Factori turism

26
I. CEREREA ŞI CONSUMUL TURISTIC 1. Factorii determinanţi ai cererii turistice Formarea şi evoluţia cererii turistice este determinată de acţiunea conjugată a unor factori multipli, a căror influenţă este diferită, pozitivă sau negativă, de dezvoltare sau de frânare a fenomenului turistic în diferite ţări, zone sau staţiuni. Dezvoltarea cererii de servicii turistice, atât pe ansamblul ei, cât şi în ceea ce priveşte localizarea acesteia în timp şi spaţiu, depinde de manifestările concomitente ale unor variabile complexe de ordin economic, demografic, social, cultural, tehnic, politic etc., ale căror intensitate şi pondere variază în timp. Nivelul şi dinamica dezvoltării economice şi social-culturale influenţează volumul şi intensitatea fluxurilor turistice interne şi internaţionale, durata sejurului şi modificarea ponderii diferitelor forme de turism. Diferiţi ca natură şi rol, aceşti factori participă în proporţii diferite la determinarea cererii turistice. Influenţa lor variază atât în funcţie de conţinutul specific al acestora, cât şi de momentul şi locul acţiunii. În plus, intercondiţionarea lor reciprocă şi simultaneitatea acţiunilor potenţează efectul final, făcând dificilă descifrarea aportului fiecăruia. În literatura de specialitate există numeroase modalităţi de clasificare a factorilor determinanţi ai nivelului şi evoluţiei cererii turistice. Astfel, după natura şi sensul intervenţiei avem factori exogeni (sporul natural al Pagina 1 din 26

description

Factori turism

Transcript of Factori turism

Page 1: Factori turism

I. CEREREA ŞI CONSUMUL TURISTIC

1. Factorii determinanţi ai cererii turistice

Formarea şi evoluţia cererii turistice este determinată de acţiunea conjugată a unor

factori multipli, a căror influenţă este diferită, pozitivă sau negativă, de dezvoltare sau de

frânare a fenomenului turistic în diferite ţări, zone sau staţiuni. Dezvoltarea cererii de servicii

turistice, atât pe ansamblul ei, cât şi în ceea ce priveşte localizarea acesteia în timp şi spaţiu,

depinde de manifestările concomitente ale unor variabile complexe de ordin economic,

demografic, social, cultural, tehnic, politic etc., ale căror intensitate şi pondere variază în

timp. Nivelul şi dinamica dezvoltării economice şi social-culturale influenţează volumul şi

intensitatea fluxurilor turistice interne şi internaţionale, durata sejurului şi modificarea

ponderii diferitelor forme de turism.

Diferiţi ca natură şi rol, aceşti factori participă în proporţii diferite la determinarea

cererii turistice. Influenţa lor variază atât în funcţie de conţinutul specific al acestora, cât şi de

momentul şi locul acţiunii. În plus, intercondiţionarea lor reciprocă şi simultaneitatea

acţiunilor potenţează efectul final, făcând dificilă descifrarea aportului fiecăruia.

În literatura de specialitate există numeroase modalităţi de clasificare a factorilor

determinanţi ai nivelului şi evoluţiei cererii turistice. Astfel, după natura şi sensul intervenţiei

avem factori exogeni (sporul natural al populaţiei care stă la baza numărului turiştilor

potenţiali, creşterea gradului de urbanizare, mobilitate sporită a populaţiei ca urmare a

motorizării ş.a) şi factori endogeni (varietatea conţinutului activităţii turistice, lansarea unor

produse turistice noi, tot mai sofisticate, diversificarea gamei serviciilor turistice oferite,

ridicarea nivelului de pregătire a personalului din turism ş.a).

Un alt criteriu de clasificare a factorilor de influenţă are în vedere durata în timp a

acţiunii lor: factori cu influenţă permanentă (creşterea timpului liber, modificarea veniturilor,

mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei) şi factori conjuncturali (crizele economice,

fenomenele inflaţioniste, recesiunile, şomajul, crizele sistemului valutar, criza energetică,

dezechilibrele politice şi convulsiile sociale, confruntările armate locale şi regionale, actele

teroriste, catastrofele naturale, condiţiile meteorologice precare).

În funcţie de importanţa determinanţilor cererii turistice se poate realiza gruparea în

factori primari (timpul liber, veniturile populaţiei, oferta turistică) şi factori secundari

(facilităţile de viză, varietatea serviciilor suplimentare oferite).

Pagina 1 din 14

Page 2: Factori turism

În continuare vom analiza determinanţi ai cererii turistice grupaţi după natura social-

economică. Aceştia se află în relaţii de interdependenţă, fiind, în bună măsură,

complementari.

1. Factorii economici în ansamblul lor determină nivelul de dezvoltare economico-

socială a regiunii a cărei cerere turistică o cercetăm. Această grupare de factori cuprinde:

produsul naţional brut pe locuitor, nivelul veniturilor nete personale (pe un plan mai larg ale

familiei), evoluţia preţurilor şi a ratei inflaţiei, situaţia cursului de schimb valutar, rata

şomajului, nivelul de dezvoltare economică a ţării, înzestrarea cu mijloace auto.

