UmSaad

aha, sora, ma chema Urn Saad. Am privit fereastra cu gratii i luna invaluitii in nori. 0 minciuna indepartatii. Un spital. Medicamente i nori. Am intors capul. - Da, Urn Saad. - Ochii tuturor fapturilor omeneti au adormit, chiar i ai lui Kukash i Salam; ai tuturor, in afara de ai notri. - Da, Urn Saad. - Allah icreaturile lui sunt irnpotriva noastra. De clnd am venit pe lume, nu am cunoscut nimic in afara de nefericire idurere. Caut in minte, sa gasescvreo amintire placutii, dar nu e nici una. T ata se intorcea acasa, in casa noastra din Hamidiyyeh, in Damasc, plin de rnizerie inoroi. Fata ii era obositii i patatii. Pe umar i se balanganea puca. T ata a fost rebel, a luptat impotriva francezilor din Siria. Trebuie sa-i fi speriat tare pe francezi, pe mine cu siguranta ma speria de moarte. Tot ripa i se invartea prin camera mica pana ce ajungeam sa inot intr-un lac de teama, sub patura.

M

Vorbea ne1ncetat despre crime i despre sange, despre explozibili i cadavre, pana ce-mi ingheta sangele in vene. Purta pantaloni largi, negri, ii incrucia peste piept curele cu gloante i-i acoperea capul cu un turban. Imi tineam pleoapele stranse, ca sa nu-mi intre in ochi sangele ce tot curgea i cadavrele in descompunere. Intr-o dimineata, m-a trezit mama i mi-a spus: - Pregatete-te, Haniyyeh. 0 sa mergem in Transiordania, pledm din Siria. Imi placea mult numele tarii in care aveam sa mergem. Transiordania - imi suna ap de muzical. Mi-am impachetat rochiile, pantalonii, lenjeria, pantofii i papua de carp a, Habibeh, intr-o bocceluta i am pornit in spatele mamei. 0 druta cu doi cadri ne atepta in fata casei. T ata puse in spatele carutei cuRirul mare din tinichea i ne spuse sa ne urdm i noi. Incet, piata din Hamidiyyeh disparu, verdeata incepu sa se rareasca. Nu mi-am dat seama ca aceea avea sa fie ultima oara cand vedeam locul unde m-am nascut. Din spatele carutei, in timp ce ma tineam bine de margine i fredonam in minte "Trans-trans-trans-Iordania", priveam cum tinutul devenea tot mai alb, mai us cat i mai aspru. T ata avea sa nu mai lupte cu francezii, iar apoi poate d avea sa ne lase i pe mine i pe mama in pace. Nu imi placea tata, insa pe francezii care-l Riceau sa fie nelinitit i murdar chiar ii uram. Tropaitul ritmic al cadrilor m-a adormit. Am dormit muld vreme, iar atunci cand m-am trezit, caruta era inconjurad de caIareti i de alte carute. Impreuna cu alti lupdtori i cu familiile lor, formam 0 caravan a erpuid ce se indrepta incet catre un loc numit Amman. Dupa patru zile de caIatorie, de praf i de zgomot al cailor, papua mea Habibeh n-a mai dormit. Noaptea, stelele scaparau, iar eu a fi vrut sa Ie pot culege i sa fac din ele un colier pentru

Habibeh, papua mea cea murdara. Apoi am auzit un strigat ce ne-a speriat: - A-M-M-A-N! Tinandu-ma cu ambele maini de marginea carutei, am privit punctul verde ce se vedea in departare. Maha, sora, a fost dragoste la prima vedere. Cand ne-am mai apropiat de el, am vazut copaci i apa, am vazut oamenii atia frumoi, caucazienii, arand pamantul i cantand, am vazut carurele cu porumb i crestele muntilor. Damascul era plictisitor i plat, Ammanul era palpitant i plin de coline. Tra-Ia-Ia. Trans-trans-trans-Iordania, un de munrii erau inalti, campiile erau verzi, iar casele albe, pline cu miere i frica. Deodara, doctorul Edwards i asistenta Salam descuiara ua i intrara. - Sunteti inca treze, spuse el, tinandu-i mana pe stetoscop. Am inchis ochii strans-strans. Chiar i prin pleoapele inchise, am putut-o vedea pe Salam zambind mecanic in vreme ce rostea: - Cred ca acum au sa doarma copilele noastre. Au ieit din camera incuind ua in urma lor. Am auzit clinchetul cheilor i sunetul pailor ce se indepartau. - El cine e? - Un doctor dintr-un rinut numit Anglia. - Si ce caura aici? Am ridicat din umeri. - T e rog, Urn Saad, povestete in continuare. - Maha, doamna a poporului, m-au trimis la coala. M-a pus mama sa ma imbrac cu 0 fusd neagra, lunga, 0 pelerina neagra i sa-mi acopar capul i fata cu un val negru. Incalzid, mascara i fara sa pot respira, m-am dus la kutab, coala religioasa condusa de moschee. De abia vedeam trotuarul, nu puteam distinge ferele trecatorilor. Oamenii din

