1.1. OŢELUL STRUCTURAL1.1.1. Sistemul de notare. Oţeluri pentru construcţii

Oţelul utilizat la realizarea construcţiilor metalice face parte din categoria oţelurilor moi cu conţinut scăzut de carbon.

Funcţie de valorile caracteristicilor mecanice şi de compoziţia chimică, pentru oţelurile de uz general există mai multe mărci.

La alegerea oţelurilor pentru construcţii se vor utiliza normele EN 10025 -1...6:

EN 10025-1:2004 – Condiţii generale de livrare.EN 10025-2:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri structurale

nealiate.EN 10025-3:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri cu granulaţie fină

normalizate/oţeluri laminate sudabile.EN 10025-4:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri cu granulaţie fină

laminate termomecanic.EN 10025-5:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri rezistente la

coroziune atmosferică.EN 10025-6:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru table din oţeluri cu limita

de curgere ridicată.

Sistemul de definire a oţelului include următoarele simboluri:

1. Sistemul principal de simboluri, dat în funcţie de domeniul de utilizare. Oţelul pentru construcţii are simbolul principal "S".

2. Sistemul suplimentar de simboluri pentru oţeluri de construcţii:2.1. Simbol care precizează starea de livrare: M - laminare termomecanică;N - normalizat prin tratament termic sau normalizat prin laminare;Q - îmbunătăţit.2.2. Simbol ce precizează energia de rupere la încovoiere prin şoc:J = 27 Joule;K = 40 Joule;L = 50 Joule.2.3.Simbol alfanumeric care indică temperatura la care se

garantează energia de rupere:R - pentru temperatura de 20oC;0 - pentru temperatura de ±0oC;2 - pentru temperatura de -20 oC.

3. Sisteme de simboluri speciale:C - pentru oţeluri prelucrate la rece;L - pentru oţeluri cu tenacitate ridicată la temperaturi joase;W - pentru oţeluri rezistente la mediul coroziv.

Sistemul de notare a oţelurilor structurale, corespunzător normelor europene de fabricare, include următoarele simboluri:

EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate

S... Oţel structural 235 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...JR Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la +200C ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C ...+AR Livrat în condiţii de laminare ...+N Normalizat/normalizat prin laminare

Opţional client: ...C Formare la rece ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă)

Exemple: S235JR+AR; S355J2C+N

EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină normalizate/oţeluri laminate sudabile

S... Oţel structural 275 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...N Rezilienţa garantată până la -200C ...NL Rezilienţa garantată până la -500C

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă)

Exemple: S275N; S275NL

EN 10025-4:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină laminate termomecanic

S... Oţel structural 275 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...M Rezilienţa garantată până la -200C ...ML Rezilienţa garantată până la -500C

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă)

Exemple: S355M; S355ML

EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică

S... Oţel structural 355 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C

...W Rezistenţă mărită la coroziune atmosferică ...P Conţinut ridicat de fosfor (numai la marca 355) ...+AR Livrat în condiţii de laminare ...+N Normalizat/normalizat prin laminare

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă)

Exemple: S235JOW+AR; S355J2W+N

EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita de curgere ridicată la temperaturi scăzute

S... Oţel structural 460 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm ...Q Rezilienţa garantată până la -200C ...QL Rezilienţa garantată până la -400C ...QL1 Rezilienţa garantată până la -600C

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă)

Exemple: S460Q; S690QL

Caracteristici comune:

- modulul de elasticitate (modulul lui Young): E = 210 000N/mm²;

- modulul de elasticitate transversală: G= E

2⋅(1+ν )≃81 000 N/mm2

;- coeficientul lui Poisson: ν=0,3 ; densitatea oţelului: ρ= 7850 kg/m³;- coeficientul de dilatare termică: 12x10-6/oC (pentru T ¿ 100 ° C).

