familia celula de baza

MOCANU-TUDOR FLORENTINAStudent anul I Universitatea “OVIDIUS” Constanţa

“Un copil este ca o samanta de floare...Cat de frumos va creste, cat de frumos va rodi,Depinde de gradinarul care o va ingriji,De ce pamant si de cata lumina si apa are,De cat e de ferita de frig, de furtuna si de soare prea tare.E atat de plapanda...Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioareCand e tot ce va mai ramane in urma ta”.

FAMILIA - CELULA DE BAZA A SOCIETATII

DEFINITIE

Familia constituie o realitate sociala distincta. Caracteristicile specifice ale familiei provin din numeroasele functii ale acesteia: fiziologice, psihologice, morale, educationale, economice, emotionale.

FUNCTIILE FAMILIEI

Familia indeplineste functii importante in societate:

1. Functia economica – presupune asigurarea resurselor materiale si financiare necesare existentei familiei (locuinta, hrana, haine etc.). Ea joaca un rol foarte important. Daca este indeplinita corespunzator, atunci familia se poate concentra si poate indeplini si celelalte functii.

2. Functia de socializare (de educare) – presupune transmiterea, cu scopul de a fi asimilate de copii a valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Educatia se manifesta la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual si are scopul acesteia este integrarea in societate a copilului. Familiile au diferite grade de manifestare a acestei functii: unele se preocupa foarte mult de educarea membrilor sai, in timp ce altele mai deloc.

3. Functia de solidaritate – presupune asigurarea unitatii si stabilitatii familiei. Ea implica manifestarea sentimentelor de afectiune, de respect, de apartenenta la grupul familial, a increderii membrilor unii in altii, a ajutorarii si a sustinerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltarii intimitatii. Se observa ca in ultima vreme aceasta functie pare din ce in ce mai slab indeplinita, fapt dovedit de cresterea ratei divorturilor si a inmultirii relatiilor de concubinaj, a celibatarilor si a familiilor monoparentale.

1


4. Functia sexual-reproductiva

Daca rolul moral este indeplinit (dragoste, afectiune, intelegere si respect reciproc), avem de-a face cu o familie puternica, legata emotional. Aceasta familie va genera un climat favorabil in care copiii pot creste si pot fi educati.

POZITIA SI ROLUL MEMBRILOR FAMILIEI

Odata cu evolutia societarii si cu modificarea unor factori sociali, economici si tehnici tabloul traditional al familiei s-a modificat profund si in special statutul femeii si echilibrul traditional al rolurilor pe care le au cei doi parinti.

Rolul mameiFaptul ca femeile au aceleasi responsabilitati si preocupari profesionale ca ale

barbarilor, face ca ele sa-si reduca considerabil timpul pe care il consacra copilului si impune modificari ale rolului sotului. Aceste transformari produse in sanul familiei, in conditiile sociale actuale, nu trebuie sa conduca la pierderea calitatii de mama, iar rolul tatalui nu se va deprecia deoarece el va indeplini diverse sarcini gospodaresti sau de ingrijire a copilului. Mama este un model pentru copil. Cu ajutorul ei, copilul descopera lumea din imediata lui apropiere si sub protectia mamei, invata cum sa traiasca si cum sa se comporte.

Rolul tataluiTatal este o persoana importanta, deoarece inseamna dragoste si siguranta pentru

mama si prin aceasta, indirect si pentru copil.

Rolul bunicilorFamilia nu este reprezentata numai de mama si de tata, ea poate cuprinde si alti

membri si anume: bunici, unchi, matusi, care pot avea o influenta asupra copilului si a relatiilor sale cu parintii. Ei au un rol pozitiv, ofera un ajutor real si eficace parintilor. Fiind mai putin angajati in procesul educativ, pot certa, consola sau incuraja copilul, cand apar situatii in care relatiile dintre parinti si copii sunt alterate. Daca stiu sa-si respecte locul si nu cauta sa submineze rolul si functiile unuia sau altuia dintre parinti, prezenta bunicilor poate constitui pentru membrii grupului familial un aport pozitiv.

Rolul familieiPentru a realiza un proces educativ eficient, in dezvoltarea armonioasa a copilului,

trebuie ca cele doua roluri ale parintilor sa fie coordonate si acest lucru este posibil atunci cand exista intelegere si dialog intre soti.

Conflictul intre soti provoaca copilului sentimental ca este respins, ca nu mai are mama si tata, ca viata familiala se dezorganizeaza. De aceea, nu sunt surprinzatoare tulburarile care apar in comportamentul infantil atunci cand conflictul dintre parinti ia forme clare, da loc la scene de violenta verbala si fizica. Comportamentul copilului se manifesta fie prin reactii de evadare (copilul se ascunde de o lume care nu mai poate fii acceptata), fie prin reactii agresive (fiind rautacios, chiar violent).

2


Rolul familial reprezinta un setul coerent de comportamente pe care fiecare membru al familiei il asteapta unul de la celalalt, in functie de pozitia pe care o ocupa in sistemul familial. Putem identifica urmatoarele tipuri de roluri familiale:

rol conjugal - vizeaza relationarea cu sotul/sotia; rol parental – vizeaza relationarea cu copiii; rol fratern – vizeaza relationarea cu fratii.

Parintii sunt obligati: sa supravegheze copilul; sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea; sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia

in considerare opinia acestuia; sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in

domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

CopilulCopilul este o fiinta cu insusiri calitativ diferite de cele ale adultului si trebuie sa

ocupe in familie o pozitie privilegiata. Sanatatea, dezvoltarea si educatia lui trebuie sa fie in centrul preocuparilor familiei, care reprezinta grupul social vital in asigurarea ingrijirii, protectiei si educatiei copilului.

Copilul este o fiinta in devenire, cu nevoi si interese specifice: este vulnerabil si are nevoie de protectie speciala datorita caracteristicilor

specifice varstei; este lipsit de posibilitati fizice si psihice de aparare; are capacitate redusa de intelegere a efectelor, a consecintelor unor actiuni

proprii sau a altor persoane; nu poate discerne intre intentiile bune sau rele ale altor persoane; are grad crescut de sugestibilitate si inocenta;Copilul trebuie recunoscut ca persoana independenta care reprezinta o valoare in

sine si care are drepturi ce trebuie respectate. Pentru a se dezvolta armonios, pentru a deveni un adult echilibrat si adaptat, copilul are nevoie:

de dragoste din partea celor care il ingrijesc pentru a deveni un adult echilibrat si adaptat;

de conditii optime de dezvoltare fizica si sanatate; de un cadru familial echilibrat, fara tensiuni si conflicte, bazat pe atasament si

respect intre membrii familiei; de conditii de educatie si acces la informatie; sa i se recunoasca valorile, sa fie recompensat pentru realizarile sale, sa fie inteles atunci cand greseste si ajutat sa gaseasca solutiile cele mai

potrivite problemelor sale. de educatie facuta cu tact si rabdare, evitand violenta si pedepsele nejustificate;

acestea nu vor duce la disciplinarea copilului ci la reactii contrare asteptarilor

3


adultului; indiferenta, ignorarea si respingerea copilului sunt la fel de traumatizante ca si hiperprotectia sau pretentiile prea mari din partea adultului.

