii

Creşterea ratei divorţialităţii şi schimbările valorice de mentalitate din ultimele decenii

au făcut ca acest tip de familie să cunoască o răspândire deosebită. în societăţile occidentale

contemporane, problematica familiei cu un singur părinte este din ce în ce mai amplu luată în

consideraţie. In unele ţări, cum ar fi Norvegia, ponderea familiilor monoparentale tinde spre

20%, iar în Marea Britanie aproximativ una din 5 familii cu copii este monoparentală.30

România prezintă un tablou aparte, cu o rată destul de ridicată a căsătoriilor, în

comparaţie cu alte ţări, cu divorţialitate scăzută. Un fenomen mai frecvent care conduce la

formarea familiilor monoparentale poate fi separarea, fapt mai greu surprins în studiile

sociologice, precum şi numărul foarte mare de copii născuţi în afara căsătoriei ar putea explica

existenţa acestui tip de familie. Studiile estimează o pondere de 10-12% a acestora din totalul

gospodăriilor.

29 Gherghel, A., Familiile monoparentale, în Revista Română de Socilogie, Ed. Academiei Române, nr.5-6, Bucureşti, 199930 Idem 28

23

III.4 Probleme asociate familiilor monoparentale

A trăi într-o familie în care unul dintre părinţi lipseşte presupune confruntarea cu

probleme majore care ţin atât de interacţiunea familiei cu mediul exterior, cât şi de relaţiile dintre

membrii familiei, de interacţiunile din interiorul familiei ca subsistem social.

Responsabilităţile părintelui singur cresc atât în exteriorul familiei, cât şi în interiorul

acesteia, iar statul preia adesea prea puţin din acest surplus de solicitări. Văduv, divorţat sau

niciodată căsătorit, femeie sau bărbat, părintele singur are nevoie de sprijin exterior pentru a-şi

rezolva problemele care în mod normal sunt rezolvate de două persoane (soţul şi soţia).

Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei, iar copiii au tendinţa de a

repete experienţa părinţilor. Unele studii arată că monoparentalitatea rezultată din divorţ este

corelată cu o diminuare a activităţii educative: mama este suprasolicitată atât din punct de vedere

emoţional cât şi financiar şi relaţional şi este mai puţin disponibilă pentru copil exact când acesta

are nevoie de atenţie şi eforturi sporite.

În acest timp rolul patern este analizat în termenii „absenţei paterne", „deprivării

paterne", „deresponsabilizării paterne". In urma rupturii, capacitatea de a exercita sarcina de

părinte este puternic diminuată, părinţii comunică mai puţin bine cu copiii, sunt mai puţin

afectuoşi le controlează mai puţin bine comportamentul.

Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma divorţului părinţilor

sunt marcaţi de numeroase probleme psihologice şi relaţionale. Totuţi aceşti copii reacţionează

diferit în funcţie de vârstă, sex, timpul trecut de la ruptura intervenită între părinţi, calitatea

relaţiei trecute şi prezente cu fiecare dintre aceştia.

Cei mai puternic afectaţi în urma unui divorţ sunt copiii de vârstă mică, ei devenind mai

neascultători, agresivi şi mai puţin afectuoşi. Studiile arată că sunt marcaţi de tristeţe, de

sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, mulţi dintre ei căutând contactul cu părintele

absent.

Copiii de vârste mai mari sunt adesea furioşi pe părintele pe care îl consideră vinovat.

Nici în adolescenţă experienţa divorţului nu este suportată fără probleme, existând sentimente de

tristeţe, furie, nelinişte în legătură cu viitorul.

24

Pe de altă parte trebuie remarcată creşterea substanţială pe care au înregistrat-o tinerele

mame necăsătorite. Situaţia lor nu este deloc de neglijat, cu atât mai mult cu cât adesea nasc

copii la vârste mici. Datorită copilului, în cele mai multe cazuri nu reuşesc sa-şi termine studiile

şi să dobândească o calificare pentru a se angaja. De obicei, rămân dependente de ajutoarele

sociale chiar şi atunci când copiii cresc şi ar putea lucra măcar cu program redus.

Studiile sociologice indică faptul că familiile monoparentale sunt mai expuse riscului

de sărăcie decât familiile cu doi părinţi.

Implicaţiile asupra copiilor sunt dramatice. Sărăcia afectează şansele de dezvoltare

normală pe termen lung ale copilului conducând adesea la abandon şcolar, devalorizare a şcolii şi

a menirii ei sociale.

III.4.1 Mame singure

Creşterea numărului familiilor monoparentale a dus la un număr tot mai mare de femei

care au dobândit statutul de mamă singură. Norton şi Glick apreciau că 88% din totalul familiilor

monoparentale în SUA în 1986 erau conduse de femei.

În cazul mamelor singure, se apreciază că prima problemă care va apare va fi

experienţa dificultăţilor financiare. Ele pot afecta monoparentalitatea pe termen lung. Copilul

devine un suport economic pentru multe dintre ele. Adolescentele care nu reuşesc să-şi termine

studiile, şi nu se pot angaja, de obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale acordate, chiar

atunci când copiii cresc şi ele ar putea să lucreze măcar cu program redus.

Cert este că situaţia economică a mamelor singure este din ce în ce mai grava, şi că

ceea ce se numeşte „feminizarea sărăciei" devine o realitatea tot mai des întâlnită. Spre deosebire

de taţii singuri care, conform statisticilor, se ocupă de copiii cu vârste mai mari, mamele se văd

în imposibilitatea de a lucra, în condiţiile în care vârsta copiilor este foarte mică şi ajutorul din

partea rudelor inexistent.

Interesul femeilor cap de familie de a-şi găsi un loc de muncă este foarte mare,

proporţional cu nevoile lor de venituri suplimentare. Din păcate multe dintre ele nu au calificarea

necesară pentru a găsi o slujbă, nu pot lucra datorită vârstei mici a copiilor sau preferă să nu se

angajeze pentru a nu pierde ajutorul social oferit de stat.

Foarte importante sunt politicile sociale ale fiecărei ţări care pot încuraja sau descuraja

părinţii singuri să-şi caute o slujbă. O soluţie adoptată de unele state occidentale este

25

aceea de a încuraja angajarea cu program redus, prin prevederea numărului de ore de lucru pe

săptămână, permis celor care beneficiază de ajutor social.

Dincolo de problemele economice, mamele singure se pot confrunta cu dificultăţi pe

linia exercitării rolului parental şi a relaţionării interpersonale. In cadrul familiei cu ambii părinţi

distribuţia responsabilităţilor, a rolurilor parentale se realiza în direcţie complementară şi

compensatorie. Mama singură va fi pusă în situaţia unei creşteri a tensiunii şi încordării în ceea

ce priveşte adoptarea rolului parental, a unei extinderi a rolului cu sarcini auxiliare, nespecifice

rol-sexului.

Pe linia relaţionării mamă-copil se petrec schimbări, timpul disponibil afectat

relaţionării cu copilul se restrânge considerabil.

III.4.2 Taţi singuri

Deşi cazurile bărbaţilor în această situaţie sunt mai puţin frecvente se constată în ultimii

ani o tendinţă în creştere.

Părinţii singuri, taţi, dispun de o mai mare libertate financiară decât mamele singure, ca

urmare a nivelului, în general, mai crescut de educaţie, care le permite asigurarea unei securităţi

economice sporite şi o mai mare flexibilitate în folosirea resurselor financiare.

Dilatarea rolului parental la taţii singuri este o experienţă diferită de cea a mamelor

singure. Tatăl în calitate de unic părinte prezintă caracteristici diferite pe linia adoptării şi

exercitării rolului parental. El este conştient că trebuie sa fie pentru copil şi tată şi mamă, ceea ce

conduce la apariţia unor noi responsabilităţi, cum ar fi cele legate de menaj şi de treburile casnice

şi gospodăreşti.

Unii sunt lipsiţi de asemenea experienţe şi se manifestă prin tendinţa de a împărţi acest

gen de sarcină cu copiii. Fetele sunt de mai mare ajutor în aceste situaţii.

În adoptarea şi exercitarea noului său rol, tatăl întâmpină dificultăţi, ei se plâng mai ales

de faptul că nu mai pot sincroniza multiplele îndatoriri legate de creşterea şi educaţia copiilor, de

treburile casnico-menajere şi activităţi socio-profesionale sursa mijloacelor de subzistenţă. Cele

mai multe dificultăţi apar în cazul în care copiii sunt foarte mici, necesitând măsuri speciale de

îngrijire.

Pentru fiecare din părintele singur apar noi tipuri de solicitări ce conduc la schimbări în

plan comportamental. Relaţionarea cu copiii are aspecte diferite, efectele asupra procesului de

creştere şi maturizare psihică şi psihologică a acestora sunt diferite.

26

În stilul de viaţă al taţilor singuri, ca indivizi adulţi, se produc unele schimbări. Datorită

creşterii implicării lor emoţionale în raportul cu copiii, apare un declin al experienţei lor în

activităţile sociale. Ei preferă să-şi facă noi cunoştinţe, dar evită activităţile care implică prezenţa

unor cupluri căsătorite, iar activităţile în care ar putea întâlni în special taţi divorţaţi sau văduvi

sunt puţine.

Participarea lor la evenimente e mai redusă, dar creşte implicarea în activităţile politice,

de studii sau antrenament formativ suplimentar.

În ceea ce priveşte viaţa personală, cei mai mulţi dintre taţii singuri mărturisesc că au

întâlniri cu impact erotic, dar nu îşi fac imediat planuri pentru recăsătorire. Activitatea sexuală

este recunoscută, dar majoritatea bărbaţilor simt că trebuie să fie discreţi în privinţa acestui

comportament şi că orice coabitare cu o femeie nu este un model de vizionat pentru copii.

III. 5 Funcţionalitatea familiei monoparentale

In comparaţie cu familia tradiţională, care îndeplinea mai multe funcţii cu impact

pozitiv asupra societăţii, familia monoparentală este considerată „un efect al funcţiei

reproductive"31, regăsindu-se în ceea ce priveşte socializarea copiilor, îngrijirii şi protecţiei

membrilor săi, al climatului afectiv, dar fiind deficitară sub aspectul realizării mediului

securizant şi în modul de conferire a statusului.

Dacă sub aspectul îndeplinirii funcţiilor specifice, familia monoparentală îmbină

normalitatea cu carenţele, sub aspectul structural, la o primă evaluare, este calificată drept o

„structură familială atipică".32

După numărul generaţiilor, familia monoparentală presupune cel puţin două generaţii

(părinte şi copil sau copii); în cazul în care vorbim de mai multe generaţii, includem şi bunicii.

Rolurile membrilor familiei şi realizarea funcţiilor acesteia, sunt condiţionate inevitabil de

structura grupului.

Astfel, faţă de familia tradiţională (familia este privită ca o asociere naturală, cu

caracter privat, alcătuită din bărbat, femeie şi copiii lor naturali), familia monoparentală apare ca

o excepţie, o situaţie limită, în care femeile şi copiii riscă să rămână fără suport financiar şi să fie

constrânse la a cere sprijin familiei de origine.

31 Ştefan. C, Familia monoparentală, Ed. Arefeană, Bucureşti, 2001, p.732 Voinea, M, Sociologia familiei, Ed. Universităţii, Bucureşti, 1993, p.32

27

Modelul contractualist, care limitează libertatea indivizilor doar prin obligaţiile

asumate, în care soţii pot decide modul de administrare a relaţiilor personale şi financiare în

timpul căsătoriei şi în eventualitatea unui divorţ, plasează familia monoparentală la o altă

extremă: cea a independenţei, în care părintele singur şi-a propus în mod deliberat să fie părinte

şi se simte compatibil cu situaţia creată.

În modelul comunitar, care articulează valorile comune, arătând că nici o persoană nu

devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependenţă, familia

monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a comunităţii, formându-

se, probabil, „un tip de solidaritate analogă oricărei stări de criză resimţită de vreunul din

membrii comunităţii."33

III.5.1 Relaţia parentală în familia monoparentală

Odată cu creşterea responsabilităţilor părintelui singur se observă o slabă implicare a

statului pentru a prelua din surplusul de solicitări. Relaţiile părintelui singur cu rudele şi prietenii

sunt foarte importante, el având nevoie de sprijin exterior pentru a-şi rezolva singur problemele,

care, de obicei, sunt rezolvate de două persoane.

Relaţiile de prietenie, foarte importante pentru oricine, pot fi afectate de

monoparentalitate. Prietenii pot să nu înţeleagă schimbările care au loc în viaţa

persoanelor amintite, să nu le aprobe şi să diminueze sau să întrerupă relaţiile cu acestea. Pe

acest fond, se manifestă două tendinţe: nevoia de suport şi sprijin a părintelui singur creşte

substanţial, în timp ce resursele sale pentru reciprocitate se micşorează.

Relaţiile intrafamili ale se schimbă subtanţial, în condiţiile monoparentalităţii, fie că

aceasta survine în urma divorţului, fie a separării sau decesului unui părinte. Odată cu creşterea

responsabilităţilor, se manifestă şi nevoia de a comunica mai intens cu proprii copii. Singurul

adult din familie va trebui să se împartă între rolul de tată şi cel de mamă, va trebui să răspundă

şi nevoii de afectivitate, dar şi să disciplineze copiii.

Dacă va fi cazul, insuficienţa resurselor pentru ca proprii copii să-şi realizeze aspiraţiile

va determina mai multă durere unui părinte singur, pentru că toată responsabilitatea se va

răsfrânge asupra sa.

Situaţia economică a familiei monoparentale va impune măsuri deosebite, precum şi

îndatoriri care, la un moment dat, ar părea că nu mai iau sfârşit. În aceste condiţii, ajutat sau nu

33 Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, voi 1, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p.21

28

din exterior, părintele fie va transfera o parte din responsabilităţi asupra copilului, fie va reduce

sau va renunţa la o parte dintre cele pe care nu le va considera indispensabile pentru familie.

Implicarea emoţională a părintelui singur în relaţia cu copilul său va fi mai puternică; el

va cere şi va oferi acestuia afectivitatea de care are nevoie şi pe care nu o va putea găsi la

altcineva. In acelaşi timp, el va fi suprasolicitat de nevoia de suport afectiv a copiilor.

În cazul copiilor, aceştia menţin relaţia atât cu părintele divorţat sau separat, dar şi cu

rudele acestuia. Chiar dacă relaţia conjugală nu mai există, relaţia parentală poate exista. Mai

mult chiar în unele cazuri în care mama este necăsătorită, bunicii şi celelalte rude trec peste

sentimentele negative, şi oferă ajutor în numele copiilor.

În cele mai multe cazuri, copiii se consideră ai ambilor părinţi şi chiar dacă rolul

părintelui care îi creşte capătă mai mare importanţă, rolul celuilalt părinte nu se diminuează, din

punct de vedere psihologic, pentru copil.

Părintele absent, din punct de vedere interacţional, este prezent psihologic. Ceea ce are

o rezonanţă mai puternică pentru copil este admosfera din familie, climatul familial. Importantă

nu este structura familiei, ci climatul este unul din factorii determinanţi pentru dezvoltarea

psihică şi socializarea copilului.

Poate părea surprinzător, dar specialiştii afirmă că reducerea mărimii familiei

„transformă nu numai proporţiile comunicării, ci şi gradul satisfacţiei produse de comunicare"34.

