F 1 Macroeconomie-ciurlau

51
1 MACROECONOMIE Prof. univ. dr. Gheorghe Popescu Lect. univ. dr. Cristian Florin Ciurlău 2.1. MACROECONOMIE ŞI GUVERNARE Economia, ca domeniu determinant al vieţii sociale, este studiată de ştiinţa economică, din unghiuri diferite. Partea teoriei economice care studiază activitatea economică, aşa cum se desfăşoară ea la nivelul producătorilor şi consumatorilor individuali, ale căror decizii sunt expresia comportamentelor pe diferite pieţe independente, este cunoscută sub denumirea de microeconomie. Procesele de alegere liberă pentru a produce sau a consuma bunuri, în funcţie de reacţiile comportamentelor individuale pe diferite pieţe, se pot individualiza în economia reală, prin decizii specifice agenţilor economici. În acest fel se creează posibilitatea de a se integra concluziile ştiinţifice, cu privire la studiul economiei în zona realului concret, în teoria microeconomici sau, mai simplu spus, microeconomie. La scara unei economii naţionale, fenomenele şi procesele reale individuale se integrează în cadrul unui circuit economic de ansamblu. Acesta reflectă interdependenţele reale din viaţa economică ce generează cerere agregată şi ofertă agregată, consum intermediar şi consum final, venit, consum, economii şi investiţii, nivelul general al preţurilor, excedente sau deficite bugetare, monetare, comerciale etc. Toate acestea reprezintă categorii ale ştiinţei economice pentru a delimita şi contura fluxurile macroeconomice. Asemenea fluxuri ierarhizate şi structurate într-o anumită logică permit exprimarea cantitativă şi descrierea modului de funcţionare a sistemului economic în ansamblu, cu intrările sale, cu transformările care se produc, cu ieşirile intermediare şi finale, cu interacţiunile lor în timp şi spaţiu. Ca urmare a acestor interdependenţe, întregul exprimat prin macroeconomia unei ţări este diferit de suma părţilor componente. Caracteristica esenţială a lumii contemporane o constituie accelerarea creşterii interdependenţelor dintre activităţile economice, atât în plan naţional, cât şi internaţional, lumea afacerilor omeneşti tinde către o economie globală unică. Problemele studiate de ştiinţa economică la nivelul macroeconomiei sunt multiple, dintre care mai importante sunt: - asigurarea condiţiilor pentru realizarea unei alocări eficiente a resurselor limitate şi corectarea eşecului pieţelor concurenţiale; - realizarea unei creşteri economice echilibrate, sănătoase, bazată pe compatibilitatea criteriilor de eficienţă economică cu criteriile social umane şi ecologice; - relaţia dintre exigenţele echilibrului economic general şi dezechilibrele parţiale care pot să apară la scara unei economii, sub forma inflaţiei şi şomajului etc.; - ciclicitatea economică în determinarea cauzelor care alternează fazele de expansiune cu fazele de recesiune, ca şi politicile anticiclice; - integrarea macroeconomiei în cadrul economiei globale, în diferitele organizaţii economice şi în pieţele internaţionale; - programarea şi prognoza liniilor dezvoltării economico-sociale, din perspectiva evoluţiei resurselor naturale şi a progresului tehnicoMacroeconomie. ştiinţific, a globalizării problemelor pe care le ridică sporirea interdependenţelor dintre economiile naţionale etc.; - politicile macroeconomice de corectare a eşecurilor pieţelor concurenţiale şi de depăşire a dezechilibrelor anormale în evoluţia vieţii economico-sociale; - analiza competitivă a eşecurilor pieţelor cu cele ale intervenţiei guvernamentale din perspectiva fundamentării optimului guvernării;

description

curs

Transcript of F 1 Macroeconomie-ciurlau

  • 1

    MACROECONOMIE

    Prof. univ. dr. Gheorghe Popescu

    Lect. univ. dr. Cristian Florin Ciurlu 2.1. MACROECONOMIE I GUVERNARE Economia, ca domeniu determinant al vieii sociale, este studiat de tiina economic,

    din unghiuri diferite. Partea teoriei economice care studiaz activitatea economic, aa cum se desfoar ea la nivelul productorilor i consumatorilor individuali, ale cror decizii sunt expresia comportamentelor pe diferite piee independente, este cunoscut sub denumirea de microeconomie.

    Procesele de alegere liber pentru a produce sau a consuma bunuri, n funcie de reaciile comportamentelor individuale pe diferite piee, se pot individualiza n economia real, prin decizii specifice agenilor economici. n acest fel se creeaz posibilitatea de a se integra concluziile tiinifice, cu privire la studiul economiei n zona realului concret, n teoria microeconomici sau, mai simplu spus, microeconomie.

    La scara unei economii naionale, fenomenele i procesele reale individuale se integreaz n cadrul unui circuit economic de ansamblu. Acesta reflect interdependenele reale din viaa economic ce genereaz cerere agregat i ofert agregat, consum intermediar i consum final, venit, consum, economii i investiii, nivelul general al preurilor, excedente sau deficite bugetare, monetare, comerciale etc. Toate acestea reprezint categorii ale tiinei economice pentru a delimita i contura fluxurile macroeconomice. Asemenea fluxuri ierarhizate i structurate ntr-o anumit logic permit exprimarea cantitativ i descrierea modului de funcionare a sistemului economic n ansamblu, cu intrrile sale, cu transformrile care se produc, cu ieirile intermediare i finale, cu interaciunile lor n timp i spaiu. Ca urmare a acestor interdependene, ntregul exprimat prin macroeconomia unei ri este diferit de suma prilor componente.

    Caracteristica esenial a lumii contemporane o constituie accelerarea creterii interdependenelor dintre activitile economice, att n plan naional, ct i internaional, lumea afacerilor omeneti tinde ctre o economie global unic.

    Problemele studiate de tiina economic la nivelul macroeconomiei sunt multiple, dintre care mai importante sunt:

    - asigurarea condiiilor pentru realizarea unei alocri eficiente a resurselor limitate i corectarea eecului pieelor concureniale;

    - realizarea unei creteri economice echilibrate, sntoase, bazat pe compatibilitatea criteriilor de eficien economic cu criteriile social umane i ecologice;

    - relaia dintre exigenele echilibrului economic general i dezechilibrele pariale care pot s apar la scara unei economii, sub forma inflaiei i omajului etc.;

    - ciclicitatea economic n determinarea cauzelor care alterneaz fazele de expansiune cu fazele de recesiune, ca i politicile anticiclice;

    - integrarea macroeconomiei n cadrul economiei globale, n diferitele organizaii economice i n pieele internaionale;

    - programarea i prognoza liniilor dezvoltrii economico-sociale, din perspectiva evoluiei resurselor naturale i a progresului tehnicoMacroeconomie. tiinific, a globalizrii problemelor pe care le ridic sporirea interdependenelor dintre economiile naionale etc.;

    - politicile macroeconomice de corectare a eecurilor pieelor concureniale i de depire a dezechilibrelor anormale n evoluia vieii economico-sociale;

    - analiza competitiv a eecurilor pieelor cu cele ale interveniei guvernamentale din perspectiva fundamentrii optimului guvernrii;

  • 2

    - determinarea principalelor agregate economice i studierea relaiilor dintre ele, pentru a evidenia regulariti i raporturi relativ stabile ntre ele, ca de exemplu, ntre venit i consum, venit i economii, venit i investiii etc.

    Delimitarea problemelor macroeconomice reprezint o modalitate util de analiz i interpretare a vieii economice, pornind de la individualitatea fenomenelor i proceselor economice i ajungnd la integrarea lor n logica ansamblului economiei naionale. Astfel, se pot evidenia legile (principiile) ce explic funcionalitatea normal a circuitului economiei naionale i, pe aceast baz, se pot interpreta cauzele dezechilibrelor nedorite, care pot s afecteze starea de normalitate a sistemului economic, evoluia sa fireasc.

    Analiza macroeconomiei permite desprinderea forelor principale care acioneaz i interacioneaz n interiorul economiei, a nivelurilor de eficacitate atinse, ca i a activitilor considerate dezirabile, a interdependenelor ce apar din caracterul deschis al economiilor naionale etc. Prin cercetarea vieii economice, din punctul de vedere al sistemului economic naional, tiina economic ofer guvernelor bazele tiinifice ale aciunii lor practice. Acestea trebuie s intervin acolo i, atunci cnd jocul liber al forelor pieei nu reuete s evite crizele, dezechilibrele macroeconomice nedorite sau alte eecuri ce pun n pericol viaa oamenilor, condiiile n care ei triesc i muncesc, ca i pentru a anticipa la timp schimbrile pe care le aduce viitorul.

    2.2. CEREREA I OFERTA N EXPRESII AGREGATE 2.2.1. Corelaia dintre cererea agregat i oferta agregat Economia comportamentelor agregate exprim viaa agenilor economici privit n cadrul

    instituional al macroeconomiei deschise. Prin cererea agregat (global), tiina economic nelege cererea total a gospodriilor

    (menajelor), firmelor, guvernului i strinilor (care import) de bunuri materiale i de servicii produse ntr-o economie, ntr-o perioad de timp i la un nivel mediu general al preurilor acestora.

    Aceast cerere global apare ca reprezentnd totalitatea cheltuielilor reale care se fac ntr-o economie pentru achiziionarea de bunuri economice ntr-o perioad determinat de timp i la un nivel mediu general al preurilor. n mrimea cererii agregate sunt cuprinse bunurile dorite i care pot fi cumprate de agenii economici agregai, ntr-o perioad determinat i la un nivel mediu general dat al preurilor.

    n cadrul cererii agregate, se includ urmtoarele elemente: a) cheltuieli pentru achiziionarea de bunuri fcute de ctre populaie (menaje) CM; b) cheltuieli efectuare de ctre firme, sub form de investiii pentru formarea brut a capitalului tehnic FBK; c) cheltuieli guvernamentale pentru achiziionarea de bunuri investiionale, pe seama

    veniturilor bugetare CG; d) cheltuielile agenilor economici strini pentru a importa dintr-o anumit ar, respectiv

    pentru a plti exporturile acelei ri exportul net EN (diferena dintre valoarea bunurilor exportate i importate).

    Pe baza acestor elemente, cererea agregat (CA) se poate calcula:

    CA = CM + FBK + CG + EN innd cont de elementele menionate, cererea agregat se poate exprima fie cu ajutorul

    produsului naional brut sau net, n termeni reali (PNB sau PNN), fie cu ajutorul venitului naional, n termeni reali (VN).

  • 3

    Analiza cererii agregate se face n funcie de nivelul general al preurilor, care este o medie ponderat a preurilor tuturor bunurilor materiale i serviciilor finale produse n economie.

    Dac nivelul general al preurilor crete (ceilali factori nu se modific), valoarea real a banilor scade, se reduce deci puterea lor de cumprare i a altor active financiare, fapt pentru care vom putea cumpra mai puine bunuri i servicii, cu un venit nominal dat. Aceasta nseamn c sporirea nivelului general mediu al preurilor ar nsemna reducerea cererii agregate, n termeni reali.

    Totodat, creterea nivelului general mediu al preurilor din ar va face ca bunurile i serviciile produse pe plan intern s fie mai scumpe fa de cele strine.

    Ca urmare, consumatorii interni vor fi tentai s cumpere mai puine bunuri economice produse n ar, ele fiind relativ mai scumpe fa de cele strine. n aceste condiii, importurile vor crete, productorii interni vor vinde mai puin din bunurile lor n interior, exporturile reducndu-se. Iat deci c o sporire a nivelului general mediu al preurilor pe piaa intern va reduce, din acest punct de vedere, cererea agregat pentru bunurile interne. Cu ct dependena de comerul internaional, a unei ri este mai mare, cu att sporirea nivelului general al preurilor pe piaa intern va avea ca efect grav scderea cererii agregate pentru produsele interne.

    n concluzie, prin creterea nivelului general mediu al preurilor i scderea puterii de cumprare a banilor, prin sporirea importurilor i scderea exporturilor, cererea agregat pentru bunurile materiale i serviciile produse pe plan intern scade.