Copilul trebuie protejat impotriva oricaror forme de violenta, maltratare, neglijare, impotriva exploatarii sexuale, a abuzului sexual precum si a celorlalte forme de abuz.

FACTORII FAMILIALI –MEDIU DE DEZVOLTARE A PERSONALITATII COPILULUI

Dezvoltarea personalitatii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali, scolari, comunitari.

Factorii familiali sunt ca proximitate si importanta cei mai importanti in dezvoltarea unei personalitati armonioase, in securizarea fizica, afectiva si materiala a copilului.

Familia reprezinta mediul in care copilul isi satisface nevoile primare, isi manifesta frustrarile, isi investeste resursele emotionale si invata sa si le controleze.

Familia este mediul esential care poate influienta dezvoltarea si destinul copilului prin securizare materiala, dragoste si educatie.

DIMENSIUNEA AFECTIVA A FAMILIEI

Familia si relatiile familiale reprezinta principalul izvor al vietii afective a omului.Relatia afectiva a copilului cu mama si tatal sau vor fi modelul de baza al

dezvoltarii sentimentelor fata de sine si ceilalti. Acest lucru este frumos si foarte clar surprins de Dorothy Law Nolte in poemul sau

Copiii invata ceea ce traiesc (1954) Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne;Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi;Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi;Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea;Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi;Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia;

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati;Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori;Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea;Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea;Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca;Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine;

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel; Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata sa fie generosi;Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar;Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti;Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul;Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti;Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

4


SOCIALIZAREA COPILULUI REALIZATA IN CADRUL FAMILIEI

In familie se realizeaza socializarea de baza sau primara. Copilul invata ca indivizii au dorinte, interese si obiceiuri de care celalalt trebuie sa tina seama, invata ca trebuie sa imparta resursele limitate, (hrana, locuinte, obiecte, afectiune), invata cum asteapta societatea ca el sa se poarte, invata cum sa actioneze pentru a-si satisface un scop, o dorinta.

Socializarea realizata in cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Esecurile socializarii in familie au consecinte negative la nivelul comunitatilor si al societatii.

Exista insa si situatii in care socializarea in familie se face in discordanta cu normele si valorile sociale generale. Copiii socializati in acest mod vor fi neintegrati si in conflict permanent cu societatea.

Comparativ cu familiile din societatile traditionale, functia socializatoare a familiei a inceput sa fie tot mai preluata de alte institutii sociale (scoala, institutii culturale, mijloace de comunicare in masa). Cu toate aceste transferuri de competente socializatoare, familia continua sa ramana una din principalele institutii de socializare.

Avantajul socializarii in familie este ca ea se realizeaza intr-un climat de afectivitate care faciliteaza transmiterea si insusirea valorilor si normelor sociale.

DISFUNCTIILE FAMILIEI CU CONSECINTE ASUPRA COPILULUI

Disfunctiile din cadrul familiei au consecinte asupra copiilor si relatiilor lui cu aceasta si devin evidente in conditiile separarii partenerilor, abandonului familial, violentei domestice sau in conditiile delicventei juvenile.

Disfunctiile familiei probleme care privesc relatia dintre sot si sotie probleme legate de relatia dintre parinti si copii probleme personale ale membrilor familiei probleme cauzate de factori exteriori – venit insuficient, somaj, conditii proaste

de locuit, acces redus la alte necesitati sau resurse, lipsa educatiei sau educatia deficitara etc.

Familia trebuie sa fie unul dintre factorii de echilibru al membrilor sai. In numeroase cazuri, acest fapt este o realitate.

Exista insa factori de stress care pot afecta mediul familial si implicit evolutia copiilor. De exemplu:

unul dintre soti este stresat din cauza problemelor de la serviciu; el poate sa deturneze conflictul spre copii; ca reactie de aparare, membrul tensionat va fi izolat prin alianta celuilalt cu copiii;

dificultatile de integrare in mediul scolar a unui copil poate fi o situatie in care parintii sa reactioneze diferit (mama poate exagera problema, in timp ce tatal o poate minimaliza); conflictul va afecta direct copilul;

tranzitia copilului spre adolescenta, presupune modificarea relatiilor cu parintii, mai multa autonomie si responsabilitate

5


prezenta unui membru bolnav cronic care duce inevitabil la supraincarcarea cu sarcini a familiei, redistribuirea resurselor financiare, de timp si afectiune intre membrii familiei

Unele familii pot avea parte de evenimente care produc traume care persista mult in timp, uneori pentru totdeauna si produc schimbari in mediul familial. Exemple :

Delincventa unui membru este o situatie care apare de cele mai multe ori in urma unor acte agresive sau contrare legii. Este o situatie dureroasa pentru ceilalti membrii ai familiei, deoarece, pe langa modelul ineficient de educatie pe care il prezinta membrul delincvent, deseori se produce si pierderea acestui membru prin detentia care urmeaza actelor sale. Copiii parintilor delincventi au deseori sentimente de jena sociala, de inferioritate, anxietate crescuta, dificultati de adaptare scolara si sociala, labilitate si regresie emotionala, fragilitate morala, tendinte exagerate spre izolare sociala sau violenta etc. Unul dintre cele mai grave efecte familiale ale acestui eveniment este perpetuarea modelului agresiv sau ilegal de comportament.

Separarea membrilor prin parasire sau divort este o situatie din ce in ce mai des intalnita in societatea noastra. Ea antreneaza o multime de efecte psihologice negative asupra membrilor familiei si asupra familiei.

Conflictul generat de terminarea casniciei este asociat cu dispute si cu o proasta adaptare postdivort, care afecteaza nu numai cuplul care divorteaza, ci si copiii. Barbatii divortati tind sa duca o viata mult mai haotica decat cei casatoriti, femeile divortate sunt dezorientate si multe se confrunta cu depresia si dificultati de somn si alimentatie.

Divortul afecteaza foarte mult copiii. In trecut, in societatile traditionale, exista tendinta de stigmatizare a copilului ai carui parinti sunt despartiti, ceea ce ducea la o suferinta acuta a acestora. In societatea moderna, urbana, acest aspect aproape ca nu mai conteaza, desi unii copii inca mai reactioneaza agresiv fata de copiii din familiile „destramate”.

Desi divortul presupune desfiintarea casatoriei, multi parteneri renunta in acelasi timp si la rolul lor de parinti. Este necesar pentru buna dezvoltare a copilului ca amandoi parintii sa fie implicati in mod egal in procesul educativ familial. Ei sunt, din acest punct de vedere, dar si din cel al copilului, indispensabili evolutiei psihice a copiilor. De cele mai multe ori, copiii cu parinti divortati prezinta dificultati de adaptare scolara si sociala, labilitate si regresie emotionala, fragilitate morala, stari de anxietate, tendinte exagerate spre izolare sociala sau violenta etc.

Saracie, somaj- acestea se afla pe lista factorilor stresori severi, deoarece, ameninta integritatea fizica a membrilor datorita lipsei de mancare, apa sau adapost si a mijloacelor financiare si materiale. Acesti factori sunt responsabili de situatia persoanelor aflate la marginea societatii, fie ca sunt delincventi, vagabonzi, copii ai strazii, persoane adulte fara adapost, cersetori etc.