Clase de rezistenţă pentru beton20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60 55/67 60/75

1 fck

(MPa) 20 25 30 35 40 45 50 55 60

2 fck, cube

(MPa) 25 30 37 45 50 55 60 67 75

3 fcm

(MPa) 28 33 38 43 48 53 58 63 68

4 fctm (MPa) 2,2 2,6 2,9 3,2 3,5 3,8 4,1 4,2 4,4

5 fctk;0,05

(MPa) 1,5 1,8 2,0 2,2 2,5 2,7 2,9 3,0 3,1

6 fctk;0,95

(MPa) 2,9 3,3 3,8 4,2 4,6 4,9 5,3 5,5 5,7

7 Ecm (GPa) 30 31 32 34 35 36 37 38 398 ε cl (‰) 2,0 2,1 2,2 2,25 2,3 2,4 2,45 2,5 2,6

9 ε cul (‰) 3,5 3,2 3,0

10 ε c2 (‰) 2,0 2,2 2,3

11 ε cu2 (‰) 3,5 3,1 2,912 n 2,0 1,75 1,613 ε c3 (‰) 1,75 1,8 1,9

14 ε cu3 (‰) 3,5 3,1 2,9

Contracţia betonului

Mărimea deformaţiei betonului din contracţie depinde, ca şi pentru curgerea lentă, de numeroşi factori: compoziţia betonului, calitatea cimentului, raportul apă/ciment, natura şi granulozitatea agregatelor, modul de compactare, umiditatea mediului ambiant.

Deformaţiile din contracţie încep să se manifeste imediat după punerea în operă a betonului, independent de mărimea eforturilor unitare din beton.

Valoarea totală a deformaţiei din contracţie are două componente: deformaţia elastică iniţială (dezvoltată în primele zile după turnare) şi deformaţia în timp (care depinde de migrarea apei din betonul întărit). În cazul turnării unui beton proaspăt peste unul întărit, apar diferenţe ale deformaţiei din contracţie.

Valoarea contracţiei totale se determină cu relaţia:ε cs=εcd+εca

(1.22)unde:

ε cs - deformaţia finală din contracţie;ε cd - deformaţia datorită contracţiei în timp;ε ca - deformaţia datorată contracţiei elastice iniţiale.

1.2.4. Rezistenţele de calcul la compresiune şi întindereValoarea de calcul pentru rezistenţa la compresiune este:f cd=α cc⋅f ck /γ c

(1.26)în care:

γc - factorul parţial de siguranţă pentru beton.α cc - un coeficient prin care se ţine seama de efectele de lungă durată asupra

rezistenţei la compresiune şi de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al încărcării. Valoarea recomandată în EN 1992-1-1:2004 este 1.

Valoarea de calcul pentru rezistenţa la întindere este:f ctd=α ct⋅f ctk ,0,05 /γ c (1.27)

în care:γc - factorul parţial de siguranţă pentru beton.α ct - un coeficient prin care se ţine seama de efectele de lungă durată asupra

rezistenţei la întindere şi de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al încărcării. Valoarea recomandată în EN 1992-1-1:2004 este 1.

În tabelul 1.9 sunt date valorile pentru fcd şi fctd, pentru γc =1.5 şi α c=1 .

Tabelul 1.9Clase de rezistenţă pentru beton

20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60 55/67 60/75

1 fck

(MPa) 20 25 30 35 40 45 50 55 60

2 fcd

(MPa) 13 17 20 23 27 30 33 37 40

3 fctd

(MPa) 1,0 1,15 1,30 1,45 1,60 1,70 1,85 1,95 2,05

1.3. OŢELUL BETONPentru oţelul din care se confecţionează armatura flexibilă se respectă

prevederile din EN 1992-1-1:2004, punctul 3.2.Comportarea armăturilor depinde de următoarele proprietăţi:

- limita de curgere caracteristică (fyk sau f0,2k);- limita de curgere maximă, reală (fy,max);- rezistenţa la rupere (ft);

- ductilitate (ε uk şi ft/fyk);- capacitatea de îndoire;- caracteristicile de aderenţă (fR);- dimensiunile secţiunii şi toleranţe;- rezistenţa la oboseală;- sudabilitate;- rezistenţa sudurii pentru plase sudate şi carcase

Tipul de armatură este indicat prin valoarea limitei de elasticitate caracteristică fsk [N/mm2], Eurocode 2, tabelul 1.10.

Tabelul 1.10Armătura S 220 S 420 S 500

fsk [N/mm2] 220 420 500

Valoarea maximă a limitei de curgere a armăturilor, prevăzută în EC 2 este:fyk,max = 600 MPa.

