R O M Â N I A MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE ŞI PEDAGOGIE MUZICALĂ Str. Ştirbei Vodă nr. 33, sectorul 1. Telefon: 3.13.83.06; 3.14.26.10/173 Fax: 315.83.96

STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ

CONŢINUTUL ŞI METODOLOGIA

EXAMENULUI DE EXAMENULUI DE EXAMENULUI DE EXAMENULUI DE LICENŢĂLICENŢĂLICENŢĂLICENŢĂ

iunie 2009 ianuarie/februarie 2010

F.C.M.Pm

M E T O D O L O G I A

În conformitate cu prevederile Legii Învăţământului nr. 84/1995 modificată şi completată cu

Legea nr. 131/1995 şi cu Criteriile generale de organizare a examenului de licenţă (absolvire) aprobate

prin Ordinul Ministerului Învăţământului nr. 295 din 05.02.2007, finalizarea studiilor la Facultatea de

Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie muzicală se realizează prin susţinerea examenului de licenţă astfel:

1) Examenul de licenţă se organizează în două sesiuni anuale:

- iunie 2009:

• 15-17 iunie 2009 înscrierea candidaţilor

• 18-30 iunie 2009 examenele

- ianuarie/februarie 2010

Examenul de licenţă constă din:

a. Proba 1 Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate;

b. Proba 2 Prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă.

2) Disciplinele la care se susţin examene – grupate în discipline fundamentale şi de specialitate – sunt cele

stabilite de Consiliul Facultăţii din 21.01.2009 în conformitate cu planurile de învăţământ după care au

studiat absolvenţii promoţiei 2009. Candidaţii vor opta pentru câte o disciplină din fiecare grupă.

3) Proba 1, ce precede susţinerea lucrării de diplomă, este eliminatorie şi se desfăşoară sub formă de

lucrări scrise, probe practice sau orale. Aceste examene se încheie cu note de la 10 la 1. Nota minimă de

promovare este 5.00 (cinci) atât pentru disciplina fundamentală, cât şi pentru cea de specialitate.

Candidaţii care nu promovează examenul la una din discipline nu mai participă la susţinerea lucrării de

diplomă.

4) La susţinerea lucrării de diplomă se recomandă să participe ca invitat conducătorul lucrării.

5) Nota la lucrarea de diplomă se acordă de comisie la recomandarea conducătorului lucrării pe baza

susţinerii acesteia în plenul comisiei. Fiecare membru al comisiei propune o notă de la 1 la 10, media

rezultând din media aritmetică a acestor note. Media minimă de promovare este 5.00 (cinci).

6) Media examenului de licenţă se stabileşte ca media aritmetică între media probelor examenului de

licenţă şi media obţinută la susţinerea lucrării de licenţă. Media minimă de promovare a examenului de

licenţă este 6.00 (şase).

7) Afişarea rezultatelor finale ale examenului de licenţă se face la sediul facultăţii.

8) Contestaţiile în legătură cu rezultatele probelor scrise ale examenului de licenţă se depun la

secretariatul facultăţii în termen de 24 de ore de la comunicarea rezultatelor şi se rezolvă în timp de 72 de

ore de către cadrele didactice din comisia examenului de licenţă care nu au participat la corectarea

lucrărilor. Rezultatul rămâne definitiv.

Conţinutul şi metodologia prezentei broşuri au fost aprobate în şedinţa Senatului universitar din

21.01.2009.

EXAMEN DE LICENŢĂ

ABSOLVENŢII ALTOR INSTITUŢII DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR

ACTELE NECESARE ÎN VEDEREA ÎNSCRIERII LA LICENŢĂ pentru absolvenţii altor instituţii de Învăţământ superior

- Adresă către Rectorul U.N.M.B. din partea Instituţiei de învăţământ superior ai cărei absolvenţi doresc să participe la Examenul de Licenţă în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, prin care se solicită acordul U.N.M.B. de primire a absolvenţilor la înscrierea la Examenul de Licenţă, adresă semnată de rector şi decan.

- Copie după Monitorul Oficial - publicat anterior concursului de Admitere în instituţia de Învăţământ superior absolvită - în care apare autorizaţia de funcţionare provizorie a Instituţiei de învăţământ superior.

- Planul de învăţământ corespunzător anilor de studii.

- Programele analitice ale disciplinelor cuprinse în planul de învăţământ.

- Tabel nominal cu absolvenţii care doresc să se înscrie pentru Examenul de Licenţă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, semnat de decan şi rector.

- Depunerea actelor : 15-18 mai 2009.