Decesul unui membru - moartea este unul dintre cele mai nedorite evenimente din viata unei familii care produce o suferinta cu atat mai accentuata, cu cat persoana care decedeaza este mai semnificativa pentru cei ramasi.

Boala grava a unui membru- acesta este un alt tip foarte serios de eveniment traumatizant prin care poate trece o familie, deoarece el produce mutatii profunde in structura familiei respective. De multe ori, ceilalti membri ai familiei isi organizeaza intreaga viata in jurul ingrijirii persoanei bolnave, fapt care poate conduce fie la

6


consolidarea echilibrului familial, dar, uneori, poate genera si sentimente de frustrare, inutilitate, disperare, furie si chiar ura fata de propria persoana sau fata de bolnav. Acest lucru duce uneori la o atmosfera conflictuala, la esec personal, la destructurarea relatiilor sau sistemului familial.

FAMILIA - MEDIU CONFLICTUAL

Fara indoiala ca familia, primul mediu de viata al copilului exercita o influenta considerabila asupra dezvoltarii acestuia. Istoria fiecarei familii contribuie in mod hotarator la conturarea profilului personalitatii copilului.

Intr-o familie in care exista violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate.

Functiile parentale nu mai pot fi implinite. O mama victima a violentei sotului este mai putin capabila sa asigure ingrijirile de baza necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine, sanatate fizica) sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Coplesita de rusine pentru ceea ce i se intampla, de sentimentul esecului in cea mai importanta relatie interpersonala, de teroare, de autoacuzatii femeia nu mai este capabila de a juca nici unul din rolurile impuse de viata familiei.

In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat. Acesti copiii au: probleme fizice: boli, expusi la accidente in casa si in afara casei, dezvoltare fizica mai lenta; probleme emotionale si mentale: simtamant de culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica; probleme psihologice: neincredere in sine, depresie, comparare cu viata mai fericita a colegilor; probleme de comportament: agresivitate, pasivitate la agresiunile celorlalti, probleme cu somnul, batai, fuga de acasa, consum de droguri si alcool, minciuni; probleme scolare: neincredere, eliminare, schimbari bruste in performantele scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;

Climatul familial deteriorat si slaba comunicare in cadrul familiei determina de cele mai multe ori si cresterea fenomenului sinuciderii in randul tinerilor, acutizat in ultima perioada sub aspectul intensitatii violentei (acte de cruzime).

In contextul unui mediu familial putem intalni copilul-simptom si copilul-victima. Copilul-simptom este cel care exprima si traieste suferintele parintilor sai, in locul

lor. Este situatia in care parintii sunt, in aparenta, oameni puternici, hotarati, care par a stii ce vor, au pretentii nemasurate si cer copilului mai mult decat el putea da, pedepsesc si ameninta. Realitatea dovedeste ca de cele mai multe ori, copilul nu este asa cum l-au dorit, nu le implineste sperantele, nu le recompenseaza eforturile, iar la un moment dat, nu face fata si se imbolnaveste sau are rezultate din ce in ce mai slabe la scoala.

Copilul-victima este copilul nevoit sa suporte mania si furia parintilor, de cele mai multe ori efecte ale trecutului mamei, tatalui sau a persoanelor care se ocupa de el.Parintele care a fost abuzat in copilarie, face, la randul sau, acelasi lucru copilului sau si desi este greu de conceput, le produce acestora aceleasi suferinte pe care le-a indurat cand era mic. Un astfel de copil va deveni la maturitate agresor ca si parintele sau, rezultat al transmiterii comportamentului violent de la o generatie la alta.

Cand copiii cresc intr-o atmosfera de violenta functia principala a familiei - cresterea copiilor - este distorsionata si are consecinte dramatice in viitor.

7


Traumele din copilarie pot atrage dupa ele o multitudine de probleme de dezvoltare: inchiderea in sine, refuzul, incapatanarea, esecul scolar, lipsa prietenilor, depresia, lenea, anxietatea si panica, tulburari de alimentatie si de somn, furtul si minciuna, tulburari somatice (dureri de cap, febra, lesin etc).

VIOLENTA IN FAMILIE

Violenta in familie reprezinta orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri, etc.

Violenta in familie, de natura fizica, psihologica sau sociala, este una din cele mai serioase probleme cu care se confrunta societatile moderne. Calitatea vietii multor copii poate fi inteleasa prin abuzul la care sunt supusi in mediul familial, uneori chiar de la nastere. Multi adulti sunt serios afectati de propria lor nefericire, de relatiile sociale ca rezultat al relelor tratamente la care au fost supusi in propria lor copilarie.

TIPURI DE VIOLENTA DOMESTICA

Violenta fizica Violenta psihologica ca si celelalte tipuri de violente nu este determinata de o

singura cauza, ci reprezinta un efect de interactiune intre o serie intreaga de factori:alcoolismul, saracia, lipsa de spatiu, supraaglomerarea locuintei, cresterea intr-un mediu viciat de violenta, relatii de putere asimetrice in cuplu. Printre formele violentei psihologice se numara urmatoarele:

agresiunea emotionala: umilirea in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, punerea victimei in situatii dificile;

agresiunea prin intermediul copiilor: indepartarea copiilor de unul dintre parinti, limitarea accesului si intalnirilor cu acestia, amenintari legate de copii;

agresiunea prin control: interzicerea intalnirilor cu prietenii, impiedicarea crearii de noi prieteni, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondentei sau a jurnalului intim;

agresiunea prin intimidare: observatii cu privire la orice activitati, distrugerea anumitor lucruri indragite de victima, amenintari;

agresiunea prin status social: amenintari legate de sex, rasa, clasa sociala, varsta, ocupatie, sanatate, deficiente fizice sau psihice;

agresiunea financiara: limitarea dorintei de a munci si de a capata o independenta financiara, neconsultarea in problemele financiare ale familiei;

agresiunea prin invinovatirea si denigrarea victimei: nerecunoasterea actului de violenta prin invinovatirea victimei.

Relatiile violente au la baza lipsa de comunicare si intelegere reciproca, dar si traume din copilarie, multi agresori fiind martori la scene violente dintre diversii membrii ai familiei lor.

8


Violenta sexuala in interiorul familiei se poate manifesta in doua directii: violul marital si formele de violenta sexuala dintre parinti si copii. Factorii favorizanti sunt similari violentei psihologice si fizice, dar puternic semnificativ in acest caz este alcoolismul, agresorul fiind beat in aproximativ 75% din cazuri.

Violenta economica este considerata imediat urmatoarea dupa cea psihologica si se coreleaza atat cu violenta psihologica, cat si cu violenta sociala si sexuala.

ABUZUL SI MALTRATAREA COPILULUI FORME AGRAVANTE ALE VIOLENTEI FAMILIALE

DEFINITII:

Abuz asupra copilului

Termenul de abuz se poate defini din mai multe puncte de vedere: in sens general: in Dictionarul explicativ al limbii romane, abuzul este definit ca

incalcarea legalitatii, fapta ilegala; din punct de vedere medical: abuzul este o actiune sau inactiune, orientata

asupra copilului si care ii afecteaza sanatatea fizico-psihica din punct de vedere juridic: abuzul este incalcarea normelor legale care apara

relatiile sociale ce asigura o buna si normala crestere si dezvoltare psiho-fizico-sociala a copilului.