Limita de curgere reală, fymax, nu trebuie să depăşească 1,3 fyk.

Fig.1.9: a) profile laminate; b) profile formate la rece

În tabelul 1.14 sunt prezentate produsele de oţel, utilizate ca armături în ţara noastră, cu denumirile comerciale cunoscute.

Tabelul 1.14

În tabelul 1.15 sunt prezentate caracteristicile armăturilor pentru plase sudate.Oţelul OB 37 şi PC 52 se consideră ca având clasa de ductilitate C, iar pentru

oţelul S 500 se va indica obligatoriu şi clasa de ductilitate. Tabelul

1.15

Oteluri controlate termomecanic 

Standarde europene pentru Otelurile cu granulatie fina

Olurile cu granulatie fina pot fi clasificate in 3 grupe in functie de starea lor de prelucrare:

- Oteluri cu granulatie fina normalizate in conformitate cu standardul DIN EN 10025-3,

- Oteluri cu granulatie fina laminate la cald in conformitate cu DIN EN 10025-4,

- Oteluri cu granulatie calite si revenite in conformitate cu DIN EN 10025-6.

Otelurile sunt declarate in DIN EN 10025-3, -4 si -6 sunt predominant determinate pentru

utilizarea in sudare componentelor exercitate la sarcini mari : poduri, porti, rezervoare de stocare,

rezervoare de apa, macarale mobile etc; la temperatura ambianta si scazuta.

Toate otelurile cu granulatie fina

- au un continut de carbon relativ scazut, din aceste motive la sudare nu trebuie sa depaseasca

0.2 % C,

- au un plus limitat de elemente de aliere ,

- au un efect mai mare sau mai mic de duritate ,

- si au o granulatie fina care se formeaza prin interactiunea precipitarii nucleatiei si procesului

termic .

Precipitatiile se compun din elemente de aliere si micro-aliere cum ar fi vanadiu, niobiu, titan,

aluminiu si azot fie prezent sau in special adaugat. Formarea de carbonitrati si carburi sunt

posibile dar in cele din urma nu sunt de dorite.

Nitrurile sunt rezistente in intervalul austenita inferioara si nu intra in solutie in timpul procesului

termic, cum ar fi normalizarea. Acest lucru inseamna ca, pe de o parte, ele servesc ca formatii ale

nucleatiei si pe de alta parte, aceasta poate reduce viteza de crestere a grauntilor de austenita.

Mai mult tipic elementelor de micro-aliere sunt zirconiu si borul care sunt practic adaugate pentru

stabilizarea sulfului si pentru a creste duritatea.

Oteluri cu granulatie fina standardizate

Din standardul national DIN 17102 a fost elaborat standardul europene DIN EN 10025-3 in ceea

ce priveste produsele pentru constructii din otel. Pentru produsele cu granulatie fina fabricate

pentru oteluri de cisterne presurizarea s-a elaborat DIN EN 10028-3.

DIN EN 10025 – Laminate la cald produse din oteluri de constructii – Partea 1 normele si

conditiile tehnice generale de livrare; Partea 3 – Conditii tehnice de livrare pentru laminate

normalizate / normalizate cu granulatie fina pentru oteluri de constructii si partea 4 – conditiile

tehnice de livrare laminate termomecanice cu granulatie fina sudabile – oteluri de constructii.

Pentru aceste conditii de livrare definitiile si observatiile se gasesc in partea 2:

Normalizarea prin deformare

Procesul de deformare este efectuata la un interval si o anumita temperatura, fapt ce conduce la

un echivalent al starii la valori ale proprietatilor mecanice chiar si dupa normalizarea propriuzisa.

Litera pentru aceasta stare de aprovizionare este N.

NOTA

In literatura de specialitate, normalizarea prin deformare si termomecanic a termenul de “rulare

controlata” este des folosit.In ceea ce priveste diferitele modalitati de utilizare a produselor, este

necesar sa se faca distinctia intre acesti termeni.

DIN EN 10025-3 i se aplica produselor lungi si plate de pana la o grosime de 150 mm, cu

rezistente mecanice de 275 to 460 N/mm².Gama cea mai mica grosime a acestor tipuri de otel

este precizat in standard. Aceste tipuri de otel sunt livrate in doua variante:

- cu valori minime de rezilienta la impact, la temperaturi de pana la -20 °C, ex. S355N,

- cu valori minime de rezilienta la impact, la temperaturi de pana la -50 °C., ex. S355NL.