Condiţia esenţială pentru manifestarea cererii turistice o reprezintă înregistrarea unui

nivel ridicat al produsului naţional brut pe locuitor ceea ce implică un nivel ridicat al

veniturilor populaţiei. Pe piaţa turistică mondială se observă că ţările care au un PIB ridicat

pe locuitor se caracterizează printr-o cerere mai mare pentru turismul internaţional. Nivelul

ratei de consum turistic depinde atât de structura, repartizarea şi evoluţia venitului naţional

cât şi a celui individual.Resursele financiare şi disponibilităţile băneşti depind de nivelul

global al veniturilor, de structura cheltuielilor şi de modalităţile posibile de finanţare a

consumului turistic.

Disponibilităţile financiare pentru consumul produsului turistic apar după ce venitul

personal depăşeşte un anumit prag critic determinat de totalitatea cheltuielilor necesare

existenţei cotidiene (alimentaţie, îmbrăcăminte, produse cu durată lungă de întrebuinţare etc.)

şi obligaţiilor individului faţă de familie şi societate.1 Economiile şi creditul reprezintă factori

care conferă cererii turistice o anumită independenţă faţă de veniturile perioadei curente.

Fiind relativ scumpe, serviciile turistice presupun adeseori acumularea de economii sau

contractarea de credite. Modificările veniturilor populaţiei şi schimbările în structura

cheltuielilor antrenează o schimbare a volumului global al cererii turistice şi, paralel, în

structura acesteia.

Cheltuielile legate de nevoile vitale, determinate de nevoi fiziologice, au un nivel

aproximativ constant. În ţările dezvoltate populaţia utilizează disponibilităţile băneşti în

vederea satisfacerii unor cerinţe ce asigură un anumit grad de confort, inclusiv pentru

consumul turistic. Structura consumului individual este strâns legată de gradul de dezvoltare

economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiţii, grad de cultură etc. Creşterea

globală a veniturilor atrage după sine o scădere a ponderii sumelor alocate pentru acoperirea

nevoilor vitale, în timp ce disponibilităţile pentru “consumul liber” devin tot mai mari.

1Gh.Postelnicu - Economia turismului, Univ. Creştină "Dimitrie Cantemir, Cluj-Napoca, 1999, pag.24

Pagina 2 din 14

Page 3: Factori turism

Având la dispoziţie acest venit consumatorul este pus în situaţia de a alege între

diferite destinaţii turistice precum şi activităţi recreative variate.

Sporirea veniturilor disponibile este asociată, de obicei, cu o putere de cumpărare mai

mare, deci cu posibilitatea de a cumpăra produse turistice mai des, de a prelungi durata

călătoriei şi a sejurului, de a efectua un circuit mai lung, nu numai în ţara de reşedinţă ci şi în

străinătate.

Relaţia între venituri şi cererea turistică are un caracter complex astfel încât aceasta

din urmă este mai puternic influenţată în situaţia extremelor spectrului de venituri. Astfel,

unui nivel foarte redus al veniturilor disponibile pentru consumul liber îi corespunde o

reducere evidentă a înclinaţiei turistice.

De regulă, în condiţiile unor resurse financiare limitate, se constată opţiunea pentru o

sigură vacanţă pe an, cu o durată mai scurtă şi la distanţe mai scurte, inclusiv renunţarea la

călătorii în afara ţării de origine în favoarea turismului intern. În perioadele de creştere

economică se constată, din contră, o tendinţă pentru călătorii către destinaţii îndepărtate, cu o

durată mai lungă şi cu un număr mai mare de vacanţe care vin să suplimenteze vacanţa

principală.

Factorii restrictivi care limitează sau amână efectuarea cheltuielilor pentru servicii

turistice sunt: obligaţiile de plată ce nu pot fi amânate, ratele scadente pentru creditele

contractate în perioadele precedente, dobânzile scadente pentru aceste credite, alte cheltuieli

curente (ocazionale sau neprevăzute), intensitatea tendinţelor de economisire (pentru alte

cumpărături planificate în perspectivă, pentru evitarea riscurilor unor venituri instabile etc.).

În ultimile decenii, nivelul veniturilor nete ce revin pe persoană sau, în medie, pe

familie, a înregistrat o creştere reală într-o serie de ţări, ceea ce a determinat o sporire a

consumului individual de bunuri şi servicii, inclusiv turistice. Ca urmare, a avut loc o

intensificare a circulaţiei turistice efectuate de segmente ale cererii turistice ce aparţin unor

categorii sociale diferite. În plus, ponderea consumului de servicii turistice a sporit în cadrul

bugetului de familie al populaţiei.

Influenţa veniturilor populaţiei asupra cererii turistice trebuie corelată cu cea a

preţurilor produselor turistice şi tarifelor serviciilor turistice. Acestea au un impact asupra

deciziei turistului cu privire la alegerea ţării, zonei, staţiunii de destinaţie a petrecerii

vacanţei, produsului turistic (în ansamblu) şi componentelor sale (cazare, masă, agrement,

tratament etc.). Fluctuaţiile preţurilor produselor turistice influenţează, în primul rând, durata

sejurului şi numai după aceea numărul sosirilor şi volumul cheltuielilor efectuate de turişti.

Astfel, pot avea loc mutaţii ale cererii spre acele categorii de servicii ce înregistrează o

Pagina 3 din 14

Page 4: Factori turism

scădere a tarifelor. Turiştii analizează raportul calitate-preţ în alegerea produsului turistic,

astfel încât, numai în situaţia în care acesta este corespunzător, consumatorul va achiziţiona

respectivul pachet de servicii turistice.