Definitia termenului de abuz asupra copilului a fost folosit pentru prima data de catre Kempe si altii in anul 1962 pentru a descrie «copilul batut».

Cercetarea a ignorat problema relelor tratamente pana in anul 1962, cand un medic pediatru din Colorado, C. Henry Kempe in colaborare cu F. Sylverman, medic radiolog si cu pedopsihiatrul B. F. Stele au prezentat rezultatele unor studii referitoare la fracturile multiple, vizibile cu raze X ale copiilor batuti.

In Franta, P. Strauss si M. Manciaux isi publica in 1972 si 1975 primele studii privind abuzul impotriva copilului.

Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali din SUA: “Producerea in mod repetat de traume fizice si emotionale unui minor (vatamari intentionate, pedepse corporale, ridiculizari persistente sau abuzul sexual) de obicei de catre parinti sau tutori”.

Organizatia Mondiala a Sanatatii: “Abuzul sau maltratarea copilului sunt fenomene care fac referinta la toate formele de rele tratamente: fizice si/sau emotionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comerciala sau de alt tip; produse de catre parinti sau orice alta persoana aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere. Aceste rele tratamente produc daune actuale sau potentiale asupra sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii sau demnitarii lui”.

ODAS (Observatorul National al Actiunii Sociale Decentralizate): “Copilul maltatrat este cel care este victima violentelor fizice, cruzimii mintale, abuzurilor sexuale, neglijentelor grele, cu consecinte grave asupra dezvoltarii sale psihice si psihologice”.

9


Maltratare

cauzarea intentionata a unei vatamari care afecteaza sanatatea fizica sau psihica a copilului (N. Flude, 1989)

orice forma voluntara de actiune sau omitere a unei actiuni care este in detrimentul copilului si care are loc profitand de incapacitatea copilului de a se apara, de a discerne intre ceea ce este bine si ce este rau, de a cauta ajutor si de a se autoservi

Aparut in limba franceza de-abia in 1987, substantivul maltratare face referinta la relele tratamente ale caror victime sunt copiii: violente fizice, psihologice, neglijarile grave, abuzurile sexuale etc.(Robert, 1996)

Maltratarea copilului – sub toate formele sale este o problema foarte veche chiar daca ca si fenomen social a atras atentia abia la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pana atunci copiii erau considerati proprietatea parintilor si constituiau o resursa economica, reprezentand o mana de lucru in plus.

De atunci in tarile occidentale dezvoltate, a avut loc o redefinire culturala a copilului. Copilul are de atunci o valoare afectiva si este perceput ca o garantie a unei relatii afective privilegiate.

Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului, adoptata la 20 noiembrie 1989 a jucat un rol important in stabilirea drepturilor fundamentale ale copilului.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a recunoscut maltratarea copilului ca o problema majora care afecteaza, la nivel mondial, sanatatea si bunastarea copiilor si a adolescentilor (Djeddah, Facchin, Ranazato, Romer, 2000.)

Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Abuzul familial este comis chiar de membrii familiei copilului - in special de catre cei in care copilul are incredere, cei care ar trebui sa aiba grija de copil. Din aceasta perspectiva abuzul comis asupra copilului este mult mai grav decat abuzurile comise asupra copilului in institutii de ocrotire, scoli etc., pentru ca are loc o „dubla traumatizare”: abuzul propriu-zis si trauma nascuta din pierderea atasamentului fata de cel care l-a abuzat si a sentimentului de securitate oferit de familie.

Abuzul poate fi mai mult sau mai putin grav, de lunga sau de scurta. In unele familii abuzul poate avea o singura dimensiune, pe cand in altele copilul poate fi expus la mai multe sau chiar la toate tipurile de abuz.

In cadrul familiilor unde lipsesc dragostea, atasamentul si relatiile bazate pe incredere, au loc abuzuri foarte grave cu consecinte nefavorabile asupra dezvoltarii personalitatii copilului. Se poate spune ca abuzul asupra copilului are la baza in primul rand factori famililiali ( lipsa empatiei, atasamentul deficitar, slaba indeplinire a functiilor parentale), factorii externi fiind cei care influienteaza relatiile din familie.

Familia trebuie sa fie un mediu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa gaseasca un model parental si un model educational pe care sa-l aplice in

10


viitor cand va fi el insusi parinte. Dar nu intotdeauna familia este in armonie. In familiile dezorganizate, dezacordul celor doi parinti naste o tensiune permanenta, agresivitate fizica si verbala, ostilitatea permanenta intre parinti se soldeaza cu masuri coercitive fata de copii, care de cele mai multe ori reflecta starea sufleteasca a parintelui si nu comportamentul vinovat al copilului.

Excesul de severitate din partea parintilor poate determina un climat familial rigid care induce o stare tensionata, frustranta pentru copil, acesta afland-se in riscul de a deveni un copil timid, anxios, lipsit de incredere in sine. Daca severitatea include si abuz fizic asupra copilului, exista riscul, mai ales la copiii ce se afla la varsta preadolescentei si adolescentei de a raspunde prin razvratire ceea ce include incalcarea normelor si regulilor sociale si comportamente violente.

Factori de risc specifici abuzului

Marceline Gabel (1999) enumera urmatoarele cauze ale maltratarii copilului: factorii socio-economici; factorii psihologici (psihoza, abuz de droguri, alcoolism); factorii de mediu (izolare, lipsa sprijinului social); factorii legati de istoria familiei (separare, doliu, somaj); factori educativi (pedepse educative); factori legati de dezvoltarea normala a unui copil mic (exersarea controlului

sfincterian, tulburari ale somnului, refuz alimentar); factori legati de existenta unui copil sau caracteristicile acestuia (nu corespunde

copilului imaginar sau reparator in ceea ce priveste sexul, o trasatura fizica sau alte caracteristici);

factori de ordin iterativ

Caracteristicile adultilor care comit abuzuri:

Exista trei tipuri de parinti abuzivi: parinti abuzivi din dorinta de a disciplina copilul, parinti abuzivi din dorinta de a distruge copilul si parinti abuzivi care afirma ca doresc disciplinarea copilului negand intentia distructiva. Catacteristicile parintilor abuzivi:

imaturitatea parintilor stima de sine redusa a parintilor perceptia falsa a copilului, uneori cu schimbarea rolurilor frica de a rasfata copilul increderea in valoarea pedepsei incapacitatea de a dovedi empatie privind nevoile copilului si de a raspunde

adecvat acestora nivelul redus de scolarizare a parintilor nivelul intelectual scazut al mamei probleme de sanatate mintale a parintilor probleme legate de consumul de alcool si droguri varsta mica a mamei la nasterea primului copil maltratarea in copilarie

11


Caracteristicile contextului social, familial si situational

saracie, parintii au venituri reduse locuinta inadecvata instabilitatea structurii familiale numarul mare de copii in familie copilul maltratat este nelegitim violenta conjugala

VIOLENTA/ ABUZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI

Abuzul fizic implica folosirea fortei fizice asupra copilului si supunerea la munci dificile care depasesc posibilitatile acestuia avand ca rezultat vatamarea integritatii sale corporale.

Vorbim de copil abuzat fizic, daca sufera o durere fizica (insotita de cele mai multe ori si de suferinta emotionala), in urma unor actiuni provocatoare de rani fizice, cum ar fi: bataile, trasul de par, arderea pielii cu tigara sau legatul de maini etc.