Interacţiunea dintre copil şi părinte se intensifică, gradul de afecţiune creşte, iar

ostilitatea scade. Inegalitatea de status dintre părinte şi copil se diminuează, autoaprecierea

copilului creşte, iar sistemul reiaţilor de familie se deplasează spre un nou echilibru, care poate fi

mult mai favorabil evoluţiei psihosociale a copilului.

O altă direcţie de cercetare menţionează impactul pe care îl are sentimentul pierderii

unuia dintre părinţi asupra copilului. Climatul în care are loc separarea îşi pune amprenta asupra

apariţiei la copii a sentimentului de vinovăţie, precum şi a comportamentelor negative de

iritabilitate şi agresivitate.

Multe dintre familii îşi dezvoltă, ca urmare a noii situaţii, anumite strategii de adaptare,

una dintre acestea fiind de a schimba locuinţa cu una mai mică, într-un cartier mai ieftin în

vederea diminuării cheltuielilor şi a câştigării unei sume de bani. Aceste cartiere au deseori o rată

34 Voinea, M. Familia conemporană, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

29

a infracţionalităţii destul de ridicată, iar şcolile concentrează în cea mai mare măsură copii

aparţinând familiilor sărace.

O familie care trăieşte „într-un astfel de cartier este influenţată de comportamentul,

convingerile şi percepţia socială a altor familii dezavantajate, disproporţionat concentrate în acel

cartier"'35.

III.5.2 Modelul parental

„Modelul parental constituie un ansamblu de cerinţe şi prescripţii asociate rol-

statusului de părinte, impus de către societate, la un moment dat, ca exemplu, ca ideal”.36

Acesta vizează modelul de relaţionare cu copiii, strategiile educaţionale ce trebuie

utilizate, modelele şi mijloacele folosite în creşterea şi educarea copiilor, răspunsurile sociale, ce

revin părinţilor pe linia formării şi dezvoltării personalităţii copiilor.

Modelul parental ideal se caracterizează prin: nivel înalt de organizare şi coeziune,

echilibru, unitate de acţiune intramaritală, cadru relaţional optim, afecţiune, sprijin, cooperare,

colaborare, etc.

Educaţia pentru viaţa de familie, pentru formarea şi adoptarea celui mai adecvat rol de

soţ şi părinte începe de foarte timpuriu, pe măsura construcţiei personalităţii copilului şi a

devenirii sale ca „persoană socială" completă şi complexă.

Aptitudinile pentru a fi partener şi părinte se clădesc extern de minuţios în procesul

educativ familial şi şcolar, care începe în copilăria timpurie şi se desăvârşeşte în funcţionalitatea

familială a adultului.

Echilibrul conjugal este condiţia primordială pentru echilibrul parental şi ambele îl

condiţionează pe cel al familiei de mai târziu. Se poate vorbi astfel de o adevărată „ereditate

socială" - proces mobil de transmitere a modelelor de rol conjugal şi parental, pe cale

inconştientă şi conştientă, prin imitaţie şi învăţare socială.

Importanţa şi rolul modelului parental nu pot fi puse la îndoială; ceea ce este mai

interesant este modelul în care copiii percep şi interiorizează conduite specifice rolului conjugal

parental în familia monoparentală. Potrivit unei sinteze realizate de B. Bawin - Legros37, studiile

asupra familiilor monoparentale conchid că: probabilitatea de a identifica naşteri ilegitime,

abandonuri ale copiilor, retard în dezvoltarea psihoafectivă a acestora din urmă, tulburări de

35 Idem 3436 Mitrofan, L, Familia de la A la Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 199337 Bawin - Legros, B., Socilogie de la familie, Bruxelles, 1996, apud Voinea, M., Familia contemporană.

30

comportament, abandon/eşec şcolar ori chiar delicventă, este mai mare în această categorie de

populaţie.

Familiile monoparentale se adaptează mai greu modelului cultural consumatorist actual;

ele au tendinţa de a se autoreproduce, copiii proveniţi din astfel de familii au şanse mari de a

repeta experienţa în calitate de adulţi reproducând şi extinzând un lanţ întreg de probleme

sociale.

În contradicţie cu această concluzie, vin studiile altor autori, care menţionează

posibilitatea fenomenului invers. In lucrarea „Copiii din familii despărţite: între traumă şi

speranţă. Un studiu psihanalitic" a psiho-pedagogului austriac Helmuth Figdor se menţionează

apariţia fenomenului de opozabilitate în dezvoltarea copilului. Este vorba despre copiii la care se

dezvoltă însuşiri opuse celor ale părinţilor, fenomen ce apare mai ales atunci când părinţii şi-au

pierdut din prestigiu în faţa propriilor copii.

În sistemul relaţiilor părinţi-copii, modelele de rol conjugal şi parental exercitate de

primii pot fi negate de către ultimii, care încearcă să manifeste ulterior, compensator, conduite

familiale opuse sau să-şi creeze disponibilităţi şi modalităţi proprii, originale de exercitare a

rolului familial. Există, astfel, şi situaţii când apar paramodele în raport cu modelele oferite de

părinţi, prin deformări ale trăsăturilor unuia sau altuia dintre aceştia.

Copiii sunt cei care fructifică experienţa relaţională a părinţilor, ca reper fundamental,

pozitiv sau negativ, al viitoarelor lor relaţii de cuplu. în conduita lor viitoare, în funcţie de

aşteptările lor, proiecţia proprie asupra familiei, de traumele la care au fost supuşi trăind alături

de un singur părinte, de nivelul lor de educaţie, de statutul socio-profesional, ei vor reproduce

multe dintre comportamentele părinţilor lor sau le vor evita, considerându-le negative.

Unele studii arată ca legătura dintre eşecul şcolar al copiilor şi monoparentalitate este

dependentă, între altele, de situaţia economică a familiei, ea însăşi dependentă de statutul socio-

profesional al mamei, care se depreciază sensibil în urma divorţului.

Reuşita şcolară slabă se datorează şi unui nivel cultural scăzut al familiei, respectiv

unui nivel scăzut al studiilor mamei.

Un alt factor important este reprezentat de condiţiile în care se instalează

monoparentalitatea; cei mai afectaţi sunt copiii familiilor divorţate, iar dintre aceştia cei ai căror

părinţi se separă într-o atmosferă puternic conflictuală.

Reţelele de sociabilitate pot stimula conflictele între foştii parteneri şi pot, de asemenea,

construi un statut aparte al copilului, printr-un lanţ de „etichetări". Acestea pot stimula sau inhiba

31

exercitarea rolurilor educative de către părinţi sau pot funcţiona în calitate de căi de transfer a

acestor roluri, pe durata crizei sau pe termen mai lung către familia de origine a adultului sau

către alte persoane.

Separarea soţilor nu conduce automat la o ruptură cu modul de angajare parentală şi

familială înainte de divorţ. Experienţele trăite în familiile de origine, distribuţia rolurilor

domestice şi educative în familia conjugal-parentală, natura raporturilor conjugale şi a relaţiilor

copilului cu fiecare dintre părinţi modelează implicarea educativă a acestora din urmă.

III.5.3 Familia monoparentală şi integrarea socială a copiilor

Influenţa mediului familial asupra dezvoltării cognitive trebuie corelată cu o serie de

factori interni, dar şi externi. Nu mediul în sine este determinant, ci asocierea lui cu diferiţi

factori de risc, între care: patologia mentală cronică a mamei, anxietatea acesteia, rigditatea

aitudinilor parentale, dar şi apartenenţa la o minoritate etnică, reţeaua săracă a suportului

familial, evenimente externe stresante cărora familia trebuie să le facă faţa.

Perturbarea prin conflicte majore a universului familiei poate transforma copilul în

victimă şi poate zdruncina atât echilibrul neuropsihic cât şi bazele psiho-morale ale

personalităţii. In plus, aceste traume neuropsihoafective se vor declanşa la un moment dat, fie în

adolescenţă, fie la vârsta adulta, cu posibilitatea unor reacţii agresive.

Unii analişti asociază reuşita şcolară cu atitudinea înconjurătoare a părinţilor dublată de

formularea unor norme clare şi ferme de conduită în interiorul şi în afara familiei, de

supravegherea strictă a orarului zilnic şi a contactelor cu exteriorul, de dialogul continuu între

părinţi şi copii.

O condiţie importantă a reuşitei şcolare este şi afecţiunea maternă, însă această relaţie

nu este mecanică. Afecţiunea maternă pare sa conducă mai degrabă la insucces, atunci când este

dublată de permisivitate în domeniul activităţii şcolare: mamele copiilor performeri sunt mai

autoritare şi impun mai multe restricţii decât cele ale copiilor care eşuează şi care le descriu ca

permisive, credule şi aprobatoare.

Delicventa juvenilă poate să pară, fie ca ultimă tentativă a adolescentului de ai apropia

pe membrii familiei, fie se poate asocia cu un nivel scăzut de adaptabilitate caracteristic

familiilor rigide, care nu găsesc resurse interne pentru a depăşi o problemă oarecare. Aşadar, nu

se poate furniza o „reţetă " exactă a familiei perfecte din punctul de vedere al raportului dintre

32

stilurile educative şi integrarea socială, de fiecare dată trebuie să adecvăm analiza situaţiei

particulare în care se află actorii.

III.6 Suportul pentru familiile monoparentale

Guvernele îşi structurează în general programele şi politicile sociale în funcţie de

familia tradiţională, cu doi părinţi, ca atare „multă vreme familiile monoparentale au tins să cadă

în afara sistemului de suport deşi ele ar avea nevoie de un suport sporit”.38

Rezultate ale cercetărilor privind sărăcia arată că aceasta este asociată cu şomajul de

lungă durată, lipsa de calificare, cu tipul de familie monoparentală sau alte forme atipice de

familie, marginalizare socială, fenomene de dezagregare socială, tendinţe de etnicizare şi de

concentrare a săracilor în anumite zone clar delimitate teritorial.

În zonele sărace urbane, peste jumătate din familiile monoparentale, indiferent dacă

locuiesc singure sau în familiile extinse, dacă au în întreţinere copiii mici sau de peste 15 ani,

sunt în sărăcie extremă.

Familia monoparentală este adesea lăsată să-şi rezolve mai mult singură problemele,

statul ocupându-se, ca în cele mai multe cazuri de problemele majorităţii, a ceea ce este

considerat „normal", în cazul nostru familia nucleară. In acest fel, problemele economice şi

sociale se adaugă celor afective sau relaţionale şi transformă membrii familiilor cu un singur

părinte într-o categorie de dezavantajaţi.

În acelaşi timp, suportul destinat familiilor monoparentale nu este lipsit de critici.

Specialiştii susţin ca în prezent majoritatea măsurilor par sa încurajeze absenţa tatălui, că

sistemul de beneficii pentru părintele singur vorbeşte despre moartea cuplului, despre absenţa

oricărei implicări individuale în privinţa celuilalt partener sau a copilului. Argumentele

familialiste de acest tip arată că valorile tradiţionale asociate instituţiei familiale şi funcţiilor

sociale ale acesteia sunt încă prezente în atitudinile contemporane.

Autorităţile devin adesea conştiente de anumite probleme sau de implicaţiile acestora

prea târziu pentru a acţiona într-un mod optim asupra lor.

Deşi, în politicile publice se consideră, uneori, că cel mai potrivit moment pentru a

începe rezolvarea sau prevenirea unei probleme este ca o criză să determine includerea urgentă a

38 Voinea, M, Familia contemporană. O mică enciclopedie, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

33

unei chestiuni pe agenda politică, este de dorit ca dificultăţile pe care le întâmpină familiile

monoparentale să fie subiect de interes public mai înainte de a atinge caracteristicile unei crize.

Prin măsuri specifice de suport se poate ameliora situaţia familiilor monoparentale cu

probleme. Politica socială în acest domeniu ar trebui focalizată mai mult pe activităţi cum ar fi:

educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii nedoriţi sau în afara căsătoriei, sau susţinerea

cuplului, punându-se un mare accent pe consilierea familiala, care să ajute partenerii să

depăşească problemele fără a renunţa la căsătorie, făcându-i să înţeleagă importanţa familiei

pentru ei şi creşterea sănătoasă a copiilor lor.

Intervenţia statului în susţinerea familiilor monoparentale trebuie să vizeze, în

principal, diversificarea serviciilor comunitare, în special cele privind creşterea şi educarea

copiilor.

34

Capitolul IV

Partea practică

Metodologie

Acest capitol cuprinde partea practică a lucrării de licenţă pe care am efectuat-o în

mediul rural, adică în Comuna Cândeşti, judeţul Neamţ.

Grupul ţintă este reprezentat de către familii monoparentale, dar şi familii tradiţionale,

între care mi-am propus să fac o comparaţie pentru a identifica asemănările şi deosebirile

dintre aceste tipuri de familii.

Am ales mediul rural pentru desfăşurarea practicii deoarece aici sunt variabile mai

puţine de urmărit, pe când în mediul urban ar fi fost mult mai multe, fapt ce determina apariţia

complexităţii în partea practică.

Abordarea lucrării este una calitativă în care folosesc ca metode şi tehnici: observaţia,

interviul, matricea ciclului de viaţă, harta eco, genograma, harta reţelei sociale. Partea practiă a

lucrării cuprine 10 studii de caz, dintre care 5 sunt axate pe familii monoparentale şi 5 pe familii

tradiţionale.

Observaţia este tehnica utilizată pentru culegerea datelor cu scop de fapte ce presupune

urmărirea comportamentului verbal şi non-verbal al interlocutorului, precum şi structura şi tipul

relaţiilor, atitudini.

Interviul este tehnica ce se presupune culegerea datelor, diagnosticarea situaţiei

clintului şi sprijinirea acestuia în vederea rezolvării problemei.

Genograma descrie tipurile de relaţii şi evenimentele care s-au desfăşurat de-a lungul

generaţiilor.

Harta eco menţionează locul unei persoane sau a familiei într-un context social, în

acesr caz ca şi cel al genogramei se folosesc un set de coduri ce vor fi menţionate în legendă.

Matricea ciclului de viaţă este o tehnică importantă în lucrul cu familia ai căror

membrii se află în cicluri de viaţă diferite.

35

Harta reţelei sociale are drept scop identificarea persoanelor care pot oferi suport social

clientului.

Studiu de caz nr.l - familie monoparentală

Istoricul social al familiei:

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Nume si prenume: P.A

Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

Locul si data naşterii: Piatra-Neamţ, 28.11.1984

Starea civilă: necăsătorită

Profesie: cocător - modelator

Naţionalitate: română

Religie: ortodoxă

2. Date privind familia

Date de identificare a membrilor familiei:

Numele şi prenumele Vârsta Ocupaţia Domiciliul

P.A 23 ani Cocător-modelator Corn. Cândeşti, jud. Neamţ

P.O 5 ani Fără ocupaţie Corn. Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante despre familie:

P.A este o tânără în vârstă de 23 de ani, care are un băieţel în vârstă de 5 ani, al

cărui tată a plecat în Italia refuzând să - şi recunoască paternitatea asupra acestuia.

Când a rămas însărcinată A era în clasa a XI a, a ascuns sarcina cât a putut mai

ales când mergea la şcoală , dar şi de părinţii săi. Aceştia au aflat de la vecini şi de la

prieteni de sarcina fetei lor şi într-un final au decis să-şi ajute fiica la creşterea şi educarea

copilului.

În vacanţa de vară dintre clasa a XI a şi a XII a s-a născut O., iar mama acestuia

a decis să-şi continue studiile, fiind ajutată de părinţi. Astfel au trecut 5 ani de atunci, A

36

s-a angajat la brutăria din comună ca şi modelator cocător, iar părinţii o susţin în

continuare şi nu regretă faptul că fiica lor a avut un copil în afara căsătoriei.

