EXCELSIORNumăr aniversar

REVISTA COLEGIULUI ECONOMIC ”VIILOR”

Bucureşti

Echipa de redacţie:

Prof. Ioniţă Olimpia - coordonator

Tobias Nicoleta, X A

Strugariu Mihaela, X K

Mirea Dumitru-George, XII C

EXCELSIOR

2

MARTIE, 2019

BUCUREŞTI

Autorul (autorii) îşi asumă întreaga responsabilitate pentru conţinutul lucrării/lucrărilor.

EXCELSIOR (Bucureşti),

Revista Colegiului Economic ”Viilor”, Bucureşti

ISSN 2457-4392

ISSN-L 2457-4392

EXCELSIOR

3

„ - Mai discută şi tu cu fiul tău, îmi mănâncă zilele, mă omoară cu piticii şi gărgăunii

din capul lui. Și nu-mi spune iar că trebuie să-l înţeleg că e... adolescent”. Cred că nu trece o

săptămână să nu o aud pe mama spunându-i asta tatei și nu știu dacă e un reproș, dacă îi

place doar să-l dojenească sau chiar eu sunt altfel decât am fost până ieri. Să fi fost ieri?...

Uneori visez, visez cu ochii larg deschiși cum stau şi mă scald în soare pe piscul

Everestului. Alteori mă închid în cameră şi plouă, plouă în sufletul meu. Ați auzit și voi asta:

„Adolescenţa este cea mai frumoasă etapă a vieții?” Încep să înțeleg acum de ce şi mai frumos

este că o simt, o trăiesc...

Adolescența... fiorii primei iubiri, emoțiile trăite pe muchie de cuțit, aventuri cu

prietena şi discuția cu tata „ca între bărbați”. E pragul acela pe care nu vreau să-l trec între

inocența, naivitatea copilăriei și raționamentul, maturitatea pe care le presupune tinerețea.

Ați observat că orice fruct este mai dulce la mijloc? Ei, bine, adolescența e miezul celui mai

dulce fruct şi tare aş vrea să mușc din plin și cât mai mult din el. Nu vreau să fiu adult, nu

vreau să am griji, vreau să plâng și să râd fără să mă ascund, vreau să mă bucur de ieri și de

azi și de mâine, vreau să visez, vreau să înfloresc în fiecare dimineață, vreau muguri.

Da, adolescența înseamnă muguri!

Marius Niculae, IX K

București, 6 martie 2018

Dragul meu Emin,

Cu certitudinea că nu-mi vei putea răspunde la această scrisoare, tot o să-ți scriu

gândul meu, care de atâta timp nu poate trece și se afundă din ce în ce mai mult în adâncul

mării. Așa cum ochii mei plâng de dorul tău, așa cum lacrimile mele lărgesc și mai mult

marea, la fel îmi voi scrie și eu gândurile care zboară spre tine.

Lumea a redevenit locul exilului. Nici măcar Luna, figură magică a Universului, nu

mai reușește să smulgă Pământul din somnul vrăjit, astfel încât, oamenii din ziua de azi apar

îndepărtați și absenți... „La ce bun atâta frumusețe pe lume, dacă nu e aici?”

Dragule, numai atunci când coincid idealurile, suferințele și piedicile

neprevăzute poate exista o dragoste atât de mare, curată și sinceră, dincolo de granițele

tuturor consensurilor. Miţule, noi le-am oferit lor dragostea noastră, care a adus un plus de

strălucire pe această planetă. Îmi doresc să exprim din nou dragostea și compasiunea noastră

pentru acești oameni și am încredere că voi putea reuși din nou.

Ridic capul spre cer și-mi spun:

EXCELSIOR

4

M-ai umilit atât cu vorbe de iubire,

În ochii tăi sclipeau scântei de despărțire.

Căci te-am iubit atât de mult, cu ochi pătimași

Și tu m-ai adus pe drumul veșnic destrămat.

Abia am putut învăța să trăiesc cu dorul, mi-am amintit doar lucrurile frumoase, te-am ridicat pe cel

mai înalt vârf în amintirile mele. Toate serile în care adormeam în lacrimi, toate dezamăgirile, toate

momentele în care îmi jurasem că ești un diavol menit să aducă suferință în viața mea, au pălit

încetul cu încetul.

Atâta dragoste neîmpărtășită,

Căci îmi vine să mor de dor.

Iubirea mea sinceră și adâncă,

Pentru tine,

Un risipitor!

Dragule, trăim într-o lume, în care totul se vinde, totul este fals și cu măști, în care iubirea este doar

un cuvânt desuet, ce parcă nici nu mai are valoare. Ai plecat prea devreme, asta a fost legea. Nu

există frunte, fie ea de rege, căreia să-i fi dat să ignore sudoarea supremă a morții. Ai fost un

exemplu demn de urmat pentru toate generațiile. Poeziile tale, Eminul meu, au umplut inimile

oamenilor de sensibilitate, emoție, iubire, tristețe, întrebare. Limba română, care îți datorează atât

de mult, a ajuns o aproximație, o batjocoră sonoră cu figuri sinistre. Iar cultura riscă să devină un

ritual tot mai stingher, invadată de tot mai multe nulități, promovate prin intermediul mass-mediei.

Nimeni nu mai are timp să se întrebe „ce e rău și ce e bine?’’. Așa că, Miţule, băiet iubit și drăgălaș,

te sărut, te pup, dulcele meu!

Din nou m-am scufundat în stele,

În cerul plin de lacrimi,

Inima mea unde rătăcește?

Îi cer să vina acum,

În ciuda timpului ce vine,

S-o aprind din nou,

S-o îmbăt cu scântei din stele.

Cu dragoste, Alexandra

Alexandra Ionela Liţoiu, XII G

Bibliografie:

Rosa Del Conte, Eminescu sau despre absolut, Editura Humanitas, 2016 , pag. 250-251.

Lucrarea a participat la Concursul național de creație literară - Scrisori către Eminescu, organizat de Asociația Liber la

Educație, Cultură și Sport, desfăşurat în perioada 1 martie – 30 iunie 2018.

EXCELSIOR

5

1. Primăvara adie prin părul meu,

Alerg s-ajung pe malul mării

Strigând: Tu eşti aici mereu!

Să prindem începutul verii.

2. Să uit de mine ca-ntr-un vis, 3. Sunt anii mei cei mai frumoşi

Căci n-ar mai fi nimic de zis La fel ca mugurii de primăvară, Poate pierdută printre valuri, Şi drepţi ca firele de chiparoşi, Ca să renasc pe alte maluri. Pe care-i va grăbi o nouă vară.

Cristina Gabriela Melinte, X L

Cristian Robert Ciurki, X L

Altă zi normală, monotonă, Altă zi în care duc aceeași luptă,

Aceeași navetă de-acasă spre școală, Aceeași gândire îmbibată cu speranță mută Același tramvai cu aceiași oameni în el, Aceeași contradicție între inimă și creier

Altă zi gândindu-mă la el. Altă zi în care drumul cu privirea îl cutreier.

Alt interes stârnit de noi rânduri de pe ziduri,

Altă curiozitate flămândă, fără riduri.

Aceleași întrebări mă îngână,

Aceleași întrebări ce răsună.

Gabriela Olivia Stoian, XI B

EXCELSIOR

6

Scopul principal al

proiectului „Fii pregătit de 10

pentru viitor!” a fost de a

responsabiliza elevii asupra

propriului parcurs de dezvoltare

personală şi profesională,

conectându-i cu un top 10 de

„meserii ale viitorului”, aşa cum sunt acestea configurate în studiile de specialitate şi totodată cu

invitaţi/specialişti (părinţi şi nu numai) din diferite domenii de activitate care să împărtăşească cu ei

„povestea” devenirii lor personale şi profesionale. Astfel, elevii au fost sensibilizaţi asupra modului

în care se va configura piaţa muncii în viitorul pentru care ei se pregătesc în şcoală şi totodată

asupra modului de a se raporta activ şi dinamic la nevoile, înclinaţiile şi competenţele personale în

ceea ce priveşte alegerea unui parcurs de dezvoltare profesională.

Demersul a fost unul dublu – atât de informare, cât şi de formare, elevii

au avut ocazia să interacţioneze cu invitaţi din diferite domenii de

activitate, să le cunoască poveştile de devenire profesională şi specificul

meseriei din spatele „fişei postului”.

Grupul ţintă a fost format din:

• 420 de elevi (60 de elevi x 7 şcoli implicate în proiect)

• 21 părinţi ( 3 părinţi x 7 şcoli)

• 11 profesori ( 5 profesori de la unitatea de învăţământ aplicantă

şi 6 profesori de la şcolile partenere).

Din Colegiul Economic „Viilor”au participat 63 de elevi, 4 cadre didactice şi 3 părinţi.

Activităţile principale ale proiectului:

• un workshop de deschidere a proiectului

organizat în fiecare şcoală implicată în proiect;

• un atelier de documentare despre cum vor

arăta „meseriile viitorului” conform ultimelor studii

de cercetare;

• două ateliere nonformale pe prezentare a 5

meserii în care vor interacţiona cu invitaţi-

EXCELSIOR

7

specialişti (părinţi şi nu numai) din diverse domenii;

• un atelier în cadrul căruia elevii vor alcătui „fişa” meseriei

preferate;

• o conferinţă de închidere a proiectului organizată la Colegiul

Economic ”Virgil Madgearu”

Elevii Colegiului Economic „Viilor” au avut privilegiul de a

interacţiona cu invitaţi specialişti din diverse firme: Patiseria Tineretului, Yves Rocher,

Phoenicia Grand Hotels.

Director-adjunct Viorica Dorin

În luna ianuarie a acestui an, elevii

Colegiului Economic „Viilor” au avut

parte de experiențe gastronomice

deosebite în cadrul evenimentului „Pro

Gastronomia”, desfășurat la Liceul

Tehnologic „Constantin Brâncuși” din

Sfântu Gheorghe. Acest eveniment s-a

desfășurat cu concursul a patru chefi,

președintele „Euro-Toques” România,

Radu Zărnescu, chef Niculae Nicolae – „Euro-Toques” (București), chefii Marinel Dima și Răzvan

Bloj, membri ACEEA (Râșnov), precum și dr. Iulia Drăguț, președintele Asociației Culturale Euro-

Est Alternativ România).