În ceea ce priveşte politica de preţuri în turism pot apărea două tipuri de situaţii2:

a. practicarea unor preţuri şi tarife ridicate are un efect inhibant, accesul la serviciile

turistice reflectându-se în reducerea numărului de turişti şi/sau a duratei medii a sejurului;

b. practicarea de tarife şi preţuri scăzute stimulează, pe de o parte, cererea, dar, pe de

alta, poate determina neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor turistice (factor psihologic)

şi, în consecinţă, o scădere a cererii turistice.

În vederea realizării unei activităţi profitabile, agenţii economici din turism trebuie să

elaboreze o politică de preţuri şi tarife fundamentate ştiinţific, care să reflecte calitatea

prestaţiilor şi să realizeze diferenţieri sezoniere, zonale etc.

Cererea turistică este influenţată de inflaţie prin orientarea clientelei spre serviciile

mai ieftine, prin diminuarea loialităţii faţă de anumite firme, prin restrângerea volumului de

prestaţii turistice etc.

În cazul turismului internaţional acţionează un determinant specific al cererii turistice,

şi anume cursul de schimb valutar. Acesta este un factor favorabil cererii populaţiei din ţările

cu o economie în expansiune, care, datorită jocului preţurilor relative, este stimulată să

efectueze voiaje turistice în străinătate. Devalorizarea monedelor naţionale în vara anului

1995 în Italia şi Spania a avut drept rezultat un aflux suplimentar de turişti străini. 3 Un alt

exemplu îl constituie Grecia care, înaintea sezonului turistic, devalorizează drahma în raport

cu dolarul, înregistrând astfel o creştere relativă a competitivităţii ofertei sale în raport cu

oferta italiană sau spaniolă. Devalorizarea accentuată a monedei naţionale a Thailandei în

raport cu dolarul a condus în 1999 la creşterea puterii de cumpărare a vizitatorilor străini.

Creşterea ratei şomajului în perioadele de recesiune are drept rezultat o scădere

generală a veniturilor populaţiei, ceea ce conduce la reducerea cererii turistice în zona

respectivă. Micşorarea veniturilor consumatorilor îi determină pe aceştia să achiziţioneze

produse turistice mai ieftine, care presupun o perioadă de sejur mai scurtă, un grad de confort

mai modest şi o deplasare la distanţe mai mici faţă de localitatea de reşedinţă.

Criza combustibilului din anii '70-'80 a afectat cererea turistică atât direct, cât şi

indirect. Efectul direct s-a manifestat în creşterea preţului acestuia, ceea ce a condus la

reducerea posibilităţilor de folosire a mijloacelor de transport, îndeosebi aviatic şi

2I.Istrate - Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed.Economică, Bucureşti, 1996, pag. 563P.Goureaux - Economie touristique, BPI, Paris, 1997, pag.24

Pagina 4 din 14

Page 5: Factori turism

automobilistic, la o creştere a costului exploatării şi la sporirea cheltuielilor de transport în

bugetul turistului. Efectele indirecte au constat în dezechilibrarea unor activităţi economice,

ducând astfel la reducerea numărului de salariaţi şi, deci, a veniturilor acestora. Astfel s-a

ajuns la reducerea disponibilităţilor financiare care în mod normal ar fi fost afectate

consumului turistic.

2. Factorii sociali sunt determinanţi ai cererii turistice, deoarece consumatorul

produsului turistic îşi desfăşoară activitatea într-un mediu social care exercită, direct sau

indirect, o serie de influenţe asupra populaţiei. Participarea la activităţile profesionale şi

extraprofesionale, la activităţile în afara grupului familial (asociaţii, cluburi, sporturi) oferă o

gamă largă de noi contacte, ce pot să conducă la manifestarea nevoii şi cererii turistice.

În categoria factorilor sociali intră mărimea timpului liber, gradul de polarizare

socială, mărimea clasei de mijloc, stilul sau modul de trai, moda.

Cererea turistică se manifestă în perioadele în care populaţia dispune de suficient timp

liber, acesta fiind un rezultat al civilizaţiei moderne. Volumul de timp liber şi forma în care

acesta este disponibil determină destinaţiile turistice care pot fi vizitate, modalitatea de

transport ce poate fi utilizată şi activităţile care pot fi efectuate la locul de destinaţie şi pe

parcursul circuitului. Dorinţa de a călători, precum şi disponibilităţile financiare sunt

insuficiente dacă nu există timp pentru a practica turismul. Ca urmare, este necesară

îndeplinirea simultană a celor trei condiţii pentru a avea loc o călătorie turistică.

Timpul liber diurn, săptămânal, anual şi global se modifică în funcţie de caracterul

muncii efectuate de individ şi de productivitatea acestei munci, de prelungirea şcolarizării şi

de coborârea limitei vârstei de pensionare.

Ca urmare a creşterii productivităţii muncii şi a revendicărilor sindicale din întreaga

lume, a avut loc o reducere a timpului de lucru şi o creştere a disponibilităţilor de timp liber.

