1

EXPRESIVITATEA LIMBAJULUI POEZIEI RELIGIOASE A

LUI VASILE MILITARU

Literatura română cunoaşte azi un proces de revizuire a setului de valori şi o mutaŃie în

cuprinsul canonului. Ideea „revizitării” operelor literare dobândeşte în acest sens o consistenŃă

importantă, cu atât mai mult cu cât pot fi puse în evidenŃă noi componente ale operelor şi se

pot îmbogăŃi reperele culturale ale unei epoci trecute.

Lucrarea noastră, Expresivitatea limbajului poeziei religiose a lui Vasile Militaru, îşi

propune aducerea în câmpul de interes şi în circuitul cultural a unei opere în care componenta

religioasă dă conŃinut identităŃii româneşti.

OpŃiunea lui Vasile Militaru asupra unei forme de poezie tradiŃională este legată de

cuprinderea unui topos clar definit, tradiŃional, genetic, care este semnificat poetic şi

configurat în raport cu receptorul prin accesibilitate, ritm, rimă, credinŃă creştin-ortodoxă, mai

general, printr-o viziune românească asupra fiinŃei şi a valorilor specifice. Zona de interes a

cercetării noastre o constituie îndeosebi stilistica poeziei sale. Aceasta este cercetată având în

vedere următoarele elemente definitorii: a) limbajul figurat; b) procedeele expresive; c)sintaxa

poetică; d) prezenŃa limbajului oral.

Cercetarea s-a făcut urmând următorul algoritm: 1) Stabilirea contextului literar-

cultural, de la începutul secolului al XX-lea şi opŃiunea poetului. 2) Elaborarea unei structuri

teoretice corespunzătoare exigenŃelor descriptive ale textului literar. În poezia lui Vasile

Militaru imaginile dobândesc expresivitate prin versificarea stării de religiozitate şi prin

năzuinŃa accederii la condiŃia creştinului mântuit. Conceptul de poezie în înŃelesul formulat de

poet are conŃinutul exprimat de către romantici şi concretizat prin aspectele formei: ritm, rimă,

măsură, vers, strofă. Este reflexul concepŃiei post-eminesciene al cărei exponent a fost Al.

VlahuŃă. 3) Analizele asupra creaŃiei lui Vasile Militaru s-au desfăşurat din perspectivă

culturală şi au fost aplicate urmărindu-se relevarea valorii estetice. Poetul va pune în valoare

tradiŃiile printr-un proces de creaŃie care porneşte de la trăirile proprii legate de credinŃă şi va

ajunge la concepŃia teologică, canonică în încercarea de a construi o epopee pe baza Sfintei

Scripturi. 4) Opera literară ia naştere într-un câmp de influenŃe şi determinări. Viziunea

2

poetului, mai ales în poezia religioasă, are la bază sentimentul credinŃei, de aceea cercetarea a

fost condusă pentru stabilirea unui raport între contextul scrierilor sfinte şi modul în care

expresivitatea poetului reuşeşte să concretizeze forma sensibilă a viziunii religioase.

Bibliografia lucrării, considerată în sine, e o componentă şi o metodică a configurării

conŃinutului. Precizăm că traseul urmat în stabilirea valorii informaŃiei şi a prelucrării acesteia

poate fi sistematizat asftel:

a) Stabilirea si parcurgerea textului operei propriu-zise; sursa fundamentală a informaŃiei a

fost analizată prin specificul ei, ca informaŃie beletristică. Perceperea ei a avut în vedere

tipul de lectură dublă, după propunerea de poetică a lecturii aparŃinând lui Matei

Călinescu. Am urmărit axa orizontală, sintagmatică a operei şi, în acelaşi timp, aspectul

construcŃiei, al proprietaŃilor structurale clar definibile. Aceasta a condus la:

- situarea textului poetic în contextul liricii tradiŃonale ale cărei caracteristici le-am

subliniat în cuprinsul lucrării;

- particularităŃile textului legate de tematică, stilistică şi retorică definitorii pentru o

direcŃie a poeziei româneşti;

- limitele şi dificultăŃile lui Vasile Militaru, imposibilitatea asimilării unor experienŃe

estetice noi, defazarea poeziei sale în raport cu căutările, inovaŃia şi izbânzile

epocii;

- individualitatea elaborării unor constructe lirice religioase şi de aici deschiderea

spre dimensiunea spirituală a culturii;

- evaluarea estetică prin prisma categoriilor acesteia conduce la situarea poeziei

religioase în sistemul axiologic specific artei, cu atât mai mult cu cât, în prezent,

această specie lirică este împărŃită între poezia cu tematică religioasă (deci

superficială) sau poezia de trăire, care poate fi autentică, dar care deschide o altă

posibilă interpretare: trăire religioasă sau trăire artistică?

b) Cercetarea bibliografică generală a fixat contextul socio-politic şi cultural şi

reprezentanŃii exponenŃiali. Izvoarele importante au fost istoriile literare de autori (N.

Iorga, E. Lovinescu, G. Călinescu, Const. Ciopraga), dicŃionarele indicate, lucrările de

sinteză şi ideologie literară (Sămănătorismul lui Z. Ornea), monografiile ( Al. VlahuŃă

şi epoca sa de V. Râpeanu).

3

c) Prin bibliografia specializată parcursă s-a urmărit aprofundarea informaŃiei din

perspectiva exegezelor religioase de autoritate pentru a argumenta drumul parcurs de

poet de la „creştinismul cosmic” sau tradiŃional, ce străbate opera de început, la

creştinismul teologic, care are drept efect atât armonizarea viziunii poetice a autorului,

cât şi concretizarea unui misionarism de nuanŃă didactică al poeziei sale.

d) Stabilirea bibliografiei analitice a urmărit atât analiza poeziilor şi volumelor, cât şi

judecăŃile sintetice de valoare ale criticilor în majoritate negative, unele vădit ironice

(G. Călinescu, Perpessicius, N. Scarlat ). InformaŃiile legate de stilistică şi retorică au

fost asimilate folosind autori şi surse consacrate şi aplicate la analizele din cuprinsul

lucrării. Dimensiunea teoretică prezentă în lucrare este rezultat al acestor acumulări de

informaŃie analitică şi este utilizată pentru redimensionarea operei din perspectivă

actuală.

e) Sursele de informaŃie folosite au fost şi cele paratextuale. EdiŃiile operelor consultate

au cuprins Cuvânt către cititori, semnat de autor şi editor, prezentări ale biografiei

poetului, note, adnotări şi menŃiuni legate de momente aniversare, precizări de ediŃii,

mulŃumiri aduse autorităŃilor bisericeşti. InformaŃia a fost preluată şi prelucrată critic

avându-se în vedere cele trei componente ale valorii informaŃiei: valoarea formală, cea

semantică şi valoarea pragmatică. Ca valoare formală, fără semnificaŃie, amintim

informaŃiile legate de munca la realizarea Divinei Zidiri, datări ale poeziilor, colaborări

ocazionale, poezii conjuncturale. Valoarea semantică , complementară ne-a condus la

evaluarea lexicului poetic, a nivelurilor acestuia şi, mai departe, la judecata de valoare.

Valoarea pragmatică (efectul asupra receptorului şi a acŃiunilor acestuia), ne-a inspirat

ideea că opera este purtătoarea unui paradox; audienŃă mare cu efect de feed-back

puternic la nivel social, respingere la nivelul evaluării criticii specializate.

Procesul prelucrării informaŃiei şi diversitatea surselor impun câteva trăsături calitative

lucrării. Bibliografia este cuprinzătoare şi ordonată pe următoarele categorii: I.Opere; II.

Antologii; III. DicŃionare; IV. Poetică şi stilistică; V. Istorii ale literaturii;

VI. Literatură patristică, exegeze biblice; VIII. Lucrări de istorie,critică literară şi

filosofie; IX. Articole, studii.

Originalitatea este dată de modelul de lectură, de înŃelegerea operei, de interpretarea

acesteia şi perspectiva situării axiologice.

4

O idee originală este considerarea operei ca unitară. Astfel, tipul de poezie epigonic

eminesciană are componenta credinŃei ca formă concretizată a spiritualităŃii tradiŃionale şi

ilustrează o direcŃie a literaturii, promovată de publicaŃiile care configurează modelul de

existenŃă tradiŃional.

Originalitatea este deductibilă şi din considerarea perspectivei culturale. Opera lui

Vasile Militaru este expresia spiritualităŃii româneşti aflată în momente de expansiune

axiologică. Poetul exprimă idealuri noi, legate de o viziune naŃională împlinită. Istoria –

trecută şi actuală vremii sale - este eroică, entuziasmul dăruirii şi sacrificiului sunt

organice, încrederea în dinamica proceselor dobândeşte confirmare într-o naŃiune întregită

având ca suport spiritual valorile credinŃei creştin ortodoxe. Mai mult, libertatea înŃeleasă

plenar îi induce poetului şi spiritul critic. Fabulele, mult apreciate de public şi sancŃionate

de către critică, sunt un exemplu.

O a treia articulare a originalităŃii lucrării constă în configurarea ideii de creaŃie

epopeică. În opinia noastră, Divina Zidire, după cum rezultă din analiza ei, nu este o

ilustrare / versificare a versetelor Bibliei. Ea este mai degrabă epopeea genezei lumii, a

păcatului, a pedepsei, a prigonirii, a mântuirii, încheindu-se cu Scrisoare pentru fratele

meu OM şi Iisus Hristos e viaŃa - poeme incluse din alte volume – ceea ce dă claritate

mesajului operei.