    Creterea nivelului general mediu al preurilor afecteaz i volumul investiiilor. Astfel, dac presupunem c investiiile se fac din mprumuturi, creterea nivelului general mediu al preurilor va mri rata dobnzii, scumpindu-se creditul, cu efecte asupra descurajrii investiiilor.

    Sporirea nivelului general mediu al preurilor are ca rezultat i reducerea cheltuielilor reale ale guvernului, ceea ce nseamn i scderea acestei componente a cererii agregate din economie.

    n timp ce creterea nivelului general mediu al preurilor are ca rezultat contracia cererii globale, prin reducerea tuturor componentelor acesteia, reducerea nivelului general mediu al preurilor va genera o extindere a cererii agregate.

    Dac ns considerm dat nivelul general mediu al preurilor, atunci cererea agregat crete sau scade n raport de modificarea aciunilor unor factori numii condiiile cererii agregate. n cadrul acestora, cele mai importante sunt:

    a) anticiprile consumatorilor i investitorilor cu privire la evoluia vieii economice n ansamblul ei, care pot fi optimiste sau pesimiste. n primul caz, populaia va cumpra o cantitate mare de bunuri, mai ales de folosin ndelungat, ntreprinztorii vor spori investiiile, deoarece se micoreaz gradul de incertitudine n obinerea unor profituri mai mari etc., ceea ce va nsemna o cerere agregat din ce n ce mai mare. n al doilea caz, creterea incertitudinilor consumatorilor finali cu privire la viitor va determina reducerea cererii agregate, adic a cheltuielilor pentru investiii, pentru bunurile de capital tehnic etc.;

    b) natura politicilor guvernamentale care, dac susin creterea cheltuielilor pentru investiii, reducerea fiscalitii sau sporirea masei monetare, au ca efect mrirea cererii agregate sau, dac stimuleaz creterea ratei dobnzii, a fiscalitii etc., au ca efect reducerea cererii agregate;

    c) starea general a economiei mondiale care, dac se afl n perioada de boom economic (mai ales economiile cu care avem relaii economice), atunci vor crete importurile lor, adic se vor mri exporturile noastre, crescnd cererea agregat i dac se afl ntr-o perioad de criz, atunci partenerii notri de afaceri vor cumpra mai puin, exporturile noastre se vor reduce, scznd cererea agregat.

  • 4

    Prin oferta agregat (global), tiina economic nelege oferta de pia a tuturor bunurilor materiale i serviciilor produse, ntr-o perioad determinat de timp, de ctre o economie naional la un nivel general mediu dat al preurilor.

    Exprimnd producia total real de bunuri mrfare dintr-o perioad determinat de timp, oferta agregat este egal cu produsul naional brut n termeni reali. n mrime fizic, cantitatea total de bunuri materiale i servicii pe care firmele doresc s le produc depinde de nivelul general mediu al preurilor i salariilor din economie. Analiza evoluiei ofertei agregate se face n funcie de modificarea nivelului general mediu al preurilor, n condiiile cnd ceilali factori sunt considerai dai i la un nivel general mediu al preurilor dat, n raport de influena care condiioneaz producerea bunurilor i serviciilor.

    Considernd dat mrimea eficienei factorilor de producie, modificarea nivelului general mediu al preurilor se reflect n oferta agregat, prin intermediul costurilor cu factorii de producie achiziionai. Aceast reflectare se face n mod diferit, n funcie de gradul de utilizare a capacitilor de producie, care determin un anumit raport ntre cererea i oferta de factori de producie, i implicit, un anumit nivel al preurilor acestora.

    Oferta i cererea agregate

    innd cont c oferta agregat se exprim prin intermediul produsului intern brut real,

    ceea ce nseamn folosirea preurilor comparabile (a preurilor constante, ale unei perioade de referine), pentru a putea sesiza modificrile intervenite n volumul i structura produciei fizice totale este necesar ca din valoarea PIB n preuri curente s se elimine influena modificrilor preurilor.

    Acest lucru se realizeaz fie prin raportarea PIB n preuri curente la indicele general mediu de preuri (numit i deflatorul PIB), fie prin raportarea fiecrui element al PIB n preuri curente la indici de preuri corespunztori sferei de cuprindere a fiecrei componente (pe ramuri, pe elemente de producie i consum intermediar sau pe elemente de utilizare final a PIB).

    n raport cu gradul de utilizare a capacitilor de producie, oferta agregat este influenat i de modul cum se modific cererea agregat. Astfel, la firmele cu grad redus de utilizare a potenialului de producie, o sporire a cererii agregate antreneaz o cretere mai mare a ofertei de pia a acestora, fa de firmele unde gradul de utilizare a capacitilor de producie este mai ridicat. n condiiile reducerii cererii agregate, firmele cu grad mai redus de

  • 5

    utilizare a capacitilor de producie i vor diminua oferta de pia ntr-o proporie mai mic dect firmele cu un grad mai ridicat de utilizare a potenialului de producie. Iat deci c volumul i structura ofertei agregate sunt influenate prin oferta de pia a firmelor n mod diferit, n funcie de raportul care se creeaz ntre modificarea cererii agregate i gradul de utilizare a capacitilor de producie.

    Influena modificrii preurilor factorilor de producie asupra costului ofertei agregate trebuie analizat pe termen scurt i pe termen lung. Pe termen scurt, n condiiile existenei unor contracte ntre cumprtorii i vnztorii de factori de producie, chiar dac preurile acestora pe piaa liber cresc, costurile medii ale firmelor rmn relativ constante, ceea ce nseamn c sporirea ofertei agregate se poate realiza n condiiile unui cost mediu relativ neschimbat al acestora. Aceasta nseamn c, pe termen scurt, o cretere a nivelului general al preurilor factorilor de producie s nu se reflecte imediat n costurile produciei totale, sporirea ofertei agregate fiind nsoit de creterea profitului marginal al firmelor.

    Pe termen lung, costul mediu al ofertei agregate poate s integreze influena creterii nivelului general al preurilor sub cel puin dou modaliti: o sporire a costului mediu ntr-o proporie mai mic dect nivelul general al preurilor, cu obinerea unui profit marginal n cretere pe msur ce oferta agregat crete; o cretere a costului mediu direct proporional cu nivelul general al preurilor, cnd sporirea preurilor nu mai determin creterea ofertei agregate, deoarece profitul marginal devine zero.

    Considernd dat nivelul general mediu al preurilor, modificarea ofertei agregate se afl sub influena unor factori, numite condiiile ofertei.

    n cadrul acestor condiii, se detaeaz, ca importan, urmtoarele: a) productivitatea factorilor de producie care, prin sporire, va antrena o reducere a

    costului mediu, creterea produciei i deci a ofertei agregate, iar, prin reducere va spori costul mediu, diminund producia la unitatea de factor consumator i, n consecin, i oferta agregat;

    b) volumul factorilor de producie poate spori oferta agregat atunci cnd oferta lor crete i poate reduce oferta agregat, atunci cnd oferta lor pe pia se micoreaz;

    c) preul factorilor de producie poate spori oferta agregat cnd munca, materiile prime, energia, combustibilul etc., sunt mai ieftine fa de perioada anterioar, sau poate micora oferta agregat, atunci cnd costurile cu aprovizionarea cresc.

    2.2.2. Indicatori agregai n sistemul contabilitii naionale n vederea analizelor macroeconomice este nevoie s se cunoasc nivelul i evoluia

    principalilor indicatori sintetici (agregai) ce reflect activitatea economic desfurat de agenii economici la nivelul economiei naionale.

    Aa dup cum am prezentat, pe baza sistemului conturilor macroeconomice se pot calcula indicatori globali, sintetici cu privire la: volumul i structura produciei de bunuri economice, venituri create n activitile de producie desfurate de agenii economici pe ansamblu i pe subiecte economice, repartiia veniturilor ntre participanii la activiti economice i redistribuirea acestora prin mijloace financiare specifice; folosirea veniturilor pentru consum i economii (acumulare).

    Principalii indicatori macroeconomici sunt: produs intern, produs naional, venit naional, venit disponibil, venit personal al populaiei.

    Indicatorul macroeconomic de rezultate, produsul intern, exprim producia final de bunuri economice, innd seama de criteriul intern, n expresie brut i net.

    Produsul intern brut (PIB), principalul agregat macroeconomic, exprim valoarea adugat brut a produciei finale produs n decursul perioadei de calcul de agenii economici care i desfoar activitatea n interiorul rii.

    Dup metoda de producie (sau metoda valorii adugate), produsul intern brut se calculeaz prin nsumarea valorii adugate brute (V.A.B.) create de factorii de producie n

  • 6

    toate unitile din interiorul rii, productoare de bunuri materiale i servicii i agregarea valorii pe sectoare, ramuri i pe ansamblul economiei naionale.

    PIB = VABi unde i reprezint sectoarele sau ramurile economiei naionale. Prin scderea din valoarea brut (PBi) a bunurilor produse de un sector sau ramur ale

    economiei a consumului intermediar (CIi), valoarea bunurilor materiale i a serviciilor produse n perioada de calcul i folosite pentru a produce noi bunuri economice se obine valoarea adugat brut a sectorului sau ramurii economiei naionale (VABi):

    VABi = PBi - CIi de unde produsul intern brut, exprimat n preurile factorilor, se

    calculeaz cu relaia: PIBi pf = PBi - CIi Dac la PIB, exprimat n preurile factorilor, adugm impozitele indirecte nete (IIN),

    obinem produsul intern brut n preurile pieei (PIBpp):

    PIBpp = PIBpf + IIN Produsul intern net n preurile factorilor (PINpf), exprim valoarea adugat net

    (VAN) a agenilor economici, sectoarelor sau ramurilor economiei naionale i se calculeaz scznd din valoarea adugat brut consumul de capital fix sau amortizarea (A):

    PINpf = VABpf A= VANpf = PIBpf - A

    Trecerea de la PIN n preurile factorilor, la PIN n preurile pieei se realizeaz adugnd

    la valoarea adugat net, n preurile factorilor (VANpf), impozitele indirecte nete (IIN):

    PINpp = VANpf + IIN Pe baza indicatorilor PIB i PIN se pot obine informaii cu privire la contribuia

    ramurilor, la obinerea acestor indicatori macroeconomici i la satisfacerea cerinelor sociale, de import i pentru export.

    n esen, P.I.B. dup metoda de producie, n preuri de pia cuprinde: PIBpp = VAB + IP + TV - SP, unde VAB = valoare adugat brut IP = impozitele pe produse TV = taxele vamale (drepturi asupra impozitelor) SP = subveniile pe produse Dup metoda utilizrii finale (sau metoda cheltuielilor), produsul intern brut, n preurile

    pieei se calculeaz prin nsumarea urmtoarelor elemente: consumul privat (CPV), consumul public (CP), investiiile brute (sau formarea brut a capitalului) Ib, exportul net, diferena dintre valoarea bunurilor exportate i importate (EN):

    PIBpp= CPV + CP + Ib + EN sau PIBpp = CF + FBCF + VS + EN unde: CF = consum final efectiv FBCF = formarea brut de capital fix VS = variaia stocurilor Un asemenea indicator macroeconomic, dup aceast metod, nsumeaz elementele ce

    in de utilizarea final a bunurilor economice, mai puin valoarea bunurilor importate.

  • 7

    Dup metoda repartiiei (sau a nsumrii veniturilor), produsul intern brut n preurile factorilor se obin ca sum a veniturilor factorilor de producie (VF) la care se adaug amortizarea capitalului fix (A).