In coordonare cu DIN EN 10025 sunt standardele de produse pentru tevi de otel. Acestea sunt:

- DIN EN 10210 Oteluri laminate la cald cu granulatie fina pentru tevi.

- DIN EN 10219 Oteluri laminate la rece nealiate si cu granulatie fina sudate pentru tevi.

Oteluri laminate termodinamic (cu continut de perlita redus, cu perlita minima, fara perlita)

Bazat pe proprietatile comune ale tuturor oteluri cu granulatie fina de constructii , au fost

dezvoltate oteluri cu continutul de carbon relativ scazut, numarul limitat de elemente de aliere,

granulatie fina si un mod diferit de mare efect de intarire a otelurilor cu rezistenta ridicata cu

curgere de 275 pana la 700 N/mm² se disting prin duritatea lor mare, ne succeptibile la rupere

fragila si o sudabilitate buna. Spre deosebire de otelurile normalizate cu granulatie fina a caror

continut de carbon se poate presupune a fi aprox. 0.2 %, C- a fost redus considerabil, iar

tratamentul termic (de normalizare sau echivalent), a fost inlocuit cu tratament termo-mecanic.

Diagrama din stanga prezinta cresterea temperaturii de tranzitie la un

continut de perlita in crestere. In cazul in care continutul de carbon este redus (si, prin urmare

continutul de perlita este maxim posibil) de la 0.1 pana la 0.15 % C otelul are perlita in cantitate

redusa, de la 0.05 % pana la 0.1 % oteluri cu continut de perlita scazut, si de la 0.01 pana la 0.05

% oteluri cu perlita libera, rezistenta la rupere fragila creste considerabil cu reducerea

temperaturii de tranzitie.

In scopul de a compensa scaderea rezistentei cauzata de reducerea continutului de carbon,

aceste oteluri sunt elaborate cu o granulatie extrem de fina, obtinute prin micro-elemente de

aliere, cum ar fi niobiu, titan si de vanadiu.

Caracteristicile otelurilor rulate termo-mecanic:

1. Temperaturile scazute de rulare, poate cauza formarea austenitei, iar nitruri de carbon inhiba

tot mai mult formarea de graunti.

2. Faza de pre-rulare se termina cu mult peste 900 ° C, se produce recristalizarea pentru a forma

graunti fini.

3. Eliminarea recristalizarii in faza finala de rulare, se face pentru a obtine castig de rafinare.

4. Eliminarea recristalizarii este ajutata de precipitatiile de niobiu. Prin urmare, otelurilor termo-

mecanice contin aproximativ 0.03 % Nb.

Oteluri laminate termodinamic (cu continut de perlita redus, cu perlita minima, fara perlita).

Oteluri TM-QST

Nu ne putem gandi la tipuri de oteluri de constructi cu sectiuni

laminate, fara sa ne gandim la acumulari neomogene de material in sectiunile acestora .

Acest aspect duce la scaderea limitei de curgere, atunci cand profilul este in uz.

Prin dezvoltarea a otelurilor TM-QST aceste probleme au fost rezolvate. Tratamentul QST (calire

– auto revenire) -numit de racire intensiva. Rezultatul acestei proceduri este o granulatie

uniforma in intreaga sectiune transversala a profilului. Comparativ cu oteluri cu granulatie fina,

otelurilor TM-QST ofera urmatoarele caracteristici speciale:

Reducerea puternica a CEV, o imbunatatire considerabila a tenacitatii si a sudabilitatii.

Oteluri cu grosimi de pana la 125 mm, cu rezistenta mecanica de pana la 460 N/mm ² sunt tot

mai des aplicate.

Pana la o grosime de 125 mm si la o temperatura de peste 5 °C, sudura pot fi efectuata fara

preincalzire.