Diminuarea timpului de lucru s-a manifestat simultan în patru direcţii identificându-se patru

tipuri de "timp liber" ce au generat patru categorii de turism:

- Diminuarea zilei de muncă, care, de la 12-14 ore la începutul secolului XX a scăzut

la 8 ore în prezent, fapt ce favorizează manifestarea cererii turistice;

- Reducerea duratei săptămânale a muncii în ţările dezvoltate (şi nu numai în acestea),

de la 6 la 5 zile, ceea ce a determinat apariţia aşa-numitului "concediu de week-end", cu o

durată de 1-2 zile;

- Reducerea numărului anual al săptămânilor de lucru, consecinţă a instituţionalizării,

generalizării şi apoi creşterii duratei concediului anual plătit (în medie 3-4 săptămâni) au

făcut posibilă existenţa şi armonizarea într-o mai mare măsură a celor două condiţii necesare

Pagina 5 din 14

Page 6: Factori turism

practicării turismului: timp liber şi resurse financiare. O durată mai lungă a concediilor

intensifică plecările în vacanţă, iar practicarea mai intensă a turismului apare ca un atribut al

categoriilor dispunând de mai mult timp liber.

- Creşterea duratei de şcolarizare, extinderea în timp a formării profesionale şi

retragerea precoce din viaţa activă concomitent cu creşterea duratei medii a vieţii, au redus la

mai puţin de jumătate durata vieţii active în cadrul duratei de viaţă a populaţiei. Astfel, au

fost stimulate cererea turismului pentru tineret (în timpul vacanţelor şi chiar în perioadele

şcolarizării efective, de exemplu, excursii de studiu la nivelul elevilor şi studenţilor) şi

cererea turismului pentru vârsta a treia, a cărei pondere a cunoscut o creştere în totalul

populaţiei (de exemplu, turism de tratament şi profilactic pentru persoanele pensionate).

Pentru a exemplifica caracteristicile amintite prezentăm repartizarea timpului de

muncă în ţările industrializate4:

- durata zilei de lucru - 8 ore ;

- durata săptămânii de lucru - 4 zile si jumătate;

- durata concediilor anuale legale - 7-10 săptămâni.

Acestei structuri a timpului de lucru al populaţiei îi corespunde trei categorii de timp

liber:

1. Timpul liber la sfârşitul zilei de lucru în care are loc "consumul de divertisment"

(televiziune, lectură, sport, spectacole). Această perioadă alimentează dorinţa de evadare în

afara zonei de reşedinţă a populaţiei.

2. Timpul liber de la sfârşitul săptămânii sau cu ocazia zilelor de sărbătoare naţională

oferă posibilitatea unor călătorii de durată medie sau scurtă ce presupun deplasări rapide spre

reşedinţa secundară sau o structură de primire turistică.

3. Timpul liber de turism este perioada pe care populaţia o alocă efectuării călătoriilor

turistice şi este compus din timpul necesar deplasării până la destinaţia turistică şi din

perioada sejurului. Ponderea primei componente variază în funcţie de distanţele parcurse şi

viteza de deplasare (mijlocul de transport folosit).

Timpul total afectat vacanţei de către un turist potenţial poate fi calculat conform

relaţiei:

T1= T - (

2 dv + 2t1+ 2t2+ 2t3), în care: (2.2.)

T1= timpul liber pentru sejurul propriu-zis (zile/ore);

T= timpul total al vacanţei (zile/ore);

4E. Nicolescu – Marketingul în turism, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1975, pag. 80

Pagina 6 din 14

Page 7: Factori turism

d = distanţa între reşedinţa turistului şi destinaţia turistică (km);

v = viteza medie orară de deplasare a mijlocului de transport folosit (km/h);

t1= timpul suplimentar necesar pentru ajungerea de la domiciliul turistului până la

mijlocul de transport ales;

t2= timpul suplimentar necesar pentru transferul turistului din mijlocul de transport

utilizat până la unitatea de cazare la locul de petrecere a vacanţei (în cazul folosirii combinate

a unor mijloace de transport diferite);

t3= timpul total al aşteptărilor (în cazul schimbării pe traseu a unor mijloace de

transport, în cazul diferenţelor de orar al transbordărilor impuse de specificul traseului sau

alte situaţii neprevăzute etc.).

Studiile de specialitate5 consemnează faptul că, în statele dezvoltate din punct de

vedere economic, o persoană adultă dispune, în medie, de aproximativ 35-50 ore libere

săptămânal. Printre cei care au mai mult timp liber la dispoziţie se numără bărbaţii, tinerii şi

adulţii singuri, femeile fiind nevoite să facă faţă şi altor treburi (casnice). Din totalul timpului

liber amintit mai sus, circa 2/3 este cheltuit pe lângă casă, rămânând doar 1/3 care ar putea fi

transformat în cerere pentru unele servicii, inclusiv cele turistice oferite în afara locului de

reşedinţă permanentă.

Un alt determinant al cererii turistice, din categoria factorilor sociali, este stilul de

viaţă, în funcţie de care sociologii realizează următoarea clasificare6:

I. Stilul de viaţă convenţional şi conservativ este reprezentat de persoanele ce duc o

viaţă confortabilă, având venituri mari şi putându-şi permite astfel să consume servicii

turistice superioare calitativ şi din persoanele de vârsta a treia care nu dispun întotdeauna de

resurse financiare deosebite, dar au disponibilităţi mari de timp liber.

II. Stilul de viaţă emulator este caracteristic tinerilor care au un comportament

dinamic şi competitiv, având ambiţia de a se afirma pe scara socială.

III. Stilul de viaţă prosper, al clasei mijlocii corespunde segmentului de consumatori

care, depunând o muncă sistematică au înregistrat succes în activitatea desfăşurată.

Importanţa deosebită în ceea ce priveşte cererea turistică o au a doua şi a treia

categorie de stil de viaţă, deoarece aici se încadrează majoritatea persoanelor care practică

turismul.