Actualizarea operei prin formele de analiză de la structura ideatică la analiza

comparativă şi analiza stilistică este o altă abordare originală. Argumentele ar fi: în

Cuvânt către cititori, din fruntea Divinei Zidiri poetul explică prezenŃa trimiterilor la

versetele biblice şi invită cititorul să le citească după lectura versurilor pentru „a cunoaşte

cutremurătoarele cuvinte ale lui Dumnezeu adresate prin Prooroci”. Cu alte cuvinte, este

prezentă intertextualitatea, ca de altfel şi prin procedeul citării în cuprinsul versurilor a

unor versete biblice. La fel, paratextualitatea aminită este un alt argument, poetul indicând

prin dedicaŃii, datări, inclusiv lista abrevierilor şi structura surselor, elemente suplimentare

înŃelegerii sau ilustrarea „ conştiinŃei asigurării accesibilităŃii” textelor sfinte după expresia

profesorului Victor V. Grecu. Există argumente şi în favoarea hipertextualităŃii (chiar

Divina Zidire poate fi astfel considerată) autorul arătând că cele scrise „nu sunt după

închipuiri”. Elementele originale prezente în analiza operei nu înseamnă neapărat noutatea

exegezei. Considerăm caracteristici specifice noutăŃii, rezultatele analizei conexiunilor şi

5

influenŃelor care se regăsesc în operă. Lectura structurală dezvăluie tipul de lirism

descriptiv, evoluând înspre obiectivizare cu efectul scăderii valorii artistice, pentru ca în

operele religioase să se ajungă la simple versificaŃii. Poetul înŃelege, prin ordonarea ritmică

şi ritmată a cuvintelor, dimensiunea persuasivă a modelului comunicaŃional. Sugestia unui

clasicism este întemeiată tocmai pe aceste aspecte: obiectivare, preocuparea pentru

aspectul formal, prezenŃa raŃionalităŃii şi controlul eficienŃei mesajului. Un element al

noutăŃii puse în valoare este sublinierea unor experimente (versul liber, cel minulescian) şi

a unor invenŃii în dispunerea şi realizarea versificaŃiei (tipuri de strofă, mărimea acestora,

alternarea rimelor).

Limitele invenŃiei poetice, alt element de noutate prezent în lucrare, sunt date de

limitele culturale ale poetului, chiar dacă pasul pe care îl face spre teologie pare unul de

aprofundare a substanŃei spirituale. Dimpotrivă, prin această opŃiune discursul liric devine

monoton (dovezi: stilistica şi inventarul figurilor de stil), imaginile poetice convenŃionale,

lirismul se converteşte în epică. Noutatea interpretării pune în evidenŃă şi cultivarea

poeŃilor şi scriitorilor tributari modelului romantic, dar şi influenŃele simboliste

manifestate în exploatarea muzicalitătŃii, în simbolistica versurilor, în tentaŃia exoticului.

(E vorba despre poemul „arab” Ben – Hamar cântă).

Prin analiza unor programe ale revistelor vremii la care a colaborat, poetul dovedeşte

permeabilitatea conştiinŃei la formele modernităŃii, deşi se orientează înspre valorile

specifice tradiŃionale, fără a le îmbogăŃi decât prin conŃinutul religios.

Procesul de modernizare a societăŃii perceput şi înŃeles îi provoacă atitutini ironice;

fabulele sunt exemplu în acest sens. ExperienŃele dramatice trăite – cele două războaie

mondiale în care îl găsim şi combatant – sunt exprimate în spirit civic, elementul de

noutate al lucrării fiind sublinierea convingerii poetului că imperativul patriotic şi cel

moral sunt valori indestructibile credinŃei ortodoxe.

Am întâlnit în opera lui Vasile Militaru o conştiinŃă, oglindind realitatea trăită din

perspectiva sistemului de valori ale timpului, văzute în idealitatea lor. Poetul are

convingerea că indică un drum înspre aceste valori şi e chemat să conducă conştiinŃele spre

acestea.

Lucrarea are următoarea structură: PrefaŃă, Introducere, Capitolul I – Poetul şi poezia.

IdentităŃi, Capitolul II – Divina Zidire – sinteză biblică în versuri; Capitolul III –

6

Expresivitatea limbajului poeziei; Capitolul IV – Poezie şi credinŃă; Stil şi limbaj religios;

Capitolul V – Configurarea şi valoarea estetică; Concluzii; Bibliografie.

În PrefaŃă sunt precizate argumentele care au condus la desfăşurarea cercetării.

Acestea ar fi: 1) încercarea de descoperire a noi zone din literatură şi a unor poeŃi care

ilustrează „credinŃa în Dumnezeu în suflet şi în nemurirea lui” alături de „iubirea de neam

şi de grai”. 2) contribuŃia la instituirea şi ilustrarea noŃiunii de poezie religioasă şi de

literatură creştină, iar în acest context al unei opere, care încearcă să dea conŃinut

„profunzimilor religioase ale omului”, sursa coerenŃei sale, a armoniei sale. 3) examinarea

contextului cultural, relaŃiile culturale, reconstituirea elementelor „care au concurat la

producerea textului, elemente în primul rând de ordin istoric, dar care se referă la spaŃii

mult mai largi decât biografia propriu-zisă sau istoria evenimenŃială ”. 4) demersul nostru

Ńine de istoria literaturii însăşi. Am încercat să răspundem la întrebarea pe baza căror

principii evaluăm o operă şi prin operă o dimensiune a literaturii. Actualitatea literară are o

trăsătură principală, dinamică. Din moment ce poezia a renunŃat la limbajul figurat, a repus

în discuŃie literaritatea textului. Noi încercăm să arătăm că poezia, pe dimensiunea ei

religioasă, implică tocmai literaritatea înŃeleasă în stil clasic.

Introducerea cuprinde prezentarea generală a climatului literar şi cultural din prima

jumătate a veacului al XX-lea, marcat de disputa dintre tradiŃionalism şi modernism. Sub

aspect cultural, asistăm la continuitatea formelor de dezbatere cunoscute în secolul trecut:

modelul critic junimist versus modelul liberal, amploarea influenŃelor culturii apusene

versus tradiŃiile literaturii române, şi concluzia amară a lui Ibrăileanu că spiritul novator şi

spiritul critic este un diagnostic pentru contextul cultural de debut al autorului cercetat.

Cultura românească cunoaşte o desfăşurare diversă de voci lirice, de viziuni poetice, de

stiluri şi de personalităŃi. Poezia lui Vasile Militaru – ea însăşi diversă – va străbate epoca

concentrându-se pe dimensiunea credinŃei, iar travaliul său artistic va cuprinde un interval

de douăzeci şi cinci de ani cât va lucra la Divina Zidire (1926-1955). La intersecŃia

imaginată a sămănătorismului, tradiŃionalismului (în accepŃie călinesciană), a

poporanismului (înŃeles ca afirmare a specificităŃii naŃionale şi a vieŃii româneşti), a

ortodoxismului, întâlnim locul geometric în care putem situa pe baza argumentelor originii

poetului (înŃelegând orizontul de valori asimilat), a mentorilor săi literari, a orizontului de

7

aşteptare al publicului şi a climatului de modelare a unei culturi româneşti, exprimând

naŃiunea întregită, unitară, între hotarele ei fireşti.

Capitolul I, intitulat Poetul şi poezia. IdentităŃi., circumscrie tematica operei autorului

stabilind că în acest proces sunt implicate două identităŃi, coexistente şi reciproc

modelatoare: identitatea autorului şi cea a poeziei, cu precizarea că nu întreaga experienŃă

a autorului se regăseşte în operă, care, odată scrisă, şi aflată în circuitul cultural îşi

răsfrânge asupra autorului nivelul de receptare şi instituire în ordine valorică. ÎnŃelegem

conceptul de identitate drept „ceea ce este permanent şi fundamental”, la care se adaugă

notele psihologiei sociale, sentimentele legate de comunitatea geografică, lingvistică şi

culturală. Născut la Dobreni (jud. Giurgiu) în 21. IX. 1886, poetul poartă în sine ansamblul

reprezentărilor culturale specifice, astfel încât imaginarul, credinŃa, simplitatea rostirii,

ritmul alert al comunicării, substituirea formei şi strălucirii adâncimii şi gravităŃii,

dispoziŃia spre formulări eliptice, cu tâlc, îi vor fi caracteristice. CredinŃa ortodoxă este

legată de categoria organicului (după L. Blaga). ViaŃa, pământul, firea sunt categoriile

preferate ale ortodoxismului. Chiar şi biserica are pentru individ relevanŃa unui organism;

individul este parte a acestui organism, a cărui structură este plină de Duh Sfânt (Blaga ar

spune „corelaŃii magice”). Debutează cu versuri în revista Literatură şi artă română, 1904,

şi este primit şi elogiat de către Al. VlahuŃă şi B. Delavrancea care îl vor susŃine în carieră.

Ocupă funcŃii publice la Ministerul Lucrărilor Publice şi la Ministerul Cultelor, va debuta

în volum în 1919 (Stropi de rouă), cunoscând un succes de public şi obŃinând cu Psaltirea

în versuri, 1933, Premiul Academiei Române. Critica însă îi va fi ostilă, apărând paradoxul

între succesul literar public şi reticenŃele criticii privind valoarea operei. După 1944 este

ignorat, continuă să scrie cu deosebire la Divina Zidire, iar în 1959, Tribunalul Militar din

Craiova îl va condamna la 42 de ani de muncă silnică. Poetul, în vârstă de aproape 73 de

ani, nu va supravieŃui, şi, după câteva săptămâni de detenŃie, moare la Ocnele Mari. Poezia

sa prezintă următoarele trăsături identitare: a) un orizont tematic clar, în care regăsim

lirismul încărcat de nostalgie a desprinderii de matricea existenŃei sale naturale, aşezată

într-o lumină clară, strălucitoare; b) o angajare a conştiinŃei sale în opŃiuni civice şi politice

fundamentale pentru existenŃa neamului şi a statului român întregit, trăind dramatismul

celor două războaie mondiale în calitate de combatant, în cel de-al doilea susŃine poetic

campania de realipire a Basarabiei şi Bucovinei, iar volumul Eroii de la Stalingrad este

8

închinat memoriei celor căzuŃi eroic; c) identitatea poeziei este întregită de ideea credinŃei

exprimată printr-un creştinism organic. Pentru poet, CărŃile Sfinte sunt un îndreptar şi

chemarea sa este menită a le converti în forme expresiv – sensibile, care să inducă

receptorului conŃinutul cognitiv şi moral, implicit frumuseŃea viziunii. Astfel, subcapitolele

denotă atât contextul formării poetului, cât şi elementele fundamentale definitorii pentru

identitatea operei. Amintim ordinea lor: Reviste. Programe culturale şi influenŃe; Etnic şi

liric; Istorie şi poezie; Natură şi stare poetică; Poezie şi conştiină morală.