jurul meu erau pard faeu!i din valatuei de fum. Kutabul-ul nu era departe de easa noastra. Profesoara era 0 eereheza in varsta, pe nume Rahimeh. Purta un val aIb i 0 roehie lunga, insa nu-i aeoperea fa!a, eare-i stralueea, rotunda ca 0 luna. Mi-a urat bun-venit i m-a intrebat dad mi-am adus un sendvi pe care sa-l mananc in pauza. M-am ridieat in pieioare i i-am raspuns: - Da, doamna profesoara, eu bcanza i eastravete. To!i au cas de mine, iar eu ma sim!eam teribil de neindemanatid i muream de eaId sub pelerina. - Stai jos. Ti-ai adus Sfantul Coran? - Da, doamna profesoara. Am caleat pe marginea fustei lungi i m-am impiedieat, prabuindu-ma sub un maldar de haine. - Bun. Am sa te inva! primul verset din Coran isa serii pu!in in araba. - Da, doamna profesoara. Ne-am aezat in semieere in jurul ei i ani repetat dupa domnioara Rahimeh versetele Coranului. In numele lui Allah eel Milos i Milostiv. - Nu trebuie sa faci greeli cand eiteti euvantullui Allah. Seoate-!i masea, Haniyyeh, nu vezi nimie eu ea pe fa!a. Mi-am ridieat valul i am vazut fe!ele eolegelor de clasa. Figurile fetelor din Transiordania stralueeau de ferieire. ie-am zambit i eu i-am oftat. Dintr-odata, aerul devenise mai raeoros, iar camera mai mare. Eram aade entuziasmata d inva!am eeva nou, versete din aI-Fatiha. Sura mea preferata era Cheagul de sange. - "Citete in numele Domnului tau ee a ereat! Cel ee a ereat omul dintr-un eheag de sange... Ell-a inva!at pe om cu eondeiul, I-a inva!at eeea ee nu tia."

$i eu, sora, ca un burete uscat, absorbeam toate Iucrurile pe care nu Ie tiam. $coala imi of ere a 0 scuza pentru a iei din casa i a scapa de furia tatalui meu. rnsa vantul bate intotdeauna in partea opusa dorin~elor vasului. Dupa un an, dnd am ajuns la sura Ya-Sin, la mijlocul Coranului, iar eu invarasem sa-mi scriu numele, tata mi-a poruncit sa stau acasa, cu mama. - Eti fad mare acum. Dar nu voiam sa fiu fad mare, voiam sa-mi silesc corpul sa fie iar mic. rmi era dor de domnioara Rahim~h i de Dalal, prietena mea, imi lipsea drumul pana Ia kutab din fiecare dimineara i sendviurile cu lipie umeda, branza i castravete. - Da, tata, i-am raspuns, iar in c1ipa aceea mi-am auzit colegele de c1asa repetand, ca pe 0 leqie de gramatica: "Haniyyeh, care peste doi ani va deveni mama lui Saad, i-a spus da tatalui ei."

Maha

oasperii veniri pentru nund, Insa ma vazu oraeanul 1spuse: - Ce ochi fermecatori de beduina! Muream de cald In rochia grea de catifea i m-am rugat la Allah ca Daffash sa nu ma puna sa fac ceva. Tata intra In camera tiraindu-i picioarele i privi dezaprobator picioarele dezgolite ale fetelor de la ora. Ochii lui nu-i Intilnira pe ai mei atunci dnd Imi spuse: - Allah sa te protejeze, du1cea mea copila. Inima-mi zbura din piept i-llmbraria pe battan. Era trist. - Daffash, vino sa pregateti martsaful. Am rasuflat uurata i i-am spus: - Orezul e gata, carnea de oaie e bine coapd in iaurt, iar painea e Invelid In panza de sac.

M

-am furiat Incet In Incapere, ca sa nu ma observe

Allah sa-mi binecuvanteze vecinele, ele facusera cea mai mare parte din munca. Fara ajutorul Hamdei ~ial Nasrei nu a~fi terminat de gatit. Marginea uneia dimre saltele arata arat de confortabila ~i de Imbietoare, ca m-am prabu~it pe ea, mi-am Incruci~at picioarele, ~i Ie-am varat sub rochia lunga. Ora~enii vorbeau despre cluburiIe engleze, despre capitani ~i biserici. Eu nu vazusem niciodara a~aceva. Femeia blonda rosti Intr-o araba ezitanra, fara nici un sunet gutural: - Sum acceptati doar englezii. Femeia brunera vorbi ~iea, In araba ei stalcira: - Dar prietenii ofiterilor? Daffash I~i rasuci mustata subtire ~i, privind lung la femeia blonda, rosti: - Dar eu? Am petrecut arata timp traducand inscriptiile din araba veche pentru calatori. Blonda 11batu u~or pe umar ~i-i raspunse: - Tu e~tiun arab deschis la mime. Nu exisra prea multi ca tine. Ell~i rasuci iar mustara i'mre degetul mare ~i ararator, ~optind: - N u dorim de la voi decat aprobare ~iacceptare! De~i Incepusera cu totii sa rada zgomotos, nu ma simteam i'n largul meu printre ei. Daffash era un prost. Loviturile de toba, cantecul ~ichiuiturile femeilor din trib i'~icroira drum prin camera ~i ma salvara de a mai asculta cum era stalcita araba. Seicule Nimer, Allah sa-ti creasca averea. E~ti eel mai bun socru. Binecuvamara fie casa lui Nimer.

