UNIVERSITATEA BUCURESTI DREPTUL UNIUNII EUROPENE

EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

IMPACT POLITIC,ECONOMIC,CULTURAL:

TURCIA ,NORVEGIA,GROENLANDA

1

CUPRINS:1.POLITICA DE EXTINDEREPOLITICA DE EXTINDERE

DE LA 6 LA 27 STATE…PANA IN ACEST MOMENT

CRITERII DE ADERARE

MANDATUL SI CADRUL DE NEGOCIERE

EXAMINARE SI MONITORIZARE

INCHEIEREA NEGOCIERILOR SI TRATATUL DE ADERARE

TARI AFLATE PE DRUMUL ADERARII LA UE

PROCESUL DE STABILIZARE SI ASOCIERE(PSA)

ASISTENTA FINANCIARA

INSTRUMENTUL DE ASISTENTA PENTRU PREADERARE(IPA)

2.TURCIARELATIILE TURCIEI CU UE

CONSIDERATII ALE POSIBILEI ADERARI

IMPACT POLITIC

IMPACT ECONOMIC

IMPACT CULTURAL

CE CRED EUROPENII DESPRE TURCIA

3.NORVEGIASCURT ISTORIC AL RELATIILOR NORVEGIA-UE

IMPACT POLITIC

IMPACT ECONOMIC

IMPACT CULTURAL

4.GROENLANDASCURT ISTORIC AL RELATIILOR GROENLANDA-UE

IMPACT POLITIC

IMPACT ECONOMIC

2

IMPACT CULTURAL

1.Politica de extindere

Timp de jumătate de secol, Uniunea Europeană a urmărit să realizeze o integrare din ce în ce mai aprofundată, în timp ce a continuat să primească noi membri. De cele mai multe ori, cele două procese s-au desfăşurat în paralel.. Uniunea Europeană de astăzi, cu 27 de state membre şi o populaţie de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigură, mai prosperă, mai puternică şi exercită o mai mare influenţă decât Comunitatea Economică Europeană de acum 50 de ani, cu 6 state membre şi o populaţie de mai puţin de 200 de milioane de locuitori.

2.De la 6 la 27 de state membre…până în acest moment

În 1951, şase ţări – Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos – au întemeiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi, ulterior, în 1957, Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

Au urmat cinci valuri de extindere succesive:

← 1973 – Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit← 1981- Grecia

← 1986- Spania şi Portugalia

← 1995 – Austria, Finlanda şi Suedia

← 2004 - Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia. A fost o extindere istorică, o reunificare a Europei după zeci de ani de separare.

← La 1 ianuarie 2007, aderarea României şi Bulgariei la UE a încheiat acest proces istoric.

3.Criterii de aderare

Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de drept. Orice stat european care respectă aceste principii poate solicita să devină stat membru al Uniunii. Condiţiile sunt prevăzute în Tratatul privind Uniunea Europeană (Articolul 6, Articolul 49).

Articolul 61. Uniunea se întemeiază pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale, şi statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.2. Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Convenţia europeană pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, şi astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului

comunitar.3. Uniunea respectă identitatea naţională a statelor sale membre.

4. Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru realizarea politicilor sale.

3

Articolul 49Orice stat european care respectă principiile enunţate la articolul 6 alineatul (1) poate solicita să devină

membru al Uniunii. Acesta adresează cererea sa Consiliului, care hotărăşte în unanimitate, după consultarea Comisiei şi după primirea avizului conform al Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea absolută

a membrilor care îl compun.Condiţiile de admitere şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea, care implică astfel de admitere, va

fi obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. Acest acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate cu normele lor constituţionale.

Cererea depusă de o ţară care doreşte să adere la UE este transmisă Consiliului. Comisia Europeană contribuie cu o opinie oficială privind ţara solicitantă, iar Consiliul decide dacă acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în unanimitate asupra unui mandat de negociere, negocierile între ţara candidată şi toate statele membre pot fi oficial deschise. Acest lucru nu se întâmplă, însă, în mod automat. Ţara solicitantă trebuie să îndeplinească o serie de criterii înainte ca negocierile să demareze.

Aşa-numitele „ criterii de la Copenhaga ”, stabilite în decembrie 1993 de Consiliul European de la Copenhaga, impun unui stat candidat să aibă:

← instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectarea şi protecţia minorităţilor;

← o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;

← capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru şi, în special, adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

4.Mandatul şi cadrul de negociere

Odată ce Consiliul decide în unanimitate adoptarea unui mandat de negociere, negocierile de aderare între ţara candidată şi toate statele membre pot fi deschise.

Negocierile între statele membre ale UE şi ţările candidate se desfăşoară la nivel de miniştri şi ambasadori. Aceştia se concentrează asupra condiţiilor şi calendarului de adoptare şi aplicare a tuturor reglementărilor comunitare deja în vigoare. Aceste reglementări (cunoscute şi sub denumirea de „acquis”, termen francez care înseamnă „ceea ce a fost stabilit”) nu pot face obiectul vreunei negocieri

În cadrul negocierilor de aderare, legislaţia UE este împărţită în 35 de capitole tematice.

5.Examinare şi monitorizare

Înainte să aibă loc o negociere, Comisia efectuează o analiză amănunţită a fiecărui capitol, cu fiecare ţară candidată în parte - cunoscută şi sub denumirea de „screening”cu scopul de a determina gradul de pregătire al statelor respective.

4

Comisia raportează Consiliului rezultatul analizării fiecărui capitol si recomandă fie deschiderea negocierilor pentru capitolul respectiv, fie, mai întâi, îndeplinirea anumitor condiţii , cunoscute sub denumirea de „criterii de referinţă

Ca bază pentru lansarea efectivă a procesului tehnic de negociere, Comisia stabileşte un "raport de screening" pentru fiecare capitol şi pentru fiecare ţară.

6.Încheierea negocierilor şi tratatul de aderare

Negocierile pentru fiecare capitol sunt încheiate – provizoriu – doar atunci când toate statele membre sunt mulţumite de progresele înregistrate de ţara candidată respectivă.

Încheierea definitivă a negocierilor are loc numai la sfârşitul procesului. Capitolele din "acquis" sunt atât de interdependente încât negocierile se desfăşoară în baza principiului că „nu s-a convenit nimic atâta vreme cât nu s-a convenit totul”.

În momentul în care s-au încheiat negocierile la toate capitolele, spre satisfacţia ambelor părţi, termenii şi condiţiile detaliate sunt incluse într-un proiect de tratat de aderare

Odată ce tratatul de aderare este semnat, ţara candidată devine „stat în curs de aderare” şi are dreptul la privilegii provizorii, până în momentul în care aderă la UE şi devine stat membru. În acest moment, ţara respectivă poate obţine „statutul de observator activ” pe lângă organele şi agenţiile UE, în cadrul cărora este îndreptăţită să-şi exprime punctul de vedere, dar nu să voteze. Odată cu finalizarea procesului de ratificare, tratatul intră în vigoare la data stabilită, iar statul în curs de aderare devine stat membru.

7.Ţări aflate pe drumul aderării la UE

Croaţia, Islanda, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt ţări candidate. Negocierile de aderare cu Muntenegru şi cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei nu au demarat încă.

Celelalte ţări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Kosovo, conform Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite – au primit promisiuni cu privire la perspectiva de a deveni state membre ale UE, de îndată ce vor fi pregătite. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de potenţiali candidaţi.

←←

←

←

←

5

←

←

←

←

←

←

←

←

←

←

←

←

←

← TARI CANDIDATE/POTENTIALI CANDIDATI

8.Procesul de stabilizare şi asociere (PSA)

6

este un proces stabilit de UE cu toate ţările din Balcanii de Vest care are drept obiectiv apropierea progresivă a acestora de UE. Datorită acestui proces, aceste ţări se bucură deja de acces liber la piaţa unică a UE pentru aproape toate exporturile lor, precum şi de sprijin financiar din partea UE pentru eforturile depuse în direcţia realizării reformelor. Piesa centrală a procesului constă în încheierea unui acord de stabilizare şi asociere care reprezintă o relaţie contractuală între UE şi fiecare ţară din Balcanii de Vest şi care stabileşte drepturi şi obligaţii reciproce. Acordurile de stabilizare şi asociere vor permite economiilor din această regiune să înceapă să se integreze în UE.