ACTELE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA LA LICENŢĂ

1. Cerere de înscriere (tip)1. 2. Lucrarea de diplomă.

3. Referatul conducătorului ştiinţific. 4. Chitanţa de plată a taxei. 5. Certificat de naştere, în copie legalizată. 6. Certificat de căsătorie, în copie legalizată (dacă este cazul). 7. Diploma de bacalaureat în original sau copie legalizată. 8. Adeverinţă eliberată de Facultatea de ............................................................. din care rezultă calitatea de absolvent al acesteia, promoţia, specializarea absolvită, durata studiilor şi forma de învăţământ. 9. Foaia matricolă/Diploma supliment. 10. Certificat de competenţă lingvistică. 11. Foaia de lichidare. 12. Copie după Cartea de Identitate.

13. 2 fotografii tip paşaport.

1 Se eliberează la Secretariat

ABSOLVENŢII FACULTĂŢII DE COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE ŞI PEDAGOGIE MUZICALĂ

Examenul de licenţă se organizează în două sesiuni anuale:

- iunie 2009: • 15-17 iunie 2009 înscrierea candidaţilor • 18-30 iunie 2009 examenele

- ianuarie/februarie 2010

ACTELE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA LA LICENŢĂ

1. Cerere de înscriere (tip)2. 2. Lucrarea de diplomă.

3. Referatul conducătorului ştiinţific. 4. Chitanţa de plată a taxei (pentru absolvenţii facultăţii de Compoziţie,

Muzicologie şi Pedagogie muzicală care nu susţin examenul de licenţă pentru prima oară).

5. Certificat de naştere, în copie legalizată. 6. Certificat de căsătorie, în copie legalizată (dacă este cazul). 7. Diploma de bacalaureat în original sau copie legalizată. 8. Adeverinţă eliberată de secretariatul facultăţii care atestă calitatea de absolvent

al candidatului permiţându-i astfel înscrierea la examenul de licenţă (valabilă numai pentru promoţia 2007).

9. Foaia matricolă/Diploma supliment (pentru absolvenţii altor promoţii). 10. Certificat de competenţă lingvistică.

11. Foaia de lichidare. 12. Copie după Cartea de Identitate. 13. 2 fotografii tip paşaport.

2 Se eliberează la Secretariat

Discipline

fundamentale

LICENŢĂ 2009-2010

ARMONIE A. Pentru specializările: COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE şi DIRIJAT DE ORCHESTRĂ 1. Armonie tonală

- Treptele principale şi secundare cu toate răsturnările cu şi fără septimă

(eventual nona);

- Variantele majorului şi minorului;

- Secvenţele nemodulatorii şi cele modulatorii;

- Notele melodice (străine) aparent disonante (6 şi 6/4), efectiv disonante şi

cromatice;

- Modulaţiile diatonice, cromatice şi enarmonice;

- Acordurile alterate nemodulatorii.

2. Armonia modernă

- Armonia modală (acorduri de terţă şi acorduri specifice de secunde, cvarte

şi cvinte) conduceri de voci specifice, paralelisme de 1 p, 5 p, 8 p, etc.;

- Armonie dodecafonică (cu utilizarea sistemului serial- dodecafonic);

- Armonia tono- modală (stil Debussy-Ravel).

- Armonie neotonală (stil Prokofiev, Stravinsky).

NOTĂ: Examenul constă în rezolvarea a două teme (fiecare de câte 12-16 măsuri), una cu problematica

armoniei tonale (armonizare pe 4 voci a unei teme bas-sopran dat) şi cealaltă cu problematica armoniei

moderne (dezvoltarea liberă a unui motiv iniţial într-unul din stilurile amintite, cel puţin 4 voci).

B. Pentru specializările: PEDAGOGIE MUZICALĂ, DIRIJAT COR ACADEMIC,

JAZZ-MUZICĂ UŞOARĂ, MUZICĂ RELIGIOASĂ

Armonie tonală: ca la specializările: COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE şi DIRIJAT DE

ORCHESTRĂ

NOTĂ: Examenul constă în rezolvarea unei teme de cca 16-18 măsuri cu bas dat şi sopran dat.

BIBLIOGRAFIE:

Buciu, Dan Elemente de scriitură modală, Edit. Muzicală, Bucureşti,1981

Buciu, Dan Armonie tonală, vol. I şi II. Litografie Conservatorul

„Ciprian Porumbescu”, Bucureşti, 1989.

Hindemith, Paul Iniţiere în compoziţie, vol. I şi II, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1967

Jarda, Tudor Armonia modală, Edit. Media Musica, 2003, Academia de Muzică

„Gh. Dima” din Cluj-Napoca.

Negrea, Marţian Tratat de armonie, Edit. Muzicală, Bucureşti, 1958.

Paşcanu, Alexandru Armonie, Edit. didactică şi pedagogică, Bucureşti,1975.

Persichetti, Vincent Twentieth-Century Harmony, W.W. Norton and Company, New

York-London, 2001.