3. Factorii determinanţi ai cererii turistice de natură psihologică sunt dificil de estimat

şi de cuantificat, deoarece vizează aspecte individualizate ale consumatorilor turistici 5M.Chubb - One Third of our time, Wiley, New York, 19816D.Shih - VALS as a Tool of Tourism Market Research, Journal of Travel Research, vol. 24, Spring,

1986, pp.2-11

Pagina 7 din 14

Page 8: Factori turism

potenţiali. Acestea acoperă o gamă extrem de variată de motivaţii, de la apetenţa difuză

pentru schimbare şi deplasare într-un orizont nou, până la ambiţia creării unui "palmares de

călătorii". Deosebirile de preferinţe, de atitudini în manifestarea cererii turistice se explică

prin caracterul fiecărui individ, prin psihologia sa, prin gradul său de cultură, nivelul de

instruire şi educaţie. Toate aceste elemente, care sunt determinante în definirea personalităţii

unui individ, au influenţe hotărâtoare asupra genului de voiaj pe care îl întreprinde, asupra

alegerii unui anumit mijloc de transport, a unei anumite forme de cazare.

Psihologii consideră că cererea turistică este generată de două categorii de necesităţi:

biologice şi psihologice (necesitatea de echilibru şi dorinţa de aliniere sau imitare a

categoriilor sociale privilegiate)7.

Necesitatea de echilibru este acoperită de turism deoarece acesta poate fi definit ca

fiind o compensaţie pe care omul, obişnuit timp de milenii în natură şi-o permite împotriva

fixării într-un spaţiu cotidian caracterizat prin poluare, stres, constrângere, încordare,

conformism. Ca urmare, omul caută ca prin practicarea turismului să obţină trei rezultate:

destindere, divertisment şi dezvoltare, cei trei "D".

Funcţia de destindere a turismului are în vedere odihna şi eliberarea de oboseala fizică

şi nervoasă cauzată de condiţiile de muncă şi de viaţă ale populaţiei. Efectele terapeutice sau

profilactice ale acestei funcţii contribuie la refacerea forţei de muncă a individului şi permit

vindecarea sau prevenirea unei stări patologice.

Funcţia de divertisment vine în completare permiţând întreruperea monotoniei

cotidiene prin apelarea la anumite forme de agrement în vederea obţinerii unor satisfacţii sau

plăceri.

Cea de-a treia funcţie a turismului - dezvoltarea, îşi înscrie aportul la ameliorarea pe

plan fizic şi psihic a turiştilor prin lărgirea sferei lor de cunoştinţe şi preocupări în raport cu

mediul înconjurător.

Imitarea modelelor de consum specifice categoriilor sociale aşa-zis privilegiate a

reprezentat, la începutul secolului, un determinant psihic major în formarea cererii turistice a

anumitor grupuri sociale (mica burghezie cu venituri medii sau reduse doreau să imite clasele

cu un standard de viaţă ridicat). Această tendinţă se menţine şi în prezent, ca o manifestare

psihologică pe planul calităţii consumului turistic sau al locului de manifestare a acestuia.

Factorii psihologici sunt de natură subiectivă şi stimulează cererea turistică prin

persistenţa lor în psihicul fiecărui individ, ca o reacţie la agresivităţile şi solicitările nervoase,

la eforturile fizice şi intelectuale impuse de munca şi viaţa cotidiană. Locuirea colectivă,

7C.Cristureanu - Op. cit., pag.110

Pagina 8 din 14

Page 9: Factori turism

aglomeraţiile marilor oraşe, ritmul accelerat al vieţii şi climatul poluat declanşează dorinţa

evadării, a revenirii în natură. Adesea mărimea oraşelor este direct proporţională cu mărimea

cererii turistice.

Factorii psihologici intensifică dorinţa, preferinţa de a petrece în mod plăcut timpul

liber, pe considerente de plăcere şi curiozitate. Aceşti factori sunt deosebit de sensibili la

calitatea serviciilor, a promovării, la tot ceea ce este nou, oferă variaţie, exotism şi aventură

(înţeleasă în sens pozitiv). La baza acţiunii factorilor psihologici se află rezultatul consumării

produsului turistic, concretizat în deconectare, detaşarea de tensiunea nervoasă cotidiană,

regenerarea potenţialului fizic şi psihic al individului prin schimbarea temporară a mediului, a

condiţiilor şi a ritmului vieţii moderne.

Asupra cererii turistice acţionează şi o serie de factori psihologici inhibatori ca

sedentarismul, relaţiile familiale, starea sănătăţii, vârsta înaintată, teama de deplasări pe

distanţe mari, conservatorismul.

4. Printre factorii determinanţi ai cererii turistice de natură culturală pot fi menţionaţi:

nivelul de instruire şi educaţie, diferenţele de cultură între regiunile de origine a turistului şi

destinaţie, respectul pe care îl manifestă aceasta faţă de alte valori culturale. Persoanele care

nu au receptivitatea necesară pentru a aprecia frumuseţea naturii şi a creaţiilor umane,

valorile culturii materiale şi spirituale ale omenirii nu vor fi tentate să le vadă, chiar dacă

întrunesc celelalte condiţii necesare practicării turismului (venituri şi timp liber, mijloace de

locomoţie). Consumatorii caracterizaţi printr-un înalt grad de cultură şi educaţie sunt mai

curajoşi, mai dornici de cunoaştere şi de contacte noi, mai comunicativi şi mai mobili. Ei vor

să aibă un contact direct cu ceea ce cunosc doar teoretic, să ia legătura cu moduri de viaţă

originale, specifice, deosebite de ale lor. Astfel, o destinaţie turistică nouă va atrage prima

dată un număr relativ redus de persoane - inovatorii care tind să devină lideri de opinie pentru

restul consumatorilor.