Venea familia lui Harb, sa ma dud in cuibul nuptial. M-a cuprins dintr-odata frica. Inima mi se invartea prin camera, aga!andu-se disperata de cate un lucru: saltelele vechi cusute de mama, cufarul de lemn, roata de tors unsa, puca englezeasca a tatei, vasul vechi din lut, covorul din lana doar pe jumatate terminat i oglinda cu marginile rotunjite. Batranul meu tata mi-ar fi putut vedea barbia tremurand, aaca am lasat in jos valul din brocart, acoperindu-mi fa!a patata de lacrimi. Silueta inalta, infaurata in pelerina, a unchiului lui Harb parea sa umple incaperea, iar mama lui statea adt de aproape de mine incat ii sim!eam respira!ia ce mirosea a tutun. Cind T amam termina de inspectat mireasa fiului ei, se hotari sa stea jos. Astfel am putut vedea fetele tinere din trib, care dansau in mijlocul camerei micu!e. Ma sim!eam pu!in ame!ita. Nu era nici un pic de aer in locul ala aade inghesuit. Toba, fetele care sareau cu earfe colorate i batrana mama a lui Harb - toate faceau parte dintr-un vis nedesluit. Chipul brazdat de riduri al tatei aparu dintr-odata in fa!a. Nu I-am putut privi in oehi, aa ca mi-am lasat privirea in jos i am fixat-o asupra degetelor de la pieioare. Ma lua de mana i mi-o stranse uor eu degetele lui zgrun!uroase. Vocea-i tremurata imi ajunse la urechi: - Au venit sa te ia, mireasa. M-am ridicat, privind in continuare spre degetele de la picioare, care de abia erau aeoperite de tivul roehiei de catifea a mamei. Tata s-a apropiat im-a sarutat pe frunte. I-am optit: - Tata, nu uita sa mananci. - Sa ave!i grija de ea! ii spuse el unchiului lui Harb. - a yom ingriji ca pe oehii din cap. D nehiul lui Harb li intinse bra!ul lung, ma apud de mana libera i-mi spuse:

- Vino cu noi, fiica mea. Vantul ca1dur al noprii imi dezmierda valu!. Uimpile cu gaz ardeau deasupra capului meu, iar parfumul florilor de portocali imi cople~iinima, amimindu-mi ca ma despaq:eam de ferma mea, de straturile mele de henna ~i de ridichi, de camile ~i de gaini, de cainele nostru Nashmi, de calul nostru arab Mujahid ~i de vaca Halabeh. Casa lui Harb statea lini~tita la marginea satului. Procesiunea inaima spre corturile bine luminate din curtea ~eicului Nimer. Tigancile dansatoare ajunsesera deja, unduindu-se i leganandu-se in costumele lor transpareme, in mijlocul barbarilor din trib. Ru~ine lor, sa stea precum femeile de la ora, aproape despuiate! Lovitura de toba riganeasca era mai insistenta i mai putemica decat cea araba: Mireasa noastra e verde, verde. Obrajii-i sum precum merele. Presarari flori de iasomie, Aprinderi lumanari, arderi tamaie. Nu eram nici verde i nici nu semanam cu merele. Aveam nouasprezece ani ispatele ma durea groaznic din cauza oboselii. Am intrat in cort, m-am a~ezat pe covorul gros i mi-am imins picioarele inrepenite. Procesiunea de nunta se deplasa iar, insa de data aceasta catre casa lui Harb. Barbarii pomisera calare pe cai, iar femeile mergeau pe jos. Cariva dimre calarerii cu pelerine purtau lampi scaparatoare. Femeile laudau virturile miresei. Stramoii ei fusesed generoi, mama ei fusese 0 sorie supusa, iar ea insai era casta i pura. Palpaitulluminii Ie tot acoperea iapoi dezvelea ferele zambitoare. Picioarele ma dureau i Ie simream obosite, cu toate ca Ie rineam pe rarana rece. Am vazut cum Land Roverul trecea uruind pe langa procesiune.

Fratele meu Daffash plecase la ora cu cele doua femei i cu stiipanullui. Speram ca tata sa nu aRe. Nu ramasese in sat nici macar pentru nunta surorii lui. Nasra se strecura printre femei i merse pe Ianga mine, ca 0 umbra. - Sa te ajute, Allah, sora, imi opti ea. Nu pot sa ma cisatoresc, eu. Doresc un copil, eu. Am luat-o de mana i i-am spus: - Nu-i nimic, poate e mai bine pentru tine aa. Allah hotiirate ce e mai bine pentru noi. Mi-am lasat capulin jos. Singurul cercel pe care-l purta Nasra se legana in lumina slaba a lampilor aflate in departare i-mi amintea de fapta umilitoare a fratelui meu, care acum se dusese dupa straina aia ca un caine credincios. Am avut mult de mers pe ulitele adormite, printre casele mici, din lut, cu ferestre inguste i luminoase. Sanctuarullui Abu Aubayydah se ridica inalt i curat in partea sdnga a satului. Imi imaginam ci mainile mamei tineau roata de tors in intuneric, incercand din greu sa prinda cateva momente de linite i sa toarci macar putin. In lumina palida, stiitea privind modelul covorului ei neterminat. Fundal bej i forme maronii. Ulitele adormite mi se tot intindeau sub taIpi, asemenea unui rau nesfaqit. Iordanul strabatea valea, stropind cimbrul verde i busuiocul de pe mal. Curgea spre Marea Moarta, lacul de care eram indragostitii. Din cand in cand, buzele-mi tanjeau dupa gustul sarii. Casa puternic luminatii a lui Harb arata straina in intuneric. In curte fusesera ridicate nite corturi, pentru oaspeti. Acoperiul nostru de acasa era jos i rotunjit, allui Harb era inalt i drept. Cand tata construise casa, rotunjise intrarile sub forma de arcade. Casa lui Harb avea linii drepte, care se indlneau formand unghiuri ascutite. Liniile casei noastre erau circulare i domoa1e. Trupul meu nu avea sa se potriveasci pentru a intra pe ua dreptunghiulara. Era noua meacasa.