În cele două zile de pregătire, elevii au dobândit cunoştinţe importante despre procesarea

termică sous-vide a diferitelor tipuri de cărnuri (principiile gătitului sous-vide, parametrii de gătire

pregătirea cărnii pentru gătirea sous-vide, materiale folosite la gătirea sous-vide, pregătirea

aparatului pentru gătirea sous-vide, finalizarea preparatului gătit sous-vide) – de plating (aspect,

coloristică, suprafețe, înălțimi, forme), dar și

cunoștințe legate de pregătirea și participarea la

concursuri gastronomice. De asemenea, ei au

dobândit deprinderi tehnice – de tăiat legume,

de gătire sous-vide și la tigaie, de preparat

sosuri speciale pentru cărnuri gătite sous-vide,

de prezentare a preparatelor pe farfurie/

diverse obiecte de inventar, de gestionare a resurselor (ustensile și vase de gătit, obiecte de inventar

EXCELSIOR

8

necesare prezentării și servirii preparatelor, materii prime, semi-preparate, elemente de decor) – de

analiză, decizie, stabilire de priorități în situații de concurs culinar – de aranjare a meselor pentru

expoziții/concursuri gastronomice și aptitudini cognitive: abilitatea generală de învăţare a gătitului

sous-vide și la tigaie, dar și capacitatea de decizie în aranjarea preparatelor pe farfurie – aptitudinea

spaţială – aptitudinea de percepţie a formei.

Evenimentul s-a încheiat cu o festivitate de premiere a tuturor participanților, festivitate la

care aceștia au schimbat impresii cu chefii, au mulțumit organizatorilor, dar și celor care au depus

un efort deosebit în a-i învăța tehnici moderne de gătit și de aranjare în farfurie.

Ionuț Stanciu, X E

Românie, dulce Românie, țara noastră dragă,

am vrut să te sărbătorim în stil de mare sărbătoare,

într-una din cele mai importante zile calendaristice,

într-un mod crăciunistic. Noi, clasa a XII-a G, am

fost foarte fericiți și hotărâți să facem cel mai

frumos Crăciun românesc. Am început foarte repede

să ne organizăm, într-adevăr, cu multe comentarii,

vorba aceea „ca la români”. Aveam în cap multe,

multe idei, dar, ştiți cum e, „n-ai cu șini, măi”. Ne-a venit probabil cea mai strălucită idee, aceea de

a lua legătura cu doamna bibliotecară Nechifor Lucreția, pentru a ne sugera pe cineva, care ar fi

meritat din plin cadourile, bradul și decorațiunile pe care noi voiam să le dăruim. Doamna avea

foarte multe cazuri, dar cea care ne-a lăsat fără cuvinte a fost Elena, o fetiță, în vârstă de 11 ani, cu

EXCELSIOR

9

o voce de aur, crescută cu greu de bunica și tatăl ei.

Mama ei a cedat în lupta cu un teribil adversar,

cancerul, care, din păcate, a fost mai puternic decât

dorința ei de a învinge. Am fost împreună cu colegii

să luăm decorațiunile și să facem ca această ultimă

serbare să fie de neuitat. Poate nu am fost o clasă

cunoscută ca fiind exemplară, dar mereu facem totul

cu pasiune și implicare. Ne-am adunat 4 fete, cu o

seară înainte să facem sarmale, cozonaci și toate bunătățurile ca să le oferim musafirilor. Și a sosit

momentul așteptat ! Am respectat datinile: i-am întâmpinat pe musafiri cu un colac, țuică și sare, în

acordurile Imnului României.

Decorațiunile au sugerat clar că musafirii nu au greșit sala. Peste tot steagul României, chiar

și în brad beteala a strălucit românește. Iar masa, ce să spunem, bogată cu preparate tradiționale,

muncite de noi, fetele. Colindele au răsunat în acompaniamentul Elenei, mica noastră invitată. Și,

nu puteam sări de Hora Unirii, că doar a fost Centenarul. Am răsucit hora cu toții, de la mic la mare.

La sfârșit: „- Moșule, ce tânăr ești, ai venit ca din povești şi ai dat daruri copiilor cuminți.”

Momente de neuitat adunate din nou la albumul nostru de amintiri.

Pentru toate acestea, vrem să vă mulțumim atât pentru momentele grele, trecute cu vederea,

dar și pentru cei mai frumoși 4 ani din viața noastră. Și nu în ultimul rând, îi mulţumim doamnei

noastre diriginte, care ne-a oferit tot sprijinul și toată dorința de a ieși o serbare de neuitat și care ne

motivează ori de câte ori este nevoie.

Alexandra Lițoiu, Ioana Paraschiv, XII G

CHRISTMAS IN EUROPE

Ediția a 27 a – Riga – Letonia – 2018

În perioada 2 - 8 decembrie 2018, Colegiul Economic „Viilor”, București, România, membru al

AEHT a participat la întâlnirea anuală a Asociației Europene, numita Christmas in Europe,

desfășurată anul acesta la Riga, Letonia. Programul a fost foarte atractiv și diversificat, cu activități

ale profilului asociației și al școlilor participante – turism și alimentație publică. Gazda noastră a

fost școala letoniană Tehnical School of Tourism and Creative Industry din Riga, o școala cu 2000

de elevi, diferite specializări, internat şi o bază de practică deosebită.

EXCELSIOR

10

Au participat 16 ţări ale

Europei, cu 21 de echipe ( unele ţări

având mai multe școli reprezentate,

Italia, Letonia, Ucraina, Croația),

fiecare delegație formată din 5-6

membri, profesori si elevi. România,

prin Colegiul Economic „Viilor a fost

reprezentată de profesorii: Constanța

Brumar, Monica Dinu şi Cristina

Popescu și de elevii: Niculescu Adrian,

Dudulean Adrian şi Vidră Adrian.

Briefing-uri, întâlniri comune, excursii,

entertainment, toate au fost parte din

programul evenimentului. Fiecărei

delegații i-a fost repartizat un grup de

elevi gazdă care să îi însoțească și

susțină și, astfel, au fost create condiții optime pentru o atmosferă relaxată și primitoare.

Participarea la slujba de Crăciun de la Catedrala evanghelica lutherană din Riga, unde

fiecare delegaţie a avut drapelul național în față, a prilejuit, apoi, o paradă prin centrul orașului.

Într-un decor frumos de iarnă cu ninsoare, am plecat la paradă, defilând pe jos în centrul oraşului,

îmbrăcați în costume populare naționale, spre încântarea trecătorilor. În fața monumentului central

al orașului, fiecare delegație a participat la un program artistic coordonat de gazde, jocuri, cântece,

tradiții, bradul de Crăciun, artificii, imnul Uniunii Europene. La standuri, toată lumea a

interacționat, a comunicat și a prezentat standul cu tot specificul țării. Elevii au fost încântați să se

cunoască, să schimbe impresii, puncte de vedere, interese comune sau diferite. După masa de seară,

elevii au participat la o sesiune de jocuri de cunoaștere, distractive şi educative.

Ziua a doua a fost destinată continuării prezentării standurilor, interacțiunii, fotografii,

schimb de informații și adrese. Gazdele au pregătit momente deosebite de Barman Show și Fashion

Show, având în vedere că școala din Riga pregătește cu succes viitori barmani și creatori de modă.

Secția de creație vestimentară a fost concepută special pentru eveniment şi a avut ținute

vestimentare pe care le-a prezentat oaspeților într-o defilare pe podium de mare succes. A fost, de

asemenea, ziua în care delegația României a avut de gătit o seara românească – și de prezentat și

oferit preparatele (alături de alte ţări) într-o seară Buffet European, cu multă bucurie, culoare,

savoare, distracție, varietate.

Ziua a patra a adus evenimente noi, am strâns standurile, am făcut cadouri reciproce și după

masa de prânz, elevii au plecat în centrul orașului într-o interesantă și interactivă activitate de

Treasure Hunt, pe echipe. Au găsit locații și informații pentru 16 puncte de interes din oraș,

folosind hărți, monumente, inscripții,

ordonând după cronologie.

Profesorilor le-au fost destinate

întâlniri cu profesioniști în turism și

gastronomie care au prezentat produse

turistice contemporane și în evoluție

în industria de turism letoniană

(marketing online, media modernă),

preparate tradiționale ale bucătăriei

letoniene, propuse de un bucătar

freelancer, și prezentarea foarte

interesantă a unui expert în industria

de ospitalitate, cu tendințe noi în

concepția de restaurant, servire,

EXCELSIOR

11

locație.

O nouă zi a însemnat plecarea într-un sightseeing ghidat al orașului, pregătit deja de

sărbătoare, cu prezentare a evoluției orașului, manifestări culturale de peste an. Seara culturală care

a urmat a fost plină de culoare, muzică, dans, emoție…fiecare țară a prezentat un program artistic,

cu ținute vestimentare tradiționale, colinde, dansuri…totul într-o diversitate fascinantă, dar și

unitate în același timp!

În ziua destinată cunoașterii țării, valorilor culturale, elevii au vizitat castelul de la Sigulda,

au fost antrenați în jocuri și vestimentații medievale și au mâncat produse tradiționale, iar profesorii

au fost spre sudul țării, la Bauska Palace, Rundale Palace. Bauska Palace a fost construit de

arhitectul Palatului de iarnă de la Sankt Petersburg, o bijuterie recent renovată, într-un decor de

iarnă autentică de nord de Europa. Rundale Palace a avut o surpriză pentru noi…am luat lecții de

dans medieval în sala principală a palatului! Surprizele au continuat cu degustare de varietăţi de

bere locală, tradiţională, premiată la concursuri... Bauskas Alus.

Seara s-a încheiat într-o festivitate emoționantă, cu cadouri, cină festivă, premieri, discursuri

și mulțumiri, predarea ștafetei delegației de anul următor… Spania, Barcelona!

O onoare si o bucurie!!!

Profesori: Constanţa Brumar, Cristina Maria Popescu, Monica Dinu

1918-2018 - 100 de ani de la Marea Unire

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire,

Colegiul Economic „Viilor” a organizat diferite activități pentru

a le reaminti tinerilor evenimente ce s-au petrecut în istoria țării.

Printre activități s-a numărat și realizarea unui banner de către 4

tineri, Alexandru Luiza, Dănilă David, Orban Raluca și Stanciu

Cătălin, elevi din clasa a XII- a M. Realizarea acestuia a constat

în găsirea, selectarea și scrierea de către aceștia a unor citate

istorice, poezii patriotice sau expresii care să aducă aminte de țară

și de Marea Unire. Bannerul a fost realizat sub îndrumarea

doamnei profesoare de istorie, Cosetta Gheorghe. Printre

activități s-a numărat și Parada personajelor istorice, în cadrul

căreia un grup de elevi costumați în personalităţi istorice,

împreuna cu doamna Nechifor Lucreția, au defilat pe holurile

liceului. De asemenea, holurile liceului au fost împodobite cu

panglică tricoloră . Împodobirea holurilor

Realizarea bannerului Parada personajelor istorice

Raluca Esmeralda Orban, XII M

EXCELSIOR

12

În cadrul proiectului Sunt şi eu în comunitate, adolescenţi din

cinci licee bucureştene au experimentat roluri şi

responsabilităţi civice şi au explorat soluţii diverse de

identificare a problemelor sociale, inclusiv a celor care vizează

dimensiunea de gen, de implicare civică, de organizare a vieţii

comunitare, de gestionare a resurselor financiare etc.