9.Asistenţă financiară

Uniunea Europeană oferă sprijin financiar de preaderare ţărilor candidate şi potenţialilor candidaţi Asistenţa financiară îşi propune să ajute aceste ţări să realizeze reformele politice, economice şi instituţionale necesare pentru alinierea la normele europene

Înainte de a adera la UE, o ţară trebuie să dispună de o economie de piaţă funcţională ţi să aibă capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale ţi forţelor de pe piaţa internă a Uniunii Europene; prin urmare, se oferă asistenţă pentru sprijinirea reformelor economice, care facilitează creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă.

10.Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA)

Începând cu anul 2007, finanţarea europeană de preaderare este dirijată printr-un instrument unic menit să ofere sprijin atât candidaţilor, cât şi potenţialilor candidaţi

Pentru a răspunde cât mai eficient obiectivelor fiecărei ţări, IPA cuprinde cinci componente:

1. Asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor2. Cooperare transfrontalieră (cu statele membre şi alte ţări eligibile pentru IPA)

3. Dezvoltare regională (transport, mediu şi creştere economică)

4. Dezvoltarea resurselor umane (consolidarea capitalului uman şi combaterea excluderii)

5. Dezvoltare rurală

Bibliografie:

http://ec.europa.eu/enlargement/the-policy/index_ro.htm

Turcia7

este o ţară întinsă pe două continente. 97% din suprafaţa ţării se află în Asia (Anatolia) şi 3% Europa (peninsula Balcanică).

Aşezarea Turciei la intersecţia Europei cu Asia o face o ţară de o importanţă geostrategică importantă. Etnic turcii formează majoritatea populaţiei cu o minoritate importantă de Kurzi. Religia predominantă in Turcia este Islamul, şi limba oficială a ţării este turca.

Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituţională, cu o moştenire cultural şi istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenenţa vestică în organizaţii ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE şi economiile majore G-20. Turcia a început negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al Comunităţii Economice Europeene încă din anul 1963 şi au atins acordul uniunii vamale în 1995.

1.Relaţiile Turciei cu UE

Aceste relatii au început, pe baza unei asociaţii stabilite prin Acordului de la Ankara, care a fost semnat cu Comunitatea Economică Europeană la 12 septembrie 1963. Acest acord prevede un proces gradual pentru integrarea Turciei la UE. Ca un prim pas comertul şi Uniunea Vamală au fost liberalizate la data de 31 decembrie 1995. Nivelul de integrare economică între cele două părţi a atins un nivel avansat şi, în consecinţă, Turcia şi-a dedicat eforturile pentru membru cu drepturi depline ca urmatorul pas prevăzut în Acordului de la Ankara. Summit-ul de la Helsinki 1999: Documentul parteneriat pentru aderare şi Planul Naţional O nouă perioadă a început în relaţiile dintre Turcia şi UE, după ce Turciei i-a fost dat "statutul de candidat", în timpul Summit-ul de la Helsinki în perioada 10-11 decembrie 1999. Summit-ul de la Copenhaga din 2002La Summit-ul de la Copenhaga, pe baza raportului şi recomandarea Comisiei, s-a decis să înceapă negocierile de aderare cu Turcia, fără întârziere, în decembrie 2004, cu condiţia ca Turcia sa îndeplinesca criteriile politice de la Copenhaga. Procesului de reformă politică în perioada 1999-2004 . Paşi importanţi au fost facuti în domeniul

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

libertatea de gândire şi de exprimare

fundaţii religioase nemusulmane şi a drepturilor lor de a obţine şi dreptul de proprietate

de radiodifuziune şi de educaţie în limbi şi dialecte, care sunt utilizate în mod tradiţional în viaţa de zi cu zi de cetăţeni turci.sistemul legal din Turcia a fost consolidat, statutul tratatelor internaţionale a fost consolidat în cadrul ierarhiei sistemului juridic, măsurile necesare au fost făcute în prevenirea torturii şi a relelor tratamente în cadrul "politicii zero-toleranţă,etc.

În plus, cu revizuirea articolului 90 din Constituţie, superioritatea de acorduri internaţionale legate de drepturile şi libertăţile fundamentale în legislaţia naţională a fost stabilită. Prevederile referitoare la pedeapsa capitală, de asemenea, au fost eliminate din Constituţie şi legi. Summit-ul de la Bruxelles Decembrie 2004 La 29 iulie 2005, Protocolul adiţional de extindere a Acordului de la Ankara la 16 state membre UE a

8

fost încheiat prin schimb de scrisori între Turcia, Comisia şi Consiliul.. În declaraţia sa Turcia a declarat că prin semnarea protocolul adiţional nu recunoaste "Republica Cipru" prin niciun mijloc.

Evoluţiile înregistrate între 2006-2008 La 29 noiembrie 2006, Comisia a anunţat recomandarea sa în ceea ce priveşte negocierile de aderare cu Turcia. În această recomandare, sa afirmat că Turcia nu a pus în aplicare pe deplin protocolul adiţional la Acordul de la Ankara, iar Comisia a recomandat ca Conferinţa Interguvernamentala de aderare cu Turcia nu ar trebui să deschidă negocierile privind capitolele legate de restricţiile Turciei în ceea ce priveşte Republica Cipru, până ce Comisia confirmă că Turcia şi-a îndeplinit angajamentele sale.

Evoluţii din 2009

In Concluziile asupra Turciei din anul 2010 ale Comisiei Europene,Turcia continuă să îndeplinească în mod suficient criteriile politice. deschiderea democratică, care vizează în special abordarea problemei kurde, nu a îndeplinit încă aşteptările.

În ceea ce priveşte reforma administraţiei publice, unele progrese au fost realizate cu adoptarea de amendamentele constituţionale, în special în vederea stabilirii unui Ombudsman.În ceea ce priveşte libertatea religiei,membrii religiilor minoritare continuă să fie supusi unor ameninţări de catre extremişti. Un cadru legal, în conformitate cu CEDO nu a fost încă stabilit, astfel încât toate non- comunităţile religioase nemusulmane şi comunitatea Alevi sa poată funcţiona fără restricţii nejustificate.

Cu privire la aspectele regionale şi obligaţiile internaţionale, nu a eliminat toate obstacolele din calea liberei circulaţii a mărfurilor, inclusiv restricţiile privind legăturile directe de transport cu Cipru. Nu există nici un progres pe calea normalizării relaţiilor bilaterale cu Republica Cipru.

Totodata,in ceea ce priveste garantarea drepturilor femeilor si copiilor,acestea raman incercari in continuu progres pentru Turcia. Crimele pentru onoare,casatoriile fortate si timpurii precum si violenta domestica ramas probleme serioase.

2. Consideratii ale posibilei aderari la UE a Turciei

La prima vedere, implicaţiile aderării Turciei la Uniunea Europeană par similare celor unei explozii de genul „big bang”. Ca populatie, Turcia este aproximativ de mărimea a zece state membre recent aderate, dar abia de mărimea Poloniei, dacă judecăm în termeni economici. Acesti termeni schimbă şi reconsideră multiplele implicaţii pe care le poate avea.

Trebuie de asemnea de luat în considerare, şi nu superficial, potenţialul impact geopolitic şi în politica externă, date fiind nu numai localizarea geografică, cât şi populaţia majoritar musulmană. Unii analişti sunt de părere că acestea reprezintă avantaje în sprijinul aderării Turciei, în schimb alţii

9

nu o acceptă ca şi membru, în ciuda dobândirii statutului de candidat în 1999 şi deschiderii negocierilor încă din 20051. Motivul invocat ar fi că Turcia este prea mare şi prea saracă pentru a adera la UE, are graniţe periculoase şi dacă privim mai cu atenţie, nu este chiar europeană nici în termeni culturali, geografici sau chiar istorici, creând probleme procesului de integrare europeană.

3. Turcia în Uniunea Europeană – impact politic

Impactul aderarii Turciei asupra dinamicii institutiilor Europene este întărit si de poziţia strategică a Turciei, aflată la intersecţia unui număr de state şi regiuni importante, dar potenţial instabile (Iran, Irak, Siria, Armenia, Georgia, Azerbaidjan). Unii analişti au sugerat ca Turcia să constituie un „buffer zone” în afara UE , dar numai că Turcia nu este dispusă să accepte un astfel de rol, dar probabil, nici nu va dori să coopereze sau să devină un partener stabil dacă este lasată în afara Europei.

Faptul că Turcia va deveni cel mai mare stat al UE în termeni demografici după aderare este unul dintre cele mai mari efecte ale aderării acesteia la UE. Localizarea geografică a Turciei şi populaţia majoritar musulmană pot avea în aceste condiţii implicaţii multiple pentru Europa.