Cel de-al doilea Capitol cuprinde analiza celor două mari reconstrucŃii ale CărŃilor

Sfinte – Divina Zidire şi Psaltirea în versuri. Legat de aceste două opere putem sublinia şi

câteva elemente ale Poieion-ului, a modului în care poetul elaborează poezia pe baza

textelor sfinte. Temele importante ale Sfintei Scripturi sunt tratate într-o concepŃie

superior-didactică asupra poeziei, folosind texte şi notaŃii care să indice sursele,

intercalarea tropilor şi elaborarea versurilor în spiritul ideii majore a receptării acestora şi a

funcŃiilor modelatoare. Lucrarea cuprinde în acest capitol o analiză filologică a textelor

folosite pentru că Divina Zidire de fapt este o epopee a omului aflat în relaŃia sa cu lumea

şi cu Divinitatea. Poetul structurează conŃinului Sfintei Scripturi pe baza unei teme-simbol

din Sfânta Scriptură în 7 CărŃi Cartea I: CreaŃiunea; Cartea a II-a: Lumina din lumină;

Cartea a III-a: Coborârea în Iad, Învierea, ÎnălŃarea la Cer; Cartea a IV-a: Crucea lui

Christos, Faptele Apostolilor, ÎnvăŃăturile; Cartea a V-a: Biserica lui Hristos şi prigonirea

credincioşilor; Cartea a VI-a: Semnele lui Dumnezeu, Îngerii, Cartea VieŃii, Cartea MorŃii;

Cartea a VII-a: Sfârşitul lumii, Judecata din urmă, ViaŃa Veşnică. Această reconstrucŃie se

zămisleşte din substanŃa literară (teza cultural-textualistă), reproduce („imită”) imagini

cunoscute, este şi „emulaŃie”, dar din perspectiva originalităŃii (criteriul estetic) este

inferioară, iar adâncimea mesajului şi potenŃialul afectiv sunt diminuate. În cuprinsul

amplei construcŃii lirice, Vasile Militaru introduce problema creaŃiei artistice, condiŃia

acesteia, inspiraŃia şi opera – rezultatul inspiraŃiei considerată ca o dublă natură:

Dumnezeu provoacă şi omul o primeşte. Psaltirea în versuri are în vedere ideea poetului

că omul credincios urmează o cale spre îndumnezeire. Versificarea Psalmilor urmează

tradiŃia literaturii religioase în limba română, valoarea literară a acestora determinând

reluarea şi reconstrucŃia afectivă a mesajului acestora. Dar Vasile Militaru aşează formele

poetice în vers, constrâns de exigenŃele versificaŃiei, simplifică noŃiunile, elimină aura

9

conotativă şi astfel Psalmul pierde, în opinia noastră, din virtuŃile artistice, prevalând

dimensiunea morală. Sunt prezente în capitol conexiunile cu creaŃiile poeŃilor, inclusiv a

celor contemporani legate de imaginea Psalmilor.

Capitolul III examinează expresivitatea limbajului poeziei. Principiile estetice ale

autorului le găsim enunŃate în trei poeme: Eu; Poezie şi Cuvântul. Poetul are menirea să

descopere lumina celestă şi lumina lui Dumnezeu în tot şi toate, poezia este elixir făcută

din „lacrimi - diamante” şi poleieşte cu aur „zdrenŃele cui Ńi se îndură”. În lucrare este

argumentată ideea că această concepŃie romantică este proiectată asupra istoriei, asupra

naturii, asupra credinŃei şi spiritualităŃii. În subcapitolul Stilistica poeziei lui Vasile

Militaru sunt sistematic examinate sonoritatea, tipurile de ritm, rimă, măsură specifice,

modalitatea de creaŃie (trecerea de pe axa selecŃiei pe axa combinaŃiei), tipurile de

metafore existente, specificul gândirii poetice prin comparaŃia cu gândirea logică,

versificaŃia. În subcapitolului Nivelul fonematic sunt prezentate formele de accidente

fonetice care califică poezia autorului: întâlnim frecvent afereza ca aspect al limbii

populare, aliteraŃia răspândită pe tot cuprinsul versurilor, asonanŃa, folosită pentru

realizarea rimei. Apocopa este des întâlnită şi este o influenŃă a poeziei populare, dar şi a

poeziei religioase în configuraŃia expresivă a poeziei lui V. Militaru. Adăugăm haplologia

cu apariŃie rară în poeziile sale, mutacismul şi cu frecvenŃă ridicată onomatopeea şi

invocaŃia retorică. Paragoga şi sinalefa sunt întâlnite cu deosebire în poezia religioasă.

Tipurile de rimă sunt alăturată, încrucişată, îmbrăŃişată şi mult mai rar monorima. Întâlnim

rime sincategoriale şi heterocategoriale, iar în poezia cu tematică religioasă în intenŃia unei

exprimări solemne şi grave poetul foloseşte versul lung de 16-18 silabe în ritm trohaic cu

rime alăturate. Subcapitolul Lexicul stabileşte că în poezia lui Vasile Militaru avem patru

tipuri de discursuri, fiecare delimitând un lexic specific. Lexicul idilelor şi al pastelurilor

şi lexicul marilor momente ale istoriei neamului cuprind arhaisme: birclacă, durdă,

hoardă, plăieş, pedestrime, regionalisme: amnar, bătătură, copaie, gârlă, izvor, luncă,

păpuşoi, razachie, specii de flori de câmp cum ar fi: aglică, cicoare, iasomie, brânduşă.

Tot aici întâlnim trăsătura oralităŃii preponderentă şi sinonimia, antonimia. În poezia

religioasă întâlnim lexicul specific constând din substantive comune, divin, cruce, înger,

înălŃare, odăjdii, rugăciune, colid, liturghie, oharisire, cât şi substantive proprii, unele

dintre ele cu încărcătură metaforizantă. De exemplu: Crucea lui Hristos, Faptele

10

Apostolilor dar şi Miresele lui Hristos, Cel ce în mâna Lui ne Ńine, Cel ce-n mila Ta, sunt

metafore pentru Dumnezeu. Lexicul fabulelor este o altă particularitate şi cuprinde numele

unor specii de păsări şi animale dintre cele mai diverse: pupăza „democrată”; măgarul

„comunist”, făzăniŃa, pupăzoi,(„în pădurea dintre Dunăre şi Nistru / Tot mereu fost

ministru”). Subcapitolul Nivelul morfosintactic este concretizat de cele zece părŃi de

vorbire care alături de părŃile de propoziŃie sau propoziŃii contribuie la creşterea gradului

de expresivitate al textului. Substantivele si verbele la diferite moduri şi timpuri au o

pondere mare în poezia lui Vasile Militaru. Dintre figurile sintactice întâlnim refrenul şi

apostrofa. Una din particularităŃile care dau identitate stilului este caracterul concluziv al

câte unui text pe care autorul îl marchează grafic. ConjuncŃiile subordonatoare dobândesc

în acest caz valori expresive exprimate de obicei prin propoziŃiile principale. Nivelul

stilistic este dat de ansamblul figurilor de construcŃie sau sintactice între care amintim

paralelismul, anafora, mai rar epifora şi cu prezenŃă scăzută parigmenonul. Sunt în

general folosite figurile semantice (tropi sau metasememe) din seria metaforică: metafora

in praesentia (coalescentă), comparaŃiile, personificările, sinecdoca, metonimia, şi mai rar

simbolul. ComparaŃia este cea mai prezentă dintre tropi în întreaga poezie. În amplul poem

Cântarea Neamului sunt întâlnite toate tipurile de comparaŃii personificatoare,

metaforizante, sinestezice şi negative prin care se realizează antiteza. Metafora este o

figură semantică de bază. Metaforele in praesentia sunt cele mai numeroase, iar cele in

absentia sunt exprimate şi prin onomatopee. De exemplu: of, vai, expresii ale unei stări

sufleteşti de jale. Metafore nominale, verbale şi lanŃul metaforic sunt de asemenea figuri

semantice care arată diversitatea expresiei poetice. Epitetul este întâlnit în continuitatea

preromanticilor, romanticilor şi epigonilor eminescieni, astfel încât cele ornante sunt cele

mai prezente. Avem exemple de epitete generalizatoare, cum e albul, epitete evocative

care asociază realitatea fizică cu cea morală, epitetul personificator. În subcapitolul

Ipostazele poeziei şi mijloace expresive întâlnim cu deosebire repetiŃia, comparaŃii,

sinecdoca de tipul „totum pro parte”. În poezia patriotică apare şi climaxul, la fel ca şi

alterarea – procedeu actual tipic analizei naratologice. Dintre speciile lirice, imnul este

preferat şi cu deosebire atmosfera poeziei sale este una solemnă, specifică imnului;

pastelul este cultivat în linie tradiŃională şi romanŃa, muzicalitatea versurilor permiŃând

transpunerea verurilor pe muzică.

11

Capitolul al IV-lea are în vedere stilul şi limbajul religios. În subcapitolul Sacrul

tradiŃional şi formele lirice sunt prezentate modurile prezenŃei în lume şi în om a

divinului. Omul prin credinŃă este legat de divinitate prin iubire. Divinitatea, potrivit lui

Rudolf Otto s-ar caracteriza prin numinos. Sentimentele omului configurate de către

credinŃă sunt de înfiorare, respect sacru, atracŃie mistică, energie vitală şi iubire, încât

„creştinismul creează lumea din nou asociind pe om la lucrarea divină”. Este modul

teandric, modul divin-omenesc prin care omul încearcă să se îndumnezeiască. Vasile

Militaru conştientizează acest tip de raport, iar poezia sa religioasă, folosind ansamblul

retoric amintit, argumentează meditaŃia şi condiŃia credinciosului privind raportul său cu

divinitatea. În subcapitolul Poezia reprezentărilor biblice, lucrarea analizează imaginile

viziunilor pornind de la prezenŃa îngerilor şi modul în care sunt prezenŃi în poezie la

rugăciune ca raport comunicaŃional cu divinitatea, la Maica Domnului şi Iisus, până la

chipul lui Iisus şi dualitatea condiŃiei sale Dumnezeu-om.