Multi adulti cred ca-si pot exercita liber dreptul de a-l pedepsi pe copil, mai ales cand este vorba de propriul copil.

Pedeapsa fizica este folosita pentru a provoca durere: asezarea in genunchi a copilului, legarea, lovirea, ranirea, otravirea, intoxicarea sau arderi produse in mod intentionat, exploatarea muncii copilului (abuz economic).

PEDEAPSA

Pedeapsa minora este cea care nu perecliteaza fizic copilul, variind de la lovitura cu palma pana la utilizarea unor obiecte dure, ranirea, legarea, provocarea de arsuri, trasul de par. Aceste pedepse pot provoca traume psihice copilului.

Pedeapsa minora, prin repetare sau folosita impropriu, in concordanta cu faptele comise, poate conduce la traume psihice.

Pedeapsa grava se refera la acele comportamente din partea adultilor care provoaca vatamari, raniri grave care dauneaza sanatatii fizice si psihice a copilului.

Bataia afecteaza ceea ce este mai important - sensibilitatea copilului. Chiar daca a fost vinovat, copilul batut are impresia ca este neinteles. Bataia raneste profund demnitatea copilului, il face sa isi piarda increderea in sine si ceilalti, diminueaza comunicabilitatea si sociabilitatea nascand timiditatea.

In cultura noastra, traditiile culturale si religioase sustin drepturile parintilor asupra copiilor, inclusiv dreptul la pedeapsa fizica. Copiii sunt in general revoltati, dar in timp invata ca atunci cand gresesc parintii au voie sa ii bata, iar cand vor deveni parinti vor folosi aceleasi metode pentru educarea copiilor. A-ti bate copilul semnifica a face om din el. Se stie ca unde da mama creste, iar bataia e rupta din rai. Pedepsirea fizica a copilului constituie inca un mijloc de educare considerat mai sigur decat alte alternative, cu atat mai mult cu cat ea a fost folosita generatii de-a randul, si chiar parintii nu au beneficiat de un astfel de tratament in copilaria lor.

12


Exista numeroase cauze ale aplicarii pedepsei fizice la copii:- Mostenirea acestei forme de disciplina de la parinti. Cei care nu sunt in stare

sa-si reaminteasca trecutul, ajung sa-l repete;- Imaturitatea afectiva a parintilor. Bataia presupune o comoditate a parintilor. Ii

trebuie mai mult timp si efort pentru a cauta si gasi o forma alternativa de educatie decat sa loveasca copilul;

- Nevoia excesiva de control apare sporadic la acei parinti care nu s-au realizat pe plan educational, material, profesional, si care simt nevoia de a exercita in mod abuziv autoritatea asupra singurului aspect pe care il pot controla: comportamentul copilului;

- Frustrarea- apare la parinti care deprimati de esecurile lor au nevoie de o” persoana slaba” asupra careia sa-si reverse frustrarea. Copilul este cea mai probabila victima, in timp ce adultul este cel care face regulile si care in mod obligatoriu are dreptate. Daca copilul nu indeplineste asteptarile, adultul recurge la pedeapsa fizica.

Diferenta: abuzarea copilului - disciplinarea copilului

In literatura de specialitate se face diferenta intre pedepsele disciplinare si abuzul fizic, in ideea ca scopurile sunt diferite. In unele tari disciplinarea fizica este deja interzisa prin lege.

Distingerea dintre abuz si disciplinarea copilului se face sub mai multe aspecte: - intensitatea reactiei parentale in raport cu greseala- raportarea episodului prezent la anumite episoade anterioare- consecintele asupra comportamentului- intentia parintelui- severitatea pedepsei.Argumente impotriva folosirii pedepsei fizice:- limitele intre pedeapsa fizica si abuz pot fi ambigui - orice parinte care apeleaza

la pedeapsa fizica poate in anumite conditii sa evolueze spre abuz;- in cazul in care copilul raspunde doar la pedeapsa fizica, putem aprecia ca

autoritatea parintilor si-a pierdut puterea;- pedeapsa fizica are ca rezultat formarea la copil a unei mentalitati de invins si

nu de invingator.- cel mai puternic mesaj transmis neintentionat copilului prin folosirea pedepsei

corporale este acela ca violenta este un comportament acceptabil, ca este in regula ca o persoana puternica sa foloseasca forta pentru a corecta pe cel mai slab.

Forme ale violentei fizice:

Forme ale violentei fizice: impingerea, plesnirea, trasul de par, rasucirea bratelor, desfigurarea, provocarea de vanatai, contuzii arsuri, batai, lovituri cu pumnul, palma sau

13


piciorul, aruncarea in victima cu diverse obiecte, izbirea de pereti si mobila, folosirea armelor, distrugerea bunurilor care apartin victimei.

Copilul care a cunoscut violenta prin lovituri, neglijare sau pedepse stocheaza aceste experiente traumatice in memoria vietii lui personale. Experientele dureroase nu se pot „sterge cu buretele” ca si cum nu s-ar fi intamplat. Ele persista si pot afecta intreaga lor dezvoltare actuala, dar si in viitor, ca adult.

Copiii abuzati fizic prezinta semne fizice ca: vanatai, contuzii, arsuri, fracturi, sfasieri sau zgarieturi neexplicate, lovituri la cap, semne de muscatura umana, rani frecvente care sunt „accidentale” sau „inexplicabile”, pierderea prematura a dintilor.

Modificari in comportamentul copilului

In functie de varsta copilului, de nivelul sau de dezvoltare si severitatea abuzului, apar modificari in comportamentul copilului: teama de contactul cu adultii, agresiune, hiperactivitate constanta, frica de parinti sau de cei care il ingrijesc, absenteaza frecvent sai intarzie la scoala, teama de a merge acasa, reclama agresiune din partea parintilor, cauta afectiune la orice adult, nu isi exprima nevoile, nu este comunicativ; ascultare neconditionata, instabilitate, pare excesiv de docil, impietrit sau bizar, hipervigilent, cu reactii de aparare fizica nemotivate, tresariri sau, dimpotriva, manifestand teribilism si violenta in relatii interpersonale, nevoia disperata de a atrage atentia, comportamente dezordonate.

Trairi afectiv-emotionale: neincredere, teama, curiozitate scazuta sau absenta, vigilenta, dificultate de a avea contacte interpersonale, frica de singuratate, vulnerabilitate la situatii stresante, cosamaruri. Copiii supusi maltratarii fizice dezvolta frecvent senimentul de vinovatei, pentru ca parintii il bat pentru ca este « copil rau ».

In plan social copilul abuzat fizic are dificultati scolare (dificultati de concentrare a atentiei, agitatie, nerespectarea regulilor), esec scolar, manifesta agresivitate, imulsivitatefata de ceilalti copii.

Parintii abuzatori sunt persoane care: sunt neinteresati de copii, cred ca sunt supraincarcati de nevoile copilului, consuma alcool sau droguri, vad copilul ca rau, diferit, sunt impulsivi.

VIOLENŢA / ABUZUL EMOŢIONAL

Abuzul emotional (psihologic) este un comportament inadecvat al adultului fata de copil, cu efecte negative asupra personalitatii in formare a copilului. Respingerea, izolarea fortata, terorizarea, ignorarea, coruperea, exploatarea copilului reprezinta forme ale acestui tip de abuz.