Instituţional, Turcia va avea un mare impact asupra Consiliului şi Parlamentului European, dar nu şi asupra Comisiei Europene. Asumând un sistem de votare al dublei majorităţi ce va opera în Consiliu, într-o UE cu 28 de membri, atât Turcia cât şi Germania vor avea 14,5% din voturi fiecare. Ele vor deveni actori puternici şi vor fi în măsură să blocheze propuneri în cooperare cu o a treia ţară. Aşadar, Turcia poate deveni un important actor în sfera politică şi se va adăuga setului complex de alianţe prin blocarea combinaţiilor posibile. Totuşi, se poate aprecia că într-o UE cu 28 membri, în ciuda mărimii ei, nu va putea manifesta o puternică dominaţie asupra statelor mari.

În ceea ce priveşte numărul locurilor din Parlamentul European, dacă acestea sunt realocate proporţional luând în considerare şi Turcia, atunci Turcia şi Gemania vor avea fiecare 82 locuri, adică 11.2 % din numărul total de locuri.

Nu în ultimul rând, Turcia va avea un impact major în redefinirea graniţelor UE şi implicit, în formularea intereselor de politică externă. Prin aderarea Turciei, UE va avea deschidere la Orientul Mijlociu, Caucaz. Acest lucru înseamnă împingerea graniţelor către sud-est şi sporirea interesului pentru gestionarea relaţiilor cu aceste regiuni. În acest sens, Turcia capată o şi mai mare importanţă în dezvoltarea politicii externe a UE, dar nu pe atât de mult pe cât tind unii să creadă.

Aderarea Turciei va avea impact şi asupra relaţiilor UE –Rusia. Deşi Turcia este deja membră NATO, Rusia nu va vedea cu ochi buni eventuala extindere a UE de-a lungul coastelor de sud ale Mării

1 “Turkey-EU Relations in the perspective of the December European Council” speech by Fabrizio

Barbaso, Director General DG Enlargement, European Commission to the 3rd Middle East Technical

University Conference on International Relations, Ankara. 25/5/0410

Negre. Cu atât mai mult cu cât relaţiile Turcia- Rusia nu au fost deloc facile de-a lungul timpului. Dar acum Turcia importă majoritatea necesarului intern de petrol din Rusia, în detrimentul Arabiei Saudite şi în ciuda rigorilor politicii externe privind acest schimb.

Aderarea Turciei nu va însemna numai modificarea graniţelor UE, ci şi a relaţiilor Turciei cu vecinii şi cu ţări terţe în ceea ce priveşte regimul vizelor. Şi aici din nou politica de graniţă a UE va fi testată - dacă ea este capabilă să creeze şi să gestioneze bune relaţii în regiune şi mai puţin noi divizări şi bariere. În acelaşi timp, multe state din UE sunt preocupate de posibilitatea ca Turcia sa devină parte a spaţiului Schengen, întrucât graniţele estice ale Turciei sunt destul de dificil de protejat dată fiind regiunea preponderent muntoasă. Turcia este o ţară de tranzit pentru multe dintre problemele cu care se confruntă UE momentan, gen trafic de persoane, droguri, migraţie ilegală, precum şi aspecte legate de crima organizată. În acelaşi timp, din momentul în care Turcia va fi acceptată, UE va avea mai multă influenţă asupra chestiunilor juridice şi administrative gen imigraţie ilegală. Iar această zonă se arată dificilă pentru negocieri.

Conform cotidianelor de specialitate,incercările de a construi o societate multiculturală în Germania „au eşuat total", a declarat cancelarul Agela Merkel. Ea a spus că imigranţii trebuie să facă mai multe eforturi pentru a se integra. Cei 2,5 milioane de locuitori de origine turcă ai Germaniei formează cea mai mare minoritate naţională. Sentimentele antiimigraţie sunt în creştere în Germania, un studiu recent aratând că peste 30% din populaţie crede că ţara e „invadată de străini".Într-o întâlnire recentă, cancelarul german şi premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, au promis să facă eforturi pentru a îmbunătăţi gradul de integrare a comunităţii minoritare turce. În august, Thilo Sarrazin, un oficial al băncii centrale a Germaniei, a acuzat musulmanii din Germania de faptul că sunt dependenţi de ajutoarele sociale şi comit infracţiuni.

Totodata, ministrul de externe Ahmet Davutoğlu explica faptul ca in ultimii şapte ani, politica Turciei a fost aceea de a asigura “zero probleme” în această vecinătate. Abordarea noastră urmăreşte încheierea disputelor şi creşterea stabilităţii în regiune prin căutarea de mecanisme şi de canale inovatoare pentru rezolvarea conflictelor, prin încurajarea schimbărilor pozitive şi prin construirea de punţi culturale, ale dialogului şi înţelegerii reciproce. Scopul nostru este de a realiza maximul de integrare şi cooperarea deplină cu toţi vecinii, pe baza a patru principii: securitate comună, dialog politic la nivel înalt, interdependenţă economică şi coexistenţă culturală.

Turcia nu îşi permite luxul de a aştepta criza pentru a o aborda. Acesta e motivul pentru care am adoptat o diplomaţie proactivă de pace în Balcani, în Orientul Mijlociu şi în Caucaz. Am acţionat pentru obţinerea păcii în Liban şi am realizat un program de susţinere a integrităţii teritoriale şi a reconcilierii politice în Irak. Am acţionat pentru a ajunge la o rezolvare a conflictului în războiul ruso-georgian, am propus înfiinţarea unei Platforme de Cooperare şi Stabilitate în Caucaz, care să includă toate ţările din regiune, şi am acordat tot suportul pentru urgentarea procesului Minsk, dintre Azerbaidjan şi Armenia.

În Orientul Mijlociu, Turcia şi-a mobilizat toate eforturile pentru a obţine scopul comun al unei păci cuprinzătoare şi durabile. Convorbirile indirecte de pace între Siria şi Israel au fost ţinute sub auspiciile Turciei după o perioadă de opt ani.

11

Vicepreşedintele Comisiei Europene Günter Verheugen: "Noi avem mai multă nevoie de Turcia decât are ea nevoie de noi",

Ea este de o importanţă strategică primordială. Vorbesc despre securitatea în întreaga regiune. Nu se poate imagina ce s-ar întâmpla dacă Turcia ar lua calea altui drum decât cel al unei ancorări solide în comunitatea statelor occidentale. Ar fi un mare risc pentru noi, care mai bine nu s-ar întâmpla", a considerat Verheugen.

Aderarea Turciei la UE "ar fi un avantaj enorm pentru noi, ne-ar ajuta să soluţionăm fără conflicte relaţiile între democraţiile occidentale şi lumea musulmană a secolului XXI", a mai estimat el. Asupra ideii unui parteneriat privilegiat mai degrabă decât o aderare deplină, recomandată de Germania şi Franţa, Verheugen a respins totul la fel ca Ankara.

"Turcii au deja un parteneriat privilegiat. Ei sunt fixaţi mai puternic în UE decât toate celelalte ţări. Ei au deja uniunea vamală. Nu văd ce am mai putea da Turciei faţă de ceea ce are deja", a spus el.

Ankara nu va fi singura parte care pierde, vor fi şi costuri „pe termen mai lung” şi pentru UE, evaluează ICG. Uniunea ar putea avea parte de „un acces mai dificil la una dintre pieţele cele mai mari şi cu cea mai rapidă creştere din regiune, de noi tensiuni în privinţa Ciprului şi de pierderea pârghiilor pe care le oferă un parteneriat real cu Turcia în stabilizarea Orientului Mijlociu, în întărirea securităţii energetice şi în apropierea lumii musulmane”.

Turcia este o candidată oficială la aderarea la UE încă din 1999 şi a început negocierile în acest scop în 2005. Dar până acum au fost deschise doar zece capitole din cele 35 ale pachetului de aderare, cu doar un singur capitol închis cu succes.

Turcia, odata ajunsă membră UE, va vrea probabil să joace rolul unui actor activ în politica externă a UE. Dată fiind armata sa numeroasă, Turcia ar putea avea o poziţie puternică la contribuirea dezvoltării forţelor de menţinere a păcii în contextul politicii de securitate europeană.