Stilistic vorbind, în poezia autorului se observă procesul dezvoltat înspre transformarea

omului pe coordonata religioasă într-o fiinŃă morală de condiŃie superioară. În spirit critic

însă, arătăm că, deşi în climatul interbelic, când spiritualitatea ortodoxă era ridicată la

temperatura unei forŃe modelatoare spiritual, nu-l găsim pe Vasile Militaru între

colaboratorii Gândirii, nici între apropiaŃii lui Nae Ionescu şi ai Cuvântului (va publica

totuşi în Porunca vremii) şi nici mai târziu între participanŃii la mişcarea Rugul aprins

condusă de Sandu Tudor – toate focare importante de dezbatere a ortodoxismului şi a

implicaŃiilor sale culturale.

Capitolul al V-lea, Configurarea şi valoarea estetică, analizează poezia din

perspectiva ansamblului operei luată ca obiect estetic. Astfel sunt puse în evidenŃă procesul

creaŃiei şi tipurile de poezii pe care le propune poetul. 1. În poeziile monologate lirismul

este exprimat în mod direct. Sunt analizate elementele care configurează poezia. 2. Celălalt

tip de poezie este dat de atitudinea detaşată, obiectivă a poetului şi Ńine de formele în care

îşi valorifică amintirile legate de sat, oameni şi obiceiurile locului, psihologia şi raporturile

dintre ele. 3. Se pune în evidenŃă şi un al treilea tip, cel al unei dimensiuni epice folosite în

epopeile religioase. Valoarea estetică este analizată prin prisma categoriilor specifice. Am

amintit originalitatea, frumosul (înŃeles ca şi criteriu estetic), sublimul, dramaticul, dar care

nu se împlinesc la intensitatea cerută de completitudinea lor. Versul lung, strofa compactă,

12

dialogul, portretizările, invocaŃiile, onomatopeele fără funcŃie estetică, forŃarea ritmicii,

limbajul comun sunt trăsături care fac neîmplinite amintitele categorii estetice. De aceea,

probabil, în masa creaŃiei poetice a vremii vocea lui Vasile Militaru n-a fost distinctă în

mod deosebit.

1. Concluziile lucrării fixează elementele judecăŃii critice asupra operei lui Vasile

Militaru. În primul rând pot fi conturate patru direcŃii în care s-a manifestat poetul: a)

ExistenŃa în orizontul satului văzut ca nucleu generativ al viitoarelor modele sociale şi

raporturi umane. De aici neosămănătorismul poetului, estetic irelevant şi desuet. b) FiinŃa

istorică cu o geneză ilustră, trăsături alese, reprezentanŃi viteji, putere de sacrificiu,

sentimentul unităŃii şi convingerii în destinul măreŃ al neamului unit între Dunăre, Nistru şi

Tisa. Din această viziune romantic- epigonică lipseşte actualitatea trăită de poet şi mai ales

critica ei. c) ExistenŃa socială, moravurile şi decăderea morală, puse în termenii alegoriei şi

în spirit moralizator, specific tradiŃiei care refuză modernitatea. d) Coordonata majoră, cea

a credinŃei, înŃeleasă drept cunoaştere, sens şi vocaŃie a neamului.

2. În al doilea rând, poetul şi opera stau sub semnul paradoxului; opera receptată de

publicul larg, sancŃionată critic; literatura religioasă apreciată prin premii, neluată în seamă

aproape de către critică şi de către publicistica culturală de anvergură.

3. În al treilea rând stilistica demersului poetic poate fi caracterizată prin prezenŃa

figurilor retorice cunoscute: metaplasmele sunt susŃinute de ritm, metrică şi rimă, aliteraŃia

şi asonanŃa, iar accidentele fonetice sunt cele întâlnite în poezia populară. Metataxele sunt

reprezentate de repetiŃie şi simetrie si contextual de asindet şi silepsă. Metasemele sunt

reprezentate de comparatii, metafore, epitele şi personificări, iar metalogismele care indică

figuri de gândire sunt ilustrate prin antiteză, hiperbolă, alegorie şi ironie. Măiestria

artistică este dată şi de atmosfera imnică, ceremonială, sărbătorească, oficiată prin poezie

în comuniune cu metafizicul.

13

THE EXPRESIVITY OF THE LANGUAGE IN VASILE

MILITARU′S RELIGIOUS POETRY

Ph.D

Vaşca Mariana Corina

The romanian literature encounters today a revizing process of the value pack and a

mutation witthin its dogma. The idea of the revising the literay act gains thus an important

consistence mainly because new parts can be highlighed and the cultural marks of a lost era

can be enriched.

Our work , The expresivity of the Language in Vasile Militaru′s Religious Poetry

desires to bring into the field of interest and into the cultural circuit of a literary work in which

the religious compound offers content to the Romanian identity.

Vasile Militaru′s option concerning one form of traditional poetry is linked by a certain

traditional, genetic topos which is poetically signified and configured through accessibility,

rhyme, rhythm, Christian- orthodox faith, and more general, by a Romanian vision concerning

the human being and certain values. The interest area of our research mainly consists of the

style of his poetry. It is researched regarding the following determining parts:

a) Figurative language

b) Expressive devices

c) Poetic syntax

d) The existence of oral language

The research was undertaken following a certain pattern: 1) setting the cultural- literar

context: the beginning of the xx th century and the poet. 2) the development of a theoretical

structure corresponding to the descriptive requirements of the literar text. In Vasile Militaru′s

poetry, the images gain expressivity through metrical of the religious condition and through

striving to access to the state of the saved Christian. The concept of poetry in the form

conceived by the poet has its content expressed by the romanticists and materialized through

rhyme, rhythm, measure, verse and stanza. It is the reflex of post eminescian concept whose

representative was Al. Vlahuta. 3) The analysis regarding Vasile Militaru ′s work developed in

14

a cultural direction and tried to reveal the esthetic value. The poet will emphasize the tradition

through a creation process which starts from his own feelings regarding faith and up to the

theological conception, tormenting in trying to build an epos based on the Holy Bible. 4) The

literary work rises from a field of influence and determination. The poet’s vision, especially in

the religious poetry, is based on faith, that’s why the research was set to determine a relation

between the context of the Bible and the way in which the poet’s expressiveness manages to

shape the sensitive form of religious vision.

The bibliography of the paper, taken as a whole, is a part and a method of configuring

the content. We mention that the path followed in establishing the value of the information and

its processing can be materialized like this: a) setting and going through the text of the opera

itself; the main source of the information was studied through its properties, as belletristic

information. Perceiving it required a double reading, as Matei Calinescu suggests as poetic of

reading. We followed the horizontal and historical axis, and, at the same time, the aspect of the

construction, of the structural qualities precisely definable. This lead to:

- The placement of the poetic text in the context of traditional liric whose

properties were underlined in the content of the work;

- The specific features of the text regarding the subject, the stye and the rhetoric

important for a definite direction in romanian poetry;

- Vasile Militaru ’s borders and his impossibility to assimilate new esthetic

experience, the difference between his work and the search, innovation and the

success of his era;

- The uniqueness of creating religious lyrical constructions, and thus the opening

to the spiritual dimension of the culture;

- The esthetic evaluation through its categories leads to placing the religious

poetry in the axiology sistem of art, mainly because, in our times, this lirical

genre is split between religious subjects (shallow) and mood poetry which can

be authentic but which opens anothes possible explanation: religious mood or

artistic mood?

15

f) The bibliographic general research settled the socio-political and cultural context and

the exponential reprezentatives. The important sources were the literary history books

by authors (N. Iorga, E. Lovinescu, G. Călinescu, Const. Ciopraga), the below

mentioned dictionaries, the synthesiss and literary ideology works . (Sămănătorismul

by Z. Ornea), monographs ( Al. VlahuŃă şi epoca sa by V. Râpeanu).

g) With the help of specific bibliography we tried to search for further information

related to the religious exegesis of authority to argue the path chosen by the poet from

the “cosmic Christianity” also called traditional which traverses the whole literary

work from the beginning to the theological Christianity which has as outcome the

harmonization of the poet’s poetic vision and also revealing a missionary with didactic

roots belonging to his poetry.

h) By setting the analitic bibliography we managed to analize the poems, the volumes,

and also the precious synthetic judgements of the literary critics, most of them

negative, some openly ironic ( G. Călinescu, Perpessicius, N. Scarlat ). The

information related to style and rhetoric was implemented with the help of known

authors and sources and used for the analysis contained in the literary work. The

theoretical dimension in the paper is a result of the analytical information and it is

available for rearranging the paper from an up-to-date point of view.

The paratextual source of information was also used. The books from where we

extracted ideas were Cuvânt către cititori (Word for the readers) signed by the author and

by the publisher, the biography of the poet, notes, annotation, quotes regarding

anniversary moments, explanations of certain editions, thankful words uttered for the

clerical authorities. The information was used and processed from a critical point of view

having in mind the three parts of the value of the information: the formal value, the

semantic value and the pragmatic value. As formal value, without meaning, we can take

into consideration the information linked by his labor in realizing The Divine Building

(Divinei zidiri), dates of the poems, casual collaborations, haphazard poems. The semantic

value, additional, led us to appreciate the poetic lexica, its levels, and, further on, to the

value judgment. The pragmatic value (the influence over the receiver and his actions)

inflicted us the idea that the literary work is the carrier of a paradox, strong audience with

16

a powerful feed-back effect socially speaking, and rejection from the critic experts. The

process of altering information and the diversity of the sources adorn the paper with

certain quality features. The bibliography is wide and arranged by the following

categories: I.Literary works; II. Anthologies; III. Dictionaries; IV. Poetics and style; V.

Hystories of the literature; VI. Patristic texts, Biblic Exegesis; VIII. Hystory works,

literay critic and filosophy; IX. Articles, studies.

Originality is given by the example of the reading, the understanding of the literay

work, its interpretation and the perspective of the axiologic placement.

Another original idea is taking the literary work as a whole. Thus, the epigonic

eminescian type of poetry contains the faith as a materialized form of traditional

spirituality and pictures a literary way found by the literary magazines which present the

traditional model of existence.

The originality can be traced from a cultural perspective. Vasile Militaru`s work is the

essence of the romanian spirituality placed in a field of values. The poet voices new ideals

linked to a fulfilled national vision. The hystory- past and up to his present time- is heroic,

the enthusiasm of the sacrifice and of the offering can be found inside the human being.

The faith in the progress of the process gains approval from a united nation having as

spiritual support the values of the orthodox belief. More over, freedom understood plainly

gives the poet a critical spirit. The fables, largely appreciated by the public and

disapproved by the critics are a good example.