In DIN EN 10025-4 – descrie conditiile de livrare pentru otelurile laminate termo-mecanic –

cerintele cu privire la produsele plate avand grosimea nominala £ si produse lungi cu grosimi de

150 mm . £ 150 mm. Printre punctele forte este rezistenta mecanica de la 275 N/mm ² pana la

460 N/mm. Capacitatea de buna deformare la rece a acestor oteluri este mentionata in DIN EN

10149-2. Oteluri cu granulatie fina pentru deformare la rece – laminate termo-mecanic – au

puncte cu rezistenta mecanica mare, de 700 N/mm² la grosimi de max. 16 mm.

Un otel termo-mecanic cu rezistenta mecanica de 355 N/mm² este otelul S355M, iar pentru

deformare la rece este S355MC in conformitate cu DIN EN 10149. in ambele cazuri, litera M

indica la otelurile termo-mecanice de rulare conform cu DIN EN 10027.

Toate otelurilor descrise in paragraful de mai sus cu continut de perlita redus, au o sudabilitate

buna. Continutul de carbon foarte scazut reduce cresterea duritatii in zona afectata termic al unei

suduri, chiar, in cazul in care viteza de sudare este mare si energia aplicata pe unitatea de

lungime este scazut. Prin urmare, riscul de fisurare in legatura cu aceasta problema este, de

asemenea, foarte scazut. Datorita faptului ca difuzia de ferita este mult mai favorabila decat in

structurile de duritate, hidrogenul nu difuzaza chiar daca se folosesc electrozi celulozici. Sudate

in asa fel, aceste oteluri s-au dovedit bune in constructia de conducte de mari dimensiuni.

Figura arata o comparatie a sensibilitatii, creste duritatea si tendinta de fisurare la un otel tip

S355J2G3 cu continut de perlita redusa.

Reconsolidarea zonei afectata termic poate fi observata pe zonele marginale. Scaderea in

duritate are loc pana la aproximativ 20 HV 1 si devine usor compensata prin sprijinirea zonele

adiacente.

SEW 088 – “Oteluri cu granulatie fina adecvate pentru sudare, liniile directoare pentru lucru” este,

de asemenea, aplicat pentru sudarea otelurilor de granulatie fina.

Oteluri cu rezistenta mecanica de pana la aprox. 460 N/mm ² si o rezistenta la tractiune de 550 –

720 N/mm ² sunt deobicei oteluri cu granulatie fina normalizate. In expolatare, acestea pot fi

tratate termic si au functionat fara probleme.

Este adevarat ca, cu un continut tot mai mare al elementelor de aliere valorile de duritate sunt in

continua crestere, influenta comportamentul transformarii lor, are totusi un efect negativ, ducand

astfel la o scadere a sudabilitatii. Prin urmare, trebuie luate diferite masuri.

In scopul de a obtine randament crescut si valori mari ale rezistentei la tractiune si o sudabilitate

buna, este necesar calirea si revenirea. Multe firme au comandat recent astfel de instalatii de

calire si revenire, astfel, s-a extins domeniul de aplicare a otelurilor calite.

In primul rand, clasele americane de otel de inalta rezistenta cu valori de curgere de aproximativ

700 N/mm² si o rezistenta la tractiune de la 800 la 1000 N/mm ² au fost caracteristice pentru

calirea in apa, si au fost autorizate pentru a fi topite in Germania. Valorile declarate ale rezistentei

si duritatii, de obicei, sunt garantate pana la o grosime de 50 mm. Calirea cu apa si revenirea

otelurilor slab aliate, cu un continut redus de carbon nu duce doar la cresterea raportului

randament – rezistenta la tractiune, dar, de asemenea, si la duritate crescuta si non-

susceptibilitatea la rupere fragila care ambele sunt cauzate calirea dura a structurii.

Calirea si revenirea unui otel ( calire + revenire ulterioara la temperaturi ridicate), este legata de o

transformare in etapa de martensita. Temperatura martensitei de formare este mai mare, iar

continutul de carbon este mai mic in austenita. Martensita cubica generata la temperatura ridicata

are o duritate mare, deoarece aceasta este in cea mai mare parte libera si sub forma de

aciculara. La un continut de carbon de < 0.20 % temperatura la formarea martensitei este mai

mare de 400 °C. O astfel de martensita cu continut redus de carbon are proprietati relativ bune

de tenacitate, si are valori mari de duritate: 400 HV.