Trebuia sa ma lini~tesc. Mi-am repetat asta de cateva ori, pana ce minaretul sanctuarului prinse ecoul ~irepeta: - Lini~te~te-te. Transforma-te intr-un dreptunghi. Allah-u-Akbar. Cand m-am strecurat pe u~astraina, am fost inrampinara de fata stralucitoare a lui Harb, de mustata lui groasa, de dintele din aur ~ide trupullui zvelt, inalt. Coapsele-i ferme srateau drept marturie zilelor nesfar~ite petrecute calarind cai arabi puternici. L-am iertat ca era la fel Caceilalti barbati ~i mi-am acceptat dragostea pentru el. Ma lua de mana, facandu-ma sa ma simt dintr-odara subtire, moale ~icatifelara. Cand ma ajura sa ma a~ez, plamanii parura sa mi se stranga in piept. Coastele mele prinseril aripi ~i pornira in zbor inalt cand Harb ridica valul din brocart, dezvaluindu-mi fata. fmi privi cu ochi rugatori, supu~i genele incarcate de lacrimi. Inima-mi zbura afaril din piept ~i pluti deasupra capului sotului meu. Cand Hamda se apropie ~i ma sarura pe frunte nu am putut plange. Harb era singurul de a carui prezenta era con~tienta fiecare fibril din fiinta mea. Ea-l privi ~i-ispuse: - Ne e foarte draga. Sa ai grija de ea! - Pe Allah, sa nu va faceti griji. E frumoasa precum 0 iapa pursange ~i tin la ea ca la ochii din cap. Cand Hamda ie~i din camera, toara lumea pled odata cu ea. Tobo~areasa, dansatoarele, Tamam ~iHajjeh Hulala. Prietenele mele, Halimeh ~iNasra, m-au sarutat pe obraz ~i au zburat din odaie precum liliecii care simt sosirea intunericului. Harb i~i intinse bratele ~i ma imbrati~a strans, ca ~icum s-ar fi temut sa nu dispar asemenea calaretilor din Karak. Mama imi povestise ca oamenii din Karak erau uneori treziti noaptea de caii ce nechezau ~ide clinchetul sabiilor lupratorilor profetului din Batalia de la Mutah. Cand locuitorii din

Karak priveau afad, dlarerii dispareau In lumina difuza a rasaritului. Caiarerul meu Imi Iua fata In palmele sale ~i I~i plimba ochii asupra buzelor ce-mi frematau ~ia barbiei tremurande. 0 atingere care cerea, care dezmierda. Printre sunetele tobei ~i chiuiturile femeilor, am distins dntecul din noaptea nunrii: Hei, mire, Suntem pure ~i catifelate precum petalele trandafirilor. Torii membrii tribului aveau sa atepte In fata u~ii dovada virginidrii mele. Fetele i baietii, copilai pe jumatate despuiari, batrani tirbi i dlaretii - cu torii erau Insetati de sangele meu. Inima Incepu sa-mi bad nebunete. Ce avea sa-mi fad? Urma sa-mi curga nite sange. Era ca un ciclu obinuit? Intrebarile imi zburau prin minte ca nite porumbei In vreme ce Harb Imi masa picioarele. Ii puteam vedea parul des i pielea Intunecad de pe llmar. N u ma mai simrisem niciodadi atilt de moale. Am tresarit, Indepartandll-ma repede de Harb, dnd am auzit-o pe Tamam ciodnind la ua: - Fiule, fa-ma sa merg cu capul sus tot restul vietii mele. Arad tribului dovada d eti mandria tribullli Qasim. Harb ii Iasa capulin maini. Nu mai era interesat de trupul meu. - N-am sa 0 pot face dad tot bat la ua. L-am strans In brare. I-am sarutat fruntea asudata, ochii, nasul, gura. Auzeam galopatul cailor de afara ~ifocurile trase In aer. Tinerii din trib deveneau nedbdatori. Harb se culd pe podea, Inchise ochii i-~iIntinse picioarele. Simream d trebuia sa fac ceva ca sa-I ajllt. Nu tiam exact ceoM-am Intins Ianga el i i-am odihnit capul pe sanii mei. Incepu sa

respire lini~tit ~iintinse din nou mainile spre picioare1eme1e. Fata ii era acoperira cu sudoare, iar brate1e-i tremurau. - T otul e bine, i-am spus, e bine. - Da, mi-a raspuns ~i m-a sarutat pe buze1e intredeschise. o bodnitura puternid in u~a I-a inghetat pe Harb. Se ridid ~ilovi perete1e cu picioare1e. - Haide odara, ~uiera T amam, tot tribul a~teapra. A~teptarea poate sa adud ru~ine batranetii me1e. Lui Harb ii dadura lacrimile cand spuse: - Maha, nu pot. Ma gandeam la onoarea mea. Eram virgina, aveam sangele in mine, dar Harb era eel care trebuia sa-l verse. Harb era eel care trebuia sa fad dovada d eram virgina. Ce s-ar fi intimplat dad cei de afara n-ar fi primit cear~aful patat de sange?Ar fi crezut d nu aveam onoare. Ru~inea mi-ar fi ucis tadl. - N u au sa ne lase in pace pana n-au sa obtina un cearpf alb picurand de sange. Dad nu Ii-I dam au sa creada d nu sunt virgina. Numele familiei mele va fi manjit pentru totdeauna. Fata lui Harb era palida cand rosti cu greu: - Maha, nu pot. I-am zimbit, deodad, ~iam spus: - Ii putem pacali. - E imposibil! ofd el. - Cresteaza-mi degetul eel mic cu varful pumnalului ... - N u, n-am sa fac una ca asta. - Sangele meu e ceea ce VOL - Nu te pot rani in noaptea nuntii noastre. Am in~lcat pumnalul ~imi-am crestat doar varful degetului, ca sa nu sangerez prea mult. In timp ce ma ~tergeam de sange pe cear~af am vazut lacrimi in ochii sotului meu.