Another part of the paper originality consists of shaping the idea of epopeic creation. In

our opinion, The Divine Building ( Divina Zidire ), as ilustrated after its analysis is not a

metrical / illustration of the Bible. It is more like a saga of the Genesis of the World, of sin,

of punishment, of chasing, of salvation, closing with Letter For My Brother MAN and

Jesus Christ is life – poems contained in other volumes- that gives clarity to the message

of the work.

The updating of the literary work through its analysis form starting from its ideative

structure to the comparative and style analysis is another original idea. The reasons would

be: in Word To The Readers (Cuvânt către cititori), at the beginning of the The Divine

Building, the poet explains the existence of the notes regarding the Bible and asks the

reader to read them after reading the poem to „know the frightening words of God

17

presented through the voice of the Prophets”. In other words, intertextuality is found, also

with the method of quoting into the verses Biblical texts. Also, the above mentioned

paratextuality is another reason, the poet offers indications, datings, including the list of

abbreviations and the structure source of understanding or the illustration of „the

conscience of accesibility”of the Holy Texts as the professor Victor V. Grecu tells us.

There are reasons in favor of hypertextuality (even The Divine Building can be considered

one) the author proving that those written „is not fiction”. The original elements existent in

the analysis of the paper don’t necessarily mean that the exegesis is new. We take as

special qualities of the new the results of the analysis of the connections and influences

which are met in the text. The structural reading reveals the descriptive type of lyricism,

evolving towards objectivity having as effect the diminishing of the artistic value, until it

comes to simple metrical in the religious literary work. The poet understands through the

rhythmic and rhymed arranging of the words the persuasive aspect of the communicational

model and the hint for classicism is based on these aspects: care for the formal aspect, the

presence of rationality and the control for the message efficiency. Another highlighted

element of the new is underlining some experiments (free verse, the minulescian one) and

innovation is placing and making the metrical (stanza type, its size, the succession of the

rhymes).

The boundaries of the poetic innovation, another element of the new places in the

literary work, are given by the cultural limits of the poet, even if the step taken towards

technology appears to be one of deepening the spiritual substance. On the contrary, this

option makes the discourse a dull one (proof: the style and the sum of figures of speech),

the conventional poetic images, and the lyricism is turned into epic. The new type of

interpreting puts into the light the romantic poets and the writers, but also the symbolic

influences present in music, in the symbolism of the verses, in the temptation of the exotic.

(We are talking about the Arabian poem Ben-Hamar is singing).

Analyzing some of the magazines of that time to which the poet contributed proves

that his will is weak to the forms of modernism, although he leans towards the specific

traditional values without adding any enrichment beside the religious content.

The modernization process of the society perceived and understood causes his ironic

attitude; the fables are a good example. The dramatic experience the author went through-

18

the two world wars- as a soldier, are expressed in a civical way, an element of the new in

the paper being the belief that the patriotic and the moral imperative are unbreakable for

the orthodox faith.

We encounter in V. Militaru’s work a conscience reflecting the reality seen through the

system value of that time and in its ideality. The poet is convinced that he shows a way

toward these values and he is called to lead the minds to them.

The literary has the following structure: The Preface, The Introduction, Chapter I- The

Poet and The Poetry, Chapter II – The Divine Building –Biblical synthesis in verse;

Chapter III – The Expresivity of poetry language; Chapter IV – Poetry and beliefi; Style

and religious language; Chapter V – The configuration and the esthetic value; Conclusion;

Bibliography.

In the Preface the reasons which led to the research are presented. These are: 1) The

attempt to discover a new area in literature and some poets who picture „faith in God, in

soul and in its immortality” alongside to „devotion for the ancestry and language”. 2) The

contribution to innovate and present the notion of religious christian poetry and literature

and in this context of a literary work which tries to embodies „the depths of the religious

beliefs of humans”, the source of his coherence, his harmony. 3) The examining of the

cultural contex, cultural relations, re-creating the elements „which took part in the making

of the text, hystorical elements but which refer to a wider space than the biography or the

event history. ” 4) Our approach stands for the history of the literature itself. We tried to

reveal the guidelines to which we evaluate a literary work and through it a certain field of

literature. The literary actuality has a main dinamic feature. Since the poetry gave up the

figurative language it brought into discussion the literary of the new text we tried to show

that the poetry, on its religious dimension involves the very literary understood in a

classical way.

The Introduction contains the general picture of the literary and cultural ambient in

the first half of the XXth century, distinguished by the dissension between traditionalism

and modernism. As a cultural aspect we take part to a continuity of the debating types

known in the last century: the critical model (junimist) versus the liberal model, the

influence on a big scale of the western culture against the traditions of the romanian

19

literature, and Ibraileanu’s bitter conclusion was that the innovative and the critical spirit is

a diagnosis for the cultural debute context of Vasile Militaru.

The romanian culture develops in a multitude of lyrical voices, poetic visions, style and

different personalities. The author’s poetry- very diversified- will cross the era

concentrating on the dimension of faith, and his artistic striving contains a range of twenty

five years, while he creates The Divine Building (1926-1955). At the crossroad of several

romanian literary movements (samanatorism, traditionalism, poporanism, ortodoxism)

there is the specific point where we can place the wide audience, its expectations and the

way the romanian culture sculpts itself as a shape of a whole nation, united between its

natural boundaries.

Chapter I, The Poet and the Poetry. Identities. It contains the thematic of the literary

word. The author establishes that there are two coexistent identities which modify one

another: the identity of the poet and the identity of the poetry, but not all the author’s

experience can be found in it. The literary work, once written, reflects on the author the

level of reception and establishment into a value order. We define the concept of identity

as what is lasting and basic, to which the notes of the social psichology are added, feeling

related to the geographic, linguistic and cultural community. Born in Dobreni (jud.

Giurgiu) in 21. IX. 1886, the poet has the imprint of specific cultural representations, so

that the mythic, the faith, the plain speech, the vibrant rhythm of communication, the

substitution of form , depth and gravity, his proclivity for meaningful expressions are all

characteristics of his work. The orthodox faith is linked by the category of the organic (L.

Blaga). The life, the land, the existence are the favourite categories of the ortodoxism.

Even the church has the importance of an organism for the human being; he is a part of

this organism, whose structure is full of the Holy Ghost (Blaga would explain it as magic

links). He starts with verses in Literature and romanian art magazine, 1904, and he is

received and praised by A. Vlahuta and B. Delavrancea who will support him in his

carrier. He is then a clerk at the Public Projects Ministry and the Ministry of Cults and

Education, his first volume in 1919 is Drops of Dew (Stropi de roua), very appreciated by

the public, and in 1933 he obtains with The Rhymed Psalter the Romanian Academy

Award. The critique dissaproves his work, protecting the paradox between the public

literary succes and the hold back of the critics regarding the value of the literay work.

20

After 1944 he is ignored but he continues to write especially to The Divine Building, and

in 1959 the Military Court of Law in Craiova convicts him to forty-two years of ground

work. The poet, aged almost seventy-three, doesn’t survive, and, after a few weeks of

detention, dies at Ocnele Mari.

His poetry has the folowing unique feature: a) a clear thematic horizon, in which we

find the lyricism linked to the melancholy caused by his departure from home; b) his

implication in civic and national options, fundamental for romanian existence, his taking

part in the two world wars as a soldier. In the Second World War he sustains the military

campain for uniting Basarabia and Bucovina, and the The Heroes of Stalingrad (Eroii de

la Stalingrad) is dedicated to the memory of those lost in battle; c) the identity of the

poetry is crossed by the idea of faith expressed by an organic christianity. To the poet, the

Holy Books are a guideline and his calling is ment to turn them into sensitive forms, meant

to induce to the receptor the cognitive and moral content, including the beauty of the

vision. Thus, the subchapters reveal both the context of the poet’s completness and the

fundamental element important for the identity of the work. We enumerate their order:

Magazines. Cultural programmes and influences. Ethnic and lyric; History and poetry;

Nature and poetic mood; Poetry and moral conscience.

The Second Chapter contains the analysis of the two great reconstructions of the

Holy Books- The Divine Building and The Rhymed Psalter. The important themes of the

Holy Scripture are written in a superior – teaching way , using texts and notes to indicate

the sources, the succesion of the figures of speech, the making of the verse so as to be

understood. The work contains in this chapter a philological analysis of the texts used

because The Divine Building is in fact an epos of the man related to his world and God.

The poet organises the content of the Holy Scripture based on a symbolic theme: : Book I:

Genesis; Book II: The Light, The Grace and Jesus; Book III: The Descending in Hell;

Book IV: The Cross. The Apostols. The Teaching; Book V: Christ’s Church and the

Christian Martyrs; Book VI: The Darkening of the Times the Signs of the Apocalypse;

Book VII : The Apocalypse and The Judgement Day. This reconstuction builds itself from

the literary substance (the cultural-literal thesis), it recreates known images, it is also

rivalry, but from the esthetic criterion it is inferior and the depth of the message and the

emotional potential are diminished. The poet introduces the problem of artistic creation, its

21

condition, the inspiration and the literary work – the result of it is considered to have a

double nature: God challenges and the man receives it. The Rhymed Psalter shows that the

religious man follows a path to become one with God. The versing of Psalter follows the

romanian religious literature, its literary value determines the emotional reconstruction of

the message. But the poet puts the poetic forms into verses, forced by the requirement of

metrical, simplifies the notions, takes out the connotations and thus the Psalter loses, in our

opinion, the artistic virtues revealing the moral dimension. We can also find in the chapter

the conexions to other poets’ creations, including the contemporary ones linked to the

image of Psalms.