Ce este o comunitate ? O comunitate este un grup de oameni

care are la bază scopuri comune, cu punerea în practică a

acestora, într-un final. În cazul nostru, suntem un grup de elevi, alături de specialiști din domeniu,

puși în diferite situații: un politician, un simplu civil, cu bani, fără bani, cu un trai bun, cu o viață

mai grea, acestea fiind doar o parte din situațiile în care am fost testați. Învățăm cât de complicat

este atunci când avem greutăți asupra noastră, cât de complicată este viața atunci când nu avem

nimic de spus. Învățăm cum ar trebui să creăm o lume mai bună, să renunțăm la machiavelicuri și să

lucrăm prin bună credinţă.

Am aflat, de asemenea, cât de important este să fim uniți, deoarece, pe cont propriu, nu vom

reuși să schimbăm nimic. O voce nu se face auzită, însă un grup de oameni, cu ajutorul unor

anumite resurse, vor face schimbarea. Am reușit să înțelegem că singura problemă este voința.

Atunci când vrem cu adevărat, reușim. Suntem motivați să luptăm pentru ceea ce este al nostru, să

ajutăm nu pentru a primi ceva la schimb mai mult decât un zâmbet. Începând încă de acum să ne

integrăm, iar amprenta noastră va fi pusă într-un mod bun asupra lumii.

Noi suntem viitorul !

Mario Ionescu, IX K

Odată cu apusul ai plecat și tu,

Dacă te-ai întoarce cu răsăritul, nu aș spune nu.

Dar tu stai și-aduni răsărituri multe

Pentru a veni să-mi dai un sărut pe frunte.

Stai secunde grele să prinzi

Pentru câteva momente cu mine să te cuprinzi,

Pentru a consuma un apus în doi

Cu îmbrățișări calde și săruturi moi. Desen realizat de Elisa Rusu, IX B

Timpuri

EXCELSIOR

13

Stăm și plătim cu momente de-așteptare

Lăsăm gândul și dorința să zboare-n depărtare

S-ajungă cât mai repede la celălalt

Să-l susțină, să-l aline târziu în pat.

Să-l facă să zâmbească, plânsul să îi sece

Să-l încălzească, să nu îl lase rece.

Și soarele răsare și-apune, iar tu încă nu vii

Doar că eu o să te tot aștept în brațe să mă ții.

Gabriela Olivia Stoian, XI B

Desen realizat de Maria Mariniţă, IX B

M-am îndrăgostit de mare,

M-am refugiat în cer

În timp ce am fugit în slăbiciuni

Și m-am ascuns în veșnicie.

M-am pierdut în culori

M-am regăsit în ochii tăi

Căci culoarea unde m-am trezit se afla și-n ei

Apoi am călătorit cu răsăritul spre sufletul tău

Și am văzut scrise poezii între artere

Și am colindat cu trenul spre ele.

M-am folosit de zâmbete când întunericul mi-a șoptit

Și mi-a povestit ceva despre cum și-a pierdut lumina,

Am zburat printre cuvinte și am dispărut printre metafore

Am visat în zare la ideea „Speranța ultima moare”.

Am rătăcit prin muzică și prin amintirile lumii,

Desen realizat de Elena Claudia Voicu, IX B Am dormit cu stelele în timp ce mă mângâia pădurea,

M-a atins lumina și m-am trezit subit,

M-am lovit de Soare, mi-a sărutat rănile,

M-au sărutat cioburi și m-a-ngrijit vântul,

M-au ajutat amintirile să-mi desenez imaginația,

În timp ce lupii mă țineau în brațe.

Am sfârșit în copilărie, deși viitorul m-a iubit,

Iar viața mi-a oferit ajutorul ei și m-a ridicat

Când doar moartea m-a distrus.

Gabriela Olivia Stoian, XI B

Povestea totalității

EXCELSIOR

14

Capitolul „Floare”

Primul meu gând dimineața, ultimul gând când

adormeam, gândurile obsesive mă țineau treaz și noaptea.

Când beam, mă gândeam iarăși, când mâncam, gândurile-

mi invadau capul. Chiar și când respir am în cap gânduri.

Gânduri cu tine. Gânduri ce mi-au supt viața din mine,

toată vlaga, tot suflul. De ce tu? Nici eu nu știu prea bine.

Pur și simplu credeam că nu mai poate fi o „tu”, însă te-am

găsit. Printre atâtea buruieni, te-am găsit pe tine, floarea ce

mi-a luat inima cu mireasma și aparența ei, floarea ce mi-a

controlat sufletul cu modul său de a gândi, floarea ce mi-a

dominat trupul doar cu o privire. Ești tu, o floare care

îmbobocea toamna și înflorea când te vedea. Mereu erai

numai o strălucire când realizai că lumea se uita la tine. Nu

voiai să pari tristă în fața lor, nu? Ai fi vulnerabilă și ai

dărâma totul în cale să nu fii observată că nu ești ok, ai

urla să te lase în pace și să își vadă de ale lor, nu-i aşa? Desen realizat de Tia Marie Medawar, IX B

Deși ești cea mai frumoasă floare, eu îți observ polenul. E mai întunecat ca propria-mi gândire. Nu

știu prin ce ai trecut de ai ajuns să ai un polen atât de închis, însă vreau să aflu, vreau să distrug

orice fărâmă de polen negru din tine, să nu mai văd cum petalele tale se ofilesc și cad una câte una

înainte ca celelalte să înflorească simultan. Te risipești pentru nimicuri.

„Dă-mi voie să te îngrijesc și să te cresc, să creștem. Dă-mi voie să-ți demonstrez că

polenul tău poate fi suflat și transformat în unul luminos, unul care te-ar uimi și pe tine. De ce?

Fiindcă te iubesc și-ți vreau binele. Te vreau să-mi fii floare în glastră, fată în brațe, femeie în

dormitor și mamă în acest proces al vieții. Vreau ca tu să te scuturi de polenul fumuriu și să te

metamorfozezi într-o floare ce va fi deasupra celorlalte, să fii regina lor, să fii tu... floarea mult-

dorită, de unul singur avută. Să fii unică. Haide! Curaj! Transformă-te!”

Dar tot ce ai făcut a fost să te tai din rădăcini și să preferi moartea, să te usuci de petale și să

rămâi doar cu sepalele, să te lași pierdută în zare de lume, să te dezintegrezi în pământ și să nu te

mai găsesc, să mă lași aici, singur, printre buruieni și ciulini, printre gândurile negre cu viața mea

anostă. M-ai lăsat iarna asta, ai preferat să dispari decât să mai trăiești. Sper că totuși ești bine

acolo... că râmele nu-ți deranjează somnul, că nimeni nu îți calcă pământul. Ai grijă de tine…

Gabriela Tudor, XII A

EXCELSIOR

15

Citeşte pentru a trăi a fost unul

dintre cele mai interesante și

atractive proiecte care a plecat de

la lectura unor opere dramatice și a ajuns la dezbateri pe marginea textelor respective. Proiectul a

fost alcătuit din patru ateliere, fiecare cu temă și coordonator diferiți.

Eu am început să particip de la al doilea atelier, pentru care Mădălina Craiu a fost

coordonatoare, iar opera citită și discutată a fost „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale. În opinia

mea, ea a fost cea care a avut cele mai interesante intervenții interactive cu noi, elevii. A știut să

destindă atmosfera. A reușit prin explicații să mă facă să îmi placă să citesc și să înțeleg textul lui

Caragiale, ce până atunci nu mă atrăgea în niciun fel. Îi mulțumesc nespus pentru surplusul de

informații pe care ni l-a oferit.

Al treilea atelier l-a avut drept coordonator pe Andrei Cătălin pentru o operă destinată

adolescenților, numită „Avioane de hârtie”. El a fost tipul de coordonator căruia îi plăceau și

jocurile sau exercițiile de dinainte de lectură. Apoi își lua foarte în serios subiectul de citit și

dezbătut. Datorită lui am ajuns să citesc prima oară un rol în fața unui grup de persoane

necunoscute.

Ultimul atelier l-a avut drept coordonator pe Liviu Lucaci, cu faimoasa operă „Hamlet”, de

W. Shakespeare. A fost un atelier complex, foarte dificil, dar și interesant, datorită subiectului.

Piesa a fost dificil de citit și de înțeles, dar efortul coordonatorului a fost pe măsură, astfel încât nu

am resimțit constant aceste dificultăți. Proiectul acesta mi-a oferit ocazia de a merge mai departe, la

cursuri de teatru susținute de Mădălina Craiu, Andrei Cătălin și Ștefan Huluba. Am jucat pentru

prima oară pe o scenă de teatru, în fața unui public și a

juraților unei competiții. Datorită lor și a modului

în care m-au instruit și m-au îndrumat să joc,

am fost nominalizat la cel mai bun actor în rol

principal, într-un alt proiect, la nivelul

municipiului București. Acum nu am câștigat,

dar data viitoare...

Marius Curelea, XI B

EXCELSIOR

16

Viaţa e scurtă Ploaia de stele,

Florile au înflorit – Petalele dragostei -

Zorii au venit (Vînătoru Bianca) cu ea le privesc. (Ştefan Alexandru)

Luna veghează Soare luminos,

Peste copacii bătrâni – trimite căldura ta

Aşteaptă moartea (Mihai Alexandru) şi fericirea. (Drăguţ Alexandru)

Repaus cu dor Cu buze roşii

E primăvară color – Sărut sufletul tău gol,

Cu lumina ei. (Ulman Cristina) Mărţişorul meu. (Tudosă Loredana)

Frunze aprinse - Mergeam pe drumul

Umbrele castanilor Plin de amintirile

Duc taine spre nori. (Gherghe Daniela) Copilăriei. (Pavel Francesca)

Mănuşile lui Viaţa amară

Căldura degetelor – Zboară ca păsările -

alint aşteptat. (Gherghe Daniela) În cerul senin. (Pavel Francesca)

Viaţa e mai mult Frunzele triste

Decât putem noi vedea – Cad pe pământul rece -

Deci – nu renunţa! (Bragadireanu Andreea) Al dimineţii. (Pavel Francesca)

Zâmbete triste Inimile reci

Pe feţe timorate, Trecuturi mult prea rele –

Gânduri ascunse. (Florea Maria) ascunse pe veci. (Florea Maria)

Viaţa e scurtă Falnică bolta

Zilele trec repede, cu al tău Luceafăr blând -

Greul a trecut. (Buşcă Ştefan) iar mă sting şi plâng... (Strugariu Mihaela)

Uneori norii Mireasma toamnei

Aduc odihna iernii Bate tare spre mine -

Răcoarea gheţii. (Vlădean Andrei) Parfumul tace. (Vlădean Andrei)

Şnurul colorat Scântei peste

Aşezat pe mâna ei – Curcubeie unduind -

Iubire pură. (Petre Simona) Pace pe pământ.