Abuzul emotional nu este o intamplare izolata de respingere a copilului, ci el implica un comportament continuu si stabil fata de copil, comportament ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia.

Aceasta forma de abuz nu are semne externe, dar cicatriciale interne pot provoca daune mai mari decat orice forma de abuz. Este un comportament comis intentionat asupra unui copil de catre un adult lipsit de caldura afectiva care jigneste, batjocoreste, ironizeaza, devalorizeaza, nedreptateste sau umileste verbal un copil in momente

14


semnificative sau in repetate randuri afectandu-i in acest fel dezvoltarea sau echilibrul emotional.

Violenta psihologica este factorul central in controlul si manipularea victimei, prin comportamentele de atac verbal si cele de amenintare si violenta emotionala.

Abuzul psihologic este o modalitate prin care abuzatorul se asigura ca domina victima. Abuzatorul poate prelua controlul prin izolare si dezinformare, poate fi o persona subtila sau galagioasa, isi poate urmari scopul in mod subtil sau fatis. Tacticile de dezinformare cuprind minciuni adresate victimei cu scopul de a-i deforma acesteia simtul realitatii.

In abuzul emotional, o persoana urmareste sa submineze personalitatea altei persoane, se poate manifesta prin comportamente ce terorizeaza victima si ii distrug increderea in sine si merge de la critici, insulte ce dau nastere unor sentimente de inferioritate pana la manipulare. Cuprinde componente ca: frica, depersonalizarea, privarea, supraincarcarea cu responsabilitati, degradarea, distorsionarea realitatii

Abuzul emotional consta in atacuri verbale constante care fac copilul sa se simta trist, fara valoare si nedorit. Violenta verbala se manifesta prin tipete, urlete, injurii, batjocoriri, porecle adresate victimei, amenintari, intimidari, insulte si umilire constanta.

In cadrul abuzului emotional putem include: ostilitatea si critica extrema: parintii vad numai calitatile negative ale copiilor, le

adreseaza critici repetate; copiii expusi unui climat emotional aspru sunt la randul lor cruzi cu ceilalti;

respingerea afectivitatii: duce la frustrari emotionale si la racirea relatiilor, la neincredere;

lipsa de atentie: copilul este ignorat cand este tacut sau se comporta corespunzator, dar certat cand cauta pe cineva sa se joace sau cere aprobarea pentru a obtine ceva; aceasta il va conduce spre un comportament antisocial si agresiv;

inconsecventa: comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critica si o pedeapsa grea; acest lucru va crea confuzie si neputinta de a intelege modul corect de comportament

amenintarea cu abandonul: copilul este amenintat cu expulzarea de la domiciliu; frica constanta de a fi abandonat impiedica dezvoltarea unei baze sigure in evolutia unei relatii si adesea duce la apropieri anxioase;

stresul si nevoile necorespunzatoare: un copil care isi poate vedea mama deprimata si batuta de nenumarate ori de partenerul sau poate crede ca persoana lui este motivul divortului parintilor sai.

Abuzul psihologic este mult mai subtil, vizeaza sentimentele si personalitatea victimei, este greu de evidentiat, deoarece nu lasa nici o urma.

Abuzul emotional consta in a provoca copilului sentimente puternice de teama, nesiguranta, vinovatie, neliniste, rusine, umilinta, inutilitate, incapacitate, furie etc. Pe scurt, inseamna ca victima sa traiasca mult timp sub actiunea unor emotii negative, care au efecte puternic destructive asupra personalitatii ei.

Formele abuzului emotional

15


Formele sub care apare cel mai des abuzul emotional este critica, autoritatea, amenintarea, neincrederea, respingerea, neglijenta.

Un copil excesiv criticat, cu un parinte care nu accepta alte pareri sau extrem de are un profund sentiment de inferioritate, ceea ce il impiedica sa se dezvolte liber si armonios. Replici ca „Doamne, cat de neindemanatic poti sa fii!”, „Nu-i, draga, facultatea de nasul tau”, sau „N-am vazut copil mai neastamparat / prost / tampit etc. in viata mea!” sau „Niciodata nu faci si tu o treaba ca lumea!” submineaza increderea in sine a copilului care crede, sau ajunge sa creada, ca asa este el. Copilul nu poate face diferenta intre cum este el, cum poate fi el si cum este perceput de parinte (sau invatator, profesor etc.).

In felul acesta, el va deveni incapabil sa razbata in viata, deoarece nu va avea suficienta incredere, putere de a lupta, capacitate de a se autoafirma, astfel incat sa se respecte si pe sine si pe altii. Va avea sanse de a deveni fie prea obedient, supus in permanenta dorintelor celorlalti (pentru el fiind adevarate legi), fie rebel, agresiv, mereu impotriva tuturor celor ce incearca sa ii impuna anumite norme sau reguli, inclusiv impotriva sa.

Critica foarte des utilizata creaza copilului impresia ca nu este acceptat asa cum este si acest lucru este foarte aproape de respingere. Exista cazuri de respingere a propriului copil cu replici de genul: „Mai bine nu te aveam / ai muri ca sa scap de tine”, „De cand te-am nascut, ne-ai adus numai probleme”.

Abuzul emotional poate fi definit ca o atitudine sau actiune cronica a parintilor sau a altor persoane ce ingrijesc copilul, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive ale copilului. abuzul emotional reprezinta respingerea copilului ca fiinta, izolarea copilului,

inchiderea lui in spatii intunecoase, amenintarea, comunicarea intr-o maniera neclara. tot abuz emotional poate fi considerata si atitudinea autoritara, dominatoare, ingrijirea

si controlul excesiv sau discontinuu, care sufoca independenta copilului. toate formele de abuz contin o componenta emotionala.

un tip de abuz este legat de copiii care sunt perceputi in mod negativ de catre parintii lor, uneori chiar de la nastere. aceasta forma de abuz poate merge mana in mana cu abuzul fizic.

o alta forma a abuzului emotional este perceperea copilului ca pe «cenusareasa» casei de catre parinti si de catre frati. fratii si definesc fratele abuzat ca fiind «imposibila» sau «stupida» si ca pe cineva care este vinovat de tot ce se intampla in familie, aliindu-se cu parinti deoarece este singura lor sansa de supravietuire.

abuzul emotional include si terorizrea copilului prin amenintari cu pedeapsa, cu paradirea sau alungarea. aceste amenintari ii dau copilului o stare de anxietate, careia ii va fi greu sa-i faca fata.

un alt grup de copii care sunt expusi abuzului emotional sunt cei ai caror parinti sunt violenti unuia cu altii

o alta categorie este cea a copiilor a caror parinti consuma droguri sau alte substante. copii aflati intr-o asemenea situatie observa ca adulti sunt prea ocupati de propria lor lume, de propriile lor nevoi incot nu mai au grija de ei si de nevoile lor. copii consumatorilor de droguri sau alte substante sunt maltratati deja la nivelul vietii intrauterine.