    PIBpf = VF + A, iar produsul intern net, n preurile factorilor (PINpf), se calculeaz ca o sum a veniturilor factorilor de producie:

    PINpf = PIBpf A sau PINpf = VF n esen, calculul PIB dup metoda veniturilor se poate exprima astfel: PIB = R + EBE + AIP ASP + IP + TV - SP unde: R = remunerarea salariailor EBE = excedentul brut de exploatare AIP = alte impozite pe producie ASP = alte subvenii pe producie IP = impozite pe produse TV = taxe vamale SP = subvenii pe produse Prin folosirea metodei nsumrii veniturilor factorilor de producie la calculul PIN se

    creeaz condiiile de trecere de la calculul macroeconomic, n viziune intern, la calculul macroeconomic, dup criteriul naional, pentru determinarea venitului naional (VN) i a venitului disponibil (VD).

    Produsul naional este un indicator macroeconomic agregat ce exprim rezultatele activitii de producie din punct de vedere al criteriului naional, sub forma valorii produciei finale de bunuri economice. El se calculeaz ca produs naional brut (PNB) i produs naional net (PNN), exprimat n preurile factorilor i n preurile pieei.

    Produsul naional brut PNB, se calculeaz adugnd la mrimea produsului intern brut veniturile factorilor de producie obinute de agenii economici naionali din activitatea de producie desfurat n alte ri i scznd veniturile factorilor de producie realizate de agenii economici strini din ar, ceea ce nseamn c la PIB se adaug soldul veniturilor factorilor de producie n raport cu strintatea (SVFSVAB), la valoarea adugat brut:

    PNB = PIB + SVFSVAB Produsul naional net (PNN), este egal cu produsul intern net la care se adaug soldul

    veniturilor factorilor de producie n raport cu strintatea, ca valoare adugat net (SVFSVAN):

    PNN = PIN + SVFSVAN n preurile pieei, PNB i PNN includ i impozitele indirecte nete, ce nu sunt incluse n

    preurile factorilor. PNN, n preurile factorilor, exprim venitul naional al societii (VN): PNNpf = VN Analiza evoluiei unei economii cu ajutorul indicatorilor macroeconomici de rezultate

    presupune exprimarea acestora n preuri comparabile.

  • 8

    Prin raportarea PIB sau a PNB, n preuri curente, la un indice ce reflect modificarea preurilor bunurilor care fac parte din metodologia de calcul a acestor indicatori, se obine mrimea lor n preuri comparabile. Dac raportm, spre exemplu, produsul intern brut n preuri curente PIBp.crt., la produsul intern brut n preuri comparabile (PIBp.com.) obinem deflatorul produsului intern brut. Se numete deflator deoarece poate fi utilizat pentru ajustarea deflaie (sau inflaie) a calculaiilor indicatorilor macroeconomici n preuri curente, cu scopul de a ajunge la msurarea modificrilor reale ale produciei. Deflatorul se prezint ca un indice general al preurilor. Spre deosebire de indicele preurilor de consum (IPC), deflatorul PIB sau PNB este mai cuprinztor.

    Dac presupunem c PIB n preuri curente al unui an este de 20.000 mld. u.m., iar

    deflatorul PIB n perioada curent fa de o perioad de baz este de 500%, atunci:

    ...000.45

    ...000.201. mumld

    mumldPIB comp

    Dac presupunem c n perioada considerat de baz, PIB era de 10.000 mld. u.m., atunci

    indicele de cretere a produsului intern brut n preuri comparabile este de:

    %404,0000.10000.4

    0.

    1.0/1..

    crtp

    compcomp PIB

    PIBPIB

    Aceasta nseamn c produsul intern brut real, n preuri comparabile (constante) a sczut

    cu 60% sau la 40% n perioada curent fa de perioada de baz. Aceasta este dinamica real a PIB.

    Prin raportarea PIB nominal, n preuri curente (20.000 mld. u.m.) la PIB n preurile curente ale perioadei de baz (10.000 mld. u.m.) obinem dinamica nominal a PIB. n cazul nostru:

    %200000.10000.20

    0.

    1.0/1 mld

    mldPIBPIB

    PIBcrtp

    crtpnp

    Indicele PIB, n expresie real se mai poate calcula i pe baza relaiei:

    %404,052

    )(0/1

    DeflatorDIPIB

    PIBNOMpCOM

    p

    Aceasta nseamn c indicele de cretere a PIB n preurile curente ale fiecrei perioade

    include att influena modificrii produciei fizice, ct i influena modificrii preurilor. n exemplul nostru,mrimea real a PIB n perioada curent, care s elimine influena

    preurilor, este egal cu 4.000 mld. u.m. Identiti economie fundamentale La nivelul economiei naionale exist cteva identiti importante. Pentru simplificare se

    admit urmtoarele convenionalisme: a. nu se face distincia ntre PNB i venitul naional, adic nu se ine seama de preurile

    n care se exprim PNB; b. nu se ia n consideraie deprecierea, respectiv amortizarea capitalului fix, adic nu se

    face distincia ntre PNB i produsul naional net (PNN);

  • 9

    c. nu se difereniaz investiiile brute de cele nete, astfel c se opereaz cu cheltuieli pentru investiii;

    d. se ignor taxele i impozitele ncasate la buget, precum i plile de transfer de la buget. Alturi de venit naional i de PNB se mai folosesc termenii de venituri i producie.

    Se ia n consideraie, n primul rnd, o economie simpl, adic fr sector de stat sau guvernamental i comer exterior.

    Prima identitate cheie este cea dintre producia obinut i producia vndut. Se noteaz producia cu Y, consumul cu C i investiiile cu I i se scrie:

    ICY , n sensul c producia vndut este identic egal cu suma componentelor cererii, respectiv a consumului i investiiilor.

    n al doilea rnd, se stabilete o relaie ntre venit, consum i PNB. Se ia n consideraie sectorul privat n ansamblul su, care ncaseaz valoarea tuturor bunurilor i serviciilor finale produse. Acest sector primete ca venituri disponibile ntreaga sum Y pe care o folosete pentru consum i economisire .: ECYE

    Pornind de la cele dou identiti se poate scrie: ECYIC i ,ECYI care este o relaie ntre economii i investiii, n sensul c investiiile sunt identic egale cu economiile.

    Identitile devin mai complexe cnd se ia n consideraie i sectorul guvernamental i comerul exterior. Intervin, aadar, elemente noi: achiziiile guvernamentale de bunuri i servicii (G), impozitele i taxele ncasate de guvern (TA), transferurile ctre sectorul privat (TR) i exporturile nete, adic exporturi minus importuri (NX). Revenind a identitatea dintre producia obinut i cea vndut i innd seama i de celelalte componente ale cererii identitatea devine:

    .NXGICY n continuarea se are n vedere c o parte a venitului este destinat pentru plata impozitelor i taxelor i c sectorul privat primete, pe lng venitul naional, i transferuri nete.

    Venitul disponibil (VD) al sectorului privat este identic egal cu venitul naional plus transferuri nete minus impozitele i taxele, adic: .TATRYVD

    Venitul disponibil este destinat consumului i economisirii: .ECVD Se poate scrie acum c: TATRYVDEC sau ETATRYEYDC i

    .CTATRYCVDE n sfrit se obine: NXTATRGIE . n aceast ultim identitate, primul set de termeni din partea dreapt reprezint deficitul

    bugetar; diferena dintre cheltuielile guvernamentale pentru bunuri i servicii i plile de transfer, pe de o parte, i impozitele i taxele ncasate de guvern, pe de alt parte, reprezint excedentul cheltuielilor bugetare asupra veniturilor, adic deficitul bugetar. Identitatea precizeaz, deci, c diferena dintre economii i investiii este identic egal cu suma dintre deficitul bugetar i excedentul comercial.

    2.3. CONSUMUL I ECONOMIILE 2.3.1. Formele venitului macroeconomico-social Venitul naional este, dup opinia cunoscutului economist englez Alfred Marshall,

    produsul total net al agenilor economici i singura surs de plat a acestora pentru serviciile factorilor folosii.

    Ca producie naional net, venitul naional va acoperi cererea agregat din economie. Astfel, menajele vor achiziiona pentru consum, bunuri i servicii, cum sunt alimente, televizoare, haine etc.; firmele, vor cheltui sub form de investiii, achiziionnd bunuri de capital tehnic pentru producerea bunurilor i serviciilor cerute pe pia; guvernul va achiziiona bunuri i servicii pentru consumul curent i pentru investiii publice; strintatea va achiziiona, prin exporturi i importuri, bunuri i servicii, ca exporturi nete.

  • 10

    n cadrul economiei, ntreprinztorii sunt cei care produc bunurile materiale i serviciile necesare oamenilor. Pentru ca aceast producie s se transforme n venit n favoarea agenilor macrosociali, este necesar s fie nlocuite toate acele elemente de capital tehnic fix care s-au depreciat n procesul obinerii folosirii lor: mainile care s-au uzat, cldirile care s-au deteriorat, mijloacele de transport care nu mai sunt corespunztoare etc.

    Rezult c venitul naional real, creat pentru folosina curent, este numai o parte din produsul total obinut de ageni economici, ceea ce rmne dup ce nlocuim capitalul tehnic fix depreciat i consumat cu producerea acestuia.

    Cei care au creat produsul total net ntr-o economie posesorii factorilor de producie, n componenta lor uman - vor beneficia de venitul cu care s-i cumpere o parte din acesta, pentru a-1 consuma ca hran, sntate, educaie, mbrcminte, cas de locuit, de vacan, servicii personale etc. Astfel, posesorul forei de munc ocupate va cumpra bunuri de consum, cu o parte din venitul su - salariul, proprietarul de teren va cumpra din aceeai producie total net cele necesare vieii, folosind o parte din venitul su, numit rent, ntreprinztorul i va cheltui i el o parte din venitul su, sub form de dobnd i profit, pentru a-i cumpra bunurile de care are nevoie etc. n tranziia sa prin via, obinerea i cheltuirea venitului de ctre fiecare participant la producia social reprezint drepturi fundamentale ale acestuia.

    ntruct resursele de care dispunem sunt limitate, trebuie s planificm ct mai bine folosirea acestora, sporirea venitului naional deoarece el este singura surs de plat pentru serviciile efectuate de purttorii factorilor de producie, care asigur bunstarea fiecruia.

    Cu ct venitul naional real, produsul naional net al unui popor este mai mare, cu att exist posibilitatea ca fiecare om s obin mai mult din aceast avuie creat pentru el, n raport de contribuia adus i de politica social.

    ntruct atingerea unor standarde de sntate, educaie i confort sunt eseniale pentru ca societatea s evolueze normal, fr tulburri, este necesar ca guvernele s se preocupe de stimularea i mrirea venitului naional real necesar unei viei mai bune n lupta cu incertitudinile evoluiei, cu raritatea resurselor, cu nedreptile sociale i cu neajunsurile vrstei.

    Venitul naional creat este supus, prin mecanismele din cadrul pieelor economice i politice la procese de distribuire i redistribuire de sens sau de contrasens.

    Mrimea veniturilor care se creeaz la nivelul unei economii naionale sau produsul intern net, n preurile factorilor (PINpf) se obine scznd amortizarea (A) i impozitele indirecte (II) din suma produsului intern brut, la preurile pieei (PIBpp) i a subveniilor (Sv):

    PINpf = (PIBpp + Sv) (A + II)

    Acest lucru se realizeaz cu ajutorul contului de creare a veniturilor ce evideniaz,

    pentru fiecare sector economic i pentru ntreaga economie, formarea veniturilor din activitatea economic i din patrimoniu, sub forma valorii adugate nete, la preurile factorilor (VANpf), sau a produsului intern net, n preurilor factorilor(PINpf).