Înlănţuire Viaţa mea toată –

Perfidă şi colcăind Frunze purtate în vânt

Urme de păcat. În prag de toamnă. (Acatrinei Bogdan)

Plouă în casă Flori astupate

Mucegaiul înflorit – Pe sub pământ încearcă

Dulapul cade. (Grigoraş Cosmin) Să se strecoare. (Musteaţă Bianca)

Norii, când şi când, Martie, în zori

Acoperă luna, azi Arborele respiră

Împrospătează. (Ma Ionuţ) Mai bine în Mai. (Lungu Eduard)

Sub un soare blând, Arome de flori Uitând de albul iernii – Înaripate revin –

Zambile albe. (Lungu Eduard) Iar primăvară. (Birou Alexandru)

EXCELSIOR

17

HAIKU

O floare cu drag Pahare goale – Ţie, mamă, ţi-o dăruiesc, Dar eu mă îmbătasem Că mult Te iubesc. (Ilie Nicuşor) Cu iubirea ta. (Dobre Daniela)

Primăvara mea Parfumul tău e O ţii în sufletul tău amintirea ce ţine

Ca amintire. (Dobre Daniela) viaţa limpede. (Dobre Daniela)

Vine vara iar, Stare de bine – Din nou voi fi hoinar – Căldură şi ploi verzi,

Zumzet de bondar. (Mocanu Antonio) E frumos din nou. (Olaru Marian)

Văzând un nor gol Vin ghioceii – Pe cerul strălucitor – Petale albe în vals,

Ploaia mă seacă. (Ghinescu Mădălina) Soarele-i timid! (Simu Ştefan)

Arome de flori Poiana cu flori Înaripate revin, Un desant de albine Pământ renăscând. (Simu Ştefan) Culegând nectar. (Grozavu Vlad)

Colegii scriind Noaptea apare, Nedumerit mă uit sec – Ghiocelul dispare –

Patru am să iau. (Ionescu Justin) Iar ninge lin acum. (Ionescu Justin)

Vântul bate lin Melcului Frunzele ne despică, Spinala cochiliei Ani trec în şir. (F. Deli-Iorga ) Încet-încet se accelerează. (Roşu Marius)

Lacrimi vărsate – Căldura-i mare,

Tot mai multe zi de zi, Fericirea dispare, Ochii lumii mari. (Capră Robert) Vine Soarele. (Capră Robert)

Ne topim etern, Lacuri străine – Nu îmi doresc altceva – Observabile-n zare Înflorim etern. (Capră Robert) Acolo trăim. (Capră Robert)

Vântul de toamnă Suflul nalbelor Bate cu puterea sa – Îmi aşterne porumbul –

Castanele nu-s. (Angiu Alexandru) Ceru-i cenuşiu. (Niculae Costin)

Vântul furios – Micii trandafiri –

Ne arată mânia Se scutură timoraţi Scuturând macii. (Măcău Andreea) Pe câmpul uscat. (Măcău Andreea)

Noapte adâncă, Ploaie măruntă Se odihneşte luna În fereastra vecinei Pe perdeaua mea. (Tudose Ionuţ) Soarele apune. (Tudose Ionuţ)

Speranţa moare Râul cristalin De la Rai şi înapoi Salcia-i înflorită, Plai ca de război. (Tătoiu Andrei) Dragostea-i în toi. (Tătoiu Andrei)

EXCELSIOR

18

A fost odată un popor a cărui singură vină era aceea de a fi

evreu. Seara, când priveau bolta albastră, numărau stelele și

se întrebau: oare câte vor cădea în noaptea aceasta? Dar voi,

voi aţi numărat vreodată stelele?… Sunt la fel de multe ca şi

motivele mele de recunoştinţă pentru că trăiesc într -o vreme

în care nu e război în ţara mea. E sentimentul cu care am

rămas la sfârşitul cărţii „Numără stelele” de Lois Lowry. În Copenhaga anului 1943, oamenii se confruntau cu lipsuri și foamete. În loc de

cafea, doamnele beau apă încălzită cu ierburi aromate. În loc de brioșe, copiii se

mulțumesc cu o felie de pâine fără unt, deoarece acesta e confiscat și dat soldaților. Sunt

recunoscătoare că în vremea noastră, magazinele sunt pline de bunătăți, iar ceaiul, untul

sau brioșele nu mai sunt un lux. Pentru a se juca, fetiţele Annemarie și Ellen decupează păpuși de hârtie din

reviste. Copiii, nu doar cei de evrei, aveau o mulțime de interdicții: nu aveau voie să

alerge, nu aveau voie să iasă din case după ora 8. Personajul Ellen ar vrea să meargă la

școală pentru că, spunea ea, „Orice-ar fi trebuie să am o educație”, dar e prea periculos.

Așadar, pentru a supraviețui, Ellen trebuie să renunțe la școală.

Pentru a alunga sentimentul de teamă în fața exploziilor provocate de bombe,

doamna Johansen îi spune lui Kirsti că sunt artificiile cu ocazia zile i ei de naștere. Sunt

recunoscătoare că azi, părinții nu sunt nevoiți să inventeze asemenea poveşti, iar copiii

ca mine pot să-și trăiască anii copilăriei fără să se maturizeze peste noapte.

Doamna Rosen o sfătuia pe fiica ei Ellen: „Întotdeauna e bine să faci parte din

mulțime. Ai grijă să nu le dai niciodată un motiv să-ți țină minte figura.” Sunt

recunoscătoare că părinții mei mă încurajează să ies din mulțime, să fiu originală și, pe

unde trec, să las o parte din sufletul meu.

Citiți „Numără stelele” de Lois Lowry! Veți deveni recunoscători pentru ce aveți

și cine sunteți și, mai ales, Îl veți găsi prin paginile cărții pe Cel care a făcut posibilă

salvarea atâtor evrei, Cel care stă în spatele acestui titlu, singurul care știe mulțimea

stelelor, Dumnezeu. Bianca Musteaţă, Ana Cristea, XI I

EXCELSIOR

19

A venit iarna cu mii de steluțe argintii ,

Cu toți copacii care se transformă în gri,

Cu tot felul de lucruri minunate,

Cu fenomene care de care mai aparte.

Iarnă blândă nu este, dar frumoasă, da!

Ea are o mulțime de lucruri care ne pot da

Cu toate crengile înghețate de gerul nemilos

Şi cu fulgii minunaţi care strălucesc pe jos.

Iarna frumoasă este, când copii se joacă afară

Ori în curte, ori în cămară,

Acest peisaj este deosebit,

Ce bine îmi pare că iarna a venit!

Nu există anotimp mai frumos decât primăvara

Care înveselește oamenii din toată țara.

Este o zi vestită cu copacii care înfloresc,

O zi minunată cu ghiocei care răsar

de sub pământul înghețat şi zâmbesc.

Un miracol care se întâmplă iar şi iar,

Cu multă frumusețe care nu se pierde-n zadar.

O zi de 1 Martie de neuitat

Care pe toți ne-a încântat. Versuri şi desen de Lică Mirela, XI I

Miracolul

iernii

Primăvara ne

încântă inima

EXCELSIOR

20

Nu uita niciodată!

Cum ai putea înțelege o inimă zdrobită, dacă a

ta este completă?

Cum ai putea înțelege dorul care sugrumă și ucide,

când ție nu ți-e dor?

Cum ai putea înțelege frigul ce cuprinde întreaga

făptură a unui om, dacă ție ți-e cald și plăcut?

Cum ai putea să înțelegi neputința de a schimba

ceva, când tu nu ai nevoie de schimbări?

Cum ai putea înțelege tragedia omului care nu poate fi alături de cel pe care-l

iubește, când tu îl ai pe cel drag alături?

Cum ai putea înțelege disperarea celui care cerșește o clipă, când tu dispu i de cât

timp ai nevoie?

Cum ai putea înțelege strigătul sfâșietor din sufletul celui care își dorește să poată

îmbrățișa pe cineva, când tu îi poți îmbrățișa pe cei dragi oricând?

Cum ai putea înțelege lacrimile arzătoare pe care le varsă un om, dacă tu ai un

zâmbet înfloritor pe chip?

Cum ai putea înțelege povestea de viață a unui om, dacă tu nu o trăiești?

Nu poți! Nu ai cum! De aceea, nu judeca. Nici tristețea, nici bucuria, nici suferința,

nici neputința, nici faptele, nici dragostea, nici ura , nici lacrimile, nici strigătul, nici

tăcerea, pentru că nu le cunoști motivele!....

Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta

Şi că respiri nu a fost hotărârea ta.

Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva

Şi că respiri – darul Lui pentru tine...

Nu uita niciodată:

Nimeni nu gândeşte, nu simte,

Nu se manifestă ca tine.

Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.

Nu uita niciodată:

Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu

EXCELSIOR

21

Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu.

Nu uita niciodată:

Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ

Şi ochii aceştia îi ai doar tu.

Nu uita niciodată:

Eşti bogat şi bogăţia ta nu sunt banii tăi

Ci Viaţa ta!

Nimeni nu trăieşte ca tine.

Tu eşti dorit.

Nu eşti un rod al întâmplării,

O toană a naturii,

Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli,

Eşti un gând al lui Dumnezeu

Şi încă unul genial.

TU eşti TU!!

Sincer, habar nu am..., cred doar că e ascunsă

în misterul în care îți zâmbește după ce palma ta îi

mângâie fața sau, poate, în modul în care ți se cuibărește

în brațe când vrea să o ocrotești, sau poate în căldura

trupului ei după ce ați făcut dragoste... sau poate în

felul în care plânge în spatele tău când ai părăsit-o.

Habar nu am, poate frumusețea unei femei stă în modul

curajos în care își înfruntă viața singură și trece cu

demnitate pe lângă cei care o rănesc.