4. Aderarea Turciei la Uniunea euporeană- impact economic

Negociatorul sef cu UE,Egemen BAgis preciezeaza ca,in 2010 pe plan economic, Europa se confruntă cu o criză financiară puternică pe când Turcia anticipează „o creştere economică de 5,8% şi ar putea ajunge economia cu cea mai mare creştere din lume după China şi India până în 2017”. În plus această piaţă în continuă dezvoltare aduce un număr impresionant de consumatori, ceea ce ar putea duce la extinderea pieţei europene, cât şi la creşterea competitivităţii UE în economia globală.

Mai mult decît atât, pentru o persepctivă de ansamblu asupra situaţiei economice actuale a Turciei, menţionez că aceasta face parte din G-20 (ce reprezintă grupul primelor 20 de economii ale lumii, OECD, uniunea Vamală a UE, Organizaţia Mondială a Comerţului, ECO şi BSEC.

12

Dacă ea va adera la UE în 2015, (ceea ce înseamnă că probabil la acel moment va avea o populaţie de peste 80 milioane locuitori), cu puţin mai mare decât populaţia Germaniei. În această dinamică demografică există probabilitatea ca până în 2025, Turcia să devină statul european cu cea mai mare populaţie.

5. Impactul cultural al aderarii

Multe dintre îngrijorările privind adrerarea Turciei se reflectă asupra identităţii europene şi asupra întrebării până unde se întinde Europa, sau cel puţin Uniunea Europeană.

Este dificil de a înţelege de ce Turcia, ca posibil al 28-lea membru al UE în viitor, să devină factorul critic ce va determina evoluţia identităţii europene sau dimpotrivă, îi va împiedica evoluţia.

O parte din partizanii aderării sunt de părere că accceptarea unui stat multisecular, cu o populaţie majoritar musulmană, va contribui la dezvoltarea şi acceptarea multiculturalismului în cadrul general dezvoltat de UE.. Mai mult decât atât, acceptarea Turciei ca membru va fi vazută de către mulţi ca un semnal că UE nu este şi nici nu vrea să devină un „club creştin” exclusivist. Într-un moment istoric când „războiul asupra terorii” a creat o tensiune globală şi o creştere a dezbaterilor pe teme religioase, relaţiile Turciei cu UE capătă o şi mai mare semnificaţie geopolitică, iar o respingere a ei ar însemna un semnal negativ puternic şi de neignorat de lumea musulmană. Dar, UE ar trebui să nu facă pasul spre acceptare prin recurs la religie. Turcia nu ar trebui sa fie respinsă sau acceptată din cauza populaţiei prponderent musulmane, ci respectând criteriile pe care le-a respectat fiecare membru – criteriile Copenhaga.

Negociator-şef cu Uniunea Europeană, Egemen Bagiş a ilustrat ideea istoriei comune şi a unui viitor comun al Europei şi al Turciei cu exemplul Istanbulului, simbol al coexistenţei dintre evrei, musulmani şi creştini. Şi astăzi societatea turcă este un mozaic etnic şi religios compus din kurzi, aleviţi, arabi, greci, romi, creştini, musulmani iar integrarea în UE ar întări natura multiculturală a Uniunii şi motto-ul „Unitate în diversitate”.

În problemele de securitate pe care Uniunea Europeană le are, ca de exemplu terorismul, Bagiş consideră că „Europa nu poate face faţă fără Turcia şi nici Turcia nu poate combate singură aceste ameninţări neconvenţionale”.

13

Bagiş a insistat şi asupra rolului de mediator pe care Turcia îl poate juca graţie bunelor sale relaţii în dispute precum cea dintre Israel şi Liban, Siria şi Israel, sau chiar dintre Iran şi SUA. Deja a facilitat dialogul între multe ţări printre care Afganistanul şi Pakistanul, Rusia şi Georgia, sau Bosnia-Herţegovina şi Serbia.

Egemen Bagis, a avertizat în legătură cu riscul radicalizării islamiste: "excluzând Turcia, ţările din UE îşi asumă riscul construirii unui zid de discriminare cu lumea islamică".

6.CE CRED EUROPENII DESPRE TURCIA

Lipsa unei conduceri politice pozitive, lasă câmp deschis larg pentru oponenţii aderării Turciei. O mare parte din mass-media europeană, consolideaza astfel prejudecăţile publice. "La televiziune, Turcia înseamnă minarete şi podul Bosfor”spune editorul pentru afaceri europene al Reuters,Paul Taylor"În ziare, un" stat laic cu o populatie predominant musulmană "devine modificat până la" o ţară musulmană "

Pentru mulţi politicieni, jurnalişti, beneficiile aderarii turce sunt evidente.. Acestea variază de la adoptarea unei Turcii noi si care prezinta o crestere rapida pana la puterea castigata de Uniune care va include o democratie musulmana care functioneaza corect. Dar de ce aceste argumente nu au niciun fel de impact asupra opiniei publice din întreaga UE? Unul dintre motive ar putea fi faptul că argumentele pro şi contra extinderii sunt de natură diferită. Pentru majoritatea oamenilor, temerile legate de extindere sunt imediate şi personale: pierderea de locuri de muncă, ameninţarea terorismului, slăbirea culturii naţionale. Beneficiile, între timp, sunt strategice, pe termen lung şi destul de abstracte: creştere economica viitoare, o mai puternicăpolitica externa a UE si in privinta securitatatii energetice. Ca rezultat, sustinatorii aderarii şi adversarii ei nu-si asculta reciproc argumentele. Ţările care se confruntă cu probleme similare, nu ajung neapărat la aceleaşi concluzii cu privire la Turcia: polonezi, cehi şi germani susţin că Turcia nu are un loc într-o Uniune Europeană pecare ei o vad ca un club creştin.

Mulţi francezi isi faci griji că rolul central în UE al ţării lor a fost slăbit de extinderile succesive. Pentrulei, Turcia este un pas prea departe. Turcia ar putea fi cel mai mare ţară din Europa, cu 80-90

milioane de oameni. Un alt ingredient specific al dezbaterii franceze despre Turcia este minoritatea

armeana de 400.000 de locuitori.

În timp ce o mare parte din Turcia devine mai deschisa, moderna şi diversa, multi emigranti turcirămân tradiţionalisti. Unele familii turce din Germania încearcă să limiteze educaţia fiicelor lor, existand din 1996 45 crime de onoare pe teritoriul german . Mai mult de 90 la suta dintre germani cred acum ca islamul este ostil şi agresiv cu femeile, conform unui sondaj citat de Iniţiativa pentru Stabilitate Europeană (ESI).În sondaje la nivel european privind aderarea Turciei, Austria constant apare ca ţara cea mai sceptica.

Un sondaj de internet realizat la sfârşitul anului 2006 a aflat că cultura, mai degrabă decât religia a fost principalul motiv pentru care austriecii nu vor Turcia în UE.De asemenea, sondajul a arătat că austriecii au fost deosebit de preocupaţi de problema Ciprului şi despre terrorism.Perceptiile si prejudecatile asupra PKK o dată formate, sunt utile pentru navigarea unei lumi extrem de complexe. Oamenii nu vor renunta la ele cu uşurinţă, cu excepţia cazului în care au un motiv bun pentru a face

14

acest lucru. îmbunătăţirile enorme din 2001 ale Turciei nu sunt observate de majoritatea europenilor. "În multe feluri, imaginea de azi a Turciei din Occident este în aceeaşi formă ca şi cum nu ar fi trăit Atatürk ". În plus, unele din lucrurile pe care ar surprinde pozitiv Vestul, cum ar fi o retragere unilaterală a trupelor turceşti din Cipru sau deschiderea graniţei cu Armenia, ar putea fi exploziv din punct de vedere politic în Turcia. Riscul este ca un astfel de pas ar atrage unii europeni, dar ar pierde turcii.

Prin extinderea spre est, UE a adăugat zeci de milioane de lucrători platiti ieftin a pieţei sale unice, intr-un un moment în care multe economii ale UE au fost deja sub presiune din cauza globalizării, îmbătrânirea populaţiei şi schimbările tehnologice. În 2004, mai mult de 60 la sută din vest-europeni credeau că extinderea le va ameninţa slujbele. Nu e de mirare că opoziţia faţă de extindere este corelată cu performanţa economică a unei ţări si cu rata şomajului. O altă tendinţă încurajatoare care se desprinde din sondajele de opinie este că atitudinea in faţa aderării Turciei este condiţionata de ceea ce se întâmplă în UE şi Turcia. La sfârşitul anului 2005, Eurobarometru a întrebat cetăţenii UE cu privire la perspectivele de aderarea ale Turciei, şi a constatat că 31 la sută au fost în favoarea aderării şi 55 la sută au fost împotriva. Doua luni mai târziu, acesta a solicitat dacă oamenii ar sprijini aderarea "o dată ce Turcia respectă toate condiţiile stabilite de UE"? Acest lucru a impartit mai egal europenii, cu 39 la suta în favoare şi 48 la sută impotriva. Sondajul Harris FT din 2007, arată o schimbare similară în răspunsuri odată ce întrebarea este formulata în acest fel. Aceste rezultate sugerează că în cazul în care Turcia continuă cu modernizarea, mulţi europeni vor fi dispuşi să regândească poziţia lor faţă de aderarea Turciei.