Turismul în sine este un act de cultură, componentă a civilizaţiei, un mijloc polivalent

de educaţie. Ca rezultat al contactului cu alte culturi, atitudinile şi comportamentul

consumatorilor turistici se vor schimba.

5. Volumul şi structura cererii turistice sunt influenţate de factorii demografici precum

structura pe grupe de vârstă, sex, ocupaţii etc. a populaţiei, mărimea familiilor, naţionalitatea,

educaţia clientelei turistice, a preferinţelor pe ansamblu şi a posibilităţilor de mobilitate.

În general, ritmul de creştere al populaţiei, distribuţia ei teritorială şi pe categorii de

vârstă, densitatea şi gradul de urbanizare influenţează direct cererea turistică. Creşterea

natalităţii, scăderea mortalităţii infantile şi prelungirea duratei medii de viaţă au determinat o

Pagina 9 din 14

Page 10: Factori turism

accelerare a procesului de creştere demografică. Creşterea numerică o populaţiei şi ritmul

acestei creşteri au un impact direct asupra numărului turiştilor potenţiali. Astfel, cercetări

efectuate pe această temă indică o majorare a pieţei turistice potenţiale cu o rată medie de

0,5-1%, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.8

Totuşi există şi excepţii, precum situaţia statelor subdezvoltate, în care, deşi se

înregistrează o creştere demografică foarte puternică, ponderea turiştilor în totalul populaţiei

se modifică foarte lent din cauza nivelului scăzut al dezvoltării economice.

În concluzie, factorul demografic stimulează cererea turistică în zonele în care există

condiţiile materiale, sociale şi culturale care decurg din dezvoltarea economică.

Specialiştii ONU prevăd creşterea în continuare a populaţiei, ceea ce va duce la

creşterea cererii turistice internaţionale.

Creşterile demografice sunt însoţite, de obicei, de însemnate modificări ale structurii

pe vârste a populaţiei care exercită influenţe importante asupra volumului şi structurii

consumului, inclusiv cel turistic. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei determină o

ierarhizare specifică în ceea ce priveşte gradul de participare a fiecărei categorii la fenomenul

turistic, precum şi o diferenţiere a comportamentului de consum. Pentru stadiul de vârstă al

copilăriei, cererea turistică este influenţată în mare parte de către părinţi (există însă şi

excursii organizate de şcoală sau organizaţii pentru copii). Pe măsură ce tinerii cresc, se

manifestă tot mai mult tendinţa spre independenţă, limitată însă de problemele de ordin

financiar. Tineretul, care reprezintă la scară mondială o pondere de 30-35% din totalul

populaţiei, constituie un segment important datorită caracteristicilor consumatorilor acestei

categorii de vârstă (timp liber mai mare, nevoie de cunoaştere, înţelegere şi instruire,

sentiment de detaşare de sub tutela familiei, dorinţa de distracţie, de noi contacte, spirit de

aventură, exigenţe reduse faţă de calitatea serviciilor turistice). Căsătoria şi naşterea copiilor

constituie două momente de transformări în ceea ce priveşte volumul şi structura cererii

turistice.

Îmbunătăţirea condiţiilor de trai, eficacitatea măsurilor cu caracter medical-profilactic

pe plan internaţional duc ineluctabil către o tendinţă de creştere procentuală şi absolută a

grupelor vârstnice faţă de totalul populaţiei mondiale. În plus, ca urmare a îmbunătăţirii

condiţiilor de sănătate, persoanele de vârsta a treia de astăzi dispun de o mai robustă

validitate fizică şi psihică faţă de generaţiile anterioare, ceea ce le permite practicarea

turismului.

8F.Bran - Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag.49

Pagina 10 din 14

Page 11: Factori turism

Cererea turistică a populaţiei de vârsta a treia cunoaşte, aşadar, tendinţa ascendentă

datorită creşterii duratei medii a vieţii, cu implicaţii directe asupra numărului vârstnicilor şi

disponibilităţilor de timp ale acestora. Totuşi, poziţia financiară diminuată a pensionarilor

faţă de persoanele salariate (populaţia activă) reduce într-o anumită măsură probabilitatea de

a întreprinde călătorii turistice. Sunt preferate formele de recreere pasivă precum vizitarea

prietenilor şi a rudelor, contemplarea de peisaje, pescuitul etc.

Comparativ cu celelalte categorii de vârstă, persoanele vârstnice acordă o mare

importanţă confortului, securităţii şi "libertăţii" lor în timpul voiajului. În cazul acestor

consumatori turistici apare teama de a fi cazaţi departe de centrul localităţilor turistice, de a fi

nevoiţi să urce scări sau de a fi lipsiţi (în cazurile necesare) de existenţa unui echipament

medical suficient şi modern. În general, ei cheltuiesc mai puţin decât turiştii de vârstă

mijlocie, dar mai mult decât cei tineri, preferă să călătorească vara (la fel ca şi cei tineri), dar

tind să practice turismul primăvara într-o măsură mai mare decât tinerii.