3. Situaţia financiară:

Locuieşte împreună cu părinţii săi într-o casă amenajată corespunzător creşterii unui

copil şi dotată cu diferite utilităţi. Venitul familiei este asigurat de A, dar şi de tatăl acesteia care

merge frecvent la muncă în Italia.

4. Observaţii:

Relaţiile din cadrul familiei sunt strânse, nepoţelul fiind cel care i-a unit foarte tare pe

membrii acesteia. El este „universul" familiei P. ca de altfel şi persoana cea mai alintată de toată

lumea. A.a fost iertată pentru faptul că le-a ascuns părinţilor sarcina şi nu regretă că 1-a născut pe

O.

Harta reţelei sociale

Grila reţelei sociale

Arii Suport

concret

Suport

emoţional

Informaţii/

Sfaturi

Critici Grad de

apropiere

Cât de des se

întâlnesc

Fam. lărgită deseori deseori deseori uneori f. apropiaţi zilnic

Prieteni uneori deseori uneori deseori f. apropiaţi săptămânal

Vecini rareori rareori rareori deseori nu prea

apropiaţi

uneori

37

Biserică uneori uneori deseori uneori apropiaţi uneori

Medic rareori uneori uneori rareori apropiaţi o dată pe

lună

Harta eco

Legendă:

Relaţie strânsă

Relaţie normală

Relaţie bilaterală

------------------ Relaţie tensionată

38

39

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

E (bunica) X

G (bunicul) X

A (mama) X

0 (copilul) X

Nevoi identificate:

pentru bunică: nevoi de bază, nevoi de afiliere

pentru bunic: nevoi de baza, nevoi sociale, de autorealizare

pentru mamă: nevoi de bază, nevoi sociale, de stima, de apartenenţă

pentru copil: de bază, de protecţie

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc P.A

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 23 de ani şi locuiesc împreună cu părinţii mei în comuna Cândeşti, judeţul

Neamţ.

A.S: Sunteţi căsătorita ?

C: Nu. Am avut o relaţie de 3 ani cu un băiat de aici din sat, dar nu am ajuns să facem

pasul cel mare.

A.S: Aveţi copiii ?

C: Da. în urma acestei relaţii am un băieţel, pe care îl cheamă O. şi care are 5 ani. Eram

în liceu când l-am născut, mai exact în clasa a XII a.

A.S: Cum au reacţionat părinţii tăi la aflarea veştii că eşti însărcinată ?

C: Păi, nu le-am spus de la început, însă lumea a aflat, şi la ţară vestea circulă foarte

repede, astfel părinţii au aflat de la nişte vecini. Nu le-a venit să creadă, aşa că m-au luat la

întrebări şi a trebuit să mărturisesc. Au rămas fără cuvinte, şi normal că s-au supărat, însă după

ce s-au mai calmat mi-au promis că mă vor ajuta la creşterea copilului.

40

A.S: Dar tatăl copilului cum a primit vestea ?

C: La început nu m-a crezut, dar după ce s-a convins mi-a spus că nu-şi poate lua un

angajament, că nu e pregătit să se căsătorească, iar la două zila după, a plecat în Italia, unde s-a

căsătorit şi are o fetiţă.

A.S: Să înţeleg că nu şi-a recunoscut copilul ?

C: Nu i-a dat numele lui, şi nici pensie alimentară nu plăteşte. I-a trimis copilului odată

haine şi nişte dulciuri, dar de atunci nimic altceva. Nici nu am nevoie de ceva de la dânsul,

copilul mi-l pot creşte şi singură, doar cu ajutorul părinţilor mei.

A.S: Ce ocupaţie aveţi ?

C: Lucrez la brutăria din sat ca şi cocător-modelator. Nu am un salariu prea mare, însă

mă descurc.

A.S: Consideraţi că acest venit acoperă cheltuielile lunare ?

C: Nu le acoperă în totalitate, însă mă mai ajută şi părinţii cu cât pot şi ei. Tata mai

merge la muncă în Italia şi mă mai ajută cu bani, iar mama mă ajută la creşterea celui mic, stă cu

el cât sunt la serviciu, îl îngrijeşte chiar şi atunci când sunt acasă.

A.S: Să înţeleg că ai o relaţie foarte strânsă cu părinţii tăi, şi că ei sunt principalul

sprijin al tău ?

C: Este adevărat. Părinţii mei sunt cei care mă ajută şi m-au ajutat tot timpul, indiferent

de ce problemă am avut. Nu ştiu ce mă făceam fără ei, nu cred că mă descurcam. Mama mi- a

fost alături când l-am născut pe O, m-a sfătuit cum să-1 hrănesc, cum să-1 schimb, iar tata s-a

asigurat să nu ne lipsească nimic mie şi copilului. Nici nu am cuvinte să le mulţumesc.

A.S: Cum ai caracteriza relaţia dintre tine şi copil ?

C: O. este totul pentru mine, este tot ce am mai scump pe lumea asta, el şi părinţii mei

sunt „universul meu". Fără ei eu nu cred că aş putea să mai trăiesc. Am o relaţie foarte srtânsă cu

fiul meu şi nu regret nici o clipă că l-am născut, cu toate că nu eram căsătorită.

A.S: Ce relaţie ai cu rudele ?

C: O relaţie normală aş putea spune, mă vizitez mai ales cu bunica de pe tată, dar şi cu

cea de pe mamă, însă ea stă la o distanţă mai mare, în alt sat. Mă înţeleg bine şi cu unchii mei şi

cu mătuşile mele.

A.S: Cum vă înţelegeţi cu vecinii ?

C: Cu unii mă salut şi atât, iar cu alţii nu mă înţeleg deloc bine. Faptul că am un copil

fără să fi fost căsătorită este un subiect de discuţie între vecinii mei, şi nu numai, între

41

majoritatea sătenilor. Acest lucru face ca eu să nu-i salut, de fapt să-i ignor, cu toate că ştiu că

atunci când merg până la magazin, de exemplu, cu tot cu O. ştiu că mă discută pe la spate. Cu

timpul m-am obişnuit cu acest lucru, la început a fost mai greu.

A.S: Dar cu restul comunităţii în ce relaţii te aflii ?

C: La fel ca şi cu vecinii. Pe unii îi salut, stau la discuţii, pe alţii nu-i salut. Sunt

conştientă că, încă mai reprezint un subiect de discuţii în comunitate, câteodată, când merg să mă

închin la biserică aud şoşoteli în spatele meu, dar am învăţat să nu mă mai intereseze aceste

răutăţi.

A.S: La cine apelezi în rezolvarea unei probleme ?

C: Depinde de problemă. In general apelez la părinţii mei, dar şi la prieteni. Nu pot să

spun că am foarte mulţi, însă cei pe care-i am sunt de încredere şi pot apela oricând am nevoie de

ceva.

A.S: Cine vă ajută în creşterea şi educarea copilului ?

C: Mama cel mai mult. Când avea şi ea de rezolvat probleme, iar eu eram la servici,

mai stătea bunica de pe tată cu el, sau o mătuşă. Cel mai frecvent mama mă ajută.

A.S: In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme? Dacă da, care ar fi acestea ?

C: Probleme deosebite nu pot să spun că am, însă încerc să le fac faţă, în special celor

de la servici. Nu sunt probleme majore doar că sunt zile în care mă cheamă din timpul liber să

merg să ajut la terminarea unei comenzi, iar acest lucru nu prea îmi face plăcere.

A.S: Cum credeţi că s-ar putea soluţiona aceste probleme ?

C: Sincer nu ştiu. Poate dacă ar mai angaja personal, însă nu prea mai găseşti pentru că

majoritatea tinerilor sunt plecaţi în străinătate. Nu prea îmi face plăcere să merg la servici în

timpul meu liber, pentru că atunci vreau şi eu să stau alături de fiul meu, să mă joc cu el, să fiu

alături de părinţii mei şi să-i ajut la treburile din gospodărie.

A.S: Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru că aţi răspuns la întrebările

adresate.

C: Cu plăcere !

A.S: Vă urez o zi bună ! La revedere !

C: La revedere !

42

Observaţia

Pe durata desfăşurării interviului am observat la clienta mea un limbaj verbal adecvat,

calm, iar când vorbea despre copilul său i se citea pe expresia feţei o oarecare mulţumire.

Interviul a avut loc la domiciliul acesteia, însă părinţii săi erau plecaţi din localitate.

Am putut observa faptul că în casă era ordine, curăţenie, iar copilul era îngrijit şi îmbrăcat curat.

In timp ce răspundea la întrebări îşi supraveghea şi fiul care se juca în camera alăturată cu o

maşinuţă cu telecomandă primită în dar de Ia bunicul lui.

Atitudinea faţă de copil este una pozitivă, mereu îngrijorată să vadă ce face cel mic, să

nu se lovească. Din cele relatate de A. am putut deduce faptul că părinţii săi sunt principalul

suport pentru ea şi copil. Cu toate că la început au fost şocaţi de vestea că vor fi bunici, fără ca

fata lor să fie căsătorită, nu au putut să o alunge de acasă şi să nu o ajute în creşterea copilului.

Cu restul familiei lărgite se are legături srânse, cum reiese şi din harta eco, însă cu

vecinii relaţiile sunt mai reci, cu unii chiar tensionate şi asta din cauza discriminării ( a faptului

că are un copil, fiin necăsătorită).

Prieteni nu are mulţi, dar susţine că se poate baza pe cei puţini pe care îi are, şi o ajută

indiferent de problemele pe care le întâmpină A. Cu restul comunităţii nu relaţionează prea mult

tot din cauza prejudecăţilor, cu care s-a obişnuit în aceşti 5 ani de când a născut copilul, şi care

speră că vor fi uitate odată cu trecerea timpului.

Despre părinţii săi vorbeşte cu mândrie şi respect, şi susţine că îi admiră foarte mult

pentru efortul pe care îl depun în creşterea nepoţelului, dar şi în sprijinul (moral şi financiar)

acordat ei.

Studiu de caz nr. 2- familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Nume şi prenume: V. E

Locul si data naşterii: Piata-Neamţ, 4.09.1067

Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

43

Starea civilă: văduvă

Profesie: gestionară

Naţionalitate: română

Religie: ortodoxă

2. Date privind familia:

Date de identificare ale membrilor familiei:

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

V.E 40 ani gestionară Sat Cândeşti, jud. Neamţ

V.M 16 ani elevă Sat Cândeşti, jud. Neamţ

V.A 13 ani elevă Sat Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante privitoare la familie:

Doamna V.E este văduvă de 7 ani, soţul decedând într-un accident de tren. Are

două fete, eleve: una la şcoala din comună, iar cealaltă la un liceu din Roznov. Relaţiile

dintre membrii familiei sunt strânse, fetele ajutând-o pe mamă la treburile casnice, şi în

bucătărie.

Doamna V.E lucrează ca gestionară la un magazin alimentar din comună, iar

când nu este acasă fetele se ocupă de activităţile din gospodărie.

3. Situţia financiară

Locuinţa este proprietate personală, fiind construită împreună cu soţul pe când

acesta trăia. Este dotată, şi utilată coresunzător, încălzirea pe timp de iarnă se face cu

lemne, dar nu este prevăzută cu apă şi gaze curente.

Venitul familiei este asigurat de către mamă prin salariul lunar de gestionară.

4. Observaţii

Ambianţa familială este una normală, între mamă şi cele două fiice existând o

comunicare permanentă şi relaţii afective normale. De când a murit soţul, fiicele

reprezintă unica familie pentru doamna V.E.

44

45

Harta reţelei sociale

Grila reţelei sociale

Arii Suport concret

Suport emoţional

Informaţii/ sfaturi

Critici Grad de apropiere

Cât de des se întâlnesc

Fam. lărgită uneori uneori uneori uneori apropiaţi lunar

Prieteni deseori deseori deseori uneori f. apropiaţi săptămânal

Vecini deseori deseori deseori uneori f. apropiaţi zilnic

Medic deloc uneori uneori deloc nu prea apropiaţi

o dată pe lună

Biserică rareori rareori uneori rareori nu prea apropiaţi

lunar

Comunitate rareori rareori rareori rareori nu sunt apropiaţi

rareori

46

47

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de devoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

V.E X

V.M X

V.A X

Nevoi identificate:

pentru mamă: nevoi elementare, nevoia de protecţie, de stimă şi respect, sociale

pentru fete: nevoi elementare, nevoia de siguranţă, de afiliere, de stimă

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc V.E, şi sunt din comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: împlinesc în septembrie 40 de ani.

A.S: Sunteţi căsătorită ?

C: Sunt văduvă de 5 ani de zile. Soţul meu a murit într-un accident de tren. Am decis să

nu mă mai căsătoresc, fetele mele sunt deja ele de măritat. A fost greu, dar am încercat să trecem

şi peste asta.

A.S: Dar cum s-a întâmplat ?

C: Nici eu nu ştiu exact cum s-a întâmplat. Ştiu că a plecat cu nişte lemne de vânzare

printr-un sat vecin, din altă comună, şi la o trecere de cale ferată probabil că nu a fost atent la

tren şi aşa s-a produs nenorocirea. Nu-mi explic cum nu a putut vedea trenul, doar el ştie ce a

fost cu adevărat în ziua aceea tragică pentru toată familia noastră.

A.S: Probabil că atunci când aţi primit vestea nu vă venea să credeţi.

C: Aşa este. Nimănui nu-i doresc să treacă prin astfel de momente, când te anunţă să vii

să identifici cadavrul soţului aflat în nişte pungi practic. A fost oribil şi am leşinat pe loc, noroc

că am mers însoţită de un cumnat de al meu. Nu vreau să-mi amintesc ziua aceea.

48

A.S: Dar copii aveţi ?

C: Da, am două fete, eleve, singura mea speranţă şi alinare. Cu ele mă sfătuiesc în

luarea unor decizii, sunt sprijinul meu de nădejde.

A.S: Care sunt rezultatele şcolare ale fiicelor dvs ?

C: Au rezultate destul de bune, sunt mulţumită de ele pentru că înceacă să se descurce

singure, eu nu prea am timp să le ajut sau să le verific, însă se descurcă.

A.S: Ce ocupaţie aveţi ?

C: Sunt gestionară la un magazin alimentar din sat. Lucrez acolo de un an de zile şi am

noroc de fete că se mai ocupă de gospodărie când nu sunt eu acasă, pentru altfel nu prea am la

cine să apelez.

A.S: Să înţeleg că dvs asiguraţi sursa de venit a familiei ?

C: Eu, dar salariul care îl am abia ajunge pentru cheltuielile familiei, fata mai mare

merge zilnic la liceu, are abonament de transport, îi mai trebuie şi un ban de buzunar, la fel şi

fetei mai mici, care învaţă la şcoala din localitate. La astea se mai adaugă şi alte cheltuieli de

întreţinere şi abia fac faţă, dar ne descurcăm noi.

A.S: Nu aveţi pe nimeni care să vă ajute ?

C: Nu. Toată lumea are greutăţi şi probleme, fiecare le ştie pe ale lui şi nu pot sa

intervin la nimeni să mă ajute. Familia mea este departe, ne vedem rar, iar soacra mea mă ajută

cu diferite treburi agricole: prăşit, cules recolta. Are şi ea o pensie mică, de unde sa ne mai ajute

şi pe noi.

A.S: Să înţeleg că relaţiile dvs cu rudele nu sunt foarte strânse ?