Bibliografie:

http://www.cer.org.uk/pdf/briefing_kb_turkey_24aug07.pdfhttp://www.adevarul.ro/international/Turcia-tinuta_la_Inalta_Poarta_a_UE_0_355164813.htmlhttp://www.adevarulhttp://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ministrul-Davutoglu-Turcia-Ahmet-explica_0_143385696.html.ro/international/foreign_policy/Turcia-cheia-viitorul-Europei_0_289171651.htmlhttp://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Turcia-invers-nevoie-decat_0_136786385.html

http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Franta-Turcia-aderarea-cauta_0_130787009.htmlhttp://www.adevarul.ro/international/europa/An-decisiv-Turcia-UE_0_23998845.htmlhttp://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/UE-Turcia-departeaza_0_142785798.htmlhttp://www.europa-eu-un.org/articles/en/article_5088_en.htmhttp://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1022222.stmhttp://www.euractiv.com/en/enlargement/eu-turkey-relations-linksdossier-188294http://www.mfa.gov.tr/relations-between-turkey-and-the-european-union.en.mfahttp://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2010/package/conclusions_turkey_en.pdfhttp://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/index_ro.htm

NORVEGIA

1.Scurt istoric al relaţiilor Norvegia- UE

15

Norvegia, deşi nu este actualmente membră a uniunii Europene, în decursul timpului aceasta şi-a manifestat intenţia de a adera şi a organizat ăn acest sens două referendumuri, în 1972 şi 1994, ambele respinse de populatie.Locaţia avantajoasă , de granită nord-vestica a Uniunii Europene, cultura şi valorile norvegiene adânc înrădăcinate în tradiţia europeană, precum şi istoria politică a acesteia au facut ca Norvegia să creeze şi să întreţină relaţii de cooperare bune cu UE în mai multe domenii, precumjustiţia şi afacerile interne, politica externă, schimbările climatice, politica energetică şi de cercetare.Ca rezultat al cooperării politice, spre exemplu, Norvegia face parte din spaţiul Economic european (SEE), împreună cu Islanda şi Liechtenstein, dar şi din Acordurile schengen.

Dar legăturile strânse intre Norvegia si UE sunt, de asemenea, un rezultat al cooperării politice, în primul rând prin SEE şi Acordurile Schengen. Acordul SEE este cel mai amplu acord economic in care Norvegia a intrat vreodată, şi de departe cel mai important acord care reglementează relaţia dintre Norvegia şi Uniunea Europeană şi care are drept scop mărirea piaţei interne a UE.

2.Impactul politic al posibilei aderări a Norvegie la UENorvegia este o monarhie constituțională cu un sistem de guvernare parlamentar.

Acest lucru nu a împiedicat, din punct de vedere politic, aderarea Norvegiei la SEE şi la Spaţiul Schengen, prin care se impun platforme pentru o cooperare strânsă la nivel politic între Norvegia şi sistemul UE.

Astfel, în cadrul Acordului SEE s-a stabilit ca Consiliul SEE sa ofere un impuls politic pentru punerea în aplicare a acordului şi liniile directoare pentru Comitetul Mixt al SEE.

Consiliul SEE se reuneşte de două ori pe an, la nivel ministerial şi discută probleme de interes comun, cum ar fi de exemplu schimbările climatice şi energia, Strategia de la Lisabona, politica maritimă şi zona arctică. Preşedinţia sa alternează între Uniunea Europeană (reprezentată de preşedinţia UE) şi statele SEE / AELS (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb).

Reuniuni bilaterale au loc, de asemenea, la cel mai înalt nivel. În noiembrie 2008, prim-ministrul norvegian Jens Stoltenberg, şi şase miniştri din cabinetul său s-au întâlnit cu Comisia Europeană la Bruxelles. Diversi miniştrii norvegieni sunt regulat invitati la reuniunile ministeriale informale sau conferinţele organizate de preşedinţia UE. Împreună cu miniştrii celorlalti membri europeni ai NATO care nu sunt membri UE, ministrul norvegian al apărării este invitat la reuniunile tripartite cu preşedinţia UE. Norvegia este, de asemenea, din când în când, invitată la Parlamentul European pentru a prezenta punctul de vedere norvegian pe probleme de actualitate, cum ar fi Orientul Mijlociu, regiunea arctică sau politica energetică a Norvegiei.

În ceea ce priveşte politica externă a Norvegiei, aceasta se bazează în mare parte pe aceleaşi valori şi priorităţi ca cea a UE şi statele sale membre. Acest lucru semnifică faptul că Norvegia cooperează îndeaproape cu UE pe o gamă largă de probleme legate de politica externa. Norvegia consultă zilnic şi interacţionează cu Politica externa si de Securitate Comuna a UE (PESC) în scopul de a proteja poziţii comune şi de a colabora în afacerile

16

internaţionale. Norvegia este angajat într-un dialog politic substanţial cu UE pe probleme de politică externă - cu Secretariatul Consiliului, Comisia şi statele membre.

Din punct de vedere militar, Norvegia face parte din Battle Nordic Group, grup aflat sub egida Uniunii Europene. De asemenea, Norvegia a semnat un acord prin care i se permite participarea la activităţile Agenţiei Europene de Apărare.

3.Impactul economic şi social al posibilei aderări a Norvegie la UE

Norvegia e o tara surprinzator de bogata. Norvegia este al cincilea mare exportator de petrol si al treilea cel mai mare exportator de gaze din lume, după Rusia şi Arabia Saudită.Ceea ce este imporatnt pentru politica energetică a uniunii Europene este că 24% din importurile de gaze naturale în UE provin din Norvegia, timp ce 95% din electricitatea Norvegiei provine din energie regenerabilă (hidroenergie).

Dezvoltarea e puternica, inflatia scazuta. Potrivit statisticilor, saracia in Norvegia practic nu exista.

Statul este bogat în resurse naturale precum petrol, resurse hidroenergetice, peşte, păduri şi minerale- dar este puternic dependentă de sectorul petrolier, care reprezintă jumătate din exporturi şi peste 30 % din veniturile statului. Având în vedere potenţielul economic foarte mare şi resursele energetice de care dispune din abundenţă, dar mai ales, în virtutea statutului de membru al SEE, Norvegia contribuie substanţial la bugetul Uniunii Europene.

Pentru a ilustra numai câteva exemple, în 2009, Norvegia a alocat 1% din venitul naţional brut pentru cooperarea internaţională pentru dezvoltare. În 2008, Norvegia a contribuit cu 188 milioane de euro pentru bugetul programului UE. Din 2004 până în 2009, Norvegia a furnizat aproape 1,3 miliarde de euro pentru eforturile de a reduce diferenţele sociale şi economice în cadrul SEE.

Din punct de vedere economic, acordul privind Spaţiul Economic European (SEE) reprezintă piatra de temelie a relaţiilor dintre Norvegia şi Uniunea Europeană. SEE extinde piaţa internă, cu cele patru libertăţi, în Norvegia, Islanda şi Liechtenstein. În plus, acordul stabileşte un sistem care să asigure condiţii egale de concurenţă şi o piaţă internă guvernată de aceleaşi reguli de bază. Obiectivul din Acordul SEE este de a garanta libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor, precum şi condiţii egale de concurenţă şi non-discriminări în toate 30 de state membre ale SEE.

Acordul SEE nu acoperă agricultura şi politicile comune UE în domeniul pescuitului, uniunea vamală, politica comercială comună, politica externă şi de securitate comună, justiţia şi afacerile interne sau uniunii monetare.