Habar nu am în ce constă frumusețea femeii..., poate

chiar în felul în care înțelege să fie

Amalia Ghinea, XII D

Desene realizate de Nicoleta Tobias, X A

EXCELSIOR

22

Dragă mamă,

Când spun mamă, spun iubire. Pentru că în braţele tale,

din primele clipe ale vieţii, am simţit iubirea. Iar tu m-ai

învăţat să iubesc, să iubesc, în primul rând, oamenii şi nu

lucrurile.

Acum sunt pe scenă, cu o foaie în mână, cu nişte rânduri

scrise pentru tine, mamă. Am preferat să scriu, pentru că

altfel nu ştiu cum aş fi avut curaj să-ţi spun toate astea.

Aceste rânduri sunt pentru tine, pentru momentele în care tu mi-ai oferit prietenia ta, pentru

momentele în care mă cuprindeai cu braţele tale iubitoare, braţe a căror căldură şi iubire

vindecau orice rană şi uscau orice lacrimă scursă pe obrajii mei…părul meu mângâiat de

mâinile tale muncite, precum şi vocea ta iubitoare, care mă trezea dimineaţa, spunându-mi

duios: Buna dimineaţa, iubirea lui mama!

Stau şi îmi amintesc cu câtă răbdare m-ai învăţat tot ce ştiu acum.

Mi-ai arătat întotdeauna calea cea bună, iar atunci când am luat-o pe calea greşită, ai stat

lângă mine. Acestea au fost momentele în care am înţeles că tu, de fapt, încercai mereu să

sădeşti în inima mea doar ceea ce poate dura o veşnicie şi să mă fereşti de lucrurile care mi-ar

putea fura lumina sufletului. Mi-ai arătat că acolo unde este dragoste de oameni, sălăşluiesc şi

încrederea, curajul, frumosul şi credinţa. Pentru copilăria mea frumoasă şi liniştită ai fost

exemplul cel mai bun. Ţi-am admirat puterea şi determinarea. Acum am înţeles de ce e

minunat să iubeşti, aşa cum o faci tu! Să dăruieşti până şi ultima bucăţică din inima ta şi celor

din jurul tău, să pleci fruntea şi atunci când eşti nedreptăţită şi să-ţi oferi zâmbetul oricărui

om care are nevoie. Sunt doar un copil şi, cu toate astea, ţi-aş fi bandajat

sufletul în momentele de suferinţă şi dezamăgire, dar

tot tu ai fost cel mai bun medicament pentru toţi cei

din jurul tău. Şi acum mă întreb: care sunt cele mai

potrivite momente ale vieţii să-ţi spun: Iartă-mă, îți

mulțumesc și te iubesc. De multe ori am sentimentul că

nu ţi le spun niciodată la timp şi sincer nu vreau să

mai amân nicio clipă. Niciun copil nu vrea să-l apese

povara lui „prea târziu”, aşa că, dragă mamă, ştiu că nu e prea târziu să-ți spun că dintre

toate mamele din lume TU ești cea mai bună mamă! Te iubesc!

Material primit prin corespondenţă de la Oana Sălăgean, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional

„Cantemir Vodă”

EXCELSIOR

23

My Favourite

Book

I love Romanian literature, so my favourite book is from

my loved country’s folklore. I really appreciate fantasy stories

so this book is a fairy tale. The book is called „Tinereţe fără

bătrânețe și viață fără de moarte” (Youth without Old Age and

Life without Death). It’s about a couple- a king and his queen-

that had only one problem: they couldn’t have kids, and they were upset

about this fact. They decided to search magi, they searched a long time and they finally found a

very well- known magus that called them at him and gave the queen a potion that he thought would

get her pregnant.

When he turned 15 years old he requested his father what he had been promised when he was

born. The king told the boy that he had just said that in order for him to stop crying and be born.

The boy said that he would go and find his purpose by himself, he got prepared by looking for

horses in the court’s stable, and he tested the horses by pulling their tail down, all the horses fell,

except one: the weakest and the worst looking. When he pulled its tail, the horse was reborn and got

four wings. The horse told the boy to feed him with milk and rice and in six weeks they would start

their journey. Before that, he had to search for the clothes his father had had when he was young,

for his broadsword, spear, the bow and the quiver with the arrows.

The boy cleaned the weapons and told the horse that they were ready to go in three days. They

prepared and left the court. They met a bad fantasy creature that whose leg Prince Charming cut,

and she started a three days long meal when he gave it back to her; after he passed this obstacle he

met another bad fantasy creature that had three heads and when he cut one of her heads and then

gave it back to her, she offered one of her girls to

marry him, but he refused.

After other three days of their trip, the two came

across a big and dark forest that was full of beasts.

They waited for their “mother” to feed them because

they gathered in her garden (I say that she is their

mother because she called them kids) and they could

pass over the forest and reach the castle. The boy and

his horse arrived at the castle and they got amazed

about the tall princess’s beauty.

The castle was what Prince Charming called

“Youth without Old Age and Life without Death”. In

the castle the princess and her two daughters lived.

EXCELSIOR

24

She offered him to marry one of her daughters, so, he married the youngest girl. The women warned

him not to go to the “Valley of crying” because that was a dangerous place. He was hunting a bunny

when he accidentally stepped in the valley of crying and suddenly started to miss his parents. The

women noticed he was feeling sad and they realized what he had done. He decided to go back to his

parents’ kingdom, but the horse didn’t agree and told him that he would get back to the princess

castle.

Finally, Prince Charming and the horse started their journey again back to where they came

from. On the road, the boy noticed that nothing was the way he knew it: the forests were now cities

and his parents’ kingdom wasn’t there anymore and, what was more, his parents were dead. When

he realized what had happened he fell slain by pain and died.

I chose this fairy tale because it represents every teenager s moment in time, the phase when you

want to be independent. What I like about this story is that it shows us that in the end we return to

our parents and unfortunately this might be too late.

On the other hand, it is a compact story, not that long, but a very interesting one. Everything

happens at the right time, and this tale shows us that even if something seems to be impossible we

can reach our goal.

By Radu Giani-Mihai, IX B

Now I don’t have a person that is my role model, for me my

role models are successful people. But one of them is my grandpa,

who started up from nothing and became someone. He was born in

Argeş Conty, comuna Voineşti, in June 29th 1946. I don’t know

much from his childhood, only that he was a really good student.

His career started on October 1965. Where he got his diploma

for economics. He studied Politics Economy, Agriculture Economy,

at Academy of Economics Studies, Faculty of Economy Production,

Bucharest. He spoke German language, French language and

English language. And that was only his beginning on 1970 he got a

function as Economics Journalist and in 1974 he became an Economist. And in 1998 he got a

diploma for Doctor in Economy. His last function was as Scientific Researcher rank 1, Deputy

Director in 2008

Besides all of this, he wrote quite a lot of books related to what he studied. His first book was

published in 1981 and was in English named “Econometric methods applied in studies on meat

EXCELSIOR

25

Băiatul de

la cafenea

production efficiency in sheep” and the title hints at the content of the book. It wasn’t the greatest

book, but it was a start. Some other English books were “Methodological problems regarding the

efficiency of the production resources utilization in agriculture” and “Relationship among corn

yield colonization index with micromycetes and some chemical factors of the soil long-term

experiments” which were publish in the same year in 1987. “Ratings trends and market meat in

Romania in the context of the current food crisis” was another book published in 2008. Now in the

more recent years, in 2012 he published 5 books, 2 in English, 2 in Romanian and 1 in German. He

published a lot more books throughout his years, his last book “Relative Prices and Intersectorale

Capital Transfers into Romanian Economy-Applied Method” being published in 2015.

He did a lot, and that’s just a part of it, but this is not a reference about his biography, but my

role model. As I said before he is just an example of my role models, only because of being able to

start the life on his own, fight, struggle to become such a successful person, not only for his

tremendous carrier, but for his loving family too. This is why I admire and consider him the person

I admire the most. Viorel Toderoiu, IX B

Capitolul 1

26 septembrie. Este ziua mea. Erik, iubitul meu, m-a invitat la cafeneaua

unde ne-am îndrăgostit. La ora 16 a venit și m-a luat de acasă. Am mers

împreună la cafenea. Povesteam despre lucrurile nebune pe care le

făceam în copilărie.

Gesturile noastre erau întâmpinate de frunzele rebele care se scuturau din

copacii ruginii. 15 minute mai târziu am ajuns.

Când am intrat în cafenea m-a lovit un miros de scorțișoară și dovleac, mirosul cafelei

mele preferate. Eram doar noi doi. Atât! Eram atât de încântată că s-a ocupat și de mai mici detalii.

EXCELSIOR

26

Erau aranjamente cu trandafiri, florile multe iubite de mine. Pe masa

mea era o farfurie plină de ciocolată și prăjituri. Este atât de grijuliu.

- Ne așezăm?

- Nu încă. Ține-ți părul, te rog!, spuse Erik.

- Ok!

Îmi ridic părul. La baza gâtului meu am simțit un lănțișor superb. Ne

așezăm.

- Sper să-ți placă!

- Serios ? E superb ! Îl ador !

- Mă bucur să aud asta ! E de la mama mea, Irina... o iubeam foarte mult.

Acum trei ani, înainte să moară, mi-a spus să ofer lănțișorul celei mai

importante persoane din viața mea. Am decis să ți-l ofer ție ! Desen realizat de George Mirea, XII C

- De ce tocmai mie ?

- Pentru că tu mi-ai arătat tot ce nu mi-a arătat nimeni până acum. M-ai ascultat mereu, nu m-ai

judecat, mi-ai oferit dragoste... ceea ce nu am mai primit de la nimeni de la moartea mamei mele.

- Tatăl tău ?

- Subiect închis !

Liniștea s-a lăsat. Am decis să continuăm ce povesteam pe drum. Despre copilăria noastră. Nu ştiu

de ce Erik nu vrea să-mi povestească mai multe despre părinții săi, nu vreau ca el să sufere. S-a

făcut ora 21, trebuia sa plec pentru că o oră mai târziu trebuia sa fiu acasă. Cum Erik este un băiat

minunat, s-a oferit sa mă ducă şi de data aceasta acasă.

În fața casei :

- Erik, sper să nu te superi... poți să îmi spui mai multe despre mama ta ?

- Shh! Nu strica momentul! Este ziua ta, trăiește-o !

S-a apropiat de mine și m-a sărutat ușor pe buze. A fost primul meu sărut. A fost atât de frumos...

Era tot ce puteam să-mi doresc de ziua mea.

- O noapte liniștită, Anastasia Popescu !

- Noapte bună, Erik Adamescu !