Chapter III examines the expresivity of the poem’s language. The esthetic principles

of the author can be found in three poems: I, Poem and Word. The poet has the fate to

discover the celestial light and the God’s light in all, the poetry is a balm made of „tears-

diamonds” and covers in gold „the rags of who has mercy”. The idea that this romantic

thought is reflected upon history, nature, faith and spirituality is presented in the paper. In

the subchapter The Style of Vasile Militaru’s poetry the sonority, rhyme, rhythm types, and

specific measure, the kind of creation (crossing from the selection axis to the combination

axis), types of existent metaphors, the particularity of the poetic thinking comparing to the

logical thinking and metrical. In the Phonemic Level subchapter the forms of phonetic

accidents which characterize the poetry of the author are presented: the omission of a

certain sound or syllable situated at the beginning of a word (afereza), particular to the folk

speech, the alliteration met widely in verses, the assonance used for the rhyming. The

omision of a certain sound or syllable situated at the end of the word (apocopa) is often

met in the authors’a work and has an influence over the folklore poetry and also the

religious poetry. Rarely, in his poetry a syllable which is repeated can be eliminated

(haplologia), also we find onomatpoeia and rhetorical invocation. (Sinalefa) another

figure of speech used in the religious poetry is uniting the final sound of one word with the

beginning sound of the next work. The types of rhime are adjacent (alăturată), crossed

(incrucişată), embraced (îmbrăŃişată), and seldom we encounter the monorhyme. We also

find rhymes formed by the same parts of speech (nouns, for example - sincategoriale), and

rhymes formed by different parts of speech (nouns and verbs for example –

22

heterocategoriale), and in the religious poetry we also find the long verse up to eighteen

syllables, trochee with adjacent rhyme.

The Lexicon subchapter reveals that we have four types of discourse. The lexicon of

the nature poetry, the lexicon of the great history moments of the romanians contains

archaisms, words specific for a certain part of the country (regionalisme), flowers species,

trees species. Still here we find synonymy and its opposite. In religious poetry we find a

certain lexicon constisting of nouns which show either things or signs of religious cult like:

the cross, the prayer, carols, mass. Common nouns are also met and particular nouns: The

Cross of Christ, The Apostols’ Deeds, Christ’s Brides and metaphores for God.

The lexicon of the fables is another particularity and contains the names of varied

species of birds and animals: the hoopoe (democratic), the donkey (communist), the

pheasant, the he-hoopoe („In the woods between the Danube and the Nister /He has always

been a Minister”).

The subchapter The Morphosyntax Level contains the ten speaking parts which

together with the sentence parts or the sentences help raising the expressiveness level of

the text. Nouns and verbs in various tenses and moods are widely met in Vasile Militaru’s

poetry. Although rich in epithets, these are formed either by adjectives or by adverbs, thus

diminishing their presence within the verses. Among the syntactical figures there are the

refrain and the apostrophe. One of the peculiarities which offer authenticity to the style is

the conclusion quality of a certain text which the author underlines graphically. The

coordinating conjunctions gain expressive value expressed by main sentences. The style

level is given by the building figures or syntactical ones, and here we mention: the

parallelism, the anaphora and its opposite, and rarely, the polyptoton. The semantic

figures (tropes) are generally used linked to the metaphors: the metaphor in praesentia, the

simile, the personification, the synecdoche, metonymy, and more rarely, the symbol. The

simile is most met in the whole work. In the large poem The Song of the Nation all types of

simile are met. The metaphor is a main semantic figure, those in praesentia are the most

numerous ones, and those in absentia are also expressed by onomatopoeia. Nominal,

verbal metaphors or the metaphoric chain also show the diversity of poetic expression.

23

The Epithet encountered at romantics and eminescian epigones are rich and are widely

met in text. There are examples of general epithet, like white, evocative epithets link the

physical reality to the moral one, the personification epithet.

In the subchapter Hypostasis of the poetry and the expressive means we often find

repetition, simile and synecdoche like totum pro parte. In patriotic poetry we find climax,

and among the lyrical figures the hymn is a favorite and especially his poetry issues an

impressive air, the nature description in verses is widely spread current, and also the

musicality of the verse which allows it to be changed into a song.

Chapter IV regards the style and the religious language. In the Traditional Sacred and

The Lyrical Forms the presence in the world of the divine and of the human being is

shown. The man is related by the Divinity through his faith and his devotion. The Divinity,

according to Rudolf Otto is characterized by numinous. The feelings of the man

concerning his belief are: awe, sacred respect, mystical attraction, love and vital energy, so

that “the Christianity re-creates the world by binding the human to the Divine work. It is a

divine-human way in which the man aspires to holiness. Vasile Militaru is aware of this

type of relation and his religious poetry, using the rhetorical group mentioned and explains

the coaching and the destiny of the religious being. In The Poetry of Biblical Embodiment,

the work analyses the images of the visions starting from the angels and the way they are

presented in the poetry to the prayers as a means of communication with the Divinity, to

the Saint Mary and Jesus, to His Face and his dual condition, human and God.

Stylistically speaking, in the author’s poetry the process developed towards the

changing the religious man on a spiritual axis into a superior moral being can be observed.

Critically, we show that although the inter-war surrounding of the time when the orthodox

spirituality was a modeling force, we cannot find Vasile Militaru among the contributors

of Gândirea, or near Nae Ionescu’s disciples of Cuvântul (he publishes though for the

Porunca vremii), and also we can’t spot him among the participants at the Rugul aprins

(The Burning Pyre) movement led by Sandu Tudor – all important kernels of debating the

orthodoxy and its cultural implications.

Chapter V, The Configuration and the esthetic value analyses the poetry as a whole

esthetic object. Thus are underlined the process of creation and the types of poetry the poet

puts forward. In the soliloquy type of poetry, the lyrical is expressed directly. The

24

elements which form the poem are explained. The other type of poetry is given by the

poet’s relaxed and objective attitude and pictures the memories linked by the village,

people and local habits, the psychology and the relationships between them. A third type

comes out, the one of religious saga. The esthetic value is analyzed through the specific

categories. We mention the originality, the beauty (understood as esthetic criteria), the

sublime, the dramatic but which don’t appear in their greatest form. The long verse, the

compact stanza, the dialogue, the portrayals, the invocations, the onomatopoeia without

esthetic function, forced metrical, the common language are features which do not fulfill

the esthetic categories. This is why, maybe, in the literary works of his time, Vasile

Militaru’s voice wasn’t heard so loud.

The Conclusion of the literary work sets the elements of the critical judgement

concerning Vasile Militaru’s work. First, four directions can be distinguished: a) his

existence inside the boudaries of the village seen as a productive kernel for future social

models and human relations. This is a result for the poet’s irrelevant and old-fashioned

literary orientation. b) the historical being born with an unusual feature, with distinctive

attributes, brave men, sacrifice power, with a strong belief in the great destiny of the united

romanian nation among the Danube, the Nistre and the Tisa. This romantic vision lacks the

present time lived by the poet and its dissaproval. c) the social existence, the ambigous

morality placed in terms of allegory and moralising spirit, particular to the tradition which

rejects modernity. d) the main axis, of faith, understood as knowledge, meaning and

specific feature of the romanians.

Secondly, the poet and his work are seen as part of paradox; the work is read and

accepted by the public and rewarded with awards but the critics and the important cultural

publications reject it.

Thirdly, the style can be caracterized by the presence of the rhetorical known figures:

the metaplasms are completed by the rhythm, metrical and rhyme, the alliteration and the

assonance, and the phonetic alterations are those encountered in the folklore poetry. The

tropes are represented by simile, metaphores, epithets and personifications, and figures of

thinking are exemplified by antithesis, hyperbole, allegory and irony. The artistic value is

given by the ceremonial, himnical atmonsphere in perfect communion with the

metaphisical.

25

BIBLIOGRAFIE

I. OPERE

1. Vasile Militaru, Stropi de rouă, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1919.

2. Vasile Militaru, Stropi de rouă, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”, 1992.

3. Vasile Militaru, Cântarea Neamului, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”, 1992.

4. Vasile Militaru, Temelie de veac nou, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1938.

5. Vasile Militaru, Temelie de veac nou, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”, 1992

6. Vasile Militaru, Divina zidire, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”, 1993.

7. Vasile Militaru, Şoaptele îngerilor sau Vorbe cu tâlc, Bucureşti, Editura „Lumină din

lumină”, 1995.

8. Vasile Militaru, Poemele Nemuririi, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”, 1995.

9. Vasile Militaru, Curcubee peste veac, Fabule, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”,

1997; volumul I, Viermi şi stele – Fabule – volumul II, Fabule volumul III.

10. Vasile Militaru, Psaltirea în versuri, Bucureşti, Editura „Lumină din lumină”, 2000.

11. Vasile Militaru, Ben – Hamar cântă. Poeme arabe. Bucureşti, Editura Cartea Românească,

1937.

12. Vasile Militaru, Partea I Psalmii vieŃii fără de moarte (33 la număr), Partea a II-a

Şoaptele îngerilor, Partea a III-a Poemele Nemuririi (20 poeme), Iaşi, Editura Sapientia a

Institutului Teologic Romano-Catolic, 2007.

13. Vasile Militaru, Partea I Cartea lui Iov, Poemă biblica în versuri, Partea a II-a Satana,

Iaşi, Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic, 2007.

II. ANTOLOGII

l. Literary theory. An Anthology (Second edition). Edited by Julia Rivkin and

Michael Rylan, Oxford V.K. Blackwell Publishing, 1998.

2. Poezie creştină românească, EdiŃie îngrijită de Magda Ursada şi Petru Ursache,

PostfaŃă de Petru Ursache, Iaşi, Editura Institutului European, 1996.

3. Între cer şi pământ. Poezie creştină românească, antologie de Leon Magdan,

Bucureşti, Editura Sfântul Alexandru, 2004.

26

4. Poetică şi stilistică. Orientări moderne, prolegomene şi antologie de Mihail

Nasta şi Sorin Alexandrescu, Bucureşti, Editura Univers, 1972.

III. DICłIONARE

1. Bidu-Vrânceanu, Angela; Călăraşu, Cristina; Dindelegan, Pană, Gabriela;

Mancaş, Mihaela; Ruxăndoiu, Ionescu, Liliana; DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, Bucureşti,

Editura Nemira, 2001.

2. Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain; DicŃionar de simboluri, vol.I-III (A-D; E-O;

P-Z), Bucureşti, Editura Artemis, 1994.

3. Cocagnac, Maurice, Simboluri biblice. Lexic teologic, traducerea Michaela

Slăvescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997.

4. Ciobanu, Radu, Mic dicŃionar de cultură religioasă, Timişoara, Editura Helicon,

1994.

5. ***, DEX, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998.

6. ***, DicŃionar cronologic. Literatura română, coordonatori I. C. ChiŃimia, Al.

Dima, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1979.

7. ***, DicŃionarul general al literaturii române, vol. IV, (L-P), Bucureşti, Editura

Univers Enciclopedic, 2006.