]

LICENŢĂ 2009-2010

POLIFONIE A. Pentru specializările: COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE, DIRIJAT DE ORCHESTRĂ

1. Polifonia vocală a Renaşterii. Stilul palestrinian.

- Vocabular şi sintaxă în construcţia melodică palestriniană; cadrul modal, rezervorul de sunete, intervalul melodic, reţelele ritmice, relieful melodic, textul (silabic, melismatic) în structura frazei. - Contrapunctul la două, trei şi patru voci: intervalul armonic şi acordul, disonanţa, mişcările melodice şi ritmice internivelare şi plurinivelare, superpoziţia, imitaţia, canonul, suprafeţe sonore mobile, articulaţii, scheme logice în generarea paradigmei frazale. - Motetul: secţiuni, articulaţii, cadenţe. 2. Polifonia instrumentală a Barocului. Stilul bachian.

- Vocabular şi sintaxă în texte muzicale bachiane: modular melodic, reţele ritmice, suportul tonal funcţional, flexionarul parametric, structuri de travaliu, relief melodic, scheme logice de structuri paradigmatice, formulări arhitecturale mononivelare. - Contrapunctul instrumental la două, trei şi patru voci: bifilarul şi plurifilarul melodic, coloana tonal-funcţională, suportul armonic tonal funcţional, disonanţa, mişcările melodice şi ritmice internivelare şi plurinivelare, superpoziţia, contrapunctul triplu şi cvadruplu, secvenţa, imitaţia, scheme logice de structurări paradigmatice, canonul, invenţiunea. - Forma de fugă la patru voci: schema întregului, seţionalul, detaliul, nucleul tematic. 3. Polifonia modernă. Stilul hindemithian

- Construcţia melodiei. - Scriitura la două voci şi trei voci: suportul armonic tonal-extins, clasificarea acordurilor, consonanţa şi disonanţa, aspecte ale scriiturii polifonice. - Forma de fugă. NOTĂ: Examenul constă în scrierea a două probe, la alegere, din următoarele trei:

- motet la patru voci (secţiunea I şi articulaţia).

- fugă bachiană la patru voci (expoziţia şi divertismentul modulant).

- fugă hindemithiană la trei voci (expoziţia şi interludiul).

BIBLIOGRAFIE:

Comes, Liviu Melodica palestriniană. Edit. Muzicală, Buc., 1971.

Comes, Liviu, Rotaru, Doina Tratat de contrapunct vocal şi instrumental. Edit. Muzicală, Buc., 1986.

Czaczkes, L. Analyse des Wohltemperiertes Klaviers. Osterreichischer Bundesverlag.

Eisicovits, Max Introducere în polifonia vocală a secolului XX. Edit. Muzicală, Buc., 1976.

Hindemith, Paul Iniţiere în compoziţie. Edit. Muzicală, Buc., 1967.

Jeppesen, Knud Contrapunctul. Edit. Muzicală, Buc., 1967.

Rădulescu, Antigona Curs de contrapunct palestrinian, Litografie UNMB, 1999.

Curs de contrapunct modern: Paul Hindemith, Litografie UNMB, 2005.

Toduţă, Sigismund Formele muzicale ale Barocului în operele lui J.S.Bach. Edit. Muzicală, Buc., vol.I-III,1969, 1973, 1978.

Voiculescu, Dan Fuga în creaţia lui J.S.Bach.. Edit. Muzicală, Buc., 2000.

Polifonia secolului XX. Edit. Muzicală, Buc., 2005

B. Pentru specializările: PEDAGOGIE MUZICALĂ, DIRIJAT COR ACADEMIC,

JAZZ-MUZICĂ UŞOARĂ, MUZICĂ RELIGIOASĂ

1. Polifonia vocală a Renaşterii. Stilul palestrinian.

- Tipologia melodicii palestriniene. - Contrapunctul vocal la două, trei şi patru voci: intervalul, acordul, consonanţa,

disonanţa. - Structuri polifonice specifice limbajului vocal renascentist. - Forma de motet. 2. Polifonia instrumentală a Barocului. Stilul bachian. - Melodica bachiană. - Contrapunctul instrumental la două, trei şi patru voci, suportul armonic tonal-funcţional,

consonanţa şi disonanţa. - Procedee polifonice în creaţia bachiană: imitaţia, canonul, superpoziţia, ranversarea. - Forma de fugă. NOTĂ: Examenul constă în scrierea unui motet la patru voci (secţiunea I şi articulaţia) şi a unei fugi la

trei voci (expoziţia şi divertismentul modulant).

BIBLIOGRAFIE:

Comes, L, Ciocan, Dinu, Ţuţuianu, T. Studii de contrapunct, vol I, II şi III, Litografie U.N.M.B.