Imi saruta mana i-mi spuse ca nu voise sa sufcir, ca iubea fieeare particica din mine, ehiar i degetul eel mic. - Arata-Ie dovada castiratii mele, repede. eu mana tremuranda, ridica In aer drpa patata, apoi 0 arunca prin ua Intredeschisa. Ar fi trebuit sa fie gol. Am ehieotit. Tot tribul a Innebunit dnd mi-a vazut sangele virgin. Aveau sa puna drpa In varful tevii unei puti, sa se urce pe cai i sa traga dteva foeuri In aer. Inca 0 femeie din trib se dovedise a fi ferecara, iar acum fusese deschisa. Mierea dinauntru era In siguranta; eram pura.

UmSaad

Mmainile oput: -

aha, sora, ofd Urn Saad. Ma simteam obosira in seara aceea, ca i cum mi-ar fi fost acute din muchi de de a mai dres vocea i am

i picioarele

copac. Nu aveam deloc energie, nu aveam voinp trai i a vedea inca un rasarit. Mi-am Da, Urn Saad.

In seara asta inima-mi dnjete dupa ceva, ceva ce nu

pot atinge. Aa ne-a creat Allah. Tanjim, vrem, dorim, jinduim. Imi aduc aminte de prima i ultima oara cand am fost la cinematograf. Ce e cinematograful? am intrebat-o, ca s-o fac sa vorbeasd in continuare, sa fie fericira. apare0

Intri intr-un sala mare, te aezi pe un scaun din paie raza de lumina i in-

i te uiti la perete. Dintr-odara -

cepi sa vezi oameni i sa auzi ce vorbesc. E fantastic. Dar de ce mergi acolo sa vezi i sa auzi oameni?

De ee sa fi mers oriunde ea sa vezi $i sa auzi oameni? Niei un Ioe nu e bun. Lumea e teribil de mica, e ea un salon de spital ma aer. - E alteeva. Vezi oameni pe care in viata de zi eu zi nu ai putea sa-i vezi $i vizitezi Ioeuri in care nu ai putea merge. FiImul pe care I-am vi'izut era faeut la Cairo. lmi plaeea tare mult aeeentul egiptean $i zgomotul marelui ora$. Jueam "prinde piatra" eu Dalal, pe trepte, dnd m-a strigat mama. Mi-a spus ca Omar, fiullui Urn Abdu, avea sa ne duca la einematograHn a doua zi de sarbatoare. Chiar inainte ea soarele sa fi rasarit faeusem deja baie, ma Imbracasem eu hainele eele noi $i ma pieptiinasem. I-am ~teptat euminte pe Omar $i pe Dalal, ea sa nu atrag atentia tatei asupra ie~irii noastre in ora~. Pe viata ta, a fost eea mai lunga a~teptare de dnd ma $tiu. Cand Dalal $i Omar au batut la u$a, mi-am revenit. Au intrat, au dat mana eu tata $i au .rostit: - Sarbatoare ferieitii, unehiule. - Haniyyeh, adu dulciurile. T remudnd, Ie-am oferit bomboane de eioeolatii ~i Ie-am faeut pe furi~ semn sa nu spuna nimie. Dalal a inteles, Insa Omar ne-a dezvaIuit seeretul. - Unehiule, vreau sa-ti eer voie sa 0 due pe Haniyyeh la einematograf. Mi-am aeoperit eapul eu miinile, ea sa ma apar de explozia de furie ee avea sa urmeze. Am a~teptat, eu oehii Inehi~i, lovitura eataramei de fier a eurelei, geamul span ~i euvintele usturatoare. Nimic. Am desehis un oehi $i m-am uitat in jur. Stiiteau toti jos $i zimbeau. - Am sa Ie las eu tine, Omar, pentru ca am ineredere in tine. E$ti barbat $i Ie poti proteja. Dar sa Ie aduei inapoi devreme.

Aproape d Eicrimam d.nd mi-am pus mulaya turceasd. Mi-am potrivit pelerina, masca i valul, apoi am coborat treptele inguste ale casei. - Fetelor, pe aici! strigase Omar. Strazile Pierei de Zahar erau pline de barbari i de femei beduine. Femei beduine? Ca mine. Chiar exista. Satul meu, Hamia, chiar exisra. - Pe Allah, ca mine. - Da, ca tine, Maha. - Eu n-am fost niciodara la ora. Doar la Fuhais. - ~i a vrea ca tu sa nu fi plecat niciodata din satul rau. A vrea ca eu sa nu fi mers niciodata la cinematograf. Maha, a vrea multe lucruri, at unci nu tiam ce tiu azi. Doar 0 rineam pe Dalal de mana i-mi desfatam ochii privind lumina curata a raului. Casele vechi, construite pe pietre albe, straluceau in lumina soarelui i perdelele din dantela fluturau in Yam. Chiar atunci, chiar acolo, m-am molipsit de 0 boala care se numete "ranjire". Tanjeam sa vad, sa aud i sa simt ce se petrecea dincolo de acele perdele, dincolo de uile inchise. Viara oraului i locuitorii lui incepura sa-mi curga prin vene. Arn trecut pe langa piara de carne, unde se vindeau marumaie de oaie, pe langa biserica catolid, unde calugarirele mergeau sa se roage, pe langa piara Bukhariyyeh, unde perii vindeau margele i paiete, i pe langa ruinele romane, ajungand apoi la campia verde. Mirosul de ridichi ude i de salata invaluia locul. Paraul care traversa carnpia racorea aeruL - Haideri, fetelor, ne striga Omar, care era intotdeauna cu cariva pai inaintea noastra. Literele roii, scrise pe un cearaf alb, anunrau "Cinematograful al-Arnir". Omar ne-a spus sa ramanem afara i merse sa cumpere bilete. Eram inconjurate de baieri i de barbari. Nu se afla acolo nici 0 fata. Arn strans tare mana lui