Deşi Norvegia nu este membru UE şi, în consecinţă constituţional incapabilă de a accepta deciziile direct de către Comisie sau Curtea Europeană de Justiţie, Acordul SEE a creat organisme care se potrivesc cu cele din partea UE. Aceasta se numeşte structura „doi piloni” constituită din Autoritatea de Supraveghere AELS (ESA), ce corespunde cu funcţia de supraveghere a Comisiei, şi Curtea AELS, ce corespunde Curtii de Justiţie a Comunităţilor Europene în materie de state SEE/AELS. Curtea se ocupă cu acţiunile de incalcare iniţiate de Autoritatea de Supraveghere AELS împotriva unui stat SEE/AELS sau se ocupa de soluţionarea litigiilor între două sau mai multe state SEE AELS.

17

De asemena, Uniunea Europeană a stabilit programele şi activităţile de consolidare a cooperării în afara pieţei interne şi a celor patru libertăţi. Programele acoperă domenii precum cercetarea, educaţia, politica socială şi cultura.

Norvegia participă la un număr din aceste agenţii, prin dispoziţii din Acordul SEE sau pe baza de acorduri bilaterale cu UE. În cazul în care Comitetul Mixt al SEE este de acord să includă programe şi agenţii în Acordul SEE, Norvegia se angajează să facă o contribuţie financiară anuală la bugetul UE. Statele SEE / AELS aloca un fond de participare la programele şi agenţiile cu o sumă corespunzătoare la dimensiunea relativă a produsului intern brut (PIB), comparativ cu PIB-ul din SEE în ansamblu. Participarea SEE / AELS, prin urmare, este pe picior de egalitate cu statele membre ale UE.

Mai mult decât atât, Norvegia este un mare ajutor financiar şi un colaborator important în sfera economico-socială a uniunii Europene. În acest sens, un exemplu ilustrativ este ajutorul oferit de Norvegia Norvegia ( aproximativ 1,3 miliarde euro ) pentru a reduce diferenţele sociale şi economice în Spaţiul Economic European 2004-2009. Mai multe sectoare prioritare primesc sprijin, inclusiv protecţia mediului, conservarea patrimoniului cultural european, de sănătate şi de îngrijire a copiilor, de cercetare, şi consolidarea societăţii civile, prin îmbunătăţirea activităţilor ONG-urilor şi a creşterii fondurilor acestora. Norvegia, alături de Islanda şi Liechtenstein, a stabilit Mecanismul Financiar norvegian- Granturile SEE şi Granturile Norvegiene-în legătură cu extinderea Uniunii Europene şi a SEE în 2004.

Prin această iniţiativă, SEE şi granturile Norvegiene oferă o oportunitate unică de a consolida legăturile dintre Norvegia şi statele beneficiare, prin promovarea cooperării şi a parteneriatelor.

În ceea ce priveşte justiţia, Norvegia şi UE cooperează pe larg în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, atât prin Acordul Schengen cat şi prin acorduri în diferite domenii care nu sunt incluse în cooperarea Schengen. Norvegia s-a alăturat cooperării Schengen în 2001, şi aplică acquis-ul Schengen (set comun de reguli Schengen), în întregime. Acest lucru înseamnă că Norvegia aplică politici armonizate în materie de vize şi controlul la frontierele externe. Control intern la frontieră între Norvegia şi celelalte state Schengen a fost abolit. Pentru a compensa acest lucru, cooperarea Schengen include părţi din cooperarea poliţienească a UE, în care Norvegia participă în mod activ. Norvegia este implicata în dezvoltarea acquis-ului Schengen la toate nivelurile sistemului Consiliului UE de luare a deciziilor şi are dreptul să vorbească, dar nu să voteze. Acele părţi ale Justiţiei Uniunii Europene şi reuniunile Consiliului pentru afaceri interne în care Norvegia şi alte state non-UE participă sunt descrise ca fiind reuniuni ale Comitetului Mixt.

Norvegia participă la Agenţia pentru Frontierele Europei, Frontex, care are ca scop să coordoneze gestionarea frontierelor externe comune, Norvegia fiind reprezentată în consiliul de administraţie al acestuia.

In plus faţă de cooperarea Schengen, Norvegia şi UE au încheiat acorduri de cooperare în diverse domenii, inclusiv următoarele:

• cooperare Dublin, care stabileşte criteriile şi mecanismele pentru determinarea statului responsabil de examinarea unei cereri de azil;

• Europol, Organizaţia Europeană de aplicare a legii, care vizează îmbunătăţirea cooperării între autorităţile competente din statele membre ale UE, precum şi eficienţa lor în prevenirea şi combaterea terorismului, traficului ilegal de droguri şi alte forme grave ale criminalităţii organizate internaţionale;

• Eurojust, o reţea de cooperare instituita pentru a stimula şi ajuta la coordonarea cercetării şi a urmăririi penale a infracţiunilor grave transfrontaliere. Un procuror norvegian lucrează in prezent pentru Eurojust la Haga;

18

• Un acord de predare bazat pe principiile mandatului european de arestare;• Un acord privind asistenţa judiciară reciprocă (schimb de informaţii între aplicarea

legii şi serviciile de urmărire penală). În plus, Norvegia şi UE au parafat un acord privind Tratatul de la Prüm privind cooperarea poliţienească consolidată în vederea combaterii terorismului şi a criminalităţii internaţionale. Încheierea acestui acord va permite Norvegiei să coopereze pe deplin în partea din tratat care este integrat în cadrul Uniunii Europene.

4.Impactul cultural al posibilei aderări a Norvegie la UE

. Norvegia în cuida poziţei geografice, ca cea mai vestica, cea mai nordica si cea mai estica tara dintre cele trei state scandinave, este locuită de un popor foarte educat. Pentru mulţi oameni din afară, ideea unei educaţii bilingve poate părea înspăimântătoare, dar nu e şi cazul norvegienilor obişnuiţi. Rata de analfabetism este extrem de scăzută, de sub 1%. Oamenii din Norvegia sunt foarte educaţi şi o mare parte au o deprindere excelentă a limbilor străine, inclusiv engleza.

Cultura şi societatea Norvegiei sunt puternic aliniate (dar în urma vecinilor ei scandinavi, Suedia şi Danemarca) cu lumea vorbitoare de limbă engleză. Engleza este, de departe, cea mai importantă limbă străină predată în şcoli

Pentru Uniunea Europeană, faptul că populaţia norvegiană are o cultură crestină, care s-a dezvoltat şi are rădăcini adânci în istoriaşi tradiţia europenană, nu reprezintă un impediment, privit din puncul de vedere al unei posibile aderărări a Norvegiei la U.E. Dimpotrivă, aderarea ar putea fi considerat un beneficiu din pucnt de vedere cultural, norvegienii fiind cunoscuţi pentru deschiderea lor faţă de restul lumii; sunt talentaţi la limbi străine şi atraşi de toate noutăţile, păstrându-şi însă tradiţiile, rămânând apropiaţi de natură şi preferând să-şi petreacă vacanţele departe de civilizaţie. În tot ceea ce face, Norvegia se preocupă de binele oamenilor săi; sistemele de educaţie şi de securitate socială sunt exemple reuşite de stat bine condus.

Bibliografie:

1. BBC.com2. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/no.html

3. http://www.financiarul.com/uploads/file/Oculul%20lumii/Norvegia.pdf

4. http://www.eu-norway.org/eu/

5. http://en.wikipedia.org/wiki/Norway_%E2%80%93_European_Union_relations

6. http://www.regjeringen.no/upload/UD/Vedlegg/eu/Norway%20and%20the%20EU.pdf

GROENLANDA

19

1.Scurt istoric al relaţiilor Groenlanda – UE

Groenlanda, împreună cu Danemarca, s-a alăturat Comunităţii Europene în 1973. Însă, 12 ani mai târziu, în urma unui referendum organizat pe tema necesităţii menţinerii statutului de membru, Groenlanda a decis retragerea din Uniunea Europeană. Până în prezent, Groenlanda este singura ţară care a părăsit UE, ca urmare a dorinţei de a avea suveranitate deplină asupra teritoriului propriu de pescuit, dar și din cauza unei dorinţe generale de a minimiza influenţa directă din afara Groenlandei.

UnTratat privind retragerea Groenlandei din Comunitate a fost făcut - Tratatul Groenlandei – declarând Groenlanda ca un "caz special". Acest "caz special"a făcut possibilă realizarea unui acord de pescuit între părţi, ceea ce permitea ca UE să-și păstreze drepturile sale de pescuit şi Groenlanda să-și păstreze contribuţia sa financiară ca înainte de retragere. Acest acord i-a dat, de asemenea, Groenlandei acces de liberă tarifare a produselor pescăreşti în UE, atâta timp cât există un nivel satisfăcător de acord în domeniul pescuitului. Groenlanda a fost de asemenea asociată cu UE, prin plasarea acesteia în decizia de asociere a Țărilor și Teritoriilor de peste Mare (TTPM).