In conformitate cu DIN EN 10052, precipitatiile de calire sunt un amestec de fier cu unul sau mai

multe solutii solide supersaturate.

La otelurile cu granulatie fina cu continut crescut de Cu de maxim 2%, sunt premise aceste

precipitatii la formarea de faze.

In Germania, aceste oteluri cu granulatie fina nu se folosesc frecvent, deoarece cu acestea se

lucreaza mai greu decat cu otelurile cu granulatie fina calite si revenite .

Partea 3 din DIN EN 10137, in asociere cu partea 1, se aplica la table din otel , aliat de inalta

calitate. Tipurile de otel si nivelurile de calitate sunt furnizate in conformitate cu cerintele din

tabelul 1 (compozitia chimica), precum si din tabelele 2 la 4 (proprietati mecanice), in starea

solidificare a precipitatiilor.

Otelurile sunt utilizate pentru placi laminate la cald cu grosimi de la 3 la 70 mm si au valori

minime ale limitei de curgere intre 500 and 690 N/mm².

Toate tipurile de otel in conformitate cu partea 3 a acestui standard european pot fi livrate in

urmatoarele nivele de calitate in conformitate cu indicatiile date in comanda:

A:    Cu valorile definite minime ale rezilientei la temperaturi pana la -20 °C.

AL:    Cu valorile definite minime ale rezilientei la temperaturi pana la -40°C.

Notare

Tipurile de otel in conformitate cu acest standard European se noteaza astfel:

Simbolizare scurta, in conformitate cu EN 10027-1 si ECISS conform IC 10

Simbolizarea in conformitate cu EN 10027-2.

Notarea se face dupa cum urmeaza:

Numarul acestui standard european (EN 10137-3)

Codul de litera S

Valoare definita minima a limitei de curgere de £ 50 mm in N/mm²

Simbolul nivelului de calitate (A sau AL)

 

 Laminare la cald vs. laminare la receLaminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastica – la cald sau la rece – realizat prin trecerea fortata a materialului (otelului) prin intervalul dintre doi cilindrii. Cele doua tipuri de laminare, la cald si la rece, difera in trei aspecte majore: temperatura de laminare,  grosimea si proprietatile materialului.

Laminarea la cald se efectueaza peste temperatura de recristalizare a otelului, in timp ce laminarea la rece are loc la o temperatura sub cea de recristalizare. Temperatura la care este prelucrat otelul afecteaza diferit structura moleculara a materialului. Otelul laminat la cald isi pierde duritatea odata ce a fost incalzit la o temperatura inalta, in timp ce otelul laminat la rece devine mai dur.Ductilitatea este masurata prin testarea de alungire. Otelul laminat la rece are un procentaj de alungire intre 40% si 46%, in timp ce in cazul otelului laminat la cald procentajul este intre 30% si 36%. Prin laminarea la rece se reduce grosimea materialului lucrat si se ating tolerante de grosime mai stricte decat prin laminarea la cald.Exista o diferenta si in ceea ce priveste suprafata otelului rezultat. In cazul laminarii la cald rezulta un material cu suprafata aspra si colturile rotunjite, in timp ce in urma laminarii la rece suprafata este lucioasa si colturile drepte.

Tipul de otel (laminat la cald sau rece) este ales in functie de destinatia de utilizare.

Laminarea la cald este mai potrivita pentru procesele în care aveti nevoie mai mult capacitatea de a forma otelul, cum ar fi utilizari auto, conducte, incalzitoare de apa, echipamente agricole grele, constructii metalice si vagoane.

Laminarea la rece se preteaza mai bine pentru aplicatii unde aveti nevoie de finisare mai buna de suprafata, planeitate, toleranta imbunatatita. Aceasta este adesea folosita pentru aparatele electrocasnice, cum ar fi usile de frigider, masini de spalat, precum si unele parti auto care au nevoie de o rezistenta mai mare, cum ar fi tavane, capote si  aripi. Acestea sunt, de asemenea, partile expuse ale unui automobil, care vor fi deseori vopsite. Laminarea la rece permite ca otelul sa fie vopsit, ceea ce face sa fie o alegere buna pentru multe aplicatii diferite.

Procedeul de laminare este utilizat in special pentru obtinerea de piese lungi cu sectiune constanta.