Comes, Liviu, Rotaru, Doina Tratat de contrapunct vocal şi instrumental. Edit. Muzicală, Buc., 1986.

Eisicovits, Max Polifonia vocală a Renaşterii. Stilul palestrinian. Edit.Muzicală, Buc., 1966

Jeppesen, Knud Contrapunctul. Edit. Muzicală, Buc., 1967.

Rădulescu, Antigona. Curs de contrapunct palestrinian. Litografie UNMB, 1999.

Voiculescu, Dan Fuga în creaţia lui J.S.Bach.. Edit. Muzicală, Buc., 2000.

LICENŢĂ 2009-2010

FORME ŞI ANALIZE MUZICALE

A. Pentru specializările: COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE şi DIRIJAT DE

ORCHESTRĂ

Descrierea probei:

- Analiza morfologică micro- şi macrostructurală a unor lucrări de muzică simfonică şi de cameră aparţinând mai multor stiluri: clasicism, romantism, modernism (a se consulta repertoriul lucrărilor pentru fiecare an în parte). Descrierea formei, consideraţii de sinteză şi conexiuni cu alte opusuri cunoscute. Concluzii şi caracteristici ale lucrării analizate

- Analiza la prima vedere a unei lucrări simfonice sau camerale moderne sau contemporane.

REPERTORIU

G. Enescu Suita a doua pentru orchestră

B. Bartók Muzică pentru celestă, coarde şi percuţie

B. Bartók Sonata pentru două piane şi percuţie

B. Bartók Concertul pentru orchestră

B. Bartók Cvertetul nr.4

D. Şostakovici Simfonia a zecea (I,II)

S. Prokofiev Sonata a opta pentru pian

W. Lutoslawski Muzică funebră

B. Pentru specializările: PEDAGOGIE MUZICALĂ, DIRIJAT COR ACADEMIC,

JAZZ-MUZICĂ UŞOARĂ

Descrierea probei:

- Analiza morfologică micro- şi macrostructurală a unor lucrări de muzică simfonică, de cameră sau pentru instrument solo aparţinând mai multor stiluri: Clasicism, Romantism, Modernism (a se consulta repertoriul lucrărilor pentru fiecare an în parte). Descrierea formei, consideraţii de sinteză şi conexiuni cu alte opusuri cunoscute. Concluzii şi caracteristici ale lucrării analizate

- Analiza la prima vedere a unei lucrări simfonice, camerale sau pentru instrument solo din întreaga istorie a muzicii.

REPERTORIU

Analize Forme Omofone

1. W.A. Mozart Eine Kleine Nachtmusick

2. W.A.Mozart Simfonia nr. 40

3. W. A. Mozart Concert pt. pian si orchestra KW 488

4. L. van Beethoven Simfonia a V-a

5. G. Enescu Rapsodia I

Analize Forme Polifone

1. J.S. Bach Clavecinul bine temperat (volumul I) Fugile nr. 1,2,10,11,16,21

2. D. Şostakovici Fugile nr. 1, 2 (volumul I)

3. J. S. Bach Passacaglia in do minor

LICENŢĂ 2009-2010

ISTORIA MUZICII

Pentru specializările:

MUZICOLOGIE, PEDAGOGIE MUZICALĂ, MUZICĂ RELIGIOASĂ

1. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE

Orientări muzicale ale secolului XX. Compozitori europeni şi americani semnificativi.

2. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI

Modernitatea muzicii româneşti în sec. XX.

NOTĂ: Examenul constă în dezvoltarea în scris a unui subiect propus de către comisia de examen de

licenţă.

BIBLIOGRAFIE:

Iliuţ, Vasile De la Wagner la contemporani, vol. III-V, Ed. Muzicală 1992-2001,UNMB

2001. Bentoiu, Pascal Capodopere enesciene, Bucureşti, 1984. Vancea, Zeno Creaţia muzicală românească sec. XIX-XX, Bucureşti, 1968-1974. Dediu-Sandu, Valentina Muzica românească între 1944-2000, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2002.

Discipline

de

specialitate

LICENŢĂ 2009-2010

TEORIA SUPERIOARĂ A MUZICII Pentru specializările:

COMPOZIŢIE, MUZICOLOGIE, DIRIJAT ORCHESTRĂ

- Sistemele de intonaţie netemperată şi temperată.

- Conceptele de consonanţă-disonanţă, diatonism-cromatism. Aspecte ale acestora în Antichitate, Renaştere şi Europa modernă.

- Oligocordiile şi pentatonia; modurile populare româneşti.

- Sistemul modal al Greciei antice, ritmurile poetice antice.

- Modurile gregoriene şi bizantine.

- Sistemul tonal-funcţional.

- Antinomia tonal-atonal, dodecafonie-serialism.

- Modurile de transpoziţie limitată şi Studiile ritmice ale lui Olivier Messiaen.