    PINpf = VANpf

    Aceasta este metoda de producie sau metoda valorii adugate. Produsul intern net evideniaz valoarea adugat net, n preurile factorilor (cnd nu

    cuprinde impozitele indirecte nete (IIN)) i n preurile pieei (cnd cuprinde i impozitele indirecte nete):

    PINpp = VANpf + IIN

  • 11

    innd seama c orice ar are legturi de producie cu strintatea, dac la suma

    veniturilor factorilor de producie din interiorul rii (PINpf) adugm veniturile factorilor de producie naionali, ncasate din strintate pentru activitatea desfurat (VFIS) i scdem veniturile factorilor de producie pltite strintii, ca urmare a activitii depuse n interiorul rii de ageni economici ce aparin altor ri (VFPS), obinem venitul naional (VN) sau produsul naional net, exprimat n preurile factorilor (PNNpf).

    VN (PNNpf) = PINpf + (VFIS VFPS) sau dac notm VFIS VFPS = soldul

    veniturilor factorilor de producie n raport cu strintatea cu (SVFS), atunci: VN (PNNpf) = PINpf SVFS.

    Acest calcul se realizeaz cu ajutorul contului naional de repartiie a veniturilor, care evideniaz repartiia primar a acestora, fcndu-se trecerea de la calcul dup concepia intern la calculul dup concepia naional.

    Calculul venitului naional prin nsumarea veniturilor realizate de posesorii factorilor de producie participani la activitatea de producie se numete metoda repartiiei sau a nsumrii veniturilor.

    Potrivit acestei metode, venitul naional va cuprinde: salarii + rente + + dobnda net1 + profiturile. Toate aceste venituri obinute de participanii naionali la crearea produciei sunt supuse impozitelor directe.

    Dac avem n vedere c orice ar efectueaz o serie de pli ctre alte ri, ce nu sunt legate de activitatea de producie, ca, de exemplu, cotizaii la organisme internaionale la care este afiliat i, totodat, poate s ncaseze pli de la alte ri, atunci, prin corectarea venitului naional creat, cu soldul ncasrilor i plilor n raport cu strintatea, numit i soldul transferurilor curente n raport cu strintatea (STCS), se obine venitul naional disponibil (VND):

    VND = VN STCS

    n funcie de natura soldului transferurilor curente cu strintatea, venitul naional

    disponibil poate fi mai mare, egal sau mai mic dect venitul naional.

    VND VN VND VN

    Acest calcul se realizeaz cu ajutorul contului naional de redistribuire a veniturilor, al crui sold este tocmai venitul naional disponibil.

    Venitul naional disponibil se folosete la calculele i analizele privind veniturile populaiei, consumul menajelor, economisirii i suportului investirii. Dac din venitul naional disponibil scdem elementele care nu revin populaiei (contribuia pentru asigurri sociale, profitul nedistribuit, impozitul pe profit) i adugm veniturile populaiei care provin din transferuri (pensii, ajutoare, burse, alocaii etc.), obinem indicatorul venitului personal al populaiei (al menajelor) VPM. Prin eliminarea din veniturile personale ale populaiei a impozitelor i taxelor pltite de populaie, se obine venitul disponibil al menajelor (VDM), indicator ce exprim posibilitile populaiei pentru consum i economisire.

    Dup nfptuirea proceselor de repartiie primar i redistribuire a veniturilor urmeaz utilizarea veniturilor nete disponibile n interiorul rii, de ctre membrii societii pentru consumul privat i de ctre organizaiile publice, pentru consumul public.

    n concluzie, putem aprecia c venitul naional exprim veniturile factorilor de producie pentru serviciile aduse n economie, adic veniturile provenite din munca angajailor, cele provenite din activitatea de ntreprinztor, cele din patrimoniu, din administrarea public a

    1 Diferena dintre dobnda ncasat i dobnda pltit.

  • 12

    afacerilor, ceea ce reprezint suma valorii adugate nete create de posesorii factorilor de producie naionali n interiorul rii i n alte ri.

    Economiile devin posibile numai dup ce se atinge un anumit nivel al venitului

    disponibil, dincolo de acest prag consumul devine inferior venitului, permind economisirea. Att consumul, ct i economiile sunt funcii cresctoare fa de venit. Pantele celor

    dou funcii sunt date de nclinaia marginal spre consum i nclinaia marginal spre economii.

    nclinaia medie spre consum sau rata medie a consumului c

    VDCc

    nclinaia medie spre economii sau rata medie a economiilor e

    VDEe

    nclinaia marginal spre consum rata marginal a consumului 'c

    VDCc

    '

    nclinaia marginal spre economii sau rata marginal a economiilor 'e

    VDEe

    '

    11

    ''

    ecec

    Venitul disponibil (VD) se obine adugnd la venitul naional (VN) transferurile de la

    bugetul de stat, fr echivalent (TRB), i scznd impozitele pe venituri (Tv). TvTRBVNVD

    Venitul disponibil (VD) este destinat consumului (C) i economiilor (E). ECVD

    Partea din venitul disponibil care nu se consum o reprezint economiile. CVDE

    Multiplicatorul investiiilor

    ''1;

    11;

    eK

    cK

    IVDK

    Acceleratorul (a)

    VIa

    Rata rentabilitii investiiei (Rr)

    ,100CiaPaRr

    unde: Pa profitul actualizat; Cia costurile actualizate de investiii. Investiia brut (Ib)

  • 13

    sIFBCFIb , unde: FBCF = formarea brut a capitalului fix; Is = investiiile de stocuri. Investiia i factorul q a lui Tobin Factorul q exprim raportul dintre valoarea firmei de pe piaa de aciuni V (valoarea de

    pia a capitalului instalat) i valoarea de nlocuire a stocului de capital al firmei CI (costul de nlocuire a capitalului instalat).

    .CIVq Dac 1q investiia se realizeaz; dac 1q investiia nu se justific.

    n viziunea keynesist, factorii care influeneaz cheltuielile pentru consum sunt

    att de natur obiectiv, ct i subiectiv. Factorii care influeneaz consumul sunt acele elemente ale vieii biologice, economice i social-umane, cu caracter obiectiv i subiectiv, care determin creterea sau descreterea cheltuielilor pentru consum la un moment dat sau pe o anumit perioad de timp i ntr-un anumit spaiu geo-socio-economic.

    Factorii obiectivi sunt rezultatul condiiilor pe care le genereaz viaa economic i, n principal, se refer la:

    - Nivelul i dinamica salariului, ale veniturilor, n general consumul personal depinde de mrimea veniturilor nominale i, n mod deosebit, de mrimea venitului net personal;

    - Modificarea ateptrilor, n ceea ce privete raportul dintre cheltuielile de consum prezent i viitor, determinat de schimbrile n puterea de cumprare a banilor sau de apariia unor riscuri. Astfel, n condiiile scderii neateptate a puterii de cumprare a banilor, dei cheltuielile pentru consumul prezent cresc, consumul real se reduce. De asemenea, n condiiile creterii neateptate a puterii de cumprare a banilor, ca urmare a reducerii preurilor de consum, consumul real prezent crete, deoarece se poate cumpra o cantitate mai mare de bunuri cu aceeai cheltuial bneasc sau chiar mai mic. Riscurile se refer la incertitudinea duratei de via - care influeneaz asupra posibilitilor de a beneficia de bunurile viitoare, incertitudini externe, privind viitorul, plata unor impozite exagerat de mari, cu caracter confisctor etc.

    - Modificarea politicii fiscale care, atunci cnd este utilizat ca instrument pentru o repartiie mai echilibrat a veniturilor, accentueaz nclinaia spre consum, iar cnd este folosit pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor, diminueaz nclinaia spre consum;

    - Modificrile neprevzute ale preurilor diferitelor elemente de capital tehnic, fix sau circulant, pe termen scurt, pot s influeneze reducerea nclinaiei spre consum, cnd preurile sunt mai mari dect cele anticipate;

    - Creditul de consum influeneaz cheltuielile pentru consum prin intermediul ratei dobnzii. ntre consum i rata dobnzii, pentru creditul destinat cumprrii de bunuri de consum, exist o relaie negativ. Pe de alt parte, o rat sczut a dobnzii pentru consum va determina un nivel ridicat al creditelor prezente de consum, cu consecine asupra reducerii consumului viitor.

    - Anticiprile consumatorilor cu privire la evoluia raporturilor dintre veniturile prezente i cele viitoare, dintre preurile curente i cele viitoare, dintre oferta actual de bunuri de consum i cea viitoare. Astfel, dac se anticipeaz c n viitor veniturile vor crete,

    Investiie

    CI

    V q=1

  • 14

    consumul prezent va crete, spnd nclinaia spre economii, iar dac se anticipeaz c veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micora, crescnd nclinaia spre economii.

    Dac se anticipeaz c, n viitor, preurile de consum vor crete, consumul prezent va spori, iar dac se anticipeaz c preurile se vor reduce, consumul prezent se va manifesta normal. La fel se ntmpl i cu anticiprile privind cantitatea de bunuri de consum de pe o pia; dac aceasta se anticipeaz c o s scad, crete consumul prezent i invers.

    Pe o perioad scurt, creterea consumului la sporirea veniturilor viitoare este mai redus n raport cu o perioad ndelungat de timp, dup cum, la persoanele n vrst, consumul va spori mai ncet fa de cele tinere, ca urmare a anticiprii creterii veniturilor.

    Factorii subiectivi sunt rezultatul nclinaiei psihologice, obiceiurilor, credinelor religioase i tradiiilor oamenilor i se refer la:

    dorina oamenilor de a crea o rezerv bneasc pentru situaii neprevzute determin diminuarea cheltuielilor pentru consumul curent n favoarea unui consum viitor;

    constituirea de rezerve bneti pentru asigurarea btrneii sau protejarea anumitor persoane;

    dorina de a obine dobnzi sau alte avantaje prin participarea la unele aciuni pe baza crora urmeaz s se realizeze n viitor proiecte de afaceri;

    instinctul oamenilor de ridicare a standardului de via, prin majorarea treptat a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve bneti formate n timp;

    senzaia de independen i de libertate de micare a indivizilor pe seama existenei unei sume bneti mari economisite;

    dorina de a lsa avere motenitorilor; manifestarea, la unele persoane, a zgrceniei, concretizat n diminuarea cheltuielilor

    pentru consum. Sintetic, aceste mobiluri multifactoriale care acioneaz n sensul micorrii cheltuielilor

    de consum privesc prudena, prevederea, dorina de propire, independena, spiritul de afaceri, mndria i avariia.

    Mobilurile subiective care incit indivizii i puterea public central i local s nu consume o parte din venit genereaz economiile pozitive. n acelai timp, apar i economiile negative, sub forma economiilor pentru asigurarea btrneii, ajutoarelor de omaj, finanate prin mprumuturi etc.

    n ansamblul factorilor obiectivi i subiectivi care influeneaz nclinaia spre consum, cel mai puternic este modificarea venitului.

    Pe termen scurt, un venit n cretere este nsoit de creterea consumului, dar, ntr-o proporie mai mic, i de sporirea mai accentuat a economiilor. n acelai timp, un venit n descretere este nsoit de economii micorate, la nceput n proporie mai mare. Cu ct venitul este mai ridicat, cu att decalajul dintre venituri i consum este mai mare, din momentul n care indivizii au atins un anumit nivel de bunstare.

    Analiznd influena conjugat a factorilor obiectivi i subiectivi asupra consumului, J. M. Keynes a afirmat c legea psihologic fundamental pe care ne putem baza cu toat certitudinea, a priori, datorit cunotinelor pe care le avem despre natura uman, i, n acelai timp, a posteriori, datorit informaiilor detaliate furnizate de experien, este c, n medie i n cea mai mare parte a timpului, oamenii tind s-i sporeasc nivelul de consum pe msur ce venitul lor crete, dar nu cu o cantitate egal cu creterea venitului2.