C: Nu sunt nici rele, dar distanţa e mare, mama are şi ea gospodăria ei, ne vedem destul

de rar, iar fratele şi cu sora mea au şi ei problemele lor de familie, nu pot să-i mai stresez şi eu cu

ale mele. Din partea soţului am un cumnat căsătorit care nu e în localitate, şi o cumnată plecată

înstrăinătate.

A.S: Ce relaţii aveţi cu copiii ?

C: Cu fetele mă înţeleg foarte bine. Sunt ascultătoare, mă ajută foarte mult în diferite

activităţi şi înţeleg că trebuie să ne descurcăm cum putem.

A.S: Cu vecinii cum vă înţelegeţi ?

C: Bine, am nişte vecini săritori, m-au ajutat când am avut nevoie de ceva, în special

când a murit soţul meu. Ii respect, şi îi ajut şi eu când au nevoie şi sunt liberă. Nu pot nici să-i

deranjez prea des pentru că fiecare se confruntă cu probleme mai mici sau mai mari.

49

A.S: Prieteni aveţi ? Vă ajută ?

C: Nu pot spune că am prea mulţi, cu o vecină de lângă mine mă înţeleg foarte bine, la

ea mai merg la o cafea duminica, sau vine ea la noi, mai discutăm diverse. în rest nu am prieteni

foarte apropiaţi, pot să le spun amici.

A.S: Dar restul comunităţii vă ajută ?

C: Atunci cu problema cu soţul m-au ajutat la pregătirile de înmormântare, în rest nu

prea dar nici nu aştept ajutor din partea cuiva. Sunt compătimită pentru faptul că am rămas

văduvă de tânără şi cu doi copii de crescut, şi nimic mai mult.

A.S: La creşterea şi educarea fetelor aţi primit ajutorul cuiva ?

C: Fetele erau destul de mari când a murit tatăl lor, însă mai venea soacra mea şi mai

stătea cu ele, le făcea de mâncare, le ajuta la curăţenie. Când erau mici, eu nu lucram şi aveam

grijă de ele.

A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat!

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

Observaţia

Am abordat tipul de observaţie dirijată, având la bază un ghid de observaţie (vezi

anexe). Am oservat faptul că locuinţa este simplă, îngrijită, însă utilităţile sunt vechi. Limbajul

nonverbal denotă o oarecare nemulţumire mai ales când vorbim despre ajutorul material primit

de la comunitate şi de la familia lărgită. Se poate spune că există unele probleme în ceea ce

priveşte funcţia economică a familiei, deoarece venitul este mic şi nu îndeajuns pentru

cheltuielile lunare.

Relaţiile cu familia lărgită sunt oarecum normale deoarece nu prea se întâlneşte cu

rudele sale, acestea locuind departe, iar cu rudele din partea soţului nu ţine legătura, doar cu

soacra pe care o vizitează uneori.

În ceea ce priveşte relaţiile cu vecinii, acestea sunt mai strânse, mai ales cu vecina M. C

cu care se vizitează foarte des, şi la care mai apelează în situaţii problematice. Prieteni nu prea

50

are decât această vecină, iar cu restul comunităţii relaţiile sunt de respect şi rareori de ajutor,

atunci când a murit soţul a primit ajutor financiar din partea unor familii din comunitate.

Studiu de caz nr.3 - familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Nume si prenume: G. M

Locul si data naşterii: sat Cândeşti, judeţul Neamţ, 9.11.1969

Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: văduvă

Profesie: brutar

Naţionalitate: română

Religie: ortodoxă

2. Date privind familia:

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

G.M 38 ani brutar Sat Cândeşti, jud. Neamţ

G.C 15 ani fără ocupaţie Sat Cândeşti, jud. Neamţ

G.L 14 ani elev Sat Cândeşti, jud. Neamţ

G.D 12 ani elev Sat Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante privind familia:

Familia G. M este una monoparentală, datorită faptului că soţul a decedat în urmă cu 10

ani. Doamna G.M nu s-a recăsătorit, având trei băieţi dintre care doi sunt elevi la şcoala din

comună, iar cel mai mare este fără ocupaţie, absolvind doar şcoala generală.

Mama este de profesie brutar la brutăria din comună, ea asigurând venitul familiei.

3. Situaţia financiară

Este o situaţie care determină multe probleme deoarece venitul mamei nu acoperă

cheltuielile de întreţinere ale familiei, care are patru membrii.

51

Locuinţa este proprietate personală, însă este lipsită de utilităţi, având doar frigider, iar

mâncarea se face la plită, într-o bucătărie de vară.

52

53

54

55

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

G. M (mama) X

G. C (fiul) X

G. L (fiul) X

G. D (fiul) X

Nevoi identificate

pentru mamă: nevoi elementare, nevoi financiare, sociale, de afiliere, de protecţie

pentru copii: nevoi elementare, de protecţie, de afiliere, educare, sociale

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este G. M şi sunt din satul Cândeşti, judeţul Neamţ.

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 38 de ani.

A.S: Sunteţi căsătorită ?

C: Nu, sunt văduvă de 10 ani şi nu m-am recăsătorit.

A.S: Din ce cauză a murit soţul dvs ?

C: El era şofer pe maşini mari, şi a plecat într-o cursă. A avut o problemă la maşină şi

vrând să coboare nu s-a asigurat şi a fost lovit de o altă maşină, era şi noapte şi ghinionul a făcut

ca el să nu fie atent.

A.S: Dar nu avea experienţă ?

C: Avea vreo 5 ani de experienţă, însă nu pot să-mi explic cum s-a întâmplat o

asemenea tragedie.

A.S: Aveţi copii ?

C: Am trei băieţi.

A.S: Care sunt ocupaţiile acestora ?

56

C: Cel mai mare a terminat 8 clase şi stă acasă, pentru că nu mi-am permis să-1 trimit la

un liceu sau la o şcoală profesională din lipsă de bani, iar ceilalţi doi sunt elevi la şcoala din sat.

Mă mai ajută şi ei cum pot cu treburi prin gospodărie, la munci agricole.

A.S: Băiatul mai mare nu şi-a găsit de lucru ?

C: A lucrat un timp la moara din sat ca ajutor pe acolo, la ridicat sacii în moară, la

cântărit, însă acum şi-au angajat o rudă de-a lor şi băiatul nu mai avea ce face şi l-au trimis acasă.

A.S: Ce ocupaţie aveţi dvs ?

C: Lucrez ca brutar aici în sat de vreo 3 ani. înainte am lucrat la o firmă din Piata-

Neamţ, însă s-a închis şi m-am angajat la brutărie.

A.S: Deci singura sursă de venit a familiei este salariul dvs de brutar ?

C: Da, nu e mare dar încerc să mă descurc. Mai luam şi alocaţiile celor doi băieţi şi cam

atât. Nu ne ajung banii şi de aceea câteodată mai fac şi ore suplimentare.

A.S: Consideraţi că acest venit acoperă cheltuielile lunare ?

C: Nu le acoperă, ne descurcăm foarte greu cu banii, ne lipseşte foarte mult soţul meu

care era un sprijin financiar şi moral pentru noi toţi. De când a murit nu mai facem faţă datoriilor,

cheltuielilor, şi nici nu am la cine să apelez.

A.S: Dar nu aveţi rude sau relaţiile cu acestea nu sunt strânse ?

C: Am rude, un frate şi o soră, şi un cumnat din partea soţului, dar toată lumea are

probleme. Fratele şi cu sora mea au copii la liceu, cheltuieli mari, iar dacă mă împrumută cu bani

nu pe o perioadă mare de timp, iar cumnatul meu s-a căsătorit de doi ani de zile are un copil mic

şi nici nu îndrăznesc să cer ajutor. încerc să mă descurc cum pot.

A.S: Cu vecinii ce relaţii aveţi ?

C: Relaţii foarte bune, mă mai ajută din când în când, mai ales vecina din faţa mea.

Când sunt plecată îi mai cheamă pe băieţi la masă, le dă şi câte un ban să-şi cumpere ceva dulce.

Şi noi o ajutăm la treburile din gospodărie, la grădinărit.

A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

C: La vecini în special, prieteni nu prea am, decât pe doamna care e vecină cu mine, la

cumnatul meu câteodată.

A.S: La activităţile din gospodărie vă ajută cineva ?

C: In gospodărie mă bazez pe copiii mei, mă ajută foarte mult. Cred că ei muncesc mai

mult decât mine în gospodărie, pentru că mai stau peste program şi nu mai am timp şi pentru

altceva.

57

A.S: Să înţeleg că aveţi relaţii bune cu cei trei băieţi ai dvs ?

C: Da, însă nu prea am timp să stau de vorbă cu ei prea mult aşa cum făceam înainte de

a muri soţul. Mi-aş dori o relaţie mai strânsă cu băieţii mei, dar recunosc că nu mă prea ocup de

ei din cauza serviciului. Mai stăm de vorbă duminica, sau când e sărbătoare, dar atunci profita şi

ei de o zi liberă şi merg să joace fotbal sau să se întâlnească cu prietenii.

A.S: V-a ajutat cineva la creştere şi educarea lor ?

C: Când trăia soţul mă ocupam singură de ei, îi îngrijeam, îi ajutam la teme, eram o

mamă responsabilă cu creşterea şi educarea lor. După nefericitul accident, o perioadă m-a ajutat

soacra mea, în special cu cel mic care avea doi ani, iar cu timpul îi mai lăsam la vecina sau

singuri. Nu puteam să-i iau cu mine la servici.

A.S: Acum nu-i mai ajutaţi la teme, nu-i verificaţi dacă şi-au învăţat lecţiile pentru ziua

următoare ?

C: Din păcate nu, merg la şedinţe dacă îmi permite timpul, dacă nu merge fratele mai

mare, câteodată când mă întorc de la servici ei deja dorm şi nu-i trezesc să le verific temele sau

lecţiile.

A.S: Şi ce rezultate şcolare au copiii ?

C: Având în vedere că nu mă ocup de ei, au rezultate satisfăcătoare. Nu pot să le cer

prea multe pentru că şi muncesc în gospodărie şi la câmp câteodată, nu am pretenţii la note mari

sau premii.

A.S: Care ar fi problemele din viaţa de zi ci zi, cu care vă confruntaţi cel mai des?

C: Cea mai grea problemă este cea legată de bani, nu ne ajung să acoperim cheltuielile.

Nu ştiu când vom scăpa de problema asta.

A.S: Care credeţi că este rezolvarea acestei probleme ?

C: Probabil dacă s-ar angaja şi băiatul mai mare să putem să ne descurcăm, altfel nu

ştiu, să primim nişte bani în plus la servici, să-mi mărească salariul. Patronul nici să nu audă de

măriri că nu e de acord. Asta este, mergem înainte aşa cum putem !

A.S: Eu vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns la întrteban. Vă

doresc o zi buna !

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

58

Observaţia

S-a desfăşurat acasă la clientă şi a durat în jur de o oră, timp în care am putut

observa aspectul locuinţei care este unul neîngrijit, nu este dotată decât cu un frigider şi

un televizor, care sunt vechi.

Limbajul verbal nu este unul tocmai academic, îţi poţi da seama că a terminat

doar o şcoală generală. Limbajul nonverbal este plin de gesturi, mimica denotă o stare de

îngrijorare, mai ales când vorbeşte despre problemele financiare cu care se confruntă

familia.

Relaţiile cu băieţii sunt aproape inexistente, nu prea le acordă importanţă, însă

este mulţumită că aceştia o ajută la diferite activităţi. Nu prea pare îngrijorată de faptul că

băieţii nu au rezultate şcolare bune, oricum nu ar avea bani să-i trimită mai departe la un

liceu.

Cu restul familiei se înţelege bine, ţine legătura cu sora şi fratele ei, iar fratele

soţului o mai ajută la unele activităţi. Soacra a ajutat-o o perioadă la creşterea copiilor, Ia

fel ca şi vecina cu care are relaţii destul de strânse. Comunitatea o compătimeşte pentru

faptul că a rămas văduvă fiind foarte tânără şi că are şi trei copiii de crescut.

Studiu de caz nr.4 - familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Numele si prenumele: I. N

Locul si data naşterii: Piatra-Neamt. 18.02.1965

Domiciliul: sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: văduvă

Profesie: croitoreasă

Naţionalitate: română

Religie: ortodoxă

59

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

I.N. 42 ani croitoreasă Sat Cândeşti, jud. Neamţ

I.V. 15 ani elev Sat Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante privind familia

Familia I. N este alcătuită din trei membrii: mama şi cei doi copii, V băiatul de 15 ani şi

A fata de 22 de ani care este căsătorită de trei ani de zile.

Doamna a rămas văduvă în urmă cu patru ani, datorită unui accident. Soţul său avea

probleme cu alcoolul, astfel în ziua respectivă a mers la o cârcimă cu fratele său mai mic. După

câteva pahare s-au luat la ceartă, mai apoi la bătaie şi fratele 1-a lovit în zona capului. A treia zi a

fost dus la spital cu o ambulanţă după acre a decedat în urma unui hematom localizat la creier.

Fratele a fost condamnat la detenţie timp de 15 ani, însă pierderea a fost imensă, doi

copii au rămas orfani de tată. 3. Situaţia financiară

Familia are o situaţie financiară satisfăcătoare, venitul fiind asigurat de către mamă care

este croitoreasă la o firmă din Piatra-Neamţ.

Locuinţa este proprietate personală, fiind îngrijită şi dotată corespunzător cu diferite

utilităţi, iar încălzirea se face pe bază de lemne.

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

I. N(mama) X

I. V(fiul) X

Nevoi identificate

pentru mamă: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de stimă, de autorealizare

pentru fiu: nevoi de bază, de protecţie, nevoi sociale, de afiliere

60

61

62

63

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este I. N

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 42 de ani.

A.S: Sunteţi căsătorită ?

C: Am fost, însă de patrii ani de zile sunt văduvă.

A.S: Care a fost cauza care adus la decesul soţului ?

C: Alcoolul. Avea probleme mari cu băutura, aş putea spune că ajunsese alcoolic.

Prefera sa nu-şi cumpere de mâncare şi-şi cumpăra alcool. Astfel într-o zi s-a dus la cârciumă şi

s-a întîlnit cu fratele lui, cu care abăut bine după care s-au certat. Nu ştiu care a fost motivul, dar

au ajuns să se bată, iar soţul meu a primit o lovitură puternică în cap. Pe moment nu a avut nimic,

însă după trei zile 1-a luat salvarea. A murit din cauza unui hematom format la creier de la

lovitură.

A.S: Care a fost reacţia fratelui ?

C: Când a auzit de moartea soţului meu a fugit de acasă. Ii părea rău pentru ce a făcut,

intenţia lui nu fusese să-1 omoare, dar era prea târziu. După două zile de căutări poliţia 1-a găsit

şi 1-a arestat. A primit 15 ani de închisoare.

A.S: Astfel aţi rămas singură !

C: Da, am rămas doar cu cei doi copii, V.şi A.

A.S: Ce ocupaţii au copiii dvs ?

C: Fata este croitoreasă la aceeaşi firmă cu mine, şi s-a căsătorit acum trei ani; are şi o

fetiţă de un an, iar acum este în concediu de maternitate. Băiatul este elev la Şcoala

Complementară din comuna Rediu, în clasa a IX a.

A.S: Cu ce vă ocupaţi ?

C: Sunt croitoreasă la o firmă din Piatra-Neamţ. La început am lucrat la uzina din

Săvineşti, iar când aceasta s-a închis m-am angajat la o firmă particulară de croitorie.