M-a sărutat iar pe buze și a plecat. Silueta lui s-a pierdut în întunericul nopții. Am intrat uşor în

casă, m-am dus la mine în cameră şi m-am gândit la toate cele întâmplate azi. M-am schimbat în

pijamale, am luat telefonul. Erik mi-a scris: „Îți mulțumesc pentru aceste clipe minunate,

Anastasia!”

Imediat am reacționat: „Eu îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine! Eşti un om minunat!

Nu credeam că mi se poate întâmpla aşa ceva vreodată! Te ador, Erik! Seară frumoasă!”

Capitolul 2

Zilele au trecut. Eu şi Erik ne înțelegeam din ce în ce mai bine. Crăciunul era aproape, casele

împodobite cu luminițe colorate înveseleau iarna posomorâtă. Pe 24 decembrie, Erik mi-a spus că

vrea să vorbim ceva foarte serios. Mi-a spus că vrea să ne întâlnim pe un pod. Mi s-a părut ceva

absurd, dar am făcut-o pentru el. Când am ajuns acolo, el ținea mâinile pe balustradă şi se uita în

față.

- Erik ?

- Bună, Anastasia ! Nu te speria de împrejurimi, dar ți-am rămas dator cu niște explicații.

- Te ascult...

- Vezi tu, Anastasia... nu toate lucrurile decurg așa cum vrem în viață.

Nici eu nu îmi doream ca mama să moară. De când eram mic... mama era bătută de tata. El venea

mereu beat acasă şi credea că tot ce făcea mama nu era bine. Îmi era foarte milă de ea şi mereu o

ajutam cu ce puteam.

În seara de 24 decembrie, tata iar a venit beat acasă. Eu și mama împodobeam bradul pentru

Crăciun. Chiar daca nu aveam bani, mama se lupta mereu să am măcar un brăduț. S-au luat la

ceartă, iar tata îi reproșa că îl înșelase cu alt bărbat. A luat-o la bătaie. A bătut-o până a leșinat. A

EXCELSIOR

27

urcat-o în mașină. Eu plângeam şi îmi strigam

vecinii ca să o salveze pe mama. Tata m-a împins în

casă şi a încuiat ușa. Am sunat la poliție, dar nu

știam unde urma să o ducă şi au venit aici. A adus-o

pe mama aici, pe pod... şi... a aruncat-o în apă. După

acest lucru s-a întors acasă. A fost arestat de poliție

şi eu am fost luat de mătușa din partea mamei. De

atunci nu știu nimic de el. Nici nu vreau să mai ştiu.

Lănțișorul mi l-a dăruit la vârsta de 5 ani, când tata a

început să bea şi să o bată.

- ...M-ai lăsat fără cuvinte. Nu știam că ascunzi o

suferință atât de mare. Îmi pare foarte rău pentru tot

ce ai trăit.

- Nu ție trebuie să-ți pară rău, ci tatălui meu.

- Nu vrei să îl căutăm şi să îl întrebăm de ce a făcut

Desene realizate de Mihaela Strugariu, X K toate astea ? Meriți nişte explicații.

- Nu ştiu ce să zic... ştiu prin câte am trecut. Lui nici măcar nu îi pasă.

- Erik... fiecare om merită o șansă. Sigur a fost dus la dezalcoolizare şi a înțeles ce a făcut. Dacă

băutura a ajuns la creier nici măcar nu știa cum reacționează. Cred că a primit ceea ce merita, nu o

duce deloc bine în pușcărie.

- O să mă gândesc, promit ! Acum, hai să te duc acasă.

În drum spre casă a început să ningă. Era atât de frumos. Simțeam cu adevărat venirea Crăciunului.

Am ajuns acasă, Erik a fost întâmpinat de mama.

- Bună seara !

- Bună, Erik ! Intră ! Cina este caldă.

- Nu, mulțumesc pentru invitație ! Nu mă simt prea bine. Ne vedem mâine-dimineață, Anastasia !

- Bine.

- La revedere, doamnă Popescu !

- Noapte bună, Erik !

Ne-am sărutat şi am pus la punct ultimele detalii pentru ziua următoare. Eram foarte fericită că s-a

decis să mergem la tatăl său.

Capitolul 3

Este o zi importantă. Ard de nerăbdare să-l cunosc pe tatăl lui Erik şi să aflu ce fel de om este

cu adevărat. Mama mi-a pregătit o pungă plină cu bunătăți pentru tatăl lui Erik, Gabriel. La ora

9:00, Erik era la mine la poartă. Şi el îi pregătise tatălui său o pungă cu mâncare... în ciuda celor

întâmplate. Când am ajuns la penitenciar ni s-a spus că avem voie să vorbim doar 30 de minute cu

dânsul. Erik şi Gabriel se priveau ochi în ochi, îi despărțea doar un geam. Gabriel nu s-a putut

abține, a început să plângă.

- Nu credeam că o să te mai văd vreodată - spuse cu lacrimi pe obraji Gabriel - nu îți pot explica în

cuvinte ceea ce simt acum.

- Nici eu nu îți puteam explica în cuvinte ce simțeam când îmi mutilai mama...

- Erik, te rog, asculta-mă ! Vreau să lămurim tot ce s-a întâmplat în copilăria ta. Îmi dai o șansă ?

- Spune, mai avem 25 de minute.

- Am iubit-o pe mama ta cum n-am iubit pe nimeni. Eram îndrăgostit până peste cap.

Când ai apărut pe lume mă simțeam cel mai fericit om. Când ai împlinit 5 ani... păi... am aflat că

mama ta a pus casa în vânzare. Nu mi-a dat explicații, eu m-am înfuriat şi de atunci am început să

beau în fiecare zi, să o bat, regret. Am început să joc poker, am pierdut tot. M-am cufundat în

băutură, băutura a urcat la creier, iar eu nu știam ce fac.

EXCELSIOR

28

În seara de 24 decembrie am aflat că

mama ta m-a înșelat. Am văzut un bilețel pe

masă: „Îmi pare rău că te-am înșelat”. Nu am

continuat să citesc, m-am enervat, am luat

biletul de pe masă şi l-am băgat în buzunar...

apoi a urmat scena cu mama ta. După ce am

aruncat-o în apă... am scos bilețelul ce

continua „...am făcut asta pentru tine şi Erik.

Am vrut să te scap de datoriile de la poker.

P.S. Am vrut să vând casa ca să ne mutăm cu

chirie şi din restul banilor să-mi administrez

cele necesare cancerului. Voiam ca fiul nostru să nu rămână fără mamă de la câțiva anișori. Vă

iubesc !”. Nu am știut că este bolnavă, niciodată n-am vorbit despre asta. După ce am făcut ce am

făcut m-am întors acasă pentru că știam că e poliția şi am vrut să mă predau. Dacă te întrebi... aici o

duc foarte greu, am fost la dezalcoolizare, am muncit în folosul comunității ca să mi se reducă

sentința, m-am luptat cu faptul că nimeni nu a venit niciodată să mă viziteze. Greu, foarte greu ! Iar

acum, acum mă bucur că ai venit la mine împreună cu iubita ta.

- O cheamă Anastasia ! Ei trebuie să îi mulțumești pentru că astăzi sunt aici !

- Mulțumesc din suflet ! Din câte văd, Erik are parte acum de iubirea de care ducea lipsa. Îți

mulțumesc că l-ai adus la mine, îți mulțumesc...!

- Câți ani mai ai de stat aici - spuse Erik în timp ce îmi ștergea lacrimile - mai ai mult ?

- Mai am 10 ani. Îmi asum. Pentru ce am făcut trebuia să mor aici.

- Tată, știu că nu o duci bine aici. Se vede, nu te mai recunosc. Sincer îmi pare bine că am venit şi

m-ai lămurit.

- Domnule Adamescu, mă bucur că nu m-am înşelat în privința dumneavoastră. Sunteți un om

minunat.

- Apreciez, Anastasia!

„2 minute”, strigă o voce groasă de polițist.

- O să vin la tine cât de des pot, tată. Te iubesc!

- Şi eu te iubesc, fiule!

- La revedere, domnule Adamescu!

- Pa, Anastasia ! Ne vedem curând!

Când am ieşit pe porta penitenciarului, Erik a izbucnit în lacrimi.

- Nu am vrut să plâng acolo, nu am vrut să îl fac să plângă, îl iubesc, e familia mea. Îl iert pentru

toate deciziile proaste.

- Erik - spun eu cu un nod în gât - trebuie să rămâi puternic. Te iubește! Asta e tot ce contează.

- Anastasia, nu am spus asta altei fete cu care am fost, dar... TE IUBESC!

- Am simțit asta! Sentimentul este reciproc.

Următoarea zi am fost chemată de către doamna Maria, mama vitregă și mătușă a lui Erik, la un

ceai. Bineînțeles că răspunsul a fost afirmativ. Ajunsă acolo, am fost servită cu un ceai divin de

piersici. Doamna Maria şi-a luat şi ea unul şi s-a aşezat lângă mine. A profitat că Erik nu era acasă

şi a început să-mi vorbească.

- Sia, țin de mult să-ți spun asta. Te rog, nu-i spune lui Erik.

- Puteți să-mi spuneți orice, nu este o problemă.

- Sia, eu am făcut totul pentru Erik, l-am considerat copilul meu, te rog să mă crezi... dar...

- Dar...?

- Uite - spuse ea, ținând în mână un jurnal - mi-aș dori să citești asta - lacrimile erau din ce în ce mai

multe, iar mâna ei tremura.

- Ce este?

- Doar deschide și o să înțelegi.

Irina Adamescu, Mamă și soție

EXCELSIOR

29

Jurnal

Așa arăta prima pagină a jurnalului. După

câteva clipe de tăcere am realizat că Irina nu era mama

lui Erik. Am dat pagina: „2 iulie, mă bucur enorm că eu

şi Gabriel am putut adopta un copilaș, rodul iubirii

noastre, Erik. Cel mai dulce şi drăgălaș băiețel. Mă

bucur enorm că este al nostru”.

- Poftim? Erik știe? Cine este mama lui naturală?

- Dă pagina.

„Nu pot să cred că Margareta Lucina, un doctor foarte

popular a putut să-şi dea copilul spre adopție fără ca

nimeni să nu afle, fără pic de inimă, doctorii ar trebui

să știe când este vorba despre creșterea unui copil. Desen realizat de Nicoleta Tobias, X A

Ce suflet să ai? Eu sunt fericită că mă pot bucura de el.”

Am încremenit, nu știam ce să mai spun, doamna Maria plângea din ce in ce mai tare.

- Mulțumesc... spun eu în timp ce îi întind jurnalul.

- Nuu, mai este mult de citit.