    Fiind n posesia unui anumit venit, fiecare consumator este preocupat s-i procure bunurile de consum care s-i permit satisfacerea maximului de plceri.

    ntruct i la nivelul consumatorului trebuinele care urmeaz s fie satisfcute sunt nelimitate, iar posibilitile de care dispune sunt limitate, alegerea unor bunuri pentru a fi consumate presupun renunarea la alte bunuri.

    2 Gilbert Abraham Frois, Economia politic, Bucureti, Editura Humanitas, 1998, p. 353.

  • 15

    n aceste condiii, alegerea presupune s se compare utilitatea n consum a bunului cumprat cu utilitatea bunului la care se renun.

    Potrivit legii distribuirii cheltuielilor de consum, descoperit de coala psihologic austriac, atingerea maximului de satisfacie se poate realiza numai n condiiile n care utilitile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare categorie tind s fie egale.

    n conformitate cu cerinele acestei legi, formulate de economistul statistician E. Engel, n ultima treime a secolului al XIX-lea, partea cheltuielilor destinate alimentaiei este cu att mai mare, cu ct venitul este mai mic i invers; ponderea cheltuielilor cu mbrcmintea rmne relativ constant, oricare ar fi nivelul veniturilor; ponderea cheltuielilor pentru confort i recreere crete mai rapid dect sporirea veniturilor, ea tinznd ctre zero la persoanele cu venituri foarte mici i fiind ridicat la persoanele cu venituri mari.

    Cercetrile efectuate pe baza bugetelor de familie n rile dezvoltate, n ultimele decenii, au evideniat urmtoarele tendine n ceea ce privete raportul dintre evoluia veniturilor i evoluia cheltuielilor de consum:

    ponderea cheltuielilor pentru alimente n bugetele de familie s-a redus de la peste 40% la circa 20%, pe fondul diversificrii consumului;

    ponderea cheltuielilor cu mbrcmintea, nclmintea i accesoriile s-a redus de la aproximativ 20% la mai puin de 10%;

    ponderea cheltuielilor cu serviciile, inclusiv cele cu locuina i confortul a sporit. n cazul cheltuielilor pentru transport i comunicaii ponderea a ajuns la aproximativ 17%. Se detaeaz n prezent o revoluie n creterea consumului de imagine i comunicare.

    n rile mai puin dezvoltate economic i social, dinamica i ponderea cheltuielilor de consum nregistreaz ritmuri i sensuri atipice; spre exemplu, ponderea cheltuielilor pentru hran a depit 20% din bugetul mediu pe o familie. n ara noastr, n perioada tranzaciei dup 1989, aceast pondere a fost de peste 65%.

    2.4. PIAA MUNCII 2.4.1. Coninutul i specificitatea pieei muncii Piaa muncii s-a format i funcioneaz n corelaie cu rolul determinat al muncii n

    dezvoltarea economico-social i cu exigenele generale ale teoriei pieei i preului. Aceast pia relev un complex de relaii n care se regsesc, n cea mai mare parte, raporturile dintre oameni i evoluia lor n timp i spaiu, punndu-i amprenta pe tipul de civilizaie.

    Piaa muncii reprezint ansamblul actelor de vnzare-cumprare a forei de munc, a relaiilor specifice acestora, ce au loc ntr-un spaiu economic; ea relev ntlnirea cererii cu oferta de munc, stabilirea, pe aceast baz, a condiiilor pentru angajarea salariailor, negocierea i fixarea salariilor n funcie de performanele lucrtorilor, realizarea mobilitii salariilor i forei de munc pe locuri de munc, firme, zone etc.

    Omul este mai mult dect o marf, astfel c piaa muncii are un loc deosebit n teoria i practica economic, fiind o pia derivat i cea mai reglementat. Ea este eterogen, cuprinznd mai multe segmente delimitate pe genuri de activiti, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe categorii i niveluri de calificare, pe sexe i vrste etc. Ca pia derivat, ea primete influenele celorlalte piee i, totodat, genereaz efecte ce se regsesc n toate sectoarele economico-sociale.

    Piaa muncii se comport, pe de o parte, ca orice pia i, pe de alt parte, are caracteristici proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care opereaz i de cel al serviciilor generate de acesta i pe care ntreprinztorii le cumpr.

    Experiena istoric arat c, n esen, piaa muncii implic ntotdeauna stabilirea de raporturi ntre purttorii ofertei i cei ai cererii de munc. Aceasta determin anumite specificiti referitoare la ajustarea ofertei i cererii, la formarea preului muncii, la existena unui sistem de norme i valori sociale, precum i de instituii specializate.

  • 16

    n acest sens, relevm cteva caracteristici. Piaa muncii reflect legturile reciproce ntre realitile demografice care determin

    oferta de munc i cele ale dezvoltrii economico-sociale care genereaz cererea de munc. Piaa muncii are un rol esenial n cadrul interdependenelor care asigur dinamismul

    economiei. Dar nu trebuie absolutizat aceast relaie, deoarece nu ntotdeauna i peste tot exist o corelaie strns, liniar, ntre factorul munc i creterea economic. Unele resurse de munc nu se manifest pe piaa muncii ca atare, chiar dac ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenele juridico-sociale, ca i cele privind ocuparea i protecia social nu soluioneaz automat nici problemele pieei i nici pe cele cu care se confrunt dezvoltarea economiei.

    Piaa muncii presupune negocierea permanent ntre purttorii ofertei de munc i cei ai cererii de munc, sub aspect cantitativ, calitativ i structural. Ea faciliteaz ntlnirea ntre locurile de munc disponibile i lucrtorii disponibili, fiind principalul model de parteneriat ntre patron i angajat.

    Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie fizic i intelectual ntr-un scop concretizat, de obicei, n bunuri economice.

    Aspectele demografice, de pregtire, de educaie determin valoarea forei de munc la un moment dat.

    Modalitatea prin care se realizeaz unirea ntre fora de munc i celelalte elemente ale unei activiti economice este caracteristic fiecrui sistem real al economiei. n condiiile economiei cu pia concurenial-funcional se folosete, n acest scop, mecanismul specific al pieei muncii, adic negocierea concretizat n angajarea omului ca salariat. Dar pe piaa muncii nu se negociaz ntregul potenial de munc al unei ri, deoarece persoanele care au n posesie i ceilali factori de producie i combin pe toi n mod direct fr a apela la mecanismul pieei muncii.

    Piaa muncii este reglementat n cel mai nalt grad i nregistreaz cele mai multe influene din partea multor factori.

    Aceast caracteristic rezult din specificul muncii, ca i din cerina de a asigura protecia salariatului, de a controla competiia loial prin intermediul organizaiilor sindicale, de a permite gruparea ntreprinztorilor care angajeaz munca salariat. Piaa muncii este o pia cu concuren imperfect, putnd fi apreciat sub diverse forme ale acesteia. Fie ca pia de monopol, fie ca pia de oligopol, n funcie de gradul de organizare i de constituire a cererii i ofertei de ctre patronate i sindicate. De pild, concurena de oligopol este realizat de uniunile sindicate, iar concurena de oligopson, de asociaiile patronate, atunci cnd acestea fixeaz anumite standarde privind regulile de angajare. De asemenea, se poate manifesta o concuren de monopson, atunci cnd ntr-un domeniu exist un singur cumprtor de munc. Sau, datorit influenei sindicatelor, vnztorii de munc pot s influeneze oferta de munc prin existena unor nelegeri de tip closed shops, care limiteaz accesul persoanelor ntr-un domeniu de munc (asociaii medicale, uniuni ale jurnalitilor, asociaii n domeniul financiar-contabil etc.). n timp au fost create n plan naional i internaional diverse instituii i mecanisme legislative care accelereaz sau frneaz piaa muncii.

    Pe aceast pia se realizeaz negocierea colectiv, participarea, concertarea social, fr a fi exclus conflictul. Negocierile pot fi: ntre guvern, patronate i sindicate pentru stabilirea contractului colectiv de munc; ntre angajat i angajator pentru ncheierea contractului individual de munc.

    Prin reglementrile sale, piaa muncii trebuie s prezinte o anumit flexibilitate care s duc la o mai mare competitivitate i s influeneze sistematic, n mod favorabil, creterea economic.

    Accentuarea concurenei pe plan intern i internaional a generat o nou provocare pe piaa muncii, aceea a accenturii flexibilizrii i dereglementrii.

    Desigur, nu poate fi vorba de o unic soluie n acest sens nici la nivelul instituiilor naional, nici la nivelul celor internaionale.

  • 17

    Piaa muncii nregistreaz n decursul timpului o segmentare specific. n condiiile actuale ale economiei cu pia concurenial se adncete considerabil

    diviziunea social a muncii, astfel c nu se poate trata nevoia global de for de munc, n relaie cu nevoile capitalului. Fora de munc este structurat pe vrste i sex, pe categorii profesionale, pe grade de calificare, pe zone geografice i pe oportuniti de ocupare.

    n funcie de parametrii de performan, pot fi delimitate: piaa principal a muncii, caracterizat prin niveluri ridicate de stabilitate i siguran a locului de munc i de salarizare, precum i piaa secundar a muncii, caracterizat prin parametrii specifici activitii economice, respectiv instabilitate mai accentuat, salarizare modest etc.

    De asemenea, piaa muncii mai poate fi segmentat n: piaa muncii caracteristic nivelului macroeconomic, drept vocaie prioritar (care favorizeaz formarea condiiilor generale de angajare a salariailor, principiile de dimensionare i ierarhizare a salariilor, toate cuprinse n contractul colectiv de munc), i piaa muncii caracteristic nivelului microeconomic, unde se stabilesc concret cantitatea i structura de baz a contractelor i angajamentelor asumate de ntreprinztori, precum i condiiile reale ale ofertei de munc.

    Piaa muncii reflect felul n care se asigur resursele de munc pe ramuri, sectoare, profesii i niveluri de calificare.

    Aceasta se nfptuiete prin intermediul tendinei de egalizare pe ramuri, sectoare i profesii a costurilor i a veniturilor factorilor de producie necesari activitilor economice. n strns relaie cu acest aspect, piaa muncii are i o nsemnat funcie social, n sensul c ea implic i negocierea unor elemente ce in de condiiile de munc i de ansamblul calitii vieii. Toate acestea se coreleaz cu funcia formativ-cultural a forei de munc, ce se realizeaz prin calificare, profesionalism, educaie, ca i prin recalificare i reconversie. Aceasta asigur o mai mare mobilitate i o mai uoar adaptare a forei de munc la exigenele dezvoltrii economice, pe un trend accelerat al eficienei ei.

    Dac pe oricare alt pia cumprtorul tie exact ce cumpr sau la ce se poate atepta dup achiziionarea bunului respectiv, pe piaa muncii, ns, acest lucru nu se poate ntmpla cu uurin. Angajatorul nu este sigur de productivitatea, de aptitudinile celui pe care l angajeaz, iar aceast informaie nu va fi posibil nici imediat dup angajare. Acesta poate, n schimb, s-l testeze pe salariat sau s solicite informaii de la fostul angajator, ns acest lucru nu este suficient i nici exact, fiind i costisitor. Totodat, exist lipsuri informaionale la salariai deoarece ei nu cunosc suficient de bine mediu de munc. n ambele cazuri putem vorbi de existena unei asimetrii informaionale pe piaa muncii. Educaia n acest caz este utilizat de lucrtori pentru a semnaliza pe piaa muncii nivelul de productivitate obinut. Noiunea de semnal al pieei (market singnaling) reprezint un remediu pentru nlturarea imperfeciunilor care apar pe piaa muncii.