Ca urmare a ieșirii din Uniune, Groenlanda, oficial o regiune din Danemarca, dar cu puteri extinse de auto-guvernare, al cărui teritoriu este substanţial mai mare decât cel din Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania-la un loc, și a cărei populaţie este de numai 56,000 locuitori (cea mai mare parte inuiţi), a pierdut, cel puțin formal, dreptul de a primi ajutor din fondurile structurale ale UE.

Cu toate acestea, în conformitate cu Acordul din 1985, Groenlanda a continuat să primească ajutor aproximativ egal cu ceea ce a obținut înainte de la fondul regional al UE. Principala sursă de finanţare UE a fost bani plătiti, în temeiul unui acord de pescuit pentru dreptul de pescuit al navelor UE în apele groenlandeze şi pentru a ajuta la restructurarea flotei de pescuit a Groenlandei.

Datorită legăturii dintre Groenlandei cu Danemarca, aceasta rămâne una din ţările şi teritoriile de peste mări din statele membre ale UE, şi, în consecinţă, Uniunea Europeană are unele efecte asupra acestei legaturi mai ales în ce privește beneficiile comerciale pentru produsele de origine groenlandeză.

Mai mult decât atât, cetăţenii Groenlandei au cetăţenia Uniunii, ccea ce înseamnă că li se poate acorda dreptul de a vota şi de a participa la alegerea Parlamentului European, sub rezerva condiţiilor definite de statele membre, formulate în conformitate cu legislaţia comunitară.

2.Impactul politic și geostrategic al posibilei readerări a Groenlandei la UE

Au existat unele speculaţii cu privire la faptul Groenlanda poate lua în considerare revenirea lor la Uniunea Europeană, deşi aceasta pare foarte puţin probabil să apară oricând în curând. La 4 ianuarie 2007, cotidianul danez Jyllands-Posten a citat fostul ministru danez al Groenlandei, Tom Høyem, spunand ca "Nu as fi surprins dacă Groenlanda devine din nou membru al UE ... UE are nevoie de fereastra Arctica şi Groenlanda nu poate gestiona singura posibilităţile uriase ale Arcticului". Dezbaterea a fost reaprinsă, în lumina crizei financiare islandeze din 2008-2009.

Este puţin probabil ca groenlandezii sa dorească să repete referendumul, cel puţin în viitorul imediat, dar pot fi acum mult mai deschisi la o nouă, şi, eventual, mai aproape, relaţie cu Uniunea. Cel puţin, ei vor dori să asigure o bază mai fermă pentru plata fondurilor UE.

Pe de altă parte, privind din punctul de vedere al beneficiului pe care l-ar avea Uniunea Euporeană prin readerarea Groenlandei, am putea spune că reformarea relațiilor nu

20

trebuie văzută ca o chestiune de caritate, ci în propriul interes al UE. Sunt mai multe domenii în care UE, precum şi Groenlanda, ar putea beneficia de o cooperare mai strânsă.

Una dintre acestea este geo-strategică. Groenlanda furnizeaza o parte din "scutul anti-rachetă" pentru Europa de Vest, prin intermediul bazei radar Thule (cel mai mare din lume), închiriat Statelor Unite, şi având ca și personal americani şi danezi.

Apoi este interesul UE în gestionarea Atlanticului de Nord în ceea ce privește pescuitul într-un mod ecologic, în timp ce Groenlanda constituie un laborator excelent pentru cercetare ştiinţifică în schimbările climatice, un interes vital pentru Europa.

Groenlanda a avut, de asemenea, un excelent potenţial pentru dezvoltarea surselor de energie, inclusiv hidro-energie electrică, în timp ce sub calota glaciară şi Marea Arctică ar putea foarte bine exista resurse minerale, încă neatinse.

Este încă devreme pentru acest lucru, deoarece forței de interventie care va raporta direct Secretarului General, şi lucrează în strânsă cooperare cu o multime de diferite direcţii generale, este probabil să-i ia mai multe luni cel puţin înainte de a veni cu un proiect de propunere. Acest lucru este puţin probabil să ia forma unui tratat, care ar necesita ratificarea de către toate statele membre.

Ar fi, totuşi, în mod clar acceptabil pentru guvernul danez, care se va gasi pe ambele părţi ale mesei de negociere, atunci când încep discuţiile cu autorităţile din Groenlanda, care nu se bucură de suveranitate. Acest lucru este spre disperarea multor groenlandezi, care sunt (cel puţin în teorie), în favoarea independenţei, deşi ei sunt destul conştienţi de dependenţa lor financiară față de danezi.

Copenhaga a acordat în mare măsură autonomie guvernului groenlandez şi Parlamentului, păstrând totuşi controlul asupra afacerilor monetare, politica externă şi de apărare,justiţie şi imigraţie.

Deci, drumul de a ajunge la un acord nu poate fi prea usor, dar este atât de evident în interesul ambelor părţi de a stabili relaţiile la un nivel nou fiind de sperat ca bunul simţ va prevala.

3.Impactul economico-social al posibilei readerări a Groenlandei la UE

Economia ţării este critic dependentă de pescuit aşa cum este și principala industrie (din care 63% este în industria de creveţi), având să depindă de o subvenţie substanţială din Danemarca.

Recent, turismul s-a dezvoltat în ţară, dar croaziera Arctică este împiedicată de un sezon scurt şi preţuri ridicate pentru turiști, care trebuie să plătească scump într-o ţară unde totul este importat.

Cu toate acestea, Groenlanda este ultima frontieră a resurselor naturale din lume, având cele mai neexploatate zăcăminte de pământuri şi depozite de uraniu din lume.

Groenlandezii sunt, de asemenea conştienţi de sursa bogată de petrol şi gaze naturale din ţara lor, şi cu debutul de încălzirea globală, acest lucru conduce la topirea unor straturi mari de gheată, oferindu-le acces la resurse odată imposibil de obţinut. Există un mare sprijin în rândul oamenilor din Groenlanda pentru ca ţara lor să fie explorată şi dezvoltată de către investitorii străini.

Există două motive pentru acest lucru, unul este un nou mijloc de susținere al oamenilor, aducând locuri de muncă şi venituri atât de necesare în ţară, al doilea este un mijloc prin care statul însuși poate deveni independent financiar față de Danemarca.

Pe de altă parte însă, interesul în nordul îndepărtat s-a intensificat în ultimii ani, deoarece dezghețarea calotei glaciare a declanşat o nouă cursă pentru resurse cu companiile petroliere care încep să foreze în largul coastelor Groenlandei, Alaskai şi în alte părți.

21

Deși Groenlanda face parte din Consiliul Arctic, alături de Rusia și Norvegia, însărcinat cu protejarea mediului înconjurător din regiunile de coastă ale Polilui Nord, UE a considerat necesară implicarea în gestionarea acestui proces și a făcut presiuni pentru noi interdicţii de foraj de mare adâncime care ar putea afecta Groenlanda, având drept contraexemplu dezastrul BP în Golful Mexic. Implicarea UE în această chestiune a fost văzută cu ochi sceptici de către ministrul de externe din Groenlanda, care a declarat că se temea de faptul că operațiunile ecologice (green) au fost folosite de către Europa pentru a exercita un control asupra operaţiunilor petroliere în ţara sa.

O altă preocupare pentru Groenlanda în obţinerea independenţei este una globală. Odata cu debutul încălzirii globale, straturi mari de gheaţă care acoperă ţara se vor topi, cu un rezultat posibil al creşterii nivelului mării cu 7 metri. Acest lucru ar cauza inundarea a orașe întregi, chiar țări. Aceasta ar putea duce, de asemenea, la inversarea Curentul Golfului, cauzând eventual o nouă eră glaciară. Datorita acestei ameninţări ţara are nevoie de sprijinul altor naţiuni pentru sprijin în combaterea încălzirii globale.

Ca urmare a plasării Groenlandei în TTPM, aceasta beneficiază deja de anumite beneficii economice și juridice ale Deciziei de Asociere Peste Mări (Decizia TTPM), prin care i se oferă acces liber pe piaţa UE. Intenţia deciziei este, de asemenea, de a ajuta la crearea prosperităţii economice şi sociale în teritorii.