Dalal pana ce ne-am vazut intrate intr-o hala mare, aproape goala, i ne-am aezat pe nite scaune joase din pai. S-au auzit cateva pacanituri, dupa care linite totala. Sora, daca ai fi aruncat un ac pe podea, s-ar fi auzit cazand. S-au auzit apoi sunete i aparura imagini pe perete. Reclame pentru sapunul Lifebuoy, biscuirii Marie i crema de pantofi Kiwi. T oate fabricate in Anglia. Durau mai mult decat prostiile noastre. Cali tate excelend i standarde inalte. Apoi a inceput filmul. Farid al-Attrash a aparut pe ecran, iar eu am fost izbita de un sentiment ciudat, ca i cum mi-a fi pierdut partea de jos a corpului. Ii canta Samiyyei Jamal, care din cauza ca era saraca trebuia sa lucreze ca dansatoare din buric intr-un club de noapte. Insa era 0 artista cu 0 conduid frumoasa i cinstid. Femeile cu gura mare, care trageau cu ochiul prin ferestre mici, 0 barfeau i 0 acuzau de fapte imorale. Samiyya Jamal era nevinovad. Continua sa danseze pe melodiile lui Farid. Ii legana i-i unduia oldurile frumoase, ii scutura sanii, iar Farid canta despre suferinrele iubirii. Intr-o noapte, a condus-o acasa cu maina i a sarutat-o duios pe buze. Partea de jos a trupului meu s-a prabuit atunci pe podea, simream ca ar fi trebuit sa ma aplec i sa-mi rin coapsele i oldurile cu mainile. Dar nu puteam. Nu ma puteam mica, nici macar nu puteam sa clipesc. Cu tine, cu tine, intotdeauna. Auzindu-ri paii, intotdeauna. Adorandu-ri frumuserea, intotdeauna. - Eu aud mereu paii fiului meu, mereu. Zgomotullor dulce are mereu ecou In urechile mele, U m Saad. Ma ignora, vorbind In continuare despre film. - Am plans cand nu I-au lasat sa-i vada iubita. Am plans cand au acuzat-o ca e uuratica. Am plans cand s-au sarutat

i am plans idnd s-au disatorit, la sfaritul filmului. Dalal m-a Intrebat de ce plangeam - Nu pot Indura fericirea, i-am raspuns. Nu pot sa-ndur fericirea. Nu pot sa simt mirosuI fericirii. Sora, fericirea Imi spinteca inima. Allah a creat oamenii cu 0 gaud In piept. Oamenii plang dnd Ii amintesc momemele triste, plang dnd Ii amintesc momentele fericite, plang dnd Ii dau seama ca nu au trait nici momente fericite, nici momeme triste de care sa-iamimeasca. Blestemata fie via~aasta. In noaptea aceea, Maha, am descoperit jaluzelele igaurile In forma de stele. Am stat pe pernu~e i am privit prin gauri oraul Intunecat. Ammanul dormea dus. Uitare inimilor frame istrazilor triste, pustii. Imi venea sa cad In genunchi; eu, Haniyyeh Urn Saad, sim~eam nevoia sa strig numele cuiva; sim~eam nevoia sa... sim~eam nevoia sa dezmierd ceva; voiam sa ating, sa alint. Voiam sa-mi free nasul de barbia cuiva. Tot ce am reuit sa fac In noaptea aceea lunga, asudata, a fost sa ma mangai singura i sa Imbra~iezIntunericul.

Maha

raaproape ora rasaritului. Strigatele barbatilor se potolisera i mi-am dat seama d ma aflam in bratele lui Harb. Stateam intini unullinga altul pe saltea, in raeere. fi treeea degetele prin parul meu, desrad.ndu-mi ineet cozile. I-am seos earfa de pe cap i i-am imbratipt gatul. fntelegerea noastra seerera impotriva tribului ne apropiase mai mult unul de altul. Cind parulimi era eu totulliber, mi se revarsa pe umeri dansind. Degetele-i subtiri se plimbau peste oehii mei, peste nas, obraji, ureehi ipoposisera pe buze. Linitea, placerea i 0 foame irezistibila imi ataeara trupul din toate direqiile. Eram virgina, iar virginele nu trebuie sa Ie raspunda barbatilor lor. Ar fi putut erede ca eram 0 femeie uoara. fmi sarura partea din stanga a gurii, apoi partea dreapra i in eele din urma partea din mijloe a buzelor mele tremuratoare. Nu se eompara eu nimie, niei macar eu a saruta henna, ealul sau portocalele. Allah sa blesteme eotoroantele ilegile veehi. M-am apropiat mai mult de el iI-am euprins eu bratele.