16


de asemenea pot fi integrati in categoria copiilor abuzati emotional si copii a caror parinti divorteaza fora a fi capabili sa realizeze cresterea copilului. In majoritatea cazurilor copilul este plasat in mijlocul unui conflict cronic in care unul dintre parinti il acuza pe celalalt, iar copilul poate fi fortat sa ia apararea unuia dintre ei.

Modificari in comportamentul copiluluiCopilul abuzat emotional are tulburari de vorbire, intarzieri in dezvoltarea fizica, e

incapabil de performanta, are ticuri ( se misca, se leagana, isi suge degetele, etc.), are un comportamentant social, distructiv, are dificultate de adaptare si de comunicare, este isteric, are fobii si obsesii

Trairi sale emotionale: stima de sine redusa, timiditate, sentimente de culpa, interiorizare, neincredere, ostilitate, nefericire

NeglijareaNeglijarea pune in pericol dezvoltarea normala a copilului. Cele mai grave forme

de neglijare sunt: neglijarea hranirii copilului, imbracamintei lui, curateniei si a sigurantei locuintei, supravegherii copilului, ingrijirii sanatatii lui, educatiei scolare, nevoilor sale afective si de comunicare, abandonul copilului.

Neglijenta presupune a ignora necesitatile de zi cu zi ale persoanei; ea poate fi mai degraba fizica, ceea ce inseamna a nu-l hrani, spala, a-l priva de somn sau de libertate, sau mai degraba emotionala: a nu-i vorbi, a nu-i oferi atentie si dragoste, a priva copilul de posibilitatea de a se juca, de a explora lumea etc. Dar ele, de regula, se combina, pentru ca neglijenta fizica duce automat si la un grad de neglijare emotionala, tinand cont ca atingerea este calea prin care se manifesta grija, dragostea, tandretea.

neglijarea fizica se refera la privarea de alimentatie, de imbracaminte, de medicamente sau de domiciliu, care uneori poate avea urmari mult mai grave decat abuzul fizic.

neglijarea educationala implica tot ceea ce tine de frecventarea unei forme de invatament, prin obligarea copilului la alte activitatea decat cele scolare sau la vagabondaj.

neglijarea emotionala presupune ignorarea evenimentelor importante din viata copilului, omiterea incurajarilor asteptate de copil; de cele mai multe ori parintii incearca sa substitue relatia afectiva prin satisfacerea tuturor nevoilor materiale in mod neobisnuit.

Un copil neglijat poate fi recunoscut dupa starea sa fizica: infomentat sau alimentat nepotrivit, copil neigienizat, cu aspect vestimentar neadecvat, cu program de viata neadecvat varstei sale, nesupravegheat. Din punct de vedere emotional , acest tip de copil este neatasat, cu un vocabular sumar, cu dizabilitati de comunicare, cu retard scolar in ciuda unui intelect bun, incapabil de a stabili relatii interpesonale durabile.

EXPLOATAREA COPILULUI

Exploatarea copilului prin munca inseamna orice forma de munca a copilului, de ale carei beneficii profita un adult si care are drept consecinta afectarea dezvoltarii, educatiei si motalitatii.

17


Exploatarea copiilor prin munca este interzisa in Romania. Copilul are dreptul sa munceasca incepand cu varsta de 15 ani, dar beneficiind de conditii speciale la locul de munca. Intre 15 si 16 ani, acordul parintilor este obligatoriu.

Cele mai vulnerabile categorii de copii care pot fi exploatati prin munca sunt : copiii strazii, copiii din comunitatile de romi, copiii din mediul rural, copiii victime ale traficului de persoane.

Cele mai grave forme de exploatare prin munca sunt : munca pe strada, cersetoria, prostitutia, munca in constructii, munca in medii toxice (turnatorii), servitudinea, ingrijirea fratilor mai mici, munca fortata.

Conditii care favorizeaza exploatarea prin munca: munca la negru, prezenta unui handicap/dizabilitati, familii in dificultate (consum de alcool, droguri, abuz asupra copilului, violenta domestica, nivel de educatie scazut, somaj), saracia, lipsa de informare si sensibilizarea a copiilor, familiilor, comunitarii.

TRAUMA PSIHICĂ

Trauma fizica este definita ca o experienta de viata care se caracterizeaza prin discrepanta intre factorii amenintatori si capacitatile individuale de stapanire ale copilului. Ea produce sentimente de neajutorare, abandonare, lipsa de aparare si duce la prabusirea de durata a intelegerii de sine si de lume. Evenimentele traumatizante, afecteaza psihicului copilului:

copilul abuzat se confrunta cu stare de soc, temeri, groaza, depresie, disperare, neputinta, neajutorare, melancolie, regret, durere, singuratate, tristete, furie, ura, vinovatie, dezaprobare, neimplinire si gol existential.

el are amintiri urate, se culpabilizeaza, are tendinte catastrofizante, negative, are idei suicidare.

comportamental, copilul traumatizat se izoleaza de ceilalti, devene agresiv, pretentios, poate apela la abuz de alcool, droguri, tutun

semnificativ este faptul ca trauma produce o puternica zguduire a sistemului de valori si de credinte ale copilului despre sine, altii si despre lume.

VIOLENŢA / ABUZUL SEXUAL

DEFINITIE

Violenta sexuala reprezinta orice activitate sexuala nonconsensuala. Exemple de abuz sexual sunt violul, incestul si molestarea unui copil.

Scopul principal al abuzului este de a obtine putere si control. In cazul familiilor incestuoase se manifesta toate abuzurile de putere ale adultului fata de copil, parintii nu sunt capabili sa-si iubeasca copiii si nu le dau voie acestora sa caute dragoste, afectiune in alta parte, ii izoleaza, ii supun prin teroare.

Incestul si pedofilia sunt forme grave ale abuzului sexual asupra copilului care produc tulburari de lunga durata acestuia. Desi copiii reprezinta 60% dintre victimele

18


agresiunii sexuale, multe cazuri raman necunoscute, deoarece agresiunile se produc in mediul familial, se asociaza cu molestarea nonviolenta si nu sunt reclamate.

Chiar si atunci cand relatiile sexuale nu au o componenta de recurgere la forta, cand relatiile par sa fie liber consimtite, se foloseste notiunea de abuz sexual, pentru a caracteriza relatii sexuale dintre persoane cu o diferenta sensibila de maturitate psihica.

Exploatarea sexuala a minorului se refera la supunerea copilului la activitati sexuale prin forta sau contra unei sume de bani, sau alte avantaje.

Semnele abuzului si violentei sexuale, pot cuprinde o varietate larga de manifestari dintre care: tulburari ale somnului, de alimentatie, pierderea interesului pentru activitati care altadata ii produceau placere, scaderea brusca a performantei scolare, abandonul scolar, tentative de suicid, mutism, automutilare, fobii, agresivitate, conduita si preocupari sexuale bizare sau/si necaracteristice varstei, hartuirea sexuala a altor copii, comportament provocator, ostilitate fata de sexul opus, teama de contact fizic, relatii proaste cu copii de aceeasi varsta.

Printre cele mai grave forme de abuz sexual se afla fortarea persoanei de a participa la activitati cu caracter sexual, cum ar fi pornografie, prostitutie.Cel mai grav tip de abuz sexual care poate aparea in cadrul familiei este incestul, adica practicarea de relatii sexuale intre membrii unei familii. Cel mai des intalnit este incestul tata-fiica. Desi se spune ca incestul se intalneste doar in mediile sociale caracterizate prin educatie deficitara, imoralitate, conditii socio-culturale defavorizate, lucrurile nu stau asa. El apare in toate tipurile de medii.