- Sistemul tonal-modal al lui Béla Bartók.

- Moduri bazate pe principiul secţiunii de aur; W.G. Berger.

BIBLIOGRAFIE:

Alexandru, Dragoş Teoria muzicii (vol. I, II), Bucureşti (2004,1997) Giuleanu, Victor Teoria muzicii, Bucureşti, 1998 Râpă, Constantin Teoria superioară a muzicii (vol. I, II), Cluj-Napoca, 2001, 2002

LICENŢĂ 2009-2010

ARTA CONSTRUCŢIEI MELODICE

Pentru specializarea: COMPOZIŢIE

- Constituirea unei piese tonale în formă de sonată clasică, la o singură voce, pe motive date, într-un stil clasic sau romantic.

- Constituirea unei piese solistice pentru instrument de suflat în sistem modal, pe motive melodice şi scări modale date.

- Construirea unei melodii de amplă respiraţie într-un idiom stilistic al secolului 20 la alegere, cu precizarea expresă a idiomului ales. (Schoenberg, Messiaen, Bartók, Enescu, Prokofiev, Hindemith, Şostakovici, Lutoslawski, Stockhausen, Boulez).

BIBLIOGRAFIE:

Giuleanu, Victor Melodica bizantină. Edit. Muzicală, Buc., 1985

de la Motte, Diether Melodielehre. dtv-Barenreiter, Kassel, 1993

Dahlhaus, Carl & Abraham, Melodielehre. Koln, Gerig, 1972

Lars-Ulrich,

Comes, Liviu Melodica palestriniană. Edit. Muzicală, Buc., 1971.

Hindemith, Paul Iniţiere în compoziţie. Edit. Muzicală, vol. II, Buc., 1967

LICENŢĂ 2009-2010

ETNOMUZICOLOGIE

Specializarea: Muzicologie Tematici: Etnomuzicologie brăiloiană

1. Definirea etnomuzicologiei ( „folclorul muzical”). Obiect şi metodă. 2. Aspecte structurale caracteristice folclorului muzical. 3. Raportul dintre etnomuzicologie şi muzicologia „istorică”. 4. Reminiscenţe arhaice în muzicile populare. 5. Mecanisme ale creaţiei muzicale colective. 6. Receptivitatea europeanului faţă de muzicile lumii.

Etnomuzicologie apuseană

• Încercări de definire a etnomuzicologiei. Obiect şi metodă. • Raportul dintre sistematic şi istoric în (etno)muzicologie. • Aspecte istorice ale disciplinei etnomuzicologice. • Perspective antropologice în etnomuzicologie. • Tendinţe „ recente” în etnomuzicologie.

Bibliografie: Constantin Brăiloiu, Opere, vol. II, Bucureşti, 1969 Kay Kaufman Shelemay (ed.), Ethnomusicology, History, Definitions and Scope, New York, London , 1992 ; în mod special:

- Charles Seeger, Systematic Musicology: Viewpoints, Orientations and Methods, în „Journal of the American Musicology Society” 4 (1951)

- Williard Rhodes , Toward a Definitons of Ethnomusicology, în „ American Atropologist „58 (1956)

- Bruno Nettl, Historical Aspects of Ethnomusicology, în „American Atropologist” 60(1958)

- Alan P. Merriam, Ethnomusicology , Disscusion and Definition of the Field, în „Ethnomusicology „ 4: 3 (1960)

- André Schaeffner, Contribution de l’ethnomusicologie à l’ historie de la musique, în” International Musicological Society Report of the 8th Congress”, Jan la Rue, ed. Bassel: Bärenreiter Kassel, 1961

- Walter Wiora , Ethnomusicology and the History of Music, în” Studia Musicologica” 7 (1965)

- Alan P. Merriam, Ethnomusicology Today, în „Current Musicology „ 20 (1975)

- Bruno Nettl, The State of Research in Ethnomusicology, and Recent Developments, în „Current Musicology” 20 (1975)

- List, George, Ethnomusicology a Discipline Defined, în Ethnomusicology 23: 1 (1979)

LICENŢĂ 2009-2010

SEMIOTICĂ MUZICALĂ

Pentru specializarea: MUZICOLOGIE

- Semnul muzical – noţiune fundamentală în cadrul semioticii generale şi muzicale.

- Condiţii de limbaj şi aspecte specifice ale limbajului muzical.

- Dubla articulaţie a limbajului muzical.

- Tripartiţia lui Molino – model semiotic de înţelegere şi analiză muzicală.

- Informaţia suprasegmentală/paralingvistică şi rolul în muzică.

- Problema ambiguităţii/poeticităţii muzicale.

- Factorii şi funcţiile comunicării în teoria lui Roman Jakobson.

- Teoria riemanniana – interpretări semiotice în analiza structurii de Satz şi Perioadă.