A.S: Salariul dvs reprezintă singura sursă de venit a familiei ?

C: Da. Alocaţia băiatului nu pot să o pun la socoteală pentru că e mică şi nu o folosesc

la cheltuielile zilnice. Este a lui şi o administrează singur.

A.S: Consideraţi că salariul dvs acoperă cheltuielile lunare ?

64

C: Uneori da, alteori nu, dar în general ne descurcăm. Nu pot să mă plâng că am

probleme financiare, pentru că nici cheltuielile nu aşa de mari încât să nu le pot face faţă.

A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile cu cei doi copiii ?

C: Am relaţii foarte bune cu ambii copii. Băiatul mă ajută foarte mult la treburile din

gospodărie, cum ajunge de la şcoală se interesează ce este de făcut. Câteodată mă aşteaptă şi cu

mâncare caldă când vin de la servici. Şi cu fata ţin legătura, ne vizităm săptămânal mai ales ca

acum are şi un bebeluş. O ajut cum pot. Copiii sunt sprijinul meu, mi-au fost alături mereu şi

sper ca să avem în continuare relaţii la fel de bune.

A.S: Dar cu restul familiei cum vă înţelegeţi ?

C: Destul de bine. Cu familia mea vorbesc lunar la telefon, pentru că sunt în altă

localitate, iar cu familia soţului am relaţii normale.

A.S: Vecinii cum se comportă cu dvs ?

C: Foarte bine. Ne ajutăm la diferite activităţi, ne vizităm în zile de sărbătoare, mai ales

cu familia de lângă noi, care m-a ajutat foarte mult de când a murit soţul.

A.S: Să înţeleg că vecinii sunt totodată şi prietenii dvs ?

C: Da. Am primit mult sprijin din partea lor, iar când am o problemă pot conta pe

ajutorul lor. La rândul meu îi ajut la diferite activităţi din gospodărie sau agricole, dacă au nevoie

îi sprijin şi financiar când există posibilităţi.

A.S: Cu ceilalţi din comunitate relaţionaţi ?

C: La ţară relaţionezi cu aproape toţi din comunitate, în cunoşti, îi respecţi, îi ajuţi după

posibilităţi. Am primit şi eu ajutor, la înmormântarea soţului, din partea câtorva familii, şi le sunt

recunoscătoare.

A.S: Apelaţi la ajutorul cuiva în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?

C: Mă ajută băiatul mai mult, iar când sunt prea multe mai vin şi vecinii dacă sunt

liberi.

A.S: Dar la creşterea şi educarea copiilor v-a ajutat cineva ?

C: Nu. I-am crescut singură şi sunt mulţumită de ei. Nu am avut la cine să apelez,

familia mea este departe, iar la familia soţului nu am considerat că este nevoie să cer ajutor. La

început nu prea mă înţelegeam cu socrii mei şi nu am vrut să-i deranjez.

A.S: Care ar fi problemele cu care vă confruntaţi în viaţa de zi cu zi ?

C: Nu prea am probleme, poate uneori financiare, însă nu durează foarte mult, le rezolv

cum pot, mai cer ajutor la vecini.

65

A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat şi vă urez o zi bună !

C: Cu plăcere !

Observaţia

Pe durata desfăşurării acesteia am observat aspectul locuinţei care este îngrijită curată şi

dotată cu diferite utilităţi. Limbajul verbal este calm şi clar, iar cel nonverba denotă un caracter

puternic al clientei.

Vorbeşte cu plăcere şi mulţumire despre copiii săi şi despre realizările acestora, ş se

poate observa o oarecare mândrie în mimica doamnei N. Mi-am dat seama din acest

comportament că are o relaţie deosebită cu cei doi copii, este bucuroasă că are o nepoţici şi

fericită că mama acesteia (fiica ei) are o căsnicie reuşită. Atitudinea faţă de băiat este una

afectuoasă, de protecţie şi susţine că acesta reprezintă un sprijin important pentru familie.

Relaţiile cu vecinii şi prietenii sunt strânse şi de ajutor reciproc, iar cu familia lărgită

sunt relaţii normale. Păstrează legătura cu familia sa, dar şi cu familia din partea soţului, însă nu

se ajută reciproc.

Restul comunităţii o respectă şi o stimează pentru faptul că şi-a crescut atât de bine

copiii şi că a realizat destule lucruri bune fiind singură, şi fără prea mult ajutor din partea cuiva.

Studiu de caz nr.5 - familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul

Numele si prenumele: C. M

Locul şi data naşterii: sat Bărcăneşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ, 26.07.1960

Domiciliul: sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: văduvă

Profesia: modelator brutărie

Naţionalitatea: română

Religia: ortodoxă

66

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

C.M 47 ani modelator Sat Cândeşti, jud. Neamţ

C.I 16 ani fără ocupaţie Sat Cândeşti, jud. Neamţ

G.M 19 ani muncitor Italia

Date relevante privind familia:

Doamna CM este văduvă de 8 ani, soţul acesteia decedând din cauze medicale. A fost

bolnav de ciroză hepatică, în stadiu avansat, cauza principală fiind consumul exagerat de alcool.

Conform spuselor soţiei, acesta vindea diverse lucruri din casă, sau animale din

gospodărie pentru a face rost de bani. În urma căsătoriei au rezultat patru copii, două fete şi doi

băieţi.

Fetele s-au căsătorit, au şi copii, unul dintre băieţi este plecat la muncă în Italia, iar

celălalt locuieşte împreună cu mama sa.

3. Situaţia financiară

Venitul familiei este reprezentat de salariul mamei care lucrează ca modelator la

brutăria din localitate. Locuinţa este proprietate personală, deţine câteva terenuri agricole pe care

le munceşte împreună cu fiul mai mic. Utilităţile cu care este dotată locuinţa sunt puţine, însă

bine întreţinute.

Matricea ciclului de viată

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

C. M (mama) X

CI (fiul) X

C. M (fiul) X

Nevoi identificate

pentru mamă: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de stimă şi autorealizare

pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de apartenenţă

67

68

69

70

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este CM şi locuiesc în comuna Cândeşti judeţul Neamţ

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: împlinesc în iulie 47 de ani.

A.S: Sunteţi căsătorită ?

C: Am fost, acum sunt văduvă de 8 ani. Nici nu m-am gândit să mă recăsătoresc, mi-a

ajuns prima experienţă.

A.S: Din ce cauză a murit soţul dvs ?

C: Avea mari probleme cu alcoolul, şi a făcut ciroză hepatică. Mai şi fuma şi toate astea

au dus la deces. Nu a fost aşa de la începutul căsătoriei, era un om serios, singur la părinţi,

îngrijit, dar 1-a stricat anturajul şi asta nu a fost deloc bine, nici pentru el nici pentru noi. Şi-a

lăsat serviciul, lucram numai eu pentru a face rost de bani să cresc copiii, iar el ducea lucruri din

casă, le vindea pentru a avea bani să bea.

A.S: Nu aţi încercat să vorbiţi cu el serios despre această problemă pe care o avea, se

putea reface dacă urma un tratament de dezalcoolizare ?

C: Nu aveam cu cine sa vorbesc, practic el era mai tot timpul beat, dacă nu avea de băut

făcea crize. Degeaba l-au învăţat şi părinţii săi, l-au sfătuit să nu mai continue cu asemenea

comportament, să se gândească că are patru copii de crescut, că sănătatea îi va fi afectată. Nu

puteai să te înţelegi cu el.

A.S: Şi aţi rămas în continuare alături de el ?

C: Nu aveam unde sa mă duc, părinţii mei decedaseră, fratele meu avea şi el probleme,

la fel şi sora mea, am rezistat aşa de dragul copiilor. Am avut o viaţă grea alături de el, de când a

început să bea.

A.S: Şi câţi copii aveţi ?

C: Am patru copii, doi băieţi şi două fete. Fetele sunt căsătorite, am şi nepoţi iar unul

dintre băieţi e plecat la muncă în talia şi celălalt e acasă.

A.S: Ce ocupaţii au copiii ?

C: Una dintre fete este gestionară la un magazin alimentar, cealaltă lucrează la o firmă

în Piatra-Neamţ, băiatul anii mare este muncitor pe şantier în Italia, şi cel mic nu are ocupaţie

deocamdată, mă mai ajută la treburile din gospodărie de la câmp, la îngrijitul animalelor.

A.S: Dar dvs cu ce vă ocupaţi ?

71

C: Sunt modelator la brutăria din sat.

A.S: Salariul dvs este singurul venit al familiei ?

C: Da, mai vând lapte şi brânză, dar asta se întâmplă rar. Tot salariul este baza.

A.S: Venitul acesta acoperă cheltuielile lunare ale familiei ?

C: Ne descurcăm. Mai primim din când în când câte 50 de euro de la băiat din Italia,

însă încerc să nu-i cheltui pentru că sunt munciţi cu atâta greutate, şi-i păstrez pentru când se

întoarce. Avem bani cât să trăim şi să cheltuim într-o lună de zile, rar mai punem ceva deoparte.

A.S: Cu copiii cum vă înţelegeţi ?

C: Bine. Când erau acasă se mai certau, îi certam şi eu, însă acum mi-e dor să ne mai

strângem toţi la masă, să mai glumim. Am avut o reiatei foarte strânsă cu ei după ce a murit soţul

meu, a fost greu dar am reuşit să ne descurcă fără să ne ajute nimeni.

A.S: Nici rudele nu v-au ajutat ?

C: Familia mea era departe, mama bolnavă, tata decedase, ceilalţi aveau şi ei probleme,

iar părinţii soţului a murit şi ei la scurt timp după ce a decedat acesta. Erau bolnavi şi ei, şi de

supărare, şi de bătrâneţe, i-a făcut de ruşine în sat fiul lor, mai ale că era şi singurul lor copil.

A.S: Acum ce relaţii aveţi cu restul familiei ?

C: Relaţiile sunt inexistente. A decedat şi fratele meu, de soră nu mai ştiu nimic de un

an de zile, iar părinţii şi socrii ne-au părăsit de mult. Nu mai am pe nimeni din familie, în afară

de copii, care au şi ei responsabilităţile lor. Cu timpul voi rămâne singură.

A.S: Nici cu vecinii sau cu prietenii nu relaţionaţi ?

C: Am relaţii foarte strânse cu vecinii aş putea spune, cu prietenii mă ajut reciproc când

este nevoie. Vecinii m-au ajutat mult la diferite activităţi, le sunt recunoscătoare, şi îi ajut şi eu

când pot şi au nevoie.

A.S: La creşterea şi educarea copiilor cine v-a ajutat ?

C: Nimeni, i-am crescut cum am putut şi sunt mulţumită de ei. Fetele erau mari când a

murit soţul, iar când plecam la serviciu aveau ele grijă de fraţii lor. Nu am apelat la nimeni

pentru că fiecare are familia lui şi probleme în acelaşi timp. Am procedat cum am crezut că este

mai bine pentru noi.

A.S: În viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme ?

72

C: Ca toată lumea, probleme financiare, la serviri, cu patronul, cu unii colegi, oricum

probleme nu prea grave.

A.S: Care credeţi că ar fî soluţia la aceste probleme ?

C: Poate că trebuie să avem mai multă răbdare unii cu alţii, să ne respectăm mai mult

chiar dacă eşti angajat sau eşti patron, o mărire de salariu.

A.S: Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care mi-aţi răspuns la întrebări şi vă doresc sa

aveţi parte de o zi bună.

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

Observaţia

S-a desfăşurat la domiciliul clientei unde am observat aspectul îngrijit al locuinţei, cu

toate că aceasta este simplă şi modestă, dotată cu frigider, aragaz şi televizor.

Deasemenea am observat că atitudinea faţă de copii este pozitivă, de protecţie şi ajutor

reciproc. Ar face orice pentru unul dintre copiii săi, şi este bucuroasă de faptul că ambele fiice au

o căsnicie fericită şi reuşită.

Când vorbeşte de nepoţi expresia feţei se luminează şi se înveseleşte imediat, este

fericită şi mulţumită că a devenit bunică, şi ca în curând, şi cealaltă nepoţică va merge la şcoală.

Relaţiile cu familia lărgită sunt inexistente, singura rudă în viaţă fiind sora despre care

nu mai ştie nimic de aproximativ un an de zile, iar din cauza distanţei şi a diferitelor probleme pe

care Ie-a avut aceasta (sora) relaţiile s-au deteriorat.

In schimb are vecinii alături care o ajută la unele activităţi agricole, oferindu-i şi suport

material, şi emoţional când este cazul. Preferă să nu abuzeze de bunăvoinţa acestora, şi nici de

cea a prietenilor cu care are relaţii bilaterale, de ajutor reciproc.

Cu toate acestea încearcă să se descurce şi singură pentru orice familie are probleme şi

nu poate să mai intervină şi cu ale ei.

In cadrul comunităţii este văzută ca o femeie puternică, care a depăşit cu bine

momentul pierderii soţului. Acesta era considerat de ceilalţi ca fiind o problemă în plus căreia

trebuia să-i facă faţă doamna CM, şi că s-a descurcat mai bine fără soţul cel alcoolic, care nu

ajuta cu nimic familia.

73

Studiu de caz nr.6 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei:

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Nume si prenume: Familia L.G.

Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ Locul si data naşterii: soţul:

localitatea Cândeşti, jud. Neamţ, 28.02.1959

soţia: localitatea Cândeşti, jud. Neamţ, 24.12.1964 Starea civilă: căsătoriţi Profesie:

soţul: dulgher, soţia: casnică Naţionalitate: română Religie: ortodoxă

2. Date privind familia:

Date de identificare ale membrilor familiei:

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

L.G 48 ani dulghersat Cândeşti, jud.

Neamţ

L.M 43 ani fără ocupaţiesat Cândeşti, jud.

Neamţ

L.C 23 ani studentă Iaşi

L.A 22 ani muncitor Italia

L.I 20 ani muncitor Italia

Date relevante despre familie:

Familia L.G. este formată din cinci membrii: cei doi soţi şi copiii acestora ( o fată şi doi

băieţi). Soţul a fost plecat doi ani la munca în Israel ca muncitor în construcţii, după care în

Germania. Soţia nu mai lucrează de 2 ani de zile din motive medicale, fiind operată la coloană şi

nu mai poate face mare efort.

74

Fata are 23 de ani, este căsătorită şi studentă în ultimul an la Facultatea de Geografie,

iar băieţii au absolvit cursurile Şcolii Profesionale de Lăcătuşi Mecanici din Piatra-Neamţ.

Momentan sunt plecaţi la muncă în Italia.

În prezent soţia se ocupă de treburile gospodăreşti, respectiv de creşterea şi îngrijirea

animalelor, iar soţul lucrează în localitate, efectuând diferite lucrări de construcţii.

Sunt căsătoriţi de 24 de ani, si susţin că sentimentele nu s-au schimbat şi că se iubesc

foarte mult.

3. Situaţia financiară

Locuinţa este proprietate personală, prevăzută cu diferite utilităţi, electrocasnice, însă

nu există apă curentă, pe care o aduc de la fântâna din curte, şi nici gaze, fiind nevoiţi să schimbe

frecvent butelia. încălzirea pe timp de iarnă se face cu lemne.

Sursele de venit sunt asigurate de către soţ, care lucrează, însă şi din vânzarea

diferitelor produse lactate: lapte, brânză.

4. Observaţii

În cadrul familiei nu există probleme de comunicare sau de natură afectivă, soţii

vorbind frecvent la telefon cu băieţii din Italia, care sună săptămânal, dar şi cu fata, care sună o

dată la două zile.