    2.5. OCUPAREA I OMAJUL Evoluia economiei fiecrei ri i a economiei mondiale a adus n prim plan preocuprile

    teoretice i pragmatice privind problema ocuprii resurselor de munc i nonocuprii sau omajului. Aceste probleme au un coninut complex i o arie larg de manifestare, cu importante costuri i consecine economice i social umane.

    2.5.1. Ocuparea resurselor de munc Un aspect fundamental al utilizrii eficiente a resurselor de munc l reprezint ocuparea

    deplin, optim a resurselor de munc, inndu-se seama de exigenele ce decurg din relaia organic a pieei muncii cu celelalte piee specifice din societate.

    Ocuparea resurselor de munc reprezint o aciune raional complex, specific managementului resurselor umane, prin care se stabilesc i se realizeaz proporii optime privind structura, repartizarea, distribuirea i ncadrarea la diferite locuri de munc a

  • 18

    oamenilor, n funcie de calificare, de cerinele locurilor de munc respective, de retribuire, de scopul final al angajatorului, inndu-se seama de legile pieei muncii concureniale, de normele juridice, etnice i cele ale echitii sau justiiei sociale statuate pe plan intern i internaional. Ocuparea ine de mecanismul de funcionare a pieei muncii care poate fi caracterizat prin starea de echilibru sau dezechilibru, reflectnd subocupare sau chiar supraocupare.

    Ocuparea deplin reflect nivelul, structura i calitatea utilizrii resurselor de munc n mod optim, adic favorizeaz maximizarea efectului util, concretizat n bunuri economice pentru satisfacerea nevoilor oamenilor i comunitilor umane. Astfel, ocuparea deplin implic i ocuparea eficient a resurselor de munc, fiind compatibil cu rata natural a omajului, cu omajul normal.

    Ocuparea deplin pe piaa muncii are loc atunci cnd cererea este egal cu oferta de munc. Chiar i n aceast situaie vor exista n societate persoane n stare de omaj. Mecanismul specific al economiei concurenial-funcionale influeneaz nemijlocit procesul ocuprii.

    Dac nivelul iniial al salariului minim este redus, o cretere a acestuia nu va antrena niciun efect negativ asupra ocuprii muncii n economie. Dac, n schimb, salariul minim este stabilit la un nivel ridicat, o cretere a acestuia va influena negativ nivelul ocuprii din economie i va determina apariia omajului involuntar.

    Ocuparea este un proces multidimensional, adic presupune mbinarea organic a unor elemente de natur economic, demografic, educativ-formativ, social-comportamental i juridic-instituional. n acelai timp, ocuparea este mai cuprinztoare dect aria muncii salariale propriu-zise, deoarece include toate genurile de activiti i structuri ocupaionale care definesc un loc de munc, un venit retribuit, stimulativ pentru om i pentru evoluia mediului de afaceri n care el acioneaz. De asemenea, n procesul globalizrii economiei se poate ajunge la externalizarea sau internaionalizarea ocuprii, cu efecte favorabile pentru unele persoane i mai puin favorabile pentru altele. n funcie de sensul fluxului ocuprii, n contextul globalizrii, ocuparea devine purttoare de dumping social.

    Toate acestea se reflect n funciile pe care trebuie s le ndeplineasc ocuparea, cum ar fi: funcia economic, de finalitate eficient precis; funcia de prevenire a formrii unor grupuri de angajai sraci; funcia educativ-formativ permanent; funcia social-politic, de combatere a srciei, a inegalitilor sociale, a omajului, de realizare a dreptului de munc, la obinerea unui venit decent etc.

    n secolul nostru se remarc o nou paradigm a fructificrii resurselor de munc, bazat pe relaia cretere economic-competitivitate-ocupare-dezvoltare durabil-uman. Aceasta sporete complexitatea ocuprii n sensul c ea exprim relaii mult mai ample ce tind s depeasc locul ei ca rezultant a funcionrii celorlalte piee specifice din economie, devenind finalitate economico-social cu influene puternice nu numai la nivel individual, ci, tot mai intens, la nivel societal, comunitar i global, finalitate a armonizrii ntregului sistem de politici economice, formativ-educative i sociale.

    Ocuparea constituie nucleul dur al pieei muncii, cea mai important component a acestei piee. Cauzele principale care au afectat n ultimele decenii ocuparea pot fi grupate n mai multe categorii, cum ar fi: cauze privind gestionarea pieei muncii (crearea de noi locuri de munc, tipologia msurilor antiomaj etc.); cauze de natur instituional (legislaia muncii, instituiile pieei muncii etc.); cauze de natur social (insecuritatea locului de munc; instabilitatea salarial etc.); cauze privind procesul formativ-educativ (calitatea calificrii oamenilor, gradul de adaptare a muncii la noile exigene ale dezvoltrii economico-sociale etc.); cauze de natur economic (declinul economiei, restructurarea economic etc.). nelegerea acestor multiple cauze favorizeaz adoptarea de msuri eficiente pentru ameliorarea ocuprii n timp i spaiu.

    2.5.2. omajul dezechilibru macrosocial

  • 19

    Ocuparea forei de munc n activitile economico-sociale i omajul dovedesc cum

    funcioneaz piaa muncii ntr-o perioad sau la un moment dat. Raportul dintre cererea i oferta de for de munc determin ocuparea sau omajul n anumite condiii de timp i de spaiu. Problematica ocuprii i omajului constituie o latur important a echilibrului macroeconomic i o component indispensabil a politicilor macroeconomice i macrosociale.

    omajul este analizat n literatura de specialitate din diverse unghiuri, formulndu-se opinii care constituie obiectul unor ample controverse. Pe parcurs, au fost date diferite definiii pentru omaj, innd seama de gradul cunoaterii i de posibilitile de msurare a lui. Dei exist diversitate n definirea conceptului de omaj, totui se pot desprinde elemente comune care se regsesc, n proporie mai mare sau mai mic, n toate opiniile.

    omajul este o stare negativ a populaiei active disponibile, care nu gsete locuri de munc, din cauza dereglrii relaiei dintre dezvoltarea economiei, ca surs a cererii de munc i evoluia populaiei, ca surs a ofertei de munc. n condiiile contemporane, omajul este considerat ca un dezechilibru al pieei muncii naionale, adic dezechilibru ntre cerere global de munc i oferta global de munc.

    Acest dezechilibru reflect un excedent al ofertei de munc fa de cererea de munc, avnd niveluri i sensuri de evoluie diferite pe ri i perioade. El a nregistrat iniial un caracter temporar, pentru ca n prezent s fie permanent, fr s exclud ns total i definitiv existena unei stri de ocupare optimal a forei de munc.

    omajul, ca i creterea economic, tinde s urmeze un model ciclic. omerii sunt acele persoane din cadrul populaiei active disponibile, care doresc s lucreze i caut un loc de munc retribuit, deoarece nu au un astfel de loc n mod curent. n rndul omerilor se cuprind persoanele care i-au pierdut locul de munc pe care l-au avut, precum i noii ofertani de for de munc, care nu gsesc unde s se angajeze.

    n diverse reglementri naionale sau internaionale se utilizeaz i alte criterii pe baza crora se delimiteaz omajul ca: ajutorul de omaj; disponibilitatea de a ncepe lucrul; gradul de protecie social etc.

    omerii, n conformitate cu criteriile Biroului Internaional al Muncii (BIM), sunt persoanele de 15 ani i peste, care n cursul perioadei de referin ndeplinesc simultan urmtoarele condiii: nu au un loc de munc i nu desfoar o activitate n scopul obinerii unor venituri; sunt n cutarea unui loc de munc, utiliznd n ultimele patru sptmni diferite metode pentru a-l gsi: nscrierea la agenia de ocupare i formare profesional sau la agenii particulare de plasare, demersuri pentru a ncepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunuri i rspunsuri la anunuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.; sunt disponibile s nceap lucrul n urmtoarele 15 zile, dac i-ar gsi imediat un loc de munc.

    Sunt incluse, de asemenea: persoanele fr loc de munc, disponibile s lucreze, care ateapt s fie rechemate la lucru sau care au gsit un loc de munc i urmeaz s nceap lucrul la o dat ulterioar perioadei de referin; persoanele care n mod obinuit fac parte din populaia inactiv (elevi, studeni, pensionari), dar care au declarat c sunt n cutarea unui loc de munc i sunt disponibile s nceap lucrul.

    omerii nregistrai sunt persoanele care au declarat c n perioada de referin erau nscrise la ageniile de ocupare i formare profesional (AOFP), indiferent dac primeau sau nu ajutor de omaj, alocaie de sprijin sau alte forme de protecie social.

    n termenii pieei muncii, omajul este un fenomen macroeconomic opus ocuprii, reprezentnd un surplus relativ de populaie activ fa de aceea care poate fi angajat n condiii de rentabilitate, impuse de pia.

    Pe piaa muncii se pot ntlni: o situaie de echilibru, care reflect o ocupare optim a forei de munc i o situaie de dezechilibru, care reflect un grad de subocupare sau de supraocupare a forei de munc.

  • 20

    omajul voluntar reprezint persoanele care refuz salariul oferit sau se afl n imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea omaj arat c sunt i persoane care nu pot s se angajeze ntr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaz diminuarea cererii de munc.

    n omajul voluntar se includ: persoanele care, dei lucreaz, prefer s nceteze munca temporar, considernd c prin indemnizaia (ajutorul) de omaj i pot asigura un trai decent; omerii care ateapt locuri de munc mai favorabile dect cele pe care le-au avut sau dect cele pe care le ofer unitile economico sociale la un moment dat; persoanele casnice, care, dei au hotrt s se angajeze ntr-o activitate, totui tergiverseaz angajarea n condiiile date, referitoare la mrimea salariului, distana pn la locul de munc etc.

    omajul involuntar reprezint persoanele neocupate care ar fi dispuse s lucreze, acceptnd chiar un salariu nominal mai mic dect salariul existent, spernd c atunci cnd cererea efectiv de munc se va mri, va crete i nivelul ocuprii.

    De obicei, omajul este analizat din perspectiva omajului involuntar. ns, creterea sau reducerea ocuprii nu se identific automat cu diminuarea sau sporirea omajului, deoarece omajul trebuie apreciat mai complex, innd seama de mutaiile ce au loc n ansamblul populaiei active, precum i de distribuia i durata omajului ntr-o ar, ntr-un context determinat de parametri economici, sectoriali i sociali.

    Problema msurrii omajului. Msurarea omajului este o problem de estimare a proporiilor, structurii, intensitii i duratei lui. n toate rile cu economie cu pia concurenial funcioneaz instituii specializate i sunt aplicate modaliti specifice de nregistrare a omajului, sub multiplele sale caracteristici. Principalele caracteristici ale omajului, despre care se culeg informaii sistematice sunt: nivelul, mrimea sau proporia la un moment dat; intensitatea sau tria de manifestare; durata medie; structura sau componena.

    Nivelul, mrimea sau proporia omajului constituie un indicator statistic ce reflect numrul persoanelor care nu lucreaz, n raport cu numrul total al persoanelor care sunt apte i doresc s lucreze.

    Msurarea nivelului se realizeaz prin calcularea unor indicatori specifici, pe baza unei metodologii proprii fiecrei ri. n Romnia, msurarea omajului se asigur cu ajutorul Balanei forei de munc sau al Anchetelor asupra forei de munc. Se urmrete nivelul omajului n corelaie cu populaia total, cu populaia ocupat i cu fora de munc. n toate cazurile se acord o atenie deosebit calculrii indicatorului Populaia ocupat.