- Probleme de semantică muzicală. Analiza semantică în concepţia lui Dinu Ciocan.

BIBLIOGRAFIE:

D. Ciocan, A. Rădulescu Probleme de semiotică muzicală. În „Studii de muzicologie”, vol. XXI, Edit. Muzicală, Buc., 1989.

Deely, John Bazele semioticii. Edit. ALL, 1997.

Ducrot, Oswald Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. Edit, Banel, Buc. 1996.

Schaeffer, Jean-Marie

Eco, Umberto Tratat de semiotică generală. Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1982.

Ionescu, Emil Manual de lingvistică. Editura ALL, Buc., 1992.

Marcus, Solomon Semne despre semne. Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1979.

Nattiez , Jean-Jaques Les fondaments d’une semiologie musicale. Union Générale d'Editions,

Paris, 1975.

Plett, Heinrich Ştiinţa textului şi analiza de text. Edit. Univers, Buc., 1983.

Riemann, Hugo Handbuch der Kompositionenslehre. MaxHesess Verlag, Leipzig, 1913.

Sebeok, Thomas Semnele: o introducere în semiotică. Humanitas, Buc., 2002.

LICENŢĂ 2009-2010

CITIRE DE PARTITURI

Pentru specializările: DIRIJAT ORCHESTRĂ, DIRIJAT COR ACADEMIC

- Reducerea la pian – la prima vedere – a unor fragmente semnificative de partituri, aparţinând diferitelor stiluri şi epoci creatoare, din muzica universală şi românească.

- Reducerea la pian – la prima vedere – a unor fragmente semnificative din partituri contemporane, care cuprind elemente de semiografie actuală.

BIBLIOGRAFIE:

Bolsche, Edon Schule des Partiturspiels, vol. 4. Edit. Peters, Leipzig.

Casella, A.-Mortari, V. Tehnica orchestrei contemporane. Edit. Muzicală, Buc., 1965.

Creuzburg, H. Partiturspiel. vol 4, B. Schott’s Sohne, Mainz.

Csire, Iosif Tratat de citire de partituri, vol 1-3. Litografie Conservatorul de Muzică

„Ciprian Porumbescu”, Buc., 1986,1987,1988.

Gâscă, Nicolae Tratat de teoria instrumentelor, vol I-II. Editura Muzicală a Uniunii

Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Buc., 1988,

1998.

Grefiens, Vinicius Curs practic pentru citire de partituri. Edit. Muzicală, Buc., 1960.

Nagy, Oliver Partituraolvasas – Partiturajatec (citire de partituri – cântare de

partituri). Ed. „Zenemukiado”, Budapest, 1954.

Rimski, Korsakov, N.A. Principii de orchestraţie, vol. I-II. Edit. Muzicală, Buc., 1965

Velehorschi, Alexandru Studiul transpoziţiei. Edit. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1968.

Velehorschi, Alexandru şi Studii de bas continuu. Litografie Conservatorul de Muzică „Ciprian

Dimoftache Veturia Porumbescu”, Bucureşti, 1977.

LICENŢĂ 2009-2010

TEORIE, SOLFEGIU, DICTAT Pentru specializările:

PADAGOGIE MUZICALĂ, JAZZ-MUZICĂ UŞOARĂ,

DIRIJAT COR ACADEMIC

I. SUBIECTE DE TEORIA MUZICII 1. Sunetul muzical, producere, propagare, receptare: calităţile sunetului muzical. 2. Sistemele de intonaţie şi acordaj: Pitagora, Zarlino, Mercator-Holder, Werkmeister,

Hrisant-Anton Pann. 3. Intervale muzicale: consonanţă-disonanţă, diatonism- cromatism, enarmonie. 4. Ritmul muzical şi metrul: ritmurile poetice antice; conceptul de hronos protos; cantus panus şi muzica bizantină; modurile ritmice medievale; mertul muzical şi măsurile; polimetria; aspecte ale ritmului în muzica secolului XX. 5. Sistemele sonore: oligocordii, pentatonie; modurile antice greceşti; modurile bizantine; modurile gregoriene. 6. Tonalitatea: geneza tonalităţii; modurile polifoniei vocale a Renaşterii; evoluţia conceptului de tonalitate. 7. Sisteme sonore moderne: dodecafonie, serialismul, modurile cu transpoziţie limitată, sistemul tono-modal al lui B. Bartók. 8. Sistemul modal în muzica populară românescă.