Matricea ciclului de viată

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

G (tata) X

M(mama) X

A (fiu) X

I (fiu) X

Nevoi identificate:

pentru părinţi: nevoi de bază, sociale, de autorealizare

pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de afiliere

75

76

77

78

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc L.G, iar pe soţia mea o cheamă L.M

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: 48 de ani (soţul), respectiv 43 de ani (soţia)

A.S: Decât timp sunteţi căsătoriţi ?

C: Pe 8 mai împlinim 24 de ani de la căsătorie. Ne-an căsătorit de tineri, că aşa era pe

vremea aceea, însă nu regretăm.

A.S: Aveţi copii? Dacă da, câţi ?

C: Da, avem trei copii, doi băieţi şi o fată. Fata e mai mare, are 23 de ani, şi băieţii,

unul are 22 de ani, iar cel mic împlineşte în decembrie 20 de ani. Au venit repede unul după

altul, iar când erau mici a fost mai greu, dar acum am rămas singuri.

A.S: Care sunt ocupaţiile copiilor ?

C: Fata este studentă în ultimul an la Facultatea de Geografie, în Iaşi, este şi căsătorită

de un an de zile, iar băieţii sunt plecaţi amândoi la muncă în Italia de 2 ani de zile.

A.S: Şi nu vă este greu singuri ?

C: La început ne-a fost greu pentru că eram obişnuiţi să fim împreună tot timpul, şi la

muncă ne ajutau copiii, însă au plecat pentru că aici nu prea ai un loc de muncă bine plătit.

Cheltuielile sunt destul de mari, iar ca tânăr ai foarte multe trebuinţe.

A.S: Ocupaţiile dvs. care sunt ?

C: Soţul meu este dulgher, lucrează în construcţii de vreo 5 ani de zile, iar înainte a fost

mecanic de locomotivă pe un tren mărfar. Eu sunt casnică, însă am lucrat 20 de ani la ţesătorie,

după care 4 ani ca gestionară la un magazin din comună. Nu mai pot să lucrez şi din cauza

operaţiei, dar nici nu am timp să mă ocup şi de gospodărie, animale. Dacă la ţară nu creşti un

animal şi nu faci agricultură nu cred că poţi trăi numai să cumperi diferite alimente.

A.S: Să înţeleg că soţul dvs. asigură sursa de venit a familiei ?

C: Da. Mai vând şi eu din când în când lapte sau brânză, însă venitul de bază este

câştigul soţului. El a fost plecat 2 ani cu întrerupere între, în Israel tot în construcţii, cu un

contract de muncă, iar mai apoi la fel a fost plecat în Germania tot cu forme legale, în construcţii.

S-a întors în martie, stă cam trei luni, după care s-ar putea să plece iar. A.S: Venitul acesta

acoperă cheltuielile lunare ?

79

C: Nu prea le acoperă pentru că îi trimitem bani şi fetei la facultate, că e cu taxă, plus

de întreţinere şi alte cheltuieli, iar acum cu licenţa, curs festiv şi altele, încercăm să ne descurcăm

cum putem, nu avem încotro.

A.S: Ce relaţie aveţi cu soţul ?

C: O relaţie foarte bună, m-a sprijinit foarte mult când am fost operată, şi acum mă

sprijină, ne înţelegem foarte bine, cu toate că în tinereţe mai aveam unele divergenţe, dar nu

foarte mari. Orice început este mai greu, iar atunci eram stresaţi şi de la serviciu, erau şi copiii

mici şi parcă erau momente în care simţeam că nu mai puteam face faţă. Toate au trecut, şi

suntem în continuare un cuplu fericit.

A.S: Deci persoana de încredere pentru dvs. este soţul ?

C: Desigur, fără el nu ne descurcam, nici material, nici emoţional, ne încurajează

pe toţi, şi noi pe el când are nevoie. Suntem o familie adevărată, unită cu toate că nu mai sunt

copiii cu noi, însă ţinem legătura prin telefon cu ei.

A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile dintre dvs. şi copii ?

C: Relaţii strânse, ca de la mamă la copil, mă înţeleg foarte bine cu toţi trei, nu ne

ascundem nimic, sunt şi confidenta lor, îi şi sfătuiesc, dar îi şi critic atunci când este cazul.

A.S: Dar cu rudele cum vă înţelegeţi ?

C: Destul de bine. Am o cumnată care locuieşte lângă noi, şi care ne ajută când avem

nevoie, dar şi restul rudelor ne-au oferit ajutor când am avut nevoie. Şi vecinii ne-au ajutat foarte

mult, în special CM, ne-a împrumutat şi cu bani la nevoie. Avem vecini de treabă, şi relaţiile sunt

foarte bune între noi. Şi noi la rândul nostru i-am ajutat cum am putut, şi când ne-au solicitat

ajutorul.

A.S: Am înţeles că şi cu vecinii aveţi relaţii bune, însă cu restul comunităţii în ce relaţii

vă aflaţi ?

C: Cu restul comunităţii avem relaţii normale, de respect, şi cu unii de indiferenţă,

pentru că nu poţi să te înţelegi bine cu toată lumea, însă nu avem probleme cu nimeni. Trăim

într-o comunitate în care ne cunoaştem unul pe celălalt, şi ştim cu cine avem de-a face.

A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

C: Depinde de problemă, în general la rude, vecini, prieteni, asta în caz că nu putem să

o rezolvăm în familia noastră. In caz de urgenţă apelăm şi la medic, sau poliţie, dar nu prea au

fost probleme foarte grave. Când avem nevoie de o sumă de bani cel mai des ne-a ajutat familia

C.M.vecini cu noi, pe care îi respectăm foarte mult, şi cu care ne înţelegem foarte bine.

80

A.S: Apelaţi la ajutorul cuiva în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?

C: De obicei mă ajută soţul, însă, când nu este acasă, mă mai ajută cumnata, nişte

nepoţi, sau chem o vecină, depinde de situaţie. Insa găsesc pe cineva dacă este nevoie urgentă.

A.S: In creşterea şi educarea copiilor v-a ajutat cineva ?

C: Când mergeam la serviciu şi eu şi soţul copiii rămâneau ori la o mătuşă a soţului, ori

venea soacra mea, care locuia împreună cu noi în aceeaşi curte, şi dormea la noi. Cel mai des

rămâneau la mătuşa soţului, care de multe ori venea şi ne întreba dacă nu avem nevoie să stea cu

cei mici, dacă nu plecăm şi noi pe la vreo petrecere. Era foarte grijulie şi iubea copiii, nefiind

căsătorită.

A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale copiilor dvs. ?

C: Rezultatele băieţilor sunt satisfăcătoare, pentru că lor nu prea le-a plăcut să înveţe

foarte mult, de aceea au făcut doar Şcoala Profesională, însă rezultatele fetei sunt mulţumitoare,

având în vedere că are note destul de bune la facultate şi doreşte să continue studiile cu un maşter

şi eventual un doctorat. Noi o vom susţine pe cât posibil, şi o vom încuraja.

A.S: In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme ? Care ar fi acestea ?

C: Probleme deosebite nu prea avem, însă din când în când ne confruntăm cu probleme

de sănătate, probabil şi din cauza vârstei, dar şi a anilor de navetă pe care i-am efectuat când

lucram şi eu şi soţul.

A.S: Vă mulţumesc pentru timpul acordat, şi pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns

la întrebări!

C: Cu plăcere ! Mă bucur că v-am fost de folos.

A.S: La revedere !

C: La revedere !

Observaţia

Cât timp a durat interviul, clienta s-a comportat normal, limbajul verbal fiind unul

adecvat, tonalitatea vocii fiind calmă şi degajată. Am putut observa că locuinţa este îngrijită,

dotată şi utilată corespunzător. In timpul interviului soţul era plecat la muncă, însă s-a întors

aproape de final.

81

Acest lucru m-a ajutat să-mi dau seama ce fel de relaţie este între cei doi. Am observat

că este o relaţie armonioasă, de respect şi iubire, soţia aşteptându-l cu mâncarea caldă, cum „îi

place lui", iar soţul întrebând-o cum se mai simte şi ce a făcut în ziua respectivă.

Atitudinea faţă de copiii este una pozitivă, vorbeşte cu mulţumire de aceştia şi devine

puţin emotivă, datorită faptului că nu i-a mai văzut de multă vreme şi le duce dorul. Principalul

suport emoţional îl constituie soţul pe care îl consideră un adevărat sprijin, şi fără de care s-ar

descurca foarte greu.

Cu restul familiei lărgite are legături strânse, cum se poate observa şi în harta eco, iar

cu vecinii şi prietenii la fel. Aceştia îi ajută necondiţionat la fel şi ei, formându-se relaţii bine

sedimentate.

Studiu de caz nr.7 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Nume si prenume: Familia D.V

Locul si data naşterii: soţul sat Bărcăneşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ,

aa 16.10.1967

soţia sat Socea, comuna Rediu, judeţul Neamţ, 7.08.1977

Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: căsătoriţi

Profesia: soţul este manager firmă de prelucrare a lemnului

soţia are un magazin alimentar de a cărui aprovizionare se ocupă

Naţionalitatea: română

Religie: ortodoxă

2. Date privind familia:

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

D.V 40 ani manager sat Cândeşti, jud. Neamţ

82

D.M 30 ani manager sat Cândeşti, judeţul Neamţ

D.R 11 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

D.O 1 an fără ocupaţie sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Date relevante privind familia

Familia D.V are în componenţa sa patru membrii: cei doi soţi şi copiii acestora doi

băieţi R de 11 ani şi O de 1 an. S-au căsătorit în urmă cu 12 ani, fiind foarte tineri, în special

soţia care avea 18 ani.

În timp şi-au deschis propria afacere: soţul ocupându-se de o firmă de prelucrare a

lemnului, iar soţia de magazinul alimentar situat în apropierea casei. R este elev la o şcoală din

Piatra-Neamţ, şi în acelaşi timp junior la un club de fotbal.

3. Situaţia financiară

Este una foarte bună, locuinţa este amenajată cu diferite utilităţi, este modernă şi

confortabilă: încălzire centralizată, apă curentă.

Venitul familiei este asigurat de cei doi soţi prin intermediul afacerilor pe care le

derulează.

4. Observaţii

Nu există probleme de comunicare între membrii familiei, însă soţia şi-ar dori să

petreacă mai mult timp alături de soţ, care este mai mereu plecat din cauza serviciului.

Matricea ciclului de viată

Membrii familiei Stadii de dezvoltare0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

D.V (tata) XD.M (mama) XD. R (fiul) XD. 0 (fiul) X

Nevoi identificate

pentru părinţi: nevoi de bază, sociale, de autorealizare, de comunicare,

pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de afiliere

83

84

85

86

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este D.M.

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 30 de ani.

A.S: De cât timp sunteţi căsătoriţi ?

C: Suntem căsătoriţi de 12 ani.

A.S: Eraţi foarte tânără când v-aţi căsătorit!

C: Da, aşa este aveam 18 ani. Nu aveam experienţă de viaţă, nu ştiam ce înseamnă să te

căsătoreşti, şi la câte responsabilităţi trebuie să faci faţă, mai ales după ce apare şi un copil. Cu

toate acestea nu regret faptul că am făcut acest pas. îmi iubesc soţul şi suntem o familie fericită.

A.S: Câţi copii aveţi ?

C: Avem doi băieţi, pe R, care este elev, şi pe O care are un an.

A.S: Care sunt ocupaţiile acestora ?

C: R este elev în clasa a Va la o şcoală din Piatra Neamţ, şi merge şi la un club de

fotbal din oraş. Mai are ca pasiuni jocurile pe calculator, lecturile şi plimbările în aer liber.

A.S: Cine asigură venitul familiei dvs. ?

C: Şi eu şi soţul, însă trebuie să recunosc faptul că el câştigă mai mult din afacerea cu

prelucratul lemnului. Eu însă mă ocup de magazin care este situat în apropierea casei, dar şi de

restul activităţilor din gospodărie.

A.S: Care sunt relaţiile dvs. cu soţul ?

C: Am o căsnicie fericită, mă simt împlinită, cu soţul mă înţeleg foarte bine, însă nu pot

să spun că nu au mai existat mici certuri, pentru că orice familie se confruntă şi cu situaţii mai

neplăcute, mai sunt şi neînţelegeri, dar minore, trecătoare.

A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile dintre dvs. şi rude ?

C: Mă înţeleg foarte bine, în special cu familia mea. Cu familia soţului au fost câteva

certuri la începutul căsătoriei, şi de aceea am decis sa ne construim o casă pe teren neutru, nici la

el şi nici la mine. Acum relaţiile au revenit la normal, însă cu sora soţului nu pot spune că am

relaţii strânse.

A.S: Dar cu vecinii cum vă înţelegeţi ?

87

C: Cu vecinii am relaţii destul de bune, în special cu familia L.G, sunt nişte oameni

extraordinari, ne ajutăm, ne vizităm. Şi cu restul vecinilor ne înţelegem, dar nu la fel cum ne

înţelegem cu familia L.

A.S: Prieteni aveţi ?

C: Da. Avem câţiva, la fel ne înţelegem foarte bine, participăm la petreceri împreună,

ne vizităm destul de des, organizăm excursii la pădure în aer liber, am fost chiar şi la mare

împreună.

A.S: Şi cu restul comunităţii vă înţelegeţi la fel de bine ?

C: Relaţiile nu sunt aceleaşi, însă sunt relaţii normale de respect pentru cei mai

vârstnici, mai ajut pe cei care au nevoie de o masă caldă, cu diferite produse alimentare.

A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

C: Depinde de problemă, însă de obicei la rude sau la vecini. Daca este o problemă

gravă apelez la familie, iar de este una obişnuită apelez la vecini sau prieteni. De obicei la vecini,

pentru că prieteni locuiesc ceva mai departe şi nu îndrăznesc să-i alertez pentru o problemă

minoră, banală.

A.S: La creşterea şi educarea copiilor primiţi ajutor in partea cuiva ?

C: Când era R. mic mai venea mama mea şi mă mai ajuta pentru că eram tânără, fără

experienţă, mai aveam şi animale de îngrijit, însă acum mă descurc singură, mă ajută şi soţul

când este liber.

A.S: Dacă aveţi de rezolvat o problemă urgentă, luaţi copiii cu dvs. ?

C: Nu. Cel mare este plecat la şcoală şi se întoarce la sfârşitul săptămânii, locuieşte la o

soră de-a mea în Piatra Neamţ, iar pe cel mic ori îl las la vecini, sau o aduc pe mama să stea cu

el.

A.S: Să înţeleg că nu sunteţi nevoită să îl luaţi cu dvs. ?

C: Nu, nu l-am luat niciodată când aveam de rezolvat ceva legat de magazin, să aduc

marfă, sau altceva. Şi când era mic R îl lăsam la familia L, avea grijă de el I băiatul cel mic al

familiei, sau venea el să stea la noi, se jucau la calculator. Din această privinţă nu am avut

probleme cu copiii.

A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale băiatului ?

C: Are rezultate destul de bune, având în vedere faptul că primele trei clase le-a făcut la

ţară, ceea ce nu se compară cu şcoala de la oraş. Pentru a recupera unele părţi din materie am

88

făcut şi pregătire la literatură şi matematică, dar şi la engleză, pentru că el începuse franceza.

Acum se descurcă destul de bine.