Persoanele de vârstă a treia reprezintă, în consecinţă, o cerere potenţială considerabilă,

a cărei punere în valoare, în egală măsură, în măsură, în interesul vârstnicilor înşişi, dar şi ale

organizatorilor de voiaje, presupune o preocupare intensă din partea acestora din urmă pentru

anularea necunoaşterii, a temei, reţinerii, scepticismului şi inerţiei.

Nivelul de pregătire şi de educaţie al consumatorilor determină modul de manifestare

a cererii turistice. Cercetătorii din domeniul turismului9au ajuns la concluzia că participarea la

activităţile recreative tinde să crească odată cu nivelul de educaţie. De altfel, însăşi educaţia

constituie una din motivaţiile principale ale practicării turismului.

Modul de viaţă, condiţiile de existenţă create de civilizaţia contemporană, reprezintă

un factor predominant al cererii şi consumului turistic, la toate nivelurile categoriilor social-

profesionale, indiferent de standardul de viaţă al acestora.

Procesul de urbanizare intensifică dorinţa unei părţi tot mai mari a populaţiei din

oraşe de a-şi petrece în mod activ timpul liber în afara localităţilor de reşedinţă. Densitatea

mare de persoane din aglomeraţiile urbane, constrângerile impuse de viaţa în comun în

structuri de locuinţe şi cartiere de mare capacitate, ritmul accelerat şi trepidant al existenţei

cotidiene, climatul poluat, agresivităţile sonore declanşează nevoia şi dorinţa de a evada

temporar prin turism. Aceste forme de viaţă caracteristice civilizaţiei moderne îl determină pe

om să aspire la spaţiu, la mişcare, la întoarcerea în natură. În acest mod rezultă necesitatea tot

mai pregnantă a populaţiei urbane de a avea o a doua reşedinţă, de a efectua călătorii la sfârşit

de săptămână şi de a folosi în mod activ şi recreativ concediile/ vacanţele anuale. În schimb,

9R.C.Mill, A.M.Morrison – The Tourism System, Prentice-Hall, New-York,1985, pag.56

Pagina 11 din 14

Page 12: Factori turism

populaţia din zonele rurale nu dispune nici de timpul liber nici de veniturile necesare

practicării turismului.

Cu cât gradul de urbanizare a unei ţări este mai înalt, cu atât creşte volumul cererii

turistice, deoarece oraşele reprezintă poli puternici emiţători de turişti. La acelaşi grad de

urbanizare, numărul plecărilor în vacanţe este diferit în funcţie de condiţiile de mediu oferite

de locuinţă (ca unul din elementele mediului), el fiind mai mare la locuinţele colective, decât

la cele individuale, iar la acestea din urmă depinde de faptul dacă ele sunt înzestrate cu

grădini (ca factori de legătură cu natura) sau nu. Procesul urbanizării a fost deosebit de

dinamic în ultimul sfert de secol, înregistrându-se următoarea evoluţie a ponderii populaţiei

urbane pe glob, în totalul populaţiei: 1973-37,4%, 1980-42%, 1990-47% şi în 2000-51% (în

Europa chiar 71%)10. Procesul se va accentua în secolul XXI, când regiunile acum slab

dezvoltate, pe măsura dezvoltării lor economice (însoţită de urbanizare) se vor afirma şi ele

ca centre emiţătoare de turişti.

6. Progresul tehnic înregistrat în mod deosebit în domeniul mijloacelor de transport şi

în infrastructura turistică constituie un alt determinant al cererii turistice. Acest factor a

generat, în primul rând, un grad sporit de mobilitate a populaţiei, favorizând inclusiv

deplasarea spre destinaţiile turistice.

Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creşterea densităţii

reţelei de transport, în sporirea numărului şi diversificarea mijloacelor de transport, în

modernizarea şi îmbunătăţirea performanţelor acestora. Prin aceste transformări se asigură

condiţii pentru deplasarea unui număr tot mai mare de persoane, concomitent cu ameliorarea

confortului şi reducerea duratei călătoriei turistice. Totodată, se realizează şi o ieftinire a

costului transportului, stimulându-se şi pe această cale deplasarea în scopuri turistice. Una din

tendinţele înregistrate în dezvoltarea mijloacelor de transport o constituie creşterea gradului

de dotare a populaţiei cu automobile, ceea ce favorizează circulaţia turistică.

Dezvoltarea transportului are o influenţă importantă asupra cererii turistice, deoarece

transportul constituie una din componentele de bază ale produsului turistic. Orice modificare

în dinamica şi structura transporturilor determină variaţii ale mişcării turistice în ce priveşte

volumul, formele de organizare, direcţia sau direcţiile turistice.

Deoarece progresul tehnic în domeniul aviaţiei a permis introducerea în transporturile

turistice a avioanelor de mare capacitate şi viteză, se poate afirma că acest factor determină

opţiunea pentru formele organizate de turism. În scopul asigurării utilizării optime a

capacităţilor de transport ale avioanelor, companiile de transporturi aeriene urmăresc să aibă

10 I. Cosmescu – Op. cit., pag. 87

Pagina 12 din 14

Page 13: Factori turism

rezolvată în prealabil şi problema ocupării unor staţiuni turistice importante, spre care să fie

dirijat transportul turiştilor.11 Un exemplu în acest sens îl constituie crearea propriilor reţele

hoteliere de către companiile de transporturi aeriene: compania naţională franceză AIR

FRANCE şi-a creat propria reţea hotelieră MERIDIEN localizată atât în Franţa cât şi în

străinătate. De asemenea, se remarcă dezvoltarea sistemelor globale de rezervare prin

computer, ceea ce uşurează accesul consumatorilor potenţiali la diferitele produse turistice

oferite pe piaţă.