    Nivelul, mrimea sau proporia omajului se msoar fie n expresie absolut, fie n expresie relativ.

    n expresie absolut, omajul reprezint numrul persoanelor neocupate din populaia activ civil.

    n expresie relativ, omajul se determin cu ajutorul ratei omajului. Rata omajului (Rs) se calculeaz ca raport procentual ntre numrul mediu al omerilor

    BIM (Ns) i populaia activ (Pa) unde soa NPP , adic Rs = Ns/Pa 100 sau numrul

    omerilor BIM i populaia ocupat (Po), adic 100

    so

    ss NP

    NR

    n funcie de scopul analizei omajului, la un moment dat sau pe o perioad anumit se poate folosi la numitor fie populaia activ, fie populaia ocupat.

    2.6. PIAA MONETAR nfptuirea activitii economico-sociale n condiiile pieei concureniale necesit

    folosirea permanent a banilor sub diferite forme, componente i mecanisme specifice. Acestea se coreleaz n timp i spaiu cu instrumente proprii, ntr-un ansamblu de relaii ce se formeaz ntre agenii economici i monetari, precum i n interiorul categoriilor de ageni economici i monetari.

  • 21

    2.6.1. Obiectul i agenii pieei monetare n teoria i practica economic din ara noastr i din alte ri, problematica pieei

    monetare este abordat n diverse modaliti, fiecare avnd raiunea ei epistemologic sau pragmatic. O delimitare net ntre fenomenul monetar i cel de capital nu se realizeaz i nici nu se justific ntotdeauna.

    Doctrina economic precizeaz, n principal, dou modele de abordare: modelul european, dominat de lumea bancar, n care bncile utilizeaz aproape toate instrumentele monetar-financiare, i modelul anglo-saxon, n care se folosete noiunea numit generic pia financiar n care se delimiteaz piaa monetar i piaa de capital.

    Piaa monetar este piaa specific al crei obiect l formeaz tranzaciile pe care le presupune moneda sub toate formele ei, mpreun cu mecanismele de confruntare ntre solicitanii i ofertanii de moned n funcie de preul acestei mrfi. Piaa monetar este specializat n plasarea i atragerea de fonduri pe termen scurt, inclusiv acordarea sau obinerea de credite. Ea are mai multe segmente, fiecare fiind specializat n utilizarea unor instrumente specifice, iar principalii operatori sunt bncile.

    Banii reprezint un activ special care, n baza unei convenii general-acceptate, este folosit ca mijloc de intermediere a schimbului i de msurare a activitii economice. Ei sunt denumirea generic pentru toate felurile de moned i semne ale valorii. Activul cu rol de bani are dou trsturi definitorii: este general acceptat n orice tranzacie i de toi participanii ntr-un spaiu economic i timp istoric; are o lichiditate perfect sau cvasiperfect (cost de tranzacie nul sau foarte redus). Lichiditatea bancar reprezint mijloacele de plat pe care o banc le poate utiliza imediat pentru a onora un angajament financiar.

    Banii au aprut din necesitile schimbului, pentru depirea inconvenientelor trocului i au cunoscut de-a lungul istoriei profunde transformri, ndeplinind mai multe funcii. Astfel, s-a cristalizat, treptat, un gen specific de relaii ntre ofertanii de bani i solicitanii de bani, care constituie coninutul pieei monetare sau a banilor. Activele monetare se tranzacioneaz pe termen scurt, pn la un an, fcnd obiectul pieei monetare.

    Piaa monetar este o pia special care are rolul de a compensa excedentul cu deficitul de moned existent la diferii ageni economici i de a regla cantitatea de moned n economie n condiiile unui pre specific rata dobnzii.

    Tranzaciile pe piaa monetar au loc n fiecare ar n legtur cu fluxurile circuitului economic naional i n interdependen cu relaiile economice internaionale. Cea mai mare pia monetar din lume este cea din New York, fiind influenat de cele mai mari bnci americane, japoneze i europene. Alte piee monetare majore sunt cele de la Londra, Tokio, Paris etc.

    nfptuirea n practic a coninutului pieei monetare reprezint o activitate cu caracter lucrativ, comercial, realizat de ageni economici specializai care concentreaz cererea i oferta de moned provenite de la agenii economici primari.

    Bncile au fost create cu mult timp n urm, ndeplinind la nceput rolul de a pstra valorile mobiliare depuse de clienii lor i de a efectua pli solicitate de acetia.

    Treptat, activitatea bncilor s-a amplificat i s-a diversificat, prin apariia instituiilor financiare i societile de asigurri, care funcioneaz n perioada contemporan ca un agent economic monetar-financiar important, intermediind n mod specializat activitatea celorlali ageni i gestionnd prghiile monetar-financiare, n acord cu interesele economice corespunztoare.

    Bncile ndeplinesc att funciile clasice, ct i funcii moderne. Funciile clasice pot fi grupate n dou clase: active i pasive.

    Funciile clasice sunt acelea care se ndeplinesc de la apariia bncilor i, pn n prezent, la toate nivelurile economice.

    Funciile active constau ndeosebi n acordarea de credite persoanelor fizice i juridice, care dovedesc bonitate financiar (capacitatea de a rambursa creditele i dobnzile aferente).

  • 22

    Funciile pasive constau, n principal, n activiti de mobilizare i pstrare a disponibilitilor monetare temporare din economie.

    Funciile moderne (noi) se refer, mai ales, la operaiuni macroeconomice cum ar fi coordonarea ncasrilor i plilor din economia naional.

    Agenii pieei monetare sunt bncile. Bncile n economia cu pia concurenial pot fi: bnci de emisiune i bnci

    comerciale. Bncile de emisiune sunt bncile naionale sau bncile centrale care sunt, de regul,

    instituii ce realizeaz funcii la nivel macroeconomic, cum ar fi emisiunea i reglarea masei monetare.

    De regul, ntr-o ar exist o singur banc de emisiune, denumit banc central, banc naional, banc de prim importan sau banca bncilor. Bncile comerciale sunt instituii cu caracter lucrativ, specializate, care pun la dispoziia agenilor economici, bani-capital, pe baza resurselor monetare atrase, precum i a capitalului propriu. Ele dein majoritatea conturilor din economie i toate conturile agenilor economici.

    Termenul de banc comercial provine din rolul istoric pe care l-a avut aceast instituie n activitatea de comer. Iniial, bncile comerciale au fost principalii creditori ai comerului, rol pe care l ndeplinesc i n prezent, n perioada contemporan ns, aceste bnci au dobndit un rol important i n acordarea creditelor pentru consum sau a mprumuturilor ipotecare.

    Bncile comerciale pot fi grupate n: bnci comerciale de depozit i bnci ipotecare. Bncile comerciale de depozit sunt acelea care i asigur resursele monetare de pe piaa

    monetar, prin depunerile pe termen scurt efectuate de clienii lor. Bncile ipotecare sunt acelea care i asigur resursele monetare pe calea emiterii de titluri i obligaiuni ipotecare.

    n economia cu pia concurenial, pe lng bnci funcioneaz pe piaa monetar i alte instituii cum sunt: cooperativele de credit; fondurile de pensii; societile de asigurri i reasigurri; societile de investiii.

    Purttorii primari ai cererii de moned sunt toi agenii economici care, temporar, nregistreaz necesiti de moned mai mari dect posibilitile proprii de acoperire: menaje, firme, administraii publice i private, instituii financiare etc.

    Purttorii primari ai ofertei de moned sunt cei care economisesc, nregistrnd temporar resurse monetare suplimentare peste nevoile proprii, curente: Banca Naional, alte instituii financiare, menaje, firme etc. Crearea de moned nu trebuie neleas n sensul fabricrii de bani, ci n sensul creterii masei monetare n circulaie.

    Obiectul pieei monetare este masa monetar privit n sens larg i se compune din: a) disponibiliti monetare propriu-zise (bani cash, bani ghea, bani lichizi), care reprezint instrumente monetare cu lichiditate perfect; b) disponibiliti semimonetare (bani proximi), care reprezint instrumente monetare ce pot fi transformate n moned propriu-zis sau pot ndeplini funciile acesteia, dar nu au lichiditate perfect i acceptabilitate general.

    Starea i evoluia componentelor masei monetare se pot cerceta cu ajutorul unei uniti de msur, denumit agregat monetar.

    Agregatul monetar reprezint un indicator sau o mrime statistic, drept component a masei monetare, cu autonomie relativ n cadrul acesteia.

    Fiecare agregat monetar ndeplinete funcii specifice i este relevant prin fluxurile reale pe care le intermediaz, instituiile financiar-bancare ce l gestioneaz i prin informaiile pe care le poate furniza. Agregatul monetar se determin prin nsumarea, dup anumite reguli, a unor operaii sau fluxuri n expresie monetar ca: numerar n afara sistemului bancar; disponibiliti la vedere; depozite ale populaiei; depozite n valut ale rezidenilor etc. Agregatul monetar are rol cognitiv prin modul de calcul, prin dimensiunea sa absolut, prin dinamismul su i prin comparaiile cu alte agregate.

  • 23

    Pentru operaionalizarea masei monetare se folosesc o serie de instrumente i tehnici specifice.

    n diferite ri se folosesc anumite agregate monetare. La modul general putem releva urmtoarele forme:

    Agregatul monetar M1 (Regrupeaz toate mijloacele de plat efective i depunerile n conturi curente, deci toate mijloacele bneti n circulaie curent.

    Agregatul monetar M2 (Este cel mai cuprinztor, incluznd n afar de M1, ansamblul plasamentelor la termen n valoarea economisirii, posibil a fi transformate n lichiditi, ntr-o perioad de timp).

    Agregatul monetar M3 (Include pe lng M2 active cu diferite grade de lichiditate, n structura crora se afl certificatele de depozit, bonurile de cas).

    Pe baza criteriului lichiditii se poate construi agregatul L, care nglobeaz toate

    celelalte componente precedente, la care se adaug titlurile pe termen mediu i lung, care pot fi transformate mai lent n lichiditi.

    Dintre toate agregatele ce se pot folosi, componenta M1 a masei monetare este cea mai activ deoarece intermediaz cel mai mare numr de tranzacii de vnzare-cumprare din economie.

    n Romnia, masa monetar se poate analiza prin utilizarea urmtoarelor agregate: - masa monetar n sens larg (M2); - masa monetar n sens restrns (M1) care cuprinde: numerar n afara sistemului bancar

    i disponibiliti la vedere; - cvasibani n structura crora intr: economiile populaiei, depozitele n lei, depozitele n

    valut. Tot pentru analiza masei monetare se calculeaz de BNR agregatul baza monetar, ca

    medie zilnic i la sfritul perioadei, n structura cruia se nscriu: numerar n caseriile bncilor; numerar n afara sistemului bancar; disponibiliti ale bncilor la BNR.

    Legtura ntre Baza monetar i Masa monetar se realizeaz prin Multiplicatorul monetar.

    Dintre instrumentele pieei monetare cele mai importante sunt: a) Biletele de trezorerie reprezint o form a ndatorrii statului pe termen scurt, respectiv

    o component a datoriei interne. Acestea sunt instrumente cu caracter popular, fiind achiziionate n momentul emisiunii att de ageni economici, ct i de populaie. Dup emisiune, aceste titluri sunt intens comercializate pe piaa monetar.

    b) Titlurile comerciale sunt instrumente pe termen scurt, reprezentnd promisiunea fcut de o firm, care urmrete atragerea de fonduri necesare activitii cotidiene, rambursabile la o anumit scaden.

    c) Cecurile (acceptrile bancare) reprezint un nscris bancar trimis unei bnci spre acceptare.

    d) Certificatele de depozit negociabile reprezint nscrisuri emise de bncile comerciale pentru a atesta existena fondurilor n depozite. Prin aceste titluri se stipuleaz c deponenii vor primi anual dobnzi de o anumit mrime, iar la maturitatea depozitului, acestora li se va restitui suma iniial. Bncile rscumpr unele certificate nainte de maturitate. Din motivul negocierii acestor titluri, ele se numesc certificate de depozit negociabile.

    e) Eurodolarii desemneaz depozitele la termen, exprimate n dolari, efectuate la bnci strine sau la filiale ale bncilor americane din strintate.

    f) Acordurile de rscumprare reprezint titluri care atest mprumuturile pe termen scurt (uneori numai 24 de ore), acordate agenilor economici, guvernului sau altor entiti economice, de ctre bncile comerciale sau alte instituii financiare.