II. SOLFEGIU Solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa, la nivelul examenului de absolvenţă a disciplinei Teorie-Solfegiu-Dictat. Solfegiul va fi însoţit de analiza metro-ritmică şi a traseului tonal. NOTĂ:

Examenul constă în prezentarea orală a unui subiect extras prin bilet şi din solfegierea la prima vedere a unui solfegiu în cheile sol şi fa. BIBLIOGRAFIE:

Giuleanu,Victor Tratat de Teoria Muzicii. Edit. Muzicală, Buc., 1986 Alexandrescu, Dragoş Teoria muzicii (curs). Râpa, Constantin Teoria Superioară a Muzicii (Vol I şi II). Buciu, Dan Elemente de scriitură modală. Edit. Muzicală, Bucureşti,1981 Firca, Gheorghe Structuri şi funcţii în armonia modală. Comes, Liviu. Lumea polifoniei. Edit. Muz., Buc., 1984 Eisikovits, Max Polifonia Renaşterii. Stilul palestrinian. Edit. Muzicală, Buc.1984. Polifonia secolului. XX. Edit. Muzicală, Buc., 1976.

Vlad, Roman Istoria dodecafoniei.

LICENŢĂ 2009-2010

DIRIJAT CORAL

Pentru specializarea: PEDAGOGIE MUZICALĂ

Examenul constă în dirijarea integrală a două lucrări din programul de licenţă, din examinarea

problematicii cursului de dirijat, precum şi din prezentarea demersului metodic şi psiho-pedagogic al

repetiţiei.

L. G. da Viadana - Exultati justi

G. P. da Palestrina - La cruda mia nemica

B. Donato - Gagliarda

J. S. Bach - Crucifixus din Missa in H moll

W. A. Mozart - Kyrie eleison şi Dona nobis pacem din Missa brevis in D-Dur

F. Fauré - Introitus şi Kyrie din Requiem

C. Orff - O, Fortuna - cor din Carmina Burana

Macarie Ieromonahul - Axion la Naşterea Domnului

Al. Paşcanu - Iarna pe uliţă

V. Grefiens - Ici, în ceastor curţi

I. Odăgescu - Pe nimb de vulture

C. Petrescu - Şi iubirea prin iertare

S. Pautza - Florile dalbe

A. Pop - Vine hulpe di la munte

LICENŢĂ 2009-2010

ARANJAMENTE CORALE

Pentru specializarea: DIRIJAT COR ACADEMIC

- Reducţii pentru trei şi două voci egale.

- Armonizarea unui sopran modal.

Examenul constă în:

- realizarea reducţiei unei partituri corale pentru patru voci (mixt) la trei, respectiv două voci egale

- realizarea unei teme de 18-24 de măsuri cu aspectul unei partituri corale sau instrumentale, în limbaj modal cu utilizarea acordurilor de terţă, cvartă, secundă şi a tuturor categoriilor sintactice.

BIBLIOGRAFIE:

Buciu, Dan Elemente de scriitură modală, Edit. Muzicală, Buc., 1981.

Persichetti, Vincent Twentieth-Century Harmony, W.W. Norton and Company, New York-

London, 2001.

LICENŢĂ 2009-2010

ARANJAMENTE MUZICALE

Pentru specializarea: Jazz şi muzică uşoară

Candidatul va scrie un aranjament (o variantǎ vocal- instrumentalǎ) la o temǎ aleasǎ de comisie din cele studiate la curs. Tema va consta dintr-o linie melodicǎ cu cifraj şi va avea o lungime de 32 de mǎsuri. Partitura aranjamentului va include obligatoriu secţia ritmicǎ: pian şi/sau chitarǎ, contrabas/chitarǎ bas şi baterie la care se vor adǎuga cel puţin 3 suflǎtori sau (la latitudinea candidatului) voce şi grup vocal.

LICENŢĂ 2009-2010

CÂNTARE BISERICEASCĂ (BIZANTINĂ SAU GREGORIANĂ)

Pentru specializarea: MUZICĂ RELIGIOASĂ CÂNTARE BIZANTINĂ

Cântări stihirarice şi papadice

• Polieleul „Cuvânt bun …”, glas VIII, Th. Focaeos;

• „Fericit bărbatul ...”, glas VIII, Varlaam Protosinghelul;

• Slava „Doamne femeia …”, glas VIII, Ghelasie Basarabeanul

• Chinonicul „Gustaţi şi vedeţi …”, glas I tetrafon, Ghelasie Basarabeanul

• Chinonicul „Trupul lui Hristos …”, glas IV aghia, Nectarie Vlahul

• Chinonicul „Sculatu-s-a ca din somn …”, glas I, Ghelasie Basarabeanul

• Axionul „De tine se bucură…”, glas I tetrafon, Ghelasie Basarabeanul

Cântări irmologice

- Binecuvântările Învierii, glas III, Sebastian Barbu-Bucur

- Stihirile Paştilor, glas V, Ghelasie Basarabeanul

- Stihirile Sfintei Icoane Prodromiţa, glas I, Nectarie Vlahul

- Troparul Sfintei Icoane Prodromiţa, gals I, Sebastian Barbu-Bucur

- Condacul „Ti ipermaho …”, „Aparătoarei Doamne …”, glas VIII, tradiţional, lb greacă

- Troparul Sfântului Dimitrie, glas III, tradiţional, lb. greacă

- „Sfinte Dumnezeule …”, glas VI, Sebastian Barbu-Bucur

Citire la prima vedere – Idiomelar vol. I-III, D. Suceveanu

NOTĂ:- Fiecare candidat va cânta o piesă stihirarică sau papadică din partea I, una irmologică din partea II şi una la prima vedere din Idiomelar;

- Fiecare candidat va analiza o piesă (la alegerea) din partea I.