Cererea populaţiei pentru turismul semiorganizat şi pe cont propriu a fost la rândul

său stimulată de progresul tehnic înregistrat în domeniul industriei automobilelor şi de

modernizarea echipării traseelor rutiere.

7. Gradul de accesibilitate la diferitele obiective turistice, precum şi distanţele la care

se situează acestea faţă de zonele de reşedinţă ale consumatorilor influenţează, de asemenea,

cererea turistică. Astfel, în ceea ce priveşte turismul internaţional, cea mai mare parte a

circulaţiei turistice este formată din fluxurile turiştilor provenind din ţările vecine sau situate

la o distanţă apropiată şi numai o parte relativ mică se realizează din ţările situate la distanţe

mai mari. Acest fapt se datorează faptului că turiştii preferă ca deplasarea până la destinaţia

turistică să se realizeze într-o perioadă de timp cât mai scurtă care să presupună cheltuieli de

transport cât mai mici.

8. Oferta turistică are un rol deosebit de important în manifestarea şi realizarea

efectivă a cererii, care poate fi considerată reală şi concretă numai în măsura în care are un

corespondent în ofertă. Dinamica ofertei turistice constituie premisa unei evoluţii

corespunzătoare a cererii în ceea ce priveşte volumul şi structura, iar diversificarea

sortimentală şi completarea destinaţiilor turistice vechi sau saturate cu altele noi duc la

lărgirea cererii, la nuanţarea gusturilor, la mărirea posibilităţilor de atragere a turistului

potenţial.

În raporturile dintre cererea şi oferta turistică, cea din urmă o poate influenţa pozitiv

dar şi negativ pe prima. Neconcordanţa cantitativă sau structurală a ofertei cu cererea are

drept consecinţă amânarea sau chiar anularea solicitării clientului, însoţită de deplasarea

cererii spre alte destinaţii turistice.

În componenţa ofertei turistice intră resursele turistice naturale (relief, climă, ape,

floră, faună, peisaj etc.), resurse antropice (monumente istorice, de artă şi arhitectură, muzee,

obiceiuri şi datini, folclor şi port popular etc.), precum şi "oferta creată" (dotări şi

11O.Snak - Managementul serviciilor în turism, Academia Română de Management, Bucureşti, 1994, pag. 63

Pagina 13 din 14

Page 14: Factori turism

echipamente sau baza tehnico-materială). Toate aceste elemente de atracţie a cererii turistice

determină volumul, structura şi direcţiile de orientare a circulaţiei turistice.

Pentru ca fenomenul turistic să se producă este necesar să existe arii de primire a

turiştilor, a căror putere de atracţie este determinată în primul rând de valoarea produsului

turistic pe care îl oferă, de potenţialul turistic a cărui ofertă să satisfacă cererea turistică.

Manifestarea cererii diferitelor categorii de turişti este influenţată de diversitatea şi

calitatea serviciilor turistice oferite, de nivelul tarifelor acestora şi de nivelul de pregătire a

forţei de muncă implicate în satisfacerea cererii turistice. Astfel, în practică s-a dovedit că

valoarea mai redusă a resurselor turistice poate fi compensată prin calitatea superioară a

prestaţiilor şi printr-un plus de dotare şi amenajare în vederea practicării turismului de odihnă

şi recreere sau agrement.

9. O altă categorie de determinanţi ai cererii turistice sunt factorii politici, precum

legislaţia şi acordurile bi şi multilaterale în domeniul turismului, facilităţile acordate de stat în

domeniul vizelor şi al altor documente de călătorie, reglementărilor vamale (taxe, cantitatea

de valută), diversitatea tipologică a aranjamentelor turistice (de exemplu, încurajarea

dezvoltării turismului social de către stat).

Turismul constituie un "barometru" al conjuncturii politice a lumii, al stabilităţii sau

instabilităţii politice şi economice. Violenţele politice interne sau externe, conflictele sociale

grave, revoluţiile sau loviturile de stat, conflictele armate sau numai posibilitatea declanşării

lor determină reducerea cererii turistice până la dispariţie. De exemplu, conflictele politico-

militare sau social-economice din Orientul Mijlociu, Irlanda de Nord, Golful Persic,

Iugoslavia etc. au avut drept consecinţă diminuarea fluxului turistic nu numai în zonele

implicate direct ci şi în ţările vecine confruntărilor armate. Criza din Libia în 1986 şi războiul

din Golf în 1991 au determinat scăderea drastică a circulaţiei turistice dinspre Statele Unite

chiar şi spre Europa, ceea ce a însemnat o pierdere de miliarde de dolari pentru operatorii

turistici.

10. Politica de promovare a diferitelor destinaţii şi produse turistice constituie un

important factor determinant al formării şi evoluţiei cererii turistice. Procesele complexe de

organizare şi promovare turistică au loc atât la nivel macro (aici intervenind statul interesat în

dezvoltarea acestui sector de activitate care constituie o sursă de valută), cât şi la nivel micro

(al operatorilor din turism). În acest sens, sunt făcute cunoscute consumatorilor potenţiali de

servicii turistice calităţile produselor turistice localizate în anumite ţări, zone sau staţiuni.

Pagina 14 din 14