    2.6.2. Cererea i oferta de moned

  • 24

    Masa monetar poate fi abordat ca stoc i ca flux. Masa monetar ca stoc relev ansamblul instrumentelor monetare aflate la dispoziia agenilor economici nonfinanciari dintr-o ar, la un anumit moment, destinate cumprrii de bunuri economice, plii datoriilor, formrii economiilor n scopul efecturii de investiii sau altor plasamente. Masa monetar ca flux relev produsul ntre dimensiunea medie a stocului de bani i viteza de rotaie a banilor din economia naional n decurs de un an. Ambele aspecte ale masei monetare se evalueaz prin volumul schimburilor de bunuri economice i prin lichiditatea monetar.

    Cererea de moned exprim cererea de active monetare, adic de active care ndeplinesc funciile banilor la un moment dat (ca stoc) i n medie ntr-un orizont de timp (ca flux).

    n termeni reali, aa cum artam, cererea de moned depinde, n primul rnd, de volumul total al schimburilor intermediate efectiv, de moned i de viteza de rotaie a acesteia. Viteza de rotaie a monedei relev numrul mediu de operaiuni de vnzare-cumprare i de pli pe care o unitate monetar le intermediaz ntr-o perioad dat. Masa monetar (M) este direct proporional cu cantitatea bunurilor economice supuse tranzaciilor (Y) la un anumit pre (P) i invers proporional cu viteza de rotaie a monedei (V).

    M = VPY

    Pentru decizia economic de previziune i de evaluare a cererii i ofertei de moned este

    necesar cunoaterea raportului dintre cantitatea de moned aflat n circulaie i cantitatea de bunuri economice aduse pe pia.

    Acest raport reflect puterea de cumprare a banilor sau valoarea banilor, respectiv cantitatea de bunuri economice care se poate cumpra cu o unitate monetar ntr-o perioad dat.

    n al doilea rnd, cererea de moned este determinat de amploarea creditului de consum, respectiv de raportul ntre vnzrile pe credit (pe datorie) i plile efectuate n contul creditelor ajunse la termenul de achitare (scaden) n perioada corespunztoare.

    Concepia neokeynesian apreciaz c, pe lng aceste elemente, cererea de moned depinde de intensitatea nclinaiei spre lichiditate. Rata de lichiditate relev raportul dintre mrimea medie anual a masei monetare i mrimea tranzaciilor economice intermediate de moned. nclinaia spre lichiditate se ntemeiaz pe urmtoarele mobiluri: a) mobilul venitului, respectiv nclinaia populaiei de a pstra asupra ei bani cash, de a nu-i cheltui imediat ce i-a obinut, de a pstra un stoc de moned pentru a executa cheltuielile anticipate pe termen scurt; b) mobilul afacerilor, respectiv pstrarea unei cantiti de moned n vederea unor plasamente mai profitabile n viitor; c) mobilul precauional sau al prudenei, respectiv nclinaia posesorului de moned de a fi pregtit pentru a depi anumite situaii neprevzute; d) mobilul speculaiei, respectiv plasarea economiilor n bani cash, care sunt n anumite mprejurri o alternativ a activelor financiare, astfel c cererea de moned nlocuiete cererea de active financiare.

    Cererea de moned n termeni reali se ajusteaz cu indicele general al preurilor sau cu indicele preurilor de consum i se obine cererea de moned n termeni nominali.

    Informaiile privind mrimea i evoluia cererii de moned servesc la fundamentarea politicii monetare i a msurilor antiinflaioniste ntr-o anumit perioad.

    Cererea de moned provine de la agenii economici care, prin natura activitii pe care o desfoar, ajung n situaia de a cheltui mai mult dect resursele proprii. Din acest motiv, ei recurg la credite pentru a putea cu ajutorul lor s-i satisfac interesele. Aadar, cantitatea de moned n economie se afl n relaii directe cu mecanismul compensrii excedentelor cu deficitele de moned, cu creterea sau diminuarea volumului creditelor, cu cantitatea de bunuri economice care se tranzacioneaz pe pia, cu normele obligatorii stabilite de banca de emisiuni pentru toate celelalte bnci etc.

  • 25

    Oferta de moned exprim punerea n circulaie de moned nou de ctre instituii monetare specializate. Oferta i manifest existena atunci cnd resursele monetare ies din depozitele bncii de emisiune i ale altor instituii emitente i nceteaz s existe atunci cnd resursele revin n depozitele emitentului.

    n sistemele monetare moderne, ofertanii de mas monetar sunt banca central i bncile comerciale. Banca central ofer numerarul sau baza monetar, bncile comerciale creeaz moned scriptural i diverse instrumente monetar-financiare.

    De regul, oferta de mas monetar este legat de o operaiune de creditare, ceea ce nseamn monetizarea unei creane bancare.

    Cauzele care determin creterea ofertei de moned sunt: sporirea cantitii, n expresie valoric, a bunurilor economice supuse vnzrii; acoperirea deficitului bugetului de stat pe calea interveniei bncii centrale, la sesizarea

    Trezoreriei, care reprezint casierul statului; scderea vitezei de rotaie a banilor; convertibilitatea monedelor strine n moned naional; reinerea din circulaie a unei cantiti de moned de ctre anumii ageni economici sau populaie.

    Fa de asemenea cauze care genereaz oferta de moned se folosesc diverse metode pentru creterea masei monetare n circulaie, cum sunt:acordarea de credite de ctre orice banc; emisiunea monetar realizat de banca central; reducerea rezervei obligatorii instituite de banca central; realizarea schimbului valutar al monedelor strine convertibile pe moned naional.

    Banca central este instituia care controleaz sistematic oferta de moned, din urmtoarele motive:

    - banca central controleaz oferta total de numerar, n timp ce bncile comerciale pot crea bani de cont numai n funcie de numerarul de care dispun;

    - bncile comerciale pot crea sau distruge depozitele numai n aria relaiei dintre numerar i depozite. Bncile comerciale creeaz bani atunci cnd ofer cu mprumut (creeaz un depozit), ns, concomitent se distruge o cantitate egal de bani de cont cnd un mprumut se restituie bncii, adic se revine la situaia anterioar crerii depozitului.

    Pe termen scurt oferta de moned este perfect inelastic. Atunci cnd cantitatea de moned oferit (M) crete, rata dobnzii (d') scade i invers,

    relaie ce are relevan pentru sporirea sau diminuarea ofertei pe o perioad sau la un moment dat.

    Multiplicatorul monetar sau al bncilor reprezint coeficientul care arat ct moned se creeaz de bncile comerciale pentru fiecare u.m. numerar. El relev c moneda creat de bncile comerciale este un efect multiplu al rezervei lor iniiale sau al bazei monetare.

    Aceasta se mai numete i multiplicator al monedei scripturale sau multiplicator al creditului. Cu ajutorul lui se mrete oferta de bani, astfel c fiecare unitate monetar introdus n sistemul bancar permite sistemului s amplifice cantitatea de moned aflat n conturile de depozite bancare la vedere. n esen, acesta este un aranjament monetar fundamentat pe un lan de datorii care i face pe indivizi s se comporte ca i cum ar exista mai muli bani. Dei sub aspect material nu s-a creat nici un ban n plus, realitatea se desfoar ca i cnd ar fi mai muli bani-numerar. Aceti bani, care materialicete nu sunt, dar exist n plan comportamental, sunt bani de cont.

    Acest proces se ncadreaz n Creaia monetar n care sunt implicate bncile comerciale sau, n contextul mai larg, instituiile de credit, pe de o parte i Banca Central, pe de alt parte, folosind mecanismul creditelor. Banca Central exercit controlul asupra acestui proces, deinnd monopolul prin moneda central, denumit i moneda de prim rang, n care se includ: suma bancnotelor aflate n circulaie i activele ce aparin bncilor i trezoreriei i care se regsesc n pasivul bilanului Bncii Centrale.

    Principalele instrumente de politic monetar folosite de majoritatea bncilor centrale sunt: instrumente indirecte, instrumente directe, alte elemente de conducere a politicii monetare.

  • 26

    Instrumentele indirecte sunt: a) Facilitile de refinanare i de depozit (standing-facilities) sunt instrumentele prin

    care bncile comerciale au acces la resursele de finanare ale bncii centrale (refinanare), respectiv au posibilitatea de a plasa la banca central resursele bneti disponibile (depozit). Ratele dobnzilor la aceste faciliti creeaz,de regul, coridorul dobnzilor pieei monetare (rata dobnzii la creditele de refinanare este limita superioar a dobnzilor practicate n sistem, iar rata dobnzii la depozitele constituite este limita inferioar). Aceste operaiuni sunt demarate de bncile comerciale.

    b) Operaiunile de pia (open-market) sunt instrumentul predilect n economiile dezvoltate incluznd: operaiuni de refinanare; operaiuni de vnzare-cumprare de active eligibile (titluri de stat, certificate de depozit emise de banca central) nsoite de contracte de rscumprare (repo), cnd proprietarul iniial al titlurilor de stat revine, dup derularea tranzaciei, n posesia acestor operaiuni de vnzare-cumprare definitiv (outright transactions), n care dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat tranzacionate se schimb n urma efecturii operaiunii .a. Operaiunile open-market sunt iniiate de banca central.

    c) Rezervele minime obligatorii sunt, n esen, disponibiliti ale bncilor, n moned naional sau n valut, pe care acestea le pstreaz n cont la banca central. Astfel, banca central controleaz oferta de bani, prin injectarea sau absorbia de lichiditi din sistemul bancar.

    Instrumentele directe sunt: controlul direct al volumului creditului (plafoanele de credit); controlul direct al ratelor dobnzilor (plafoanele de dobnzi).

    Alte elemente de conducere a politicii monetare sunt: manevrarea dobnzilor directoare ale bncii centrale (taxa scontului, repo rate); modificarea cursului de schimb al monedei naionale; modificarea nivelului rezervelor internaionale; persuasiunea (moral suasion) adic instrumentele prin care banca central i folosete autoritatea pentru a convinge bncile i celelalte instituii financiare de necesitatea modificrii nivelului dobnzilor practicate, a structurii acestora sau a marjelor dintre ele i n privina politicii de creditare a clienilor.

    Rezult c piaa monetar implic mai multe segmente ca: piaa scontului (cumprarea-vnzarea de cambii), piaa interbancar (bncile se mprumut reciproc), piaa certificatelor de depozit (atragerea de resurse bneti prin emiterea de certificate de depozit negociabile, nscrisuri care pot fi rscumprate de bnci la o anumit dobnd), piaa efectelor de comer (bncile, marile firme sau alte instituii financiare emit titluri de credit, respectiv bilete la ordin sau cecuri n vederea creditrii agenilor economici), piaa eurovalutelor (atragerea i plasarea de fonduri n valut n afara rii de origine a fiecrei valute).

    Realitatea monetar are deci o mare complexitate, astfel c ea este urmrit sistematic prin instituiile bancare specializate, care regleaz (ajusteaz) masa monetar, opernd asupra cererii i ofertei de moned n relaie cu circulaia bunurilor pe pia. Astfel, se urmrete echilibrul pieei monetare.

    Echilibrul pieei monetare este influenat de mai muli factori, ntre care rata dobnzii deine o pondere nsemnat. La o anumit dimensiune a ratei dobnzii, presupunnd celelalte condiii neschimbate, micarea cererii i micarea ofertei de moned tind spre obinerea echilibrului pieei monetare.

    Starea de echilibru a pieei monetare se realizeaz atunci cnd, l