- Nu mai pot, chiar nu mai pot, altă dată.

- În continuare vorbea despre bătăi și tot ce a trăit în această căsnicie.

- Vă promit că le citesc, dar nu acum. În timp ce mă încălțam aud:

- Sia, te rog, este important, vino puțin.

Cu un pantof da și unul nu, m-am așezat lângă ea. Mi-a dat o scrisoare : „Dragă Maria, sunt Irina.

Voiam să te anunț că n-am murit, când am fost aruncată în apă, Vlad, bărbatul la care locuiesc acum

m-a salvat. În acea zi era la pescuit, m-a observat și acum sunt în viață datorită lui. M-a adus la el

acasă, într-un sătuc uitat de lume, fac tot posibilul să-ți scriu și sper ca această scrisoare să ajungă la

voi. Am trimis mii de scrisori, cred că nu le-ați primit. Am încercat să-mi aduc aminte adresa unde

stăteam, am uitat de la șocul de după bătaie, doar adresa ta mi-am amintit-o, am încercat să-mi aduc

aminte și de numele soțului ca să-l scap de închisoare, în zadar. Copilul meu ce face? Este bine? Te

rog să-mi răspunzi dacă primești asta, am nevoie de voi să mă luați acasă. Stau pe strada Mărgele,

numărul 29, sat Luilop.”

La așa ceva nu mă așteptam niciodată. Cătălina Nițu, XII A

este un proiect iniţiat de doamna profesoară Petcu

Monica şi desfășurat cu elevii claselor a IX-a B și C în lunile decembrie 2018 și ianuarie 2019.

Personajele de hârtie au atât dimensiunea desenului, a culorilor, cât și profunzimea poveștilor

imaginate și așternute pe hârtie.

Provocarea pentru cititorii revistei este de a alege una dintre ființele de aici și de a le trece

din desen în propria lor poveste.

Tia Maria Medawar, IX B Maria Mariniţă, IX B Elisa Rusu, IX B Claudia Voicu, IX B Marius Ghenu, IX B

EXCELSIOR

30

Poeme brâncușiene

Coloana infinitului

De soare, de ploaie, de vânt lustruită,

Din fontă și oțel, din dur minereu,

Curge spre cer unduind romboidă

Coloana infinită a dorului meu.

Tulpina-i se frânge în dans de mărgele –

Pe vârfu-i deschis se sprijină cerul –

În timp poleită cu pulberi de stele –

Coloana își poartă mândră misterul.

Ce taine, ce șoapte, ce grave tăceri

Închide în trupu-i de-amfore vechi ?

Metafora lumii de astăzi și ieri

Își toarnă înțelesul în cupe perechi.

Coloana de aer, de foc, de mister,

Tăcută se aruncă spre bolta de soare

Aducând veșniciei timpul stingher

Proaspăt turnat în clepsidre de-opale.

Eoni neîmpliniți se adună în umbra

Matricei sculptate în piatră de vers –

Clipe surate strâng smirna din sumbra

Plecare grăbită spre alt univers.

Rugăciuni și blesteme, cât zbucium lumesc – În zborul tău zvelt răpești veșniciei și câte ne-spuse ne-sfârșite povești Timp împrumut pentru vise de artă

de luptă, de jale, de dor oltenesc Tăcută privești în adâncul tăriei

în ciuberele tale pe veci tăinuiești… Ținând cerul deschis ca o poartă.

De trunchiul său cald odată lipită

Am aflat din spusa Jiului repede -

Cum coloana de dor, la apus nenuntită

A luat prizonier timpul în lespede.

Poartă-mă poartă,

spre masa tăcerii

gură de piatră

strânge-te roată

bunii ne adună-n

oale și ulcele

să ne astâmpere setea

de apă și stele;

pe pământ doar o clipă

din dansul iubirii

răstoarnă cupele

nemuririi.

EXCELSIOR

31

Spre firea plăpândă din hârbul de lut,

de vis și dureri, clipă cu clipă, flămândă, minut cu minut, veșnicia și-a întins dumicatul infinitul

în talgerul zilei de ieri, întins rotund refăcând tăcut ca un sărut.

Apostolii lumii și-au luat rând pe rând

Cuminecătura și-au dispărut –

În urmă rămase doar masa tăcerii

Întorcând din somn neștiut

Douăsprezece scaune

Ca douăsprezece pocale

Pline de slavă și lut.

Lumea a trecut iară și iară

Vorbele au zburat în șir de cocoare

Liniștea lăsă grea casa de lut Și cei ce trecură și cei urmează să vină

Sub catapeteasma de stele fuioare Se-așază-mpreună în chip nevăzut Torcând cernită piatra tăcerii La masă să schimbe vreo două tăceri Din tot ce-a rămas ne-spus ne-văzut Și să ciocnească neabătut

În albe, adormite pahare. Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi Si pentru cei ce pe cale mai sunt…

Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut;

Tăcerea ne prinse pe toți în ciubere goale.

Sunt foc, sunt apă, aer, fier,

Sunt iată-o compoziție ce mă sperie, Sunt flamă, ploaie, avânt, mister –

Sunt zbor ce înnobilez materie.

Mi-e clipa însetată de minuni –

Căci sorb din cupe de visare -

Mă-nalț din hăuri, dar cobor spre culmi

Privind de-a pururea spre soare.

De vrei să știi ce este diamantul

Zdrobește-i crusta de pământ dospit

Un tainic dor mă cheamă spre neantul

Din care odinioară prea pură am venit.

Sub aripa-i de foc măiastra

Aprinde-n inimi oarbe năzuințe

Prof. Elena-Carmen Bobocescu La fel cum dalta taie-n cruce albastra

Nemărginire poleită de dorințe.

EXCELSIOR

32

Iată-ne ajunși la cea de-a treia ediție a activității Emoția poeziei, organizată de biblioteca

Colegiului Economic „Viilor” și de Cenaclului Literar „Mihai Bârdici”. Dacă la prima ediție am

ales ca loc de desfășurare Parcul Carol, la cea de-a doua ediție a fost Casa Memorială „George și

Agatha Bacovia”, la ediția a III-a am găsit de cuviință să fim prezenți în Parcul Cișmigiu, la

Rotonda Scriitorilor. Am dorit ca elevii să cunoască într-un mod inedit viața și operele celor

doisprezece scriitori prezenți în ansamblul monumental din „Rotonda scriitorilor”, sub o altă formă

decât cea prezentată la orele de curs: cunoașterea operelor scriitorilor, dar și a sculptorilor ce au

realizat aceste lucrări, prezentarea textelor literare ale scriitorilor sub diferite forme de prezentare

(șezătoare literară, expoziții de carte, texte reprezentative ce vor putea fi citite, desene ale elevilor

ce pot ilustra opera autorului, expoziție de fotografii, flyere cu autorul, opera acestuia, precum și cu

sculptorul ce a realizat statuia scriitorului). Am asistat la o identificare a valorilor culturale, atât în

literatură, muzică, pictură, chiar şi în teatru.

Elevii și profesorii însoțitori, după ce și-au ales scriitorul preferat, au format echipe de lucru,

încercând să aducă în lumină tot ceea ce exista și merita să fie arătat publicului în acel moment. O

adevărată bucurie, atât pentru elevii

dornici să descopere viața și opera

autorului (luând în considerare că

anumiți scriitori nu se regăsesc în

manual pentru a fi studiați la orele de

curs), căutând în diferite surse, venind

cu noi forme de prezentare, unele de-a

dreptul inedite. Am apreciat modul lor

de dezbatere a prezentărilor, discutând

despre ce anume trebuie prezentat și în

ce ordine. Fiecare devenise convingător

în felul său, încercând să convingă juriul și să arate că nu au tratat cu superficialitate sarcina pe care

și-au ales-o. Posibil să fi existat mici proleme organizatorice, având în vedere spațiul și modul de

respectare al acestuia (nu au avut voie să-și desfășoare activitatea în spațiul verde, expozițiile de

carte fiind îngreunate de băncile deteriorate). Au reușit să creeze în parc o atmosferă de sărbătoare,

peste tot existau expoziții de carte, pliante, afișe, fotografii cu viața autorilor, case memoriale,

imagini din celebrele ecranizări făcute după operele scriitorilor. Astfel, i-am cunoscut pe elevi după

felul cum s-au implicat, după cum au vorbit, după modul cum au înțeles ei să prezinte valorile

EXCELSIOR

33

noastre culturale. Sufletul le-a fost asemenea cu gândul, gândul cu vorba și vorba cu fapta, obținând

un echilibru stabil între lumea descoperită prin căutarea informațiilor și lumea din afară, venită să

asiste la eveniment. Mulți trecători au zăbovit pe aleile parcului ascultându-i cu interes, privind la

expozițiile de fotografii, răsfoind alături de ei cărțile, albumele. Au răsunat aleile parcului de

cuvinte de înțelepciune și dragoste față de tot ce-i românesc.

Partenerii evenimentului au fost Casa Corpului Didactic București și Cenaclul Amurg

sentimental București. La final, elevii au fost răsplătiți cu cărți oferite de domnul Ion Machidon,

președintele Editurii Amurg sentimental, și diplome. Au fost prezenți la eveniment scriitori și

oameni de cultură bucureșteni.

O altă ediție plină de bucurie și emoție. Lectura azi s-a răspândit prin sufletele elevilor care au fost

prezenți la eveniment. Un scriitor, un gând, o carte, un cântec, o fotografie, un desen, o pictură.

Elevii au înțeles că oricât de emoționați vor fi, cântând ființa, sentimentele, operele literare,

trebuie să nu uite că în fiecare cuvânt, în fiecare melodie, în fiecare strop de frumusețe umană se

află înainte de toate, respectarea omului. Un fapt de cunoaștere a valorilor, de autocunoaștere a

exigențelor, un fapt de venerare, dar și de luciditate, de modestie și demnitate, un act de împlinire,

de trăire.

Lucreția Nechifor, bibliotecar școlar - inițiatoarea activității „Emoția Poeziei”

Rostul Cercului „Cultul Eroilor”

S-au împlinit patru ani de când am înfiinţat în şcoală Cercul Cultul Eroilor, cu ajutorul

Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Bucureşti, spre a ne aminti şi cinsti

faptele de vitejie ale eroilor noştri. În perioada 2014-

2018 am desfăşurat nenumărate activităţi cultural

artistice, patriotice, în semn de preţuire şi recunoştinţă

faţă de faptele tuturor eroilor - recitări, cântece,

concursuri, prezentări de filme istorice, depuneri de

flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut de Ziua

Eroilor şi Ziua Armatei, prezentarea unor personalităţi

din trecutul istoric, participarea la sesiuni ştiinţifice

pe teme de istorie desfăşurate în afara şcolii, la Cercul

Militar Naţional - Simpozionul „1917- an de răscruce în istoria României”, „ Festivitatea de

decernare a Premiului Comandor Dragalina”, Muzeul Naţional de Istorie a României - Mărăşti.