E

- Inima-mi incepe sa bad tare ~isa tresalte atunci clnd te vad, spuse el. - Calaretii triburilor nu trebuie sa placa femeile. - Doar pe tine, Maha, soata sufletului meu. Fiecare cuvant pe care il rostea, fiecare mi~care pe care 0 tacea, aduceau cu ele mai muldlibertate ~ibucurie. Trupul imi era tot mai u~or ~i mai u~or pana dnd m-am transformat intr-o pana de strut. - Harb, imi doresc ceva. - Dorintele tale sunt porunci pentru mine. - Putem merge la Marea Moarta? -Da. -Acum? I~i dadu parulla 0 parte de pe fata, ~ispuse: - E prea rarziu. - N u e departe, i-am raspuns eu cu vocea rugatoare. Briza calduta ~iumeda imi mangaia fata ~ipaml destacut. Harb ma tinea de mana. Sacul intreg dormea dus, in afara dtorva ferestre la care era lumina. Femeile tara somn alaptau copiii. Am adulmecat parfumul florilor de portocali, mi-am umplut plamanii cu parfumul fericirii mele. Ne-am plimbat de-a lungul malului Iordanului, care era acoperit cu totul de lamai ~iportocali. Imi lasasem papucii in casa lui Harb ~i acum ma plimbam desculta pe pamantul tacoros. Uguitul porumbeilor era acoperit de sunetul continuu al apei curgatoare. Chiar eram acolo cu Harb? M-am cutremurat. I~ideschise pelerina, ma trase mai aproape de el ~i 0 inta~ura in jurul umerilor mei. Trupullui cald, alaturi de al meu, imi dadea un sentiment de siguranta ~i de impacare cu lumea intreaga, chiar ~icu fratele meu Daffash. Mi-am adus aminte de indoiala pe care am simtit-o atunci dnd Harb ma ceruse in casatorie, dupa ce decisesem

sa nu ma intaInesc cu el. Gandisem atunci ca Harb era ca Daffash. - Eti ca fratde meu Daffash? Harb izbucni in Tis, ca i cum putea ghici indoiala din gandurile mde. Ma apuca i mai ferm de talie i-mi raspunse: -Nu. - Dar m-ai cerut in casatorie chiar daca nu am venit la intaInire. - Da i nu. Se opri brusc din vorbit i trupul ii ramase rigid. I-am urmarit privirea iam vazut cateva lumini~e micandu-se pe malul vestic al Iordanului. - Cine sunt? I-am intrebat. - Englezii. - Ce caura in rinutul nostru? - Dezgroapa oasele lui Salahudin. - Salahudin? - Salahudin al-Ayyubi, Iiderul musulman medieval care i-a invins pe Crucia~i. - De ce vor sa-i dezgroape oasde? El privi catre malul de vest i-iscutura capul ca un cal furios: - Nu, nu sunt ca fratde rau Daffash. Se aeza in fara mea i imi lua capul in maini. In stralucirea rece a lunii am reuit sa disting expresia de pe fara lui. o mai vaZllsem la taral meu, cand ii luase ramas-bun de Ia trupul neinsuf1e~ital mamei mele. $eicul Nimer, taral meu, plansese trei zile Ia mormantul mamei mde. Harb ma trase mai aproape de trupul sau cald, imi mangaie parul i imi atinse fara. Mana mea se revolta impotriva sfaturilor din batrini iinconjura talia lui Harb. El ii dadu parul pe spate i grabi pasul, nerabdator sa ajunga la mare.

intunecara se intindea in fara noastra, apa proaspara a raului impreunandu-se cu apa sarad a marii. Briza racoroasa imblanzea caldura aerului. Lumina lunii transforma marea intr-o oglinda uriaa, Ia fel ea aeeea pe care buniea mea i-o daduse mamei. Era asemenea unei bucari de argint topit. Erau doar cariva palmieri i purine camile, ee adtau ridieol de miei pe campia uriaa. Totul era deoros, calm iatdgator. Sufletul meu se intindea spre eer ise apleca apoi pentru a saruta marea. Eram reeunoscatoare pentru darul vierii i am iertat timpul pentru toate nenoroeirile pe care Ie adusese asupra mea. Daffash era euprins de 0 furie teribila atunei eand ma batea. Sigur, nu voise sa-mi faca du. Mama fusese mereu ehinuira de dureri itrebuise sa ne paraseasca. Sa car apa, sa-mi eonsolez tatat i sa fae menajul nu ma epuizasera deloe. Mi-am intins brarele i am jurat sa nu mai plang nieiodara, sa zambese mereu isa-mi iubese sorul pana Ia moarte. Am ineeput sa rad i am luat-o Ia fuga spre apa argintie, sa-mi umplu narile eu aerul sarat, sa inspir mirosul inrepator al aeizilor ial mineralelor. Apa vinded toate bolile de piele. Mi-am trecut mainile prin par. Harb ii desfaeea eureaua, de care adrnau pumnaIul i sabia, aruncand-o Ia pamant. M-am aezatpe 0 piatd neagd, plata, imi-am privit sorul. Pelerina ii dzu Ia pamant. ti desfaeu ieamaa,iar seorand-o iidezvaluipieptul masliniu. Mi-am coborat oehii, foclndu-mi privirea asupra pietrieelelor acoperite de sare. M-am intoit eu totul cand mi-am dat seama d oehii mei voiau sa vada mai mult din trupullui, d ureehile mele doreau sa-i aseulte dsuflarea id nasul meu jinduia sa-i miroasa trupul uns eu mose. Trupul imi tremura in vreme ee el ma dezbraca. tndi seoase vaIul, apoi camaa din matase a mamei, juponul i apoi pantalonii. Ma imbdria strans. Mana in mana ne-am