8. GhiŃă, Gh.Fierăscu C., DicŃionar de terminologie poetică, Bucureşti, Editura Ion

Creangă, 1973.

9. Lăzărescu, George, DicŃionar de mitologie, Bucureşti, Casa editorială ODEON,

1992.

10. ***, Le petit Larousse.Dictionnaire encyclopédique, Paris, Edition Larousse,

1993.

11. Peters, E. Francis, Termenii filosofiei greceşti, Bucureşti, Editura Humanitas,

1993.

IV. POETICĂ ŞI STILISTICĂ

1. Blaga, Lucian, Trilogia culturii. Orizont şi stil. SpaŃiul mioritic. Geneza

metaforei şi sensul culturii, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969.

27

2. Blaga, Lucian, Geneza metaforei şi sensul culturii, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1994.

3. Bourgos, Jean, Pentru o poetică a imaginarului, Bucureşti, Editura Univers,

1988.

4. Bousoño, Carlos, Teoria expresiei poetice, Bucureşti, Editura Univers, 1975.

5. Caracostea, Dimitrie, Expresivitatea limbii române, Iaşi, Editura Polirom,

2000.

6.Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a lecturii, Iaşi, Editura Polirom,

2003.

7. Cătănescu, Cvasnâi Maria, Elemente de retorică românească.Poezie. Proză.

Text dramatic, Bucureşti, Editura All Educational, 2001.

8. Coteanu, Ion, Stilistica funcŃională a limbii române. Stil. Stilistică. Limbaj,

Bucureşti, Editura Academiei, 1973.

9. Dorcescu, Eugen, Metafora poetică, Bucureşti, Editura Cartea Românească,

1975.

10. Dragomirescu, Mihail, Teoria poeziei, Bucureşti, Editura librăriei SOCEC

&Co., Societatea Anonimă, 1927.

11. Dubois, Jacque; Edéline, Francis; Klinkenberg, Jean-Marie; Minguet,

Philippe; Pire, François; Trinon, Adeline, Retorica generală (Grupul µ-Liège), Bucureşti,

Editura Univers, 1972.

12. Dufrenne, Mikel, Poeticul, Bucureşti, Editura Univers, 1971.

13. Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1968.

14. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, Bucureşti, Editura StiinŃifică, 1975.

15. Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, Bucureşti, Editura Univers, 1977.

16. Funeriu, Ionel, VersificaŃia românească. Perspectivă lingvistică, Timişoara,

Editura Facla, 1980.

17. Hrabak, Josef, Introducere în teoria versificaŃiei, Bucureşti, Editura Univers,

1983.

18. Iser, Wolfgang, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Piteşti-Bucureşti-

Braşov-Cluj-Napoca, Editura Paralela 45, 2006.

28

19. Magheru, Paul, NoŃiuni de stil şi compoziŃie, Bucureşti, Editura Coresi, 1991.

20. Magheru, Maria Doina, Paronimia ca fenomen lingvistic, în Limbă şi

literatură, I-II, Bucureşti, 2004.

21. Mavrodin, Irina, Poietică şi poetică, Bucureşti, Editura Univers, 1982.

22. Munteanu, Ştefan, Introducere în stilistica operei literare, Timişoara, Editura

de Vest, 1995.

23. Munteanu, Ştefan, Limbă şi cultură, Timişoara, Editura UniversităŃii de Vest,

2006.

24. Munteanu, Ştefan, Stil şi expresivitate poetică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică,

1972.

25. Negrici, Eugen, Expresivitatea involuntară, Bucureşti, Editura Universalia,

2000.

26. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii româneşti, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, 1988.

27. Oancea, Ileana, Semiostilistica, Editura Excelsior, 1998.

28. Modele de analize literare şi stilistice. De la Ion Budai Deleanu la Zaharia

Stancu, Bucureşti, Editura Albatros, 1971.

29. Papadima, Liviu, Literatură şi comunicare. RelaŃia autor-cititor în proza

paşoptistă, Iaşi, Editura Polirom, 1999.

30. Plett, F. Heinrich, ŞtiinŃa şi analiza de text, Bucureşti, Editura Univers, 1983.

31. Probleme de stilistică. Culegere de articole, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică,

1964.

32. Ricoeur, Paul, Metafora vie, Bucureşti, Editura Univers, 1984.

33. RovenŃa-Frumuşani, Daniela, Semiotică, societate, cultură, Iaşi, Editura

Institutul European, 1999.

34. Tohăneanu, G.I., Dincolo de cuvânt. Studii de stilistică şi versificaŃie,

Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1976.

35. łepelea, Gabriel, Bulgăr, Gh., Momente din evoluŃia limbii române literare,

Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1973.

36. Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1968.

29

37. Vianu, Tudor, Estetica, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968.

38. Vianu, Tudor, Cercetarea stilistică în Despre stil şi artă literară, Bucureşti,

Editura Tineretului, 1965.

39. Vianu, Tudor, Problemele metaforei şi alte studii de stilistică, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică pentru Literatură şi Artă, 1975.

40. Walzel, Oskar, ConŃinut şi formă în opera poetică, Bucureşti, Editura Univers,

1976.

41. łepelea, Gabriel, Bulgăr, Gh., Momente din evoluŃia limbii literare, Bucreşti,

Editura Didactică şi Pedagogică, 1973

V. ARTICOLE, STUDII

1. Barbu, Ion, Zburătorul văzut de Ion Barbu în Vremea 1932, nr.232.

2. Borcilă, Mircea, Noul umanism şi perspectivele integralismului în Steauna,

2005, nr.12, p. 27.

3. Constantinescu, Doina, Limbaj şi poezie în orizonturile coşeriene, în Cercetări

de limbă şi literatură, Tom XI, 2000, Societatea de ştiinŃe filologice, filiala Sibiu.

4. Eminescu, Creangă, Studii, Timişoara, Universitatea de Vest Timişoara,

Facultatea de Filologie, 1965, Redactor Eugen Todoran, Ştefan Munteanu, Ionel Stan.

5. Grecu, Victor V., Probleme ale limbii române în cărŃile bisericeşti, în Cercetări

de limbă şi literatură, Tom XI, Societatea de ştiinŃe filologice, filiala Sibiu.

6. Ibrăileanu, Garabet, Scriitori şi curente, în Vatra Românească, I/ 1906.

7. Mărcuş, Dumitru, Note despre poezia religioasă, în Teologia, 2002, nr.2.

8. Mocanu, Titus, Morfologia artei moderne, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973.

9.Robrieux, Jean-Jacques, Elements de Rhetorique et d’Argumentation, Paris,

Edition DUNOD, 1993.

10. Stahl, Henri N., Satul în Criterion 1935 (an II) nr.6-7.

11. Stanca, Dan, Literatura mare este religioasă, în ViaŃa Românească, 2004, nr.3.

12. Şerban, Vasile, Sintaxa limbii române, Curs practic, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1970.

13. Ullmann, Stephen, Reconstituirea valorilor stilistice în Poetică şi stilistică.

Orientări moderne..., Bucureşti, Editura Univers, 1972

30

VI. ISTORII ALE LITERATURII

l. ***, Istoria literaturii române, vol.III, Bucureşti, Editura Academiei, 1973.

2. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Madrid-

Paris-Roma-Pelham N.V., Editura Nagard, 1980.

3. Ciopraga, C., Literatura română între 1900 şi l918, Iaşi, Editura Junimea, 1970.

4. Iorga, Nicolae, Istoria literaturii contemporane vol.II, Bucureşti, Editura

Minerva, 1986.

5. Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane, vol.I, Bucureşti, Editura

Minerva, 1979.

6. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, vol.I, Bucureşti, Editura

Minerva, l990.

7. Scarlat, Nicolae, Istoria poeziei româneşti, vol.IV, Bucureşti, Editura Minerva,

1990.

8. Rotaru, Ion, Istoria literaturii române, vol.II, Bucureşti, Editura Minerva, l987.

VII. LITERATURĂ PATRISTICĂ, EXEGEZE BIBLICE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, traducerea Vasile Radu şi Gala Galaction. Cuvânt

către cititori de Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, Editura Institului

Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1998.

2. Sfântul Ambrozie, Scrieri, partea a II-a, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi

de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

3. Avram, Vasile, Creştinismul cosmic – o paradigmă pierdută?, Sibiu, Editura

Saeculum, 1999.

4. Berdiaev, Nicolai, Un Nou Ev Mediu, Craiova, Editura Omniscop, 1995.

5. Benoist, Luc, Semne, simboluri şi mituri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995.

6. Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentarii la Sfânta Evanghelie de la Luca,

Oradea, Editura „Pelerinul român”, 1998.

7. Sfântul Ioan Damaschim, Cultul Sfintelor Icoane, Bucureşti, Editura Institutului

Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1937.

8. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăŃături, Bacău, Editura „Bunavestire”, 1997.

31

9. Fairbairnn, Donald, Ortodoxia răsăriteană din perspectivă occidentală, Arad,

Editura Multimedia, 2005.

10. Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a treia, Omilii la Matei, Bucureşti,

Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

11. Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor, Bucureşti, Editura ştiinŃifică,

1994.

12. Origen, Scrieri alese, partea întâi, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982.

13. Origen, Scrieri alese, partea a doua. Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982.

14. Fericitul Theodorit al Cirului, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Bucureşti,

Editura Cartea Ortodoxă, 2006.

15. Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la Psalmi, Bucureşti, Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2000.

16. Mitropolit Nicolae Corneanu, Studii patristice, Timişoara, Editura Mitropoliei

Banatului, 1984.

17. Pr.prof.Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Bucureşti, Editura

CredinŃa noastră, 1997.

18. Magdan, Leon, Slujitorii cuvântului. Interviuri cu preot Cleopa Ilie, preot

Galeriu Constantin, preot Arsenie Papacioc, preot Teofil Părăianu, preot Ioasaf Popa,

Bucureşti, Editura Sfântul Alexandru, 2004.

19. Pr.prof.dr.Vasile Mihoc, asistent dr. Daniel Mihoc, drd.Ioan Mihoc,

Introducere în studiul Noului Testament, vol.I, Sibiu, Editura Teofania, 2001.

20. Mitropolit Antonie Plămădeală, Rugul aprins, Sibiu, 2002, fără menŃiunea

editurii.