A.S: îmi puteţi spune dacă vă confruntaţi cu diferite probleme în viaţa de zi cu zi?

C: Singura nemulţumire este faptul că petrec puţin timp cu soţul meu, care de cele mai

multe ori pleacă devreme şi se întoarce foarte târziu din cauza serviciului.

A.S: Cum credeţi că s-ar putea rezolva această problemă ?

C: Nu ştiu. Să schimbe serviciul, sau să încerce să-şi deschidă o altă afacere, care să nu-

i răpească aşa de mult timp. Oricum m-am obişnuit cu stilul acesta de viaţă.

A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat!

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

Observaţia

Datorită faptului că aceasta s-a desfăşurat acasă la client, am putut remarca aspectul

locuinţei, care este curată, aranjată şi utilată cu diverse electrocasnice: aragaz, hotă, frigider,

cuptor cu microunde, televizoare în toate camerele, centrală termică, apă curentă.

Atitudinea faţă de copii este pozitivă, îl supraveghează mereu pe cel mic, care se joacă

în pătuţ, îl ia în braţe, îl răsfaţă. Pe cel mare îl ajută la teme, îl verifică dacă a citit lecţia pentru

ziua de luni, deoarece acesta vine doar la sfârşitul săptămânii acasă. Menţine legătura cu sora sa

la care locuieşte băiatul şi află veşti despre ce s-a întâmplat la şcoală în ziua respectivă. Vorbeşte

la telefon şi cu fiul, zilnic, interesându-se de activităţile acestuia.

Cu vecinii şi prietenii au relaţii foarte bune, de ajutor, se vizitează, cere sfaturi. Cu

familia lărgită menţine legătura, în special cu surorile şi mama sa, dar şi cu socrii cu care au avut

unele divergenţe pe care le-au depăşit.

In comunitate sunt văzuţi ca o familie reuşită, prosperă în afaceri, invidiaţi de unii,

respectaţi şi admiraţi de alţii. Au ajutat unele familii, în special bătrâni cărora le-au donat diferite

alimente, îmbrăcăminte pe care nu o mai poartă, chiar şi mama clientei le-a adus nişte haine pe

care nu le mai îmbracă şi care sunt încă bune.

89

Studiu de caz nr. 8 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarului

Nume si prenume: Familia R. I

Locul si data naşterii: soţul sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ,

8.11.1964

soţia: sat Beţeşti, comuna Rediu, judeţul Neamţ,

16.03.1969

Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: căsătoriţi

Profesia: soţul: are firmă proprie de cherestea

soţia: fără ocupaţie

Naţionalitatea: română

Religia: ortodoxă

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

R.I 43 ani patron firmă sat Cândeşti, judeţul Neamţ

R.N 38 ani fără ocupaţie sat Cândeşti, judeţul Neamţ

R.C 18 ani elevă sat Cândeşti, judeţul Neamţ

R.S 11 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Date relevante privind familia

Familia R. I are în componenţa patru membrii: soţii şi cei doi copii, fata C, care este

elevă la Liceul Pedagogic „Gh.Asachi" din Piatra Neamţ, şi băiatul S, care este elev în clasa a

IVa la şcoala din sat.

S-au căsătorit în urmă cu 21 de ani, între timp şi-au deschis propria firmă de cherestea

al cărui patron este soţul. Soţia se ocupă de gospodărie, de îngrijitul animalelor, de grădină, fiind

ajutată şi de socrii, care au casa în aceeaşi curte.

90

3. Situaţia financiară

Venitul familiei este asigurat de soţ, însă şi soţia mai câştigă câte ceva din vânzarea de

produse lactate, dar pe care le vinde ocazional.

Locuinţa este proprietate personală, dotată şi utilată, iar încălzirea se face pe bază de

lemne. Casa este construită în aceeaşi curte cu părinţii soţului, acesta fiind cel mai mic dintre

copii, fapt pentru care s-a stabilit alături de aceştia.

4. Observaţii

Relaţiile dintre cele două familii sunt strânse, părinţii ajutând la diferite munci agricole,

la activităţile din gospodărie.

În cadrul familiei R.I există o bună comunicare între parteneri, şi între aceştia şi copii.

Matricea ciclului de viată

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

R.E (bunicul) X

R.T (bunica) X

R.I (tata) X

R.N (mama) X

R.C (fiica) X

R.S(fiu1) X

Nevoi identificate

pentru bunici: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de stimă, medicale

pentru părinţi: nevoi de bază, de afiliere, sociale, de autorealizare

pentru fiică: nevoi de bază, sociale, de afiliere, de protecţie

pentru fiu: nevoi de bază, de protecţie, educaţionale, sociale

91

92

93

94

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este R.N

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 38 de ani.

A.S: De cât timp sunteţi căsătorită ?

C: In septembrie împlinim 21 de ani de la căsătorie. Pregătim o petrecere cu rudele şi

prietenii.

A.S: Aveţi copii ?

C: Da. Am doi copii, un băiat de 11 ani şi o fată de 18 ani. Sunt comorile noastre pe

care-i iubim foarte mult.

A.S: Ce ocupaţii au copiii dvs. ?

C: Fata este elevă la Liceul Pedagogic „Gh. Asachi "din Piatra Neamţ, în clasa a XII a,

iar băiatul este elev în clasa a IV a la şcoala din sat.

A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale acestora ?

C: Au rezultate destul de bune, băiatul anul trecut a luat premiul doi, iar fata a luat

menţiune. Sunt mulţumită de faptul că învaţă bine şi că se descurcă la şcoală.

A.S: Ce ocupaţii aveţi dvs. ?

C: Momentan nu sunt angajată, însă mă ocup de gospodărie, de activităţi agricole,

îngrijitul animalelor, grădinărit. Soţul se ocupă de firma pe care şi-a deschis-o, şi care îi ocupă

mult timp.

A.S: Să înţeleg că venitul familiei este asigurat de către soţ ?

C: Da. Câteodată mai vând şi eu unele produse lactate, dar baza este la soţul meu,

A.S: Acest venit acoperă cheltuielile lunare ale familiei ?

C: Le acoperă, însă ne mai ajută şi socrii mei, nu tot timpul dar este bine când ai la cine

apela. Mai apelăm şi la prieteni când avem probleme mari la buget, dar foarte rar.

A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile dvs. cu cei doi copii ?

C: Sunt relaţiile ca de la mamă la copii, de ajutor, de prieteni. Ne înţelegem foarte bine,

îi mai răsfăţ din când în când, încerc să le satisfac toate dorinţele şi nevoile.

A.S: Dar cu familia lărgită ?

95

C: Sunt relaţii foarte strânse, mai ales cu socrii cu care locuim în aceeaşi curte. Ne ajută

foarte mult la activităţile din gospodărie şi cele de la câmp. Şi cu rudele mele ne înţelegem foarte

bine, doar că locuiesc mai departe de noi şi ne vedem mai rar.

A.S: Cu vecinii în ce relaţii vă aflaţi ?

C: Aşa şi aşa. Când mai bine, când mai rău, nu sunt relaţii stabile şi strânse pentru că nu

tot timpul ne înţelegem. Cu unii ne-am şi certat, dar a trecut, însă acum ne salutăm şi atât.

A.S: Dar cu restul comunităţii ?

C: Sunt relaţii normale, de respect, cu unii ne înţelegem mai bine, cu alţii nu. Trăim

într-o comunitate restrânsă, în care ne cunoaştem unii cu alţii şi trebuie să ne înţelegem pentru a

putea convieţui în linişte.

A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

C: Evident că prima dată apelez la socrii mei, pentru ca sunt mai aproape. Dacă nu pot

să rezolv problema nici cu ajutorul lor apelez la prieteni, sau la autorităţile competente.

A.S: Cine v-a ajutat la creşterea şi educarea copiilor ?

C: In primul rând soţul, mereu îşi face timp pentru copii, se interesează de situaţia lor

şcolară, apoi am cerut sfaturi de la mama mea şi de soacră.

A.S: Deci familia v-a ajutat cel mai mult ?

C: Da. Am avut şi avem sprijinul familiei în continuare. Ne-am înţeles întotdeauna, îi

respectăm şi-i ajutăm la rândul nostru. Suntem norocoşi că avem familiile alături şi ne bucurăm

de sfaturile primite de la oamenii cu experienţă. A.S: In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite

probleme ?

C: Ca orice familie mai avem şi probleme, dar sunt probleme banale, minore.

A.S: Vă mulţumesc pentru timpul acordat!

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

Observaţia

S-a desfăşurat la domiciliul clientei, unde am observat locuinţa, care este îngrijită,

dotată şi utilată. Atitudinea faţă de băiat (care era acasă în momentul desfăşurării

96

observaţiei) este una pozitivă, se intereseză de activităţile sâşcolare ale acestuia, îl

aşteaptă cu masa gata pregătită.

Când vorbeşte despre realizările copiilor i se citeşte o oarecare mulţumire în voce dar şi

în mimica feţei. Relaţiile cu socrii sunt foarte bune, ceştia au doar cuvinte de laudă la adresa

doamnei N.

Cu vecinii nu interacţionează prea mult, sunt relaţii mai reci, doar de respect şi atât, iar

în cadrul comunităţii sunt consideraţi drept o familie unita, de oameni gospodari, şiinvidiaţi de

unii pentru acest aspect.

Studiu de caz nr.9 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul

Nume şi prenume: Famila G. B

Locul si data naşterii: soţul comuna Cândeşti, judeţul Neamţ, 1.02.1977

soţia comuna Cândeşti, judeţul Neamţ, 8.04.1981

Domiciliul: sat Cândeşti. Comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: căsătoriţi

Profesia: soţul este zilier, munceşte cu ziua

soţia la fel, munceşte cu ziua

Naţionalitatea: română

Religia: ortodoxă

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

G.B 30 ani zilier sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.A 26 ani zilier sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.C 8 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.V 7 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.E 5 ani fără ocupaţie sat Cândeşti» judeţul Neamţ

97

Date relevante privind familia

Familia G.B este formată din cinci membrii, soţii şi cei trei copii: C în vârstă de 8 ani,

V care are 7 ani, şi fetiţa E în vârstă de 5 ani. Familia locuieşte în acelaşi imobil cu mama

soţului, o femeie în vârstă de 65 de ani.

Datorită pregătirii şcolare slabe, cei doi soţi nu au serviciu stabil, lucrând ca zilieri la

diferite familii. De copii se mai ocupă bunica, însă şi aceasta este bolnavă şi are nevoi de îngrijiri

medicale de specialitate.

3. Situaţia economică

Locuinţa este veche, lipsită de utilităţi, are doar trei camere, în care locuiesc şase

persoane, încălzirea se face pe bază de lemne, condiţiile de locuit sunt improprii.

4. Observaţii

Relaţiile dintre membrii familiei sunt normale, însă mama îşi cam neglijează copiii,

fiind plecată la diferite activităţi sezoniere, agricole. Venitul familiei este foarte mic, dar

beneficiază de un ajutor social din partea Consiliului Local.

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

G.M (bunica) X

G.B (tata) X

G.A (mama) X

G.C (fiul) X

G.V (fiul) X

G.E (fiica) X

Nevoi identificate:

pentru bunică: nevoi de bază, de protecţie, sociale, medicale

pentru părinţi: nevoi de bază, sociale, de afiliere, de autorealizare, de stimă

pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, medicale

98

99

100

101

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc G.A

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 26 de ani.

A.S: De cât timp sunteţi căsătorită ?

C: De 10 ani.

A.S: V-aţi căsătorit foarte tânără, aveaţi doar 16 ani !

C: Da. După ce am terminat şcoala generală, părinţii mei nu avut posibilităţi de a mă

trimite mai departe la liceu, aşa că m-am măritat. Am considerat ca am vârsta necesară pentru

acest lucru.

A.S: Şi câţi copii aveţi ?

C: Am trei copii, doi băieţi şi o fată.

A.S: Care sunt ocupaţiile acestora ?

C: Băieţii merg la şcoală, iar fata merge de la anul la grădiniţă.

A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale copiilor ?

C: Sunt bune, având în vedere că eu nu prea am timp să mă ocup de ei sa-i verific dacă

şi-au scris, pentru că sunt plecată la câmp, la prăşit cu ziua, sau la alte treburi.

A.S: Şi cine are grijă de ei ?

C: Soacra mea, îi hrăneşte, în rest se duc la joacă, cu vecinii de pe aici.

A.S: Cine asigură venitul familiei ?

C: Păi, eu şi cu soţul, cine altcineva. Dar nu ne prea ajunge pentru toate cheltuielile. El

mai şi bea câteodată, la copii trebuie să le cumpăr de îmbrăcat, de încălţat, câte un dulce, ceva de

mâncare. Este greu, ne mai ajută lumea cu nişte haine şi mâncare, dar rar.

A.S: Ce câştigaţi dvs reprezintă singura sursă de venit ?

C: Primim Şi ajutor social, cam un milion pe lună şi alocaţia copiilor, dar şi aşa e greu.

Trebuie să mergem să lucrăm 72 de ore la primărie, nu primim banii degeaba. A.S: Cu soţul şi cu

cei trei copii, cum vă înţelegeţi ?

C: Cu soţul mai am câteva certuri, din cauza banilor pe care în mai cheltuie pe băutură,

dar cu copiii mă înţeleg bine. Ii mai cert şi pe ei din când în când pentru că altfel se obrăznicesc.

A.S: Dar cu restul familiei ?

102

C: Părinţii şi fraţii mei sunt în alt sat, mai merg şi-i mai vizitez, mai ales la sărbători.

Mă înţeleg bine şi cu soacra, chir şi ea îl ceartă pe soţul meu când îşi cumpără de băut. Mă ajută

şi cu copiii, atât cât poate că e şi ea bolnavă.

A.S: Care sunt relaţiile cu vecinii ?

C: Bune. Ne respectăm, ne mai ajutăm la nevoie, că aşa este între vecini, ne mai şi

certam câteodată, că nu se poate altfel.

A.S: Şi cu restul comunităţii aveţi relaţii bune ?

C: Cu unii da, ne ajută cu diferite haine pentru copii, cu mâncare, cu unii nu. Nu poţi să

te înţelegi bine cu toată lumea pentru că trăim într-un sat destul de mare, în care nu toată lumea

gândeşte la fel.

A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

C: Apelez la soacră sau la cumnata mea care locuieşte lângă noi, mă mai ajută vecinii,

depinde de problemă.

A.S: Cine vă ajută la creşterea şi educarea copiilor ?

C: Tot soacra mea, pentru că soţul nu are timp pentru aşa ceva. Este acasă mai mult în

zilele de sărbătoare, sau când plouă şi nu se poate face treabă pe afară. Atunci se mai joacă şi el

cu copiii. In rest mă ocup eu de ei, când nu sunt pe la alte activaţi.

A.S: Să înţeleg că soacra dvs. este un adevărat suport pentru familie ?

C: Da, aşa este, şi în loc să o mai ajutăm noi pe ea, să-i facem mai uşoară bătrâneţea, ne

ajută ea pe noi. Deşi este bolnavă la coloană, nu renunţă la treburile din gospodărie, ne ajută şi la

munca de la câmp, mai ales toamna la culesul recoltei.

A.S: Cu ce fel de probleme vă confruntaţi în viaţa de zi cu zi ?

C: în primul rând cu probleme financiare, nu prea avem bani. Apoi casa ar trebui

renovată, sau construită alta pentru că este veche, nu avem electrocasnice, utilităţi.

A.S: Cum credeţi că s-ar putea soluţiona aceste probleme ?