o imensa clmpie

scufundat trupurile in apa dldura ce fusese indlzira in timpul zilei de razele soarelui. Ne-am rinut de mana, ne-am indoit, am rezistat, iar apoi am cedat tentariei. Harb ma saruta pe frunte. Apa era lina, palmierii nu se micau in vant, cerul ii rinea rasuflarea. Am inotat spre sorul meu, m-am ridicat i i-am sarutat fruntea. Nu aveam de gand sa ascult sfaturile batranilor. Trupul imi fremata de dldura i viara. Nu, nu aveam sa ascult sfatul mamei mele. larra-ma, mama. Privirea din ochii lui era plina de respect i de indntare. Aadar nu ma dispreruia din cauza ca ii sarutasem fruntea. Femei din Hamia, trairi intr-un morman de baIegar. M-am apropiat mai mult de el, sa primesc fiecare strop din apa marii. - Eti femeia mea, gafai Harb, rinandu-ma straus. - Sunt femeia ta, am repetat eu. Degetele-mi erau infipte adanc in spatele lui. - Ymiapaqii mie, insisra el. - Sunt a ta, am optit. T rupul imi tremura dnd I-am primit. Am strigat numele mamei, mi-am arcuit corpul i apoi am cedat. Stelele sclipeau, iar orizontul a devenit mai larg, fira limite. Munrii Hamia, srancile negre, izvorul mineral, i, dincolo de acestea, inaltul lerusalim, erau martorii naterii iubirii noastre. Epuizara imulrumira, luna se retrase in lumea ei. tI iubeam pe barbatul ce-i tergea acum trupul ud cu camaa de bumbac. Aveam sa-l protejez, sa accept proteqia sa isa fiu femeia lui pana ce sufletul meu avea sa se intoard la Creator. - Eu stau pe 0 piatra, iar tu pe alta. Ma accepri drept sor? ma intreba Harb. -Te accept. Am ras amandoi. Marea se transformase intr-un nor de lumina ce straIucea in ceara, nerabdatoare sa se ridice dtre

muntii Ierusalimului. Auriu infocat, argintiu stralucitor, maro-inchis i 0 lumina alba vesela. Harb imi cup rinse fata in miini i-mi spuse cii eu eram iapa araba ce avea sa-linsoteasciioriunde ar fi mers, planta ce avea sa-i uureze durerile. Am ras, incercand sa-i ocolesc privirea. Cristalele mici de sare ce se prinseserii in parul de pe pieptul sau sclipeau in lumina. Mainile imi erau patate de acizi i minerale. Inotasem in mare, facusem dragoste in mare, plansesem in mare, ne pariisiseriim pe noi inine in mare. Bazaltul, ciimilele rabdatoare i raul Iordan, care ii revarsa apele dulci in Marea Moarta, toare cantau melodia iubirii mde. Aparandu-mi ochii de soare, am cercerat imprejurimile. Muntele Larroun se inalta drept, Muntii Hamia se aplecau protectori, iar marea se intindea juciiua, privind cerul. In dimineata aceea muntii aveau 0 striilucire deosebitii in jurul piscurilor. Trebuie sa fi fost lumina riisarirului. Trupul mi-a inghetat cand am distins umbra stramba a lui Hakim urcandu-se pe munte. - Hakim! am strigar cu toatii purerea, ararand spre munte. Hakim existii, i-am spus lui Harb. - 0 crezi pe Hajjeh Hulala? E 0 cotoroanta batrana. Roua i lumina, surorile beduinilor m-au ajutat sa-l vad pe Hakim, cu spatele lui stramb, cu capra cea neagrii i bastonullung. Tara imi spusese cii Hakim, intruparea maniei i rezistentei arabilor, n-avea sa incereze sa respire niciodara, nu avea sa moarii niciodata i avea sa umble mereu prin deerturile imuntii Arabiei. Multi incercasera sa-i verse sangele, dar el supravietuise. Harb avea zugriivitiipe fata 0 expresie ciudatii arunci cind rosti: - Hakim a murit acum patruzeci de ani. In tinutul acesta erau doar ruine atunci:

Ma durea chiar trupe~te faptul ca sotul meu nu voia sa ma creada. - L-am vazut. - E mai bine pentru el sa stea ascuns. Nu trebuie sa fie vazut. J arbwa imi spusese odati ca Harb lupta impotriva englezilor. Calare, ~i impreuna cu a1ti barbati, el ataca bazele armatei. Ymi spusese ca Harb lupta impotriva Mandatului. Eram suparati ca acum nu voia sa imparti~easca toate acestea cu mine. Alesese sa Ie pastreze pentru el. Voia ca Hakim ~i rezistenta Iui sa ramana ascunse. Am evitat scurtitura ~i am trecut printr-o plantatie de bananieri. Hakim urease pe Muntele Hamia ~i disparuse in norul ce-i inconjura piscul. Probabil ca Harb ma urmarea indeaproape, auzeam in spate fo~netul frunzelor groase. Am ajuns intr-o vale uria~a, prin mijlocul careia trecea un paraia~. Mi-am spalat sarea de pe maini ~i de pe fata, iar Harb incepu sa-~i spele parul. Mi-am facut mainile cau~ ~i Ie-am urnplut cu apa. C