CÂNTARE GREGORIANA

Părţi liturgice fixe:

- Missa „Orbis factor”

- Missa XVIII

- Missa „de angelis”

- Missa „Cunctipotens Deus”

Părţi liturgice mobile:

- introitus Ad te levavi

- graduale Universi

- alleluia Ostende nobis

- offertorium Ad te Domine levavi

- communio Dominus dabit

LICENŢĂ 2009-2010

TEORIA MUZICII (BIZANTINĂ SAU GREGORIANĂ)

Pentru specializarea: MUZICĂ RELIGIOASĂ

BIZANTINĂ

- Ftoralele diatonice şi folosirea lor pe alte trepte.

- Ftoralele cromatice şi folosirea lor pe alte trepte.

- Ftoralele enarmonice şi folosirea lor pe alte trepte.

- Modulaţia în ehurile diatonice cu structuri majore şi minore folosind ftoralele cromatice şi enarmonice.

- Modulaţia în ehurile cromatice folosind ftoralele diatonice şi enarmonice.

- Modulaţia în ehurile enarmonice folosind ftoralele cromatice şi diatonice.

- Mărturiile diatonice compuse.

- Mărturiile diatonice, enarmonice şi cromatice în scara disdiapazon.

- Mărturiile scării cromatice muştar.

- Paralaghie după sistemul ftoralelor.

Bibliografie:

Ion Popescu Pasărea Principii de muzică bisericească orientală, Bucureşti, 1939

Nicolae Lungu, Gr. Costea, I. Croitoru Gramatica muzicii psaltice, Bucureşti, 1951

Notaţia şi ehurile muzicii bizantine, Bucureşti, 1971

GREGORIANĂ

• Notaţia adiastematică şi diastematică

a. in campo aperto

b. cvadrată

c. Editio vaticana

• Notaţia de tip „St. Gallen”.

• Probleme de melodică la notaţia de tip „Ediţio vaticana”.

• Neumele monosonice.

• Grupuri neumatice idiomorfe

• Aspecte melodice ale torculus-ului

• Modurile gregoriene

• Analiza introitus-ului Ad te levavi

Bibliografie:

CARDINE, Eugène - Graduel neumé Tzpis Societatis S. Jonnanis

Evang, Desclee & Socii ( ROMAE, TORNACI, 1908)

TURCO, Alberto - Il canto gregoriano II-Toni e modi,

Edizioni Torre d ' Orfeo (Roma, 1987)

HILEY,David - Western Plaichant, Claredon Press,

(Oxford, 1993)

GAJARD, Joseph - Les plus belles mélodies grégoriennes,

(Solesmes,1985)

*** - Graduale Triplex, Abbaye Saint-Pierre de

Solesmes & Desclee, (Paris -Tournai, 1979)

RAMPI, Fulvio, LATTANZI, Massimo - Manuale di canto gregoriano,

E.I.M.A., Milano, 1991

RUMPHORST, Heinrich - Gregorianische Choral – Arbeitsheft,

Hochschule der Kunste, Berlin, 1992

CARDINE, Eugéne - Semiologia gregoriana, Pontifico Istituto

di Musica Sacra, Roma, 1979

FERRETI, Paolo - Estetica gregoriana, Pontifico Istituto

di Musica Sacra, Roma, 1984

LICENŢĂ 2009-2010

TEORIA INSTRUMENTELOR ŞI ORCHESTRAŢIE

A. Pentru specializările: COMPOZIŢIE şi DIRIJAT DE ORCHESTRĂ

Descrierea probei:

Orchestrarea unei miniaturi moderne în stil impresionist sau neoclasic (după caz: preludiu, lied)

REPERTORIU

Cl. Debussy Preludii pentru pian, vol I şi II

Estampes

Suite bergamasque

L'isle joyeuse

B. Pentru specializarea: JAZZ-MUZICĂ UŞOARĂ

Descrierea probei:

Orchestrarea unei lucrări scurte sau fragment de lucrare în stil clasic sau romantic.

REPERTORIU:

W.A. Mozart Sonate pentru pian (forma de sonată sau menuet)