21. ***, Mari duhovnici români despre Maica Domnului, Cluj-Napoca, Editura

Elikon, 2000.

22. Părintele Alexander Schmemann, Biografia unui destin misionar. Jurnal (1973-

1983), Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2004.

23. Soloviov, Vladimir, Fundamentele spirituale ale vieŃii, Alba Iulia, Editura

Deisis, Mănăstirea Sf.Ioan Botezătorul, 1994.

32

24. Pr.Prof Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1993.

25. Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, EdiŃia a II-a,

Craiova, Editura Omniscop, 1993.

26. Dumitrescu, Sorin, 7 dimineŃi cu părintele Stăniloae (Convorbiri), Bucureşti,

Editura Anastasia, 1992.

VIII. LUCRĂRI DE ISTORIE, CRITICĂ LITERARĂ ŞI FILOSOFIE

1. Aderca, F., Mic Tratat de Estetică. Sau lumea văzută estetic, Bucureşti, Editura

Ancora, 1989.

2. Andriescu, Al., Studiu introductiv la Dosoftei, Opere I, ediŃia critică de N.A.

Ursu, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.

3. Aristotel, Poetica, traducere D. M. Pippidi, Bucureşti, Editura Academiei, 1965.

4. Băncilă, Vasile, Duhul sărbătorii, Bucureşti, Editura Anastasia, 1996.

5. Berca, Olimpia, Poetici româneşti, Timişoara, Editura Facla, 1976.

6. Bernea, Ernest, SpaŃiu, timp şi cauzalităŃi la poporul român, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1997.

7. Beevor, Anthony, Stalingrad, Bucureşti, Editura RAO, 2005.

8. Blaga, Lucian, FiinŃa istorică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977.

9. Bodiu, Andrei, George Coşbuc, Braşov, Editura AULA, 2000.

10. Bohm, David, Plenitudinea lumii şi ordinea ei, Bucureşti, Editura Humanitas,

1995.

11. Boia, Lucian, Istorie şi mit în conştiinŃa românească, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1997.

12. Boia, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficŃiune, Bucureşti,

Editura Humanitas, 1998.

13. Bote, Lidia, Simbolismul românesc, Bucureşti, Editura pentru Literatură,

1966.

33

14. Cattin, Yves, Les grandes notions philosophique. Méthaphisique et réligion,

Edition du Seuil, 1997, traducere în limba română: Mari noŃiuni filosofice. Metafizică şi

religie, Iaşi, Editura Polirom, 2006.

15. Călinescu, G., Ulysse, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967.

16. Călinescu, G.; Călinescu, Matei; Marino, Adrian; Vianu, Tudor, Clasicism,

baroc, romantism, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971.

17. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1979.

18. Ciopraga, C., Literatura română între 1900-1918, Iaşi, Editura Junimea, 1970.

19. Contele Ciano, Galeazzo, Jurnal politic, Bucureşti, Editura Elit, f.a.

20. Cornea, Paul, Interpretare şi raŃionalitate, Iaşi, Editura Polirom, 2006.

21. Crainic, Nichifor, Nostalgia paradisului, Iaşi, Editura Moldova, 1996.

22. Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, Piteşti-Bucureşti-Braşov-Cluj-

Napoca, Editura Paralela 45, 2002.

23. Curtius, Robert Ernst, Literatură europeană şi Ev Mediu latin, Bucureşti,

Editura Univers, 1970.

24. Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaŃiei, vol.I, Bucureşti, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1984.

25. Dufrenne, Mikel, Esthétique et philosophie, Paris, Edition Klinckienec, 1967.

26. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică

şi Enciclopedică, 1980.

27. Eliade, Mircea, Făurari şi alchimişti, vol.I, Bucureşti, Editura Humanitas,

1994.

28. Frye, Northrop, Anatomia criticii, Bucureşti, Editura Univers, 1972.

29. Gadamer, Hans-Georg, Actualitatea frumosului, Iaşi, Editura Polirom, 2003

30. Hawking, Stephen, Scurtă istorie a timpului, Bucureşti, Editura Humanitas,

1994.

31. Hegel, G.W.F., Prelegeri de estetică, vol.I, traducerea D.D.Roşca, Bucureşti,

Editura Academiei, 1966.

32. Herseni, Traian, Sociologia literaturii, Bucureşti, Editura Univers, 1973.

33. Iankelevich, Vladimir, Ironia, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994.

34

34. Ionescu, Nae, Curs de metafizică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995.

35. Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iaşi, Editura Polirom, 1999.

36. Jung, G.C., Ma vie: souvenirs, rêves et pensées, Paris, Editure Gallimard,

1973.

37. Kayser, Wolfgang, Opera literară. O introducere în ştiinŃa literaturii, Bucureşti,

Editura Univers, 1979.

38. Kogălniceanu, Mihail, Despre literatură, Bucureşti, Editura E.S.P.L.A, 1956.

39. Liiceanu, Gabriel, Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Bucureşti,

Editura Univers, 1975.

40. Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane 1900-1937, Bucureşti,

Editura Minerva, 1989.

41. Lovinescu, E., Revizuiri, EdiŃie îngrijită de Ion SimuŃ, Piteşti-Bucureşti-

Braşov-Cluj-Napoca, Editura Paralela 45, 2003.

42. Lovinescu, E., Texte critice, Bucureşti, Editura Tineretului, l968.

43. Lucaci, Florea, FiinŃa. De la Parmenide la începuturile filosofiei creştine, Arad,

Editura UniversităŃii „Aurel Vlaicu”, 2006.

44. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. Introducere, vol.I,

Bucureşti, Editura Minerva, 1990.

45. Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iaşi,

Editura Polirom, 2003.

46. Marino, Adrian, Hermeneutica ideii de literatură, Cluj-Napoca, Editura Dacia,

1987.

47. Markiewicz, Henryk, Conceptele ştiinŃei literaturii, Bucureşti, Editura Univers,

1968.

48. Manstein, von Erik, Victorii pierdute, Bucureşti, Editura Elit, f.a.

49. Mărcuş, Dumitru, FiinŃa şi firea în gândirea lui Mircea Vulcănescu, Arad,

Editura Nigredo, 2002.

50. Mărcuş, Dumitru, Estetica şi arta literaturii, Arad, Editura UniversităŃii „Aurel

Vlaicu”, 2007.

51. Munteanu, Ştefan; Vasile, łâra, Istoria limbii române literare, curs litografiat,

Universitatea Timişoara, 1971.

35

52. Noica, Constantin, Cuvânt dimpreună despre rostirea românească, Bucureşti,

Editura Eminescu, 1987.

53. Otto, Rudolf, Sacrul, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.

54. Pandrea, Petre, Turnul de ivoriu. Memorii. Fapte. Idei. Documente, Bucureşti,

Editura Vremea XXI, 2004.

55. Papu, Edgar, EvoluŃia şi formele genului liric, Bucureşti Editura Tineretului,

1968.

56. Perpessicius, MenŃiuni critice. Opere. Vol.V, Bucureşti, Editura Minerva,

1972.

57. Pleşu, Andrei, Minima moralia, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988.

58. Pleşu, Andrei, Limba păsărilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994.

59. Plotin, Eneide I, 6 (1) Despre frumos, Oradea, Editura Atanaios, 2000.

60. Pop, Dumitru, Obiceiuri agrare în tradiŃia populară românească,Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1989.

61. Riffaterre, Michel, Essais de stylistique structurale, Paris, Edition Flammarion,

1973.

62. Roceric Alexandrescu, Alexandra, Fonostatistica limbii române, Bucureşti,

Editura Academiei, 1968.

63. Roşca, D.D., InfluenŃa lui Hegel asupra lui Taine, Bucureşti, Editura

Academiei, 1968.

64. Rosenkranz, Franz, Estetica urâtului, Bucureşti, Editura Univers. 1996.

65. Scaeffer, Jean-Marie, Adio, estetică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 2001.

66. Schopenhauer, Arthur, Studii de estetică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974.

67. Simion, Eugen, Fragmente critice. Scriitura taciturnă şi scriitura publică,

Bucureşti, Editura Grai şi Suflet, Cultura NaŃională, 1998.

68. Starobinski Jean, Melancolie, nostalgie, ironie, Piteşti-Bucureşti-Braşov-Cluj-

Napoca, Editura Paralela 45, 2002.

69. Şăineanu, Lazăr, Basmele voinicilor, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.

70. Tatarkiewicz, Wladyslav, Istoria celor şase noŃiuni, Bucureşti, Editura

Meridiane, 1981.

36

71. Tihan, Teodor, Militaru Vasile în DicŃionarul general al literaturii române,

vol.V (L-O), Editura Universul Enciclopedic, 2006.

72. Todorov, Tzvetan, Littérature et signifiation, Paris, Editure Larousse, 1966.

73. Tohăneanu, G. I., Studii de limbă şi stil, Timişoara, Editura Facla, 1973.

74. Tohăneanu, G. I., Dincolo de cuvânt. Studii de stilistică şi versificaŃie, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

75. łuŃea, Petre, Omul. Tratat de antropologie creştină, Iaşi, Editura Timpul, 1992.

76. Vianu, Tudor, Portrete lirice, Craiova, Editura Ramuri, 1938.

77. Vianu, Tudor, Scriitori români din secolul XX, Bucureşti, Editura pentru

Literatură, 1967.

78. Vianu, Tudor, Filosofie şi poezie. Filosofi şi poeŃi., Bucureşti, Editura Casa

Şcoalelor, 1943.

79. Vianu, Tudor, Introducere în teoria valorilor, Bucureşti, Editura Cugetarea –

Georgescu Delafras, 1943.

80. Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească a existenŃei, Bucureşti, Editura

FundaŃiei Culturale Române, 1991.

81. Vulcănescu, Mircea, Războiul pentru întregirea poemului, Bucureşti, Editura

Saeculum I.O., Editura Vestala, 1999.

IX. ARTICOLE, STUDII

1. Andru, Vasile, Filonul religios, în ViaŃa Românească, 2004/ nr.3.

2. Anghelescu, Mircea, Criza de identitate în Vatra, 2000/ nr.1-2.

3. Pr.dr.Breda, Ioan Nicu, Iconologia românească actuală, în Universitatea „Aurel

Vlaicu” Arad, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Simpozion aniversar, 2001.