Din istoria relațiilor ecomonice dintre Groenlanda și UE amintim Acordul de parteneriat din 2007-2012, axat în principal pe domeniul pescuitulul, dar și pe alte domenii precum cercetare, dezvolatre durabilă, etc.

În urma acordului din domeniul pescuitului, UE plăteşte 17,8 milioane de euro pe an pentru drepturile de pescuit şi a cotelor în apele Groenlandei. Principalul obiectiv al acordului de parteneriat în domeniul pescuitului este acela de a oferi UE cotele de pescuit şi a menţine şi consolida relaţiile în domeniul pescuitului dintre UE şi Groenlanda.

În schimb, pentru celelalte domenii din cadrul aceluiași Acord, obiectivul este acela de a consolida şi extinde relaţiile şi cooperarea dintre UE şi Groenlanda pe diferite zone, de la cercetare, dezvoltare durabilă asupra populației și industriei.

Punctul central al perioadei Acordului de parteneriat 2007-2012 este axat pe educaţie şi formare pentru a dezvolta acest sector specific cu privire la o dezvoltare durabilă a resurselor umane într-o eră a globalizării. Acordul oferă Groenlandei 25 milioane de euro anual pentru acest scop şi Groenlanda a dezvoltat ca atare" Documentul de Programare al Groenlandei" înfiinţand obiectivele generale şi specifice precum şi indicatorii urmariți în această perioadă.

4.Impactul cultural al posibilei readerări a Groenlandei la UE

Groenlandezii sunt un popor determinat în a-şi dobândi independenţă faţă de Danemarca, care le-a acordat parțială autonomie în 1979.

Una dintre primele decizii ale populaţiei inuite a fost de a forma propria lor limbă, groenlandeza sau Kalaallisut, (o limbă de eschimos) - limba oficială a ţării.

Până la acel moment limba oficială a fost daneza, fiind predată ca prima limbă în şcoli şi ca limba oficială în mass-media.

Cea mai mare parte a populaţiei a fost bilingvă din această cauză, dar acum Kalaallisut este limba oficială, iar engleza este predată ca o a doua limbă în şcoli.

În 2008 o mutare a fost făcută pentru ca ţara să-si facă bancnote proprii (se foloseşte în prezent coroana daneză), dar permisiunea nu a fost data de Guvern în acest sens.

22

Cultura Groenlandei are multe în comun cu tradiţia inuită, deoarece majoritatea oamenilor sunt descendenti inuiţi.

Cu toate acestea, Groenlanda a devenit acum un fel de atracţie turistică, mai ales prin cursele de câini, pescuitul la copcă,vânătoarea şi drumeţiile.

Vânătoare a fost întotdeauna un aspect important al culturii Groenlanda inuite, ea reprezintă sufletul şi inima culturii groenlandeze, asa cum susţine însuşi guvernul.

Într-o societate, cum ar fi Groenlanda, care timp de secole a fost bazată pe vânătoare de subzistenţă (până cu aproximativ cincizeci de ani în urmă), vânătoarea este încă de o mare importanţă culturală. Indiferent de faptul că cei mai mulţi groenlandezi trăiesc ca salariaţi într-o societate industrială modernă, identitatea este încă adânc înrădăcinată în cultura de vânătoare.

Identitatea inuită este strâns legată lor geografia şi istoria Groenlandei, iar abuzurile asupra animalelor sau schimbările climatice discutate la nivel mondial, sunt privite de groenlandezi ca un atac direct asupra culturii, identităţii şi dezvoltării durabile.

Prin urmare, tot mai multe organizaţii nonguvernamentale sunt implicate activ în încercarea de a proteja bunăstarea, identitatea, interesele şi cultura Groenlandei. De asemenea, Comitetul Ştiinţific Internaţional Arctic împărtăşeşte aceste puncte de vedere şi, prin urmare, unul dintre obiectivele sale este de a studia “utilizarea durabilă a resurselor biologice de mare valoare pentru rezidenţii zonei Arctice”.

Un alt subiect de presiune pentru vânătorii din Groenlanda este schimbarea climei. Potrivit studiului Assessement Impact, cel mai mare studiu realizat vreodată cu privire la efectele încălzirii în Arctica, a conluzionat că temperaturile din timpul iernii au crescut, în medie, cu 2-5 grade Celsius în ultimii 50 de ani şi ar putea creşte cu încă 10 grade. Această creştere are un efect dramatic asupra faunei, mediului şi culturii din zona Arctică.

În cele din urmă, cultura tradiţională este ameninţată de dezvoltare şi de o economie în creştere bazată de numerar. Chiar şi cele mai mici aşezări în nord-vestul Groenlandei au energie electrică astăzi, precum şi muniţie, puşti de vânătoare şi alte magazine – ceea ce înseamnă că cel puţin un membru din fiecare familie trebuie să ocupe un loc de muncă salariată. În majoritatea cazurilor, faptul că locurile de muncă sunt ocupate de femei permit bărbaţilor să continue să vâneze full-time. Dar o consecinţă a acestei diviziune a muncii este că femeile pierd cunoştinţele lor de competenţe tradiţionale, mai repede decât bărbaţii.

Având în vedere aspectele tradiţionale menţionate mai sus, Uniunea Europeană trebuie să aibă în vedere că societatea groenlandeză este mai uşor de susţinut în ceea ce priveşte inserarea programelor de dezvolzare durabilă, atât în domeniul protecţiei mediului, cât şi social şi ecomonic, tocmai datorită culturii ei bazată pe principii conexe legilor naturii.

Pentru o societate care este încă ancorată în tradiţionalism, UE s-ar putea să întimpine dificultăţi şi să facă eforturi financiare uriaşe pentru a face tranziţia spre o societate modernă, bazată pe noile tehnologii. Însă dacă acceptă prezervarea ei ca atare şi cooptarea în diverse programe ecologice pe termen lung, beneficiile, cel puţin la nivel cultural, nu vor ezita să apară.

Bibliografie:http://eu.nanoq.gl/Emner/About%20Greenland/EconomyIndustry.aspxhttp://en.wikipedia.org/wiki/Greenland_%E2%80%93_European_Union_relationshttp://ec.europa.eu/development/icenter/repository/1_EN_ACT_part1_v8.pdf http://fpc.org.uk/articles/345 http://www.icenews.is/index.php/2010/10/20/eu-and-greenland-clash-over-arctic-issues/http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Greenland

23

BIBLIOGRAFIE:1. BBC.com2. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/no.html 3. http://www.financiarul.com/uploads/file/Oculul%20lumii/Norvegia.pdf 4. http://www.eu-norway.org/eu/ 5. http://en.wikipedia.org/wiki/Norway_%E2%80%93_European_Union_relations 6. http://www.regjeringen.no/upload/UD/Vedlegg/eu/Norway%20and%20the

%20EU.pdf7. http://www.cer.org.uk/pdf/briefing_kb_turkey_24aug07.pdf 8. http://www.adevarul.ro/international/Turcia-

tinuta_la_Inalta_Poarta_a_UE_0_355164813.html9. http://www.adevarulhttp://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ministrul-Davutoglu-

Turcia-Ahmet-explica_0_143385696.html.ro/international/foreign_policy/Turcia-cheia-viitorul-Europei_0_289171651.html

10. http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Turcia-invers-nevoie- decat_0_136786385.html

11.12. http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Franta-Turcia-aderarea-

cauta_0_130787009.html13. http://www.adevarul.ro/international/europa/An-decisiv-Turcia-UE_0_23998845.html 14. http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/UE-Turcia-departeaza_0_142785798.html 15. http://www.europa-eu-un.org/articles/en/article_5088_en.htm 16. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1022222.stm 17. http://www.euractiv.com/en/enlargement/eu-turkey-relations-linksdossier-188294 18. http://www.mfa.gov.tr/relations-between-turkey-and-the-european-union.en.mfa 19. http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2010/package/

conclusions_turkey_en.pdf

24

20. http://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/index_ro.htm 21. http://eu.nanoq.gl/Emner/About%20Greenland/EconomyIndustry.aspx 22. http://en.wikipedia.org/wiki/Greenland_

%E2%80%93_European_Union_relations23. http://ec.europa.eu/development/icenter/repository/1_EN_ACT_part1_v8.pdf 24. http://fpc.org.uk/articles/345 25. http://www.icenews.is/index.php/2010/10/20/eu-and-greenland-clash-over-arctic-

issues/26. http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Greenland

27. http://ec.europa.eu/enlargement/the-policy/index_ro.htm

25