Abuzul sexual se asociaza foarte frecvent cu abuzul emotional si fizic. El lasa urme adanci in personalitatea victimei, deoarece se asociaza cu profunde sentimente de neputinta (de a face fata situatiei), de vinovatie (ca nu a fost in stare sa refuze sau sa fuga etc.), de murdarie, de respingere a propriei persoane si mai ales a corpului, de teama, mai ales ca abuzatorii stiu foarte bine sa induca in mod voit aceste stari. Deseori, apar ganduri si tentative de sinucidere, cu scopul de a scapa de durerea psihica pricinuita si de povara secretului – cele mai multe victime tinand ascuns acest fapt de teama ca nu vor fi crezute, ca vor fi stigmatizate sau, mai rau, acuzate ca ele au provocat in vreun fel actul respectiv.

Desi exista mitul conform caruia abuzatorii sunt persoane straine, studiile arata ca persoanele care abuzeaza sunt de cele mai multe ori persoane din apropierea victimei, persoane pe care victima le cunoaste si chiar le investeste cu un anumit grad de incredere.

Consecintele abuzului sexual

Emotional, victimele adesea se simt vinovate, neputincioase, isi pierd increderea in ceilalti, in special in cei mai in varsta, de genul celor care au abuzat-o.

Lipsa de consideratie este adesea insotita de sentimente de dezgust, contaminare, murdarire si predominare a raului.

Lipsa de ajutor si de speranta sunt frecvente si sunt insotite de manie. Comportament negativ, neascultarea, agresivitatea si actiunile antisociale apar la

ambele sexe victime ale unui abuz, dar in special la baieti. Fetele sunt mult mai predispuse la automutilare. Multi copii au un comportament sexual necorespunzator,

19


incluzand contactul sexual si dorinta de seductie fata de copiii straini. Pe masura ce cresc sunt predispusi la prostitutie. Baietii care au fost abuzati de homosexuali pot avea confuzii privind identitatea lor sexuala.

VIOLENŢA / ABUZUL ECONOMIC

DEFINITIE

In cazul abuzului economic, agresorul aduce victima intr-o pozitie financiara de dependenta si consta in scaderea resurselor si autonomiei victimei, controlul accesului sau la bani sau lucruri personale, hrana, mijloace de transport, telefon, si alte surse de protectie sau ingrijire de care ar putea beneficia. Abuzatorul este cel care decide modul in care vor fi cheltuiti banii, detine controlul financiar si pentru mentinerea lui nu i se permite victimei sa munceasca.

CONCLUZII

Aceste categorii nu se exclud una pe alta. Clasificarea facuta este una artificiala deoarece, in realitate, exista o impletire a diferitelor forme de abuz. Este greu de crezut ca abuzul fizic nu are si consecinte psihice sau ca abuzul sexual nu este insotit de efecte fizice sau psihice asupra copilului abuzat. Abuzul economic poate deveni fizic (daca munca depaseste capacitatea fizica a copilului), psihic (mai ales daca munca este umilitoare), sau sexual (prostitutia, pornografia).

Abuzul asupra copilului genereaza traume majore din punct de vedere fizic, psihic, emotional si social. Tensiunile intrafamiliale si lipsa atasamentului intre membrii familiei vor determina aparitia unor sentimente ambivalente, atat fata de familie, cat si fata de persoanele straine. Toate acestea conduc la izolare, agresivitatea, pierderea notiunii de sprijin din partea familiei si a increderii in capacitatea acesteia de a-l proteja, apatia, neintegrarea sociala si compensare prin violenta, delicventa si relationare facila cu persoane dubioase, abandon scolar si chiar parasirea domiciliului cu neintegrare sociala si profesionala.

Abuzul impotriva copiilor este privit in general ca un fenomen legat de mediul familial.

CONSECINŢELE ABUZULUI AUPRA COPILULUI

Consecintele abuzului fizic In plan emotional:

sentimentele de inferioritate persista pana la varsta adulta. comunicarea este dificila, marcata uneori de violenta. copilul isi poate insusindu-si comportamentele violente ale abuzatorului si

poate deveni la randul sau un abuzator. In plan social:

20


copilul victima a maltratarii fizice nu va recunoaste maltratarea si nu o va denunta, uneori refuzand sa se desparta de abuzator.

Consecintele abuzului emoţional In plan emotional:

Intarzie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizarii emotionale si a capacitatii empatice.

In plan social: fuga de acasa, acte antisociale, dificultatea de adaptare intr-un mediu nou, lipsa de initiativa, de creativitate lipsa de autonomie,

Consecintele abuzului sexual In plan emotional :

tulburari emotionale, depresie, autoestimare deficitara.

In plan social: fuga de acasa, esec scolar, prostitutie, consum de droguri si alcool. ca adulti pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare

compulsiva, dificultatea in alegerea partenerului.

Consecintele neglijării In plan emotional:

copilul neglijat este marcat de o atitudine de indiferenta sau timiditate si de incapacitatea de a-si organiza activitatea, in special activitatea libera.

nu are curiozitatea, are tulburari de atentie, nu este dispus sa faca eforturi cognitive, nu are nivel de aspiratie pe

termen lung. In plan social

stabileste contacte sociale fragile, are dificultatea de adaptare, incearca uneori sa-si suplineasca nevoile nesatisfacute prin consumul de

droguri si/sau alcool, fuga de acasa, absenteism, insusirea deficitara a normelor etico-morale.

Consecinţele exploatării copiilor

21


Consecintele sunt grave pentru copii si pentru societateatea din care fac parte. Un copil care munceste din greu, este lipsit de multe bucurii, precum si de posibilitatile de invitare, de instruire . Mai mult decat atat acestui copil ii este furata copilaria.

Copilul supus la munci care depasesc puterile lui nu creste cum trebuie, asa cum este normal. nu sunt corect dezvoltati fizic supunerea copilului la munci care implica forta fizica : descarcarea,

purtarea de greutatea si alte munci afecteaza dezvoltarea scheletului in perioada de crestere.

copilul care munceste in medii toxice contacteaza cu usurinta boli respiratorii.

obligarea copilului de a munci mult timp nu permite acestuia sa acorde atentia si timpul cuvenit educatiei.

copilul obligat sa munceasca din greu este nemultumit, resimte puternic lipsa sprijinului afectiv al familiei care ar trebui sa-l ocroteasca.

are un bagaj de cunostinte mult mai redus decat copii de varsta, sa ceea ce determina autoizolarea si capacitatea de insertie sociala..

Copiii care au fost martori ai violentei in familie au un Comportament agresiv si neobedient, deseori devin agresivi cu colegii, prietenii si profesorii. Ei tind sa fie neobedienti, iritabili si usor de infuriat. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica in conflicte, pot dezvolta o personalitate delincventa in adolescenta. Copiii care sunt sau au fost implicati in incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi, sau prea preocupati ca sa se implice, sau tendinta lor de a folosi strategii violente in rezolvarea problemelor interpersonale ii fac nepopulari si se simt respinsi.

22

familia celula de baza

Documents

Transcript of familia celula de baza