EXCELSIOR

34

Mărăşeşti. Oituz – expoziţie tematică”, Muzeul Naţional de Artă a României - „Jurnal de front.

Artişti români în Marele război”, Biblioteca Națională a României – „Inscripție pe un scut și-o

targă”, Mihai Eminescu – idealul naţionalităţii noastre”, „ Personalități care au contribuit la

înfăptuirea României Mari”, Simpozionul „100 de ani de la Marea Unire - Istorie, Identitate,

Memorie, excursii tematice „Mărăşti - Omagiu şi recunoștință” 100 de ani de la marea bătălie de

la Mărăşti condusă de Mareşalul Alexandru Averescu 1917-2017/Localitatea Mărăști, Județul

Vrancea şi „Cunoaşte-ţi Ţara şi Eroii” – Centenarul Marii Uniri 1918-2018” – Itinerar București -

Alba Iulia , cu vizitarea obiectivelor istorice depuneri de coroane de flori la monumentele eroilor

căzuți în Primul Război Mondial și la mormintele domnitorilor ( Mormântul Lui Mircea cel Bătrân

– mânăstirea Cozia, mormântul unde este înmormântat capul lui Mihai Viteazul, la Mânăstirea

Dealul –Târgoviște). De asemenea, elevii au fost prezenți la campania de plantare din cadrul

proiectului Parcul Memoriei Naționale „Stejarii României – 100 de ani de istorie și demnitate”

RoMândria ce a avut loc pe fostul front de luptă din Primul Război Mondial de la Mărășești,

județul Vrancea.

În cadrul activităţilor am cultivat sentimentul patriotismului, spre a înţelege tainele sufletului

românesc, modul de a visa al românilor din toate timpurile, speranţele lor, lupta pentru libertate.

Misiunea elevilor a fost să culeagă din tot ce-am moştenit, (istorie, artă, muzică, literatură,

arheologie) aceste prezenţe perpetue, spre a le transmite mai departe, pentru a rămâne durabile, de a

crea o permanentă legătură între trecut şi prezent. Acest „veşnic azi” să rămână din generaţie în

generaţie, prin puterea faptelor şi vorbelor.

Deviza Cercului rămâne,așa cum afirma Nicolae Iorga: Neamul este etern prin Cultul Eroilor

Lucreția Nechifor - Președinta Cercului Cultul Eroilor ”Viilor”

În ultimii ani putem observa, mai ales pe timpul verii, când oamenii sunt îmbrăcaţi cu

vestminte ce lasă suprafeţe mai generoase ale corpului descoperite, o noua modă, cu precădere în

rândul tinerilor si a adulţilor sub 35-40 ani: moda tatuajelor. Dacă suntem pe malul mării, cu atât

mai mult, vom vedea pe plajă turişti ale căror trupuri poartă cu ele diverse desene, inscripţii,

simboluri de diferite mărimi în variate zone ale corpului. De asemenea, foarte multe vedete de

televiziune, artişti din showbizz, sportivi, îndeosebi fotbalişti, au apelat la această formă de

intervenţie cvasidefinitivă asupra pielii. Nici elevii de la Colegiul Economic „Viilor” nu sunt străini

EXCELSIOR

35

de existenţa acestui fenomen. În clasele a XI-a, a XII-a (adolescenţii

sub 16 ani nu au dreptul să „beneficieze” de astfel de servicii)

existând cel puţin doi, trei elevi cu tatuaje definitive.

O bună parte dintre cei care se tatuează au în vedere în special

două aspecte: criteriul estetic, artistic (de înfrumuseţare, creştere a

atractivităţii) şi aspectul ce ţine de atitudine (este „cool” să fii tatuat,

îţi permiţi financiar, ai convingeri foarte ferme, „bătute în cuie”, mă

scuzaţi, în piele, apartenenţa la anumite grupuri, dorinţa de a fi

„altfel” etc.). Implicaţiile pe care le au aceste modificări definitive şi

adesea ireversibile asupra pielii sunt multiple şi, din păcate, nu sunt

luate în calcul; aş putea enumera câteva astfel de consecinţe:

impactul social (ocuparea anumitor locuri de muncă, percepţia

negativă în rândul anumitor grupuri socioeconomice), impactul

medical (posibile reacţii adverse, efectele îndepărtării unui tatuaj în

cazul în care se doreşte acest lucru, îngreunarea vizibilităţii apariţiei în timp a unor modificări

cutanate), impactul estetic (integrarea tatuajului în noul trup modificat de curgerea timpului,

armonizarea cu noul chip, cu noua fizionomie, cu noul statut profesional, civil).

În ceea ce priveşte statutul socio-profesional, se observă că această modă este întâlnită mai

ales în domeniul artistic, sportiv, în unele profesii liberale precum şi în rândul tinerilor care sunt în

curs de a-şi definitiva statutul şi mai puţin în mediul academic, al oamenilor de ştiinţă, al

profesorilor, medicilor. De altfel, în mediul academic, vestimentaţia clasică, sobră, reprezentată prin

costum, nici nu ar permite vizibilitatea unor astfel de decoraţiuni la locul de muncă. Desigur, există

şi excepţii aşa cum există şi impostori sau „convertiri”. Un alt aspect extrem de complex este

modalitatea în care se întrepătrund aceste acţiuni de modificare asupra trupului uman cu

componenta spirituală, religioasă şi culturală a fiinţei umane.

Dorinţa şi preocuparea de a ne îngriji, de a avea un aspect cât mai plăcut sunt absolut fireşti

şi de apreciat la orice vârstă şi îndeosebi la vârsta adolescenţei, vârsta primei iubiri care rămâne

inscripţionată în sufletul şi în memoria fiecăruia…nu neapărat şi pe piele. Apropo de memorie,

citatele sau proverbele, versurile care ne plac foarte mult, le putem memora şi reproduce atunci

când simţim nevoia şi există contextul adecvat. Important este ca astfel de decizii, precum cea de a-

ţi tatua definitiv pielea, să fie luate în cunoştinţă de cauză, în urma unei documentări serioase şi a

punerii în balanţă a tuturor aspectelor pe care le implică.

Prof. Ioana Codruţa Ştefănescu

EXCELSIOR

36

Dacă dorim să discutăm despre istoria filosofiei grecești sau a celei romane, nu vom

întâmpina nicio problemă, s-ar putea doar să ne împiedicăm în abundența informațiilor. La fel se va

întâmpla dacă vom vorbi despre istoria filosofiei germane, franceze sau engleze. Însă, dacă vorbim

despre filosofia românească, lucrurile stau un pic diferit. Spre deosebire de greci, romani, germani,

francezi sau englezi, noi, românii, nu am avut o tradiție filosofică. De exemplu, ceea ce se consideră

a fi filosofie românească timpurie cuprinde aproape tot ceea ce s-a scris în spațiul carpato-

danubiano-pontic și care s-ar putea încadra cumva în această sferă.

Astfel, prima scriere filosofică românească este considerată a fi ,,Învățăturile lui Neagoe

Basarab către fiul său Teodosie”, un îndreptar scris de tată pentru fiu, pentru ca acesta din urmă să

învețe să fie un bun conducător al poporului său, în spiritul teocrației bizantine, și care a fost scrisă

undeva pe la 1520-1521, în limba slavonă. Această scriere nu este întru totul originală și conține

„... precepte morale, religioase sau sfaturi general omenești, care erau cu atât mai utile, cu cât erau

mai verificate sau spuse mai cu autoritate. Deci, nu este de mirare dacă vor figura în lucrare multe

citate din Biblie, alături de pasaje din Omiliile Sf. Ioan Hrisostomul, din Viețile Sfinților, din

legendele populare sau din tratatele unor autori, nu întotdeauna citați. Dar, Neagoe vorbește fiului

său nu numai despre puterea lui Dumnezeu și slăbiciunea omului, despre împărații cei răi, pedepsiți

de Dumnezeu, și despre obligația domnitorului de a asculta marile comandamente religioase și

morale, ci și despre lucruri mai personale, cum ar fi înmormântarea maicii sale, doamna Neaga,

dându-i alteori sfaturi cum să cinstească, domn fiind, pe boieri și pe slugi, cum să primească pe soli,

cum să poarte războaie, cum să judece, cum să domnească.”1

Din nevoia de a ne legitima un sistem filosofic ,,vechi”, s-a considerat că unele scrieri culte,

cum ar fi cele ale lui Nicolae Milescu (1638–1708), cel care a făcut prima traducere în română a

unui text filosofic, și anume ,,Despre rațiunea dominantă” de Pseudo-Iosif Flavius sau Miron

Costin (1633–1691), care a scris în 1672 primul poem filosofic în limba română, „Viața lumii”, ar

constitui scrieri filosofice românești, dar aici nu este vorba decât despre niște împrumuturi din

cultura latină. De fapt, niciuna dintre aceste scrieri nu constituie o scriere filosofică propriu-zisă. De

asemenea, s-a considerat că cea mai importantă alcătuire filosofică românească din acest secol

este ,,Divanul”, de Dimitrie Cantemir (1673–1723), care este un tratat ce susține etica ortodoxă cu

argumente raționale. Deși nici scrierea celui care a domnit în Moldova de două ori, între martie și

aprilie 1693 și între 1710 și 1711 nu este o alcătuire originală în totalitate și nici nu se poate

identifica cu ceea ce numim în mod obișnuit filosofie, ea aduce un element de noutate: începutul

spiritului critic, pe care îl întâlnim și în ,,Descriptio Moldaviae”: ,,Iar atunci se produce spectacolul

acesta excepțional de interesant pentru istoria culturii românești, și care abia azi începe, în lumina

setei noastre de a face istorie, să fie înțeles după cum se cuvine: un român europenizat își întoarce

privirile asupra României. Țara noastră îl farmecă și, în același timp, îl nemulțumește.”2 Spiritul

critic prezent în scrierile lui Cantemir s-ar putea origina într-un exces de obiectivitate, însă el

provine din faptul că neamul românesc este judecat după niște categorii etice care nu erau ale sale și

care fuseseră împrumutate din cultura Europei occidentale.

Din nefericire, situația filosofiei românești nu se va îmbunătăți nici în secolul al XIX-lea.

Este adevărat că va crește interesul pentru filosofie, datorită faptului că majoritatea