C: Măcar dacă am avea un serviciu stabil, bine plătit, care să ne asigure un salariu

lunar, aşa astăzi pot să am de lucru, mâine şi poimâine să stau acasă, iar bani ne trebuie ca să

trăim.

A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat!

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

103

Observaţia

Locul de desfăşurare a fost la domiciliul clientei, unde am observat în primul rând

aspectul locuinţei. Aceasta este veche, are doar trei camere, în care locuiesc şase persoane, este

lipsită de utilităţi, mâncare se găteşte la o plită improvizată, pe timpul verii, iar pe timp de iarnă

la plita din casă.

Îmbrăcămintea clientei este uzată, nu prea curată, limbajul verbal este în concordanţă

cu pregătirea acesteia, iar cel non-verbal cuprinde câteva gesturi ale mâinilor, în special când

încearcă să vorbească despre problemele familiei.

Atitudinea faţă de copii este de neglijare, nu o prea interesează ce fac cei mici, în

momentul când se desfăşura observaţia, dar nici în rest. Din spusele acesteia, se ocupă mai mult

soacra de copii, decât dânsa. La şedinţele cu părinţii merge, rar, când are timp explică ea, la teme

nu-i ajută şi nici nu-i verifică, nu este responsabilă faţă de copii.

Cu soţul se ceartă adesea din cauza banilor, cu vecinii se înţelege, îi mai ajută, iar cu

restul comunităţii are relaţii bune. Sunt văzuţi ca o familie nevoiaşă, care mai primesc uneori

pomană din partea celor miloşi.

Studiu de caz nr. 10 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul

Nume si prenume: Familia CP

Locul si data naşterii: soţul: Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, 25.10.1971

soţia: Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, 18.06.1974

Domiciliul: sat Cândeşti ,comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

Starea civilă: căsătoriţi

Profesia: ambii sunt învăţători la şcoala generală din sat

Naţionalitatea: română

Religia: ortodoxă

104

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

CP 36 ani învăţător sat Cândeşti, judeţul Neamţ

C.S 33 ani învăţătoare sat Cândeşti, judeţul Neamţ

CP 8 ani elevă sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Date relevante privind familia

Cei doi soţi s-au căsătorit în urmă cu 10 ani, ea fiin învăţătoare într-o altă comună pe

atunci. Cu timpul s-a transferat la aceeaşi şcoală cu soţul, şi împreună au o fiică de 8 ani, care

este elevă în clasa a II a.

Soţul provine dintr-o familie de cadre didactice, tatăl său fiind director în urmă cu 24 de

ani la aceeaşi şcoală, iar mama învăţătoare.

3. Situaţia economică

Locuinţa este proprietate personală, dotată şi utilată, confortabilă, prevăzută cu apă

curentă şi centrală termică. Venitul familiei este asigurat de către cei doi soţi.

4. Observaţii

Relaţiile din cadrul familiei sunt strânse, cei doi soţi dedicându-şi timpul liber pentru

creşterea şi educarea fetiţei.

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

CP (tata) X

C.S (mama) X

CP (fiica) X

Nevoi identificate:

Pentru părinţi: nevoi de bază, de stimă, sociale, de autorealizare

Pentru fiică: nevoi de bază, de protecţie, sociale

105

106

107

108

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este C.S

A.S: Ce vârstă aveţi ?

C: Am 33 de ani.

A.S: De cât timp sunteţi căsătorită ?

C: De 10 ani.

A.S: Câţi copii aveţi ?

C: Am o fetiţă în vârstă de 8 ani.

A.S: Ce ocupaţie are aceasta ?

C: Este elevă în clasa a II a, la şcoala din sat.

A.S: Ce ocupaţie aveţi dvs. ?

C: La fel ca şi soţul meu sunt învăţătoare la şcoala generală din comună.

A.S: Deci venitul familiei este reprezentat de către salariile dvs. de învăţători ?

C: Da, dar nu putem să afirmăm că suntem mulţumiţi de aceste salarii, însă încercăm să

ne descurcăm aşa. Vara trecută soţul a fost plecat în Italia pe perioada verii, pentru a putea

strânge nişte bani. Cu aceştia am investit în condiţiile de locuit, ne-am luat o maşină nouă, şi am

pus şi ceva deoparte, ceea ce nu s-ar fi întâmplat doar cu salariile noastre de cadre didactice.

A.S: Ce relaţie aveţi cu soţul şi cu fetiţa dvs. ?

C: Cu ambii am relaţii deosebite, sunt fericită şi împlinită alături de P şi fetiţa noastră.

încercăm să-i oferim tot ce este mai bun, ne petrecem timpul liber în familie, câteodată cu

prietenii, însă fetiţa este prioritatea noastră.

A.S: Dar cu familia lărgită ?

C: La fel de bune. Părinţii şi fraţii mei locuiesc în Piatra Neamţ, însă ne vizităm

frecvent, poate o dată la două trei săptămâni. Cu soacra mă înţeleg bine, locuieşte lângă noi. La

începutul relaţiei au mai existat câteva neînţelegeri cu aceasta, însă au trecut, noi ne-am continuat

relaţia şi suntem fericiţi.

A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile cu vecinii ?

C: Sunt relaţii de respect, normale, mai ales că aceştia sunt şi mai în vârstă decât noi, în

rest nimic mai mult.

109

A.S: Dar cu restul comunităţii ?

C: La fel, de respect. La început mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu viaţa de la ţară, aici

trebuie să saluţi pe toată lumea chiar dacă nu sunt cunoştinţe, poate ei te ştiu şi cred că eşti

încrezut sau needucat dacă nu-i saluţi.

A.S: Sa înţeleg că nu aţi avut probleme cu nimeni din comunitate sau din vecini ?

C: Nu, nu am avut şi sper să nici nu avem pentru că îmi doresc să trăim în armonie şi

linişte cu toată lumea din comunitate, mai ales cu vecinii, pentru că nu se ştie niciodată când ai

nevoie de ajutorul unui vecin.

A.S: Prieteni aveţi ?

C: Da, prietenii nostru sunt şi naşii de botez ai fetiţei. Ne înţelegem foarte bine, ne

vizităm, am fost şi la munte împreună. Putem să apelăm la oricând la ei, indiferent de problemă.

In rest cunoştinţa avem multe, şi la şcoală lucrăm într-un colectiv unit şi relativ tânăr, însă nu pot

spune că sunt prietenii noştri.

A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

C: La prieteni, la familie, depinde de problemă, însă încercăm să le rezolvăm noi

singuri.

A.S: Cine vă ajută în creşterea şi educarea fetiţei ?

C: Soţul normal, cine altcineva, e fetiţa noastră şi noi trebuie să o creştem şi să o

educăm după cum credem că este mai bine pentru ea şi pentru noi.

A.S: Când aveţi de rezolvat o problemă urgentă şi trebuie să plecaţi, o luaţi cu dvs. sau

aveţi în grija cui să o lăsaţi ?

C: Dacă soţul este acasă, rămâne el, iar dacă nu, încerc să o iau cu mine dacă este

posibil, depinde de problemă. Când nu se poate să o iau cu mine, rămâne cu bunica ei, care o

răsfaţă mereu, şi cu care se simte foarte bine.

A.S: Cine vă ajută în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?

C: Activităţile le împart cu soţul meu. Nu avem prea multe animale, decât nişte păsări

de curte, iar la bucătărie eu sunt bucătarul şef, iar soţul ajutorul meu.

A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat şi vă urez o zi bună !

C: Cu plăcere !

A.S: La revedere !

C: La revedere !

110

Observaţia

Pe durata desfăşurării observaţiei am analizat aspectul locuinţei, care este curată,

spaţioasă, utilată şi modernă. Limbajul verbal şi non-verbal denotă o personalitate puternică a

clientei precum şi faptul că are o pregătire superioară.

Atitudinea faţă de fetiţă şi de soţ este una afectuoasă, de dragoste, se poate observa cu

uşurinţă că există relaţii puternice între membrii familiei.

Relaţiile cu familia lărgită sunt strânse, păstrează legătura, soacra o mai ajută când are o

problemă şi trebuie să plece, rămânând cu nepoţica.

Cu vecinii şi restul comunităţii relaţiile sunt de respect, fiind consideraţi o familie

decentă, unită, un exemplu demn de urmat.

111

Concluzii finale

Problematica indusă de monoparentalitate este foarte complexă, însă dincolo de efecte,

familia monoparentală rămâne o alternativă, o realitate socială ce nu poate fi trecută cu vederea.

În ceea ce priveşte partea practică am realizat o comparaţie între familiile

monoparentale şi cele tradiţionale din mediul rural unde am putut să constat următoarele:

majoritatea familiilor monoparentale s-au format din cauza decesului unui partener, iar

celălalt refuzând să se mai recăsătorească

apar schimbări la nivelul funcţiilor, în cazul familiilor monoparentale, în special la nivelul

funcţiei economice şi educative

există şi unele familii tradiţionale (formate din doi părinţi şi copiii acestora) care se

confruntă cu probleme financiare, deci nu putem afirma că în cadrul unei familii normale

nu apar disfuncţii

în ceea ce priveşte educaţia aceasta se realizează cu mai multă rigurozitate în cadrul

familiilor normale, decât în cazul celor monoparentale şi asta datorită faptului că părintele

singur nu mai are destul timp şi pentru educaţia copiilor, trebuind să muncească mai mult

decât unul dintr-o familie normala

cu toate acestea şi în cazul unor familii tradiţionale, educaţia nu are un rol principal în

activităţile cotidiene ale părinţilor, mai ales în cazul celor fără un grad de şcolarizare

ridicat, care nu au un serviciu stabil şi lasă copiii în grija altora sau chiar în voia sorţii

în cadrul familiilor monoparentale părintele singur are tendinţa de a-i atribui copilului mai

mare rolul celui absent pentru a mai putea scăpa de unele griji cotidiene

tot în cazul familiilor monoparentale apare şi fenomenul de exploatare prin muncă, copiii

sunt puşi să desfăşoare diferite activităţi care nu sunt în conformitate cu vârsta şi

capacităţile acestuia

acest fenomen nu este întâlnit totuşi numai în cadrul familiilor monoparentale ci şi în cele

tradiţionale, de fapt în mediul rural se practică acest fenomen de exploatare a copiilor, prin

munci agricole în special

112

comunicarea dintre membrii familiei este deschisă şi se realizează frecvent în cazul

familiilor tradiţionale spre deosebire de cele monoparentale, datorită faptului că părintele

singur are foarte multe responsabilităţi, negăsind momente libere pentru a relaţiona cu

ceilalţi membrii.

în cadrul comunităţii familiile monoparentale sunt pentru unii adevărate exemple de

rezistenţă, datorită faptului că au încercat să facă faţă situaţiei, cu toate că au rămas văduve

(majoritatea fiind tinere când soţul a decedat), iar alţii sunt indiferenţi faţă de acest tip de

familie.

113

Anexe

Ghid de interviu

1. Cum vă numiţi ?

2. Ce vârstă aveţi ?

3. De cât timp sunteţi căsătoriţi ?

4. Câţi copii aveţi ?

5. Care sunt ocupaţiile acestora ?

6. Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale copiilor dvs. ?

7. Ce ocupaţii aveţi ?

8. Cine asigură venitul familiei dvs. ?

9. Consideraţi ca acest venit acoperă cheltuielile lunare ?

10. Cum aţi caracteriza relaţiile dintre dvs. şi soţ/soţie ?

11. Care este relaţia dvs. cu rudele ?

12. Dar dintre dvs. şi copii ?

13. în ce relaţii vă aflaţi cu restul comunităţii ?

14. Cum vă înţelegeţi cu vecinii ?

15. Apelaţi la ajutorul cuiva în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?

16. La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?

17. Cine vă ajută la creşterea şi educarea copiilor ?

18. Când aveţi de rezolvat o problemă urgentă îi luaţi cu dvs. sau aveţi în grija cui să-i lăsaţi ?

19. In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme? Dacă da, care ar fi acestea?

20. Cum credeţi s-ar putea soluţiona ?

Ghid de observaţie

Data

Locaţia

Durata

Limbajul verbal

114

Limbajul non-verbal

Atitudinea faţă de copii

Relaţia cu membrii familiei lărgite

Relaţiile cu vecinii

Relaţiile cu prietenii

Relaţia cu cei din comunitate

115

Bibliografie

1. Ciupercă, C, Cuplul modern între emancipare şi disoluţie, Editura Tipoalex, Alexandria,

2000

2. Ciupercă, C, Familia monoparenîală - o realitate a lumii contemporane, în „Psihologia",

Numărul 1-6, Bucureşti, 1999

3. Ciupercă, C, Modificarea rolurilor în cuplul contemporan, în „Sociologie românească",

Numărul 4, Bucureşti, 1999

4. Ciupercă, C, Mitrofan, L, Psihologia vieţii de cuplu, Editura Spu, Bucureşti, 2002

5. Codul Familiei, Editura AII Beck, Bucureşti, 2005

6. Filipescu, A., Filipescu, L, Tratat de dreptul familiei, Editura AU Beck, Bucureşti, 2002

7. Gherghel, A., Familiile monoparentale între marginalizare, exculdere şi model alternetiv

al familiei, în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza", Volumul 5, Iaşi,

1999 - 2000

8. Goody, J., Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, Editura Polirom, Iaşi,

2003

9. Iluţ, P., Familia. Cunoaştere şi asistenţă, Editura Polirom, Iaşi, 2004

10. Huţ, P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005

11. Irimescu, G., Asistenţa socială a familiei şi copilului, Editura Universităţii „Al.L Cuza",

Iaşi, 2004

12. Lemenncier, B., Le marche du mariage et la familie, PUF, Paris, 1988

13. Miftode, V., Fundamente ale asistenţei sociale, Editura Eminescu, Bucureşti, 1999

14. Miftode, V., Populaţii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iaşi,

2002

15. Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003

16. Mihăilesc, L, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii, Bucureşti, 1999

17. Mitrofan L, Cuplul conjugal - armonie şi dizarmonie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1994

116

18. Mitrofan, L, Mitrofan, N., Elemente de psihologia cupului, Editura Şansa, Bucureşti, 1995

19. Mitrofan, I., Ciupercă, C, Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familei, Editura

Press Mihaela, Bucureşti, 1999

20. Mitrofan, L, Ciuperca, C, Psiholohia relaţiilor dintre sexe, Editura Alternative, Bucureşti,

1997

21. Mitrofan, L, Schimbări şi tendinţe în structura şi funcţiile familiei din ţara noastră, în

„Revista Română de Socilogie", Numărul 5-6, Editura Academiei, Bucureşti, 1999

22. Muntean, A., Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton, Timişoara, 2001

23. Spânu, M., Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Editura

Tehnica, Chişinău, 1998

24. Sillamy, N., Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996

25. Stănciulescu, E., Socilogia educaţiei familiale, Volumul I, Editura Polirom , Iaşi, 1997

26. Şerban, E.P., Asistenţa socială a mamelor adolescente, Editura Lumen, Iaşi, 2005

27. Ştefan, C, Familia monparentalâ. O abordare politică, Editura Polirom, Iaşi, 2006

28. 28. Voinea, M., Familia contemporană. O mică enciclopedie, Editura Focus,

Bucureşti, 2005

29. Voinea, M., Restructurarea familiei: modele alternative de viaţă, în „Sociologie

românească", Numărul 5, Bucureşti, 1994

30. Voinea, M., Sociologia familiei, Editura Universităţii, Bucureşti, 1996

31. Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti, 1993

117